fâicav
fâicáv (-vă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. flĭkavŭ (DAR). -Der. fîicăvi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv.
fâl
FÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de fâlfâitul aripilor unei păsări. – Onomatopee. DOOM
fâl-fấl v. fâl
fâlfâire
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri
fâlfâirea
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri
fâlfâiri
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri
fâlfâirii
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri
fâlfâirile
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri
fâlfâirilor
FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri
fâlfâit
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâita
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâite
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâitei
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâitele
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâitelor
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâitoare
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitoarea
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitoarei
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitoarele
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitoarelor
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitor
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitori
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitorii
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitorilor
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitorul
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitorului
FÂLFÂITÓR, -OÁRE, fâlfâitori, -oare, adj. Care fâlfâie. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tor. DOOM
fâlfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. fâlfâitóri; f. sg. și pl. fâlfâitoáre
fâlfâitul
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâitului
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâitura
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură. DOOM
fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri
fâlfâituri
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură. DOOM
fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri
fâlfâiturii
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură. DOOM
fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri
fâlfâiturile
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură. DOOM
fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri
fâlfâiturilor
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură. DOOM
fâlfâitúră (rar) (-fâ-i-) s. f., g.-d. art. fâlfâitúrii; pl. fâlfâitúri
fâlfâiți
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâiții
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfâiților
FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi. DOOM
fâlfâít s. n.
fâlfăi
FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. 3. Intranz. (Despre flăcări) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi. DOOM
fâlfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấlfâie, imperf. 3 sg. fâlfâiá; conj. prez. 3 să fấlfâie
fâlfăire
FÂLFĂÍ vb. IV v. fâlfâi.
fâlfăit
FÂLFĂÍ vb. IV v. fâlfâi.
fân
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum. DOOM
fân s. n., pl. fấnuri
fânaț
FÂNÁȚ, fânațe, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațuri] – Lat. *fenacium. DOOM
fânáț (pop.) s. n., pl. fânáțe
fânaț
FÂNÁȚ, fânațe, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațuri] – Lat. *fenacium.
fânață
FÂNÁȚĂ s. f. v. fâneață.
fâneața
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață. DOOM
fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe
fânețe
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață. DOOM
fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe
fâneței
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață. DOOM
fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe
fânețele
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață. DOOM
fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe
fânețelor
FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață. DOOM
fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe
fânișor
FÂNIȘÓR s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fân. – Fân + suf. -ișor. DOOM
fânișór (pop.) s. n.
fânișorul
FÂNIȘÓR s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fân. – Fân + suf. -ișor. DOOM
fânișór (pop.) s. n.
fânișorului
FÂNIȘÓR s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fân. – Fân + suf. -ișor. DOOM
fânișór (pop.) s. n.
fânoasa
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse). DOOM
fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse
fânoase
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse). DOOM
fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse
fânoasei
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse). DOOM
fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse
fânoasele
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse). DOOM
fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse
fânoaselor
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse). DOOM
fânoásă (înv.) s. f., g.-d. art. fânoásei; pl. fânoáse
fântâioară
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară. DOOM
fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
fântâna
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana. DOOM
fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni
fântânar
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar. DOOM
fântânár s. m., pl. fântânári
fântânari
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar. DOOM
fântânár s. m., pl. fântânári
fântânarii
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar. DOOM
fântânár s. m., pl. fântânári
fântânarilor
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar. DOOM
fântânár s. m., pl. fântânári
fântânarul
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar. DOOM
fântânár s. m., pl. fântânári
fântânarului
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar. DOOM
fântânár s. m., pl. fântânári
fântânea
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea. DOOM
fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele
fântâneaua
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea. DOOM
fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele
fântânei
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el. DOOM
fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii
fântâneii
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el. DOOM
fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii
fântâneilor
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el. DOOM
fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii
fântânel
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el. DOOM
fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii
fântânele
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea. DOOM
fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele
fântânelei
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea. DOOM
fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele
fântânelele
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea. DOOM
fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele
fântânelelor
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea. DOOM
fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele
fântânelul
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el. DOOM
fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii
fântânelului
FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte (Salvelinus fontinalis). – Fântână + suf. -el. DOOM
fântânél s. m., pl. fântânéi, art. fântânéii
fântâni
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana. DOOM
fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni
fântânii
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana. DOOM
fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni
fântânile
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana. DOOM
fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni
fântânilor
FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana. DOOM
fântấnă s. f., g.-d. art. fântấnii; pl. fântấni
fântânioara
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară. DOOM
fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
fântânioare
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară. DOOM
fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
fântânioarei
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară. DOOM
fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
fântânioarele
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară. DOOM
fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
fântânioarelor
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară. DOOM
fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
fântânița
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță. DOOM
fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe
fântânițe
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță. DOOM
fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe
fântâniței
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță. DOOM
fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe
fântânițele
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță. DOOM
fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe
fântânițelor
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță. DOOM
fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe
fânul
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum. DOOM
fân s. n., pl. fấnuri
fânului
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum. DOOM
fân s. n., pl. fấnuri
fânuri
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum. DOOM
fân s. n., pl. fấnuri
fânurile
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum. DOOM
fân s. n., pl. fấnuri
fânurilor
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum. DOOM
fân s. n., pl. fấnuri
fânăria
