g
G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî. – Pl. și: (1, n.) g-uri]

DOOM

g² (sunet) [cit. gî] s. m., pl. g

g
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

DOOM

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

ga
GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.

DOOM

ga-gá v. ga

ga
GÁLIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. – Din fr. gallium.

DOOM

gáliu [liu pron. liu] s. n., art. gáliul; simb. Ga

gabara
GABÁRĂ, gabare, s. f. Ambarcațiune mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale ori mărfuri de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.

DOOM

gabáră s. f., g.-d. art. gabárei; pl. gabáre

gabardina
GABARDÍNĂ s. f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele fețe. – Din fr. gabardine. Cf. sp. g a b a r d i n a, germ. Gabardine.

DOOM

gabardínă s. f., g.-d. art. gabardínei

gabardine
GABARDÍNĂ s. f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele fețe. – Din fr. gabardine. Cf. sp. g a b a r d i n a, germ. Gabardine.

DOOM

gabardínă s. f., g.-d. art. gabardínei

gabardinei
GABARDÍNĂ s. f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele fețe. – Din fr. gabardine. Cf. sp. g a b a r d i n a, germ. Gabardine.

DOOM

gabardínă s. f., g.-d. art. gabardínei

gabare
GABÁRĂ, gabare, s. f. Ambarcațiune mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale ori mărfuri de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.

DOOM

gabáră s. f., g.-d. art. gabárei; pl. gabáre

gabarei
GABÁRĂ, gabare, s. f. Ambarcațiune mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale ori mărfuri de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.

DOOM

gabáră s. f., g.-d. art. gabárei; pl. gabáre

gabarele
GABÁRĂ, gabare, s. f. Ambarcațiune mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale ori mărfuri de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.

DOOM

gabáră s. f., g.-d. art. gabárei; pl. gabáre

gabarelor
GABÁRĂ, gabare, s. f. Ambarcațiune mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale ori mărfuri de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.

DOOM

gabáră s. f., g.-d. art. gabárei; pl. gabáre

gabarit
GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

DOOM

gabarít s. n., pl. gabaríte

gabarit
GABARÍT s.n. Contur care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statură. ◊ Gabarit de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit].

gabarite
GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

DOOM

gabarít s. n., pl. gabaríte

gabaritele
GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

DOOM

gabarít s. n., pl. gabaríte

gabaritelor
GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

DOOM

gabarít s. n., pl. gabaríte

gabaritic
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabaritica
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabaritice
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabariticei
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabariticele
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabariticelor
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabaritici
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabariticii
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabariticilor
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabariticul
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabariticului
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

gabaritul
GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

DOOM

gabarít s. n., pl. gabaríte

gabaritului
GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

DOOM

gabarít s. n., pl. gabaríte

gabbro
GABRÓ, gabrouri, s. n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcții. [Scris și: gabbro. – Var.: gabróu s. n.] – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro.

gabela
GABÉLĂ, gabele, s. f. Impozit care se percepea pe sare, în Franța medievală. – Din fr. gabelle.

DOOM

gabélă s. f., g.-d. art. gabélei; pl. gabéle

gabele
GABÉLĂ, gabele, s. f. Impozit care se percepea pe sare, în Franța medievală. – Din fr. gabelle.

DOOM

gabélă s. f., g.-d. art. gabélei; pl. gabéle

gabelei
GABÉLĂ, gabele, s. f. Impozit care se percepea pe sare, în Franța medievală. – Din fr. gabelle.

DOOM

gabélă s. f., g.-d. art. gabélei; pl. gabéle

gabelele
GABÉLĂ, gabele, s. f. Impozit care se percepea pe sare, în Franța medievală. – Din fr. gabelle.

DOOM

gabélă s. f., g.-d. art. gabélei; pl. gabéle

gabelelor
GABÉLĂ, gabele, s. f. Impozit care se percepea pe sare, în Franța medievală. – Din fr. gabelle.

DOOM

gabélă s. f., g.-d. art. gabélei; pl. gabéle

gabia
GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia.

DOOM

gábie (-bi-e) s. f., art. gábia (-bi-a), g.-d. art. gábiei; pl. gábii, art. gábiile (-bi-i-)

gabie
GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia.

DOOM

gábie (-bi-e) s. f., art. gábia (-bi-a), g.-d. art. gábiei; pl. gábii, art. gábiile (-bi-i-)

gabiei
GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia.

DOOM

gábie (-bi-e) s. f., art. gábia (-bi-a), g.-d. art. gábiei; pl. gábii, art. gábiile (-bi-i-)

gabier
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.

DOOM

gabíer (-bi-er) s. m., pl. gabiéri

gabiere
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.

DOOM

gabíer (-bi-er) s. m., pl. gabiéri

gabieri
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.

DOOM

gabíer (-bi-er) s. m., pl. gabiéri

gabierii
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.

DOOM

gabíer (-bi-er) s. m., pl. gabiéri

gabierilor
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.

DOOM

gabíer (-bi-er) s. m., pl. gabiéri

gabierul
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.

DOOM

gabíer (-bi-er) s. m., pl. gabiéri

gabierule
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.

DOOM

gabíer (-bi-er) s. m., pl. gabiéri

gabierului
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.

DOOM

gabíer (-bi-er) s. m., pl. gabiéri

gabii
GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia.

DOOM

gábie (-bi-e) s. f., art. gábia (-bi-a), g.-d. art. gábiei; pl. gábii, art. gábiile (-bi-i-)

gabiile
GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia.

DOOM

gábie (-bi-e) s. f., art. gábia (-bi-a), g.-d. art. gábiei; pl. gábii, art. gábiile (-bi-i-)

gabiilor
GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia.

DOOM

gábie (-bi-e) s. f., art. gábia (-bi-a), g.-d. art. gábiei; pl. gábii, art. gábiile (-bi-i-)

gabioane
GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

DOOM

gabión (-bi-on) s. n., pl. gabioáne

gabioanele
GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

DOOM

gabión (-bi-on) s. n., pl. gabioáne

gabioanelor
GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

DOOM

gabión (-bi-on) s. n., pl. gabioáne

gabion
GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

DOOM

gabión (-bi-on) s. n., pl. gabioáne

gabionaj
GABIONÁJ s.n. (Rar) Construirea de gabioane. [Pron. -bi-o-. / < fr. gabionnage].

gabionaje
GABIONÁJ s.n. (Rar) Construirea de gabioane. [Pron. -bi-o-. / < fr. gabionnage].

gabionajele
GABIONÁJ s.n. (Rar) Construirea de gabioane. [Pron. -bi-o-. / < fr. gabionnage].

gabionajelor
GABIONÁJ s.n. (Rar) Construirea de gabioane. [Pron. -bi-o-. / < fr. gabionnage].

gabionajul
GABIONÁJ s.n. (Rar) Construirea de gabioane. [Pron. -bi-o-. / < fr. gabionnage].

gabionajului
GABIONÁJ s.n. (Rar) Construirea de gabioane. [Pron. -bi-o-. / < fr. gabionnage].

gabionul
GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

DOOM

gabión (-bi-on) s. n., pl. gabioáne

gabionului
GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

DOOM

gabión (-bi-on) s. n., pl. gabioáne

gabjă
GÁBJĂ, gabje s. f. (Reg.) Mână, labă. ♦ Palmă. – Postverbal al lui găbji.

gablonz
GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz.

DOOM

gablónz [z pron. ț] (ga-blonz) s. n., pl. gablónzuri

gablonzul
GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz.

DOOM

gablónz [z pron. ț] (ga-blonz) s. n., pl. gablónzuri

gablonzului
GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz.

DOOM

gablónz [z pron. ț] (ga-blonz) s. n., pl. gablónzuri

gablonzuri
GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz.

DOOM

gablónz [z pron. ț] (ga-blonz) s. n., pl. gablónzuri

gablonzurile
GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz.

DOOM

gablónz [z pron. ț] (ga-blonz) s. n., pl. gablónzuri

gablonzurilor
GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz.

DOOM

gablónz [z pron. ț] (ga-blonz) s. n., pl. gablónzuri

gablu
GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable].

gablul
GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable].

gablului
GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable].

gabluri
GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable].

gablurile
GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable].

gablurilor
GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable].

gabonez
GABONÉZ, -Ă, gabonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Gabon sau este originară de acolo. 2. Adj. care aparține Gabonului sau gabonezilor (1), privitor la Gabon ori la gabonezi. – Din fr. gabonais.

DOOM

gabonéz (referitor la Gabon) adj. m., s. m., pl. gabonézi; adj. f., s. f. gabonéză, pl. gabonéze

gabonez
GABONÉZ, -Ă, gabonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Gabon sau este originară de acolo. 2. Adj. care aparține Gabonului sau gabonezilor (1), privitor la Gabon ori la gabonezi. – Din fr. gabonais.

DOOM

gabonéz (referitor la Gabon) adj. m., s. m., pl. gabonézi; adj. f., s. f. gabonéză, pl. gabonéze

gaboneză
GABONÉZ, -Ă, gabonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Gabon sau este originară de acolo. 2. Adj. care aparține Gabonului sau gabonezilor (1), privitor la Gabon ori la gabonezi. – Din fr. gabonais.

DOOM

gabonéz (referitor la Gabon) adj. m., s. m., pl. gabonézi; adj. f., s. f. gabonéză, pl. gabonéze

gabor
gabor blat expr. (intl.) polițist corupt.

gaborblat
gabor blat expr. (intl.) polițist corupt.

gabrioletă
GABRIOLÉTĂ s. f. v. cabrioletă.

DOOM

cabriolétă (ca-bri-o-) s. f., g.-d. art. cabriolétei; pl. cabrioléte

gabro
GABRÓU s. n. v. gabro.

DOOM

gabró / gabróu (ga-bro / -brou) s. n., art. gabróul; pl. gabróuri

gabrou
GABRÓU s. n. v. gabro.

DOOM

gabró / gabróu (ga-bro / -brou) s. n., art. gabróul; pl. gabróuri

gabroul
GABRÓU s. n. v. gabro.

DOOM

gabró / gabróu (ga-bro / -brou) s. n., art. gabróul; pl. gabróuri

gabroului
GABRÓU s. n. v. gabro.

DOOM

gabró / gabróu (ga-bro / -brou) s. n., art. gabróul; pl. gabróuri

gabrouri
GABRÓU s. n. v. gabro.

DOOM

gabró / gabróu (ga-bro / -brou) s. n., art. gabróul; pl. gabróuri

gabrourile
GABRÓU s. n. v. gabro.

DOOM

gabró / gabróu (ga-bro / -brou) s. n., art. gabróul; pl. gabróuri

gabrourilor
GABRÓU s. n. v. gabro.

DOOM

gabró / gabróu (ga-bro / -brou) s. n., art. gabróul; pl. gabróuri

gabrovean
GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

gabroveán (înv.) (ga-bro-) s. m., pl. gabrovéni

gabroveanul
GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

gabroveán (înv.) (ga-bro-) s. m., pl. gabrovéni

gabroveanului
GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

gabroveán (înv.) (ga-bro-) s. m., pl. gabrovéni

gabroveni
GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

gabroveán (înv.) (ga-bro-) s. m., pl. gabrovéni

gabrovenii
GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

gabroveán (înv.) (ga-bro-) s. m., pl. gabrovéni

gabrovenilor
GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

gabroveán (înv.) (ga-bro-) s. m., pl. gabrovéni

gabur
gábur (-ri), s. m. – 1. (Trans.) Tont, prost. – 2. (Trans.) Conte. Mag. Gábor „Gabriel”. Cf. gabor. După REW 3630, din săs. gabur „țăran”.

gaci
GACI s. m. pl. Pantaloni largi din pânză albă, care fac parte din portul popular specific în regiunea Oașului. – Et. nec.

DOOM

gaci (reg.) s. m. pl.

gacii
GACI s. m. pl. Pantaloni largi din pânză albă, care fac parte din portul popular specific în regiunea Oașului. – Et. nec.

DOOM

gaci (reg.) s. m. pl.

gacilor
GACI s. m. pl. Pantaloni largi din pânză albă, care fac parte din portul popular specific în regiunea Oașului. – Et. nec.

DOOM

gaci (reg.) s. m. pl.

gad
gad s. m. – (Trans.) Animal, gînganie, lighioană. Sl. gadŭ (DAR). Cuvînt rar. – Der. gadină, s. f. (animal, lighioană), din sl. gadinŭ (Miklosich, Lexicon, 125; Cihac, II, 112), cf. bg. gadin, pol. hadina, rus. gadina; gădinete, s. f. (Olt., sărbătoare de iarnă, care se ține pentru a îndepărta primejdia venirii lupilor); gîdiuță, s. f. (rar, șoarece), dim. de la gad.

gadget
GADGET, gadgeturi, s. n. (Englezism) Obiect mic, ingenios construit, de valoare și utilitate neînsemnate. [Pr.: gáğet] – Din engl. gadget.

DOOM

gádget (angl.) [dg pron. ğ] (ga-dget) s. n., pl. gádgeturi

gadgetul
GADGET, gadgeturi, s. n. (Englezism) Obiect mic, ingenios construit, de valoare și utilitate neînsemnate. [Pr.: gáğet] – Din engl. gadget.

DOOM

gádget (angl.) [dg pron. ğ] (ga-dget) s. n., pl. gádgeturi

gadgetului
GADGET, gadgeturi, s. n. (Englezism) Obiect mic, ingenios construit, de valoare și utilitate neînsemnate. [Pr.: gáğet] – Din engl. gadget.

DOOM

gádget (angl.) [dg pron. ğ] (ga-dget) s. n., pl. gádgeturi

gadgeturi
GADGET, gadgeturi, s. n. (Englezism) Obiect mic, ingenios construit, de valoare și utilitate neînsemnate. [Pr.: gáğet] – Din engl. gadget.

DOOM

gádget (angl.) [dg pron. ğ] (ga-dget) s. n., pl. gádgeturi

gadgeturile
GADGET, gadgeturi, s. n. (Englezism) Obiect mic, ingenios construit, de valoare și utilitate neînsemnate. [Pr.: gáğet] – Din engl. gadget.

DOOM

gádget (angl.) [dg pron. ğ] (ga-dget) s. n., pl. gádgeturi

gadgeturilor
GADGET, gadgeturi, s. n. (Englezism) Obiect mic, ingenios construit, de valoare și utilitate neînsemnate. [Pr.: gáğet] – Din engl. gadget.

DOOM

gádget (angl.) [dg pron. ğ] (ga-dget) s. n., pl. gádgeturi

gadina
GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

DOOM

gádină (pop.) s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

gadine
GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

DOOM

gádină (pop.) s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

gadinei
GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

DOOM

gádină (pop.) s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

gadinele
GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

DOOM

gádină (pop.) s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

gadinelor
GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

DOOM

gádină (pop.) s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

gadolinit
GADOLINÍT s. n. Mineral anhidru sau ușor hidratat conținând pământuri rare. – Din fr. gadolinite.

gadolinitul
GADOLINÍT s. n. Mineral anhidru sau ușor hidratat conținând pământuri rare. – Din fr. gadolinite.

gadolinitului
GADOLINÍT s. n. Mineral anhidru sau ușor hidratat conținând pământuri rare. – Din fr. gadolinite.

gadoliniu
GADOLÍNIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. gadolinium.

DOOM

gadolíniu [niu pron. niu] s. n., art. gadolíniul; simb. Gd

gadoliniul
GADOLÍNIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. gadolinium.

DOOM

gadolíniu [niu pron. niu] s. n., art. gadolíniul; simb. Gd

gadoliniului
GADOLÍNIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. gadolinium.

DOOM

gadolíniu [niu pron. niu] s. n., art. gadolíniul; simb. Gd

gaea
Gaea (sau Ge), personificare a Pămîntului, considerată în vechime drept element primordial din care se trăgeau toți ceilalți zei. Gaea s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rîndul ei, pe Uranus (Cerul) și pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele și ciclopii (v. Titanes, Titanides, Cyclopes). Toți acești copii ai Gaeei îl urau însă pe tatăl lor, Uranus, fiindcă îi silea să trăiască în adîncurile pămîntului și nu le îngăduia să vadă lumina zilei. Pentru a-și scăpa copiii de tirania lui Uranus, Gaea l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Cronus, să-și mutileze tatăl. Din picăturile de sînge scurse de la Uranus, care au căzut pe pămînt și l-au fecundat, s-a născut o nouă generație de copii: eriniile, giganții și nimfele (v. Erinyes, Gigantes, Nymphae). După mutilarea lui Uranus, Gaea s-a unit cu celălalte fiu al ei, Pontus, și a zămislit o serie de divinități marine, printre care se numărau Ceto, Nereus și Thaumas. Domnind asupra universului, Cronus se dovedește însă la fel de tiran ca și tatăl său. Atunci Gaea hotărăște să-l nimicească și pe el. Cronus se unise de mai multe ori cu sora sa, Rhea, și avusese cu ea mai mulți copii, pe care însă îi înghițise pe rînd. Cînd a fost să-l nască pe Zeus, ca să-și scape copilul de furia tatălui, Rhea a cerut sprijinul Gaeei. Aceasta i-a dezvăluit voia destinului: Zeus avea să supraviețuiască și să-și doboare tatăl, cu sprijinul titanilor. Cu ajutorul lui Gaea, Rhea reușește să-l înșele pe Cronus și să-l ascundă pe Zeus (v. Zeus). Mai tîrziu, cînd Zeus ajunge să conducă destinele lumii, Gaea, nemulțumită și de cîrmuirea lui, dă naștere – unindu-se de data aceasta cu Tartarus – unor ființe monstruoase: Typhon și Echidna. Typhon le declară război zeilor, care mult timp sînt înspăimîntați de forța lor uriașă. Tot lui Gaea îi sînt atribuiți – după diferite versiuni – numeroși alți copii monstruoși, printre care: Antaeus, Charibdis, harpiile etc. Într-o perioadă mai tîrzie Gaea trece drept mama tuturor zeilor și ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiței Demeter, fie cu cel al Cybelei. În mitologia romană Gaea poartă numele de Tellus.

gael
GAÉL, -I, s. m. Persoană care făcea parte din populația de origine celtică a vechii Irlande și a Scoției. – Din fr. Gaëls.

DOOM

gaél (ga-el) s. m., pl. gaéli

gaeli
GAÉL, -I, s. m. Persoană care făcea parte din populația de origine celtică a vechii Irlande și a Scoției. – Din fr. Gaëls.

DOOM

gaél (ga-el) s. m., pl. gaéli

gaelică
GAÉLICĂ s. f. Limbă indo-europeană, ramură a celtei insulare, vorbită în Marea Britanie (Scoția și Irlanda). – Din engl. gaelic, fr. gaelique.

DOOM

gaélică (limbă) (ga-e-) s. f., g.-d. art. gaélicei

gaelii
GAÉL, -I, s. m. Persoană care făcea parte din populația de origine celtică a vechii Irlande și a Scoției. – Din fr. Gaëls.

DOOM

gaél (ga-el) s. m., pl. gaéli

gaelilor
GAÉL, -I, s. m. Persoană care făcea parte din populația de origine celtică a vechii Irlande și a Scoției. – Din fr. Gaëls.

DOOM

gaél (ga-el) s. m., pl. gaéli

gaelul
GAÉL, -I, s. m. Persoană care făcea parte din populația de origine celtică a vechii Irlande și a Scoției. – Din fr. Gaëls.

DOOM

gaél (ga-el) s. m., pl. gaéli

gaelului
GAÉL, -I, s. m. Persoană care făcea parte din populația de origine celtică a vechii Irlande și a Scoției. – Din fr. Gaëls.

DOOM

gaél (ga-el) s. m., pl. gaéli

gafa
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafa
GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

DOOM

gáfă s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe

gafai
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafam
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafare
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafare
GAFÁRE s. f. Faptul de a gafa. – V. gafa.

gafarea
GAFÁRE s. f. Faptul de a gafa. – V. gafa.

gafară
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafarăm
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafarăți
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafase
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafasem
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafaseră
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafaserăm
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafaserăți
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafaseși
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafaseți
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafat
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafau
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafași
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafați
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafe
GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

DOOM

gáfă s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe

gafează
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafei
GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

DOOM

gáfă s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe

gafele
GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

DOOM

gáfă s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe

gafelor
GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

DOOM

gáfă s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe

gafeur
GAFEUZĂ, gafeuze, s. f. Femeie care face gafe (3). [Pr.: gaföză] – Din fr. gaffeuse.

DOOM

gafeur (fr.) [pron. gaför] (-feur) s. m., pl. gafeuri

gafeuri
GAFEUZĂ, gafeuze, s. f. Femeie care face gafe (3). [Pr.: gaföză] – Din fr. gaffeuse.

DOOM

gafeur (fr.) [pron. gaför] (-feur) s. m., pl. gafeuri

gafeurii
GAFEUZĂ, gafeuze, s. f. Femeie care face gafe (3). [Pr.: gaföză] – Din fr. gaffeuse.

DOOM

gafeur (fr.) [pron. gaför] (-feur) s. m., pl. gafeuri

gafeurilor
GAFEUZĂ, gafeuze, s. f. Femeie care face gafe (3). [Pr.: gaföză] – Din fr. gaffeuse.

DOOM

gafeur (fr.) [pron. gaför] (-feur) s. m., pl. gafeuri

gafeurul
GAFEUZĂ, gafeuze, s. f. Femeie care face gafe (3). [Pr.: gaföză] – Din fr. gaffeuse.

DOOM

gafeur (fr.) [pron. gaför] (-feur) s. m., pl. gafeuri

gafeurule
GAFEUZĂ, gafeuze, s. f. Femeie care face gafe (3). [Pr.: gaföză] – Din fr. gaffeuse.

DOOM

gafeur (fr.) [pron. gaför] (-feur) s. m., pl. gafeuri

gafeurului
GAFEUZĂ, gafeuze, s. f. Femeie care face gafe (3). [Pr.: gaföză] – Din fr. gaffeuse.

DOOM

gafeur (fr.) [pron. gaför] (-feur) s. m., pl. gafeuri

gafeuză
GAFEUZĂ, gafeuze, s. f. Femeie care face gafe (3). [Pr.: gaföză] – Din fr. gaffeuse.

DOOM

gafeur (fr.) [pron. gaför] (-feur) s. m., pl. gafeuri

gafez
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafeze
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafezi
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafist
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafista
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafiste
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafiste
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafistei
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafistele
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafistelor
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafisto
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafistul
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafistule
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafistului
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafiști
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafiștii
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafiștilor
GAFÍST, -Ă, gafiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face gafe (3); (franțuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist.

gafând
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafînd
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

DOOM

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză

gafări
GAFÁRE s. f. Faptul de a gafa. – V. gafa.

gafării
GAFÁRE s. f. Faptul de a gafa. – V. gafa.

gafările
GAFÁRE s. f. Faptul de a gafa. – V. gafa.

gafărilor
GAFÁRE s. f. Faptul de a gafa. – V. gafa.

gag
GAG, gaguri, s. n. Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situații contrastante. – Din fr., engl. gag.

DOOM

gag s. n., pl. gáguri

gaga
GAGÁ adj. invar. (Fam.) Ramolit. – Din fr. gaga.

DOOM

gagá (fam.) adj. invar.

gagarinit
GAGARINÍT s. n. Mineral care conține elemente din familia pământurilor rare. – Din rus. gagarinit.

DOOM

gagarinít s. n.

gagarinitul
GAGARINÍT s. n. Mineral care conține elemente din familia pământurilor rare. – Din rus. gagarinit.

DOOM

gagarinít s. n.

gagarinitului
GAGARINÍT s. n. Mineral care conține elemente din familia pământurilor rare. – Din rus. gagarinit.

DOOM

gagarinít s. n.

gagat
GAGÁT s. n. (Min.) Jais. – Din germ. Gagat.

gagatul
GAGÁT s. n. (Min.) Jais. – Din germ. Gagat.

gagatului
GAGÁT s. n. (Min.) Jais. – Din germ. Gagat.

gagea
SCÂNTEIÚȚĂ, scânteiuțe, s. f. I. Scânteioară (1). II. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochișor (2) (Anagallis arvensis). 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumărea. [Pr.: -te-iu-] – Scânteie + suf. -uță.

gagic
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagica
GAGÍCĂ, gagici, s. f. (Fam.) Amantă, iubită. [Pl. și: gagice] – Din țig. gaği „(femeie) nețigancă”.

DOOM

gagícă (fam.) s. f., g.-d. art. gagícii; pl. gagíci

gagica
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicar
gagicar, gagicari s. m. bărbat afemeiat.

gagice
GAGÍCĂ, gagici, s. f. (Fam.) Amantă, iubită. [Pl. și: gagice] – Din țig. gaği „(femeie) nețigancă”.

DOOM

gagícă (fam.) s. f., g.-d. art. gagícii; pl. gagíci

gagice
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicei
GAGÍCĂ, gagici, s. f. (Fam.) Amantă, iubită. [Pl. și: gagice] – Din țig. gaği „(femeie) nețigancă”.

DOOM

gagícă (fam.) s. f., g.-d. art. gagícii; pl. gagíci

gagicei
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicele
GAGÍCĂ, gagici, s. f. (Fam.) Amantă, iubită. [Pl. și: gagice] – Din țig. gaği „(femeie) nețigancă”.

DOOM

gagícă (fam.) s. f., g.-d. art. gagícii; pl. gagíci

gagicele
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicelor
GAGÍCĂ, gagici, s. f. (Fam.) Amantă, iubită. [Pl. și: gagice] – Din țig. gaği „(femeie) nețigancă”.

DOOM

gagícă (fam.) s. f., g.-d. art. gagícii; pl. gagíci

gagicelor
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagici
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicii
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicilor
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicul
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicului
GAGÍC, gagici, s. m. (Fam.) Amant, iubit. – Din gagică (derivat regresiv).

DOOM

gagíc (fam.) s. m., pl. gagíci

gagicuță
gagicuță, gagicuțe s. f. (dim.) puștoaică, fetișcană.

gagicăreală
gagicăreală, s. f. inconstanță într-o relație; flirt (cu cineva).

gagicări
gagicări, gagicăresc v. r. a flirta (cu cineva).

gagicărie
a face gagicării expr. (d. bărbați) 1. a avea succes la femei. 2. a avea mai multe iubite în același timp.

gagicărire
gagicări, gagicăresc v. r. a flirta (cu cineva).

gagii
GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

DOOM

gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)

gagiii
GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

DOOM

gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)

gagiilor
GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

DOOM

gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)

gagioală
gagioală, gagioale s. f. v. gagică.

gagist
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagista
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagiste
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagistei
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagistele
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagistelor
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagistru
gagistru, gagiștri s. m. persoană cu o situație materială foarte bună.

gagistul
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagistului
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagiu
GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

DOOM

gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)

gagiul
GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

DOOM

gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)

gagiului
GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

DOOM

gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)

gagiști
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagiștii
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagiștilor
GAGÍST, -Ă, gagiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Actor angajat temporar (și cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într-o fanfară militară. – Din fr. gagiste.

DOOM

gagístă (înv.) s. f., g.-d. art. gagístei; pl. gagíste

gagliarda
GAGLIÁRDĂ s.f. Vechi dans italian și francez, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. [Pron. galiardă. / < it. gagliarda, cf. fr. gaillarde].

DOOM

gagliárdă (it.) [gli pron. li] (-gliar-) s. f., g.-d. art. gagliárdei; pl. gagliárde

gagliarde
GAGLIÁRDĂ s.f. Vechi dans italian și francez, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. [Pron. galiardă. / < it. gagliarda, cf. fr. gaillarde].

DOOM

gagliárdă (it.) [gli pron. li] (-gliar-) s. f., g.-d. art. gagliárdei; pl. gagliárde

gagliardei
GAGLIÁRDĂ s.f. Vechi dans italian și francez, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. [Pron. galiardă. / < it. gagliarda, cf. fr. gaillarde].

DOOM

gagliárdă (it.) [gli pron. li] (-gliar-) s. f., g.-d. art. gagliárdei; pl. gagliárde

gagliardele
GAGLIÁRDĂ s.f. Vechi dans italian și francez, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. [Pron. galiardă. / < it. gagliarda, cf. fr. gaillarde].

DOOM

gagliárdă (it.) [gli pron. li] (-gliar-) s. f., g.-d. art. gagliárdei; pl. gagliárde

gagliardelor
GAGLIÁRDĂ s.f. Vechi dans italian și francez, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. [Pron. galiardă. / < it. gagliarda, cf. fr. gaillarde].

DOOM

gagliárdă (it.) [gli pron. li] (-gliar-) s. f., g.-d. art. gagliárdei; pl. gagliárde

gagman
GÁGMAN s.m. Creator, specialist în gaguri. [Pl. -meni. / < engl. gagman].

gagul
GAG, gaguri, s. n. Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situații contrastante. – Din fr., engl. gag.

DOOM

gag s. n., pl. gáguri

gagului
GAG, gaguri, s. n. Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situații contrastante. – Din fr., engl. gag.

DOOM

gag s. n., pl. gáguri

gaguri
GAG, gaguri, s. n. Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situații contrastante. – Din fr., engl. gag.

DOOM

gag s. n., pl. gáguri

gagurile
GAG, gaguri, s. n. Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situații contrastante. – Din fr., engl. gag.

DOOM

gag s. n., pl. gáguri

gagurilor
GAG, gaguri, s. n. Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situații contrastante. – Din fr., engl. gag.

DOOM

gag s. n., pl. gáguri

gai
GAI s.n. (Mar.) Parâmă cu ajutorul căreia se manevrează sau se fixează o bigă în planul orizontal. [< engl. guy].

gaia
GÁIE, găi, s. f. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice și cu coada bifurcată (Milvus). ◊ Expr. Se ține gaie după (sau de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poți scăpa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc.) pățit-o. ♦ De-a puia-gaia v. puia. – Et. nec.

DOOM

de-a púia-gáia loc. adv.

gaiac
GUAIÁC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác s. m.] – Din engl. guayaco.

DOOM

!guaiác/gaiác s. m., pl. guaiáci/gaiáci

gaiaci
GUAIÁC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác s. m.] – Din engl. guayaco.

DOOM

!guaiác/gaiác s. m., pl. guaiáci/gaiáci

gaiacii
GUAIÁC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác s. m.] – Din engl. guayaco.

DOOM

!guaiác/gaiác s. m., pl. guaiáci/gaiáci

gaiacilor
GUAIÁC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác s. m.] – Din engl. guayaco.

DOOM

!guaiác/gaiác s. m., pl. guaiáci/gaiáci

gaiacol
GAIACÓL s. n. Medicament cu acțiune antiseptică, extras din rășina de guaiac și folosit ca expectorant. – Din fr. gaïacol.

DOOM

gaiacól (ga-ia-) s. n.

gaiacolul
GAIACÓL s. n. Medicament cu acțiune antiseptică, extras din rășina de guaiac și folosit ca expectorant. – Din fr. gaïacol.

DOOM

gaiacól (ga-ia-) s. n.

gaiacolului
GAIACÓL s. n. Medicament cu acțiune antiseptică, extras din rășina de guaiac și folosit ca expectorant. – Din fr. gaïacol.

DOOM

gaiacól (ga-ia-) s. n.

gaiacul
GUAIÁC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác s. m.] – Din engl. guayaco.

DOOM

!guaiác/gaiác s. m., pl. guaiáci/gaiáci

gaiacului
GUAIÁC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác s. m.] – Din engl. guayaco.

DOOM

!guaiác/gaiác s. m., pl. guaiáci/gaiáci

gaial
GAIÁL s.m. Formă domesticită a gaurului. [Pron. ga-ial. / < fr. gayal].

DOOM

gaiál (ga-ial) s. m., pl. gaiáli

gaiali
GAIÁL s.m. Formă domesticită a gaurului. [Pron. ga-ial. / < fr. gayal].

DOOM

gaiál (ga-ial) s. m., pl. gaiáli

gaialii
GAIÁL s.m. Formă domesticită a gaurului. [Pron. ga-ial. / < fr. gayal].

DOOM

gaiál (ga-ial) s. m., pl. gaiáli

gaialilor
GAIÁL s.m. Formă domesticită a gaurului. [Pron. ga-ial. / < fr. gayal].

DOOM

gaiál (ga-ial) s. m., pl. gaiáli

gaialul
GAIÁL s.m. Formă domesticită a gaurului. [Pron. ga-ial. / < fr. gayal].

DOOM

gaiál (ga-ial) s. m., pl. gaiáli

gaialului
GAIÁL s.m. Formă domesticită a gaurului. [Pron. ga-ial. / < fr. gayal].

DOOM

gaiál (ga-ial) s. m., pl. gaiáli

gaibarac
GAIBARÁCE s. f. pl. (Familiar) Picioare (prea lungi), gaide (2), gaibe. Jivina... cum o văzu Ercule, se năpusti asupra ei cu toroipanul, îi luă mirul din frunte și o dete cu gaibaracele în sus. ISPIRESCU, U. 54.

gaibarace
GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe.

