fr
FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.

DOOM

fránciu [ciu pron. ciu] s. n., art. fránciul; simb. Fr

frac
FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac.

DOOM

frac s. n., pl. frácuri

fract
FRACT s.n. v. fraht.

fractocumulus
FRACTOCÚMULUS s.m. Fragment de cumulus rupt de vânt, situat la joasă altitudine. [< fr. fractocumulus].

fractonimbus
FRACTONÍMBUS s.m. Fâșie de nori joși și negri care apar pe fondul clar al unui nimbostratus. [< fr. fractonimbus].

fractostratus
FRACTOSTRÁTUS s.m. Fâșie de nori care provin dintr-un stratus rupt de vânt sau de vârfurile munților. [< fr. fractostratus].

fractur
FRACTÚR s.n. (Poligr.) Literă germană cu caracter gotic. [< germ. Fraktur].

fractura
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fractura
FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.

DOOM

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

fracturai
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturam
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturare
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturare
FRACTURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fractura și rezultatul ei; rupere. [< fractura].

fracturară
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturarăm
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturarăți
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturase
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturasem
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturaseră
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturaserăm
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturaserăți
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturaseși
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturaseți
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturat
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturat
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturata
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturate
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturatei
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturatele
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturatelor
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturatul
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturatului
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturau
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturași
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturați
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturați
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturații
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturaților
FRACTURÁT, -Ă, fracturați, -te, adj. (Despre oase, p. ext. despre membrele corpului) Rupt², frânt. – V. fractura.

fracturează
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturez
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fractureze
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturezi
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturi
FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.

DOOM

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

fracturii
FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.

DOOM

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

fracturile
FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.

DOOM

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

fracturilor
FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.

DOOM

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

fracturând
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturînd
FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

DOOM

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracul
FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac.

DOOM

frac s. n., pl. frácuri

fracului
FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac.

DOOM

frac s. n., pl. frácuri

fracuri
FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac.

DOOM

frac s. n., pl. frácuri

fracurile
FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac.

DOOM

frac s. n., pl. frácuri

fracurilor
FRAC, fracuri, s. n. Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră, în față scurtă până la talie, iar în spate terminată cu două cozi lungi și înguste. – Din fr. frac.

DOOM

frac s. n., pl. frácuri

fracție
FRÁCȚIE, fracții, s. f. (Uneori urmat de determinarea „ordinară”) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi. ◊ Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a două expresii matematice. – Din fr. fraction, lat. fractio.

DOOM

frácție (raport matematic) (-ți-e) s. f., art. frácția (-ți-a), g.-d. art. frácției; pl. frácții, art. frácțiile (-ți-i-)

fracționa
FRACȚIONÁ, fracționez, vb. I. Tranz. A împărți un întreg în mai multe părți, a reduce în fracțiuni, a divide; a transforma unul sau mai mulți întregi în factori. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionner.

DOOM

fracționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 fracționeáză

fracționar
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționara
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționare
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționare
FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

DOOM

fracționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționắrii; pl. fracționắri

fracționarea
FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

DOOM

fracționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționắrii; pl. fracționắri

fracționarei
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționarele
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționarelor
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționari
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționarii
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționarilor
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționarul
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționarului
FRACȚIONÁR, -Ă, fracționari, -e, adj. (Mat.) Care conține o fracție sau se compune din fracții; care are forma unei fracții. ◊ Număr fracționar = număr care poate fi scris sub forma câtului a două numere întregi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fractionnaire.

DOOM

fracționár (-ți-o-) adj. m., pl. fracționári; f. fracționáră, pl. fracționáre

fracționat
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționata
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționate
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționatei
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționatele
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționatelor
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționatul
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționatului
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționați
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționații
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționaților
FRACȚIONÁT, -Ă, fracționați, -te, adj. Divizat în fracțiuni; îmbucătățit. ◊ Distilare fracționată = acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fracționată = proces de separare a substanțelor dintr-un amestec folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

fracționism
FRACȚIONÍSM s. n. Acțiune dusă de o fracțiune (2). [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ism. Cf. (pt. sens) rus. fraktionnost'.

DOOM

fracționísm (-ți-o-) s. n.

fracționismul
FRACȚIONÍSM s. n. Acțiune dusă de o fracțiune (2). [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ism. Cf. (pt. sens) rus. fraktionnost'.

DOOM

fracționísm (-ți-o-) s. n.

fracționismului
FRACȚIONÍSM s. n. Acțiune dusă de o fracțiune (2). [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ism. Cf. (pt. sens) rus. fraktionnost'.

DOOM

fracționísm (-ți-o-) s. n.

fracționist
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționist
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționista
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționista
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționiste
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționiste
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistei
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistei
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistele
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistele
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistelor
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistelor
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistul
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistul
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistului
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționistului
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționiști
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționiști
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționiștii
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționiștii
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționiștilor
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționiștilor
FRACȚIONÍST, -Ă, fracționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fracționism, privitor la fracționism. 2. S. m. și f. Adept al fracționismului. [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ist. Cf. (pt. sens) rus. frakționnîi.

DOOM

fracționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. fracționíști; adj. f., s. f. fracționístă, pl. fracționíste

fracționări
FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

DOOM

fracționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționắrii; pl. fracționắri

fracționării
FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

DOOM

fracționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționắrii; pl. fracționắri

fracționările
FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

DOOM

fracționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționắrii; pl. fracționắri

fracționărilor
FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa.

DOOM

fracționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. fracționắrii; pl. fracționắri

fracțiune
FRACȚIÚNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o anumită problemă. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

DOOM

fracțiúne (fragment, porțiune, grupare politică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fracțiúnii; pl. fracțiúni

fracțiunea
FRACȚIÚNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o anumită problemă. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

DOOM

fracțiúne (fragment, porțiune, grupare politică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fracțiúnii; pl. fracțiúni

fracțiuni
FRACȚIÚNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o anumită problemă. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

DOOM

fracțiúne (fragment, porțiune, grupare politică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fracțiúnii; pl. fracțiúni

fracțiunii
FRACȚIÚNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o anumită problemă. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

DOOM

fracțiúne (fragment, porțiune, grupare politică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fracțiúnii; pl. fracțiúni

fracțiunile
FRACȚIÚNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o anumită problemă. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

DOOM

fracțiúne (fragment, porțiune, grupare politică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fracțiúnii; pl. fracțiúni

fracțiunilor
FRACȚIÚNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o anumită problemă. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

DOOM

fracțiúne (fragment, porțiune, grupare politică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fracțiúnii; pl. fracțiúni

frag
FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

DOOM

frag (plantă) s. m., pl. fragi

frag
FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

DOOM

frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile

fraga
FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

DOOM

frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile

fragaria
FRAG² s. m. v. fragă.

fraged
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

frageda
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragede
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragedei
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragedele
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragedelor
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragedul
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragedului
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragezi
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragezii
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragezilor
FRÁGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de puțină vreme; tânăr, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede și se sfărâmă ușor cu dinții. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre ființe) Tânăr; gingaș, plăpând. ◊ Vârstă fragedă = vârsta copilăriei. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tânăr. ♦ (Despre obraji, mâini) Cu piele fină, delicată. – Lat. *fragidus (= fragilis).

DOOM

fráged adj. m., pl. frágezi; f. frágedă, pl. frágede

fragi
FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

DOOM

frag (plantă) s. m., pl. fragi

fragi
FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

DOOM

frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile

fragii
FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

DOOM

frag (plantă) s. m., pl. fragi

fragii
FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

DOOM

frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile

fragil
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragila
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragile
FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

DOOM

frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile

fragile
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragilei
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragilele
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragilelor
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragili
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragilii
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragililor
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragilis
RĂCHÍTĂ, răchite, s. f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe, cu ramuri subțiri și elastice, folosite ca material de împletit (Salix). [Pl. și: răchiți] – Din bg., scr. rakita.

fragilitate
FRAGILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fragil. – Din fr. fragilité.

DOOM

fragilitáte s. f., g.-d. art. fragilitắții

fragilitatea
FRAGILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fragil. – Din fr. fragilité.

DOOM

fragilitáte s. f., g.-d. art. fragilitắții

fragilități
FRAGILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fragil. – Din fr. fragilité.

DOOM

fragilitáte s. f., g.-d. art. fragilitắții

fragilității
FRAGILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fragil. – Din fr. fragilité.

DOOM

fragilitáte s. f., g.-d. art. fragilitắții

fragilor
FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

DOOM

frag (plantă) s. m., pl. fragi

fragilor
FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

DOOM

frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile

fragilul
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragilului
FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

DOOM

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragment
FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

DOOM

fragmént s. n., pl. fragménte

fragment
SPECTÁCOL-COUPÉ, spectacole-coupé, s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, din piese diverse. [Pr.: -cupé] – Din fr. spectacle-coupé.

DOOM

*spectácol-coupé (fr.) [ou pron. u] s. n., pl. spectácole-coupé

fragmenta
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentai
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentam
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentar
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentara
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentare
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentare
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentare
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.

DOOM

fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentắrii; pl. fragmentắri

fragmentarea
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.

DOOM

fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentắrii; pl. fragmentắri

fragmentarei
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentarele
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentarelor
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentari
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentarii
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentarilor
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentarism
FRAGMENTARÍSM s.n. Caracter fragmentar. ♦ Fragmentism. [Et. incertă].

fragmentarismul
FRAGMENTARÍSM s.n. Caracter fragmentar. ♦ Fragmentism. [Et. incertă].

fragmentarismului
FRAGMENTARÍSM s.n. Caracter fragmentar. ♦ Fragmentism. [Et. incertă].

fragmentarul
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentarului
FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente. – Din fr. fragmentaire.

DOOM

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. fragmentáră, pl. fragmentáre

fragmentară
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentarăm
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentarăți
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentase
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentasem
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentaseră
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentaserăm
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentaserăți
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentaseși
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentaseți
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentat
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentau
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentași
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentați
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentația
FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

DOOM

fragmentáție (-ți-e) s. f., art. fragmentáția (-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (-ți-i-)

fragmentație
FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

DOOM

fragmentáție (-ți-e) s. f., art. fragmentáția (-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (-ți-i-)

fragmentației
FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

DOOM

fragmentáție (-ți-e) s. f., art. fragmentáția (-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (-ți-i-)

fragmentații
FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

DOOM

fragmentáție (-ți-e) s. f., art. fragmentáția (-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (-ți-i-)

fragmentațiile
FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

DOOM

fragmentáție (-ți-e) s. f., art. fragmentáția (-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (-ți-i-)

fragmentațiilor
FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

DOOM

fragmentáție (-ți-e) s. f., art. fragmentáția (-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (-ți-i-)

fragmentațiune
FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

DOOM

fragmentáție (-ți-e) s. f., art. fragmentáția (-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (-ți-i-)

fragmente
FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

DOOM

fragmént s. n., pl. fragménte

fragmente
SPECTÁCOL-COUPÉ, spectacole-coupé, s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, din piese diverse. [Pr.: -cupé] – Din fr. spectacle-coupé.

DOOM

*spectácol-coupé (fr.) [ou pron. u] s. n., pl. spectácole-coupé

fragmentează
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentele
FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

DOOM

fragmént s. n., pl. fragménte

fragmentele
SPECTÁCOL-COUPÉ, spectacole-coupé, s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, din piese diverse. [Pr.: -cupé] – Din fr. spectacle-coupé.

DOOM

*spectácol-coupé (fr.) [ou pron. u] s. n., pl. spectácole-coupé

fragmentelor
FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

DOOM

fragmént s. n., pl. fragménte

fragmentelor
SPECTÁCOL-COUPÉ, spectacole-coupé, s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, din piese diverse. [Pr.: -cupé] – Din fr. spectacle-coupé.

DOOM

*spectácol-coupé (fr.) [ou pron. u] s. n., pl. spectácole-coupé

fragmentez
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmenteze
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentezi
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentism
FRAGMENTÍSM s.n. Tendință literară dezvoltată în primii ani ai sec. XX, care prefera scurte fragmente de proză ca mijloc de expresie al scriitorului. [Cf. it. frammentismo].

fragmentismul
FRAGMENTÍSM s.n. Tendință literară dezvoltată în primii ani ai sec. XX, care prefera scurte fragmente de proză ca mijloc de expresie al scriitorului. [Cf. it. frammentismo].

fragmentismului
FRAGMENTÍSM s.n. Tendință literară dezvoltată în primii ani ai sec. XX, care prefera scurte fragmente de proză ca mijloc de expresie al scriitorului. [Cf. it. frammentismo].

fragmentul
FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

DOOM

fragmént s. n., pl. fragménte

fragmentul
SPECTÁCOL-COUPÉ, spectacole-coupé, s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, din piese diverse. [Pr.: -cupé] – Din fr. spectacle-coupé.

DOOM

*spectácol-coupé (fr.) [ou pron. u] s. n., pl. spectácole-coupé

fragmentului
FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

DOOM

fragmént s. n., pl. fragménte

fragmentului
SPECTÁCOL-COUPÉ, spectacole-coupé, s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, din piese diverse. [Pr.: -cupé] – Din fr. spectacle-coupé.