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie. DOOM
fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile
fânărie
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie. DOOM
fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile
fânăriei
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie. DOOM
fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile
fânării
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie. DOOM
fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile
fânăriile
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie. DOOM
fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile
fânăriilor
FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie. DOOM
fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile
fârnâi
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâia
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiai
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiam
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiau
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiați
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâie
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâii
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâim
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâind
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâire
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâire
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi. DOOM
fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri
fârnâirea
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi. DOOM
fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri
fârnâiri
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi. DOOM
fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri
fârnâirii
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi. DOOM
fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri
fârnâirile
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi. DOOM
fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri
fârnâirilor
FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi. DOOM
fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri
fârnâiră
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâirăm
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâirăți
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâise
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâisem
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiseră
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiserăm
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiserăți
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiseși
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiseți
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâit
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâit
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâit
FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
fârnâita
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâite
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâitei
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâitele
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâitelor
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâitul
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâitul
FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
fârnâitului
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâitului
FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
fârnâituri
FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
fârnâiturile
FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
fârnâiturilor
FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi.
fârnâiși
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiți
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică. DOOM
fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie
fârnâiți
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâiții
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârnâiților
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Reg.) (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. DOOM
fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi
fârtai
FÂRTÁI, fârtaie, s. n. (Reg.) Sfert. – Din magh. fertály.
fârtal
FÂRTÁL s. n. v. fârtai.
fârtatul
FĂRTÁT s. m. v. fârtat. DOOM
fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți
fârtatului
FĂRTÁT s. m. v. fârtat. DOOM
fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți
fârtați
FĂRTÁT s. m. v. fârtat. DOOM
fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți
fârtații
FĂRTÁT s. m. v. fârtat. DOOM
fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți
fârtaților
FĂRTÁT s. m. v. fârtat. DOOM
fârtát (pop.) s. m., pl. fârtáți
fârtăția
FÎRTĂȚÍE s. f.(Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f. DOOM
fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei
fârtăție
FÎRTĂȚÍE s. f.(Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f. DOOM
fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei
fârtăției
FÎRTĂȚÍE s. f.(Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f. DOOM
fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei
fârtății
FÎRTĂȚÍE s. f.(Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f. DOOM
fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei
fârșit
FÂRȘÍT s. n. v. sfârșit1.
fârțoagă
fârțoagă, fârțoage s. f. v. fârță.
fârță
fârță, fârțe s. f. (înv.) prostituată.
fâs
FÂS interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. S. n. Sunet produs astfel. – Onomatopee. DOOM
*fâs2 (fam.) s. n.
fâsa
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec. DOOM
fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse
fâse
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec. DOOM
fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse
fâsei
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec. DOOM
fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse
fâsele
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec. DOOM
fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse
fâselor
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec. DOOM
fấsă s. f., g.-d. art. fấsei; pl. fấse
fâstâc
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.
fâstâcea
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâceai
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâceala
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală. DOOM
fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii
fâstâceam
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcească
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâceau
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâceați
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâceli
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală. DOOM
fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii
fâstâcelii
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală. DOOM
fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii
fâstâcelile
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală. DOOM
fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii
fâstâcelilor
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală. DOOM
fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii
fâstâcesc
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcește
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcești
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâci
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcii
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcim
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcind
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcire
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcire
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci. DOOM
fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri
fâstâcirea
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci. DOOM
fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri
fâstâciri
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci. DOOM
fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri
fâstâcirii
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci. DOOM
fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri
fâstâcirile
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci. DOOM
fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri
fâstâcirilor
FÂSTÂCÍRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. – V. fâstâci. DOOM
fâstâcíre (rar) s. f., g.-d. art. fâstâcírii; pl. fâstâcíri
fâstâciră
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcirăm
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcirăți
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcise
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcisem
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâciseră
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâciserăm
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâciserăți
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâciseși
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâciseți
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcit
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâcit
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâcita
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâcite
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâcitei
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâcitele
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâcitelor
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâcitul
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâcitului
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâciși
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâciți
FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc. DOOM
fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă
fâstâciți
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâciții
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâstâciților
FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.
