fîl
FÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de fâlfâitul aripilor unei păsări. – Onomatopee.

DOOM

fâl-fấl v. fâl

fîlfîire
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri

fîlfîirea
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri

fîlfîiri
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri

fîlfîirii
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri

fîlfîirile
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri

fîlfîirilor
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri

fîlfîit
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîita
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîite
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîitei
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîitele
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîitelor
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîitoare
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitoarea
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitoarei
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitoarele
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitoarelor
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitor
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitori
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitorii
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitorilor
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitorul
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitorului
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor.

DOOM

fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre

fîlfîitul
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîitului
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîitura
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură.

DOOM

fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri

fîlfîituri
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură.

DOOM

fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri

fîlfîiturii
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură.

DOOM

fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri

fîlfîiturile
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură.

DOOM

fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri

fîlfîiturilor
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură.

DOOM

fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri

fîlfîiți
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîiții
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîlfîiților
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

DOOM

fâlfâít s. n.

fîn
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

DOOM

fân s. n., pl. fấnuri

fînar
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

DOOM

fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre

fînare
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

DOOM

fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre

fînarele
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

DOOM

fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre

fînarelor
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

DOOM

fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre

fînarul
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

DOOM

fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre

fînarului
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

DOOM

fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre

fîneața
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

DOOM

fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe

fînețe
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

DOOM

fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe

fîneței
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

DOOM

fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe

fînețele
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

DOOM

fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe

fînețelor
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

DOOM

fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe

fînișor
FÂNIȘÓR s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fân. – Fân + suf. -ișor.

DOOM

fânișór (pop.) s. n.

fînișorul
FÂNIȘÓR s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fân. – Fân + suf. -ișor.

DOOM

fânișór (pop.) s. n.

fînișorului
FÂNIȘÓR s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fân. – Fân + suf. -ișor.

DOOM

fânișór (pop.) s. n.

fînoasa
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse).

DOOM

fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse

fînoase
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse).

DOOM

fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse

fînoasei
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse).

DOOM

fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse

fînoasele
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse).

DOOM

fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse

fînoaselor
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse).

DOOM

fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse

fîntîna
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana.

DOOM

fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni

fîntînar
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar.

DOOM

fântânár s. m., pl. fântânári

fîntînari
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar.

DOOM

fântânár s. m., pl. fântânári

fîntînarii
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar.

DOOM

fântânár s. m., pl. fântânári

fîntînarilor
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar.

DOOM

fântânár s. m., pl. fântânári

fîntînarul
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar.

DOOM

fântânár s. m., pl. fântânári

fîntînarului
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar.

DOOM

fântânár s. m., pl. fântânári

fîntînea
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.

DOOM

fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele

fîntîneaua
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.

DOOM

fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele

fîntînei
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el.

DOOM

fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii

fîntîneii
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el.

DOOM

fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii

fîntîneilor
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el.

DOOM

fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii

fîntînel
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el.

DOOM

fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii

fîntînele
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.

DOOM

fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele

fîntînelei
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.

DOOM

fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele

fîntînelele
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.

DOOM

fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele

fîntînelelor
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.

DOOM

fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele

fîntînelul
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el.

DOOM

fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii

fîntînelului
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el.

DOOM

fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii

fîntîni
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana.

DOOM

fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni

fîntînii
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana.

DOOM

fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni

fîntînile
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana.

DOOM

fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni

fîntînilor
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana.

DOOM

fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni

fîntînioara
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.

DOOM

fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre

fîntînioare
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.

DOOM

fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre

fîntînioarei
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.

DOOM

fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre

fîntînioarele
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.

DOOM

fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre

fîntînioarelor
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.

DOOM

fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre

fîntînița
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.

DOOM

fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe

fîntînițe
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.

DOOM

fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe

fîntîniței
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.

DOOM

fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe

fîntînițele
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.

DOOM

fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe

fîntînițelor
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.

DOOM

fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe

fînul
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

DOOM

fân s. n., pl. fấnuri

fînului
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

DOOM

fân s. n., pl. fấnuri

fînuri
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

DOOM

fân s. n., pl. fấnuri

fînurile
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

DOOM

fân s. n., pl. fấnuri

fînurilor
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

DOOM

fân s. n., pl. fấnuri

fînăria
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie.

DOOM

fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile

fînărie
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie.

DOOM

fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile

fînăriei
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie.

DOOM

fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile

fînării
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie.

DOOM

fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile

fînăriile
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie.

DOOM

fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile

fînăriilor
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie.