DOOM

gaibaráce (reg.) s. n. pl.

gaibaracele
GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe.

DOOM

gaibaráce (reg.) s. n. pl.

gaibaracelor
GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe.

DOOM

gaibaráce (reg.) s. n. pl.

gaibe
GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă.

gaibele
GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă.

gaibelor
GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă.

gaibă
GÁIBE s. f. pl. Gaibarace, gaide (2). Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap... și numai ce... leul începe a șovăi, și o dată, buf ! căzu cu gaibele în sus. ISPIRESCU, U. 32. Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus ! GHICA, S. 276.

gaica
GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută în talie, la spatele hainelor, pentru a strânge lărgimea lor sau în scop decorativ. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.

DOOM

gáică s. f., g.-d. art. gắicii; pl. găici

gaida
GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.

DOOM

gáidă (reg.) s. f., g.-d. art. gáidei; pl. gáide

gaide
GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.

DOOM

gáidă (reg.) s. f., g.-d. art. gáidei; pl. gáide

gaidei
GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.

DOOM

gáidă (reg.) s. f., g.-d. art. gáidei; pl. gáide

gaidele
GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.

DOOM

gáidă (reg.) s. f., g.-d. art. gáidei; pl. gáide

gaidelor
GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.

DOOM

gáidă (reg.) s. f., g.-d. art. gáidei; pl. gáide

gaie
GÁIE, găi, s. f. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice și cu coada bifurcată (Milvus). ◊ Expr. Se ține gaie după (sau de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poți scăpa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc.) pățit-o. ♦ De-a puia-gaia v. puia. – Et. nec.

DOOM

de-a púia-gáia loc. adv.

gailardia
GAILÁRDIA s.f. Plantă erbacee ornamentală din familia compozeelor, cu flori galbene și roșii; (pop.) fluturei. [< fr. gaillardia].

gaiul
GAI s.n. (Mar.) Parâmă cu ajutorul căreia se manevrează sau se fixează o bigă în planul orizontal. [< engl. guy].

gaiului
GAI s.n. (Mar.) Parâmă cu ajutorul căreia se manevrează sau se fixează o bigă în planul orizontal. [< engl. guy].

gaiuri
GAI s.n. (Mar.) Parâmă cu ajutorul căreia se manevrează sau se fixează o bigă în planul orizontal. [< engl. guy].

gaiurile
GAI s.n. (Mar.) Parâmă cu ajutorul căreia se manevrează sau se fixează o bigă în planul orizontal. [< engl. guy].

gaiurilor
GAI s.n. (Mar.) Parâmă cu ajutorul căreia se manevrează sau se fixează o bigă în planul orizontal. [< engl. guy].

gaiza
GÁIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase și ușoare, constituite din granule de cuarț și din organisme silicioase. – Din fr. gaize.

gaize
GÁIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase și ușoare, constituite din granule de cuarț și din organisme silicioase. – Din fr. gaize.

gaize
GÁIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase și ușoare, constituite din granule de cuarț și din organisme silicioase. – Din fr. gaize.

gaizei
GÁIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase și ușoare, constituite din granule de cuarț și din organisme silicioase. – Din fr. gaize.

gaizele
GÁIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase și ușoare, constituite din granule de cuarț și din organisme silicioase. – Din fr. gaize.

gaizelor
GÁIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase și ușoare, constituite din granule de cuarț și din organisme silicioase. – Din fr. gaize.

gaița
GÁIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., sb. galica.

DOOM

gáiță (ga-i-) s. f., g.-d. art. gáiței; pl. gáițe

gaițe
GÁIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., sb. galica.

DOOM

gáiță (ga-i-) s. f., g.-d. art. gáiței; pl. gáițe

gaiței
GÁIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., sb. galica.

DOOM

gáiță (ga-i-) s. f., g.-d. art. gáiței; pl. gáițe

gaițele
GÁIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., sb. galica.

DOOM

gáiță (ga-i-) s. f., g.-d. art. gáiței; pl. gáițe

gaițelor
GÁIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius). ◊ Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., sb. galica.

DOOM

gáiță (ga-i-) s. f., g.-d. art. gáiței; pl. gáițe

gaj
GAJ, gajuri, s. n. 1. Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului. 2. Garanție formată din bunuri care fac obiectul unui gaj (1); amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.

DOOM

gaj s. n., pl. gájuri

gajat
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajata
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajate
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajatei
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajatele
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajatelor
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajatul
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajatului
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajați
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajații
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajaților
GAJÁT, -Ă, gajați, -te, adj. Depus ca gaj; amanetat. Obiecte gajate.

gajul
GAJ, gajuri, s. n. 1. Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului. 2. Garanție formată din bunuri care fac obiectul unui gaj (1); amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.

DOOM

gaj s. n., pl. gájuri

gajului
GAJ, gajuri, s. n. 1. Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului. 2. Garanție formată din bunuri care fac obiectul unui gaj (1); amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.

DOOM

gaj s. n., pl. gájuri

gajuri
GAJ, gajuri, s. n. 1. Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului. 2. Garanție formată din bunuri care fac obiectul unui gaj (1); amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.

DOOM

gaj s. n., pl. gájuri

gajurile
GAJ, gajuri, s. n. 1. Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului. 2. Garanție formată din bunuri care fac obiectul unui gaj (1); amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.

DOOM

gaj s. n., pl. gájuri

gajurilor
GAJ, gajuri, s. n. 1. Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului. 2. Garanție formată din bunuri care fac obiectul unui gaj (1); amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage.

DOOM

gaj s. n., pl. gájuri

gal
GAL¹, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația vechii Galii. – Din lat. Gallus.

DOOM

gal s. m., pl. gali

gal
GAL², gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.

DOOM

gal s. m., pl. gali

gala
GALĂ², gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante. – Din fr. galle, lat. galla.

DOOM

gálă s. f., g.-d. art. gálei; pl. gále

galact
GALACT- v. galacto-.

galactic
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galactica
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galactice
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galacticei
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galacticele
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galacticelor
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galactici
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galacticii
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galacticilor
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galacticul
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galacticului
GALÁCTIC, -Ă, galactici, -ce, adj. Care aparține galaxiei, privitor la galaxie (în special la Calea-Lactee). – Din fr. galactique.

DOOM

galáctic adj. m., pl. galáctici; f. galáctică, pl. galáctice

galactit
GALACTÍT s.n. Piatră semiprețioasă. [< fr. galactite].

galactite
GALACTÍT s.n. Piatră semiprețioasă. [< fr. galactite].

galactitele
GALACTÍT s.n. Piatră semiprețioasă. [< fr. galactite].

galactitelor
GALACTÍT s.n. Piatră semiprețioasă. [< fr. galactite].

galactitul
GALACTÍT s.n. Piatră semiprețioasă. [< fr. galactite].

galactitului
GALACTÍT s.n. Piatră semiprețioasă. [< fr. galactite].

galacto
GALACTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) lapte”, „asemănător laptelui”. [Var. galact-. / < fr. galacto-, cf. gr. gala, galaktos].

galactocel
GALACTOCÉL s.n. (Med.) Tumoare cu conținut lactescent, formată într-o mamelă. / < fr. galactocèle, cf. gr. gala – lapte, kele – tumoare].

galactofag
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofag
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofaga
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofaga
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofage
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofage
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagei
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagei
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagele
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagele
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagelor
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagelor
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagi
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagi
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagii
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagii
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagilor
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagilor
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagul
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagul
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagului
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofagului
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca].

DOOM

galactofág adj. m., s. m., pl. galactofági; adj. f., s. f. galactofágă, pl. galactofáge

galactofor
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactofora
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactofore
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactoforei
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactoforele
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactoforelor
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactofori
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactoforii
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactoforilor
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactoforită
GALACTOFORÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalelor galactofore. [< fr. galactophorite].

galactoforul
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactoforului
GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore].

galactogen
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogena
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogene
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogenei
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogenele
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogenelor
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogeneza
GALACTOGENÉZĂ s.f. Producere a laptelui de către glandele mamare; galactopoieză. [< fr. galactogenèse, cf. gr. gala – lapte, genesis – naștere].

galactogeneze
GALACTOGENÉZĂ s.f. Producere a laptelui de către glandele mamare; galactopoieză. [< fr. galactogenèse, cf. gr. gala – lapte, genesis – naștere].

galactogenezei
GALACTOGENÉZĂ s.f. Producere a laptelui de către glandele mamare; galactopoieză. [< fr. galactogenèse, cf. gr. gala – lapte, genesis – naștere].

galactogenezele
GALACTOGENÉZĂ s.f. Producere a laptelui de către glandele mamare; galactopoieză. [< fr. galactogenèse, cf. gr. gala – lapte, genesis – naștere].

galactogenezelor
GALACTOGENÉZĂ s.f. Producere a laptelui de către glandele mamare; galactopoieză. [< fr. galactogenèse, cf. gr. gala – lapte, genesis – naștere].

galactogeni
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogenii
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogenilor
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogenul
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogenului
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce].

galactogog
GALACTOGÓG s.n. Galactogen. [< fr. galactogogue, cf. gr. gala – lapte, agogos – care aduce].

galactografia
GALACTOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare. [< Gen. -iei. / < fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie].

galactografie
GALACTOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare. [< Gen. -iei. / < fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie].

galactografiei
GALACTOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare. [< Gen. -iei. / < fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie].

galactografii
GALACTOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare. [< Gen. -iei. / < fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie].

galactografiile
GALACTOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare. [< Gen. -iei. / < fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie].

galactografiilor
GALACTOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare. [< Gen. -iei. / < fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie].

galactometre
GALACTOMÉTRU, galactometre, s. n. (Tehn.) Lactometru. – Din fr. galactomètre.

DOOM

galactométru (-me-tru) s. n., art. galactométrul; pl. galactométre

galactometrele
GALACTOMÉTRU, galactometre, s. n. (Tehn.) Lactometru. – Din fr. galactomètre.

DOOM

galactométru (-me-tru) s. n., art. galactométrul; pl. galactométre

galactometrelor
GALACTOMÉTRU, galactometre, s. n. (Tehn.) Lactometru. – Din fr. galactomètre.

DOOM

galactométru (-me-tru) s. n., art. galactométrul; pl. galactométre

galactometru
GALACTOMÉTRU, galactometre, s. n. (Tehn.) Lactometru. – Din fr. galactomètre.

DOOM

galactométru (-me-tru) s. n., art. galactométrul; pl. galactométre

galactometrul
GALACTOMÉTRU, galactometre, s. n. (Tehn.) Lactometru. – Din fr. galactomètre.

DOOM

galactométru (-me-tru) s. n., art. galactométrul; pl. galactométre

galactometrului
GALACTOMÉTRU, galactometre, s. n. (Tehn.) Lactometru. – Din fr. galactomètre.

DOOM

galactométru (-me-tru) s. n., art. galactométrul; pl. galactométre

galactopoieza
GALACTOPOIÉZĂ s.f. Galactogeneză. [< fr. galactopoïèse].

galactopoieze
GALACTOPOIÉZĂ s.f. Galactogeneză. [< fr. galactopoïèse].

galactopoiezei
GALACTOPOIÉZĂ s.f. Galactogeneză. [< fr. galactopoïèse].

galactoree
GALACTORÉE s. f. (Med.) Secreție excesivă de lapte în timpul sau după încetarea alăptării. – Din fr. galactorrhée.

DOOM

galactorée s. f., art. galactoréea, g.-d. galactorée, art. galactoréei

galactoreea
GALACTORÉE s. f. (Med.) Secreție excesivă de lapte în timpul sau după încetarea alăptării. – Din fr. galactorrhée.

DOOM

galactorée s. f., art. galactoréea, g.-d. galactorée, art. galactoréei

galactoreei
GALACTORÉE s. f. (Med.) Secreție excesivă de lapte în timpul sau după încetarea alăptării. – Din fr. galactorrhée.

DOOM

galactorée s. f., art. galactoréea, g.-d. galactorée, art. galactoréei

galactoreele
GALACTORÉE s. f. (Med.) Secreție excesivă de lapte în timpul sau după încetarea alăptării. – Din fr. galactorrhée.

DOOM

galactorée s. f., art. galactoréea, g.-d. galactorée, art. galactoréei

galactoreelor
GALACTORÉE s. f. (Med.) Secreție excesivă de lapte în timpul sau după încetarea alăptării. – Din fr. galactorrhée.

DOOM

galactorée s. f., art. galactoréea, g.-d. galactorée, art. galactoréei

galactoterapia
GALACTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin injecții cu lapte sterilizat. [Gen. -iei. / < fr. galactothérapie, cf. gr. gala – lapte, therapeia – tratament].

galactoterapie
GALACTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin injecții cu lapte sterilizat. [Gen. -iei. / < fr. galactothérapie, cf. gr. gala – lapte, therapeia – tratament].

galactoterapiei
GALACTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin injecții cu lapte sterilizat. [Gen. -iei. / < fr. galactothérapie, cf. gr. gala – lapte, therapeia – tratament].

galactoterapii
GALACTOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin injecții cu lapte sterilizat. [Gen. -iei. / < fr. galactothérapie, cf. gr. gala – lapte, therapeia – tratament].

galactoza
GALACTÓZĂ s. f. Substanță cu proprietăți asemănătoare glucozei, care se găsește în natură în diverse combinații, intrând și în structura unor compuși azotați din creier. – Din fr. galactose.

DOOM

galactóză s. f., g.-d. art. galactózei

galactoze
GALACTÓZĂ s. f. Substanță cu proprietăți asemănătoare glucozei, care se găsește în natură în diverse combinații, intrând și în structura unor compuși azotați din creier. – Din fr. galactose.

DOOM

galactóză s. f., g.-d. art. galactózei

galactozei
GALACTÓZĂ s. f. Substanță cu proprietăți asemănătoare glucozei, care se găsește în natură în diverse combinații, intrând și în structura unor compuși azotați din creier. – Din fr. galactose.

DOOM

galactóză s. f., g.-d. art. galactózei

galactozemie
GALACTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezență a galactozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. galactosémie].

galactozurie
GALACTOZURÍE s.f. (Med.) Prezență a galactozei în urină. [Gen. -iei. / < fr. galactosurie].

galalit
GALALÍT s. n. Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice). – Din fr. galalithe.

DOOM

galalít s. n.

galalitul
GALALÍT s. n. Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice). – Din fr. galalithe.

DOOM

galalít s. n.

galalitului
GALALÍT s. n. Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice). – Din fr. galalithe.

DOOM

galalít s. n.

galamoz
galamoz, galamozuri s. n. anticoncepțional.

galant
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galanta
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galantar
GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre din mărfurile acestuia. – Din galanterie (derivat regresiv).

DOOM

galantár s. n., pl. galantáre

galantare
GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre din mărfurile acestuia. – Din galanterie (derivat regresiv).

DOOM

galantár s. n., pl. galantáre

galantarele
GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre din mărfurile acestuia. – Din galanterie (derivat regresiv).

DOOM

galantár s. n., pl. galantáre

galantarelor
GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre din mărfurile acestuia. – Din galanterie (derivat regresiv).

DOOM

galantár s. n., pl. galantáre

galantarul
GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre din mărfurile acestuia. – Din galanterie (derivat regresiv).

DOOM

galantár s. n., pl. galantáre

galantarului
GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre din mărfurile acestuia. – Din galanterie (derivat regresiv).

DOOM

galantár s. n., pl. galantáre

galante
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galantei
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galantele
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galantelor
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galanteria
GALANTERÍE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ (La pl.) Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.

DOOM

galanteríe s. f., art. galantería, g.-d. art. galanteríei; pl. galanteríi, art. galanteríile

galanterie
GALANTERÍE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ (La pl.) Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.

DOOM

galanteríe s. f., art. galantería, g.-d. art. galanteríei; pl. galanteríi, art. galanteríile

galanteriei
GALANTERÍE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ (La pl.) Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.

DOOM

galanteríe s. f., art. galantería, g.-d. art. galanteríei; pl. galanteríi, art. galanteríile

galanterii
GALANTERÍE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ (La pl.) Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.

DOOM

galanteríe s. f., art. galantería, g.-d. art. galanteríei; pl. galanteríi, art. galanteríile

galanteriile
GALANTERÍE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ (La pl.) Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.

DOOM

galanteríe s. f., art. galantería, g.-d. art. galanteríei; pl. galanteríi, art. galanteríile

galanteriilor
GALANTERÍE, galanterii, s. f. 1. Atitudine plină de curtoazie, de tandrețe, de amabilitate față de femei. ♦ (La pl.) Cuvinte curtenitoare adresate unei femei. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte de îmbrăcăminte (mănuși, cravate, fulare etc.); magazin în care se desfac asemenea mărfuri. – Din fr. galanterie.

DOOM

galanteríe s. f., art. galantería, g.-d. art. galanteríei; pl. galanteríi, art. galanteríile

galanthis
Galanthis, fiica lui Proetus și una dintre însoțitoarele Alcmenei. A reușit să dejoace printr-un șiretlic planurile Ilithyiei, trimisă de Hera ca să întîrzie sosirea pe lume a lui Heracles și, datorită ei, Alcmene a putut să nască.

galanthus
GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc¹.

galantida
Galantida = Galanthis.

galantina
GALANTÍNĂ s.f. Un fel de pateu de carne cu aspic. [< fr. galantine].

DOOM

galantínă s. f., g.-d. art. galantínei; pl. galantíne

galantine
GALANTÍNĂ s.f. Un fel de pateu de carne cu aspic. [< fr. galantine].

DOOM

galantínă s. f., g.-d. art. galantínei; pl. galantíne

galantinei
GALANTÍNĂ s.f. Un fel de pateu de carne cu aspic. [< fr. galantine].

DOOM

galantínă s. f., g.-d. art. galantínei; pl. galantíne

galantinele
GALANTÍNĂ s.f. Un fel de pateu de carne cu aspic. [< fr. galantine].

DOOM

galantínă s. f., g.-d. art. galantínei; pl. galantíne

galantinelor
GALANTÍNĂ s.f. Un fel de pateu de carne cu aspic. [< fr. galantine].

DOOM

galantínă s. f., g.-d. art. galantínei; pl. galantíne

galantoana
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantoane
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantoanei
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantoanele
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantoanelor
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantom
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantomie
GALANTONÍE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

DOOM

!galantoníe (rar) s. f., art. galantonía, g.-d. galantoníi, art. galantoníei

galanton
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantoni
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantonia
GALANTONÍE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

DOOM

!galantoníe (rar) s. f., art. galantonía, g.-d. galantoníi, art. galantoníei

galantonie
GALANTONÍE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

DOOM

!galantoníe (rar) s. f., art. galantonía, g.-d. galantoníi, art. galantoníei

galantoniei
GALANTONÍE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

DOOM

!galantoníe (rar) s. f., art. galantonía, g.-d. galantoníi, art. galantoníei

galantonii
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantonii
GALANTONÍE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

DOOM

!galantoníe (rar) s. f., art. galantonía, g.-d. galantoníi, art. galantoníei

galantoniile
GALANTONÍE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

DOOM

!galantoníe (rar) s. f., art. galantonía, g.-d. galantoníi, art. galantoníei

galantoniilor
GALANTONÍE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

DOOM

!galantoníe (rar) s. f., art. galantonía, g.-d. galantoníi, art. galantoníei

galantonilor
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantonul
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantonului
GALANTÓN, -OÁNĂ, galantoni, -oane, adj. (Fam.; despre oameni) Darnic, generos, galant. [Var.: galantóm, -oámă adj.] – Din fr. galant homme.

DOOM

!galantón (fam.) adj. m., pl. galantóni; f. galantoánă, pl. galantoáne

galantul
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galantului
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galanți
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galanții
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galanților
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.

DOOM

galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte

galaon
GALAÓNUL s. n. art. Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans. – Et. nec.

DOOM

!galaónul (dans) s. n. art., neart. galaón

galatea
Galatea, una dintre nereide, iubită de Acis (v. Acis).

galateea
Galateea = Galatea.

galaxia
GALAXÍE, galaxii, s. f. Ansamblu vast de stele, praf cosmic și alte obiecte cerești, având diverse forme și mărimi, menținute împreună de atracția gravitațională. – Din fr. galaxie.

DOOM

galaxíe s. f., art. galaxía, g.-d. art. galaxíei; pl. galaxíi, art. galaxíile

galaxie
GALAXÍE, galaxii, s. f. Ansamblu vast de stele, praf cosmic și alte obiecte cerești, având diverse forme și mărimi, menținute împreună de atracția gravitațională. – Din fr. galaxie.

DOOM

galaxíe s. f., art. galaxía, g.-d. art. galaxíei; pl. galaxíi, art. galaxíile

galaxiei
GALAXÍE, galaxii, s. f. Ansamblu vast de stele, praf cosmic și alte obiecte cerești, având diverse forme și mărimi, menținute împreună de atracția gravitațională. – Din fr. galaxie.

DOOM

galaxíe s. f., art. galaxía, g.-d. art. galaxíei; pl. galaxíi, art. galaxíile

galaxii
GALAXÍE, galaxii, s. f. Ansamblu vast de stele, praf cosmic și alte obiecte cerești, având diverse forme și mărimi, menținute împreună de atracția gravitațională. – Din fr. galaxie.

DOOM

galaxíe s. f., art. galaxía, g.-d. art. galaxíei; pl. galaxíi, art. galaxíile

galaxiile
GALAXÍE, galaxii, s. f. Ansamblu vast de stele, praf cosmic și alte obiecte cerești, având diverse forme și mărimi, menținute împreună de atracția gravitațională. – Din fr. galaxie.

DOOM

galaxíe s. f., art. galaxía, g.-d. art. galaxíei; pl. galaxíi, art. galaxíile

galaxiilor
GALAXÍE, galaxii, s. f. Ansamblu vast de stele, praf cosmic și alte obiecte cerești, având diverse forme și mărimi, menținute împreună de atracția gravitațională. – Din fr. galaxie.

DOOM

galaxíe s. f., art. galaxía, g.-d. art. galaxíei; pl. galaxíi, art. galaxíile

galb
GÁLBĂ s. f. v. galb.

galban
GALBÁN s.n. Rășină cu aspect gumos, obținută dintr-o plantă umbeliferă exotică. [< fr. galbanum].

DOOM

galbán s. n.

galbanul
GALBÁN s.n. Rășină cu aspect gumos, obținută dintr-o plantă umbeliferă exotică. [< fr. galbanum].

DOOM

galbán s. n.

galbanului
GALBÁN s.n. Rășină cu aspect gumos, obținută dintr-o plantă umbeliferă exotică. [< fr. galbanum].

DOOM

galbán s. n.

galbat
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbata
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbate
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbatei
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbatele
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbatelor
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbatul
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbatului
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbați
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbații
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galbaților
GALBÁT, -Ă adj. (Arhit.; despre coloane) Cu fusul curbat la mijloc. [< fr. galbé].

galben
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galben
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbena
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbena
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbene
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbene
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenei
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenei
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenele
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenele
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenelor
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenelor
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbeni
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbeni
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenii
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenii
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenilor
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenilor
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenul
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenul
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenului
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbenului
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbin
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbin
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbină
GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

DOOM

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni

galbă
GÁLBĂ s. f. v. galb.

gale
GALĂ², gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante. – Din fr. galle, lat. galla.

DOOM

gálă s. f., g.-d. art. gálei; pl. gále

galega
CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. ciumă.

galei
GALĂ², gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante. – Din fr. galle, lat. galla.

DOOM

gálă s. f., g.-d. art. gálei; pl. gále

galele
GALĂ², gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante. – Din fr. galle, lat. galla.

DOOM

gálă s. f., g.-d. art. gálei; pl. gále

galelor
GALĂ², gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante. – Din fr. galle, lat. galla.

DOOM

gálă s. f., g.-d. art. gálei; pl. gále

galena
GALÉNĂ s. f. Sulfură naturală de plumb, folosită ca redresor la aparatele de radio fără lămpi, la prepararea unor vopsele etc. – Din fr. galène.

DOOM

galénă s. f., g.-d. art. galénei

galene
GALÉNĂ s. f. Sulfură naturală de plumb, folosită ca redresor la aparatele de radio fără lămpi, la prepararea unor vopsele etc. – Din fr. galène.

DOOM

galénă s. f., g.-d. art. galénei

galenei
GALÉNĂ s. f. Sulfură naturală de plumb, folosită ca redresor la aparatele de radio fără lămpi, la prepararea unor vopsele etc. – Din fr. galène.

DOOM

galénă s. f., g.-d. art. galénei

galenic
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenica
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenice
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenicei
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenicele
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenicelor
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenici
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenicii
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenicilor
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenicul
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenicului
GALÉNIC, -Ă, galenici, -ce, adj. (Despre unele preparate farmaceutice) Care poate fi administrat direct bolnavilor sau poate servi la prepararea unor rețete. – Din fr. galénique.

DOOM

galénic adj. m., pl. galénici; f. galénică, pl. galénice

galenism
GALENÍSM s. n. Veche teorie medicală conform căreia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre umori. – Din fr. galénisme.

DOOM

galenísm s. n.

galenismul
GALENÍSM s. n. Veche teorie medicală conform căreia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre umori. – Din fr. galénisme.

DOOM

galenísm s. n.

galenismului
GALENÍSM s. n. Veche teorie medicală conform căreia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre umori. – Din fr. galénisme.

DOOM

galenísm s. n.

galenți
GALÉNȚI s. m. pl. Papuci (cu talpă) de lemn. – Din ngr. galéntsa.

DOOM

galénți s. m. pl.

galenții
GALÉNȚI s. m. pl. Papuci (cu talpă) de lemn. – Din ngr. galéntsa.

DOOM

galénți s. m. pl.

galenților
GALÉNȚI s. m. pl. Papuci (cu talpă) de lemn. – Din ngr. galéntsa.

DOOM

galénți s. m. pl.

galeofil
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofila
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofile
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofilei
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofilele
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofilelor
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofili
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofilia
GALEOFILÍE s.f. Dragoste morbidă față de feline (în special pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophilie, cf. gr. galee – nevăstuică, philein – a iubi].

galeofilie
GALEOFILÍE s.f. Dragoste morbidă față de feline (în special pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophilie, cf. gr. galee – nevăstuică, philein – a iubi].

galeofiliei
GALEOFILÍE s.f. Dragoste morbidă față de feline (în special pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophilie, cf. gr. galee – nevăstuică, philein – a iubi].

galeofilii
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofilii
GALEOFILÍE s.f. Dragoste morbidă față de feline (în special pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophilie, cf. gr. galee – nevăstuică, philein – a iubi].

galeofililor
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofilul
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofilului
GALEOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofilie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophile].

galeofob
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofob
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofoba
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofoba
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobe
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobe
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobei
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobei
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobele
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobele
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobelor
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobelor
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobi
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobi
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobia
GALEOFOBÍE s.f. Frică obsedantă de feline (mai ales de pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophobie, cf. gr. galee – nevăstuică, phobos – frică].

galeofobie
GALEOFOBÍE s.f. Frică obsedantă de feline (mai ales de pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophobie, cf. gr. galee – nevăstuică, phobos – frică].

galeofobiei
GALEOFOBÍE s.f. Frică obsedantă de feline (mai ales de pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophobie, cf. gr. galee – nevăstuică, phobos – frică].

galeofobii
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobii
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobii
GALEOFOBÍE s.f. Frică obsedantă de feline (mai ales de pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophobie, cf. gr. galee – nevăstuică, phobos – frică].

galeofobiile
GALEOFOBÍE s.f. Frică obsedantă de feline (mai ales de pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophobie, cf. gr. galee – nevăstuică, phobos – frică].

galeofobiilor
GALEOFOBÍE s.f. Frică obsedantă de feline (mai ales de pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galéophobie, cf. gr. galee – nevăstuică, phobos – frică].

galeofobilor
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobilor
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobul
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobul
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobului
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeofobului
GALEOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de galeofobie. [Pron. -le-o-. / cf. fr. galéophobe].

galeopitec
GALEOPITÉC, galeopiteci, s. m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] – Din fr. galéopithèque.

DOOM

galeopitéc (-le-o-) s. m., pl. galeopitéci

galeopiteci
GALEOPITÉC, galeopiteci, s. m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] – Din fr. galéopithèque.

DOOM

galeopitéc (-le-o-) s. m., pl. galeopitéci

galeopitecii
GALEOPITÉC, galeopiteci, s. m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] – Din fr. galéopithèque.

DOOM

galeopitéc (-le-o-) s. m., pl. galeopitéci

galeopitecilor
GALEOPITÉC, galeopiteci, s. m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] – Din fr. galéopithèque.

DOOM

galeopitéc (-le-o-) s. m., pl. galeopitéci

galeopitecul
GALEOPITÉC, galeopiteci, s. m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] – Din fr. galéopithèque.

DOOM

galeopitéc (-le-o-) s. m., pl. galeopitéci

galeopitecului
GALEOPITÉC, galeopiteci, s. m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] – Din fr. galéopithèque.

DOOM

galeopitéc (-le-o-) s. m., pl. galeopitéci

galeopsis
TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

galera
GALÉRĂ, galere, s. f. Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați la munca silnică. – Din fr. galère.

DOOM

galéră s. f., g.-d. art. galérei; pl. galére

galere
GALÉRĂ, galere, s. f. Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați la munca silnică. – Din fr. galère.

DOOM

galéră s. f., g.-d. art. galérei; pl. galére

galerei
GALÉRĂ, galere, s. f. Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați la munca silnică. – Din fr. galère.

DOOM

galéră s. f., g.-d. art. galérei; pl. galére

galerele
GALÉRĂ, galere, s. f. Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați la munca silnică. – Din fr. galère.

DOOM

galéră s. f., g.-d. art. galérei; pl. galére

galerelor
GALÉRĂ, galere, s. f. Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați la munca silnică. – Din fr. galère.

DOOM

galéră s. f., g.-d. art. galérei; pl. galére

galeria
GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) săpat de animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu sau secție a unui muzeu în care sunt expuse opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balcon situat la ultimul nivel al unei săli de spectacol; (fam.) publicul de la acest balcon; p. ext. publicul care se manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

DOOM

galeríe s. f., art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríile

galerian
GALERIÁN s.m. Condamnat la muncă silnică (ca vâslaș) pe galere. [Pron. -ri-an. / < fr. galérien].

DOOM

galerián (înv.) (-ri-an) s. m., pl. galeriéni (-ri-eni)

galerianul
GALERIÁN s.m. Condamnat la muncă silnică (ca vâslaș) pe galere. [Pron. -ri-an. / < fr. galérien].

DOOM

galerián (înv.) (-ri-an) s. m., pl. galeriéni (-ri-eni)

galerianului
GALERIÁN s.m. Condamnat la muncă silnică (ca vâslaș) pe galere. [Pron. -ri-an. / < fr. galérien].

DOOM

galerián (înv.) (-ri-an) s. m., pl. galeriéni (-ri-eni)

galerie
GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) săpat de animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu sau secție a unui muzeu în care sunt expuse opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balcon situat la ultimul nivel al unei săli de spectacol; (fam.) publicul de la acest balcon; p. ext. publicul care se manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

DOOM

galeríe s. f., art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríile

galeriei
GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) săpat de animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu sau secție a unui muzeu în care sunt expuse opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balcon situat la ultimul nivel al unei săli de spectacol; (fam.) publicul de la acest balcon; p. ext. publicul care se manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

DOOM

galeríe s. f., art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríile

galerieni
GALERIÁN s.m. Condamnat la muncă silnică (ca vâslaș) pe galere. [Pron. -ri-an. / < fr. galérien].

DOOM

galerián (înv.) (-ri-an) s. m., pl. galeriéni (-ri-eni)

galerienii
GALERIÁN s.m. Condamnat la muncă silnică (ca vâslaș) pe galere. [Pron. -ri-an. / < fr. galérien].

DOOM

galerián (înv.) (-ri-an) s. m., pl. galeriéni (-ri-eni)

galerienilor
GALERIÁN s.m. Condamnat la muncă silnică (ca vâslaș) pe galere. [Pron. -ri-an. / < fr. galérien].