fâsul
FÂS interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. S. n. Sunet produs astfel. – Onomatopee. DOOM
*fâs2 (fam.) s. n.
fâsului
FÂS interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. S. n. Sunet produs astfel. – Onomatopee. DOOM
*fâs2 (fam.) s. n.
fâsâia
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiai
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiam
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiau
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiați
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâie
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâieli
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială. DOOM
fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
fâsâielii
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială. DOOM
fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
fâsâielile
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială. DOOM
fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
fâsâielilor
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială. DOOM
fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
fâsâii
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâim
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâind
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâire
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâirea
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire. DOOM
fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri
fâsâiri
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire. DOOM
fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri
fâsâirii
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire. DOOM
fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri
fâsâirile
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire. DOOM
fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri
fâsâirilor
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire. DOOM
fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri
fâsâiră
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâirăm
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâirăți
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâise
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâisem
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiseră
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiserăm
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiserăți
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiseși
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiseți
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâit
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâitul
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit. DOOM
fâsâít s. n., pl. fâsâíturi
fâsâitului
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit. DOOM
fâsâít s. n., pl. fâsâíturi
fâsâituri
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit. DOOM
fâsâít s. n., pl. fâsâíturi
fâsâituri
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură. DOOM
fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
fâsâiturii
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură. DOOM
fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
fâsâiturile
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit. DOOM
fâsâít s. n., pl. fâsâíturi
fâsâiturile
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură. DOOM
fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
fâsâiturilor
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit. DOOM
fâsâít s. n., pl. fâsâíturi
fâsâiturilor
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură. DOOM
fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
fâsâiși
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâiți
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsăi
FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi. DOOM
fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie
fâsăială
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială. DOOM
fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
fâsăire
FÂSĂÍRE s. f. v. fâsâire. DOOM
fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri
fâsăit
FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit. DOOM
fâsâít s. n., pl. fâsâíturi
fâsăitură
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură. DOOM
fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
fâș
FÂȘ2, fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș1. DOOM
fâș2 s. n., (haine) pl. fấșuri
fâșcâi
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâia
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiai
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiam
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiau
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiați
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâie
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâii
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâim
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâind
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâire
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiră
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâirăm
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâirăți
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâise
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâisem
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiseră
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiserăm
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiserăți
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiseși
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiseți
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâit
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâit
FÎȘCÎÍT s. n. Șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor).
fâșcâitoare
FÎȘCÎITOÁRE, fîșcîitori, s. f. Mic instrument cu care se șuieră. V. fluier. Răchițile erau numai bune pentru tilici și pentru fîșcîitori. CAMILAR, TEM. 73.
fâșcâitură
FÎȘCÎITÚRĂ, fișcîituri, s. f. (Rar) Fîșcîit.
fâșcâiși
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșcâiți
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
fâșia
FĂȘÍE s. f. v. fâșie. DOOM
fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile
fâșic
FÎȘÍC s. n. v. fișic.
fâșiei
FĂȘÍE s. f. v. fâșie. DOOM
fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile
fâșietură
FÎȘÎITÚRĂ, fîșîituri, s. f. Fîșîit. Prin iarbă... se auzeau fîșîituri ușoare. SANDU-ALDEA, U. P. 192. – Variante: fîșietúră (DUNĂREANU, CH. 238), fîșiitúră (CARAGIALE, S. 138, ISPIRESCU, U. 113) s. f.
fâșii
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșii
FĂȘÍE s. f. v. fâșie. DOOM
fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile
fâșiile
FĂȘÍE s. f. v. fâșie. DOOM
fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile
fâșiilor
FĂȘÍE s. f. v. fâșie. DOOM
fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile
fâșiire
FÂȘIÍ vb. IV v. fâșâi.
fâșiit
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. DOOM
fâșâít s. n.