DOOM

*spectácol-coupé (fr.) [ou pron. u] s. n., pl. spectácole-coupé

fragmentând
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentînd
FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

DOOM

fragmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fragmenteáză

fragmentări
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.

DOOM

fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentắrii; pl. fragmentắri

fragmentării
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.

DOOM

fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentắrii; pl. fragmentắri

fragmentările
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.

DOOM

fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentắrii; pl. fragmentắri

fragmentărilor
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.

DOOM

fragmentáre s. f., g.-d. art. fragmentắrii; pl. fragmentắri

fragrant
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragranta
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragrante
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragrantei
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragrantele
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragrantelor
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragrantul
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragrantului
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragranța
FRAGRÁNȚĂ, fragranțe, s. f. (Rar) Miros plăcut. – Din fr. fragrance.

DOOM

fragránță (miros plăcut) (rar) (fra-gran-) s. f., g.-d. art. fragránței; pl. fragránțe

fragranțe
FRAGRÁNȚĂ, fragranțe, s. f. (Rar) Miros plăcut. – Din fr. fragrance.

DOOM

fragránță (miros plăcut) (rar) (fra-gran-) s. f., g.-d. art. fragránței; pl. fragránțe

fragranței
FRAGRÁNȚĂ, fragranțe, s. f. (Rar) Miros plăcut. – Din fr. fragrance.

DOOM

fragránță (miros plăcut) (rar) (fra-gran-) s. f., g.-d. art. fragránței; pl. fragránțe

fragranțele
FRAGRÁNȚĂ, fragranțe, s. f. (Rar) Miros plăcut. – Din fr. fragrance.

DOOM

fragránță (miros plăcut) (rar) (fra-gran-) s. f., g.-d. art. fragránței; pl. fragránțe

fragranțelor
FRAGRÁNȚĂ, fragranțe, s. f. (Rar) Miros plăcut. – Din fr. fragrance.

DOOM

fragránță (miros plăcut) (rar) (fra-gran-) s. f., g.-d. art. fragránței; pl. fragránțe

fragranți
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragranții
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragranților
FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

DOOM

fragránt (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragránți; f. fragrántă, pl. fragránte

fragul
FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

DOOM

frag (plantă) s. m., pl. fragi

fragul
FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

DOOM

frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile

fragului
FRAG¹, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).

DOOM

frag (plantă) s. m., pl. fragi

fragului
FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

DOOM

frágă (fruct) s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile

fraht
FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe căile ferate sau aeriene și în care se menționează mărfurile, expeditorul și destinatarul, stația de destinație și taxele respective; scrisoare de trăsură. 2. Taxă plătită pentru transportul de mărfuri (pe căile ferate sau aeriene). – Din germ. Fracht.

DOOM

fraht s. n., pl. fráhturi

frahtul
FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe căile ferate sau aeriene și în care se menționează mărfurile, expeditorul și destinatarul, stația de destinație și taxele respective; scrisoare de trăsură. 2. Taxă plătită pentru transportul de mărfuri (pe căile ferate sau aeriene). – Din germ. Fracht.

DOOM

fraht s. n., pl. fráhturi

frahtului
FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe căile ferate sau aeriene și în care se menționează mărfurile, expeditorul și destinatarul, stația de destinație și taxele respective; scrisoare de trăsură. 2. Taxă plătită pentru transportul de mărfuri (pe căile ferate sau aeriene). – Din germ. Fracht.

DOOM

fraht s. n., pl. fráhturi

frahturi
FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe căile ferate sau aeriene și în care se menționează mărfurile, expeditorul și destinatarul, stația de destinație și taxele respective; scrisoare de trăsură. 2. Taxă plătită pentru transportul de mărfuri (pe căile ferate sau aeriene). – Din germ. Fracht.

DOOM

fraht s. n., pl. fráhturi

frahturile
FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe căile ferate sau aeriene și în care se menționează mărfurile, expeditorul și destinatarul, stația de destinație și taxele respective; scrisoare de trăsură. 2. Taxă plătită pentru transportul de mărfuri (pe căile ferate sau aeriene). – Din germ. Fracht.

DOOM

fraht s. n., pl. fráhturi

frahturilor
FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe căile ferate sau aeriene și în care se menționează mărfurile, expeditorul și destinatarul, stația de destinație și taxele respective; scrisoare de trăsură. 2. Taxă plătită pentru transportul de mărfuri (pe căile ferate sau aeriene). – Din germ. Fracht.

DOOM

fraht s. n., pl. fráhturi

frai
FRAI adj. invar., adv. (Rar) Liber. – Din germ. frei.

DOOM

frai (fam.) adj. invar.

fraier
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraier
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraiera
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraiera
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraiere
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraiere
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierea
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraiereai
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieream
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierească
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraiereau
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraiereați
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierei
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierei
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierele
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierele
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierelor
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierelor
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraieresc
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierește
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierești
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieri
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraieri
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraieri
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierii
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierii
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierii
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierilor
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierilor
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierim
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierind
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierire
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieriră
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierirăm
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierirăți
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierise
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierisem
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieriseră
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieriserăm
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieriserăți
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieriseși
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieriseți
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierit
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieriși
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraieriți
fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

fraierul
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierul
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierului
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fraierului
FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

DOOM

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

framee
FRAMÉE, framei, s. f. (În evul mediu, la popoarele germanice) Lance de luptă de înălțimea unui om, cu vârful în forma unei frunze de laur, ascuțit și tăios. – Din fr. framée.

DOOM

framée s. f., art. framéea, g.-d. art. framéii; pl. framéi

frameea
FRAMÉE, framei, s. f. (În evul mediu, la popoarele germanice) Lance de luptă de înălțimea unui om, cu vârful în forma unei frunze de laur, ascuțit și tăios. – Din fr. framée.

DOOM

framée s. f., art. framéea, g.-d. art. framéii; pl. framéi

framei
FRAMÉE, framei, s. f. (În evul mediu, la popoarele germanice) Lance de luptă de înălțimea unui om, cu vârful în forma unei frunze de laur, ascuțit și tăios. – Din fr. framée.

DOOM

framée s. f., art. framéea, g.-d. art. framéii; pl. framéi

frameii
FRAMÉE, framei, s. f. (În evul mediu, la popoarele germanice) Lance de luptă de înălțimea unui om, cu vârful în forma unei frunze de laur, ascuțit și tăios. – Din fr. framée.

DOOM

framée s. f., art. framéea, g.-d. art. framéii; pl. framéi

frameile
FRAMÉE, framei, s. f. (În evul mediu, la popoarele germanice) Lance de luptă de înălțimea unui om, cu vârful în forma unei frunze de laur, ascuțit și tăios. – Din fr. framée.

DOOM

framée s. f., art. framéea, g.-d. art. framéii; pl. framéi

frameilor
FRAMÉE, framei, s. f. (În evul mediu, la popoarele germanice) Lance de luptă de înălțimea unui om, cu vârful în forma unei frunze de laur, ascuțit și tăios. – Din fr. framée.

DOOM

framée s. f., art. framéea, g.-d. art. framéii; pl. framéi

franc
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

franc
FRANC¹, franci, s. m. 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția înainte de introducerea monedei euro, dar și în alte țări. 2. (Înv.) Unitate monetară în România; leu². ♦ (Azi, la pl.) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

franc
FRANC², franci, s. m. Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul. – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

franc
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

franca
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

franca
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

franca
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francai
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francam
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francamente
FRANCAMÉNTE adv. (În mod) sincer, cu franchețe, direct, pe față. [< it. francamente].

francare
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francare
FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

DOOM

francáre s. f., g.-d. art. francắrii; pl. francắri

francarea
FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

DOOM

francáre s. f., g.-d. art. francắrii; pl. francắri

francară
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francarăm
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francarăți
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francase
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francasem
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francaseră
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francaserăm
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francaserăți
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francaseși
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francaseți
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francat
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francat
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francata
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francate
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francatei
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francatele
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francatelor
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francatul
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francatului
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francatura
FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

francaturi
FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

francaturii
FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

francaturile
FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

francaturilor
FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.

francau
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francași
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francați
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francați
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francații
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

francaților
FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

france
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

france
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

francei
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

francei
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

franceina
FRANCEÍNĂ, franceine, s. f. (La pl.) Clasă de coloranți cu mare stabilitate la lumină, care vopsesc mătasea în diferite nuanțe de roșu; (și la sg.) colorant din această clasă. – Din fr. francéine.

DOOM

franceínă s. f., g.-d. art. franceínei; pl. franceíne

franceine
FRANCEÍNĂ, franceine, s. f. (La pl.) Clasă de coloranți cu mare stabilitate la lumină, care vopsesc mătasea în diferite nuanțe de roșu; (și la sg.) colorant din această clasă. – Din fr. francéine.

DOOM

franceínă s. f., g.-d. art. franceínei; pl. franceíne

franceinei
FRANCEÍNĂ, franceine, s. f. (La pl.) Clasă de coloranți cu mare stabilitate la lumină, care vopsesc mătasea în diferite nuanțe de roșu; (și la sg.) colorant din această clasă. – Din fr. francéine.

DOOM

franceínă s. f., g.-d. art. franceínei; pl. franceíne

franceinele
FRANCEÍNĂ, franceine, s. f. (La pl.) Clasă de coloranți cu mare stabilitate la lumină, care vopsesc mătasea în diferite nuanțe de roșu; (și la sg.) colorant din această clasă. – Din fr. francéine.

DOOM

franceínă s. f., g.-d. art. franceínei; pl. franceíne

franceinelor
FRANCEÍNĂ, franceine, s. f. (La pl.) Clasă de coloranți cu mare stabilitate la lumină, care vopsesc mătasea în diferite nuanțe de roșu; (și la sg.) colorant din această clasă. – Din fr. francéine.

DOOM

franceínă s. f., g.-d. art. franceínei; pl. franceíne

francele
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

francele
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

francelor
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

francelor
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

francez
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francez
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

franceza
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

franceze
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francezei
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francezele
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francezelor
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francezi
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francezii
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francezilor
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francezul
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francezului
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

franchează
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

franchez
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francheze
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

franchezi
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

franchețe
FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc³; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.

DOOM

franchéțe s. f., art. franchéțea, g.-d. art. franchéței

franchețe
FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc³; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.

franchețea
FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc³; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.

DOOM

franchéțe s. f., art. franchéțea, g.-d. art. franchéței

francheței
FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc³; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.

DOOM

franchéțe s. f., art. franchéțea, g.-d. art. franchéței

francheță
FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc³; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.

franchism
FRANCHÍSM s.n. Doctrina și mișcarea politică fascistă apărată și impusă în Spania de generalul Francisco Franco. [< fr. franquisme].

franchist
FRANCHÍST, -Ă adj. Referitor la regimul și dictatura generalului Francisco Franco. // s.m. și f. Partizan al dictaturii spaniole fasciste a lui Franco. [< fr. franquiste].

franci
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

franci
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

francii
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

francii
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

francilor
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

francilor
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

francisca
FRANCÍSCĂ, franciște, s. f. Armă albă de lovire și tăiere de forma unei securi, folosită mai ales de franci⁴ în Evul Mediu. – Din fr. francisque.

franciscan
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscan
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscana
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscana
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscane
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscane
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanei
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanei
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanele
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanele
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanelor
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanelor
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscani
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscani
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanii
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanii
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanilor
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanilor
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanism
FRANCISCANÍSM s.n. Mișcare religioasă a lui Francesco d'Assisi, care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii. [< it. francescanesimo, cf. Francesco d'Assisi – teolog și poet catolic italian din evul mediu].

franciscanismul
FRANCISCANÍSM s.n. Mișcare religioasă a lui Francesco d'Assisi, care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii. [< it. francescanesimo, cf. Francesco d'Assisi – teolog și poet catolic italian din evul mediu].

franciscanismului
FRANCISCANÍSM s.n. Mișcare religioasă a lui Francesco d'Assisi, care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii. [< it. francescanesimo, cf. Francesco d'Assisi – teolog și poet catolic italian din evul mediu].

franciscanul
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanul
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanului
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

franciscanului
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d'Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.

DOOM

franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáne

francist
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

francista
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

franciste
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

francistei
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

francistele
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

francistelor
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

francistul
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

francistului
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

franciu
FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.

DOOM

fránciu [ciu pron. ciu] s. n., art. fránciul; simb. Fr

franciul
FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.

DOOM

fránciu [ciu pron. ciu] s. n., art. fránciul; simb. Fr

franciului
FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.

DOOM

fránciu [ciu pron. ciu] s. n., art. fránciul; simb. Fr

francium
FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.

DOOM

fránciu [ciu pron. ciu] s. n., art. fránciul; simb. Fr

franciza
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

franciza
FRANCÍZĂ, francíze, s. f. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii. – Din fr. franchise.