DOOM

galerián (înv.) (-ri-an) s. m., pl. galeriéni (-ri-eni)

galerii
GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) săpat de animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu sau secție a unui muzeu în care sunt expuse opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balcon situat la ultimul nivel al unei săli de spectacol; (fam.) publicul de la acest balcon; p. ext. publicul care se manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

DOOM

galeríe s. f., art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríile

galeriile
GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) săpat de animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu sau secție a unui muzeu în care sunt expuse opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balcon situat la ultimul nivel al unei săli de spectacol; (fam.) publicul de la acest balcon; p. ext. publicul care se manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

DOOM

galeríe s. f., art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríile

galeriilor
GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) săpat de animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu sau secție a unui muzeu în care sunt expuse opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balcon situat la ultimul nivel al unei săli de spectacol; (fam.) publicul de la acest balcon; p. ext. publicul care se manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

DOOM

galeríe s. f., art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríile

galeropia
GALEROPÍE s.f. (Med.) Posibilitate de a vedea mai bine la lumina slabă decât la cea strălucitoare. [Gen. -iei. / < it. galeropia, cf. gr. galeropos – cu vederea clară].

galeropie
GALEROPÍE s.f. (Med.) Posibilitate de a vedea mai bine la lumina slabă decât la cea strălucitoare. [Gen. -iei. / < it. galeropia, cf. gr. galeropos – cu vederea clară].

galeropiei
GALEROPÍE s.f. (Med.) Posibilitate de a vedea mai bine la lumina slabă decât la cea strălucitoare. [Gen. -iei. / < it. galeropia, cf. gr. galeropos – cu vederea clară].

galeropii
GALEROPÍE s.f. (Med.) Posibilitate de a vedea mai bine la lumina slabă decât la cea strălucitoare. [Gen. -iei. / < it. galeropia, cf. gr. galeropos – cu vederea clară].

galet
GALÉT¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă cu care se întinde firul de mătase artificială la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

DOOM

galét (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galéți

galet
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galeta
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galete
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galetei
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galetele
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galetelor
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galetul
GALÉT¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă cu care se întinde firul de mătase artificială la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

DOOM

galét (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galéți

galetul
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galetului
GALÉT¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă cu care se întinde firul de mătase artificială la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

DOOM

galét (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galéți

galetului
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galeș
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșa
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșe
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșei
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșele
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșelor
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeși
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșii
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșilor
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșul
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșului
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galeșă
gáleșă (-e), s. f. – (Înv., rar) Branhie. Mag. galles (DAR).

galeți
GALÉT¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă cu care se întinde firul de mătase artificială la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

DOOM

galét (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galéți

galeți
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galeții
GALÉT¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă cu care se întinde firul de mătase artificială la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

DOOM

galét (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galéți

galeții
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galeților
GALÉT¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă cu care se întinde firul de mătase artificială la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

DOOM

galét (fragment de rocă, piesă) s. m., pl. galéți

galeților
GALÉTĂ, galete, s. f. Pesmet de formă paralelipipedică, pe care îl mănâncă marinarii, ostașii aflați în campanie etc. [Var.: galét s. m.] – Din fr. galette.

DOOM

galétă (pesmet) (rar) s. f., g.-d. art. galétei; pl. galéte

galfed
gálfed (-dă), adj. – Palid, veșted. – Var. gălfăd, gîlfed. Origine necunoscută. Cuvînt folosit în Banat și Trans. de Vest. Ar putea fi pus în legătură cu lat. galbinus (prin intermediul unei schimbări de suf. *galbidus?, cf. Pușcariu, Dacor., IV, 684); este însă posibil ca această legătură să fie tîrzie și pur analogică, așa cum este cazul lui gălbează. – Der. gîlfezit, adj. (palid, slab).

galfede
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfedei
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfedele
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfedelor
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfezi
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfezii
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfezilor
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfăd
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfăda
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfădul
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

galfădului
GÁLFĂD, -Ă, galfezi, -de, adj. (Reg.) Palid (din cauza unei boli). – Et. nec.

DOOM

gálfăd (reg.) adj. m., pl. gálfezi; f. gálfădă, pl. gálfede

gali
GAL¹, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația vechii Galii. – Din lat. Gallus.

DOOM

gal s. m., pl. gali

gali
GAL², gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galiamb
GALIÁMB s.m. Vers catalectic antic de patru picioare, pe care îl cântau preoții Cibelei. [Pron. -li-amb. / < fr. galliambe].

DOOM

galiámb (-li-amb) s. m., pl. galiámbi

galiambi
GALIÁMB s.m. Vers catalectic antic de patru picioare, pe care îl cântau preoții Cibelei. [Pron. -li-amb. / < fr. galliambe].

DOOM

galiámb (-li-amb) s. m., pl. galiámbi

galiambii
GALIÁMB s.m. Vers catalectic antic de patru picioare, pe care îl cântau preoții Cibelei. [Pron. -li-amb. / < fr. galliambe].

DOOM

galiámb (-li-amb) s. m., pl. galiámbi

galiambilor
GALIÁMB s.m. Vers catalectic antic de patru picioare, pe care îl cântau preoții Cibelei. [Pron. -li-amb. / < fr. galliambe].

DOOM

galiámb (-li-amb) s. m., pl. galiámbi

galiambul
GALIÁMB s.m. Vers catalectic antic de patru picioare, pe care îl cântau preoții Cibelei. [Pron. -li-amb. / < fr. galliambe].

DOOM

galiámb (-li-amb) s. m., pl. galiámbi

galiambului
GALIÁMB s.m. Vers catalectic antic de patru picioare, pe care îl cântau preoții Cibelei. [Pron. -li-amb. / < fr. galliambe].

DOOM

galiámb (-li-amb) s. m., pl. galiámbi

galiard
GALIÁRD, galiarde, s. n. (Mar.) Fiecare dintre extremitățile punții superioare a unei nave. [Pr.: -li-ard] – Din fr. gaillard.

DOOM

!galiárd (-li-ard) s. n., pl. galiárde

galiarde
GALIÁRD, galiarde, s. n. (Mar.) Fiecare dintre extremitățile punții superioare a unei nave. [Pr.: -li-ard] – Din fr. gaillard.

DOOM

!galiárd (-li-ard) s. n., pl. galiárde

galiardele
GALIÁRD, galiarde, s. n. (Mar.) Fiecare dintre extremitățile punții superioare a unei nave. [Pr.: -li-ard] – Din fr. gaillard.

DOOM

!galiárd (-li-ard) s. n., pl. galiárde

galiardelor
GALIÁRD, galiarde, s. n. (Mar.) Fiecare dintre extremitățile punții superioare a unei nave. [Pr.: -li-ard] – Din fr. gaillard.

DOOM

!galiárd (-li-ard) s. n., pl. galiárde

galiardul
GALIÁRD, galiarde, s. n. (Mar.) Fiecare dintre extremitățile punții superioare a unei nave. [Pr.: -li-ard] – Din fr. gaillard.

DOOM

!galiárd (-li-ard) s. n., pl. galiárde

galiardului
GALIÁRD, galiarde, s. n. (Mar.) Fiecare dintre extremitățile punții superioare a unei nave. [Pr.: -li-ard] – Din fr. gaillard.

DOOM

!galiárd (-li-ard) s. n., pl. galiárde

galiardă
GALIÁRDĂ, galiarde, s. f. Vechi dans francez cu ritm vioi. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. – Din fr. gaillarde.

galibardeală
galibardeală, galibardeli s. f. (intl.) vorbă; povestire.

galibardi
galibardi, galibardesc. v. t. a spune, a vorbi.

galibardină
galibardină, galibardine s. f. v. galibardă.

galibardire
galibardi, galibardesc. v. t. a spune, a vorbi.

galibardit
galibardi, galibardesc. v. t. a spune, a vorbi.

galibardă
galibardă, galibarde s. f. (intl., înv.) pălărie.

galic
GÁLIC¹ adj. (În sintagma) Acid galic = acid organic aromatic, astringent, extras din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit la fabricarea cernelii negre, a coloranților și a unor medicamente. – Din fr. gallique.

galic
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galica
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galican
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galican
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicana
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicana
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicane
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicane
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanei
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanei
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanele
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanele
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanelor
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanelor
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicani
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicani
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanii
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanii
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanilor
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanilor
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanism
GALICANÍSM s. n. Doctrină politico-religioasă care apăra libertățile organizatorice ale Bisericii catolice din Franța opusă față de papalitate. – Din fr. gallicanisme.

DOOM

galicanísm s. n.

galicanismul
GALICANÍSM s. n. Doctrină politico-religioasă care apăra libertățile organizatorice ale Bisericii catolice din Franța opusă față de papalitate. – Din fr. gallicanisme.

DOOM

galicanísm s. n.

galicanismului
GALICANÍSM s. n. Doctrină politico-religioasă care apăra libertățile organizatorice ale Bisericii catolice din Franța opusă față de papalitate. – Din fr. gallicanisme.

DOOM

galicanísm s. n.

galicanul
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanul
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanului
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galicanului
GALICÁN, -Ă, galicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține galicanismului, privitor la galicanism. 2. S. m. și f. Adept al galicanismului. – Din fr. gallican.

DOOM

galicán adj. m., s. m., pl. galicáni; adj. f., s. f. galicánă, pl. galicáne

galice
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galicei
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galicele
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galicelor
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galicește
GALICÉȘTE adv. (Învechit) Franțuzește. Vorbea latinește, unii italienește, alții nu știa nici o limbă, unii galicește... RUSSO, S. 36.

galici
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galician
GALICIÁN, -Ă, galicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galicia (nord-vestul Spaniei). 2. Adj. Care aparține Galiciei sau galicienilor (1), privitor la Galicia ori la galicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană, ramura romanică, vorbită în Galicia. [Pr.: -si-an] – Galicia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galicián (referitor la Galicia) [c pron. s] (-ci-an) adj. m., s. m., pl. galiciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. galiciánă, pl. galiciéne

galicii
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galicilor
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galicism
GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și dificil ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme.

DOOM

galicísm s. n., pl. galicísme

galicisme
GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și dificil ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme.

DOOM

galicísm s. n., pl. galicísme

galicismele
GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și dificil ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme.

DOOM

galicísm s. n., pl. galicísme

galicismelor
GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și dificil ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme.

DOOM

galicísm s. n., pl. galicísme

galicismul
GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și dificil ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme.

DOOM

galicísm s. n., pl. galicísme

galicismului
GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și dificil ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme.

DOOM

galicísm s. n., pl. galicísme

galicul
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galicului
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

DOOM

gálic adj. m., pl. gálici; f. gálică, pl. gálice

galică
GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus.

galiforma
GALIFÓRMĂ, galiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări tericole sau arboricole; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. galliforme.

DOOM

galifórmă s. f., g.-d. art. galifórmei; pl. galifórme

galiforme
GALIFÓRMĂ, galiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări tericole sau arboricole; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. galliforme.

DOOM

galifórmă s. f., g.-d. art. galifórmei; pl. galifórme

galiformei
GALIFÓRMĂ, galiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări tericole sau arboricole; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. galliforme.

DOOM

galifórmă s. f., g.-d. art. galifórmei; pl. galifórme

galiformele
GALIFÓRMĂ, galiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări tericole sau arboricole; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. galliforme.

DOOM

galifórmă s. f., g.-d. art. galifórmei; pl. galifórme

galiformelor
GALIFÓRMĂ, galiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări tericole sau arboricole; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. galliforme.

DOOM

galifórmă s. f., g.-d. art. galifórmei; pl. galifórme

galii
GAL¹, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația vechii Galii. – Din lat. Gallus.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galii
GAL², gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galilor
GAL¹, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația vechii Galii. – Din lat. Gallus.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galilor
GAL², gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galimatia
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatias
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatiasul
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatiasului
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatie
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatiei
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatii
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatiile
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatiilor
GALIMATIÁS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimátias. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias.

DOOM

!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.

galimație
GALIMAȚÍE s.f. v. galimatias.

galinacee
GALINACÉE, galinacee, s. f. (La pl.) Subordin de păsări al cărui tip principal este găina; (și la sg.) pasăre care face parte din acest subordin. – Din fr. gallinacé.

DOOM

galinacée s. f., art. galinacéea, g.-d. art. galinacéei; pl. galinacée

galinaceea
GALINACÉE, galinacee, s. f. (La pl.) Subordin de păsări al cărui tip principal este găina; (și la sg.) pasăre care face parte din acest subordin. – Din fr. gallinacé.

DOOM

galinacée s. f., art. galinacéea, g.-d. art. galinacéei; pl. galinacée

galinaceei
GALINACÉE, galinacee, s. f. (La pl.) Subordin de păsări al cărui tip principal este găina; (și la sg.) pasăre care face parte din acest subordin. – Din fr. gallinacé.

DOOM

galinacée s. f., art. galinacéea, g.-d. art. galinacéei; pl. galinacée

galinaceele
GALINACÉE, galinacee, s. f. (La pl.) Subordin de păsări al cărui tip principal este găina; (și la sg.) pasăre care face parte din acest subordin. – Din fr. gallinacé.

DOOM

galinacée s. f., art. galinacéea, g.-d. art. galinacéei; pl. galinacée

galinaceelor
GALINACÉE, galinacee, s. f. (La pl.) Subordin de păsări al cărui tip principal este găina; (și la sg.) pasăre care face parte din acest subordin. – Din fr. gallinacé.

DOOM

galinacée s. f., art. galinacéea, g.-d. art. galinacéei; pl. galinacée

galinthias
Galinthias v. Galanthis.

galintiada
Galintiada = Galinthias.

galioane
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

DOOM

galión (-li-on) s. n., pl. galioáne

galioanele
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

DOOM

galión (-li-on) s. n., pl. galioáne

galioanelor
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

DOOM

galión (-li-on) s. n., pl. galioáne

galion
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

DOOM

galión (-li-on) s. n., pl. galioáne

galionul
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

DOOM

galión (-li-on) s. n., pl. galioáne

galionului
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

DOOM

galión (-li-on) s. n., pl. galioáne

galiot
GALIÓT s.n. Corabie ușoară cu pânze. [Pron. -li-ot, var. galiotă s.f. / < fr. galiote].

galiota
GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară, cu fundul plat și cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote.

DOOM

galiótă (-li-o-) s. f., g.-d. art. galiótei; pl. galióte

galiote
GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară, cu fundul plat și cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote.

DOOM

galiótă (-li-o-) s. f., g.-d. art. galiótei; pl. galióte

galiotei
GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară, cu fundul plat și cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote.

DOOM

galiótă (-li-o-) s. f., g.-d. art. galiótei; pl. galióte

galiotele
GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară, cu fundul plat și cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote.

DOOM

galiótă (-li-o-) s. f., g.-d. art. galiótei; pl. galióte

galiotelor
GALIÓTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară, cu fundul plat și cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote.

DOOM

galiótă (-li-o-) s. f., g.-d. art. galiótei; pl. galióte

galiscă
galíțcă s. f. – Vitriol verde, sulfat de fier. – Var. galișcă. Germ. Galitzenstein, prin intermediul mag. galickő, sb. galicka.

galiu
GÁLIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. – Din fr. gallium.

DOOM

gáliu [liu pron. liu] s. n., art. gáliul; simb. Ga

galiul
GÁLIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. – Din fr. gallium.

DOOM

gáliu [liu pron. liu] s. n., art. gáliul; simb. Ga

galiului
GÁLIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. – Din fr. gallium.

DOOM

gáliu [liu pron. liu] s. n., art. gáliul; simb. Ga

galium
RĂCUÍNĂ s. f. v. răcovină.

galiș
GÁLIȘ, -Ă adj. v. galeș.

DOOM

gáleș adj. m., pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșe

galița
GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., sb. galica.

DOOM

gáliță (reg.) s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe

galițcă
galíțcă s. f. – Vitriol verde, sulfat de fier. – Var. galișcă. Germ. Galitzenstein, prin intermediul mag. galickő, sb. galicka.

galițe
GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., sb. galica.

DOOM

gáliță (reg.) s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe

galiței
GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., sb. galica.

DOOM

gáliță (reg.) s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe

galițele
GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., sb. galica.

DOOM

gáliță (reg.) s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe

galițelor
GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., sb. galica.

DOOM

gáliță (reg.) s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe

galițian
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițian
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițiana
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițiana
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițiano
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițiano
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițianul
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițianul
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițianule
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițianule
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițianului
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițianului
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițiene
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițiene
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițiene
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienei
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienei
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienele
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienele
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienelor
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienelor
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițieni
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițieni
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienii
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienii
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienilor
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galițienilor
GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Galiția (regiune istorică din nord-estul Carpaților). 2. Adj. Care aparține Galiției sau galițienilor (1), care se referă la Galiția ori la galițieni. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

galițián (referitor la Galiția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. galițiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. galițiánă, pl. galițiéne

galli
Galli, preoții zeiței Cybele.

gallica
RĂSÚRĂ³, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade.

gallinula
GĂINÚȘĂ, găinușe (găinuși), s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Găinușă de baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. Cărăbuș, corlă. 5. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ușă.

galo
GÁLO- Element de compunere însemnând „galic”, „francez”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. gallo-.

galoane
GALÓN¹, galoane, s. n. Șiret, panglică ori bandă de metal prinsă pe epoleții sau pe mânecile unei uniforme pentru a indica gradul persoanei care o poartă. ♦ Șiret de lână, de mătase sau de fir, cusut ca podoabă pe haine, pe pălării etc. – Din fr. galon.

galoanele
GALÓN¹, galoane, s. n. Șiret, panglică ori bandă de metal prinsă pe epoleții sau pe mânecile unei uniforme pentru a indica gradul persoanei care o poartă. ♦ Șiret de lână, de mătase sau de fir, cusut ca podoabă pe haine, pe pălării etc. – Din fr. galon.

galoanelor
GALÓN¹, galoane, s. n. Șiret, panglică ori bandă de metal prinsă pe epoleții sau pe mânecile unei uniforme pentru a indica gradul persoanei care o poartă. ♦ Șiret de lână, de mătase sau de fir, cusut ca podoabă pe haine, pe pălării etc. – Din fr. galon.

galofil
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofil
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofila
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofila
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofile
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofile
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilei
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilei
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilele
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilele
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilelor
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilelor
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofili
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofili
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilia
GALOFILÍE s.f. Francofilie. [Gen. -iei. / < fr. gallophilie].

DOOM

galofilíe (francofilie) s. f., art. galofilía, g.-d. galofilíi, art. galofilíei

galofilie
GALOFILÍE s.f. Francofilie. [Gen. -iei. / < fr. gallophilie].

DOOM

galofilíe (francofilie) s. f., art. galofilía, g.-d. galofilíi, art. galofilíei

galofiliei
GALOFILÍE s.f. Francofilie. [Gen. -iei. / < fr. gallophilie].

DOOM

galofilíe (francofilie) s. f., art. galofilía, g.-d. galofilíi, art. galofilíei

galofilii
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilii
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilii
GALOFILÍE s.f. Francofilie. [Gen. -iei. / < fr. gallophilie].

DOOM

galofilíe (francofilie) s. f., art. galofilía, g.-d. galofilíi, art. galofilíei

galofililor
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofililor
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilul
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilul
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilului
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofilului
GALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [< fr. gallophile].

DOOM

galofíl (francofil) adj. m., s. m., pl. galofíli; adj. f., s. f. galofílă, pl. galofíle

galofob
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofob
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofoba
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofoba
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobe
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobe
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobei
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobei
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobele
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobele
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobelor
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobelor
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobi
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobi
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobia
GALOFOBÍE s. f. Ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobie.

DOOM

galofobíe s. f., art. galofobía, g.-d. galofobíi, art. galofobíei

galofobie
GALOFOBÍE s. f. Ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobie.

DOOM

galofobíe s. f., art. galofobía, g.-d. galofobíi, art. galofobíei

galofobiei
GALOFOBÍE s. f. Ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobie.

DOOM

galofobíe s. f., art. galofobía, g.-d. galofobíi, art. galofobíei

galofobii
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobii
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobii
GALOFOBÍE s. f. Ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobie.

DOOM

galofobíe s. f., art. galofobía, g.-d. galofobíi, art. galofobíei

galofobiile
GALOFOBÍE s. f. Ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobie.

DOOM

galofobíe s. f., art. galofobía, g.-d. galofobíi, art. galofobíei

galofobiilor
GALOFOBÍE s. f. Ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobie.

DOOM

galofobíe s. f., art. galofobía, g.-d. galofobíi, art. galofobíei

galofobilor
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobilor
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobul
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobul
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobului
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galofobului
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallophobe.

DOOM

galofób adj. m., s. m., pl. galofóbi; adj. f., s. f. galofóbă, pl. galofóbe

galoman
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galoman
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomana
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomana
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomane
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomane
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanei
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanei
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanele
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanele
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanelor
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanelor
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomani
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomani
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomania
GALOMANÍE s. f. Admirație fără rezerve (și fără spirit critic) pentru tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomanie.

DOOM

galomaníe s. f., art. galomanía, g.-d. galomaníi, art. galomaníei

galomanie
GALOMANÍE s. f. Admirație fără rezerve (și fără spirit critic) pentru tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomanie.

DOOM

galomaníe s. f., art. galomanía, g.-d. galomaníi, art. galomaníei

galomaniei
GALOMANÍE s. f. Admirație fără rezerve (și fără spirit critic) pentru tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomanie.

DOOM

galomaníe s. f., art. galomanía, g.-d. galomaníi, art. galomaníei

galomanii
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanii
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanii
GALOMANÍE s. f. Admirație fără rezerve (și fără spirit critic) pentru tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomanie.

DOOM

galomaníe s. f., art. galomanía, g.-d. galomaníi, art. galomaníei

galomaniile
GALOMANÍE s. f. Admirație fără rezerve (și fără spirit critic) pentru tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomanie.

DOOM

galomaníe s. f., art. galomanía, g.-d. galomaníi, art. galomaníei

galomaniilor
GALOMANÍE s. f. Admirație fără rezerve (și fără spirit critic) pentru tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomanie.

DOOM

galomaníe s. f., art. galomanía, g.-d. galomaníi, art. galomaníei

galomanilor
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanilor
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanul
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanul
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanului
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galomanului
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține sau provine de la francezi. – Din fr. gallomane.

DOOM

galomán adj. m., s. m., pl. galománi; adj. f., s. f. galománă, pl. galománe

galon
GALÓN², galoane, s. n. 1. Unitate de măsură pentru capacitate folosită în țările de limbă engleză și egală cu circa patru litri. 2. (Rar) Sticlă mare în care se păstrează băuturi. [Pl. și: (m.) galoni] – Din fr. gallon.

DOOM

galón s. n., pl. galoáne

galon
GALÓN¹, galoane, s. n. Șiret, panglică ori bandă de metal prinsă pe epoleții sau pe mânecile unei uniforme pentru a indica gradul persoanei care o poartă. ♦ Șiret de lână, de mătase sau de fir, cusut ca podoabă pe haine, pe pălării etc. – Din fr. galon.

galonat
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonata
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonate
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonatei
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonatele
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonatelor
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonatul
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonatului
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonați
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonații
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonaților
GALONÁT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane¹. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat¹. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.

DOOM

galonát adj. m., pl. galonáți; f. galonátă, pl. galonáte

galonul
GALÓN¹, galoane, s. n. Șiret, panglică ori bandă de metal prinsă pe epoleții sau pe mânecile unei uniforme pentru a indica gradul persoanei care o poartă. ♦ Șiret de lână, de mătase sau de fir, cusut ca podoabă pe haine, pe pălării etc. – Din fr. galon.

galonului
GALÓN¹, galoane, s. n. Șiret, panglică ori bandă de metal prinsă pe epoleții sau pe mânecile unei uniforme pentru a indica gradul persoanei care o poartă. ♦ Șiret de lână, de mătase sau de fir, cusut ca podoabă pe haine, pe pălării etc. – Din fr. galon.

galop
GALÓP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, constând dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

DOOM

galóp s. n., pl. galópuri

galopa
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopada
GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Rar) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade.

DOOM

galopádă (rar) s. f., g.-d. art. galopádei; pl. galopáde

galopade
GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Rar) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade.

DOOM

galopádă (rar) s. f., g.-d. art. galopádei; pl. galopáde

galopadei
GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Rar) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade.

DOOM

galopádă (rar) s. f., g.-d. art. galopádei; pl. galopáde

galopadele
GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Rar) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade.

DOOM

galopádă (rar) s. f., g.-d. art. galopádei; pl. galopáde

galopadelor
GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Rar) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade.

DOOM

galopádă (rar) s. f., g.-d. art. galopádei; pl. galopáde

galopai
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopam
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopant
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopanta
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopante
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopantei
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopantele
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopantelor
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopantul
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopantului
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopanți
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopanții
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopanților
GALOPÁNT, -Ă, galopanți, -te, adj. 1. În galop, repede. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. – Din fr. galopant.

DOOM

!galopánt adj. m., pl. galopánți; f. galopántă; pl. galopánte

galopare
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopare
GALOPÁRE, galopări, s. f. Faptul de a galopa. – V. galopa.

DOOM

galopáre s. f., g.-d. art. galopắrii; pl. galopắri

galoparea
GALOPÁRE, galopări, s. f. Faptul de a galopa. – V. galopa.

DOOM

galopáre s. f., g.-d. art. galopắrii; pl. galopắri

galopară
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galoparăm
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galoparăți
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopase
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopasem
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopaseră
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopaserăm
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopaserăți
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopaseși
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopaseți
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopat
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopau
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopași
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopați
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopează
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopez
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopeze
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopezi
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopul
GALÓP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, constând dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

DOOM

galóp s. n., pl. galópuri

galopului
GALÓP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, constând dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

DOOM

galóp s. n., pl. galópuri

galopuri
GALÓP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, constând dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

DOOM

galóp s. n., pl. galópuri

galopurile
GALÓP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, constând dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

DOOM

galóp s. n., pl. galópuri

galopurilor
GALÓP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, constând dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

DOOM

galóp s. n., pl. galópuri

galopând
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopînd
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

DOOM

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopări
GALOPÁRE, galopări, s. f. Faptul de a galopa. – V. galopa.

DOOM

galopáre s. f., g.-d. art. galopắrii; pl. galopắri

galopării
GALOPÁRE, galopări, s. f. Faptul de a galopa. – V. galopa.

DOOM

galopáre s. f., g.-d. art. galopắrii; pl. galopắri

galopările
GALOPÁRE, galopări, s. f. Faptul de a galopa. – V. galopa.

DOOM

galopáre s. f., g.-d. art. galopắrii; pl. galopắri

galopărilor
GALOPÁRE, galopări, s. f. Faptul de a galopa. – V. galopa.

DOOM

galopáre s. f., g.-d. art. galopắrii; pl. galopắri

galoroman
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoroman
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromana
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromana
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromane
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromane
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanei
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanei
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanele
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanele
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanelor
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanelor
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromani
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromani
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanic
GALOROMÁNIC, -Ă, galoromanici, -ce, adj. Galoroman (2). – Galo- + romanic.

DOOM

galorománic adj. m., pl. galorománici; f. galorománică, pl. galorománice

galoromanii
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanii
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanilor
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanilor
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanul
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanul
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanului
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoromanului
GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch.

DOOM

!galoromán adj. m., s. m., pl. galorománi; adj. f. galorománă, pl. galorománe

galoș
GALÓȘ, galoși, s. m. Încălțăminte de cauciuc purtată peste pantofi ori peste ghete, pentru a le proteja de umezeală sau de noroi. – Din fr. galoche.

DOOM

galóș s. m., pl. galóși

galoșare
GALOȘÁRE, galoșări, s. f. Operație de îmbrăcare în piele sau în cauciuc a părții de jos a unui obiect de încălțăminte; p. ext. întăritură de piele sau cauciuc cu care se execută această operație. – Din galoș.

galoșarea
GALOȘÁRE, galoșări, s. f. Operație de îmbrăcare în piele sau în cauciuc a părții de jos a unui obiect de încălțăminte; p. ext. întăritură de piele sau cauciuc cu care se execută această operație. – Din galoș.

galoși
GALÓȘ, galoși, s. m. Încălțăminte de cauciuc purtată peste pantofi ori peste ghete, pentru a le proteja de umezeală sau de noroi. – Din fr. galoche.

DOOM

galóș s. m., pl. galóși

galoșii
GALÓȘ, galoși, s. m. Încălțăminte de cauciuc purtată peste pantofi ori peste ghete, pentru a le proteja de umezeală sau de noroi. – Din fr. galoche.

DOOM

galóș s. m., pl. galóși

galoșilor
GALÓȘ, galoși, s. m. Încălțăminte de cauciuc purtată peste pantofi ori peste ghete, pentru a le proteja de umezeală sau de noroi. – Din fr. galoche.

DOOM

galóș s. m., pl. galóși

galoșul
GALÓȘ, galoși, s. m. Încălțăminte de cauciuc purtată peste pantofi ori peste ghete, pentru a le proteja de umezeală sau de noroi. – Din fr. galoche.

DOOM

galóș s. m., pl. galóși

galoșului
GALÓȘ, galoși, s. m. Încălțăminte de cauciuc purtată peste pantofi ori peste ghete, pentru a le proteja de umezeală sau de noroi. – Din fr. galoche.

DOOM

galóș s. m., pl. galóși

galoșări
GALOȘÁRE, galoșări, s. f. Operație de îmbrăcare în piele sau în cauciuc a părții de jos a unui obiect de încălțăminte; p. ext. întăritură de piele sau cauciuc cu care se execută această operație. – Din galoș.

galoșării
GALOȘÁRE, galoșări, s. f. Operație de îmbrăcare în piele sau în cauciuc a părții de jos a unui obiect de încălțăminte; p. ext. întăritură de piele sau cauciuc cu care se execută această operație. – Din galoș.

galoșările
GALOȘÁRE, galoșări, s. f. Operație de îmbrăcare în piele sau în cauciuc a părții de jos a unui obiect de încălțăminte; p. ext. întăritură de piele sau cauciuc cu care se execută această operație. – Din galoș.

galoșărilor
GALOȘÁRE, galoșări, s. f. Operație de îmbrăcare în piele sau în cauciuc a părții de jos a unui obiect de încălțăminte; p. ext. întăritură de piele sau cauciuc cu care se execută această operație. – Din galoș.

galstuc
GALSTÚC s. n. Cravată. (din rus. galstuk < germ. Halstuch)

galul
GAL¹, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația vechii Galii. – Din lat. Gallus.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galul
GAL², gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galule
GAL¹, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația vechii Galii. – Din lat. Gallus.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galule
GAL², gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galului
GAL¹, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația vechii Galii. – Din lat. Gallus.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galului
GAL², gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.

DOOM

gal s. m., pl. gali

galvan
GALVAN- v. galvano-.

galvanic
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanica
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanice
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanicei
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanicele
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanicelor
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanici
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanicii
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanicilor
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanicul
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanicului
GALVÁNIC, -Ă, galvanici, -ce, adj. Care aparține galvanismului, privitor la galvanism. ◊ Element galvanic = pilă electrochimică. – Din fr. galvanique. Cf. it. galvanico.

DOOM

galvánic adj. m., pl. galvánici; f. galvánică, pl. galvánice

galvanism
GALVANÍSM s. n. 1. Acțiunea unor curenți electrici asupra organismelor și a organelor vii. 2. Curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent electric continuu. – Din fr. galvanisme.

DOOM

galvanísm s. n.

galvanismul
GALVANÍSM s. n. 1. Acțiunea unor curenți electrici asupra organismelor și a organelor vii. 2. Curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent electric continuu. – Din fr. galvanisme.

DOOM

galvanísm s. n.

galvanismului
GALVANÍSM s. n. 1. Acțiunea unor curenți electrici asupra organismelor și a organelor vii. 2. Curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent electric continuu. – Din fr. galvanisme.

DOOM

galvanísm s. n.

galvaniza
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizai
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizam
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizare
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizare
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.

DOOM

galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizắrii; pl. galvanizắri

galvanizarea
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.

DOOM

galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizắrii; pl. galvanizắri

galvanizară
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizarăm
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizarăți
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizase
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizasem
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizaseră
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizaserăm
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizaserăți
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizaseși
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizaseți
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizat
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizat
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizata
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizate
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizatei
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizatele
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizatelor
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizatoare
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatoarea
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatoarei
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatoarele
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatoarelor
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizator
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatori
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatorii
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatorilor
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatorul
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatorului
GALVANIZATÓR s.n. Instalație pentru galvanizare. [< fr. galvanisateur].

galvanizatul
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizatului
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizau
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizași
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizați
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizați
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizații
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizaților
GALVANIZÁT, -Ă, galvanizați, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mări rezistența piesei la coroziune. – V. galvaniza.

galvanizează
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizez
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizeze
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizezi
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizând
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizînd
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

DOOM

galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză

galvanizări
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.

DOOM

galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizắrii; pl. galvanizắri

galvanizării
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.

DOOM

galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizắrii; pl. galvanizắri

galvanizările
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.

DOOM

galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizắrii; pl. galvanizắri

galvanizărilor
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.

DOOM

galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizắrii; pl. galvanizắri

galvano
GALVÁNO s.n. Clișeu tipografic obținut prin galvanoplastie. [< fr., it. galvano].