DOOM

fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile

fîrnîi
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîia
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiai
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiam
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiau
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiați
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîie
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîii
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîim
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîind
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîire
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîire
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit¹. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri

fîrnîirea
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit¹. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri

fîrnîiri
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit¹. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri

fîrnîirii
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit¹. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri

fîrnîirile
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit¹. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri

fîrnîirilor
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit¹. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri

fîrnîiră
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîirăm
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîirăți
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîise
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîisem
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiseră
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiserăm
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiserăți
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiseși
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiseți
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîit
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîit
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîit
FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.

fîrnîita
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîite
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîitei
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîitele
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîitelor
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîitul
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîitul
FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.

fîrnîitului
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîitului
FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.

fîrnîituri
FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.

fîrnîiturile
FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.

fîrnîiturilor
FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.

fîrnîiși
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiți
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

DOOM

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fîrnîiți
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîiții
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrnîiților
FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.

DOOM

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fîrtat
FĂRTÁT s. m. v. fârtat.

DOOM

fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fîrtatul
FĂRTÁT s. m. v. fârtat.

DOOM

fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fîrtatului
FĂRTÁT s. m. v. fârtat.

DOOM

fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fîrtați
FĂRTÁT s. m. v. fârtat.

DOOM

fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fîrtații
FĂRTÁT s. m. v. fârtat.

DOOM

fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fîrtaților
FĂRTÁT s. m. v. fârtat.

DOOM

fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți

fîrtăția
FÎRTĂȚÍE s. f.(Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f.

DOOM

fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei

fîrtăție
FÎRTĂȚÍE s. f.(Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f.

DOOM

fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei

fîrtăției
FÎRTĂȚÍE s. f.(Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f.

DOOM

fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei

fîrtății
FÎRTĂȚÍE s. f.(Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f.

DOOM

fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei

fîs
FÂS interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. S. n. Sunet produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

*fâs² (fam.) s. n.

fîsa
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec.

DOOM

fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse

fîse
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec.

DOOM

fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse

fîsei
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec.

DOOM

fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse

fîsele
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec.

DOOM

fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse

fîselor
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec.

DOOM

fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse

fîstîcea
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîceai
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîceala
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală.

DOOM

fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii

fîstîceam
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcească
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîceau
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîceați
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîceli
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală.

DOOM

fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii

fîstîcelii
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală.

DOOM

fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii

fîstîcelile
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală.

DOOM

fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii

fîstîcelilor
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală.

DOOM

fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii

fîstîcesc
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcește
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcești
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîci
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcii
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcim
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcind
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcire
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcire
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci.

DOOM

fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri

fîstîcirea
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci.

DOOM

fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri

fîstîciri
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci.

DOOM

fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri

fîstîcirii
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci.

DOOM

fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri

fîstîcirile
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci.

DOOM

fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri

fîstîcirilor
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci.

DOOM

fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri

fîstîciră
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcirăm
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcirăți
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcise
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcisem
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîciseră
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîciserăm
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîciserăți
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîciseși
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîciseți
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcit
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîcit
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîcita
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîcite
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîcitei
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîcitele
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîcitelor
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîcitul
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîcitului
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîciși
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîciți
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

DOOM

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fîstîciți
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîciții
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîstîciților
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fîsul
FÂS interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. S. n. Sunet produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

*fâs² (fam.) s. n.

fîsului
FÂS interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. S. n. Sunet produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

*fâs² (fam.) s. n.

fîsîi
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîia
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiai
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiala
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.

DOOM

fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli

fîsîiam
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiau
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiați
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîie
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîieli
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.

DOOM

fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli

fîsîielii
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.

DOOM

fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli

fîsîielile
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.

DOOM

fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli

fîsîielilor
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.

DOOM

fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli

fîsîii
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîim
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîind
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîire
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîire
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire.

DOOM

fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri

fîsîirea
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire.

DOOM

fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri

fîsîiri
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire.

DOOM

fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri

fîsîirii
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire.

DOOM

fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri

fîsîirile
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire.

DOOM

fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri

fîsîirilor
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire.

DOOM

fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri

fîsîiră
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîirăm
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîirăți
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîise
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîisem
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiseră
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiserăm
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiserăți
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiseși
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiseți
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîit
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîit
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit.

DOOM

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

fîsîitul
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit.

DOOM

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

fîsîitului
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit.

DOOM

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

fîsîitura
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.

DOOM

fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri

fîsîituri
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit.

DOOM

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

fîsîituri
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.

DOOM

fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri

fîsîiturii
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.

DOOM

fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri

fîsîiturile
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit.

DOOM

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

fîsîiturile
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.

DOOM

fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri

fîsîiturilor
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit.

DOOM

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

fîsîiturilor
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.

DOOM

fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri

fîsîiși
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîsîiți
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

DOOM

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fîș
FÂȘ², fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș¹.