DOOM

*francíză s. f., g.-d art. francízei, pl. francíze

francizai
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizam
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizare
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizare
FRANCIZÁRE s.f. Acțiunea de a franciza și rezultatul ei. [< franciza].

francizarea
FRANCIZÁRE s.f. Acțiunea de a franciza și rezultatul ei. [< franciza].

francizară
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizarăm
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizarăți
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizase
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizasem
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizaseră
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizaserăm
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizaserăți
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizaseși
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizaseți
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizat
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizat
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizata
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizate
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizatei
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizatele
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizatelor
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizatul
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizatului
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizau
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizași
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizați
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizați
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizații
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizaților
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francize
FRANCÍZĂ, francíze, s. f. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii. – Din fr. franchise.

DOOM

*francíză s. f., g.-d art. francízei, pl. francíze

francizează
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizei
FRANCÍZĂ, francíze, s. f. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii. – Din fr. franchise.

DOOM

*francíză s. f., g.-d art. francízei, pl. francíze

francizele
FRANCÍZĂ, francíze, s. f. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii. – Din fr. franchise.

DOOM

*francíză s. f., g.-d art. francízei, pl. francíze

francizelor
FRANCÍZĂ, francíze, s. f. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii. – Din fr. franchise.

DOOM

*francíză s. f., g.-d art. francízei, pl. francíze

francizez
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizeze
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizezi
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizor
FRANCIZÓR, francizóri, s. m. Persoană sau instituție care acordă o franciză, o concesiune. – Din fr. franchiseur.

DOOM

francizór s. m., pl. francizóri

francizori
FRANCIZÓR, francizóri, s. m. Persoană sau instituție care acordă o franciză, o concesiune. – Din fr. franchiseur.

DOOM

francizór s. m., pl. francizóri

francizorii
FRANCIZÓR, francizóri, s. m. Persoană sau instituție care acordă o franciză, o concesiune. – Din fr. franchiseur.

DOOM

francizór s. m., pl. francizóri

francizorilor
FRANCIZÓR, francizóri, s. m. Persoană sau instituție care acordă o franciză, o concesiune. – Din fr. franchiseur.

DOOM

francizór s. m., pl. francizóri

francizorul
FRANCIZÓR, francizóri, s. m. Persoană sau instituție care acordă o franciză, o concesiune. – Din fr. franchiseur.

DOOM

francizór s. m., pl. francizóri

francizorule
FRANCIZÓR, francizóri, s. m. Persoană sau instituție care acordă o franciză, o concesiune. – Din fr. franchiseur.

DOOM

francizór s. m., pl. francizóri

francizorului
FRANCIZÓR, francizóri, s. m. Persoană sau instituție care acordă o franciză, o concesiune. – Din fr. franchiseur.

DOOM

francizór s. m., pl. francizóri

francizând
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizînd
FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

francizări
FRANCIZÁRE s.f. Acțiunea de a franciza și rezultatul ei. [< franciza].

francizării
FRANCIZÁRE s.f. Acțiunea de a franciza și rezultatul ei. [< franciza].

francizările
FRANCIZÁRE s.f. Acțiunea de a franciza și rezultatul ei. [< franciza].

francizărilor
FRANCIZÁRE s.f. Acțiunea de a franciza și rezultatul ei. [< franciza].

franciște
FRANCÍSCĂ, franciște, s. f. Armă albă de lovire și tăiere de forma unei securi, folosită mai ales de franci⁴ în Evul Mediu. – Din fr. francisque.

franciștei
FRANCÍSCĂ, franciște, s. f. Armă albă de lovire și tăiere de forma unei securi, folosită mai ales de franci⁴ în Evul Mediu. – Din fr. francisque.

franciștele
FRANCÍSCĂ, franciște, s. f. Armă albă de lovire și tăiere de forma unei securi, folosită mai ales de franci⁴ în Evul Mediu. – Din fr. francisque.

franciștelor
FRANCÍSCĂ, franciște, s. f. Armă albă de lovire și tăiere de forma unei securi, folosită mai ales de franci⁴ în Evul Mediu. – Din fr. francisque.

franciști
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

franciștii
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

franciștilor
FRANCÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în limba și literatura franceză. [Cf. it. francista, fr. franciste].

francmason
FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.

DOOM

francmasón (franc-ma-) s. m., pl. francmasóni

francmasonerie
FRANCMASONERÍE s. f. Asociație de elite, non-profit, liber consimțită, universală, secretă, care aderă la o anumită explicație metafizică a lumii, de obicei cu caracter ezoteric și care are o orientare filantropică și activează pentru ameliorarea calității vieții atât pe plan material, cât și moral, ca și pentru progresul individual și social; masonerie. – Din fr. franc-maçonnerie.

DOOM

francmasoneríe (franc-ma-) s. f., art. francmasonería, g.-d. francmasoneríi, art. francmasoneríei

francmasoni
FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.

DOOM

francmasón (franc-ma-) s. m., pl. francmasóni

francmasonic
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonica
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonice
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonicei
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonicele
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonicelor
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonici
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonicii
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonicilor
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonicul
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonicului
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.

DOOM

francmasónic (franc-ma-) adj. m., pl. francmasónici; f. francmasónică, pl. francmasónice

francmasonii
FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.

DOOM

francmasón (franc-ma-) s. m., pl. francmasóni

francmasonilor
FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.

DOOM

francmasón (franc-ma-) s. m., pl. francmasóni

francmasonul
FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.

DOOM

francmasón (franc-ma-) s. m., pl. francmasóni

francmasonului
FRANCMASÓN, francmasoni, s. m. Membru al unei organizații (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.

DOOM

francmasón (franc-ma-) s. m., pl. francmasóni

franco
FRÁNCO adv., adj. invar. Termen internațional desemnând exceptarea, scutirea de la plata unor taxe. ♦ Francat. – Din fr., it. franco.

DOOM

fránco adj. invar., adv.

francofil
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofila
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofile
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofilei
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofilele
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofilelor
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofili
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofilia
FRANCOFILÍE s.f. Prietenie față de Franța; galofilie. [Gen -iei. / < fr. francophilie].

francofilie
FRANCOFILÍE s.f. Prietenie față de Franța; galofilie. [Gen -iei. / < fr. francophilie].

francofiliei
FRANCOFILÍE s.f. Prietenie față de Franța; galofilie. [Gen -iei. / < fr. francophilie].

francofilii
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofilii
FRANCOFILÍE s.f. Prietenie față de Franța; galofilie. [Gen -iei. / < fr. francophilie].

francofililor
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofilul
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofilului
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

DOOM

francofíl adj. m., pl. francofíli; f. francofílă, pl. francofíle

francofob
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofob
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofoba
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofoba
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobe
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobe
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobei
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobei
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobele
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobele
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobelor
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobelor
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobi
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobi
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobia
FRANCOFOBÍE s.f. Ură față de francezi; galofobie. [Gen. -iei. / < fr. francophobie].

francofobie
FRANCOFOBÍE s.f. Ură față de francezi; galofobie. [Gen. -iei. / < fr. francophobie].

francofobiei
FRANCOFOBÍE s.f. Ură față de francezi; galofobie. [Gen. -iei. / < fr. francophobie].

francofobii
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobii
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobii
FRANCOFOBÍE s.f. Ură față de francezi; galofobie. [Gen. -iei. / < fr. francophobie].

francofobiile
FRANCOFOBÍE s.f. Ură față de francezi; galofobie. [Gen. -iei. / < fr. francophobie].

francofobiilor
FRANCOFOBÍE s.f. Ură față de francezi; galofobie. [Gen. -iei. / < fr. francophobie].

francofobilor
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobilor
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobul
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobul
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobului
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofobului
FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe].

francofon
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofon
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofona
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofona
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofone
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofone
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonei
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonei
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonele
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonele
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonelor
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonelor
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofoni
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofoni
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonia
FRANCOFONÍE s. f. Ansamblul politico-cultural al popoarelor care folosesc ca limbă oficială sau ca limbă de comunicare internațională limba franceză. – Din fr. francophonie.

DOOM

*francofoníe s. f., art. francofonía, g.-d. francofoníi, art. francofoníei

francofonie
FRANCOFONÍE s. f. Ansamblul politico-cultural al popoarelor care folosesc ca limbă oficială sau ca limbă de comunicare internațională limba franceză. – Din fr. francophonie.

DOOM

*francofoníe s. f., art. francofonía, g.-d. francofoníi, art. francofoníei

francofoniei
FRANCOFONÍE s. f. Ansamblul politico-cultural al popoarelor care folosesc ca limbă oficială sau ca limbă de comunicare internațională limba franceză. – Din fr. francophonie.

DOOM

*francofoníe s. f., art. francofonía, g.-d. francofoníi, art. francofoníei

francofonii
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonii
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonii
FRANCOFONÍE s. f. Ansamblul politico-cultural al popoarelor care folosesc ca limbă oficială sau ca limbă de comunicare internațională limba franceză. – Din fr. francophonie.

DOOM

*francofoníe s. f., art. francofonía, g.-d. francofoníi, art. francofoníei

francofonilor
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonilor
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonul
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonul
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonului
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

francofonului
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone.

DOOM

*francofón adj. m., s. m., pl. francofóni; adj. f., s. f. francofónă, pl. francofóne

franctiror
FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

DOOM

franctirór (franc-ti-) s. m., pl. franctiróri

franctirori
FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

DOOM

franctirór (franc-ti-) s. m., pl. franctiróri

franctirorii
FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

DOOM

franctirór (franc-ti-) s. m., pl. franctiróri

franctirorilor
FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

DOOM

franctirór (franc-ti-) s. m., pl. franctiróri

franctirorul
FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

DOOM

franctirór (franc-ti-) s. m., pl. franctiróri

franctirorului
FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

DOOM

franctirór (franc-ti-) s. m., pl. franctiróri

francul
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

francul
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

francului
FRANC⁴, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor⁴ (1), privitor la franci⁴ (1). – Din fr. franc.

DOOM

franc² (monedă, portaltoi, nume etnic) s. m., pl. franci

francului
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

francând
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francînd
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

DOOM

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francări
FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

DOOM

francáre s. f., g.-d. art. francắrii; pl. francắri

francării
FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

DOOM

francáre s. f., g.-d. art. francắrii; pl. francắri

francările
FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

DOOM

francáre s. f., g.-d. art. francắrii; pl. francắri

francărilor
FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

DOOM

francáre s. f., g.-d. art. francắrii; pl. francắri

franghel
franghel s. m. sg. (reg.) apelativ folosit între prieteni.

frangula
CRUȘẤN, crușâni, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la început roșii, apoi negre, din a cărui scoarță se prepară o băutură laxativă, iar din lemn se obține cel mai bun cărbune pentru prepararea prafului de pușcă (Rhamnus frangula). – Din ucr. krušyna.

franj
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franja
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franje
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franjei
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franjele
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franjelor
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franjul
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franjului
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franjura
FRANJURÁ, franjurez, vb. I. Tranz. A ornamenta cu franjuri. Cf. fr. franger.

DOOM

franjurá (a ~) vb., ind. prez. 3 franjureáză

franjurare
FRANJURÁ, franjurez, vb. I. Tranz. A ornamenta cu franjuri. Cf. fr. franger.

DOOM

franjurá (a ~) vb., ind. prez. 3 franjureáză

franjurat
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjurata
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjurate
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjuratei
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjuratele
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjuratelor
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjuratul
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjuratului
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjurați
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjurații
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjuraților
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.

franjuri
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franjurile
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franjurilor
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.; în forma franjă) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: fránjă s. f.] – Din fr. frange.

DOOM

fránjă (dungă de lumină) s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; pl. fránje

franklin
FRÁNKLIN, franklini, s. m. Unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.

DOOM

!fránklin (fran-klin/frank-lin) s. m., pl. fránklini; simb. Fr

franklini
FRÁNKLIN, franklini, s. m. Unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.

DOOM

!fránklin (fran-klin/frank-lin) s. m., pl. fránklini; simb. Fr

franklinii
FRÁNKLIN, franklini, s. m. Unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.

DOOM

!fránklin (fran-klin/frank-lin) s. m., pl. fránklini; simb. Fr

franklinilor
FRÁNKLIN, franklini, s. m. Unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.

DOOM

!fránklin (fran-klin/frank-lin) s. m., pl. fránklini; simb. Fr

franklinul
FRÁNKLIN, franklini, s. m. Unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.

DOOM

!fránklin (fran-klin/frank-lin) s. m., pl. fránklini; simb. Fr

franklinului
FRÁNKLIN, franklini, s. m. Unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.

DOOM

!fránklin (fran-klin/frank-lin) s. m., pl. fránklini; simb. Fr

franzela
FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pâine albă de formă lunguiață; jimblă. – Din ngr. frantzóla.

DOOM

franzélă s. f., g.-d. art. franzélei; pl. franzéle

franzelar
FRANZELÁR, franzelari, s. m. Persoană care face sau vinde franzele. – Franzelă + suf. -ar.

DOOM

franzelár s. m., pl. franzelári

franzelari
FRANZELÁR, franzelari, s. m. Persoană care face sau vinde franzele. – Franzelă + suf. -ar.

DOOM

franzelár s. m., pl. franzelári

franzelarii
FRANZELÁR, franzelari, s. m. Persoană care face sau vinde franzele. – Franzelă + suf. -ar.