DOOM

galváno s. n.

galvanocaustica
GALVANOCAÚSTICĂ s.f. (Med.) Folosirea curentului galvanic în scopul cauterizării țesuturilor bolnave. [Pron. -ca-us-. / cf. it. galvanocaustica, germ. Galvanokaustik].

DOOM

galvanocaústică s. f., g.-d. art. galvanocaústicii

galvanocaustici
GALVANOCAÚSTICĂ s.f. (Med.) Folosirea curentului galvanic în scopul cauterizării țesuturilor bolnave. [Pron. -ca-us-. / cf. it. galvanocaustica, germ. Galvanokaustik].

DOOM

galvanocaústică s. f., g.-d. art. galvanocaústicii

galvanocausticii
GALVANOCAÚSTICĂ s.f. (Med.) Folosirea curentului galvanic în scopul cauterizării țesuturilor bolnave. [Pron. -ca-us-. / cf. it. galvanocaustica, germ. Galvanokaustik].

DOOM

galvanocaústică s. f., g.-d. art. galvanocaústicii

galvanocauter
GALVANOCAUTÉR, galvanocautere, s. n. Instrument chirurgical pentru cauterizări, pus în funcție cu ajutorul curentului electric continuu. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. galvanocautère.

DOOM

galvanocautér (-ca-u-) s. n., pl. galvanocautére

galvanocautere
GALVANOCAUTÉR, galvanocautere, s. n. Instrument chirurgical pentru cauterizări, pus în funcție cu ajutorul curentului electric continuu. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. galvanocautère.

DOOM

galvanocautér (-ca-u-) s. n., pl. galvanocautére

galvanocauterele
GALVANOCAUTÉR, galvanocautere, s. n. Instrument chirurgical pentru cauterizări, pus în funcție cu ajutorul curentului electric continuu. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. galvanocautère.

DOOM

galvanocautér (-ca-u-) s. n., pl. galvanocautére

galvanocauterelor
GALVANOCAUTÉR, galvanocautere, s. n. Instrument chirurgical pentru cauterizări, pus în funcție cu ajutorul curentului electric continuu. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. galvanocautère.

DOOM

galvanocautér (-ca-u-) s. n., pl. galvanocautére

galvanocauterizare
GALVANOCAUTERIZÁRE, galvanocauterizări, s. f. (Med.) Cauterizare prin mijloace electrotermice. [Pr.: -ca-u-] – După fr. galvanocautérisation.

DOOM

galvanocauterizáre (-ca-u-) s. f., g.-d. art. galvanocauterizắrii; pl. galvanocauterizắri

galvanocauterizarea
GALVANOCAUTERIZÁRE, galvanocauterizări, s. f. (Med.) Cauterizare prin mijloace electrotermice. [Pr.: -ca-u-] – După fr. galvanocautérisation.

DOOM

galvanocauterizáre (-ca-u-) s. f., g.-d. art. galvanocauterizắrii; pl. galvanocauterizắri

galvanocauterizări
GALVANOCAUTERIZÁRE, galvanocauterizări, s. f. (Med.) Cauterizare prin mijloace electrotermice. [Pr.: -ca-u-] – După fr. galvanocautérisation.

DOOM

galvanocauterizáre (-ca-u-) s. f., g.-d. art. galvanocauterizắrii; pl. galvanocauterizắri

galvanocauterizării
GALVANOCAUTERIZÁRE, galvanocauterizări, s. f. (Med.) Cauterizare prin mijloace electrotermice. [Pr.: -ca-u-] – După fr. galvanocautérisation.

DOOM

galvanocauterizáre (-ca-u-) s. f., g.-d. art. galvanocauterizắrii; pl. galvanocauterizắri

galvanocauterizările
GALVANOCAUTERIZÁRE, galvanocauterizări, s. f. (Med.) Cauterizare prin mijloace electrotermice. [Pr.: -ca-u-] – După fr. galvanocautérisation.

DOOM

galvanocauterizáre (-ca-u-) s. f., g.-d. art. galvanocauterizắrii; pl. galvanocauterizắri

galvanocauterizărilor
GALVANOCAUTERIZÁRE, galvanocauterizări, s. f. (Med.) Cauterizare prin mijloace electrotermice. [Pr.: -ca-u-] – După fr. galvanocautérisation.

DOOM

galvanocauterizáre (-ca-u-) s. f., g.-d. art. galvanocauterizắrii; pl. galvanocauterizắri

galvanocauterul
GALVANOCAUTÉR, galvanocautere, s. n. Instrument chirurgical pentru cauterizări, pus în funcție cu ajutorul curentului electric continuu. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. galvanocautère.

DOOM

galvanocautér (-ca-u-) s. n., pl. galvanocautére

galvanocauterului
GALVANOCAUTÉR, galvanocautere, s. n. Instrument chirurgical pentru cauterizări, pus în funcție cu ajutorul curentului electric continuu. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. galvanocautère.

DOOM

galvanocautér (-ca-u-) s. n., pl. galvanocautére

galvanofaradizare
GALVANOFARADIZÁRE s.f. Aplicare simultană în scop terapeutic a curentului continuu și a celui indus. [Cf. fr. galvano-faradisation].

galvanografia
GALVANOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Corodare electrolitică a clișeelor pentru tipar înalt, folosite ca anod al unei băi galvanice. [Gen. -iei. / < fr. galvanographie].

galvanografie
GALVANOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Corodare electrolitică a clișeelor pentru tipar înalt, folosite ca anod al unei băi galvanice. [Gen. -iei. / < fr. galvanographie].

galvanografiei
GALVANOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Corodare electrolitică a clișeelor pentru tipar înalt, folosite ca anod al unei băi galvanice. [Gen. -iei. / < fr. galvanographie].

galvanografii
GALVANOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Corodare electrolitică a clișeelor pentru tipar înalt, folosite ca anod al unei băi galvanice. [Gen. -iei. / < fr. galvanographie].

galvanografiile
GALVANOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Corodare electrolitică a clișeelor pentru tipar înalt, folosite ca anod al unei băi galvanice. [Gen. -iei. / < fr. galvanographie].

galvanografiilor
GALVANOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Corodare electrolitică a clișeelor pentru tipar înalt, folosite ca anod al unei băi galvanice. [Gen. -iei. / < fr. galvanographie].

galvanometre
GALVANOMÉTRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanomètre.

DOOM

galvanométru (-me-tru) s. n., art. galvanométrul; pl. galvanométre

galvanometrele
GALVANOMÉTRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanomètre.

DOOM

galvanométru (-me-tru) s. n., art. galvanométrul; pl. galvanométre

galvanometrelor
GALVANOMÉTRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanomètre.

DOOM

galvanométru (-me-tru) s. n., art. galvanométrul; pl. galvanométre

galvanometric
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometrica
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometrice
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometricei
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometricele
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometricelor
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometrici
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometricii
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometricilor
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometricul
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometricului
GALVANOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la galvanometrie. [< fr. galvanométrique].

galvanometrie
GALVANOMETRÍE s.f. Măsurarea curentului continuu cu ajutorul galvanometrului. [Gen. -iei. / < fr. galvanométrie].

galvanometru
GALVANOMÉTRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanomètre.

DOOM

galvanométru (-me-tru) s. n., art. galvanométrul; pl. galvanométre

galvanometrul
GALVANOMÉTRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanomètre.

DOOM

galvanométru (-me-tru) s. n., art. galvanométrul; pl. galvanométre

galvanometrului
GALVANOMÉTRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanomètre.

DOOM

galvanométru (-me-tru) s. n., art. galvanométrul; pl. galvanométre

galvanonarcoză
GALVANONARCÓZĂ, galvanonarcoze, s. f. (Med.) Electronarcoză. – Din fr. galvanonarcose.

galvanoplastia
GALVANOPLASTÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere în relief a obiectelor, constând în acoperirea lor sau a tiparului lor cu un strat de metal depus prin electroliză. – Din fr. galvanoplastie.

DOOM

galvanoplastíe (-no-plas-) s. f., art. galvanoplastía, g.-d. galvanoplastíi, art. galvanoplastíei

galvanoplastic
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplastica
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplastice
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplasticei
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplasticele
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplasticelor
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplastici
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplasticii
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplasticilor
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplasticul
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplasticului
GALVANOPLÁSTIC, -Ă, galvanoplastici, -ce, adj. Privitor la galvanoplastie, care aparține galvanoplastiei; obținut prin galvanoplastie. – Din fr. galvanoplastique.

DOOM

galvanoplástic (-no-plas-) adj. m., pl. galvanoplástici; f. galvanoplástică, pl. galvanoplástice

galvanoplastie
GALVANOPLASTÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere în relief a obiectelor, constând în acoperirea lor sau a tiparului lor cu un strat de metal depus prin electroliză. – Din fr. galvanoplastie.

DOOM

galvanoplastíe (-no-plas-) s. f., art. galvanoplastía, g.-d. galvanoplastíi, art. galvanoplastíei

galvanoplastiei
GALVANOPLASTÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere în relief a obiectelor, constând în acoperirea lor sau a tiparului lor cu un strat de metal depus prin electroliză. – Din fr. galvanoplastie.

DOOM

galvanoplastíe (-no-plas-) s. f., art. galvanoplastía, g.-d. galvanoplastíi, art. galvanoplastíei

galvanoplastii
GALVANOPLASTÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere în relief a obiectelor, constând în acoperirea lor sau a tiparului lor cu un strat de metal depus prin electroliză. – Din fr. galvanoplastie.

DOOM

galvanoplastíe (-no-plas-) s. f., art. galvanoplastía, g.-d. galvanoplastíi, art. galvanoplastíei

galvanoplastiile
GALVANOPLASTÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere în relief a obiectelor, constând în acoperirea lor sau a tiparului lor cu un strat de metal depus prin electroliză. – Din fr. galvanoplastie.

DOOM

galvanoplastíe (-no-plas-) s. f., art. galvanoplastía, g.-d. galvanoplastíi, art. galvanoplastíei

galvanoplastiilor
GALVANOPLASTÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere în relief a obiectelor, constând în acoperirea lor sau a tiparului lor cu un strat de metal depus prin electroliză. – Din fr. galvanoplastie.

DOOM

galvanoplastíe (-no-plas-) s. f., art. galvanoplastía, g.-d. galvanoplastíi, art. galvanoplastíei

galvanopunctură
GALVANOPUNCTÚRĂ s.f. Electropunctură. [< fr. galvanopuncture].

galvanoscoape
GALVANOSCÓP, galvanoscoape, s. n. Instrument care indică prezența într-un circuit a unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanoscope.

DOOM

!galvanoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. galvanoscoápe

galvanoscoapele
GALVANOSCÓP, galvanoscoape, s. n. Instrument care indică prezența într-un circuit a unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanoscope.

DOOM

!galvanoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. galvanoscoápe

galvanoscoapelor
GALVANOSCÓP, galvanoscoape, s. n. Instrument care indică prezența într-un circuit a unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanoscope.

DOOM

!galvanoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. galvanoscoápe

galvanoscop
GALVANOSCÓP, galvanoscoape, s. n. Instrument care indică prezența într-un circuit a unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanoscope.

DOOM

!galvanoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. galvanoscoápe

galvanoscopul
GALVANOSCÓP, galvanoscoape, s. n. Instrument care indică prezența într-un circuit a unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanoscope.

DOOM

!galvanoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. galvanoscoápe

galvanoscopului
GALVANOSCÓP, galvanoscoape, s. n. Instrument care indică prezența într-un circuit a unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanoscope.

DOOM

!galvanoscóp (-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. galvanoscoápe

galvanostegia
GALVANOSTEGÍE s. f. Procedeu tehnic de depunere pe cale electrolitică a unui strat metalic aderent pe un obiect metalic, împotriva coroziunii sau în scop decorativ. – Din fr. galvanostégie.

DOOM

!galvanostegíe (-nos-te-/-no-ste-) s. f., art. galvanostegía, g.-d. galvanostegíi, art. galvanostegíei

galvanostegic
GALVANOSTÉGIC, -Ă adj. Referitor la galvanostegie; realizat prin galvanostegie. [< fr. galvanostégique].

galvanostegie
GALVANOSTEGÍE s. f. Procedeu tehnic de depunere pe cale electrolitică a unui strat metalic aderent pe un obiect metalic, împotriva coroziunii sau în scop decorativ. – Din fr. galvanostégie.

DOOM

!galvanostegíe (-nos-te-/-no-ste-) s. f., art. galvanostegía, g.-d. galvanostegíi, art. galvanostegíei

galvanostegiei
GALVANOSTEGÍE s. f. Procedeu tehnic de depunere pe cale electrolitică a unui strat metalic aderent pe un obiect metalic, împotriva coroziunii sau în scop decorativ. – Din fr. galvanostégie.

DOOM

!galvanostegíe (-nos-te-/-no-ste-) s. f., art. galvanostegía, g.-d. galvanostegíi, art. galvanostegíei

galvanostegii
GALVANOSTEGÍE s. f. Procedeu tehnic de depunere pe cale electrolitică a unui strat metalic aderent pe un obiect metalic, împotriva coroziunii sau în scop decorativ. – Din fr. galvanostégie.

DOOM

!galvanostegíe (-nos-te-/-no-ste-) s. f., art. galvanostegía, g.-d. galvanostegíi, art. galvanostegíei

galvanostegiile
GALVANOSTEGÍE s. f. Procedeu tehnic de depunere pe cale electrolitică a unui strat metalic aderent pe un obiect metalic, împotriva coroziunii sau în scop decorativ. – Din fr. galvanostégie.

DOOM

!galvanostegíe (-nos-te-/-no-ste-) s. f., art. galvanostegía, g.-d. galvanostegíi, art. galvanostegíei

galvanostegiilor
GALVANOSTEGÍE s. f. Procedeu tehnic de depunere pe cale electrolitică a unui strat metalic aderent pe un obiect metalic, împotriva coroziunii sau în scop decorativ. – Din fr. galvanostégie.

DOOM

!galvanostegíe (-nos-te-/-no-ste-) s. f., art. galvanostegía, g.-d. galvanostegíi, art. galvanostegíei

galvanostereotipia
GALVANOSTEREOTIPÍE s. f. Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar înalt prin galvanoplastie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. galvano-stéréotypie.

DOOM

!galvanostereotipíe (-nos-te-re-o-/-no-ste-) s. f., art. galvanostereotipía, g.-d. galvanostereotipíi, art. galvanostereotipíei

galvanostereotipie
GALVANOSTEREOTIPÍE s. f. Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar înalt prin galvanoplastie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. galvano-stéréotypie.

DOOM

!galvanostereotipíe (-nos-te-re-o-/-no-ste-) s. f., art. galvanostereotipía, g.-d. galvanostereotipíi, art. galvanostereotipíei

galvanostereotipiei
GALVANOSTEREOTIPÍE s. f. Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar înalt prin galvanoplastie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. galvano-stéréotypie.

DOOM

!galvanostereotipíe (-nos-te-re-o-/-no-ste-) s. f., art. galvanostereotipía, g.-d. galvanostereotipíi, art. galvanostereotipíei

galvanostereotipii
GALVANOSTEREOTIPÍE s. f. Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar înalt prin galvanoplastie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. galvano-stéréotypie.

DOOM

!galvanostereotipíe (-nos-te-re-o-/-no-ste-) s. f., art. galvanostereotipía, g.-d. galvanostereotipíi, art. galvanostereotipíei

galvanotactism
GALVANOTACTÍSM s.n. Reacție a organismelor vii față de un curent electric continuu. [Cf. fr. galvanotactisme].

galvanotaxia
GALVANOTAXÍE s.f. Influență exercitată de curenți galvanici asupra ființelor unicelulare; galvanotropism. [Gen. -iei. / < fr. galvanotaxie].

DOOM

galvanotaxíe s. f., art. galvanotaxía, g.-d. galvanotaxíi, art. galvanotaxíei

galvanotaxie
GALVANOTAXÍE s.f. Influență exercitată de curenți galvanici asupra ființelor unicelulare; galvanotropism. [Gen. -iei. / < fr. galvanotaxie].

DOOM

galvanotaxíe s. f., art. galvanotaxía, g.-d. galvanotaxíi, art. galvanotaxíei

galvanotaxiei
GALVANOTAXÍE s.f. Influență exercitată de curenți galvanici asupra ființelor unicelulare; galvanotropism. [Gen. -iei. / < fr. galvanotaxie].

DOOM

galvanotaxíe s. f., art. galvanotaxía, g.-d. galvanotaxíi, art. galvanotaxíei

galvanotaxii
GALVANOTAXÍE s.f. Influență exercitată de curenți galvanici asupra ființelor unicelulare; galvanotropism. [Gen. -iei. / < fr. galvanotaxie].

DOOM

galvanotaxíe s. f., art. galvanotaxía, g.-d. galvanotaxíi, art. galvanotaxíei

galvanotehnica
GALVANOTÉHNICĂ s. f. Parte a metalurgiei electrice care se ocupă cu galvanoplastia și galvanostegia. – Din fr. galvanotechnique.

DOOM

galvanotéhnică s. f., g.-d. art. galvanotéhnicii

galvanotehnici
GALVANOTÉHNICĂ s. f. Parte a metalurgiei electrice care se ocupă cu galvanoplastia și galvanostegia. – Din fr. galvanotechnique.

DOOM

galvanotéhnică s. f., g.-d. art. galvanotéhnicii

galvanotehnicii
GALVANOTÉHNICĂ s. f. Parte a metalurgiei electrice care se ocupă cu galvanoplastia și galvanostegia. – Din fr. galvanotechnique.

DOOM

galvanotéhnică s. f., g.-d. art. galvanotéhnicii

galvanoterapie
GALVANOTERAPÍE s. f. Tratament medical cu ajutorul curentului electric continuu. – Din fr. galvanothérapie.

DOOM

galvanoterapíe s. f., art. galvanoterapía, g.-d. galvanoterapíi, art. galvanoterapíei

galvanotip
GALVANOTÍP s.n. (Poligr.) Clișeu tipografic obținut prin galvanotipie. [< fr. galvanotype].

galvanotipia
GALVANOTIPÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere a planșelor tipografice și a gravurilor cu ajutorul unui mulaj acoperit pe cale electrolitică de un strat de cupru și apoi întărit cu un strat de staniu, nichel sau fier. – Din fr. galvanotypie.

DOOM

galvanotipíe s. f., art. galvanotipía, g.-d. galvanotipíi, art. galvanotipíei

galvanotipie
GALVANOTIPÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere a planșelor tipografice și a gravurilor cu ajutorul unui mulaj acoperit pe cale electrolitică de un strat de cupru și apoi întărit cu un strat de staniu, nichel sau fier. – Din fr. galvanotypie.

DOOM

galvanotipíe s. f., art. galvanotipía, g.-d. galvanotipíi, art. galvanotipíei

galvanotipiei
GALVANOTIPÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere a planșelor tipografice și a gravurilor cu ajutorul unui mulaj acoperit pe cale electrolitică de un strat de cupru și apoi întărit cu un strat de staniu, nichel sau fier. – Din fr. galvanotypie.

DOOM

galvanotipíe s. f., art. galvanotipía, g.-d. galvanotipíi, art. galvanotipíei

galvanotipii
GALVANOTIPÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere a planșelor tipografice și a gravurilor cu ajutorul unui mulaj acoperit pe cale electrolitică de un strat de cupru și apoi întărit cu un strat de staniu, nichel sau fier. – Din fr. galvanotypie.

DOOM

galvanotipíe s. f., art. galvanotipía, g.-d. galvanotipíi, art. galvanotipíei

galvanotipul
GALVANOTÍP s.n. (Poligr.) Clișeu tipografic obținut prin galvanotipie. [< fr. galvanotype].

galvanotipului
GALVANOTÍP s.n. (Poligr.) Clișeu tipografic obținut prin galvanotipie. [< fr. galvanotype].

galvanotipuri
GALVANOTÍP s.n. (Poligr.) Clișeu tipografic obținut prin galvanotipie. [< fr. galvanotype].

galvanotipurile
GALVANOTÍP s.n. (Poligr.) Clișeu tipografic obținut prin galvanotipie. [< fr. galvanotype].

galvanotipurilor
GALVANOTÍP s.n. (Poligr.) Clișeu tipografic obținut prin galvanotipie. [< fr. galvanotype].

galvanotropism
GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Electrotropism. – Din fr. galvanotropisme.

galvanotropisme
GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Electrotropism. – Din fr. galvanotropisme.

galvanotropismele
GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Electrotropism. – Din fr. galvanotropisme.

galvanotropismelor
GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Electrotropism. – Din fr. galvanotropisme.

galvanotropismul
GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Electrotropism. – Din fr. galvanotropisme.

galvanotropismului
GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Electrotropism. – Din fr. galvanotropisme.

gam
GAM¹- v. gamo-.

gam
-GAM² Element secund de compunere savantă, sinonim cu gamo-. [< fr. -game, it. -gamo].

gama
GÁMA, (1) gama, s. m., s. f. 1. S. m. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.). 2. S. f. (Fiz.; în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.

DOOM

gáma² (literă grecească) s. m., pl. gáma; γ, Γ

gama
GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune melodică, ascendentă sau descendentă, care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, luând numele notei cu care începe. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme.

DOOM

gámă s. f., g.-d. art. gámei; pl. gáme

gamaglobulina
GAMAGLOBULÍNĂ, gamaglobuline, s. f. (Biol.) Proteină din plasma sangvină a persoanelor imune. – Din fr. gammaglobuline.

DOOM

gamaglobulínă (-ma-glo-) s. f., g.-d. art. gamaglobulínei; pl. gamaglobulíne

gamaglobuline
GAMAGLOBULÍNĂ, gamaglobuline, s. f. (Biol.) Proteină din plasma sangvină a persoanelor imune. – Din fr. gammaglobuline.

DOOM

gamaglobulínă (-ma-glo-) s. f., g.-d. art. gamaglobulínei; pl. gamaglobulíne

gamaglobulinei
GAMAGLOBULÍNĂ, gamaglobuline, s. f. (Biol.) Proteină din plasma sangvină a persoanelor imune. – Din fr. gammaglobuline.

DOOM

gamaglobulínă (-ma-glo-) s. f., g.-d. art. gamaglobulínei; pl. gamaglobulíne

gamaglobulinele
GAMAGLOBULÍNĂ, gamaglobuline, s. f. (Biol.) Proteină din plasma sangvină a persoanelor imune. – Din fr. gammaglobuline.

DOOM

gamaglobulínă (-ma-glo-) s. f., g.-d. art. gamaglobulínei; pl. gamaglobulíne

gamaglobulinelor
GAMAGLOBULÍNĂ, gamaglobuline, s. f. (Biol.) Proteină din plasma sangvină a persoanelor imune. – Din fr. gammaglobuline.

DOOM

gamaglobulínă (-ma-glo-) s. f., g.-d. art. gamaglobulínei; pl. gamaglobulíne

gaman
gaman, gamani s. m. (înv.) student.

gamar
GAMÁR s.m. (Zool.) Mic crustaceu care trăiește prin apele dulci stătătoare sau prin pâraie; crevetă de apă dulce. [< fr. gammare, cf. gr. gammaros – rac].

gamari
GAMÁR s.m. (Zool.) Mic crustaceu care trăiește prin apele dulci stătătoare sau prin pâraie; crevetă de apă dulce. [< fr. gammare, cf. gr. gammaros – rac].

gamarii
GAMÁR s.m. (Zool.) Mic crustaceu care trăiește prin apele dulci stătătoare sau prin pâraie; crevetă de apă dulce. [< fr. gammare, cf. gr. gammaros – rac].

gamarilor
GAMÁR s.m. (Zool.) Mic crustaceu care trăiește prin apele dulci stătătoare sau prin pâraie; crevetă de apă dulce. [< fr. gammare, cf. gr. gammaros – rac].

gamarul
GAMÁR s.m. (Zool.) Mic crustaceu care trăiește prin apele dulci stătătoare sau prin pâraie; crevetă de apă dulce. [< fr. gammare, cf. gr. gammaros – rac].

gamarului
GAMÁR s.m. (Zool.) Mic crustaceu care trăiește prin apele dulci stătătoare sau prin pâraie; crevetă de apă dulce. [< fr. gammare, cf. gr. gammaros – rac].

gamat
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamata
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamate
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamatei
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamatele
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamatelor
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamatul
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamatului
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamați
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamații
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamaților
GAMÁT, -Ă adj. (Franțuzism; despre cruci) Cu brațele îndoite în unghi drept. [< fr. gammé].

gamba
GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. – Din lat. gamba.

DOOM

gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe

gambe
GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. – Din lat. gamba.

DOOM

gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe

gambei
GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. – Din lat. gamba.

DOOM

gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe

gambele
GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. – Din lat. gamba.

DOOM

gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe

gambelor
GÁMBĂ, gambe, s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și copită. – Din lat. gamba.

DOOM

gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe

gambet
GAMBÉT, gambete, s. n. Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră la exploatările petroliere. – Din fr. gambette.

gambeta
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din n. pr. Gambetta.

DOOM

gambétă s. f., g.-d. art. gambétei; pl. gambéte

gambete
GAMBÉT, gambete, s. n. Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră la exploatările petroliere. – Din fr. gambette.

gambete
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din n. pr. Gambetta.

DOOM

gambétă s. f., g.-d. art. gambétei; pl. gambéte

gambetei
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din n. pr. Gambetta.

DOOM

gambétă s. f., g.-d. art. gambétei; pl. gambéte

gambetele
GAMBÉT, gambete, s. n. Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră la exploatările petroliere. – Din fr. gambette.

gambetele
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din n. pr. Gambetta.

DOOM

gambétă s. f., g.-d. art. gambétei; pl. gambéte

gambetelor
GAMBÉT, gambete, s. n. Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră la exploatările petroliere. – Din fr. gambette.

gambetelor
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din n. pr. Gambetta.

DOOM

gambétă s. f., g.-d. art. gambétei; pl. gambéte

gambetul
GAMBÉT, gambete, s. n. Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră la exploatările petroliere. – Din fr. gambette.

gambetului
GAMBÉT, gambete, s. n. Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră la exploatările petroliere. – Din fr. gambette.

gambian
GAMBIÁN, -Ă, gambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Gambiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Gambiei sau gambienilor (1), referitor la Gambia ori la gambieni. [Pr.: -bi-an] – Gambia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

gambián (referitor la Gambia) (-bi-an) adj. m., s. m., pl. gambieni (-bi-eni); adj. f., s. f. gambiánă, pl. gambiéne

gambian
GAMBIÁN, -Ă, gambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Gambiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Gambiei sau gambienilor (1), referitor la Gambia ori la gambieni. [Pr.: -bi-an] – Gambia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

gambián (referitor la Gambia) (-bi-an) adj. m., s. m., pl. gambieni (-bi-eni); adj. f., s. f. gambiánă, pl. gambiéne

gambiană
GAMBIÁN, -Ă, gambieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Gambiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Gambiei sau gambienilor (1), referitor la Gambia ori la gambieni. [Pr.: -bi-an] – Gambia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

gambián (referitor la Gambia) (-bi-an) adj. m., s. m., pl. gambieni (-bi-eni); adj. f., s. f. gambiánă, pl. gambiéne

gambir
GAMBÍR s. m. Numele a două plante agățătoare subtropicale, din ale căror frunze se obține un extract folosit ca astringent (Ourouparia și Uncaria gambir). – Din lat. [Ourouparia și Uncaria] gambir, denumirea științifică a plantelor.

gambit
GAMBÍT, gambituri, s. n. Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de șah pentru obținerea unui avantaj în atac. – Din fr. gambit.

DOOM

gambít s. n., pl. gambíturi

gambitul
GAMBÍT, gambituri, s. n. Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de șah pentru obținerea unui avantaj în atac. – Din fr. gambit.

DOOM

gambít s. n., pl. gambíturi

gambitului
GAMBÍT, gambituri, s. n. Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de șah pentru obținerea unui avantaj în atac. – Din fr. gambit.

DOOM

gambít s. n., pl. gambíturi

gambituri
GAMBÍT, gambituri, s. n. Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de șah pentru obținerea unui avantaj în atac. – Din fr. gambit.

DOOM

gambít s. n., pl. gambíturi

gambiturile
GAMBÍT, gambituri, s. n. Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de șah pentru obținerea unui avantaj în atac. – Din fr. gambit.

DOOM

gambít s. n., pl. gambíturi

gambiturilor
GAMBÍT, gambituri, s. n. Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de șah pentru obținerea unui avantaj în atac. – Din fr. gambit.

DOOM

gambít s. n., pl. gambíturi

gambuzia
GAMBÚZIE s.f. Pește mic, originar din America de Nord, care distruge larvele țânțarilor. [Gen. -iei. / < fr. gambusie].

DOOM

gambúzie (-zi-e) s. f., art. gambúzia (-zi-a), g.-d. art. gambúziei; pl. gambúzii, art. gambúziile (-zi-i-)

gambuzie
GAMBÚZIE s.f. Pește mic, originar din America de Nord, care distruge larvele țânțarilor. [Gen. -iei. / < fr. gambusie].

DOOM

gambúzie (-zi-e) s. f., art. gambúzia (-zi-a), g.-d. art. gambúziei; pl. gambúzii, art. gambúziile (-zi-i-)

gambuziei
GAMBÚZIE s.f. Pește mic, originar din America de Nord, care distruge larvele țânțarilor. [Gen. -iei. / < fr. gambusie].

DOOM

gambúzie (-zi-e) s. f., art. gambúzia (-zi-a), g.-d. art. gambúziei; pl. gambúzii, art. gambúziile (-zi-i-)

gambuzii
GAMBÚZIE s.f. Pește mic, originar din America de Nord, care distruge larvele țânțarilor. [Gen. -iei. / < fr. gambusie].

DOOM

gambúzie (-zi-e) s. f., art. gambúzia (-zi-a), g.-d. art. gambúziei; pl. gambúzii, art. gambúziile (-zi-i-)

gambuziile
GAMBÚZIE s.f. Pește mic, originar din America de Nord, care distruge larvele țânțarilor. [Gen. -iei. / < fr. gambusie].

DOOM

gambúzie (-zi-e) s. f., art. gambúzia (-zi-a), g.-d. art. gambúziei; pl. gambúzii, art. gambúziile (-zi-i-)

gambuziilor
GAMBÚZIE s.f. Pește mic, originar din America de Nord, care distruge larvele țânțarilor. [Gen. -iei. / < fr. gambusie].

DOOM

gambúzie (-zi-e) s. f., art. gambúzia (-zi-a), g.-d. art. gambúziei; pl. gambúzii, art. gambúziile (-zi-i-)

game
GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune melodică, ascendentă sau descendentă, care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, luând numele notei cu care începe. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme.

DOOM

gámă s. f., g.-d. art. gámei; pl. gáme

game
GHEM², ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. [Scris și: game. – Pr.: gheĭm] – Din engl. game.

DOOM

game v. ghem²

gamei
GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune melodică, ascendentă sau descendentă, care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, luând numele notei cu care începe. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme.

DOOM

gámă s. f., g.-d. art. gámei; pl. gáme

gamela
GAMÉLĂ, gamele, s. f. Vas metalic adânc în care soldații aflați în campanie, la aplicații etc. își primesc porția de mâncare. – Din fr. gamelle.

DOOM

gamélă s. f., g.-d. art. gamélei; pl. gaméle

gamele
GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune melodică, ascendentă sau descendentă, care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, luând numele notei cu care începe. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme.

DOOM

gámă s. f., g.-d. art. gámei; pl. gáme

gamele
GAMÉLĂ, gamele, s. f. Vas metalic adânc în care soldații aflați în campanie, la aplicații etc. își primesc porția de mâncare. – Din fr. gamelle.

DOOM

gamélă s. f., g.-d. art. gamélei; pl. gaméle

gamelei
GAMÉLĂ, gamele, s. f. Vas metalic adânc în care soldații aflați în campanie, la aplicații etc. își primesc porția de mâncare. – Din fr. gamelle.

DOOM

gamélă s. f., g.-d. art. gamélei; pl. gaméle

gamelele
GAMÉLĂ, gamele, s. f. Vas metalic adânc în care soldații aflați în campanie, la aplicații etc. își primesc porția de mâncare. – Din fr. gamelle.

DOOM

gamélă s. f., g.-d. art. gamélei; pl. gaméle

gamelelor
GAMÉLĂ, gamele, s. f. Vas metalic adânc în care soldații aflați în campanie, la aplicații etc. își primesc porția de mâncare. – Din fr. gamelle.

DOOM

gamélă s. f., g.-d. art. gamélei; pl. gaméle

gamelor
GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune melodică, ascendentă sau descendentă, care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, luând numele notei cu care începe. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme.

DOOM

gámă s. f., g.-d. art. gámei; pl. gáme

gamet
GAMÉT, gameți, s. m. Denumire generică pentru celulele sexuale ale animalelor și plantelor. – Din fr. gamète.