DOOM

fâș² s. n., (haine) pl. fấșuri

fîșcîi
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîia
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiai
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiam
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiau
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiați
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîie
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîii
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîim
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîind
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîire
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiră
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîirăm
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîirăți
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîise
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîisem
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiseră
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiserăm
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiserăți
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiseși
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiseți
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîit
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiși
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșcîiți
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.

fîșia
FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

DOOM

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

fîșie
FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

DOOM

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

fîșiei
FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

DOOM

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

fîșii
FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

DOOM

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

fîșiile
FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

DOOM

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

fîșiilor
FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

DOOM

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

fîșioara
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară.

DOOM

fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre

fîșioare
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară.

DOOM

fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre

fîșioarei
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară.

DOOM

fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre

fîșioarele
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară.

DOOM

fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre

fîșioarelor
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară.

DOOM

fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre

fîșneața
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș¹ + suf. -neață.

DOOM

fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe

fîșnețe
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș¹ + suf. -neață.

DOOM

fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe

fîșneței
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș¹ + suf. -neață.

DOOM

fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe

fîșnețele
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș¹ + suf. -neață.

DOOM

fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe

fîșnețelor
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș¹ + suf. -neață.

DOOM

fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe

fîștic
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîștica
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticai
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticam
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticare
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticară
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticarăm
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticarăți
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticase
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticasem
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticaseră
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticaserăm
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticaserăți
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticaseși
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticaseți
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticat
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticau
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticași
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticați
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîștice
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîștici
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșticînd
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.

fîșul
FÂȘ², fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș¹.

DOOM

fâș² s. n., (haine) pl. fấșuri

fîșului
FÂȘ², fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș¹.

DOOM

fâș² s. n., (haine) pl. fấșuri

fîșuri
FÂȘ², fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș¹.

DOOM

fâș² s. n., (haine) pl. fấșuri

fîșurile
FÂȘ², fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș¹.

DOOM

fâș² s. n., (haine) pl. fấșuri

fîșurilor
FÂȘ², fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș¹.

DOOM

fâș² s. n., (haine) pl. fấșuri

fîșîi
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîia
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiai
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiala
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.

DOOM

fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli

fîșîiam
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiau
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiați
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîie
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîieli
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.

DOOM

fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli

fîșîielii
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.

DOOM

fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli

fîșîielile
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.

DOOM

fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli

fîșîielilor
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.

DOOM

fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli

fîșîii
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîim
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîind
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîire
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîire
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.

DOOM

fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri

fîșîirea
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.

DOOM

fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri

fîșîiri
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.

DOOM

fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri

fîșîirii
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.

DOOM

fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri

fîșîirile
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.

DOOM

fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri

fîșîirilor
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.

DOOM

fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri

fîșîiră
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîirăm
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîirăți
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîise
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîisem
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiseră
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiserăm
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiserăți
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiseși
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiseți
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîit
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîit
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

DOOM

fâșâít s. n.

fîșîitoare
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitoarea
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitoarei
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitoarele
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitoarelor
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitor
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitori
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitorii
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitorilor
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitorul
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitorului
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.

DOOM

fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre

fîșîitul
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

DOOM

fâșâít s. n.

fîșîitului
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

DOOM

fâșâít s. n.

fîșîitura
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură.

DOOM

fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri

fîșîituri
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

DOOM

fâșâít s. n.

fîșîituri
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură.

DOOM

fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri

fîșîiturii
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură.

DOOM

fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri

fîșîiturile
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

DOOM

fâșâít s. n.

fîșîiturile
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură.

DOOM

fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri

fîșîiturilor
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.

DOOM

fâșâít s. n.

fîșîiturilor
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură.

DOOM

fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri

fîșîiși
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîșîiți
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

DOOM

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fîț
FẤȚA interj. v. fâț.

DOOM

fâț/fấța interj.

fîța
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

DOOM

fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe

fîțe
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

DOOM

fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe

fîței
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

DOOM

fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe

fîțele
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

DOOM

fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe

fîțelor
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

DOOM

fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe

fîțișoara
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară.

DOOM

fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre

fîțișoare
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară.

DOOM

fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre

fîțișoarei
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară.

DOOM

fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre

fîțișoarele
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară.

DOOM

fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre

fîțișoarelor
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară.

DOOM

fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre

fîțîi
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîia
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiai
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiala
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

DOOM

fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli

fîțîiam
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiau
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiați
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîie
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîieli
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

DOOM

fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli

fîțîielii
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

DOOM

fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli

fîțîielile
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

DOOM

fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli

fîțîielilor
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.

DOOM

fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli

fîțîii
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîim
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîind
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîire
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiră
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîirăm
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîirăți
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîise
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîisem
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiseră
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiserăm
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiserăți
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiseși
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiseți
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîit
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîit
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîita
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîite
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîitei
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîitele
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîitelor
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîitul
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîitului
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîiși
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiți
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi². – Fâț + suf. -âi.

DOOM

fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie

fîțîiți
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîiții
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.

fîțîiților
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi.

DOOM

fâțâít (pop., fam.) s. n.