DOOM

franzelár s. m., pl. franzelári

franzelarilor
FRANZELÁR, franzelari, s. m. Persoană care face sau vinde franzele. – Franzelă + suf. -ar.

DOOM

franzelár s. m., pl. franzelári

franzelarul
FRANZELÁR, franzelari, s. m. Persoană care face sau vinde franzele. – Franzelă + suf. -ar.

DOOM

franzelár s. m., pl. franzelári

franzelarului
FRANZELÁR, franzelari, s. m. Persoană care face sau vinde franzele. – Franzelă + suf. -ar.

DOOM

franzelár s. m., pl. franzelári

franzele
FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pâine albă de formă lunguiață; jimblă. – Din ngr. frantzóla.

DOOM

franzélă s. f., g.-d. art. franzélei; pl. franzéle

franzelei
FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pâine albă de formă lunguiață; jimblă. – Din ngr. frantzóla.

DOOM

franzélă s. f., g.-d. art. franzélei; pl. franzéle

franzelele
FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pâine albă de formă lunguiață; jimblă. – Din ngr. frantzóla.

DOOM

franzélă s. f., g.-d. art. franzélei; pl. franzéle

franzelelor
FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pâine albă de formă lunguiață; jimblă. – Din ngr. frantzóla.

DOOM

franzélă s. f., g.-d. art. franzélei; pl. franzéle

franzeluța
FRANZELÚȚĂ, franzeluțe, s. f. Diminutiv al lui franzelă. ♦ Chiflă. – Franzelă + suf. -uță.

DOOM

franzelúță s. f., g.-d. art. franzelúței; pl. franzelúțe

franzeluțe
FRANZELÚȚĂ, franzeluțe, s. f. Diminutiv al lui franzelă. ♦ Chiflă. – Franzelă + suf. -uță.

DOOM

franzelúță s. f., g.-d. art. franzelúței; pl. franzelúțe

franzeluței
FRANZELÚȚĂ, franzeluțe, s. f. Diminutiv al lui franzelă. ♦ Chiflă. – Franzelă + suf. -uță.

DOOM

franzelúță s. f., g.-d. art. franzelúței; pl. franzelúțe

franzeluțele
FRANZELÚȚĂ, franzeluțe, s. f. Diminutiv al lui franzelă. ♦ Chiflă. – Franzelă + suf. -uță.

DOOM

franzelúță s. f., g.-d. art. franzelúței; pl. franzelúțe

franzeluțelor
FRANZELÚȚĂ, franzeluțe, s. f. Diminutiv al lui franzelă. ♦ Chiflă. – Franzelă + suf. -uță.

DOOM

franzelúță s. f., g.-d. art. franzelúței; pl. franzelúțe

franzelăreasa
FRANZELĂREÁSĂ, franzelărese, s. f. Femeie care face sau vinde franzele; soția franzelarului. – Franzelar + suf. -easă.

DOOM

franzelăreásă s. f., g.-d. art. franzelărései; pl. franzelărése

franzelărese
FRANZELĂREÁSĂ, franzelărese, s. f. Femeie care face sau vinde franzele; soția franzelarului. – Franzelar + suf. -easă.

DOOM

franzelăreásă s. f., g.-d. art. franzelărései; pl. franzelărése

franzelăresei
FRANZELĂREÁSĂ, franzelărese, s. f. Femeie care face sau vinde franzele; soția franzelarului. – Franzelar + suf. -easă.

DOOM

franzelăreásă s. f., g.-d. art. franzelărései; pl. franzelărése

franzelăresele
FRANZELĂREÁSĂ, franzelărese, s. f. Femeie care face sau vinde franzele; soția franzelarului. – Franzelar + suf. -easă.

DOOM

franzelăreásă s. f., g.-d. art. franzelărései; pl. franzelărése

franzelăreselor
FRANZELĂREÁSĂ, franzelărese, s. f. Femeie care face sau vinde franzele; soția franzelarului. – Franzelar + suf. -easă.

DOOM

franzelăreásă s. f., g.-d. art. franzelărései; pl. franzelărése

franzelăria
FRANZELĂRÍE, franzelării, s. f. Brutărie unde se fac sau prăvălie unde se vând franzele. – Franzelă + suf. -ărie.

DOOM

franzelăríe s. f., art. franzelăría, g.-d. art. franzelăríei; pl. franzelăríi, art. franzelăríile

franzelărie
FRANZELĂRÍE, franzelării, s. f. Brutărie unde se fac sau prăvălie unde se vând franzele. – Franzelă + suf. -ărie.

DOOM

franzelăríe s. f., art. franzelăría, g.-d. art. franzelăríei; pl. franzelăríi, art. franzelăríile

franzelăriei
FRANZELĂRÍE, franzelării, s. f. Brutărie unde se fac sau prăvălie unde se vând franzele. – Franzelă + suf. -ărie.

DOOM

franzelăríe s. f., art. franzelăría, g.-d. art. franzelăríei; pl. franzelăríi, art. franzelăríile

franzelării
FRANZELĂRÍE, franzelării, s. f. Brutărie unde se fac sau prăvălie unde se vând franzele. – Franzelă + suf. -ărie.

DOOM

franzelăríe s. f., art. franzelăría, g.-d. art. franzelăríei; pl. franzelăríi, art. franzelăríile

franzelăriile
FRANZELĂRÍE, franzelării, s. f. Brutărie unde se fac sau prăvălie unde se vând franzele. – Franzelă + suf. -ărie.

DOOM

franzelăríe s. f., art. franzelăría, g.-d. art. franzelăríei; pl. franzelăríi, art. franzelăríile

franzelăriilor
FRANZELĂRÍE, franzelării, s. f. Brutărie unde se fac sau prăvălie unde se vând franzele. – Franzelă + suf. -ărie.

DOOM

franzelăríe s. f., art. franzelăría, g.-d. art. franzelăríei; pl. franzelăríi, art. franzelăríile

frană
FRÁNĂ s.f. (Geol.) Alunecare de teren în formă de cuib. [< fr. frana].

franș
FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

DOOM

franc¹ (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. fráncă, pl. fránce

franșiză
FRANȘÍZĂ s.f. 1. (Mat.) Parte exceptată dintr-un total, exprimată în procente. 2. (Mar.) Clauză de asigurare în virtutea căreia asiguratorii sunt exonerați de anumite riscuri. [< fr. franchise].

franțez
FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

DOOM

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

franțuji
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțujii
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțujilor
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuz
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuze
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzea
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzeai
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzeam
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzeasca
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzeáscă (limbă) (înv.) s. f., g.-d. art. franțuzéștii

franțuzeasca
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzésc adj. m., f. franțuzeáscă; pl. m. și f. franțuzéști

franțuzească
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzeau
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzeați
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzesc
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzésc adj. m., f. franțuzeáscă; pl. m. și f. franțuzéști

franțuzesc
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzescul
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzésc adj. m., f. franțuzeáscă; pl. m. și f. franțuzéști

franțuzescului
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzésc adj. m., f. franțuzeáscă; pl. m. și f. franțuzéști

franțuzește
FRANȚUZÉȘTE adv. Ca francezii, în felul francezilor; în limba franceză. – Franțuz + suf. -ește.

DOOM

franțuzéște adv.

franțuzește
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzești
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzeáscă (limbă) (înv.) s. f., g.-d. art. franțuzéștii

franțuzești
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzésc adj. m., f. franțuzeáscă; pl. m. și f. franțuzéști

franțuzești
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzeștii
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzeáscă (limbă) (înv.) s. f., g.-d. art. franțuzéștii

franțuzeștii
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzésc adj. m., f. franțuzeáscă; pl. m. și f. franțuzéști

franțuzeștile
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzésc adj. m., f. franțuzeáscă; pl. m. și f. franțuzéști

franțuzeștilor
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2). ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.

DOOM

franțuzésc adj. m., f. franțuzeáscă; pl. m. și f. franțuzéști

franțuzi
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzii
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzim
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzind
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzire
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzire
FRANȚUZÍRE, franțuziri, s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. – V. franțuzi.

DOOM

franțuzíre (rar) s. f., g.-d. art. franțuzírii; pl. franțuzíri

franțuzirea
FRANȚUZÍRE, franțuziri, s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. – V. franțuzi.

DOOM

franțuzíre (rar) s. f., g.-d. art. franțuzírii; pl. franțuzíri

franțuziri
FRANȚUZÍRE, franțuziri, s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. – V. franțuzi.

DOOM

franțuzíre (rar) s. f., g.-d. art. franțuzírii; pl. franțuzíri

franțuzirii
FRANȚUZÍRE, franțuziri, s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. – V. franțuzi.

DOOM

franțuzíre (rar) s. f., g.-d. art. franțuzírii; pl. franțuzíri

franțuzirile
FRANȚUZÍRE, franțuziri, s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. – V. franțuzi.

DOOM

franțuzíre (rar) s. f., g.-d. art. franțuzírii; pl. franțuzíri

franțuzirilor
FRANȚUZÍRE, franțuziri, s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. – V. franțuzi.

DOOM

franțuzíre (rar) s. f., g.-d. art. franțuzírii; pl. franțuzíri

franțuziră
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzirăm
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzirăți
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzise
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzisem
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuziseră
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuziserăm
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuziserăți
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuziseși
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuziseți
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzism
FRANȚUZÍSM, franțuzisme, s. n. Cuvânt, expresie împrumutate din limba franceză de o altă limbă și neasimilate de aceasta. – Franțuz + suf. -ism.

DOOM

franțuzísm s. n., pl. franțuzísme

franțuzisme
FRANȚUZÍSM, franțuzisme, s. n. Cuvânt, expresie împrumutate din limba franceză de o altă limbă și neasimilate de aceasta. – Franțuz + suf. -ism.

DOOM

franțuzísm s. n., pl. franțuzísme

franțuzismele
FRANȚUZÍSM, franțuzisme, s. n. Cuvânt, expresie împrumutate din limba franceză de o altă limbă și neasimilate de aceasta. – Franțuz + suf. -ism.

DOOM

franțuzísm s. n., pl. franțuzísme

franțuzismelor
FRANȚUZÍSM, franțuzisme, s. n. Cuvânt, expresie împrumutate din limba franceză de o altă limbă și neasimilate de aceasta. – Franțuz + suf. -ism.

DOOM

franțuzísm s. n., pl. franțuzísme

franțuzismul
FRANȚUZÍSM, franțuzisme, s. n. Cuvânt, expresie împrumutate din limba franceză de o altă limbă și neasimilate de aceasta. – Franțuz + suf. -ism.

DOOM

franțuzísm s. n., pl. franțuzísme

franțuzismului
FRANȚUZÍSM, franțuzisme, s. n. Cuvânt, expresie împrumutate din limba franceză de o altă limbă și neasimilate de aceasta. – Franțuz + suf. -ism.

DOOM

franțuzísm s. n., pl. franțuzísme

franțuzit
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuzit
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzita
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzite
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzitei
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzitele
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzitelor
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzitul
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzitului
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuziși
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuziți
FRANȚUZÍ, franțuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuința în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze. – Din franțuz.

DOOM

franțuzí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. franțuzéște, imperf. 3 sg. franțuzeá; conj. prez. 3 să franțuzeáscă

franțuziți
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuziții
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuziților
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.

franțuzoaica
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzoaice
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzoaicei
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzoaicele
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzoaicelor
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzoaico
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzul
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzule
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțuzului
FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică.

DOOM

franțuzoáică s. f., g.-d. art. franțuzoáicei; pl. franțuzoáice

franțușca
FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că. Cf. pol. francuzka.

DOOM

franțúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțúștei; pl. franțúște

franțușco
FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că. Cf. pol. francuzka.

DOOM

franțúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțúștei; pl. franțúște

franțuște
FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că. Cf. pol. francuzka.

DOOM

franțúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțúștei; pl. franțúște

franțuștei
FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că. Cf. pol. francuzka.

DOOM

franțúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțúștei; pl. franțúște

franțuștele
FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că. Cf. pol. francuzka.

DOOM

franțúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțúștei; pl. franțúște

franțuștelor
FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că. Cf. pol. francuzka.

DOOM

franțúșcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțúștei; pl. franțúște

frapa
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapai
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapam
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapant
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapanta
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapante
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapantei
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapantele
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapantelor
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapantul
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapantului
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapanți
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapanții
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapanților
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.

DOOM

frapánt adj. m., pl. frapánți; f. frapántă, pl. frapánte

frapare
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapare
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

frapară
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

fraparăm
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

fraparăți
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapase
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapasem
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapaseră
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapaserăm
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapaserăți
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapaseși
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapaseți
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapat
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapat
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapata
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapate
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapatei
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapatele
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapatelor
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapatul
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapatului
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapau
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapași
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapați
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapați
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapații
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapaților
FRAPÁT, -Ă, frapați, -te, adj. (Despre băuturi) Răcit cu gheață. – V. frapa.

frapează
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapez
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapeze
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapezi
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapiera
FRAPIÉRĂ, frapiere, s. f. Vas special, de obicei de aluminiu (așezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheață a băuturilor. [Pr.: -pi-e-] – Din frapa (după fructieră, supieră etc.).