DOOM

gamét s. m., pl. gaméți

gametange
GAMETÁNGE s.m. (Bot.) Organ sexual al plantelor în care se formează gameții. [Cf. gr. gametes – soț, angeion – vas].

gametangiu
GAMETÁNGIU, gametangii, s. m. (Bot.) Structură vegetală în care sunt produși gameți. – Cf. fr. gamétange.

gameticid
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticida
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticide
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticidei
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticidele
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticidelor
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticidul
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticidului
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticizi
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticizii
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gameticizilor
GAMETICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge gameții. [< fr. gaméticide].

gametofit
GAMETOFÍT, gametofiți, s. m. Una dintre cele două generații din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gamétophyte.

DOOM

gametofít s. m., pl. gametofíți

gametofitic
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofitica
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofitice
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofiticei
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofiticele
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofiticelor
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofitici
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofiticii
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofiticilor
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofiticul
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofiticului
GAMETOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ Generație gametofitică = generație sexuată, producătoare de gameți. [< fr. gamétophytique].

gametofitul
GAMETOFÍT, gametofiți, s. m. Una dintre cele două generații din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gamétophyte.

DOOM

gametofít s. m., pl. gametofíți

gametofitului
GAMETOFÍT, gametofiți, s. m. Una dintre cele două generații din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gamétophyte.

DOOM

gametofít s. m., pl. gametofíți

gametofiți
GAMETOFÍT, gametofiți, s. m. Una dintre cele două generații din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gamétophyte.

DOOM

gametofít s. m., pl. gametofíți

gametofiții
GAMETOFÍT, gametofiți, s. m. Una dintre cele două generații din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gamétophyte.

DOOM

gametofít s. m., pl. gametofíți

gametofiților
GAMETOFÍT, gametofiți, s. m. Una dintre cele două generații din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gamétophyte.

DOOM

gametofít s. m., pl. gametofíți

gametogeneza
GAMETOGENÉZĂ, gametogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a gameților. – Din fr. gamétogenèse.

gametogeneze
GAMETOGENÉZĂ, gametogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a gameților. – Din fr. gamétogenèse.

gametogenezei
GAMETOGENÉZĂ, gametogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a gameților. – Din fr. gamétogenèse.

gametogenezele
GAMETOGENÉZĂ, gametogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a gameților. – Din fr. gamétogenèse.

gametogenezelor
GAMETOGENÉZĂ, gametogeneze, s. f. (Biol.) Proces de formare a gameților. – Din fr. gamétogenèse.

gametul
GAMÉT, gameți, s. m. Denumire generică pentru celulele sexuale ale animalelor și plantelor. – Din fr. gamète.

DOOM

gamét s. m., pl. gaméți

gametului
GAMÉT, gameți, s. m. Denumire generică pentru celulele sexuale ale animalelor și plantelor. – Din fr. gamète.

DOOM

gamét s. m., pl. gaméți

gameți
GAMÉT, gameți, s. m. Denumire generică pentru celulele sexuale ale animalelor și plantelor. – Din fr. gamète.

DOOM

gamét s. m., pl. gaméți

gameții
GAMÉT, gameți, s. m. Denumire generică pentru celulele sexuale ale animalelor și plantelor. – Din fr. gamète.

DOOM

gamét s. m., pl. gaméți

gameților
GAMÉT, gameți, s. m. Denumire generică pentru celulele sexuale ale animalelor și plantelor. – Din fr. gamète.

DOOM

gamét s. m., pl. gaméți

gamie
-GAMIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „căsătorie”, „nuntă”. [< fr. -gamie, it. -gamia, cf. gr. gamos – căsătorie].

gamo
GAMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „căsătorie”, „nuntă”; „reproducere sexuată”. [Var. gam-. / < fr., it. gamo-, cf. gr. gamos – căsătorie].

gamoaie
gamoaie, gamoaie s. f. (înv.) țoi, cinzeacă de băutură spirtoasă.

gamofob
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofoba
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobe
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobei
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobele
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobelor
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobi
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobia
GAMOFOBÍE s.f. Teamă de căsătorie. [Gen. -iei. / < fr. gamophobie, cf. gr. gamos – căsătorie, phobos – frică].

gamofobie
GAMOFOBÍE s.f. Teamă de căsătorie. [Gen. -iei. / < fr. gamophobie, cf. gr. gamos – căsătorie, phobos – frică].

gamofobiei
GAMOFOBÍE s.f. Teamă de căsătorie. [Gen. -iei. / < fr. gamophobie, cf. gr. gamos – căsătorie, phobos – frică].

gamofobii
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobii
GAMOFOBÍE s.f. Teamă de căsătorie. [Gen. -iei. / < fr. gamophobie, cf. gr. gamos – căsătorie, phobos – frică].

gamofobiile
GAMOFOBÍE s.f. Teamă de căsătorie. [Gen. -iei. / < fr. gamophobie, cf. gr. gamos – căsătorie, phobos – frică].

gamofobiilor
GAMOFOBÍE s.f. Teamă de căsătorie. [Gen. -iei. / < fr. gamophobie, cf. gr. gamos – căsătorie, phobos – frică].

gamofobilor
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobul
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamofobului
GAMOFÓB, -Ă adj. Stăpânit de gamofobie. [Cf. fr. gamophobe].

gamogeneza
GAMOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Reproducere a unui organism vegetal prin contopirea gameților; reproducere sexuată. [Cf. gr. gamos – căsătorie, genesis – naștere].

gamogeneze
GAMOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Reproducere a unui organism vegetal prin contopirea gameților; reproducere sexuată. [Cf. gr. gamos – căsătorie, genesis – naștere].

gamogenezei
GAMOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Reproducere a unui organism vegetal prin contopirea gameților; reproducere sexuată. [Cf. gr. gamos – căsătorie, genesis – naștere].

gamogenezele
GAMOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Reproducere a unui organism vegetal prin contopirea gameților; reproducere sexuată. [Cf. gr. gamos – căsătorie, genesis – naștere].

gamogenezelor
GAMOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Reproducere a unui organism vegetal prin contopirea gameților; reproducere sexuată. [Cf. gr. gamos – căsătorie, genesis – naștere].

gamologia
GAMOLOGÍE s.f. (Liv.) Tratat asupra căsătoriei; discuție teoretică asupra căsătoriei. [Gen. -iei. / < fr. gamologie, cf. gr. gamos – căsătorie, logos – studiu].

DOOM

gamologíe s. f., art. gamología, g.-d. gamologíi, art. gamologíei

gamologie
GAMOLOGÍE s.f. (Liv.) Tratat asupra căsătoriei; discuție teoretică asupra căsătoriei. [Gen. -iei. / < fr. gamologie, cf. gr. gamos – căsătorie, logos – studiu].

DOOM

gamologíe s. f., art. gamología, g.-d. gamologíi, art. gamologíei

gamologiei
GAMOLOGÍE s.f. (Liv.) Tratat asupra căsătoriei; discuție teoretică asupra căsătoriei. [Gen. -iei. / < fr. gamologie, cf. gr. gamos – căsătorie, logos – studiu].

DOOM

gamologíe s. f., art. gamología, g.-d. gamologíi, art. gamologíei

gamologii
GAMOLOGÍE s.f. (Liv.) Tratat asupra căsătoriei; discuție teoretică asupra căsătoriei. [Gen. -iei. / < fr. gamologie, cf. gr. gamos – căsătorie, logos – studiu].

DOOM

gamologíe s. f., art. gamología, g.-d. gamologíi, art. gamologíei

gamoman
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamoman
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomana
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomana
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomane
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomane
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanei
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanei
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanele
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanele
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanelor
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanelor
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomani
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomani
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomania
GAMOMANÍE s.f. Manie a psihopaților erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute. [Gen. -iei. / < fr. gamomanie].

gamomanie
GAMOMANÍE s.f. Manie a psihopaților erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute. [Gen. -iei. / < fr. gamomanie].

gamomaniei
GAMOMANÍE s.f. Manie a psihopaților erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute. [Gen. -iei. / < fr. gamomanie].

gamomanii
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanii
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanii
GAMOMANÍE s.f. Manie a psihopaților erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute. [Gen. -iei. / < fr. gamomanie].

gamomaniile
GAMOMANÍE s.f. Manie a psihopaților erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute. [Gen. -iei. / < fr. gamomanie].

gamomaniilor
GAMOMANÍE s.f. Manie a psihopaților erotomani de a cere în căsătorie toate femeile cunoscute. [Gen. -iei. / < fr. gamomanie].

gamomanilor
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanilor
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanul
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanul
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanului
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamomanului
GAMOMÁN, -Ă adj., s.m. Stăpânit de gamomanie. [< fr. gamomane].

gamonă
GAMÓNĂ s.f. (Biol.) Substanță secretată de gameții feminini, care acționează asupra celor masculini, orientându-le mișcarea. [< germ. Gamone, cf. gr. gamos – unire].

gamopetal
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetala
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetale
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetalei
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetalele
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetalelor
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetali
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetalii
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetalilor
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetalul
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetalului
GAMOPETÁL, -Ă, gamopetali, -e, adj. (Despre corola unor flori, p. ext, despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) care are florile cu petalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu petalele unite. – Din fr. gamopétale.

DOOM

!gamopetál adj. m., pl. gamopetáli; f. gamopetálă, pl. gamopetále

gamopetală
GAMOPETÁLĂ, gamopetale, adj. f. (În expr.) Corolă gamopetală = corolă alcătuită din petale unite între ele. ♦ (Substantivat, f.) Floare a cărei corolă este alcătuită din petale unite între ele. Liliacul este o gamopetală.

DOOM

gamopetálă s. f., g.-d. art. gamopetálei; pl. gamopetále

gamosepal
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepala
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepale
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepalei
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepalele
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepalelor
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepali
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepalii
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepalilor
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepalul
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

gamosepalului
GAMOSEPÁL, -Ă, gamosepali, -e, adj. (Despre caliciul unor flori, p. ext. despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) care are florile cu sepalele unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite. – Din fr. gamosépale.

DOOM

!gamosepál adj. m., pl. gamosepáli; f. gamosepálă, pl. gamosepále

ganaderie
GANADERÍE s.f. Crescătorie de tauri pentru coridă în Spania. [< sp., fr. ganaderia].

ganaș
GANÁȘ s. n. v. ganașă.

ganașa
GANÁȘ s. n. v. ganașă.

ganașe
GANÁȘ s. n. v. ganașă.

ganașei
GANÁȘ s. n. v. ganașă.

ganașele
GANÁȘ s. n. v. ganașă.

ganașelor
GANÁȘ s. n. v. ganașă.

gance
GÁNCE, gănci, s. f. (Banat, Trans.; Var.) Zgancă. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč)

gang
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.

DOOM

gang s. n., pl. gánguri

ganga
GÁNGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue.

DOOM

gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge

gange
GÁNGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue.

DOOM

gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge

gangei
GÁNGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue.

DOOM

gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge

gangele
GÁNGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue.

DOOM

gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge

gangelor
GÁNGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue.

DOOM

gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge

gangliectomie
GANGLIECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare chirurgicală a unui ganglion nervos. [< fr. gangliectomie].

ganglion
GANGLIÓN, ganglioni, s. m. Formație anatomică de formă sferică sau alungită, alcătuită dintr-o masă de celule și situată pe traiectul unui nerv sau al unui vas limfatic; momiță¹. [Pr.: -gli-on] – Din fr. ganglion.

DOOM

ganglión (-gli-on) s. m., pl. ganglióni

ganglionar
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionara
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionare
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionarei
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionarele
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionarelor
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionari
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionarii
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionarilor
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionarul
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglionarului
GANGLIONÁR, -Ă, ganglionari, -e, adj. Care aparține ganglionilor, privitor la ganglioni; cu ganglioni. [Pr.: -gli-o-] – Din fr. ganglionnaire.

DOOM

ganglionár (-gli-o-) adj. m., pl. ganglionári; f. ganglionáră, pl. ganglionáre

ganglioni
GANGLIÓN, ganglioni, s. m. Formație anatomică de formă sferică sau alungită, alcătuită dintr-o masă de celule și situată pe traiectul unui nerv sau al unui vas limfatic; momiță¹. [Pr.: -gli-on] – Din fr. ganglion.

DOOM

ganglión (-gli-on) s. m., pl. ganglióni

ganglionii
GANGLIÓN, ganglioni, s. m. Formație anatomică de formă sferică sau alungită, alcătuită dintr-o masă de celule și situată pe traiectul unui nerv sau al unui vas limfatic; momiță¹. [Pr.: -gli-on] – Din fr. ganglion.

DOOM

ganglión (-gli-on) s. m., pl. ganglióni

ganglionilor
GANGLIÓN, ganglioni, s. m. Formație anatomică de formă sferică sau alungită, alcătuită dintr-o masă de celule și situată pe traiectul unui nerv sau al unui vas limfatic; momiță¹. [Pr.: -gli-on] – Din fr. ganglion.

DOOM

ganglión (-gli-on) s. m., pl. ganglióni

ganglionul
GANGLIÓN, ganglioni, s. m. Formație anatomică de formă sferică sau alungită, alcătuită dintr-o masă de celule și situată pe traiectul unui nerv sau al unui vas limfatic; momiță¹. [Pr.: -gli-on] – Din fr. ganglion.

DOOM

ganglión (-gli-on) s. m., pl. ganglióni

ganglionului
GANGLIÓN, ganglioni, s. m. Formație anatomică de formă sferică sau alungită, alcătuită dintr-o masă de celule și situată pe traiectul unui nerv sau al unui vas limfatic; momiță¹. [Pr.: -gli-on] – Din fr. ganglion.

DOOM

ganglión (-gli-on) s. m., pl. ganglióni

ganglioplegic
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegica
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegice
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegicei
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegicele
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegicelor
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegici
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegicii
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegicilor
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegicul
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

ganglioplegicului
GANGLIOPLÉGIC, -Ă, ganglioplegici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi superiori și periferici, utilizat în preanestezie și în tratamentul tensiunii arteriale.

DOOM

ganglioplégic² (-gli-o-ple-) s. n., pl. ganglioplégice

gangrena
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

DOOM

cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză

gangrenare
GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.

gangrenat
GANGRENÁT, -Ă adj. v. cangrenat.

gangrenos
GANGRENÓS, -OÁSĂ adj. v. cangrenos.

DOOM

cangrenós adj. m., pl. cangrenóși; f. cangrenoásă, pl. cangrenoáse

gangrenă
CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe. [Var.: gangrénă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.

DOOM

cangrénă s. f., g.-d. art. cangrénei; pl. cangréne

gangster
GÁNGSTER, gangsteri, s. m. Membru al unei bande de răufăcători; p. gener. bandit, răufăcător. – Din fr., engl. gangster.

DOOM

gángster (gang-ster) s. m., pl. gángsteri

gangsteresc
GANGSTERÉSC, -Ă, gangsterești, adj. De gangster. – Gangster + suf. -esc.

gangsteri
GÁNGSTER, gangsteri, s. m. Membru al unei bande de răufăcători; p. gener. bandit, răufăcător. – Din fr., engl. gangster.

DOOM

gángster (gang-ster) s. m., pl. gángsteri

gangsterii
GÁNGSTER, gangsteri, s. m. Membru al unei bande de răufăcători; p. gener. bandit, răufăcător. – Din fr., engl. gangster.

DOOM

gángster (gang-ster) s. m., pl. gángsteri

gangsterilor
GÁNGSTER, gangsteri, s. m. Membru al unei bande de răufăcători; p. gener. bandit, răufăcător. – Din fr., engl. gangster.

DOOM

gángster (gang-ster) s. m., pl. gángsteri

gangsterism
GANGSTERÍSM s. n. Faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; p. gener. hoție, tâlhărie. – Din fr. gangstérisme.

DOOM

gangsterísm (gang-ste-) s. n.

gangsterismul
GANGSTERÍSM s. n. Faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; p. gener. hoție, tâlhărie. – Din fr. gangstérisme.

DOOM

gangsterísm (gang-ste-) s. n.

gangsterismului
GANGSTERÍSM s. n. Faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; p. gener. hoție, tâlhărie. – Din fr. gangstérisme.

DOOM

gangsterísm (gang-ste-) s. n.

gangsterul
GÁNGSTER, gangsteri, s. m. Membru al unei bande de răufăcători; p. gener. bandit, răufăcător. – Din fr., engl. gangster.

DOOM

gángster (gang-ster) s. m., pl. gángsteri

gangsterului
GÁNGSTER, gangsteri, s. m. Membru al unei bande de răufăcători; p. gener. bandit, răufăcător. – Din fr., engl. gangster.

DOOM

gángster (gang-ster) s. m., pl. gángsteri

gangul
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.

DOOM

gang s. n., pl. gánguri

gangului
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.

DOOM

gang s. n., pl. gánguri

gangur
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă; ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (= galbulus).

DOOM

grángur s. m., pl. gránguri

ganguri
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.

DOOM

gang s. n., pl. gánguri

gangurile
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.

DOOM

gang s. n., pl. gánguri

gangurilor
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.

DOOM

gang s. n., pl. gánguri

ganimede
GANIMÉDE s.m. (Liv.) 1. Tânăr galant cu înclinații perverse. 2. Chelner, paharnic. [< Ganimede – personaj mitologic, paharnic al zeilor în Olimp].

ganimedele
GANIMÉDE s.m. (Liv.) 1. Tânăr galant cu înclinații perverse. 2. Chelner, paharnic. [< Ganimede – personaj mitologic, paharnic al zeilor în Olimp].

ganimedelui
GANIMÉDE s.m. (Liv.) 1. Tânăr galant cu înclinații perverse. 2. Chelner, paharnic. [< Ganimede – personaj mitologic, paharnic al zeilor în Olimp].

ganimezi
GANIMÉDE s.m. (Liv.) 1. Tânăr galant cu înclinații perverse. 2. Chelner, paharnic. [< Ganimede – personaj mitologic, paharnic al zeilor în Olimp].

ganimezii
GANIMÉDE s.m. (Liv.) 1. Tânăr galant cu înclinații perverse. 2. Chelner, paharnic. [< Ganimede – personaj mitologic, paharnic al zeilor în Olimp].

ganimezilor
GANIMÉDE s.m. (Liv.) 1. Tânăr galant cu înclinații perverse. 2. Chelner, paharnic. [< Ganimede – personaj mitologic, paharnic al zeilor în Olimp].

ganoderma
babíță (-țe), s. f. – 1. Pelican (Pelecanus onocrotalus). – 2. Ciupercă din care se prepară iasca (Fomes igniarius). – 3. Ferăstrău. – 4. Pîntece, burtă. – 5. Diaree la copii. Sl. babica, dim. de la baba, cf. babă, babcă (Cihac; DAR). Pentru diferitele accepții din rom., cf. bg., pol., rus. baba „pelican”, rus. babica „ciupercă”, bg. babica, babek „pîntece”. Baghiță „pîntece”, pe care Damé îl menționează ca cuvînt diferit, este var. mold. cu palatalizare normală.

ganoid
GANOÍD, ganoizi, s. m. (La pl.) Ordin de pești cu scheletul parțial cartilaginos, cu pielea fără solzi sau acoperită de discuri osoase, cu coada împărțită în două părți inegale; (și la sg.) pește din acest ordin. – Din fr. ganoïde.

DOOM

ganoíd s. m., pl. ganoízi

ganoidul
GANOÍD, ganoizi, s. m. (La pl.) Ordin de pești cu scheletul parțial cartilaginos, cu pielea fără solzi sau acoperită de discuri osoase, cu coada împărțită în două părți inegale; (și la sg.) pește din acest ordin. – Din fr. ganoïde.

DOOM

ganoíd s. m., pl. ganoízi

ganoidului
GANOÍD, ganoizi, s. m. (La pl.) Ordin de pești cu scheletul parțial cartilaginos, cu pielea fără solzi sau acoperită de discuri osoase, cu coada împărțită în două părți inegale; (și la sg.) pește din acest ordin. – Din fr. ganoïde.

DOOM

ganoíd s. m., pl. ganoízi

ganoizi
GANOÍD, ganoizi, s. m. (La pl.) Ordin de pești cu scheletul parțial cartilaginos, cu pielea fără solzi sau acoperită de discuri osoase, cu coada împărțită în două părți inegale; (și la sg.) pește din acest ordin. – Din fr. ganoïde.

DOOM

ganoíd s. m., pl. ganoízi

ganoizii
GANOÍD, ganoizi, s. m. (La pl.) Ordin de pești cu scheletul parțial cartilaginos, cu pielea fără solzi sau acoperită de discuri osoase, cu coada împărțită în două părți inegale; (și la sg.) pește din acest ordin. – Din fr. ganoïde.

DOOM

ganoíd s. m., pl. ganoízi

ganoizilor
GANOÍD, ganoizi, s. m. (La pl.) Ordin de pești cu scheletul parțial cartilaginos, cu pielea fără solzi sau acoperită de discuri osoase, cu coada împărțită în două părți inegale; (și la sg.) pește din acest ordin. – Din fr. ganoïde.

DOOM

ganoíd s. m., pl. ganoízi

gantelet
GANTELÉT s.n. (Ist.) Mănușă pentru armură, acoperită cu lame de fier. [< fr. gantelet].

ganymedes
Ganymedes, tînăr de o frumusețe fără seamăn, originar din Phrygia. Era fiul lui Tros și frate cu Assaracus, cu Cleopatra și cu Ilus. Se spunea că, orbit de frumusețea lui neobișnuită, părintele zeilor s-ar fi îndrăgostit de el. Odată, pe cînd se afla pe munte unde păștea oile tatălui său, Ganymedes a fost răpit de către Zeus, care luase înfățișarea unui vultur, și dus în Olympus. Acolo el a devenit paharnicul zeilor, luînd locul zeiței Hebe care le turnase pînă atunci nectarul în cupe.

gaolean
GAOLEÁN, gaoleani, s. m. Plantă furajeră din familia gramineelor, asemănătoare cu porumbul, cu semințe bogate în proteine și grăsimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian.

DOOM

gaoleán (ga-o-le-an) s. m., pl. gaoleáni

gaoleani
GAOLEÁN, gaoleani, s. m. Plantă furajeră din familia gramineelor, asemănătoare cu porumbul, cu semințe bogate în proteine și grăsimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian.

DOOM

gaoleán (ga-o-le-an) s. m., pl. gaoleáni

gaoleanii
GAOLEÁN, gaoleani, s. m. Plantă furajeră din familia gramineelor, asemănătoare cu porumbul, cu semințe bogate în proteine și grăsimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian.

DOOM

gaoleán (ga-o-le-an) s. m., pl. gaoleáni

gaoleanilor
GAOLEÁN, gaoleani, s. m. Plantă furajeră din familia gramineelor, asemănătoare cu porumbul, cu semințe bogate în proteine și grăsimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian.

DOOM

gaoleán (ga-o-le-an) s. m., pl. gaoleáni

gaoleanul
GAOLEÁN, gaoleani, s. m. Plantă furajeră din familia gramineelor, asemănătoare cu porumbul, cu semințe bogate în proteine și grăsimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian.

DOOM

gaoleán (ga-o-le-an) s. m., pl. gaoleáni

gaoleanului
GAOLEÁN, gaoleani, s. m. Plantă furajeră din familia gramineelor, asemănătoare cu porumbul, cu semințe bogate în proteine și grăsimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian.

DOOM

gaoleán (ga-o-le-an) s. m., pl. gaoleáni

gaplă
gáplă (-e), s. f. – Troliu, cabestan. Germ. Gapel, în loc de Göpel (DAR).

gar
gar interj. – Imită croncănitul ciorii. Creație expresivă, cf. cîr. – Der. garoi, s. m. (țigan), ale cărui der. și semantism reproduc cuvîntul cioroi (după DAR, de la garvan; însă der. este dificilă).

gara
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

gara
GÁRĂ, gări, s. f. Ansamblu de construcții, instalații, amenajări etc. situat pe o linie ferată, unde opresc trenurile pentru urcarea și coborârea călătorilor și pentru încărcarea și descărcarea mărfurilor. ◊ Gară maritimă (sau fluvială) = ansamblu de construcții, instalații, amenajări etc. situat pe cheiul unui port maritim (sau fluvial), destinat îmbarcării și debarcării călătorilor și a bagajelor. – Din fr. gare.

DOOM

gáră s. f., g.-d. art. gắrii; pl. gări

garafa
GARÁFĂ s. f. v. carafă.

DOOM

!caráfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei; pl. caráfe

garafe
GARÁFĂ s. f. v. carafă.

DOOM

!caráfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei; pl. caráfe

garafei
GARÁFĂ s. f. v. carafă.

DOOM

!caráfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei; pl. caráfe

garafele
GARÁFĂ s. f. v. carafă.

DOOM

!caráfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei; pl. caráfe

garafelor
GARÁFĂ s. f. v. carafă.

DOOM

!caráfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei; pl. caráfe

garagață
CARAGÁȚĂ, caragațe, s. f. (Ornit.) Coțofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreață. ◊ Expr. (Fam.) A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáță s. f.] – Din ngr. karakáxa.

DOOM

caragáță s. f., g.-d. art. caragáței; pl. caragáțe

garagist
GARAGÍST, garagiști, s. m. (Rar) Proprietar al unui garaj de automobile. La patruzeci de ani [vecinul] era garagist. DUMITRIU, N. 269.

garai
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garaj
GARÁJ, garaje, s. n. 1. Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (și întreținerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (În sintagma) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într-o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv trenurile. – Din fr. garage.

DOOM

garáj s. n., pl. garáje

garaje
GARÁJ, garaje, s. n. 1. Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (și întreținerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (În sintagma) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într-o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv trenurile. – Din fr. garage.

DOOM

garáj s. n., pl. garáje

garajele
GARÁJ, garaje, s. n. 1. Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (și întreținerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (În sintagma) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într-o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv trenurile. – Din fr. garage.

DOOM

garáj s. n., pl. garáje

garajelor
GARÁJ, garaje, s. n. 1. Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (și întreținerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (În sintagma) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într-o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv trenurile. – Din fr. garage.

DOOM

garáj s. n., pl. garáje

garajist
GARAJÍST, garajiști, s. m. Lucrător într-un garaj, care se ocupă cu întreținerea și repararea automobilelor. – Din fr. garagiste.

DOOM

garajíst s. m., pl. garajíști

garajistul
GARAJÍST, garajiști, s. m. Lucrător într-un garaj, care se ocupă cu întreținerea și repararea automobilelor. – Din fr. garagiste.

DOOM

garajíst s. m., pl. garajíști

garajistului
GARAJÍST, garajiști, s. m. Lucrător într-un garaj, care se ocupă cu întreținerea și repararea automobilelor. – Din fr. garagiste.

DOOM

garajíst s. m., pl. garajíști

garajiști
GARAJÍST, garajiști, s. m. Lucrător într-un garaj, care se ocupă cu întreținerea și repararea automobilelor. – Din fr. garagiste.

DOOM

garajíst s. m., pl. garajíști

garajiștii
GARAJÍST, garajiști, s. m. Lucrător într-un garaj, care se ocupă cu întreținerea și repararea automobilelor. – Din fr. garagiste.

DOOM

garajíst s. m., pl. garajíști

garajiștilor
GARAJÍST, garajiști, s. m. Lucrător într-un garaj, care se ocupă cu întreținerea și repararea automobilelor. – Din fr. garagiste.

DOOM

garajíst s. m., pl. garajíști

garajul
GARÁJ, garaje, s. n. 1. Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (și întreținerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (În sintagma) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într-o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv trenurile. – Din fr. garage.

DOOM

garáj s. n., pl. garáje

garajului
GARÁJ, garaje, s. n. 1. Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (și întreținerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (În sintagma) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într-o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv trenurile. – Din fr. garage.

DOOM

garáj s. n., pl. garáje

garam
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garant
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garanta
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garanta
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garantai
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantam
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantare
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantare
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.

DOOM

garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii

garantarea
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.

DOOM

garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii

garantară
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantarăm
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantarăți
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantase
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantasem
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantaseră
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantaserăm
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantaserăți
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantaseși
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantaseți
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantat
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantat
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantata
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantate
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantatei
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantatele
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantatelor
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantatul
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantatului
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantau
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantași
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantați
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantați
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantații
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantaților
GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garante
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garantează
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantei
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garantele
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garantelor
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garantez
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garanteze
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantezi
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantism
GARANTÍSM s.n. Fourierism. [< fr. garantisme].

DOOM

garantísm s. n.

garantismul
GARANTÍSM s.n. Fourierism. [< fr. garantisme].

DOOM

garantísm s. n.

garantismului
GARANTÍSM s.n. Fourierism. [< fr. garantisme].

DOOM

garantísm s. n.

garantul
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garantului
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garantând
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantînd
GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

DOOM

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantări
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.

DOOM

garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii

garantării
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.

DOOM

garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii

garantările
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.

DOOM

garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii

garantărilor
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.

DOOM

garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii

garanța
GARÁNȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.

DOOM

garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe

garanțe
GARÁNȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.

DOOM

garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe

garanței
GARÁNȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.

DOOM

garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe

garanțele
GARÁNȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.

DOOM

garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe

garanțelor
GARÁNȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.

DOOM

garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe

garanți
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garanția
GARANȚÍE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanție = a garanta. ◊ Expr. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță. – Din fr. garantie, it. garanzia.

DOOM

garanțíe s. f., art. garanțía, g.-d. art. garanțíei; pl. garanțíi, art. garanțíile

garanție
GARANȚÍE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanție = a garanta. ◊ Expr. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță. – Din fr. garantie, it. garanzia.

DOOM

garanțíe s. f., art. garanțía, g.-d. art. garanțíei; pl. garanțíi, art. garanțíile

garanției
GARANȚÍE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanție = a garanta. ◊ Expr. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță. – Din fr. garantie, it. garanzia.

DOOM

garanțíe s. f., art. garanțía, g.-d. art. garanțíei; pl. garanțíi, art. garanțíile

garanții
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garanții
GARANȚÍE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanție = a garanta. ◊ Expr. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță. – Din fr. garantie, it. garanzia.

DOOM

garanțíe s. f., art. garanțía, g.-d. art. garanțíei; pl. garanțíi, art. garanțíile

garanțiile
GARANȚÍE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanție = a garanta. ◊ Expr. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță. – Din fr. garantie, it. garanzia.

DOOM

garanțíe s. f., art. garanțía, g.-d. art. garanțíei; pl. garanțíi, art. garanțíile

garanțiilor
GARANȚÍE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanție = a garanta. ◊ Expr. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță. – Din fr. garantie, it. garanzia.

DOOM

garanțíe s. f., art. garanțía, g.-d. art. garanțíei; pl. garanțíi, art. garanțíile

garanților
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

DOOM

garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte

garanțina
GARANȚÍNĂ s. f. Materie colorantă roșie, extrasă din rădăcinile garanței. – Din fr. garancine.

DOOM

garanțínă s. f., g.-d. art. garanțínei

garanține
GARANȚÍNĂ s. f. Materie colorantă roșie, extrasă din rădăcinile garanței. – Din fr. garancine.

DOOM

garanțínă s. f., g.-d. art. garanțínei

garanținei
GARANȚÍNĂ s. f. Materie colorantă roșie, extrasă din rădăcinile garanței. – Din fr. garancine.

DOOM

garanțínă s. f., g.-d. art. garanțínei

garare
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garare
GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara. – V. gara.

DOOM

garáre s. f., g.-d. art. garắrii; pl. garắri

gararea
GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara. – V. gara.

DOOM

garáre s. f., g.-d. art. garắrii; pl. garắri

garară
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

gararăm
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

gararăți
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garase
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garasem
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garaseră
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garaserăm
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garaserăți
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garaseși
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garaseți
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garat
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garat
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garata
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garate
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garatei
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garatele
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garatelor
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garatul
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garatului
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garau
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garași
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garați
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garați
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garații
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garaților
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

garcea
Garcea s. invar. (iron.) polițist prost / stupid.

gard
GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ.

DOOM

gard s. n., pl. gárduri

gard
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

gard
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

garda
GÁRDĂ, gărzi, s. f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ◊ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieții unui demnitar. (În trecut) Gardă civică (sau națională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza și liniștea într-un oraș. ◊ Loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă; b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ◊ Expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc. ◊ Garda trăgaciului = piesă de protecție a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.

DOOM

gárdă s. f., g.-d. art. gắrzii; pl. gărzi

garde
GÁRDĂ, gărzi, s. f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ◊ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieții unui demnitar. (În trecut) Gardă civică (sau națională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza și liniștea într-un oraș. ◊ Loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă; b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ◊ Expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc. ◊ Garda trăgaciului = piesă de protecție a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.