fâșiitură
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură. DOOM
fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri
fâșioara
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară. DOOM
fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre
fâșioare
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară. DOOM
fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre
fâșioarei
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară. DOOM
fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre
fâșioarele
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară. DOOM
fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre
fâșioarelor
FÂȘIOÁRĂ, fâșioare, s. f. Diminutiv al lui fâșie. [Pr.: -și-oa-] – Fâșie + suf. -ioară. DOOM
fâșioáră (-și-oa-) s. f., g.-d. art. fâșioárei; pl. fâșioáre
fâșneața
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață. DOOM
fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe
fâșnețe
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață. DOOM
fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe
fâșneței
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață. DOOM
fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe
fâșnețele
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață. DOOM
fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe
fâșnețelor
FÂȘNEÁȚĂ, fâșnețe, adj., s. f. (Fam.) (Fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie. – Fâș1 + suf. -neață. DOOM
fâșneáță (fam.) adj. f., s. f., pl. fâșnéțe
fâștic
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâștica
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticai
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticam
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticare
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticare
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticară
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticarăm
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticarăți
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticase
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticasem
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticaseră
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticaserăm
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticaserăți
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticaseși
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticaseți
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticat
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticau
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticași
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticați
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâștice
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâștici
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșticând
FÂȘTICÁ, fâștic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furișa. – Onomatopee.
fâșul
FÂȘ2, fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș1. DOOM
fâș2 s. n., (haine) pl. fấșuri
fâșului
FÂȘ2, fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș1. DOOM
fâș2 s. n., (haine) pl. fấșuri
fâșuri
FÂȘ2, fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș1. DOOM
fâș2 s. n., (haine) pl. fấșuri
fâșurile
FÂȘ2, fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș1. DOOM
fâș2 s. n., (haine) pl. fấșuri
fâșurilor
FÂȘ2, fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș1. DOOM
fâș2 s. n., (haine) pl. fấșuri
fâșâia
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiai
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiam
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiau
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiați
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâie
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâieli
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. DOOM
fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli
fâșâielii
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. DOOM
fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli
fâșâielile
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. DOOM
fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli
fâșâielilor
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. DOOM
fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli
fâșâii
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâim
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâind
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâire
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâire
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi. DOOM
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
fâșâirea
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi. DOOM
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
fâșâiri
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi. DOOM
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
fâșâirii
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi. DOOM
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
fâșâirile
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi. DOOM
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
fâșâirilor
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi. DOOM
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
fâșâiră
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâirăm
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâirăți
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâise
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâisem
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiseră
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiserăm
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiserăți
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiseși
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiseți
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâit
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâit
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. DOOM
fâșâít s. n.
fâșâitoare
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitoarea
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitoarei
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitoarele
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitoarelor
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitor
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitori
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitorii
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitorilor
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitorul
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitorului
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. DOOM
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitul
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. DOOM
fâșâít s. n.
fâșâitului
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. DOOM
fâșâít s. n.
fâșâitura
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură. DOOM
fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri
fâșâituri
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. DOOM
fâșâít s. n.
fâșâituri
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură. DOOM
fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri
fâșâiturii
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură. DOOM
fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri
fâșâiturile
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. DOOM
fâșâít s. n.
fâșâiturile
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură. DOOM
fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri
fâșâiturilor
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi. DOOM
fâșâít s. n.
fâșâiturilor
FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură. DOOM
fâșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. fâșâitúrii; pl. fâșâitúri
fâșâiși
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâiți
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșăi
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi. DOOM
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșăială
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. DOOM
fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli
fâșăire
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.
fâț
FẤȚA interj. v. fâț. DOOM
fâț/fấța interj.
fâța
FẤȚA interj. v. fâț. DOOM
fâț/fấța interj.
fâța
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). DOOM
fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe
fâțe
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). DOOM
fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe
fâței
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). DOOM
fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe
fâțele
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). DOOM
fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe
fâțelor
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). DOOM
fấță (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fấței; pl. fấțe
fâțișoara
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară. DOOM
fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre
fâțișoare
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară. DOOM
fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre
fâțișoarei
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară. DOOM
fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre
fâțișoarele
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară. DOOM
fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre
fâțișoarelor
FÂȚIȘOÁRĂ, fâțișoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui fâță. – Fâță + suf. -ișoară. DOOM
fâțișoáră (reg., fam.) s. f., g.-d. art. fâțișoárei; pl. fâțișoáre
fâțâi
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâia
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiai
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiala
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. DOOM
fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli
fâțâiam
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiau
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiați
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâie
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâieli
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. DOOM
fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli
fâțâielii
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. DOOM
fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli
fâțâielile
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. DOOM
fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli
fâțâielilor
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. DOOM
fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli
fâțâii
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâim
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâind
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâire
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiră
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâirăm
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâirăți
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâise
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâisem
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiseră
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiserăm
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiserăți
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiseși
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiseți
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâit
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâit
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâita
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâite
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâitei
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâitele
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâitelor
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâitul
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâitului
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâiși
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiți
FÂȚÂÍ, fấțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi. DOOM
fâțâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fấțâie, imperf. 3 sg. fâțâiá; conj. prez. 3 să fấțâie
fâțâiți
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâiții
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.
fâțâiților
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. DOOM
fâțâít (pop., fam.) s. n.