DOOM

frapiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. frapiérei; pl. frapiére

frapiere
FRAPIÉRĂ, frapiere, s. f. Vas special, de obicei de aluminiu (așezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheață a băuturilor. [Pr.: -pi-e-] – Din frapa (după fructieră, supieră etc.).

DOOM

frapiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. frapiérei; pl. frapiére

frapierei
FRAPIÉRĂ, frapiere, s. f. Vas special, de obicei de aluminiu (așezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheață a băuturilor. [Pr.: -pi-e-] – Din frapa (după fructieră, supieră etc.).

DOOM

frapiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. frapiérei; pl. frapiére

frapierele
FRAPIÉRĂ, frapiere, s. f. Vas special, de obicei de aluminiu (așezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheață a băuturilor. [Pr.: -pi-e-] – Din frapa (după fructieră, supieră etc.).

DOOM

frapiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. frapiérei; pl. frapiére

frapierelor
FRAPIÉRĂ, frapiere, s. f. Vas special, de obicei de aluminiu (așezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheață a băuturilor. [Pr.: -pi-e-] – Din frapa (după fructieră, supieră etc.).

DOOM

frapiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. frapiérei; pl. frapiére

frapând
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

frapînd
FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

DOOM

frapá (a ~) vb., ind. prez. 3 frapeáză

fras
fras s. n. – Gastralgie infantilă. Sb. fras (Candrea; REW 3262a).

frasanaie
frasanaie s. m. sg. (adol.) om credul / naiv.

frasin
FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior). – Lat. fraxinus.

DOOM

cățélul-frásinului (insectă) s. m. art.

frasini
FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior). – Lat. fraxinus.

DOOM

cățélul-frásinului (insectă) s. m. art.

frasinii
FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior). – Lat. fraxinus.

DOOM

cățélul-frásinului (insectă) s. m. art.

frasinilor
FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior). – Lat. fraxinus.

DOOM

cățélul-frásinului (insectă) s. m. art.

frasinul
FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior). – Lat. fraxinus.

DOOM

cățélul-frásinului (insectă) s. m. art.

frasinului
FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior). – Lat. fraxinus.

DOOM

cățélul-frásinului (insectă) s. m. art.

frasnian
FRASNIÁN s.n. (Geol.) Etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. frasnien, cf. Frasnes – localitate în Belgia].

DOOM

frasnián (-ni-an) s. n.

frasnianul
FRASNIÁN s.n. (Geol.) Etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. frasnien, cf. Frasnes – localitate în Belgia].

DOOM

frasnián (-ni-an) s. n.

frasnianului
FRASNIÁN s.n. (Geol.) Etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. frasnien, cf. Frasnes – localitate în Belgia].

DOOM

frasnián (-ni-an) s. n.

frate
FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei. ♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Lat. frater, -tris.

DOOM

*fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui fráte-meu (-tău, -său)

fratele
FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei. ♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Lat. frater, -tris.

DOOM

*fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui fráte-meu (-tău, -său)

fratelui
FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei. ♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Lat. frater, -tris.

DOOM

*fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui fráte-meu (-tău, -său)

fratern
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraterna
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraterne
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraternei
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraternel
FRATERNÉL, -Ă adj. (Franțuzism) Fratern. [< fr. fraternel].

fraternele
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraternelor
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraterni
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraternii
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraternilor
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraternitate
FRATERNITÁTE, fraternități, s. f. Legătură strânsă, frățească între persoane, între colectivități, între popoare etc.; frăție, frățietate. – Din fr. fraternité, lat. fraternitas, -atis.

DOOM

fraternitáte s. f., g.-d. art. fraternitắții; pl. fraternitắți

fraternitatea
FRATERNITÁTE, fraternități, s. f. Legătură strânsă, frățească între persoane, între colectivități, între popoare etc.; frăție, frățietate. – Din fr. fraternité, lat. fraternitas, -atis.

DOOM

fraternitáte s. f., g.-d. art. fraternitắții; pl. fraternitắți

fraternități
FRATERNITÁTE, fraternități, s. f. Legătură strânsă, frățească între persoane, între colectivități, între popoare etc.; frăție, frățietate. – Din fr. fraternité, lat. fraternitas, -atis.

DOOM

fraternitáte s. f., g.-d. art. fraternitắții; pl. fraternitắți

fraternității
FRATERNITÁTE, fraternități, s. f. Legătură strânsă, frățească între persoane, între colectivități, între popoare etc.; frăție, frățietate. – Din fr. fraternité, lat. fraternitas, -atis.

DOOM

fraternitáte s. f., g.-d. art. fraternitắții; pl. fraternitắți

fraternitățile
FRATERNITÁTE, fraternități, s. f. Legătură strânsă, frățească între persoane, între colectivități, între popoare etc.; frăție, frățietate. – Din fr. fraternité, lat. fraternitas, -atis.

DOOM

fraternitáte s. f., g.-d. art. fraternitắții; pl. fraternitắți

fraternităților
FRATERNITÁTE, fraternități, s. f. Legătură strânsă, frățească între persoane, între colectivități, între popoare etc.; frăție, frățietate. – Din fr. fraternité, lat. fraternitas, -atis.

DOOM

fraternitáte s. f., g.-d. art. fraternitắții; pl. fraternitắți

fraterniza
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizai
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizam
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizare
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizare
FRATERNIZÁRE, fraternizări, s. f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei; înfrățire, unire. – V. fraterniza.

DOOM

fraternizáre s. f., g.-d. art. fraternizắrii; pl. fraternizắri

fraternizarea
FRATERNIZÁRE, fraternizări, s. f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei; înfrățire, unire. – V. fraterniza.

DOOM

fraternizáre s. f., g.-d. art. fraternizắrii; pl. fraternizắri

fraternizară
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizarăm
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizarăți
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizase
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizasem
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizaseră
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizaserăm
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizaserăți
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizaseși
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizaseți
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizat
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizau
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizași
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizați
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizează
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizez
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizeze
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizezi
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizând
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizînd
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.

DOOM

fraternizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizeáză

fraternizări
FRATERNIZÁRE, fraternizări, s. f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei; înfrățire, unire. – V. fraterniza.

DOOM

fraternizáre s. f., g.-d. art. fraternizắrii; pl. fraternizắri

fraternizării
FRATERNIZÁRE, fraternizări, s. f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei; înfrățire, unire. – V. fraterniza.

DOOM

fraternizáre s. f., g.-d. art. fraternizắrii; pl. fraternizắri

fraternizările
FRATERNIZÁRE, fraternizări, s. f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei; înfrățire, unire. – V. fraterniza.

DOOM

fraternizáre s. f., g.-d. art. fraternizắrii; pl. fraternizắri

fraternizărilor
FRATERNIZÁRE, fraternizări, s. f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei; înfrățire, unire. – V. fraterniza.

DOOM

fraternizáre s. f., g.-d. art. fraternizắrii; pl. fraternizắri

fraternul
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fraternului
FRATÉRN, -Ă, fraterni, -e, adj. Frățesc. – Din lat. fraternus.

DOOM

fratérn adj. m., pl. fratérni; f. fratérnă, pl. fratérne

fratria
FRATRÍE, fratrii, s. f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie.

DOOM

fratríe (fra-tri-) s. f., art. fratría, g.-d. art. fratríei; pl. fratríi, art. fratríile

fratricid
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

fratricid
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricid
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricida
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricida
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricide
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricide
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidei
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidei
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidele
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidele
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidelor
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidelor
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidul
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

fratricidul
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidul
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidului
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

fratricidului
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricidului
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratriciduri
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

fratricidurile
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

fratricidurilor
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

fratricizi
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricizi
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricizii
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricizii
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricizilor
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratricizilor
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.

DOOM

!fratricíd² (crimă) (fra-tri-) s. n., pl. fratricíde

fratrie
FRATRÍE, fratrii, s. f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie.

DOOM

fratríe (fra-tri-) s. f., art. fratría, g.-d. art. fratríei; pl. fratríi, art. fratríile

fratriei
FRATRÍE, fratrii, s. f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie.

DOOM

fratríe (fra-tri-) s. f., art. fratría, g.-d. art. fratríei; pl. fratríi, art. fratríile

fratrii
FRATRÍE, fratrii, s. f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie.

DOOM

fratríe (fra-tri-) s. f., art. fratría, g.-d. art. fratríei; pl. fratríi, art. fratríile

fratriile
FRATRÍE, fratrii, s. f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie.

DOOM

fratríe (fra-tri-) s. f., art. fratría, g.-d. art. fratríei; pl. fratríi, art. fratríile

fratriilor
FRATRÍE, fratrii, s. f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie.

DOOM

fratríe (fra-tri-) s. f., art. fratría, g.-d. art. fratríei; pl. fratríi, art. fratríile

frauda
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

frauda
FRÁUDĂ, fraude, s. f. (Jur.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.

DOOM

fráudă (fra-u-) s. f., g.-d. art. fráudei; pl. fráude

fraudai
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudam
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudare
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudare
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.

DOOM

*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri

fraudarea
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.

DOOM

*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri

fraudară
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudarăm
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudarăți
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudase
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudasem
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudaseră
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudaserăm
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudaserăți
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudaseși
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudaseți
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudat
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudat
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

fraudatoare
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatoarea
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatoarei
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatoarele
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatoarelor
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudator
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatori
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatorii
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatorilor
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatoriu
FRAUDATÓRIU, -IE adj. Referitor la fraude; fraudulos, înșelător. [Pron. -riu. / cf. lat. fraudatorius, it. fraudatorio].

fraudatorul
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudatorului
FRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Defraudator; înșelător. [Cf. it. fraudatore].

fraudau
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudași
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudați
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraude
FRÁUDĂ, fraude, s. f. (Jur.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.

DOOM

fráudă (fra-u-) s. f., g.-d. art. fráudei; pl. fráude

fraudează
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudei
FRÁUDĂ, fraude, s. f. (Jur.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.

DOOM

fráudă (fra-u-) s. f., g.-d. art. fráudei; pl. fráude

fraudele
FRÁUDĂ, fraude, s. f. (Jur.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.

DOOM

fráudă (fra-u-) s. f., g.-d. art. fráudei; pl. fráude

fraudelor
FRÁUDĂ, fraude, s. f. (Jur.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.

DOOM

fráudă (fra-u-) s. f., g.-d. art. fráudei; pl. fráude

fraudez
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudeze
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudezi
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

frauduloasa
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

frauduloase
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

frauduloasei
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

frauduloasele
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

frauduloaselor
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

fraudulos
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

fraudulosul
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

fraudulosului
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

frauduloși
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

frauduloșii
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

frauduloșilor
FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus.

DOOM

fraudulós (fra-u-) adj. m., pl. fraudulóși; f. frauduloásă, pl. frauduloáse

fraudând
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudînd
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

DOOM

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudări
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.

DOOM

*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri

fraudării
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.

DOOM

*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri

fraudările
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.

DOOM

*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri

fraudărilor
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.

DOOM

*fraudáre (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudắrii; pl. fraudắri

fraxinus
MOJDREÁN, mojdreni, s. m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a cărui coajă se folosește la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. măždrĕan.

fraza
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

fraza
FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

DOOM

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

frazai
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazam
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazare
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazare
FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.

DOOM

frazáre s. f., g.-d. art. frazắrii; pl. frazắri

frazarea
FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.

DOOM

frazáre s. f., g.-d. art. frazắrii; pl. frazắri

frazară
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazarăm
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazarăți
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazase
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazasem
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazaseră
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazaserăm
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazaserăți
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazaseși
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazaseți
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazat
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazat
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

frazau
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazași
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazați
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

fraze
FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

DOOM

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

frazează
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazei
FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

DOOM

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

frazele
FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

DOOM

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

frazelor
FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

DOOM

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

frazeolog
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologa
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologe
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologei
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologele
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologelor
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologi
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologia
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Totalitatea îmbinărilor frazeologice proprii unei limbi. 2. Disciplină a lingvisticii care studiază unitățile frazeologice din limbă. 3. Mod propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 4. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.

DOOM

frazeologíe (-ze-o-) s. f., art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíile

frazeologic
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologica
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologice
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologicei
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologicele
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologicelor
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologici
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologicii
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologicilor
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologicul
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologicului
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.

DOOM

frazeológic (-ze-o-) adj. m., pl. frazeológici; f. frazeológică, pl. frazeológice

frazeologie
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Totalitatea îmbinărilor frazeologice proprii unei limbi. 2. Disciplină a lingvisticii care studiază unitățile frazeologice din limbă. 3. Mod propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 4. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.

DOOM

frazeologíe (-ze-o-) s. f., art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíile

frazeologiei
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Totalitatea îmbinărilor frazeologice proprii unei limbi. 2. Disciplină a lingvisticii care studiază unitățile frazeologice din limbă. 3. Mod propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 4. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.

DOOM

frazeologíe (-ze-o-) s. f., art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíile

frazeologii
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologii
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Totalitatea îmbinărilor frazeologice proprii unei limbi. 2. Disciplină a lingvisticii care studiază unitățile frazeologice din limbă. 3. Mod propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 4. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.