DOOM

gárdă s. f., g.-d. art. gắrzii; pl. gărzi

gardei
GÁRDĂ, gărzi, s. f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ◊ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieții unui demnitar. (În trecut) Gardă civică (sau națională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza și liniștea într-un oraș. ◊ Loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă; b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ◊ Expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc. ◊ Garda trăgaciului = piesă de protecție a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.

DOOM

gárdă s. f., g.-d. art. gắrzii; pl. gărzi

gardele
GÁRDĂ, gărzi, s. f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ◊ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieții unui demnitar. (În trecut) Gardă civică (sau națională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza și liniștea într-un oraș. ◊ Loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă; b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ◊ Expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc. ◊ Garda trăgaciului = piesă de protecție a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.

DOOM

gárdă s. f., g.-d. art. gắrzii; pl. gărzi

gardelor
GÁRDĂ, gărzi, s. f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ◊ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieții unui demnitar. (În trecut) Gardă civică (sau națională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza și liniștea într-un oraș. ◊ Loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă; b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ◊ Expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc. ◊ Garda trăgaciului = piesă de protecție a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.

DOOM

gárdă s. f., g.-d. art. gắrzii; pl. gărzi

gardenia
GARDÉNIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plantă decorativă (Gardenia). – Din fr. gardénia.

DOOM

gardénie (-ni-e) s. f., art. gardénia (-ni-a), g.-d. art. gardéniei; pl. gardénii, art. gardéniile (-ni-i-)

gardenie
GARDÉNIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plantă decorativă (Gardenia). – Din fr. gardénia.

DOOM

gardénie (-ni-e) s. f., art. gardénia (-ni-a), g.-d. art. gardéniei; pl. gardénii, art. gardéniile (-ni-i-)

gardeniei
GARDÉNIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plantă decorativă (Gardenia). – Din fr. gardénia.

DOOM

gardénie (-ni-e) s. f., art. gardénia (-ni-a), g.-d. art. gardéniei; pl. gardénii, art. gardéniile (-ni-i-)

gardenii
GARDÉNIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plantă decorativă (Gardenia). – Din fr. gardénia.

DOOM

gardénie (-ni-e) s. f., art. gardénia (-ni-a), g.-d. art. gardéniei; pl. gardénii, art. gardéniile (-ni-i-)

gardeniile
GARDÉNIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plantă decorativă (Gardenia). – Din fr. gardénia.

DOOM

gardénie (-ni-e) s. f., art. gardénia (-ni-a), g.-d. art. gardéniei; pl. gardénii, art. gardéniile (-ni-i-)

gardeniilor
GARDÉNIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plantă decorativă (Gardenia). – Din fr. gardénia.

DOOM

gardénie (-ni-e) s. f., art. gardénia (-ni-a), g.-d. art. gardéniei; pl. gardénii, art. gardéniile (-ni-i-)

garderob
GARDERÓB s.n. v. garderobă.

DOOM

garderób (dulap) (înv.) s. n., pl. garderóburi

garderob
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderoba
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderobe
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderobei
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderobele
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderobelor
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderobier
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobiera
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobiere
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobierei
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobierele
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobierelor
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobieri
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobierii
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobierilor
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobierul
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobierului
GARDEROBIÉR, -Ă, garderobieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în grijă o garderobă publică sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(ă) + suf. -ier.

DOOM

garderobiéră (-bi-e-) s. f., g.-d. art. garderobiérei; pl. garderobiére

garderobul
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderobului
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderoburi
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderoburile
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

garderoburilor
GARDERÓBĂ, garderobe, s. f. 1. (Înv.; în forma garderob) Loc special amenajat în sălile de spectacole, în localurile publice etc., unde se pot lăsa în păstrare paltoanele, pălăriile etc. 2. S. f. Totalitatea costumelor păstrate în depozitul unui teatru. 3. S. f. Întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva. 4. S. n. Dulap în care se păstrează haine, obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie etc. [Var.: (înv.) garderób (pl. garderoburi) s. n.] – Din fr. garde-robe.

DOOM

garderóbă (îmbrăcăminte, loc amenajat) s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. garderóbe

gardian
GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

DOOM

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni)

gardianul
GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

DOOM

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni)

gardianului
GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

DOOM

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni)

gardieni
GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

DOOM

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni)

gardienii
GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

DOOM

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni)

gardienilor
GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

DOOM

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni)

gardina
GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

DOOM

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

gardini
GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

DOOM

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

gardinii
GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

DOOM

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

gardinile
GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

DOOM

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

gardinilor
GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

DOOM

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

gardist
VARDÍST s. m. v. gardist.

DOOM

gardíst s. m., pl. gardíști

gardista
GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (În trecut) Membru al Gărzii de Fier; legionar² [în DN]. [< gardă + -ist].

gardiste
GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (În trecut) Membru al Gărzii de Fier; legionar² [în DN]. [< gardă + -ist].

gardistei
GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (În trecut) Membru al Gărzii de Fier; legionar² [în DN]. [< gardă + -ist].

gardistele
GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (În trecut) Membru al Gărzii de Fier; legionar² [în DN]. [< gardă + -ist].

gardistelor
GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (În trecut) Membru al Gărzii de Fier; legionar² [în DN]. [< gardă + -ist].

gardisto
GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (În trecut) Membru al Gărzii de Fier; legionar² [în DN]. [< gardă + -ist].

gardon
GARDÓN s.m. Mic pește alb de apă dulce. [< fr. gardon].

DOOM

gardón s. m., pl. gardóni

gardoni
GARDÓN s.m. Mic pește alb de apă dulce. [< fr. gardon].

DOOM

gardón s. m., pl. gardóni

gardonii
GARDÓN s.m. Mic pește alb de apă dulce. [< fr. gardon].

DOOM

gardón s. m., pl. gardóni

gardonilor
GARDÓN s.m. Mic pește alb de apă dulce. [< fr. gardon].

DOOM

gardón s. m., pl. gardóni

gardonul
GARDÓN s.m. Mic pește alb de apă dulce. [< fr. gardon].

DOOM

gardón s. m., pl. gardóni

gardonului
GARDÓN s.m. Mic pește alb de apă dulce. [< fr. gardon].

DOOM

gardón s. m., pl. gardóni

gardul
GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ.

DOOM

gard s. n., pl. gárduri

gardul
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

gardul
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

gardului
GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ.

DOOM

gard s. n., pl. gárduri

gardului
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

gardului
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

garduri
GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ.

DOOM

gard s. n., pl. gárduri

garduri
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

garduri
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

gardurile
GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ.

DOOM

gard s. n., pl. gárduri

gardurile
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

gardurile
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

gardurilor
GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ.

DOOM

gard s. n., pl. gárduri

gardurilor
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

gardurilor
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

garează
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garet
GARÉT s.m. (Rar) Jaret. [< it. gareto].

garez
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

gareze
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garezi
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garf
GARF, garfuri, s. n. Bucată de carne de porc din porțiunea primelor vertebre. – Et. nec.

DOOM

garf s. n., pl. gárfuri

garful
GARF, garfuri, s. n. Bucată de carne de porc din porțiunea primelor vertebre. – Et. nec.

DOOM

garf s. n., pl. gárfuri

garfului
GARF, garfuri, s. n. Bucată de carne de porc din porțiunea primelor vertebre. – Et. nec.

DOOM

garf s. n., pl. gárfuri

garfuri
GARF, garfuri, s. n. Bucată de carne de porc din porțiunea primelor vertebre. – Et. nec.

DOOM

garf s. n., pl. gárfuri

garfurile
GARF, garfuri, s. n. Bucată de carne de porc din porțiunea primelor vertebre. – Et. nec.

DOOM

garf s. n., pl. gárfuri

garfurilor
GARF, garfuri, s. n. Bucată de carne de porc din porțiunea primelor vertebre. – Et. nec.

DOOM

garf s. n., pl. gárfuri

garg
garg- – Rădăcină expresivă, ale cărei der. desemnează insecte, ca gîng-; cf. și bg. gurgulica „turturea”, ngr. γαργάρι, sp. gorgojo, lat. curculio. Der. gărgăriță, s. f. (insectă, Calandra granaria; nume dat mai multor insecte, Bruchus pisi, Tinea granella, Coccinella septempunctata), care uneori se derivă, probabil neîntemeiat, din lat. *gurgulus în loc de curculis (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 586); din ngr. γαργάρι (Bogrea, Dacor., IV, 816); din bg. găgrica (Conev 52) sau din sb. gàgrica (Cihac, II, 116), dar care trebuie să fie un der. de la tema expresivă reduplicată gărgăr-, cu suf. -iță, cf. veveriță, bivoliță; originea expresivă este de asemenea evidentă, datorită numărului mare de var.: gîrgără, gîrgăliță, gărgăliță, gîlgăriță, etc. Din aceeași rădăcină provine gărgăun, s. m. (insectă, trîntor, Vespa crabro; bondar, bărzăun, Bombus terrestris; Molia-stupilor; îngîmfat, îmfumurat, fanafaron), cf. și găun (după DAR și Scriban, din lat. crabro, ceea ce pare dificil, cf. REW 2293). – Der. gărgărițos (var. gărgălițos, gărgăricios), adj. (viermănos), gărgărițit (var. (în)gărgărițat), adj. (viermănos); gărgăunos, adj. (viermănos). Din rom. provin bg. gargarica (Capidan, Raporturile, 215); sb. gagrica, rut. gulgulyca, gergelyca, mag. gergelice, gergerice (Candrea, Elemente, 405; Berneker 290).

gargantua
GARGANTUÁ s.m. (Liv.) Mare mâncău. [Pron. -tü-a-. / < fr. gargantua, cf. Gargantua – personaj al lui Rabelais].

gargara
GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára.

DOOM

gargáră s. f., g.-d. art. gargárei; pl. gargáre

gargaragiu
gargaragiu, gargaragii s. m. om vorbăreț / flecar; om lăudăros.

gargare
GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára.

DOOM

gargáră s. f., g.-d. art. gargárei; pl. gargáre

gargarei
GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára.

DOOM

gargáră s. f., g.-d. art. gargárei; pl. gargáre

gargarele
GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára.

DOOM

gargáră s. f., g.-d. art. gargárei; pl. gargáre

gargarelor
GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára.

DOOM

gargáră s. f., g.-d. art. gargárei; pl. gargáre

gargarisea
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargariseai
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargariseala
GARGARISEÁLĂ, gargariseli, s. f. Gargară. – Gargarisi + suf. -eală.

DOOM

gargariseálă s. f., g.-d. art. gargarisélii; pl. gargariséli

gargariseam
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisească
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargariseau
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargariseați
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargariseli
GARGARISEÁLĂ, gargariseli, s. f. Gargară. – Gargarisi + suf. -eală.

DOOM

gargariseálă s. f., g.-d. art. gargarisélii; pl. gargariséli

gargariselii
GARGARISEÁLĂ, gargariseli, s. f. Gargară. – Gargarisi + suf. -eală.

DOOM

gargariseálă s. f., g.-d. art. gargarisélii; pl. gargariséli

gargariselile
GARGARISEÁLĂ, gargariseli, s. f. Gargară. – Gargarisi + suf. -eală.

DOOM

gargariseálă s. f., g.-d. art. gargarisélii; pl. gargariséli

gargariselilor
GARGARISEÁLĂ, gargariseli, s. f. Gargară. – Gargarisi + suf. -eală.

DOOM

gargariseálă s. f., g.-d. art. gargarisélii; pl. gargariséli

gargarisesc
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisește
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisești
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisi
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisii
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisim
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisind
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisire
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisire
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

gargarisiră
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisirăm
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisirăți
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisise
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisisem
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisiseră
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisiserăm
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisiserăți
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisiseși
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisiseți
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisit
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisit
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

gargarisiși
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisiți
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

DOOM

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarism
GARGARÍSM, gargarisme, s. n. Medicament lichid folosit pentru gargară. – Din fr. gargarisme.

DOOM

gargarísm s. n., pl. gargarisme

gargarisme
GARGARÍSM, gargarisme, s. n. Medicament lichid folosit pentru gargară. – Din fr. gargarisme.

DOOM

gargarísm s. n., pl. gargarisme

gargarismele
GARGARÍSM, gargarisme, s. n. Medicament lichid folosit pentru gargară. – Din fr. gargarisme.

DOOM

gargarísm s. n., pl. gargarisme

gargarismelor
GARGARÍSM, gargarisme, s. n. Medicament lichid folosit pentru gargară. – Din fr. gargarisme.

DOOM

gargarísm s. n., pl. gargarisme

gargarismul
GARGARÍSM, gargarisme, s. n. Medicament lichid folosit pentru gargară. – Din fr. gargarisme.

DOOM

gargarísm s. n., pl. gargarisme

gargarismului
GARGARÍSM, gargarisme, s. n. Medicament lichid folosit pentru gargară. – Din fr. gargarisme.

DOOM

gargarísm s. n., pl. gargarisme

gargariza
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizai
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizam
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizare
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizare
GARGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gargariza. [< gargariza].

gargarizarea
GARGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gargariza. [< gargariza].

gargarizară
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizarăm
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizarăți
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizase
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizasem
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizaseră
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizaserăm
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizaserăți
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizaseși
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizaseți
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizat
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizau
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizași
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizați
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizează
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizez
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizeze
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizezi
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizând
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizînd
GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.

DOOM

gargarizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gargarizeáză

gargarizări
GARGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gargariza. [< gargariza].

gargarizării
GARGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gargariza. [< gargariza].

gargarizările
GARGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gargariza. [< gargariza].

gargarizărilor
GARGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gargariza. [< gargariza].

gargouille
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

DOOM

gargúi (jgheab) s. n., art. gargúiul; pl. gargúie

gargui
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

DOOM

gargúi (jgheab) s. n., art. gargúiul; pl. gargúie

garguie
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

DOOM

gargúi (jgheab) s. n., art. gargúiul; pl. gargúie

garguiele
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

DOOM

gargúi (jgheab) s. n., art. gargúiul; pl. gargúie

garguielor
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

DOOM

gargúi (jgheab) s. n., art. gargúiul; pl. gargúie

garguiul
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

DOOM

gargúi (jgheab) s. n., art. gargúiul; pl. gargúie

garguiului
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.

DOOM

gargúi (jgheab) s. n., art. gargúiul; pl. gargúie

gargusă
GARGÚSĂ, garguse, s. f. (Mil.) Săculeț de pânză cu încărcătura de praf de pușcă folosită la tunurile de calibru mare. – Din fr. gargousse.

garid
garid, garizi s. m. (intl.) proxenet.

garidă
garidă, garide s. f. (intl.) prostituată.

garigă
GARÍGĂ s.f. (Geogr.) Formație vegetală alcătuită din stejari, tufișuri și ierburi, care îmbracă solurile calcaroase din regiunile mediteraneene. [< fr. garrigue].

garlin
GARLÍN, garline, s. n. (Mar.) Parâmă sau cablu de sârmă, folosite pentru manevrare în port. – Cf. fr. grelin.

DOOM

garlín s. n., pl. garlíne

garline
GARLÍN, garline, s. n. (Mar.) Parâmă sau cablu de sârmă, folosite pentru manevrare în port. – Cf. fr. grelin.

DOOM

garlín s. n., pl. garlíne

garlinele
GARLÍN, garline, s. n. (Mar.) Parâmă sau cablu de sârmă, folosite pentru manevrare în port. – Cf. fr. grelin.

DOOM

garlín s. n., pl. garlíne

garlinelor
GARLÍN, garline, s. n. (Mar.) Parâmă sau cablu de sârmă, folosite pentru manevrare în port. – Cf. fr. grelin.

DOOM

garlín s. n., pl. garlíne

garlinul
GARLÍN, garline, s. n. (Mar.) Parâmă sau cablu de sârmă, folosite pentru manevrare în port. – Cf. fr. grelin.

DOOM

garlín s. n., pl. garlíne

garlinului
GARLÍN, garline, s. n. (Mar.) Parâmă sau cablu de sârmă, folosite pentru manevrare în port. – Cf. fr. grelin.

DOOM

garlín s. n., pl. garlíne

garmond
GÁRMOND s. n. Corp de literă de tipar egal cu 10 puncte tipografice. – Din germ. Garmond.

DOOM

garmónd s. n.

garmond
GÁRMOND s. n. Corp de literă de tipar egal cu 10 puncte tipografice. – Din germ. Garmond.

garmondul
GÁRMOND s. n. Corp de literă de tipar egal cu 10 puncte tipografice. – Din germ. Garmond.

DOOM

garmónd s. n.

garmondului
GÁRMOND s. n. Corp de literă de tipar egal cu 10 puncte tipografice. – Din germ. Garmond.

DOOM

garmónd s. n.

garneta
GARNÉTĂ, garnete, s. f. (Text.) Mașină de destrămat deșeurile de fire de lână cardată. – Din engl. garnett.

DOOM

garnétă s. f., g.-d. art. garnétei; pl. garnéte

garnete
GARNÉTĂ, garnete, s. f. (Text.) Mașină de destrămat deșeurile de fire de lână cardată. – Din engl. garnett.

DOOM

garnétă s. f., g.-d. art. garnétei; pl. garnéte

garnetei
GARNÉTĂ, garnete, s. f. (Text.) Mașină de destrămat deșeurile de fire de lână cardată. – Din engl. garnett.

DOOM

garnétă s. f., g.-d. art. garnétei; pl. garnéte

garnetele
GARNÉTĂ, garnete, s. f. (Text.) Mașină de destrămat deșeurile de fire de lână cardată. – Din engl. garnett.

DOOM

garnétă s. f., g.-d. art. garnétei; pl. garnéte

garnetelor
GARNÉTĂ, garnete, s. f. (Text.) Mașină de destrămat deșeurile de fire de lână cardată. – Din engl. garnett.

DOOM

garnétă s. f., g.-d. art. garnétei; pl. garnéte

garnierit
GARNIERÍT s. n. Silicat hidratat natural de nichel, de culoare verde-albăstruie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garniérite.

DOOM

garnierít (-ni-e-) s. n.

garnieritul
GARNIERÍT s. n. Silicat hidratat natural de nichel, de culoare verde-albăstruie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garniérite.

DOOM

garnierít (-ni-e-) s. n.

garnieritului
GARNIERÍT s. n. Silicat hidratat natural de nichel, de culoare verde-albăstruie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garniérite.

DOOM

garnierít (-ni-e-) s. n.

garnisaj
GARNISÁJ s. n. Strat de material așezat pe suprafața unui obiect, a unei construcții etc. pentru a le proteja. ♦ Strat de mărăcini, de nuiele sau de alt material pus pe fundul sau pe pereții șanțurilor de scurgere a unui torent pentru a împiedica eroziunile. – Din fr. garnissage.

DOOM

garnisáj s. n.

garnisea
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garniseai
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garniseam
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisească
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garniseau
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garniseați
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisesc
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisește
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisești
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisi
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisii
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisim
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisind
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisire
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisire
GARNISÍRE s. f. Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.

DOOM

garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii

garnisirea
GARNISÍRE s. f. Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.

DOOM

garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii

garnisiri
GARNISÍRE s. f. Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.

DOOM

garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii

garnisirii
GARNISÍRE s. f. Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.

DOOM

garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii

garnisirile
GARNISÍRE s. f. Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.

DOOM

garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii

garnisirilor
GARNISÍRE s. f. Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.

DOOM

garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii

garnisiră
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisirăm
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisirăți
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisise
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisisem
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisiseră
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisiserăm
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisiserăți
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisiseși
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisiseți
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisit
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisiși
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisiți
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

DOOM

garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnitura
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos de legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.

DOOM

garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri

garnituri
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos de legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.

DOOM

garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri

garniturii
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos de legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.

DOOM

garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri

garniturile
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos de legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.

DOOM

garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri

garniturilor
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos de legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.

DOOM

garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri

garnizoana
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.

DOOM

garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne

garnizoane
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.

DOOM

garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne

garnizoanei
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.

DOOM

garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne

garnizoanele
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.

DOOM

garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne

garnizoanelor
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.

DOOM

garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne

garniță
GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

DOOM

gárniță s. f., g.-d. art. gárniței; pl. gárnițe

garoafa
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

DOOM

!garoáfă-de-múnte s. f., g.-d. art. garoáfei-de-múnte; pl. garoáfe-de-múnte

garoafe
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

DOOM

!garoáfă-de-múnte s. f., g.-d. art. garoáfei-de-múnte; pl. garoáfe-de-múnte

garoafei
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

DOOM

!garoáfă-de-múnte s. f., g.-d. art. garoáfei-de-múnte; pl. garoáfe-de-múnte

garoafele
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

DOOM

!garoáfă-de-múnte s. f., g.-d. art. garoáfei-de-múnte; pl. garoáfe-de-múnte

garoafelor
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

DOOM

!garoáfă-de-múnte s. f., g.-d. art. garoáfei-de-múnte; pl. garoáfe-de-múnte

garoaică
garoaică, garoaice s. f. (peior.) țigancă.

garofița
GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă-de-câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (În compusele) Garofiță-de-munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus); garofița-Pietrei-Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.

DOOM

!garofíță-de-múnte s. f., g.-d. art. garofíței-de-múnte; pl. garofíțe-de-múnte

garofițe
GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă-de-câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (În compusele) Garofiță-de-munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus); garofița-Pietrei-Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.

DOOM

!garofíță-de-múnte s. f., g.-d. art. garofíței-de-múnte; pl. garofíțe-de-múnte

garofiței
GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă-de-câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (În compusele) Garofiță-de-munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus); garofița-Pietrei-Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.

DOOM

!garofíță-de-múnte s. f., g.-d. art. garofíței-de-múnte; pl. garofíțe-de-múnte

garofițele
GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă-de-câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (În compusele) Garofiță-de-munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus); garofița-Pietrei-Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.

DOOM

!garofíță-de-múnte s. f., g.-d. art. garofíței-de-múnte; pl. garofíțe-de-múnte

garofițelor
GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă-de-câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (În compusele) Garofiță-de-munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus); garofița-Pietrei-Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.

DOOM

!garofíță-de-múnte s. f., g.-d. art. garofíței-de-múnte; pl. garofíțe-de-múnte

garoi
garói (-i), s. m. – Țigan. Țig. gero „om” (Graur 154; Juilland 165); DAR cf. REW 3591.

garou
GARÓU, garouri, s. n. Bandă sau tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sângelui într-o regiune a corpului (mai ales la braț), pentru a preveni sau a înlătura o hemoragie. – Din fr. garrot.

DOOM

garóu s. n., art. garóul; pl. garóuri

garoul
GARÓU, garouri, s. n. Bandă sau tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sângelui într-o regiune a corpului (mai ales la braț), pentru a preveni sau a înlătura o hemoragie. – Din fr. garrot.

DOOM

garóu s. n., art. garóul; pl. garóuri

garoului
GARÓU, garouri, s. n. Bandă sau tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sângelui într-o regiune a corpului (mai ales la braț), pentru a preveni sau a înlătura o hemoragie. – Din fr. garrot.

DOOM

garóu s. n., art. garóul; pl. garóuri

garouri
GARÓU, garouri, s. n. Bandă sau tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sângelui într-o regiune a corpului (mai ales la braț), pentru a preveni sau a înlătura o hemoragie. – Din fr. garrot.

DOOM

garóu s. n., art. garóul; pl. garóuri

garourile
GARÓU, garouri, s. n. Bandă sau tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sângelui într-o regiune a corpului (mai ales la braț), pentru a preveni sau a înlătura o hemoragie. – Din fr. garrot.

DOOM

garóu s. n., art. garóul; pl. garóuri

garourilor
GARÓU, garouri, s. n. Bandă sau tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sângelui într-o regiune a corpului (mai ales la braț), pentru a preveni sau a înlătura o hemoragie. – Din fr. garrot.

DOOM

garóu s. n., art. garóul; pl. garóuri

garoș
gároș (-și), adj. – Pestriț, bălțat. Sb. garuša „oaie neagră” (Bogrea, Dacor., III, 731). Semantismul necesită o explicație.

garrotte
GARRÓTTE s.f. (Ist.) Tortură constând în strangularea treptată a celui condamnat. [< sp., fr. garrotte].

garson
GARSÓN, garsoni, s. m. (Ieșit din uz) Bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant. – Din fr. garçon.

DOOM

garsón (înv.) s. m., pl. garsóni

garsoni
GARSÓN, garsoni, s. m. (Ieșit din uz) Bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant. – Din fr. garçon.

DOOM

garsón (înv.) s. m., pl. garsóni

garsoniera
GARSONIÉRĂ, garsoniere, s. f. Locuință într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră și baie, uneori și bucătărie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garçonnière.

DOOM

garsoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. garsoniérei; pl. garsoniére

garsoniere
GARSONIÉRĂ, garsoniere, s. f. Locuință într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră și baie, uneori și bucătărie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garçonnière.

DOOM

garsoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. garsoniérei; pl. garsoniére

garsonierei
GARSONIÉRĂ, garsoniere, s. f. Locuință într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră și baie, uneori și bucătărie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garçonnière.

DOOM

garsoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. garsoniérei; pl. garsoniére

garsonierele
GARSONIÉRĂ, garsoniere, s. f. Locuință într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră și baie, uneori și bucătărie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garçonnière.

DOOM

garsoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. garsoniérei; pl. garsoniére

garsonierelor
GARSONIÉRĂ, garsoniere, s. f. Locuință într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră și baie, uneori și bucătărie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garçonnière.

DOOM

garsoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. garsoniérei; pl. garsoniére

garsonii
GARSÓN, garsoni, s. m. (Ieșit din uz) Bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant. – Din fr. garçon.

DOOM

garsón (înv.) s. m., pl. garsóni

garsonilor
GARSÓN, garsoni, s. m. (Ieșit din uz) Bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant. – Din fr. garçon.

DOOM

garsón (înv.) s. m., pl. garsóni

garsonul
GARSÓN, garsoni, s. m. (Ieșit din uz) Bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant. – Din fr. garçon.

DOOM

garsón (înv.) s. m., pl. garsóni

garsonului
GARSÓN, garsoni, s. m. (Ieșit din uz) Bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant. – Din fr. garçon.

DOOM

garsón (înv.) s. m., pl. garsóni

garvan
garván (-ni), s. m. – Cioară. Bg. garvan (DAR).

garând
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garînd
GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

DOOM

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

garări
GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara. – V. gara.

DOOM

garáre s. f., g.-d. art. garắrii; pl. garắri

garării
GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara. – V. gara.

DOOM

garáre s. f., g.-d. art. garắrii; pl. garắri

garările
GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara. – V. gara.

DOOM

garáre s. f., g.-d. art. garắrii; pl. garắri

garărilor
GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara. – V. gara.

DOOM

garáre s. f., g.-d. art. garắrii; pl. garắri

garău
garău! interj. (țig.) ascunde!, pitește!

gasconada
GASCONÁDĂ s.f. (Liv.) Fanfaronadă, lăudăroșenie. [< fr. gasconnade].

DOOM

gasconádă s. f., g.-d. art. gasconádei; pl. gasconáde

gasconade
GASCONÁDĂ s.f. (Liv.) Fanfaronadă, lăudăroșenie. [< fr. gasconnade].

DOOM

gasconádă s. f., g.-d. art. gasconádei; pl. gasconáde

gasconadei
GASCONÁDĂ s.f. (Liv.) Fanfaronadă, lăudăroșenie. [< fr. gasconnade].

DOOM

gasconádă s. f., g.-d. art. gasconádei; pl. gasconáde

gasconadele
GASCONÁDĂ s.f. (Liv.) Fanfaronadă, lăudăroșenie. [< fr. gasconnade].

DOOM

gasconádă s. f., g.-d. art. gasconádei; pl. gasconáde

gasconadelor
GASCONÁDĂ s.f. (Liv.) Fanfaronadă, lăudăroșenie. [< fr. gasconnade].

DOOM

gasconádă s. f., g.-d. art. gasconádei; pl. gasconáde

gasconism
GASCONÍSM s.n. (Liv.) Predispoziție (a francezilor) pentru fanfaronadă; lăudăroșenie. [< fr. gasconnisme].

gaster
GÁSTER s.n. (Med.) 1. Stomac. 2. Ventricul (2) [în DN]. [< fr., it., gr. gaster – stomac].

gastero
GASTERO- v. gastro-.

gasteropod
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gasteropode
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gasteropodele
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gasteropodelor
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gasteropodul
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gasteropodului
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gastr
GASTR- v. gastro-.

gastralgia
GASTRALGÍE, gastralgii, s. f. Durere de stomac (de natură nervoasă). – Din fr. gastralgie.

DOOM

!gastralgíe (gas-tral-) s. f., art. gastralgía, g.-d. art. gastralgíei; pl. gastralgíi, art. gastralgíile

gastralgic
GASTRÁLGIC, -Ă adj. Referitor la gastralgie, de gastralgie. [< fr. gastralgique].

gastralgie
GASTRALGÍE, gastralgii, s. f. Durere de stomac (de natură nervoasă). – Din fr. gastralgie.

DOOM

!gastralgíe (gas-tral-) s. f., art. gastralgía, g.-d. art. gastralgíei; pl. gastralgíi, art. gastralgíile

gastralgiei
GASTRALGÍE, gastralgii, s. f. Durere de stomac (de natură nervoasă). – Din fr. gastralgie.

DOOM

!gastralgíe (gas-tral-) s. f., art. gastralgía, g.-d. art. gastralgíei; pl. gastralgíi, art. gastralgíile

gastralgii
GASTRALGÍE, gastralgii, s. f. Durere de stomac (de natură nervoasă). – Din fr. gastralgie.

DOOM

!gastralgíe (gas-tral-) s. f., art. gastralgía, g.-d. art. gastralgíei; pl. gastralgíi, art. gastralgíile

gastralgiile
GASTRALGÍE, gastralgii, s. f. Durere de stomac (de natură nervoasă). – Din fr. gastralgie.

DOOM

!gastralgíe (gas-tral-) s. f., art. gastralgía, g.-d. art. gastralgíei; pl. gastralgíi, art. gastralgíile

gastralgiilor
GASTRALGÍE, gastralgii, s. f. Durere de stomac (de natură nervoasă). – Din fr. gastralgie.

DOOM

!gastralgíe (gas-tral-) s. f., art. gastralgía, g.-d. art. gastralgíei; pl. gastralgíi, art. gastralgíile

gastrectazie
GASTRECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a stomacului. [Gen. -iei. / < fr. gastrectasie, cf. gr. gaster – stomac, ektasis – dilatație].

gastrectomia
GASTRECTOMÍE, gastrectomii, s. f. (Med.) Rezecție a stomacului. – Din fr. gastrectomie.

DOOM

!gastrectomíe (gas-trec-) s. f., art. gastrectomía, g.-d. art. gastrectomíei; pl. gastrectomíi, art. gastrectomíile

gastrectomie
GASTRECTOMÍE, gastrectomii, s. f. (Med.) Rezecție a stomacului. – Din fr. gastrectomie.

DOOM

!gastrectomíe (gas-trec-) s. f., art. gastrectomía, g.-d. art. gastrectomíei; pl. gastrectomíi, art. gastrectomíile

gastrectomiei
GASTRECTOMÍE, gastrectomii, s. f. (Med.) Rezecție a stomacului. – Din fr. gastrectomie.

DOOM

!gastrectomíe (gas-trec-) s. f., art. gastrectomía, g.-d. art. gastrectomíei; pl. gastrectomíi, art. gastrectomíile

gastrectomii
GASTRECTOMÍE, gastrectomii, s. f. (Med.) Rezecție a stomacului. – Din fr. gastrectomie.

DOOM

!gastrectomíe (gas-trec-) s. f., art. gastrectomía, g.-d. art. gastrectomíei; pl. gastrectomíi, art. gastrectomíile

gastrectomiile
GASTRECTOMÍE, gastrectomii, s. f. (Med.) Rezecție a stomacului. – Din fr. gastrectomie.

DOOM

!gastrectomíe (gas-trec-) s. f., art. gastrectomía, g.-d. art. gastrectomíei; pl. gastrectomíi, art. gastrectomíile

gastrectomiilor
GASTRECTOMÍE, gastrectomii, s. f. (Med.) Rezecție a stomacului. – Din fr. gastrectomie.

DOOM

!gastrectomíe (gas-trec-) s. f., art. gastrectomía, g.-d. art. gastrectomíei; pl. gastrectomíi, art. gastrectomíile

gastric
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastrica
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastrice
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastricei
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastricele
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastricelor
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastrici
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastricii
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastricilor
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastricul
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastricului
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.

DOOM

gástric adj. m., pl. gástrici; f. gástrică, pl. gástrice

gastrină
GASTRÍNĂ, gastrine, s. f. (Biochim.) Substanță secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică. – Din fr. gastrine.

gastrita
GASTRÍTĂ, gastrite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei stomacului și care se manifestă prin dureri abdominale, balonări, grețuri, vărsături etc. – Din fr. gastrite.

DOOM

gastrítă s. f., g.-d. art. gastrítei; pl. gastríte

gastrite
GASTRÍTĂ, gastrite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei stomacului și care se manifestă prin dureri abdominale, balonări, grețuri, vărsături etc. – Din fr. gastrite.

DOOM

gastrítă s. f., g.-d. art. gastrítei; pl. gastríte

gastritei
GASTRÍTĂ, gastrite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei stomacului și care se manifestă prin dureri abdominale, balonări, grețuri, vărsături etc. – Din fr. gastrite.

DOOM

gastrítă s. f., g.-d. art. gastrítei; pl. gastríte

gastritele
GASTRÍTĂ, gastrite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei stomacului și care se manifestă prin dureri abdominale, balonări, grețuri, vărsături etc. – Din fr. gastrite.

DOOM

gastrítă s. f., g.-d. art. gastrítei; pl. gastríte

gastritelor
GASTRÍTĂ, gastrite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei stomacului și care se manifestă prin dureri abdominale, balonări, grețuri, vărsături etc. – Din fr. gastrite.

DOOM

gastrítă s. f., g.-d. art. gastrítei; pl. gastríte

gastro
GASTRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stomac”, „de stomac”, „gastric”. [Var. gastr-, gastero-. / < fr., it. gastro-, cf. gr. gaster < gastros – stomac].

gastrocel
GASTROCÉL s.n. Hernie a stomacului. [< fr. gastrocèle, cf. gr. gaster – stomac, kele – hernie].

gastrodinie
GASTRODINÍE s.f. Durere (nevralgică) de stomac. [Gen. -iei. / < fr. gastrodynie].

gastroduodenită
GASTRODUODENÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei stomacului și duodenului. [< fr. gastro-duodénite].

gastroenterita
GASTROENTERÍTĂ, gastroenterite, s. f. Boală care constă în inflamația simultană a mucoasei stomacului și a intestinelor și care se manifestă prin diaree, dureri abdominale etc. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérite.

DOOM

gastroenterítă s. f., g.-d. art. gastroenterítei; pl. gastroenteríte

gastroenterite
GASTROENTERÍTĂ, gastroenterite, s. f. Boală care constă în inflamația simultană a mucoasei stomacului și a intestinelor și care se manifestă prin diaree, dureri abdominale etc. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérite.

DOOM

gastroenterítă s. f., g.-d. art. gastroenterítei; pl. gastroenteríte

gastroenteritei
GASTROENTERÍTĂ, gastroenterite, s. f. Boală care constă în inflamația simultană a mucoasei stomacului și a intestinelor și care se manifestă prin diaree, dureri abdominale etc. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérite.

DOOM

gastroenterítă s. f., g.-d. art. gastroenterítei; pl. gastroenteríte

gastroenteritele
GASTROENTERÍTĂ, gastroenterite, s. f. Boală care constă în inflamația simultană a mucoasei stomacului și a intestinelor și care se manifestă prin diaree, dureri abdominale etc. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérite.

DOOM

gastroenterítă s. f., g.-d. art. gastroenterítei; pl. gastroenteríte

gastroenteritelor
GASTROENTERÍTĂ, gastroenterite, s. f. Boală care constă în inflamația simultană a mucoasei stomacului și a intestinelor și care se manifestă prin diaree, dureri abdominale etc. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérite.

DOOM

gastroenterítă s. f., g.-d. art. gastroenterítei; pl. gastroenteríte

gastroenterocolită
GASTROENTEROCOLÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei stomacului, intestinului subțire și a colonului. [Pron. -tro-en-. / < fr. gastro-entérocolite].

gastroenterolog
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologa
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologe
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologei
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologele
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologelor
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologi
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologia
GASTROENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază fiziologia și patologia tubului digestiv. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologie.

DOOM

gastroenterologíe s. f., art. gastroenterología, g.-d. gastroenterologíi, art. gastroenterologíei

gastroenterologie
GASTROENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază fiziologia și patologia tubului digestiv. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologie.

DOOM

gastroenterologíe s. f., art. gastroenterología, g.-d. gastroenterologíi, art. gastroenterologíei

gastroenterologiei
GASTROENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază fiziologia și patologia tubului digestiv. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologie.

DOOM

gastroenterologíe s. f., art. gastroenterología, g.-d. gastroenterologíi, art. gastroenterologíei

gastroenterologii
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologii
GASTROENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază fiziologia și patologia tubului digestiv. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologie.

DOOM

gastroenterologíe s. f., art. gastroenterología, g.-d. gastroenterologíi, art. gastroenterologíei

gastroenterologilor
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologul
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenterologului
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.

DOOM

*gastroenterológă (rar) s. f., g.-d. gastroenterológei; pl. gastroenterológe

gastroenteroptoză
GASTROENTEROPTÓZĂ s.f. (Med.) Ptoză a stomacului și a intestinelor. [< fr. gastro-entéroptôse]

gastroenterostomie
GASTROENTEROSTOMÍE s.f. (Med.) Crearea operatorie a unei comunicații directe între stomac și intestin. [< fr. gastro-entérostomie, cf. gr. gaster – stomac, enteron – intestin, stoma – deschidere].

gastrograf
GASTROGRÁF s.n. Instrument pentru înregistrarea grafică a mișcărilor stomacului. [< fr. gastrographe, cf. gr. gaster – stomac, graphein – a scrie].

gastrografe
GASTROGRÁF s.n. Instrument pentru înregistrarea grafică a mișcărilor stomacului. [< fr. gastrographe, cf. gr. gaster – stomac, graphein – a scrie].

gastrografele
GASTROGRÁF s.n. Instrument pentru înregistrarea grafică a mișcărilor stomacului. [< fr. gastrographe, cf. gr. gaster – stomac, graphein – a scrie].

gastrografelor
GASTROGRÁF s.n. Instrument pentru înregistrarea grafică a mișcărilor stomacului. [< fr. gastrographe, cf. gr. gaster – stomac, graphein – a scrie].

gastrograful
GASTROGRÁF s.n. Instrument pentru înregistrarea grafică a mișcărilor stomacului. [< fr. gastrographe, cf. gr. gaster – stomac, graphein – a scrie].

gastrografului
GASTROGRÁF s.n. Instrument pentru înregistrarea grafică a mișcărilor stomacului. [< fr. gastrographe, cf. gr. gaster – stomac, graphein – a scrie].

gastrohepatic
GASTROHEPÁTIC, -Ă adj. Care aparține, afectează atât stomacul, cât și ficatul. [Cf. it. gastroepatico].

gastrointestinal
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinala
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinale
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinalei
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinalele
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinalelor
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinali
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinalii
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinalilor
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinalul
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrointestinalului
GASTROINTESTINÁL, -Ă, gastrointestinali, -e, adj. Care ține de stomac și de intestine, privitor la stomac și la intestine. [Pr.: -tro-in-] – Din fr. gastro-intestinal.

DOOM

gastrointestinál adj. m., pl. gastrointestináli; f. gastrointestinálă, pl. gastrointestinále

gastrolatra
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatre
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatrei
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatrele
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatrelor
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatri
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatrie
GASTROLATRÍE s.f. (Fam.) Preocupare excesivă pentru mâncare. [Gen. -iei. / < gastrolatru, cf. gr. gaster – stomac, latreuein – a adora].

DOOM

gastrolatríe (-la-tri-) s. f., art. gastrolatría, g.-d. gastrolatríi, art. gastrolatríei

gastrolatrii
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatrilor
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatru
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatrul
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolatrului
GASTROLÁTRU, -Ă s.m. și f. (Fam.) Persoană care se preocupă foarte mult de stomacul său, care trăiește doar pentru mâncare. [< fr. gastrolâtre].

DOOM

gastrolátru (-la-tru) s. m., art. gastrolátrul; pl. gastrolátri, art. gastrolátrii

gastrolit
GASTROLÍT s.n. (Biol.) Nume dat unor granule de calcar care se găsesc în stomacul racului și din care se reface crusta după năpârlire. [Cf. germ. Gastrolith < gr. gaster – stomac, lithos – piatră].

gastrologic
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologica
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologice
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologicei
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologicele
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologicelor
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologici
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologicii
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologicilor
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologicul
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologicului
GASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la gastrologie. [< fr. gastrologique].

gastrologie
GASTROLOGÍE s.f. 1. Studiul stomacului. 2. Tratat de artă culinară. [Gen. -iei. / < fr. gastrologie, cf. gr. gaster – stomac, logos – vorbire].

DOOM

gastrologíe s. f., art. gastrología, g.-d. gastrologíi, art. gastrologíei

gastromalacie
GASTROMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a peretelui stomacului. [Gen. -iei. / < fr. gastromalacie, cf. gr. gaster – stomac, malakia – înmuiere].

gastromel
GASTROMÉL s.m. (Med.) Monstru care prezintă gastromelie. [< fr. gastromèle].

gastromelie
GASTROMELÍE s.f. (Med.) Monstruozitate caracterizată prin prezența membrelor atașate de abdomen. [Gen. -iei. / < fr. gastromélie, cf. gr. gaster – stomac, melos – extremitate].

gastronoama
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronoame
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronoamei
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronoamele
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronoamelor
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronom
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronomi
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronomia
GASTRONOMÍE s. f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul. – Din fr. gastronomie.

DOOM

gastronomíe s. f., art. gastronomía, g.-d. gastronomíi, art. gastronomíei

gastronomic
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomica
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomice
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomicei
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomicele
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomicelor
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomici
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomicii
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomicilor
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomicul
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomicului
GASTRONÓMIC, -Ă, gastronomici, -ce, adj. Care aparține gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. – Din fr. gastronomique.

DOOM

gastronómic adj. m., pl. gastronómici; f. gastronómică, pl. gastronómice

gastronomie
GASTRONOMÍE s. f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul. – Din fr. gastronomie.

DOOM

gastronomíe s. f., art. gastronomía, g.-d. gastronomíi, art. gastronomíei

gastronomiei
GASTRONOMÍE s. f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul. – Din fr. gastronomie.

DOOM

gastronomíe s. f., art. gastronomía, g.-d. gastronomíi, art. gastronomíei

gastronomii
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronomii
GASTRONOMÍE s. f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul. – Din fr. gastronomie.

DOOM

gastronomíe s. f., art. gastronomía, g.-d. gastronomíi, art. gastronomíei

gastronomilor
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronomul
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastronomului
GASTRONÓM, -OÁMĂ, gastronomi, -oame, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care știe s-o aprecieze. – Din fr. gastronome.

DOOM

gastronóm (rar) s. m., pl. gastronómi

gastropatia
GASTROPATÍE s.f. Denumire generică a bolilor de stomac. [Gen. -iei. / < fr. gastropathie, cf. gr. gaster – stomac, pathos – boală].

gastropatie
GASTROPATÍE s.f. Denumire generică a bolilor de stomac. [Gen. -iei. / < fr. gastropathie, cf. gr. gaster – stomac, pathos – boală].

gastropatiei
GASTROPATÍE s.f. Denumire generică a bolilor de stomac. [Gen. -iei. / < fr. gastropathie, cf. gr. gaster – stomac, pathos – boală].

gastropatii
GASTROPATÍE s.f. Denumire generică a bolilor de stomac. [Gen. -iei. / < fr. gastropathie, cf. gr. gaster – stomac, pathos – boală].

gastropatiile
GASTROPATÍE s.f. Denumire generică a bolilor de stomac. [Gen. -iei. / < fr. gastropathie, cf. gr. gaster – stomac, pathos – boală].

gastropatiilor
GASTROPATÍE s.f. Denumire generică a bolilor de stomac. [Gen. -iei. / < fr. gastropathie, cf. gr. gaster – stomac, pathos – boală].

gastropexie
GASTROPEXÍE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a stomacului deplasat. [Gen. -iei. / < fr. gastropexie].

gastroplegie
GASTROPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a stomacului. [Gen. -iei. / < fr. gastroplégie, cf. gr. gaster – stomac, plege – lovitură].

gastropod
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gastropode
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gastropodele
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gastropodelor
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gastropodul
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gastropodului
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropód s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.

DOOM

!gasteropód s. n., pl. gasteropóde

gastroptoză
GASTROPTÓZĂ s.f. (Med.) Ptoză a stomacului. [< fr. gastroptose, cf. gr. gaster – stomac, ptosis – cădere].

gastroragie
GASTRORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie gastrică. [Gen. -iei. / < fr. gastrorragie, cf. gr. gaster – stomac, rhegnynai – a curge].

gastroree
GASTRORÉE s.f. (Med.) Hipersecreție gastrică. [Pron. -re-e. / < fr. gastrorrhée, cf. gr. gaster – stomac, rhein – a curge].

gastroscoape
GASTROSCÓP, gastroscoape, s. n. Aparat medical care servește la gastroscopie. – Din fr. gastroscope.

DOOM

!gastroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. gastroscoápe

gastroscoapele
GASTROSCÓP, gastroscoape, s. n. Aparat medical care servește la gastroscopie. – Din fr. gastroscope.

DOOM

!gastroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. gastroscoápe

gastroscoapelor
GASTROSCÓP, gastroscoape, s. n. Aparat medical care servește la gastroscopie. – Din fr. gastroscope.

DOOM

!gastroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. gastroscoápe

gastroscop
GASTROSCÓP, gastroscoape, s. n. Aparat medical care servește la gastroscopie. – Din fr. gastroscope.

DOOM

!gastroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. gastroscoápe

gastroscopia
GASTROSCOPÍE, gastroscopii, s. f. Examen vizual al interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag). – Din fr. gastroscopie.

DOOM

!gastroscopíe (-tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. gastroscopía, g.-d. art. gastroscopíei; pl. gastroscopíi, art. gastroscopíile

gastroscopie
GASTROSCOPÍE, gastroscopii, s. f. Examen vizual al interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag). – Din fr. gastroscopie.

DOOM

!gastroscopíe (-tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. gastroscopía, g.-d. art. gastroscopíei; pl. gastroscopíi, art. gastroscopíile

gastroscopiei
GASTROSCOPÍE, gastroscopii, s. f. Examen vizual al interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag). – Din fr. gastroscopie.

DOOM

!gastroscopíe (-tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. gastroscopía, g.-d. art. gastroscopíei; pl. gastroscopíi, art. gastroscopíile

gastroscopii
GASTROSCOPÍE, gastroscopii, s. f. Examen vizual al interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag). – Din fr. gastroscopie.

DOOM

!gastroscopíe (-tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. gastroscopía, g.-d. art. gastroscopíei; pl. gastroscopíi, art. gastroscopíile

gastroscopiile
GASTROSCOPÍE, gastroscopii, s. f. Examen vizual al interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag). – Din fr. gastroscopie.

DOOM

!gastroscopíe (-tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. gastroscopía, g.-d. art. gastroscopíei; pl. gastroscopíi, art. gastroscopíile

gastroscopiilor
GASTROSCOPÍE, gastroscopii, s. f. Examen vizual al interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag). – Din fr. gastroscopie.

DOOM

!gastroscopíe (-tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. gastroscopía, g.-d. art. gastroscopíei; pl. gastroscopíi, art. gastroscopíile

gastroscopul
GASTROSCÓP, gastroscoape, s. n. Aparat medical care servește la gastroscopie. – Din fr. gastroscope.

DOOM

!gastroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. gastroscoápe

gastroscopului
GASTROSCÓP, gastroscoape, s. n. Aparat medical care servește la gastroscopie. – Din fr. gastroscope.

DOOM

!gastroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. gastroscoápe

gastrospasm
GASTROSPÁSM s.n. Contracție spasmodică a pereților stomacului. [< fr. gastrospasme].

gastrostomia
GASTROSTOMÍE s.f. Deschidere a stomacului pentru eliminarea conținutului gastric direct în exterior. [Gen. -iei. / < fr. gastrostomie, cf. gr. gaster – stomac, stoma – deschidere].

gastrostomie
GASTROSTOMÍE s.f. Deschidere a stomacului pentru eliminarea conținutului gastric direct în exterior. [Gen. -iei. / < fr. gastrostomie, cf. gr. gaster – stomac, stoma – deschidere].

gastrostomiei
GASTROSTOMÍE s.f. Deschidere a stomacului pentru eliminarea conținutului gastric direct în exterior. [Gen. -iei. / < fr. gastrostomie, cf. gr. gaster – stomac, stoma – deschidere].

gastrostomii
GASTROSTOMÍE s.f. Deschidere a stomacului pentru eliminarea conținutului gastric direct în exterior. [Gen. -iei. / < fr. gastrostomie, cf. gr. gaster – stomac, stoma – deschidere].

gastrostomiile
GASTROSTOMÍE s.f. Deschidere a stomacului pentru eliminarea conținutului gastric direct în exterior. [Gen. -iei. / < fr. gastrostomie, cf. gr. gaster – stomac, stoma – deschidere].

gastrostomiilor
GASTROSTOMÍE s.f. Deschidere a stomacului pentru eliminarea conținutului gastric direct în exterior. [Gen. -iei. / < fr. gastrostomie, cf. gr. gaster – stomac, stoma – deschidere].

gastrotehnia
GASTROTEHNÍE s.f. Studiul modificărilor suferite de alimente în timpul preparării lor culinare. [Gen. -iei. / < fr. gastrotechnie].

gastrotehnie
GASTROTEHNÍE s.f. Studiul modificărilor suferite de alimente în timpul preparării lor culinare. [Gen. -iei. / < fr. gastrotechnie].

gastrotehniei
GASTROTEHNÍE s.f. Studiul modificărilor suferite de alimente în timpul preparării lor culinare. [Gen. -iei. / < fr. gastrotechnie].

gastrotehnii
GASTROTEHNÍE s.f. Studiul modificărilor suferite de alimente în timpul preparării lor culinare. [Gen. -iei. / < fr. gastrotechnie].

gastrotomia
GASTROTOMÍE, gastrotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea stomacului. – Din fr. gastrotomie.

DOOM

gastrotomíe s. f., art. gastrotomía, g.-d. art. gastrotomíei; pl. gastrotomíi, art. gastrotomíile

gastrotomie
GASTROTOMÍE, gastrotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea stomacului. – Din fr. gastrotomie.

DOOM

gastrotomíe s. f., art. gastrotomía, g.-d. art. gastrotomíei; pl. gastrotomíi, art. gastrotomíile

gastrotomiei
GASTROTOMÍE, gastrotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea stomacului. – Din fr. gastrotomie.

DOOM

gastrotomíe s. f., art. gastrotomía, g.-d. art. gastrotomíei; pl. gastrotomíi, art. gastrotomíile

gastrotomii
GASTROTOMÍE, gastrotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea stomacului. – Din fr. gastrotomie.

DOOM

gastrotomíe s. f., art. gastrotomía, g.-d. art. gastrotomíei; pl. gastrotomíi, art. gastrotomíile

gastrotomiile
GASTROTOMÍE, gastrotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea stomacului. – Din fr. gastrotomie.

DOOM

gastrotomíe s. f., art. gastrotomía, g.-d. art. gastrotomíei; pl. gastrotomíi, art. gastrotomíile

gastrotomiilor
GASTROTOMÍE, gastrotomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea stomacului. – Din fr. gastrotomie.

DOOM

gastrotomíe s. f., art. gastrotomía, g.-d. art. gastrotomíei; pl. gastrotomíi, art. gastrotomíile

gastrula
GASTRÚLĂ s. f. (Biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului la animalele pluricelulare. – Din fr. gastrula.

DOOM

gastrúlă s. f., g.-d. art. gastrúlei

gastrulația
GASTRULÁȚIE s. f. (Biol.) Proces de transformare a blastulei în gastrulă. – Din fr. gastrulation.

DOOM

gastruláție (-ți-e) s. f., art. gastruláția (-ți-a), g.-d. gastruláții, art. gastruláției

gastrulație
GASTRULÁȚIE s. f. (Biol.) Proces de transformare a blastulei în gastrulă. – Din fr. gastrulation.

DOOM

gastruláție (-ți-e) s. f., art. gastruláția (-ți-a), g.-d. gastruláții, art. gastruláției

gastrulației
GASTRULÁȚIE s. f. (Biol.) Proces de transformare a blastulei în gastrulă. – Din fr. gastrulation.

DOOM

gastruláție (-ți-e) s. f., art. gastruláția (-ți-a), g.-d. gastruláții, art. gastruláției

gastrulații
GASTRULÁȚIE s. f. (Biol.) Proces de transformare a blastulei în gastrulă. – Din fr. gastrulation.

DOOM

gastruláție (-ți-e) s. f., art. gastruláția (-ți-a), g.-d. gastruláții, art. gastruláției

gastrule
GASTRÚLĂ s. f. (Biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului la animalele pluricelulare. – Din fr. gastrula.

DOOM

gastrúlă s. f., g.-d. art. gastrúlei

gastrulei
GASTRÚLĂ s. f. (Biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului la animalele pluricelulare. – Din fr. gastrula.

DOOM

gastrúlă s. f., g.-d. art. gastrúlei

gastrulele
GASTRÚLĂ s. f. (Biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului la animalele pluricelulare. – Din fr. gastrula.

DOOM

gastrúlă s. f., g.-d. art. gastrúlei

gastrulelor
GASTRÚLĂ s. f. (Biol.) Stadiu în dezvoltarea embrionului la animalele pluricelulare. – Din fr. gastrula.

DOOM

gastrúlă s. f., g.-d. art. gastrúlei

gat
GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

DOOM

gat (reg.) s. n., pl. gáturi

gata
GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecționare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârșit. ◊ Haine (de) gata = haine confecționate care se pot cumpăra direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat ființă, a căpătat existență. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecție) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat.

DOOM

de-a gáta loc. adv.

gater
GÁTER, gatere, s. n. Fierăstrău mecanic; joagăr. – Din germ. Gatter.

DOOM

gáter s. n., pl. gátere

gatere
GÁTER, gatere, s. n. Fierăstrău mecanic; joagăr. – Din germ. Gatter.

DOOM

gáter s. n., pl. gátere

gaterele
GÁTER, gatere, s. n. Fierăstrău mecanic; joagăr. – Din germ. Gatter.

DOOM

gáter s. n., pl. gátere

gaterelor
GÁTER, gatere, s. n. Fierăstrău mecanic; joagăr. – Din germ. Gatter.

DOOM

gáter s. n., pl. gátere

gaterist
GATERÍST, gateriști, s. m. Muncitor care lucrează la gatere. – Gater + suf. -ist.

DOOM

gateríst s. m., pl. gateríști

gateristul
GATERÍST, gateriști, s. m. Muncitor care lucrează la gatere. – Gater + suf. -ist.

DOOM

gateríst s. m., pl. gateríști

gateristului
GATERÍST, gateriști, s. m. Muncitor care lucrează la gatere. – Gater + suf. -ist.

DOOM

gateríst s. m., pl. gateríști

gateriști
GATERÍST, gateriști, s. m. Muncitor care lucrează la gatere. – Gater + suf. -ist.

DOOM

gateríst s. m., pl. gateríști

gateriștii
GATERÍST, gateriști, s. m. Muncitor care lucrează la gatere. – Gater + suf. -ist.

DOOM

gateríst s. m., pl. gateríști

gateriștilor
GATERÍST, gateriști, s. m. Muncitor care lucrează la gatere. – Gater + suf. -ist.

DOOM

gateríst s. m., pl. gateríști

gaterul
GÁTER, gatere, s. n. Fierăstrău mecanic; joagăr. – Din germ. Gatter.

DOOM

gáter s. n., pl. gátere

gaterului
GÁTER, gatere, s. n. Fierăstrău mecanic; joagăr. – Din germ. Gatter.

DOOM

gáter s. n., pl. gátere

gatism
GATÍSM s.n. Ramolisment (datorat vârstei înaintate sau unei paralizii). [< fr. gâtisme].

DOOM

gatísm s. n.

gatismul
GATÍSM s.n. Ramolisment (datorat vârstei înaintate sau unei paralizii). [< fr. gâtisme].

DOOM

gatísm s. n.

gatismului
GATÍSM s.n. Ramolisment (datorat vârstei înaintate sau unei paralizii). [< fr. gâtisme].

DOOM

gatísm s. n.

gatul
GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

DOOM

gat (reg.) s. n., pl. gáturi

gatului
GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

DOOM

gat (reg.) s. n., pl. gáturi

gaturi
GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

DOOM

gat (reg.) s. n., pl. gáturi

gaturile
GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

DOOM

gat (reg.) s. n., pl. gáturi

gaturilor
GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

DOOM

gat (reg.) s. n., pl. gáturi

gaucho
GAUCHO, gaucho, s. m. Păzitor de vite în pampasul argentinian. [Pr.: gáu-čo] – Cuv. sp.

DOOM

gáucho (hisp.) [ch pron. c] (gau-cho) s. m., art. gáuchoul; pl. gáucho

gauchoul
GAUCHO, gaucho, s. m. Păzitor de vite în pampasul argentinian. [Pr.: gáu-čo] – Cuv. sp.

DOOM

gáucho (hisp.) [ch pron. c] (gau-cho) s. m., art. gáuchoul; pl. gáucho

gauchoului
GAUCHO, gaucho, s. m. Păzitor de vite în pampasul argentinian. [Pr.: gáu-čo] – Cuv. sp.

DOOM

gáucho (hisp.) [ch pron. c] (gau-cho) s. m., art. gáuchoul; pl. gáucho

gaudeamus
GAUDEÁMUS s.n. 1. Cântec bisericesc de bucurie. 2. Masă veselă. [Pron. gau-de-a-. / < lat. gaudeamus – să ne bucurăm].

DOOM

gaudeámus (lat.) (gau-de-a-) s. n.

gaudeamusul
GAUDEÁMUS s.n. 1. Cântec bisericesc de bucurie. 2. Masă veselă. [Pron. gau-de-a-. / < lat. gaudeamus – să ne bucurăm].

DOOM

gaudeámus (lat.) (gau-de-a-) s. n.

gaudeamusului
GAUDEÁMUS s.n. 1. Cântec bisericesc de bucurie. 2. Masă veselă. [Pron. gau-de-a-. / < lat. gaudeamus – să ne bucurăm].

DOOM

gaudeámus (lat.) (gau-de-a-) s. n.

gaudent
GAUDÉNT s.m. (De obicei la pl.) Membru al unei congregații cavalerești boloneze. [Pron. ga-u-. / < fr. gaudents].

gauleiter
GÁULEITER, gauleiteri, s. m. Conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă. [Pr.: -lai-tăr] – Din germ. Gauleiter.

gauleiteri
GÁULEITER, gauleiteri, s. m. Conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă. [Pr.: -lai-tăr] – Din germ. Gauleiter.

gauleiterii
GÁULEITER, gauleiteri, s. m. Conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă. [Pr.: -lai-tăr] – Din germ. Gauleiter.

gauleiterilor
GÁULEITER, gauleiteri, s. m. Conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă. [Pr.: -lai-tăr] – Din germ. Gauleiter.

gauleiterul
GÁULEITER, gauleiteri, s. m. Conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă. [Pr.: -lai-tăr] – Din germ. Gauleiter.

gauleiterului
GÁULEITER, gauleiteri, s. m. Conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă. [Pr.: -lai-tăr] – Din germ. Gauleiter.

gaullism
GAULLÍSM s. n. Doctrină politică a generalului francez Charles de Gaulle; regim (politic) bazat pe această doctrină. [Pr.: golísm] – Din fr. gaullisme.

gaullismul
GAULLÍSM s. n. Doctrină politică a generalului francez Charles de Gaulle; regim (politic) bazat pe această doctrină. [Pr.: golísm] – Din fr. gaullisme.

gaullismului
GAULLÍSM s. n. Doctrină politică a generalului francez Charles de Gaulle; regim (politic) bazat pe această doctrină. [Pr.: golísm] – Din fr. gaullisme.

gaullist
GAULLÍST, -Ă, gaulliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al gaullismului. [Pr.: golíst] – Din fr. gaulliste.

DOOM

gaullíst [au pron. o] (gaul-) adj. m., s. m., pl. gaullíști; adj. f., s. f. gaullístă, pl. gaullíste

gaur
GAÚR s.m. Bivol salbatic care trăiește în regiunile muntoase din India și Malaysia. [Pron. ga-ur. / < fr. gaur < cuv. hindustani].

DOOM

gaúr s. m., pl. gaúri

gaura
GÁURĂ, găuri, s. f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ◊ Expr. Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pr.: ga-u-] – Lat. *avula (< cavus).

DOOM

gáură (ga-u-) s. f., g.-d. art. gắurii; pl. gắuri

gauri
GAÚR s.m. Bivol salbatic care trăiește în regiunile muntoase din India și Malaysia. [Pron. ga-ur. / < fr. gaur < cuv. hindustani].

DOOM

gaúr s. m., pl. gaúri

gaurii
GAÚR s.m. Bivol salbatic care trăiește în regiunile muntoase din India și Malaysia. [Pron. ga-ur. / < fr. gaur < cuv. hindustani].

DOOM

gaúr s. m., pl. gaúri

gaurilor
GAÚR s.m. Bivol salbatic care trăiește în regiunile muntoase din India și Malaysia. [Pron. ga-ur. / < fr. gaur < cuv. hindustani].

DOOM

gaúr s. m., pl. gaúri

gaurul
GAÚR s.m. Bivol salbatic care trăiește în regiunile muntoase din India și Malaysia. [Pron. ga-ur. / < fr. gaur < cuv. hindustani].

DOOM

gaúr s. m., pl. gaúri

gaurului
GAÚR s.m. Bivol salbatic care trăiește în regiunile muntoase din India și Malaysia. [Pron. ga-ur. / < fr. gaur < cuv. hindustani].

DOOM

gaúr s. m., pl. gaúri

gauss
GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

DOOM

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

gaussmetre
GAUSSMÉTRU s.n. Instrument de măsură a inducției magnetice. [< fr. gaussmètre].

gaussmetrele
GAUSSMÉTRU s.n. Instrument de măsură a inducției magnetice. [< fr. gaussmètre].

gaussmetrelor
GAUSSMÉTRU s.n. Instrument de măsură a inducției magnetice. [< fr. gaussmètre].

gaussmetru
GAUSSMÉTRU s.n. Instrument de măsură a inducției magnetice. [< fr. gaussmètre].

gaussmetrul
GAUSSMÉTRU s.n. Instrument de măsură a inducției magnetice. [< fr. gaussmètre].

gaussmetrului
GAUSSMÉTRU s.n. Instrument de măsură a inducției magnetice. [< fr. gaussmètre].

gaussul
GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

DOOM

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

gaussului
GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

DOOM

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

gauși
GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

DOOM

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

gaușii
GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

DOOM

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

gaușilor
GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

DOOM

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

gavaj
GAVÁJ, gavaje, s. n. (Med.) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice. – Din fr. gavage.

DOOM

!gaváj s. n., pl. gaváje

gavaje
GAVÁJ, gavaje, s. n. (Med.) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice. – Din fr. gavage.

DOOM

!gaváj s. n., pl. gaváje

gavajele
GAVÁJ, gavaje, s. n. (Med.) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice. – Din fr. gavage.

DOOM

!gaváj s. n., pl. gaváje

gavajelor
GAVÁJ, gavaje, s. n. (Med.) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice. – Din fr. gavage.

DOOM

!gaváj s. n., pl. gaváje

gavajul
GAVÁJ, gavaje, s. n. (Med.) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice. – Din fr. gavage.

DOOM

!gaváj s. n., pl. gaváje

gavajului
GAVÁJ, gavaje, s. n. (Med.) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice. – Din fr. gavage.

DOOM

!gaváj s. n., pl. gaváje

gavanoase
GAVANÓS, gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan (pentru dulceață); vas de lut smălțuit; oală (pentru vin). – Din tc. kavanoz.

DOOM

gavanós (reg.) s. n., pl. gavanoáse

gavanoasele
GAVANÓS, gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan (pentru dulceață); vas de lut smălțuit; oală (pentru vin). – Din tc. kavanoz.

DOOM

gavanós (reg.) s. n., pl. gavanoáse

gavanoaselor
GAVANÓS, gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan (pentru dulceață); vas de lut smălțuit; oală (pentru vin). – Din tc. kavanoz.

DOOM

gavanós (reg.) s. n., pl. gavanoáse

gavanos
GAVANÓS, gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan (pentru dulceață); vas de lut smălțuit; oală (pentru vin). – Din tc. kavanoz.

DOOM

gavanós (reg.) s. n., pl. gavanoáse

gavanosul
GAVANÓS, gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan (pentru dulceață); vas de lut smălțuit; oală (pentru vin). – Din tc. kavanoz.

DOOM

gavanós (reg.) s. n., pl. gavanoáse

gavanosului
GAVANÓS, gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan (pentru dulceață); vas de lut smălțuit; oală (pentru vin). – Din tc. kavanoz.