DOOM

frazeologíe (-ze-o-) s. f., art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíile

frazeologiile
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Totalitatea îmbinărilor frazeologice proprii unei limbi. 2. Disciplină a lingvisticii care studiază unitățile frazeologice din limbă. 3. Mod propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 4. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.

DOOM

frazeologíe (-ze-o-) s. f., art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíile

frazeologiilor
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Totalitatea îmbinărilor frazeologice proprii unei limbi. 2. Disciplină a lingvisticii care studiază unitățile frazeologice din limbă. 3. Mod propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 4. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.

DOOM

frazeologíe (-ze-o-) s. f., art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíile

frazeologilor
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologul
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazeologului
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.

DOOM

frazeológă (rar) (-ze-o-) s. f., g.-d. art. frazeológei; pl. frazeológe

frazez
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazeze
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazezi
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazând
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazînd
FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

DOOM

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazări
FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.

DOOM

frazáre s. f., g.-d. art. frazắrii; pl. frazắri

frazării
FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.

DOOM

frazáre s. f., g.-d. art. frazắrii; pl. frazắri

frazările
FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.

DOOM

frazáre s. f., g.-d. art. frazắrii; pl. frazắri

frazărilor
FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.

DOOM

frazáre s. f., g.-d. art. frazắrii; pl. frazắri

frați
FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei. ♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Lat. frater, -tris.

DOOM

*fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui fráte-meu (-tău, -său)

frații
FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei. ♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Lat. frater, -tris.

DOOM

*fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui fráte-meu (-tău, -său)

fraților
FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei. ♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Lat. frater, -tris.

DOOM

*fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui fráte-meu (-tău, -său)

freacă
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

freamăt
HREÁMĂT s. n. v. freamăt.

DOOM

freámăt s. n., pl. freámăte

freamăte
HREÁMĂT s. n. v. freamăt.

DOOM

freámăt s. n., pl. freámăte

freamătele
HREÁMĂT s. n. v. freamăt.

DOOM

freámăt s. n., pl. freámăte

freamătelor
HREÁMĂT s. n. v. freamăt.

DOOM

freámăt s. n., pl. freámăte

freamătul
HREÁMĂT s. n. v. freamăt.

DOOM

freámăt s. n., pl. freámăte

freamătului
HREÁMĂT s. n. v. freamăt.

DOOM

freámăt s. n., pl. freámăte

freatic
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freatica
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freatice
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freaticei
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freaticele
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freaticelor
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freatici
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freaticii
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freaticilor
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freaticul
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freaticului
FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se găsește pe primul strat impermeabil de la suprafața pământului și care alimentează izvoarele, fântânile etc., influențând formarea și proprietățile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.

DOOM

freátic (fre-a-) adj. m., pl. freátici; f. freátică, pl. freátice

freatică
FREÁTICĂ, freatice, adj. f. (Numai în expr.) Apă freatică = pînză de apă subterană care se află aproape de suprafața pămîntului și din care se alimentează izvoarele și fîntînile. Numeroase pînze freatice și izvoare se leagă de structura geologică de precipitații și de covorul vegetal. PROBL. GEOGR. II 87.

freatobiologia
FREATOBIOLOGÍE s. f. Știință care studiază organismele din apa freatică. [Pr.: fre-a-to-bi-o-] – Freatic + biologie.

DOOM

freatobiologíe (fre-a-, -bi-o-) s. f., art. freatobiología, g.-d. freatobiologíi, art. freatobiologíei

freatobiologie
FREATOBIOLOGÍE s. f. Știință care studiază organismele din apa freatică. [Pr.: fre-a-to-bi-o-] – Freatic + biologie.

DOOM

freatobiologíe (fre-a-, -bi-o-) s. f., art. freatobiología, g.-d. freatobiologíi, art. freatobiologíei

freatobiologiei
FREATOBIOLOGÍE s. f. Știință care studiază organismele din apa freatică. [Pr.: fre-a-to-bi-o-] – Freatic + biologie.

DOOM

freatobiologíe (fre-a-, -bi-o-) s. f., art. freatobiología, g.-d. freatobiologíi, art. freatobiologíei

freatobiologii
FREATOBIOLOGÍE s. f. Știință care studiază organismele din apa freatică. [Pr.: fre-a-to-bi-o-] – Freatic + biologie.

DOOM

freatobiologíe (fre-a-, -bi-o-) s. f., art. freatobiología, g.-d. freatobiologíi, art. freatobiologíei

frec
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

freca
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecai
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecam
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecangeală
frecangeală, frecangeli s. f. s. f. preludiu sexual în cursul căruia partenerii ajung la orgasm, drept urmare actul sexual propriu-zis nu mai are loc.

frecangioaică
frecangioaică, frecangioaice s. f. prostituată.

frecangiu
frecangiu, frecangii s. m. om leneș.

frecare
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecare
FRECÁRE, frecări, s. f. Acțiunea de a (se) freca; frecuș, frecătură (1). ♦ (Fiz.) Fenomen care se produce la interacțiunea a două corpuri aflate în contact; forță pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricțiune (1). – V. freca.

DOOM

frecáre s. f., g.-d. art. frecắrii; pl. frecắri

frecarea
FRECÁRE, frecări, s. f. Acțiunea de a (se) freca; frecuș, frecătură (1). ♦ (Fiz.) Fenomen care se produce la interacțiunea a două corpuri aflate în contact; forță pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricțiune (1). – V. freca.

DOOM

frecáre s. f., g.-d. art. frecắrii; pl. frecắri

frecară
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecarăm
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecarăți
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecase
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecasem
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecaseră
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecaserăm
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecaserăți
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecaseși
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecaseți
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecat
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecat
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecat
FRECÁT¹ s. n. Faptul de a (se) freca. – V. freca.

DOOM

frecát s. n.

frecata
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecate
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecatei
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecatele
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecatelor
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecatul
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecatului
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecau
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecași
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecați
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecați
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecații
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frecaților
FRECÁT², -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

frece
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

freci
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecos
frecos s. n. sg. (er.) masturbare.

frecuș
FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

DOOM

frecúș s. n., pl. frecúșuri

frecușul
FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

DOOM

frecúș s. n., pl. frecúșuri

frecușului
FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

DOOM

frecúș s. n., pl. frecúșuri

frecușuri
FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

DOOM

frecúș s. n., pl. frecúșuri

frecușurile
FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

DOOM

frecúș s. n., pl. frecúșuri

frecușurilor
FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

DOOM

frecúș s. n., pl. frecúșuri

frecvent
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecventa
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecventa
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventabil
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabila
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabile
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabilei
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabilele
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabilelor
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabili
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabilii
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabililor
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabilul
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventabilului
FRECVENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi frecventat. [Cf. fr. fréquentable].

frecventai
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventam
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventare
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventare
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

DOOM

frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri

frecventarea
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

DOOM

frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri

frecventară
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventarăm
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventarăți
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventase
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventasem
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventaseră
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventaserăm
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventaserăți
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventaseși
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventaseți
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventat
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventativ
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativa
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventative
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativei
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativele
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativelor
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativi
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativii
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativilor
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativul
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventativului
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

DOOM

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventatoare
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoare
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoarea
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoarea
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoarei
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoarei
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoarele
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoarele
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoarelor
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatoarelor
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventator
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventator
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatori
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatori
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatorii
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatorii
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatorilor
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatorilor
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatorul
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatorul
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatorului
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventatorului
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.

frecventau
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventași
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventați
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecvente
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecventează
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventei
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecventele
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecventelor
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecventez
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventeze
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventezi
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventul
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecventului
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecventând
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventînd
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

DOOM

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventări
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

DOOM

frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri

frecventării
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

DOOM

frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri

frecventările
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

DOOM

frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri

frecventărilor
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

DOOM

frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri

frecvența
FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

DOOM

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe

frecvențe
FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

DOOM

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe

frecvenței
FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

DOOM

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe

frecvențele
FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

DOOM

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe

frecvențelor
FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

DOOM

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe

frecvenți
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvenții
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvenților
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

DOOM

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvențmetre
FRECVENȚMÉTRU, frecvențmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea frecvenței unei mărimi care variază periodic. – Din fr. fréquencemètre.

DOOM

frecvențmétru (-venț-me-tru) s. n., art. frecvențmétrul; pl. frecvențmétre

frecvențmetrele
FRECVENȚMÉTRU, frecvențmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea frecvenței unei mărimi care variază periodic. – Din fr. fréquencemètre.

DOOM

frecvențmétru (-venț-me-tru) s. n., art. frecvențmétrul; pl. frecvențmétre

frecvențmetrelor
FRECVENȚMÉTRU, frecvențmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea frecvenței unei mărimi care variază periodic. – Din fr. fréquencemètre.

DOOM

frecvențmétru (-venț-me-tru) s. n., art. frecvențmétrul; pl. frecvențmétre

frecvențmetru
FRECVENȚMÉTRU, frecvențmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea frecvenței unei mărimi care variază periodic. – Din fr. fréquencemètre.

DOOM

frecvențmétru (-venț-me-tru) s. n., art. frecvențmétrul; pl. frecvențmétre

frecvențmetrul
FRECVENȚMÉTRU, frecvențmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea frecvenței unei mărimi care variază periodic. – Din fr. fréquencemètre.

DOOM

frecvențmétru (-venț-me-tru) s. n., art. frecvențmétrul; pl. frecvențmétre

frecvențmetrului
FRECVENȚMÉTRU, frecvențmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea frecvenței unei mărimi care variază periodic. – Din fr. fréquencemètre.

DOOM

frecvențmétru (-venț-me-tru) s. n., art. frecvențmétrul; pl. frecvențmétre

frecând
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecînd
FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

DOOM

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecări
FRECÁRE, frecări, s. f. Acțiunea de a (se) freca; frecuș, frecătură (1). ♦ (Fiz.) Fenomen care se produce la interacțiunea a două corpuri aflate în contact; forță pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricțiune (1). – V. freca.

DOOM

frecáre s. f., g.-d. art. frecắrii; pl. frecắri

frecării
FRECÁRE, frecări, s. f. Acțiunea de a (se) freca; frecuș, frecătură (1). ♦ (Fiz.) Fenomen care se produce la interacțiunea a două corpuri aflate în contact; forță pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricțiune (1). – V. freca.

DOOM

frecáre s. f., g.-d. art. frecắrii; pl. frecắri

frecările
FRECÁRE, frecări, s. f. Acțiunea de a (se) freca; frecuș, frecătură (1). ♦ (Fiz.) Fenomen care se produce la interacțiunea a două corpuri aflate în contact; forță pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricțiune (1). – V. freca.

DOOM

frecáre s. f., g.-d. art. frecắrii; pl. frecắri

frecărilor
FRECÁRE, frecări, s. f. Acțiunea de a (se) freca; frecuș, frecătură (1). ♦ (Fiz.) Fenomen care se produce la interacțiunea a două corpuri aflate în contact; forță pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricțiune (1). – V. freca.

DOOM

frecáre s. f., g.-d. art. frecắrii; pl. frecắri

frecătura
FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.

DOOM

frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri

frecături
FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.

DOOM

frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri

frecăturii
FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.

DOOM

frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri

frecăturile
FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.

DOOM

frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri

frecăturilor
FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.

DOOM

frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri

frecăței
FRECĂȚÉI s. m. pl. (Reg.) Aluat nedospit frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă. – Frecat² + suf. -ei.

DOOM

frecățéi (reg.) s. m. pl., art. frecățéii

frecățeii
FRECĂȚÉI s. m. pl. (Reg.) Aluat nedospit frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă. – Frecat² + suf. -ei.

DOOM

frecățéi (reg.) s. m. pl., art. frecățéii

frecățeilor
FRECĂȚÉI s. m. pl. (Reg.) Aluat nedospit frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă. – Frecat² + suf. -ei.

DOOM

frecățéi (reg.) s. m. pl., art. frecățéii

frecția
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

frecție
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

frecției
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

frecții
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

frecțiile
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

frecțiilor
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

frecționa
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

frecționare
FRICȚIONÁRE s. f. v. frecționare.

frecționat
FRECȚIONÁ vb. I. v. fricționa.

frecțiune
FRECȚIÚNE s.f. v. fricțiune.

fredona
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonai
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonam
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonare
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonare
FREDONÁRE, fredonări, s. f. Faptul de a fredona. – V. fredona.

DOOM

fredonáre s. f., g.-d. art. fredonắrii; pl. fredonắri

fredonarea
FREDONÁRE, fredonări, s. f. Faptul de a fredona. – V. fredona.

DOOM

fredonáre s. f., g.-d. art. fredonắrii; pl. fredonắri

fredonară
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonarăm
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonarăți
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonase
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonasem
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonaseră
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonaserăm
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonaserăți
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonaseși
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonaseți
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonat
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonat
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonata
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonate
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonatei
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonatele
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonatelor
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonatul
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonatului
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonau
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonași
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonați
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonați
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonații
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonaților
FREDONÁT, -Ă, fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.

fredonează
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonez
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredoneze
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonezi
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonând
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonînd
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.

DOOM

fredoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fredoneáză

fredonări
FREDONÁRE, fredonări, s. f. Faptul de a fredona. – V. fredona.

DOOM

fredonáre s. f., g.-d. art. fredonắrii; pl. fredonắri

fredonării
FREDONÁRE, fredonări, s. f. Faptul de a fredona. – V. fredona.

DOOM

fredonáre s. f., g.-d. art. fredonắrii; pl. fredonắri

fredonările
FREDONÁRE, fredonări, s. f. Faptul de a fredona. – V. fredona.

DOOM

fredonáre s. f., g.-d. art. fredonắrii; pl. fredonắri

fredonărilor
FREDONÁRE, fredonări, s. f. Faptul de a fredona. – V. fredona.

DOOM

fredonáre s. f., g.-d. art. fredonắrii; pl. fredonắri

freezer
FREEZER s.n. (Anglicism) Frigorifer electric; frigider. ♦ Mașină de preparat înghețată. ♦ Aparat pentru congelarea lichidelor, în special a apei; congelator. [Pron. fri-zer. / < americ. freezer].

freezere
FREEZER s.n. (Anglicism) Frigorifer electric; frigider. ♦ Mașină de preparat înghețată. ♦ Aparat pentru congelarea lichidelor, în special a apei; congelator. [Pron. fri-zer. / < americ. freezer].

freezerele
FREEZER s.n. (Anglicism) Frigorifer electric; frigider. ♦ Mașină de preparat înghețată. ♦ Aparat pentru congelarea lichidelor, în special a apei; congelator. [Pron. fri-zer. / < americ. freezer].

freezerelor
FREEZER s.n. (Anglicism) Frigorifer electric; frigider. ♦ Mașină de preparat înghețată. ♦ Aparat pentru congelarea lichidelor, în special a apei; congelator. [Pron. fri-zer. / < americ. freezer].

freezerul
FREEZER s.n. (Anglicism) Frigorifer electric; frigider. ♦ Mașină de preparat înghețată. ♦ Aparat pentru congelarea lichidelor, în special a apei; congelator. [Pron. fri-zer. / < americ. freezer].

freezerului
FREEZER s.n. (Anglicism) Frigorifer electric; frigider. ♦ Mașină de preparat înghețată. ♦ Aparat pentru congelarea lichidelor, în special a apei; congelator. [Pron. fri-zer. / < americ. freezer].

fregata
FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. (În trecut) Vas de război cu trei catarge, dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. ♦ (Azi) Tip de navă rapidă de escortă. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

DOOM

fregátă s. f., g.-d. art. fregátei; pl. fregáte

fregate
FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. (În trecut) Vas de război cu trei catarge, dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. ♦ (Azi) Tip de navă rapidă de escortă. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

DOOM

fregátă s. f., g.-d. art. fregátei; pl. fregáte

fregatei
FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. (În trecut) Vas de război cu trei catarge, dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. ♦ (Azi) Tip de navă rapidă de escortă. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

DOOM

fregátă s. f., g.-d. art. fregátei; pl. fregáte

fregatele
FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. (În trecut) Vas de război cu trei catarge, dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. ♦ (Azi) Tip de navă rapidă de escortă. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

DOOM

fregátă s. f., g.-d. art. fregátei; pl. fregáte

fregatelor
FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. (În trecut) Vas de război cu trei catarge, dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. ♦ (Azi) Tip de navă rapidă de escortă. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

DOOM

fregátă s. f., g.-d. art. fregátei; pl. fregáte

fremisment
FREMISMÉNT s.n. (Med.) Senzație palpatorie cu caracter vibrator; agitație, tremurătură. [< fr. frémissement].

fremăta
FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.

DOOM

fremătá (a fremăta) vb., ind. prez. 1 sg. freámăt, 2 sg. freámăți, 3 freámătă; conj. prez. 3 să freámăte

fremăta
FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.

fremătare
FREMĂTÁRE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.

DOOM

fremătáre s. f., g.-d. art. fremătắrii; pl. fremătắri

fremătarea
FREMĂTÁRE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.

DOOM

fremătáre s. f., g.-d. art. fremătắrii; pl. fremătắri

fremătoasa
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătoase
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătoasei
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătoasele
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătoaselor
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătos
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătosul
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătosului
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătoși
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătoșii
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătoșilor
FREMĂTÓS, -OÁSĂ, fremătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de freamăt, fremătător. Codre, codre, dragul meu, Parcă ți-am spus-o eu Să șuieri din frunzi mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos. EMINESCU, L. P. 119.

DOOM

fremătós (rar) adj. m., pl. fremătóși; f. fremătoásă, pl. fremătoáse

fremătări
FREMĂTÁRE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.

DOOM

fremătáre s. f., g.-d. art. fremătắrii; pl. fremătắri

fremătării
FREMĂTÁRE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.

DOOM

fremătáre s. f., g.-d. art. fremătắrii; pl. fremătắri

fremătările
FREMĂTÁRE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.

DOOM

fremătáre s. f., g.-d. art. fremătắrii; pl. fremătắri

fremătărilor
FREMĂTÁRE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.

DOOM

fremătáre s. f., g.-d. art. fremătắrii; pl. fremătắri

fremătătoare
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătoarea
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătoarei
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătoarele
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătoarelor
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătător
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătători
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătorii
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătorilor
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătorul
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

fremătătorului
FREMĂTĂTÓR, -OÁRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.

DOOM

fremătătór adj. m., pl. fremătătóri; f. sg. și pl. fremătătoáre

frenaj
FRENÁJ s.n. 1. (Liv.) Frenație. 2. (Tehn.) Frânare. ♦ Sistem de frâne, de frânare. [Var. frânaj s.n. / cf. it. frenaggio, fr. freinage].

frenaje
FRENÁJ s.n. 1. (Liv.) Frenație. 2. (Tehn.) Frânare. ♦ Sistem de frâne, de frânare. [Var. frânaj s.n. / cf. it. frenaggio, fr. freinage].

frenajele
FRENÁJ s.n. 1. (Liv.) Frenație. 2. (Tehn.) Frânare. ♦ Sistem de frâne, de frânare. [Var. frânaj s.n. / cf. it. frenaggio, fr. freinage].

frenajelor
FRENÁJ s.n. 1. (Liv.) Frenație. 2. (Tehn.) Frânare. ♦ Sistem de frâne, de frânare. [Var. frânaj s.n. / cf. it. frenaggio, fr. freinage].

frenajul
FRENÁJ s.n. 1. (Liv.) Frenație. 2. (Tehn.) Frânare. ♦ Sistem de frâne, de frânare. [Var. frânaj s.n. / cf. it. frenaggio, fr. freinage].

frenajului
FRENÁJ s.n. 1. (Liv.) Frenație. 2. (Tehn.) Frânare. ♦ Sistem de frâne, de frânare. [Var. frânaj s.n. / cf. it. frenaggio, fr. freinage].

frenatoare
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoare
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoarea
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoarea
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoarei
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoarei
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoarele
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoarele
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoarelor
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatoarelor
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenator
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenator
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatori
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatori
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatorii
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatorii
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatorilor
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatorilor
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatorul
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatorul
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatorului
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenatorului
FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore].

frenație
FRENÁȚIE s.f. (Liv.) Înfrânare. [Cf. lat. frenatio].

frenetic
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

frenetica
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

frenetice
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

freneticei
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

freneticele
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

freneticelor
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

frenetici
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

freneticii
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

freneticilor
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

freneticul
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

freneticului
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adverbial) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.

DOOM

frenétic adj. m., pl. frenétici; f. frenétică, pl. frenétice

frenetiza
FRENETIZÁ vb. I. intr. (Rar) A fi cuprins de o pasiune violentă. [Cf. it. freneticare].

frenezia
FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie.

DOOM

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

frenezie
FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie.

DOOM

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

freneziei
FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie.

DOOM

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

frenezii
FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie.

DOOM

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

freneziile
FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie.

DOOM

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

freneziilor
FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie.

DOOM

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

frenghia
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frenghie
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frenghiei
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frenghii
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frenghiile
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frenghiilor
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frengomengo
frengo-mengo expr. om leneș.

frenic
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenic
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenica
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenica
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenice
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenice
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicei
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicei
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicele
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicele
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicelor
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicelor
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenici
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenici
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicii
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicii
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicilor
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicilor
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicotomie
FRENICOTOMÍE s.f. Secționare chirurgicală a nervului frenic. [Gen. -iei. / < fr. phrénicotomie].

frenicul
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicul
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicului
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenicului
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m.) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.

DOOM

frénic² s. m.

frenită
FRENÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a diafragmei. [< fr. phrénite].

frenologia
FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia există o corelație între caracterul și funcțiile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. – Din fr. phrénologie.

DOOM

frenologíe s. f., art. frenología, g.-d. frenologíi, art. frenologíei

frenologic
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologica
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologice
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologicei
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologicele
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologicelor
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologici
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologicii
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologicilor
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologicul
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologicului
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.

DOOM

frenológic adj. m., pl. frenológici; f. frenológică, pl. frenológice

frenologie
FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia există o corelație între caracterul și funcțiile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. – Din fr. phrénologie.

DOOM

frenologíe s. f., art. frenología, g.-d. frenologíi, art. frenologíei

frenologiei
FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia există o corelație între caracterul și funcțiile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. – Din fr. phrénologie.

DOOM

frenologíe s. f., art. frenología, g.-d. frenologíi, art. frenologíei

frenologii
FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia există o corelație între caracterul și funcțiile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. – Din fr. phrénologie.

DOOM

frenologíe s. f., art. frenología, g.-d. frenologíi, art. frenologíei

frenopatie
FRENOPATÍE s.f. (Med.) Formă de alienație mintală. [Gen. -iei. / < fr. phrénopathie].

frenoptoză
FRENOPTÓZĂ s.f. Lăsare în jos a părții centrale a diafragmei. [< fr. phrénoptose].

frenotomie
FRENOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare operatorie a diafragmei. [Gen. -iei. / < fr. phrénotomie, cf. gr. phren – diafragmă, tome – tăiere].

freon
FREÓN, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. fréon.

DOOM

freón s. m., pl. freóni

freoni
FREÓN, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. fréon.

DOOM

freón s. m., pl. freóni

freonii
FREÓN, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. fréon.

DOOM

freón s. m., pl. freóni

freonilor
FREÓN, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. fréon.

DOOM

freón s. m., pl. freóni

freonul
FREÓN, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. fréon.

DOOM

freón s. m., pl. freóni

freonului
FREÓN, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. fréon.

DOOM

freón s. m., pl. freóni

fresca
FRÉSCĂ, fresce, s. f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. Fig. Operă literară de dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc. – Din fr. fresque.

DOOM

fréscă s. f., g.-d. art. fréscei; pl. frésce

fresce
FRÉSCĂ, fresce, s. f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. Fig. Operă literară de dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc. – Din fr. fresque.

DOOM

fréscă s. f., g.-d. art. fréscei; pl. frésce

frescei
FRÉSCĂ, fresce, s. f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. Fig. Operă literară de dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc. – Din fr. fresque.

DOOM

fréscă s. f., g.-d. art. fréscei; pl. frésce

frescele
FRÉSCĂ, fresce, s. f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. Fig. Operă literară de dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc. – Din fr. fresque.

DOOM

fréscă s. f., g.-d. art. fréscei; pl. frésce

frescelor
FRÉSCĂ, fresce, s. f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. Fig. Operă literară de dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc. – Din fr. fresque.

DOOM

fréscă s. f., g.-d. art. fréscei; pl. frésce

fresco
A FRÉSCO loc. adj., adv. (Despre picturi) Pictat pe zidul ud, proaspăt. [< it. a fresco].

DOOM

a frésco (it.) loc. adj., loc. adv.

fresco
FRÉSCO s. n. Țesătură din fire subțiri de lână, uni sau cu efecte de culori, întrebuințată mai ales pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară. – Din it. fresco.

DOOM

frésco s. n.

frescoul
FRÉSCO s. n. Țesătură din fire subțiri de lână, uni sau cu efecte de culori, întrebuințată mai ales pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară. – Din it. fresco.

DOOM

frésco s. n.

frescoului
FRÉSCO s. n. Țesătură din fire subțiri de lână, uni sau cu efecte de culori, întrebuințată mai ales pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară. – Din it. fresco.

DOOM

frésco s. n.

freta
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

freta
FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unei piese tabulare sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

DOOM

frétă s. f., g.-d. art. frétei; pl. fréte

fretai
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretaj
FRETÁJ, fretaje, s. n. Ansamblu constituit din două sau din mai multe tuburi coaxiale, montate forțat unul în altul. – Din fr. frettage.

DOOM

fretáj s. n., pl. fretáje

fretaje
FRETÁJ, fretaje, s. n. Ansamblu constituit din două sau din mai multe tuburi coaxiale, montate forțat unul în altul. – Din fr. frettage.

DOOM

fretáj s. n., pl. fretáje

fretajele
FRETÁJ, fretaje, s. n. Ansamblu constituit din două sau din mai multe tuburi coaxiale, montate forțat unul în altul. – Din fr. frettage.