DOOM

gavanós (reg.) s. n., pl. gavanoáse

gavanoșel
GAVANOȘÉL s. n. v. găvănoșel.

DOOM

găvănoșél (pop.) s. n., pl. găvănoșéle

gavaon
gavaón (-ni), s. m. – Țigan. – Var. găvăun. De la numele propriu Gabaón (Bogrea, I, Congres filologic român, 55; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 174).

gavial
GAVIÁL s.m. Specie de crocodil cu botul foarte lung și îngust, umflat la capăt, care trăiește în fluviile din India și Birmania. [Pron. -vi-al. / < fr., engl. gavial, cf. hind. gharvial].

DOOM

gaviál (-vi-al) s. m., pl. gaviáli

gaviali
GAVIÁL s.m. Specie de crocodil cu botul foarte lung și îngust, umflat la capăt, care trăiește în fluviile din India și Birmania. [Pron. -vi-al. / < fr., engl. gavial, cf. hind. gharvial].

DOOM

gaviál (-vi-al) s. m., pl. gaviáli

gavialii
GAVIÁL s.m. Specie de crocodil cu botul foarte lung și îngust, umflat la capăt, care trăiește în fluviile din India și Birmania. [Pron. -vi-al. / < fr., engl. gavial, cf. hind. gharvial].

DOOM

gaviál (-vi-al) s. m., pl. gaviáli

gavialilor
GAVIÁL s.m. Specie de crocodil cu botul foarte lung și îngust, umflat la capăt, care trăiește în fluviile din India și Birmania. [Pron. -vi-al. / < fr., engl. gavial, cf. hind. gharvial].

DOOM

gaviál (-vi-al) s. m., pl. gaviáli

gavialul
GAVIÁL s.m. Specie de crocodil cu botul foarte lung și îngust, umflat la capăt, care trăiește în fluviile din India și Birmania. [Pron. -vi-al. / < fr., engl. gavial, cf. hind. gharvial].

DOOM

gaviál (-vi-al) s. m., pl. gaviáli

gavialului
GAVIÁL s.m. Specie de crocodil cu botul foarte lung și îngust, umflat la capăt, care trăiește în fluviile din India și Birmania. [Pron. -vi-al. / < fr., engl. gavial, cf. hind. gharvial].

DOOM

gaviál (-vi-al) s. m., pl. gaviáli

gavota
GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte.

DOOM

gavótă s. f., g.-d. art. gavótei; pl. gavóte

gavote
GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte.

DOOM

gavótă s. f., g.-d. art. gavótei; pl. gavóte

gavotei
GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte.

DOOM

gavótă s. f., g.-d. art. gavótei; pl. gavóte

gavotele
GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte.

DOOM

gavótă s. f., g.-d. art. gavótei; pl. gavóte

gavotelor
GAVÓTĂ, gavote, s. f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model această melodie. – Din fr. gavotte.

DOOM

gavótă s. f., g.-d. art. gavótei; pl. gavóte

gavriș
gavriș s. m. sg. sex oral.

gavăt
gávăt (-te), s. n. – Lighioană, jivină. Bg. gaved (DAR).

gay
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

gayi
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

gaylor
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

gayul
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

gayului
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

gaz
GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.

DOOM

gaz² (fluid) s. n., pl. gáze

gaza
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazai
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazam
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazare
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazare
GAZÁRE, gazări, s. f. Acțiunea de a gaza și rezultatul ei. – V. gaza.

DOOM

gazáre s. f., g.-d. art. gazắrii; pl. gazắri

gazarea
GAZÁRE, gazări, s. f. Acțiunea de a gaza și rezultatul ei. – V. gaza.

DOOM

gazáre s. f., g.-d. art. gazắrii; pl. gazắri

gazară
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazarăm
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazarăți
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazase
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazasem
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazaseră
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazaserăm
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazaserăți
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazaseși
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazaseți
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazat
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazat
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazata
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazate
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazatei
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazatele
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazatelor
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazatul
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazatului
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazau
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazași
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazați
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazați
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazații
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazaților
GAZÁT, -Ă, gazați, -te, adj. (Adesea substantivat) Intoxicat, asfixiat cu gaze. – V. gaza. Cf. fr. gazé.

gazbetoane
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

DOOM

gazbetón s. n.

gazbetoanele
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

DOOM

gazbetón s. n.

gazbetoanelor
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

DOOM

gazbetón s. n.

gazbeton
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

DOOM

gazbetón s. n.

gazbeton
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

gazbetonul
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

DOOM

gazbetón s. n.

gazbetonul
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

gazbetonului
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

DOOM

gazbetón s. n.

gazbetonului
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

gazbetonuri
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

gazbetonurile
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

gazbetonurilor
GAZBETÓN s. n. Beton poros, folosit ca izolant termic. – Din germ. Gasbeton.

gazda
GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda.

DOOM

gázdă s. f., g.-d. art. gázdei; pl. gázde

gazde
GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda.

DOOM

gázdă s. f., g.-d. art. gázdei; pl. gázde

gazdei
GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda.

DOOM

gázdă s. f., g.-d. art. gázdei; pl. gázde

gazdele
GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda.

DOOM

gázdă s. f., g.-d. art. gázdei; pl. gázde

gazdelor
GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda.

DOOM

gázdă s. f., g.-d. art. gázdei; pl. gázde

gaze
GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.

DOOM

gaz² (fluid) s. n., pl. gáze

gazează
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazeifer
GAZEIFÉR, -Ă adj. v. gazifer.

gazeifica
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazeificare
GAZIFICÁRE, gazificări, s. f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s. f.] – V. gazifica.

DOOM

gazificáre s. f., g.-d. art. gazificắrii; pl. gazificắri

gazeificat
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

gazel
GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

DOOM

gazél (poezie) s. n., pl. gazéluri

gazela
GAZÉLĂ, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegătoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne în formă de liră și cu ochii mari, care trăiesc în stepele și deșerturile africane și asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

DOOM

gazélă (animal) s. f., g.-d. art. gazélei; pl. gazéle

gazele
GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.

DOOM

gaz² (fluid) s. n., pl. gáze

gazele
GAZÉLĂ, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegătoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne în formă de liră și cu ochii mari, care trăiesc în stepele și deșerturile africane și asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

DOOM

gazélă (animal) s. f., g.-d. art. gazélei; pl. gazéle

gazelei
GAZÉLĂ, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegătoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne în formă de liră și cu ochii mari, care trăiesc în stepele și deșerturile africane și asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

DOOM

gazélă (animal) s. f., g.-d. art. gazélei; pl. gazéle

gazelele
GAZÉLĂ, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegătoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne în formă de liră și cu ochii mari, care trăiesc în stepele și deșerturile africane și asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

DOOM

gazélă (animal) s. f., g.-d. art. gazélei; pl. gazéle

gazelelor
GAZÉLĂ, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegătoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne în formă de liră și cu ochii mari, care trăiesc în stepele și deșerturile africane și asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

DOOM

gazélă (animal) s. f., g.-d. art. gazélei; pl. gazéle

gazelor
GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.

DOOM

gaz² (fluid) s. n., pl. gáze

gazelul
GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

DOOM

gazél (poezie) s. n., pl. gazéluri

gazelului
GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

DOOM

gazél (poezie) s. n., pl. gazéluri

gazeluri
GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

DOOM

gazél (poezie) s. n., pl. gazéluri

gazelurile
GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

DOOM

gazél (poezie) s. n., pl. gazéluri

gazelurilor
GAZÉL, gazeluri, s. n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și care de obicei cântă dragostea și vinul. – Din fr. ghazel.

DOOM

gazél (poezie) s. n., pl. gazéluri

gazeta
GAZÉTĂ, gazete, s. f. Publicație periodică având, de obicei, apariție zilnică, care conține știri, informații politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Ieșit din uz) Gazetă de perete = panou, vitrină etc., plasate de obicei în cadrul unei întreprinderi, instituții sau organizații, unde se afișau articole (și desene, fotografii) referitoare la activitatea unității respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

DOOM

gazétă s. f., g.-d. art. gazétei; pl. gazéte

gazetar
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetara
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetare
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetarei
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetarele
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetarelor
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetari
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetarii
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetarilor
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetarul
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazetarului
GAZETÁR, -Ă, gazetari, -e, s. m. și f. Persoană care lucrează în redacția unei gazete, care scrie ca profesionist articole într-o gazetă; ziarist, jurnalist. – Gazetă + suf. -ar.

DOOM

gazetáră (înv.) s. f., g.-d. art. gazetárei; pl. gazetáre

gazete
GAZÉTĂ, gazete, s. f. Publicație periodică având, de obicei, apariție zilnică, care conține știri, informații politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Ieșit din uz) Gazetă de perete = panou, vitrină etc., plasate de obicei în cadrul unei întreprinderi, instituții sau organizații, unde se afișau articole (și desene, fotografii) referitoare la activitatea unității respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

DOOM

gazétă s. f., g.-d. art. gazétei; pl. gazéte

gazetei
GAZÉTĂ, gazete, s. f. Publicație periodică având, de obicei, apariție zilnică, care conține știri, informații politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Ieșit din uz) Gazetă de perete = panou, vitrină etc., plasate de obicei în cadrul unei întreprinderi, instituții sau organizații, unde se afișau articole (și desene, fotografii) referitoare la activitatea unității respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

DOOM

gazétă s. f., g.-d. art. gazétei; pl. gazéte

gazetele
GAZÉTĂ, gazete, s. f. Publicație periodică având, de obicei, apariție zilnică, care conține știri, informații politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Ieșit din uz) Gazetă de perete = panou, vitrină etc., plasate de obicei în cadrul unei întreprinderi, instituții sau organizații, unde se afișau articole (și desene, fotografii) referitoare la activitatea unității respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

DOOM

gazétă s. f., g.-d. art. gazétei; pl. gazéte

gazetelor
GAZÉTĂ, gazete, s. f. Publicație periodică având, de obicei, apariție zilnică, care conține știri, informații politice, sociale, culturale etc. (de actualitate); ziar, jurnal. ◊ (Ieșit din uz) Gazetă de perete = panou, vitrină etc., plasate de obicei în cadrul unei întreprinderi, instituții sau organizații, unde se afișau articole (și desene, fotografii) referitoare la activitatea unității respective sau la probleme generale. – Din fr. gazette, it. gazzetta.

DOOM

gazétă s. f., g.-d. art. gazétei; pl. gazéte

gazetăraș
GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș.

DOOM

gazetăráș (fam.) s. m., pl. gazetăráși

gazetărași
GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș.

DOOM

gazetăráș (fam.) s. m., pl. gazetăráși

gazetărașii
GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș.

DOOM

gazetăráș (fam.) s. m., pl. gazetăráși

gazetărașilor
GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș.

DOOM

gazetăráș (fam.) s. m., pl. gazetăráși

gazetărașul
GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș.

DOOM

gazetăráș (fam.) s. m., pl. gazetăráși

gazetărașului
GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș.

DOOM

gazetăráș (fam.) s. m., pl. gazetăráși

gazetăreasca
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.

DOOM

gazetărésc adj. m., f. gazetăreáscă; pl. m. și f. gazetăréști

gazetăresc
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.

DOOM

gazetărésc adj. m., f. gazetăreáscă; pl. m. și f. gazetăréști

gazetărescul
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.

DOOM

gazetărésc adj. m., f. gazetăreáscă; pl. m. și f. gazetăréști

gazetărescului
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.

DOOM

gazetărésc adj. m., f. gazetăreáscă; pl. m. și f. gazetăréști

gazetărești
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.

DOOM

gazetărésc adj. m., f. gazetăreáscă; pl. m. și f. gazetăréști

gazetăreștii
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.

DOOM

gazetărésc adj. m., f. gazetăreáscă; pl. m. și f. gazetăréști

gazetăreștile
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.

DOOM

gazetărésc adj. m., f. gazetăreáscă; pl. m. și f. gazetăréști

gazetăreștilor
GAZETĂRÉSC, -EÁSCĂ, gazetărești, adj. Care aparține gazetăriei sau gazetarului, privitor la gazetărie sau la gazetar, specific gazetăriei sau gazetarului; jurnalistic, ziaristic. – Gazetar + suf. -esc.

DOOM

gazetărésc adj. m., f. gazetăreáscă; pl. m. și f. gazetăréști

gazetăria
GAZETĂRÍE s. f. Profesiunea de gazetar; domeniu de activitate al gazetarului; ziaristică, jurnalistică. – Gazetar + suf. -ie.

DOOM

gazetăríe s. f., art. gazetăría, g.-d. gazetăríi, art. gazetăríei

gazetărie
GAZETĂRÍE s. f. Profesiunea de gazetar; domeniu de activitate al gazetarului; ziaristică, jurnalistică. – Gazetar + suf. -ie.

DOOM

gazetăríe s. f., art. gazetăría, g.-d. gazetăríi, art. gazetăríei

gazetăriei
GAZETĂRÍE s. f. Profesiunea de gazetar; domeniu de activitate al gazetarului; ziaristică, jurnalistică. – Gazetar + suf. -ie.

DOOM

gazetăríe s. f., art. gazetăría, g.-d. gazetăríi, art. gazetăríei

gazetării
GAZETĂRÍE s. f. Profesiunea de gazetar; domeniu de activitate al gazetarului; ziaristică, jurnalistică. – Gazetar + suf. -ie.

DOOM

gazetăríe s. f., art. gazetăría, g.-d. gazetăríi, art. gazetăríei

gazeu
GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture].

DOOM

gazéu s. n., art. gazéul; pl. gazéuri

gazeul
GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture].

DOOM

gazéu s. n., art. gazéul; pl. gazéuri

gazeului
GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture].

DOOM

gazéu s. n., art. gazéul; pl. gazéuri

gazeuri
GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture].

DOOM

gazéu s. n., art. gazéul; pl. gazéuri

gazeurile
GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture].

DOOM

gazéu s. n., art. gazéul; pl. gazéuri

gazeurilor
GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture].

DOOM

gazéu s. n., art. gazéul; pl. gazéuri

gazez
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazeze
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazezi
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazifer
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gazifera
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gazifere
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gaziferei
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gaziferele
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gaziferelor
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gaziferi
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gaziferii
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gaziferilor
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gaziferul
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gaziferului
GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zăcăminte) Care conține gaz². – Din fr. gazifère.

DOOM

gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. gaziféră, pl. gazifére

gazific
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazifica
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificai
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificam
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificare
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificare
GAZIFICÁRE, gazificări, s. f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s. f.] – V. gazifica.

DOOM

gazificáre s. f., g.-d. art. gazificắrii; pl. gazificắri

gazificarea
GAZIFICÁRE, gazificări, s. f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s. f.] – V. gazifica.

DOOM

gazificáre s. f., g.-d. art. gazificắrii; pl. gazificắri

gazificară
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificarăm
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificarăți
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificase
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificasem
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificaseră
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificaserăm
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificaserăți
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificaseși
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificaseți
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificat
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificat
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

gazificau
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificași
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificați
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazifice
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazifici
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificând
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificînd
GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziție chimică diferită de aceea a substanței din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage țițeiul prin erupție). [Var.: gazeificá vb. I] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).

DOOM

gazificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazífică

gazificări
GAZIFICÁRE, gazificări, s. f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s. f.] – V. gazifica.

DOOM

gazificáre s. f., g.-d. art. gazificắrii; pl. gazificắri

gazificării
GAZIFICÁRE, gazificări, s. f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s. f.] – V. gazifica.

DOOM

gazificáre s. f., g.-d. art. gazificắrii; pl. gazificắri

gazificările
GAZIFICÁRE, gazificări, s. f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s. f.] – V. gazifica.

DOOM

gazificáre s. f., g.-d. art. gazificắrii; pl. gazificắri

gazificărilor
GAZIFICÁRE, gazificări, s. f. Acțiunea de a gazifica și rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s. f.] – V. gazifica.

DOOM

gazificáre s. f., g.-d. art. gazificắrii; pl. gazificắri

gazo
GAZO- v. gaz² [în DN].

gazoanalizatoare
GAZOANALIZATÓR, gazoanalizatoare, s. n. (Tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-] – Gaz + analizator.

DOOM

gazoanalizatór (-zo-a-) s. n., pl. gazoanalizatoáre

gazoanalizatoarele
GAZOANALIZATÓR, gazoanalizatoare, s. n. (Tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-] – Gaz + analizator.

DOOM

gazoanalizatór (-zo-a-) s. n., pl. gazoanalizatoáre

gazoanalizatoarelor
GAZOANALIZATÓR, gazoanalizatoare, s. n. (Tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-] – Gaz + analizator.

DOOM

gazoanalizatór (-zo-a-) s. n., pl. gazoanalizatoáre

gazoanalizator
GAZOANALIZATÓR, gazoanalizatoare, s. n. (Tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-] – Gaz + analizator.

DOOM

gazoanalizatór (-zo-a-) s. n., pl. gazoanalizatoáre

gazoanalizatorul
GAZOANALIZATÓR, gazoanalizatoare, s. n. (Tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-] – Gaz + analizator.

DOOM

gazoanalizatór (-zo-a-) s. n., pl. gazoanalizatoáre

gazoanalizatorului
GAZOANALIZATÓR, gazoanalizatoare, s. n. (Tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-] – Gaz + analizator.

DOOM

gazoanalizatór (-zo-a-) s. n., pl. gazoanalizatoáre

gazoasa
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazoase
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazoasei
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazoasele
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazoaselor
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazoduct
GAZODÚCT, gazoducte, s. n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe (mari). – Din fr. gazoduc (după apeduct).

DOOM

*gazodúct s. n., pl. gazodúcte

gazoducte
GAZODÚCT, gazoducte, s. n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe (mari). – Din fr. gazoduc (după apeduct).

DOOM

*gazodúct s. n., pl. gazodúcte

gazoductele
GAZODÚCT, gazoducte, s. n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe (mari). – Din fr. gazoduc (după apeduct).

DOOM

*gazodúct s. n., pl. gazodúcte

gazoductelor
GAZODÚCT, gazoducte, s. n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe (mari). – Din fr. gazoduc (după apeduct).

DOOM

*gazodúct s. n., pl. gazodúcte

gazoductul
GAZODÚCT, gazoducte, s. n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe (mari). – Din fr. gazoduc (după apeduct).

DOOM

*gazodúct s. n., pl. gazodúcte

gazoductului
GAZODÚCT, gazoducte, s. n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe (mari). – Din fr. gazoduc (după apeduct).

DOOM

*gazodúct s. n., pl. gazodúcte

gazogen
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogena
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogene
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogenei
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogenele
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogenelor
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogeneratoare
GAZOGENERATÓR s.n. Aparat sau instalație în care un combustibil solid (lemn) se transformă în gaze combustibile. [Cf. fr. gazogénérateur].

gazogeneratoarele
GAZOGENERATÓR s.n. Aparat sau instalație în care un combustibil solid (lemn) se transformă în gaze combustibile. [Cf. fr. gazogénérateur].

gazogeneratoarelor
GAZOGENERATÓR s.n. Aparat sau instalație în care un combustibil solid (lemn) se transformă în gaze combustibile. [Cf. fr. gazogénérateur].

gazogenerator
GAZOGENERATÓR s.n. Aparat sau instalație în care un combustibil solid (lemn) se transformă în gaze combustibile. [Cf. fr. gazogénérateur].

gazogeneratorul
GAZOGENERATÓR s.n. Aparat sau instalație în care un combustibil solid (lemn) se transformă în gaze combustibile. [Cf. fr. gazogénérateur].

gazogeneratorului
GAZOGENERATÓR s.n. Aparat sau instalație în care un combustibil solid (lemn) se transformă în gaze combustibile. [Cf. fr. gazogénérateur].

gazogeni
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogenii
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogenilor
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogenul
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazogenului
GAZOGÉN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz² combustibil. – Din fr. gazogène.

DOOM

*gazogén s. n., pl. gazogéne

gazolina
GAZOLÍNĂ s. f. Produs lichid combustibil, obținut prin lichefierea gazului² de sondă. – Din fr. gazoline.

DOOM

gazolínă s. f., g.-d. art. gazolínei; pl. gazolíne

gazoline
GAZOLÍNĂ s. f. Produs lichid combustibil, obținut prin lichefierea gazului² de sondă. – Din fr. gazoline.

DOOM

gazolínă s. f., g.-d. art. gazolínei; pl. gazolíne

gazolinei
GAZOLÍNĂ s. f. Produs lichid combustibil, obținut prin lichefierea gazului² de sondă. – Din fr. gazoline.

DOOM

gazolínă s. f., g.-d. art. gazolínei; pl. gazolíne

gazolinele
GAZOLÍNĂ s. f. Produs lichid combustibil, obținut prin lichefierea gazului² de sondă. – Din fr. gazoline.

DOOM

gazolínă s. f., g.-d. art. gazolínei; pl. gazolíne

gazolinelor
GAZOLÍNĂ s. f. Produs lichid combustibil, obținut prin lichefierea gazului² de sondă. – Din fr. gazoline.

DOOM

gazolínă s. f., g.-d. art. gazolínei; pl. gazolíne

gazometre
GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

DOOM

gazométru (-me-tru) s. n., art. gazométrul; pl. gazométre

gazometrele
GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

DOOM

gazométru (-me-tru) s. n., art. gazométrul; pl. gazométre

gazometrelor
GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

DOOM

gazométru (-me-tru) s. n., art. gazométrul; pl. gazométre

gazometria
GAZOMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor gazoase, a densității gazelor etc. [Gen. -iei. / < fr. gazométrie].

gazometric
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometrica
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometrice
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometricei
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometricele
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometricelor
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometrici
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometricii
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometricilor
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometricul
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometricului
GAZOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gazometrie, de gazometrie. [< fr. gazométrique].

gazometrie
GAZOMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor gazoase, a densității gazelor etc. [Gen. -iei. / < fr. gazométrie].

gazometriei
GAZOMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor gazoase, a densității gazelor etc. [Gen. -iei. / < fr. gazométrie].

gazometrii
GAZOMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor gazoase, a densității gazelor etc. [Gen. -iei. / < fr. gazométrie].

gazometriile
GAZOMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor gazoase, a densității gazelor etc. [Gen. -iei. / < fr. gazométrie].

gazometriilor
GAZOMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor gazoase, a densității gazelor etc. [Gen. -iei. / < fr. gazométrie].

gazometru
GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

DOOM

gazométru (-me-tru) s. n., art. gazométrul; pl. gazométre

gazometrul
GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

DOOM

gazométru (-me-tru) s. n., art. gazométrul; pl. gazométre

gazometrului
GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

DOOM

gazométru (-me-tru) s. n., art. gazométrul; pl. gazométre

gazon
GAZÓN s. n. Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde; suprafață de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiții sportive). – Din fr. gazon.

DOOM

gazón s. n.

gazona
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonai
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonam
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonare
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonare
GAZONÁRE, gazonări, s. f. Acțiunea de a gazona și rezultatul ei. – V. gazona.

DOOM

gazonáre s. f., g.-d. art. gazonắrii; pl. gazonắri

gazonarea
GAZONÁRE, gazonări, s. f. Acțiunea de a gazona și rezultatul ei. – V. gazona.

DOOM

gazonáre s. f., g.-d. art. gazonắrii; pl. gazonắri

gazonară
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonarăm
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonarăți
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonase
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonasem
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonaseră
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonaserăm
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonaserăți
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonaseși
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonaseți
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonat
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonat
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonata
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonate
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonatei
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonatele
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonatelor
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonatul
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonatului
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonau
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonași
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonați
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonați
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonații
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonaților
GAZONÁT, -Ă, gazonați, -te, adj. (Despre locuri, terenuri) Acoperit cu gazon. – V. gazona.

gazonează
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonez
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazoneze
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonezi
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonul
GAZÓN s. n. Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde; suprafață de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiții sportive). – Din fr. gazon.

DOOM

gazón s. n.

gazonului
GAZÓN s. n. Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde; suprafață de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiții sportive). – Din fr. gazon.

DOOM

gazón s. n.

gazonând
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonînd
GAZONÁ, gazonez, vb. I. Tranz. A acoperi un teren cu gazon. – Din fr. gazonner.

DOOM

gazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 gazoneáză

gazonări
GAZONÁRE, gazonări, s. f. Acțiunea de a gazona și rezultatul ei. – V. gazona.

DOOM

gazonáre s. f., g.-d. art. gazonắrii; pl. gazonắri

gazonării
GAZONÁRE, gazonări, s. f. Acțiunea de a gazona și rezultatul ei. – V. gazona.

DOOM

gazonáre s. f., g.-d. art. gazonắrii; pl. gazonắri

gazonările
GAZONÁRE, gazonări, s. f. Acțiunea de a gazona și rezultatul ei. – V. gazona.

DOOM

gazonáre s. f., g.-d. art. gazonắrii; pl. gazonắri

gazonărilor
GAZONÁRE, gazonări, s. f. Acțiunea de a gazona și rezultatul ei. – V. gazona.

DOOM

gazonáre s. f., g.-d. art. gazonắrii; pl. gazonắri

gazornița
GAZÓRNIȚĂ, gazornițe, s. f. 1. Lampă primitivă de petrol. 2. Bidon pentru păstrat petrolul. – Din gaz² (după păcorniță).

DOOM

gazórniță s. f., g.-d. art. gazórniței; pl. gazórnițe

gazornițe
GAZÓRNIȚĂ, gazornițe, s. f. 1. Lampă primitivă de petrol. 2. Bidon pentru păstrat petrolul. – Din gaz² (după păcorniță).

DOOM

gazórniță s. f., g.-d. art. gazórniței; pl. gazórnițe

gazorniței
GAZÓRNIȚĂ, gazornițe, s. f. 1. Lampă primitivă de petrol. 2. Bidon pentru păstrat petrolul. – Din gaz² (după păcorniță).

DOOM

gazórniță s. f., g.-d. art. gazórniței; pl. gazórnițe

gazornițele
GAZÓRNIȚĂ, gazornițe, s. f. 1. Lampă primitivă de petrol. 2. Bidon pentru păstrat petrolul. – Din gaz² (după păcorniță).

DOOM

gazórniță s. f., g.-d. art. gazórniței; pl. gazórnițe

gazornițelor
GAZÓRNIȚĂ, gazornițe, s. f. 1. Lampă primitivă de petrol. 2. Bidon pentru păstrat petrolul. – Din gaz² (după păcorniță).

DOOM

gazórniță s. f., g.-d. art. gazórniței; pl. gazórnițe

gazos
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazoscoape
GAZOSCÓP, gazoscoape, s. n. Aparat pentru detectarea prezenței gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. – Din fr. gazoscope.

DOOM

!gazoscóp (-zos-cop/-zo-scop) s. n., pl. gazoscoápe

gazoscoapele
GAZOSCÓP, gazoscoape, s. n. Aparat pentru detectarea prezenței gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. – Din fr. gazoscope.

DOOM

!gazoscóp (-zos-cop/-zo-scop) s. n., pl. gazoscoápe

gazoscoapelor
GAZOSCÓP, gazoscoape, s. n. Aparat pentru detectarea prezenței gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. – Din fr. gazoscope.

DOOM

!gazoscóp (-zos-cop/-zo-scop) s. n., pl. gazoscoápe

gazoscop
GAZOSCÓP, gazoscoape, s. n. Aparat pentru detectarea prezenței gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. – Din fr. gazoscope.

DOOM

!gazoscóp (-zos-cop/-zo-scop) s. n., pl. gazoscoápe

gazoscopul
GAZOSCÓP, gazoscoape, s. n. Aparat pentru detectarea prezenței gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. – Din fr. gazoscope.

DOOM

!gazoscóp (-zos-cop/-zo-scop) s. n., pl. gazoscoápe

gazoscopului
GAZOSCÓP, gazoscoape, s. n. Aparat pentru detectarea prezenței gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. – Din fr. gazoscope.

DOOM

!gazoscóp (-zos-cop/-zo-scop) s. n., pl. gazoscoápe

gazosul
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazosului
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazotroane
GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron.

DOOM

gazotrón (-zo-tron) s. n., pl. gazotroáne

gazotroanele
GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron.

DOOM

gazotrón (-zo-tron) s. n., pl. gazotroáne

gazotroanelor
GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron.

DOOM

gazotrón (-zo-tron) s. n., pl. gazotroáne

gazotron
GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron.

DOOM

gazotrón (-zo-tron) s. n., pl. gazotroáne

gazotronul
GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron.

DOOM

gazotrón (-zo-tron) s. n., pl. gazotroáne

gazotronului
GAZOTRÓN, gazotroane, s. n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron.

DOOM

gazotrón (-zo-tron) s. n., pl. gazotroáne

gazoși
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazoșii
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazoșilor
GAZÓS, -OÁSĂ, gazoși, -oase, adj. Care are structura gazului², care este format din gaz². ♦ (Despre lichide) care conține dizolvat, sub presiune, un anumit gaz². – Din fr. gazeux.

DOOM

gazós adj. m., pl. gazóși; f. gazoásă, pl. gazoáse

gazul
GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.

DOOM

gaz² (fluid) s. n., pl. gáze

gazului
GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.

DOOM

gaz² (fluid) s. n., pl. gáze

gazând
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gazînd
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

DOOM

gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză

gază
gáză (-zii), s. f. – Voal de mătase. Fr. gaze. Sec. XIX, înv.

gazări
GAZÁRE, gazări, s. f. Acțiunea de a gaza și rezultatul ei. – V. gaza.

DOOM

gazáre s. f., g.-d. art. gazắrii; pl. gazắri

gazării
GAZÁRE, gazări, s. f. Acțiunea de a gaza și rezultatul ei. – V. gaza.

DOOM

gazáre s. f., g.-d. art. gazắrii; pl. gazắri

gazările
GAZÁRE, gazări, s. f. Acțiunea de a gaza și rezultatul ei. – V. gaza.

DOOM

gazáre s. f., g.-d. art. gazắrii; pl. gazắri

gazărilor
GAZÁRE, gazări, s. f. Acțiunea de a gaza și rezultatul ei. – V. gaza.

DOOM

gazáre s. f., g.-d. art. gazắrii; pl. gazắri

gașa
GÁȘĂ, gașe, s. f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parâme. – Din fr. gâche.

gașca
GÁȘCĂ, găști, s. f. (Fam.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.

DOOM

gáșcă (fam.) s. f., g.-d. art. gắștii; pl. găști

gașe
GÁȘĂ, gașe, s. f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parâme. – Din fr. gâche.

gașei
GÁȘĂ, gașe, s. f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parâme. – Din fr. gâche.

gașele
GÁȘĂ, gașe, s. f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parâme. – Din fr. gâche.

gașelor
GÁȘĂ, gașe, s. f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parâme. – Din fr. gâche.

gașpadin
gașpadin, gașpadini s. m. (intl.) cuțitar.

gașper
GÁȘPER, gașperi, s. m. (Fam.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

DOOM

gáșper (fam.) s. m., pl. gáșperi

gașperi
GÁȘPER, gașperi, s. m. (Fam.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

DOOM

gáșper (fam.) s. m., pl. gáșperi

gașperii
GÁȘPER, gașperi, s. m. (Fam.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

DOOM

gáșper (fam.) s. m., pl. gáșperi

gașperilor
GÁȘPER, gașperi, s. m. (Fam.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

DOOM

gáșper (fam.) s. m., pl. gáșperi

gașperița
GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (Fam.) Țigancă. – Gașper + suf. -iță.

DOOM

gáșperiță (fam.) s. f., g.-d. art. gáșperiței; pl. gáșperițe

gașperițe
GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (Fam.) Țigancă. – Gașper + suf. -iță.

DOOM

gáșperiță (fam.) s. f., g.-d. art. gáșperiței; pl. gáșperițe

gașperiței
GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (Fam.) Țigancă. – Gașper + suf. -iță.

DOOM

gáșperiță (fam.) s. f., g.-d. art. gáșperiței; pl. gáșperițe

gașperițele
GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (Fam.) Țigancă. – Gașper + suf. -iță.

DOOM

gáșperiță (fam.) s. f., g.-d. art. gáșperiței; pl. gáșperițe

gașperițelor
GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (Fam.) Țigancă. – Gașper + suf. -iță.

DOOM

gáșperiță (fam.) s. f., g.-d. art. gáșperiței; pl. gáșperițe

gașperul
GÁȘPER, gașperi, s. m. (Fam.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

DOOM

gáșper (fam.) s. m., pl. gáșperi

gașperului
GÁȘPER, gașperi, s. m. (Fam.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).

DOOM

gáșper (fam.) s. m., pl. gáșperi

gaștenie
gaștenie, gaștenii s. f. (intl.) prietenă, iubită, amantă.

gaștoană
gaștoană, gaștoane s. f. v. gaștenie.

gaștonie
gaștonie, gaștonii s. f. v. gaștenie.