DOOM

fretáj s. n., pl. fretáje

fretajelor
FRETÁJ, fretaje, s. n. Ansamblu constituit din două sau din mai multe tuburi coaxiale, montate forțat unul în altul. – Din fr. frettage.

DOOM

fretáj s. n., pl. fretáje

fretajul
FRETÁJ, fretaje, s. n. Ansamblu constituit din două sau din mai multe tuburi coaxiale, montate forțat unul în altul. – Din fr. frettage.

DOOM

fretáj s. n., pl. fretáje

fretajului
FRETÁJ, fretaje, s. n. Ansamblu constituit din două sau din mai multe tuburi coaxiale, montate forțat unul în altul. – Din fr. frettage.

DOOM

fretáj s. n., pl. fretáje

fretam
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretare
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretare
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.

DOOM

fretáre s. f., g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri

fretarea
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.

DOOM

fretáre s. f., g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri

fretară
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretarăm
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretarăți
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretase
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretasem
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretaseră
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretaserăm
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretaserăți
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretaseși
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretaseți
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretat
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretat
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

fretau
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretași
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretați
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

frete
FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unei piese tabulare sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

DOOM

frétă s. f., g.-d. art. frétei; pl. fréte

fretează
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretei
FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unei piese tabulare sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

DOOM

frétă s. f., g.-d. art. frétei; pl. fréte

fretele
FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unei piese tabulare sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

DOOM

frétă s. f., g.-d. art. frétei; pl. fréte

fretelor
FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unei piese tabulare sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

DOOM

frétă s. f., g.-d. art. frétei; pl. fréte

fretez
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

freteze
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretezi
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

frettando
FRETTÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Grăbit, accelerând. [< it. frettando].

fretând
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretînd
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

DOOM

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretări
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.

DOOM

fretáre s. f., g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri

fretării
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.

DOOM

fretáre s. f., g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri

fretările
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.

DOOM

fretáre s. f., g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri

fretărilor
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.

DOOM

fretáre s. f., g.-d. art. fretắrii; pl. fretắri

freudian
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudiana
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudianul
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudianului
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudiene
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudienei
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudienele
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudienelor
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudieni
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudienii
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudienilor
FREUDIÁN, -Ă, freudieni, -ne, adj. Care aparține freudismului, referitor la freudism. [Pr.: froĭdian] – Din fr. freudien.

DOOM

*freudián [eu pron. oy] (freu-di-an) adj. m., pl. freudiéni (-di-eni); f. freudiánă, pl. freudiéne

freudism
FREUDÍSM s. n. Concepție psihologică a lui Sigmund Freud și a adepților săi. [Pr.: froĭdism] – Din fr. freudisme.

DOOM

freudísm [eu pron. oy] (freu-dism) s. n.

freudismul
FREUDÍSM s. n. Concepție psihologică a lui Sigmund Freud și a adepților săi. [Pr.: froĭdism] – Din fr. freudisme.

DOOM

freudísm [eu pron. oy] (freu-dism) s. n.

freudismului
FREUDÍSM s. n. Concepție psihologică a lui Sigmund Freud și a adepților săi. [Pr.: froĭdism] – Din fr. freudisme.

DOOM

freudísm [eu pron. oy] (freu-dism) s. n.

frez
FREZ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea fragilor; roz, roșiatic. 2. S. n. Culoare frez (1). – Din fr. fraise.

DOOM

frez adj. invar., s. n.

freza
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

freza
FRÉZĂ³, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

DOOM

fréză s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze

freza
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezai
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezai
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezam
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezam
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezare
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezare
FREZÁRE¹, frezări, s. f. Acțiunea de a freza¹ și rezultatul ei; frezat¹. – V. freza¹.

DOOM

frezáre s. f., g.-d. art. frezắrii; pl. frezắri

frezare
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezare
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frezarea
FREZÁRE¹, frezări, s. f. Acțiunea de a freza¹ și rezultatul ei; frezat¹. – V. freza¹.

DOOM

frezáre s. f., g.-d. art. frezắrii; pl. frezắri

frezarea
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frezară
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezară
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezarăm
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezarăm
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezarăți
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezarăți
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezase
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezase
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezasem
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezasem
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezaseră
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezaseră
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezaserăm
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezaserăm
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezaserăți
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezaserăți
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezaseși
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezaseși
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezaseți
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezaseți
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezat
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezat
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezat
FREZÁT¹ s. n. Frezare¹. – V. freza¹.

DOOM

frezát s. n.

frezat
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezat
FRIZÁT s. n. (Azi rar) Frizare. [Var.: frezát s. n.] – V. friza¹.

DOOM

frizát s. n.

frezata
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezate
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezatei
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezatele
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezatelor
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezatul
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezatului
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezau
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezau
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezași
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezași
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezați
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezați
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezați
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezații
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezaților
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

freze
FRÉZĂ³, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

DOOM

fréză s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze

frezează
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezează
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezei
FRÉZĂ³, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

DOOM

fréză s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze

frezele
FRÉZĂ³, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

DOOM

fréză s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze

frezelor
FRÉZĂ³, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

DOOM

fréză s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze

frezez
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezez
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezeze
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezeze
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezezi
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezezi
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezia
FRÉZIE, frezii, s. f. Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanțe (pale), dispuse în inflorescențe terminale pe tije subțiri și ușor curbate (Freesia). – Din lat. Freesia, denumirea științifică a freziei.

DOOM

*frézie (-zi-e) s. f., g.-d. art. fréziei; pl. frézii, art. fréziile (-zi-i)

frezie
FRÉZIE, frezii, s. f. Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanțe (pale), dispuse în inflorescențe terminale pe tije subțiri și ușor curbate (Freesia). – Din lat. Freesia, denumirea științifică a freziei.

DOOM

*frézie (-zi-e) s. f., g.-d. art. fréziei; pl. frézii, art. fréziile (-zi-i)

freziei
FRÉZIE, frezii, s. f. Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanțe (pale), dispuse în inflorescențe terminale pe tije subțiri și ușor curbate (Freesia). – Din lat. Freesia, denumirea științifică a freziei.

DOOM

*frézie (-zi-e) s. f., g.-d. art. fréziei; pl. frézii, art. fréziile (-zi-i)

frezii
FRÉZIE, frezii, s. f. Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanțe (pale), dispuse în inflorescențe terminale pe tije subțiri și ușor curbate (Freesia). – Din lat. Freesia, denumirea științifică a freziei.

DOOM

*frézie (-zi-e) s. f., g.-d. art. fréziei; pl. frézii, art. fréziile (-zi-i)

freziile
FRÉZIE, frezii, s. f. Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanțe (pale), dispuse în inflorescențe terminale pe tije subțiri și ușor curbate (Freesia). – Din lat. Freesia, denumirea științifică a freziei.

DOOM

*frézie (-zi-e) s. f., g.-d. art. fréziei; pl. frézii, art. fréziile (-zi-i)

freziilor
FRÉZIE, frezii, s. f. Plantă ornamentală cu flori plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanțe (pale), dispuse în inflorescențe terminale pe tije subțiri și ușor curbate (Freesia). – Din lat. Freesia, denumirea științifică a freziei.

DOOM

*frézie (-zi-e) s. f., g.-d. art. fréziei; pl. frézii, art. fréziile (-zi-i)

frezil
FREZÍL s.n. Cenușa cărbunelui de pământ. [< fr. fraisil].

frezmașina
FREZMAȘÍNĂ, frezmașini, s. f. Mașină la care se adaptează freza¹ (1) și care o pune în mișcare. – Din germ. Fräsmaschine.

DOOM

frezmașínă s. f., g.-d. art. frezmașínii; pl. frezmașíni

frezmașini
FREZMAȘÍNĂ, frezmașini, s. f. Mașină la care se adaptează freza¹ (1) și care o pune în mișcare. – Din germ. Fräsmaschine.

DOOM

frezmașínă s. f., g.-d. art. frezmașínii; pl. frezmașíni

frezmașinii
FREZMAȘÍNĂ, frezmașini, s. f. Mașină la care se adaptează freza¹ (1) și care o pune în mișcare. – Din germ. Fräsmaschine.

DOOM

frezmașínă s. f., g.-d. art. frezmașínii; pl. frezmașíni

frezmașinile
FREZMAȘÍNĂ, frezmașini, s. f. Mașină la care se adaptează freza¹ (1) și care o pune în mișcare. – Din germ. Fräsmaschine.

DOOM

frezmașínă s. f., g.-d. art. frezmașínii; pl. frezmașíni

frezmașinilor
FREZMAȘÍNĂ, frezmașini, s. f. Mașină la care se adaptează freza¹ (1) și care o pune în mișcare. – Din germ. Fräsmaschine.

DOOM

frezmașínă s. f., g.-d. art. frezmașínii; pl. frezmașíni

frezoare
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezoarea
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezoarei
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezoarele
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezoarelor
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezor
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezori
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezorii
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezorilor
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezorul
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezorului
FREZÓR², -OÁRE, frezori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la o mașină de frezat. – Din fr. fraiseur.

DOOM

frezór² (unealtă) s. n., pl. frezoáre

frezul
FREZ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea fragilor; roz, roșiatic. 2. S. n. Culoare frez (1). – Din fr. fraise.

DOOM

frez adj. invar., s. n.

frezului
FREZ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea fragilor; roz, roșiatic. 2. S. n. Culoare frez (1). – Din fr. fraise.

DOOM

frez adj. invar., s. n.

frezând
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezând
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezînd
FREZÁ¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza¹. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză¹ (2). – Din fr. fraiser.

DOOM

frezá (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezeáză

frezînd
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frezări
FREZÁRE¹, frezări, s. f. Acțiunea de a freza¹ și rezultatul ei; frezat¹. – V. freza¹.

DOOM

frezáre s. f., g.-d. art. frezắrii; pl. frezắri

frezări
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frezării
FREZÁRE¹, frezări, s. f. Acțiunea de a freza¹ și rezultatul ei; frezat¹. – V. freza¹.

DOOM

frezáre s. f., g.-d. art. frezắrii; pl. frezắri

frezării
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frezările
FREZÁRE¹, frezări, s. f. Acțiunea de a freza¹ și rezultatul ei; frezat¹. – V. freza¹.

DOOM

frezáre s. f., g.-d. art. frezắrii; pl. frezắri

frezările
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frezărilor
FREZÁRE¹, frezări, s. f. Acțiunea de a freza¹ și rezultatul ei; frezat¹. – V. freza¹.

DOOM

frezáre s. f., g.-d. art. frezắrii; pl. frezắri

frezărilor
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

freș
FREȘ adj. (Fam.; despre oameni) Care nu este obosit, vioi; p. restr. (despre înfățișarea lor) care exprimă prospețime, sănătate, tinerețe. – Din fr. fraîche.

friabil
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabila
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabile
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabilei
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabilele
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabilelor
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabili
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabilii
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabililor
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabilitate
FRIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi friabil. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friabilité.

DOOM

friabilitáte (fri-a-) s. f., g.-d. art. friabilitắții

friabilitatea
FRIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi friabil. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friabilité.

DOOM

friabilitáte (fri-a-) s. f., g.-d. art. friabilitắții

friabilități
FRIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi friabil. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friabilité.

DOOM

friabilitáte (fri-a-) s. f., g.-d. art. friabilitắții

friabilității
FRIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi friabil. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friabilité.

DOOM

friabilitáte (fri-a-) s. f., g.-d. art. friabilitắții

friabilul
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

friabilului
FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmițează, se sparge ușor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

DOOM

friábil (fri-a-) adj. m., pl. friábili; f. friábilă, pl. friábile

frica
FRÍCĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.

DOOM

!frícă s. f., g.-d. art. frícii

fricando
FRICANDÓ s.n. Fel de mâncare preparat dintr-o bucată de carne sau pește împănată cu slănină și fiartă înăbușit; se servește de obicei la începutul mesei. [< fr. fricandeau].

DOOM

fricandó s. n., art. fricandóul; (porții) pl. fricandóuri

fricandoul
FRICANDÓ s.n. Fel de mâncare preparat dintr-o bucată de carne sau pește împănată cu slănină și fiartă înăbușit; se servește de obicei la începutul mesei. [< fr. fricandeau].

DOOM

fricandó s. n., art. fricandóul; (porții) pl. fricandóuri

fricandoului
FRICANDÓ s.n. Fel de mâncare preparat dintr-o bucată de carne sau pește împănată cu slănină și fiartă înăbușit; se servește de obicei la începutul mesei. [< fr. fricandeau].

DOOM

fricandó s. n., art. fricandóul; (porții) pl. fricandóuri

fricandouri
FRICANDÓ s.n. Fel de mâncare preparat dintr-o bucată de carne sau pește împănată cu slănină și fiartă înăbușit; se servește de obicei la începutul mesei. [< fr. fricandeau].

DOOM

fricandó s. n., art. fricandóul; (porții) pl. fricandóuri

fricandourile
FRICANDÓ s.n. Fel de mâncare preparat dintr-o bucată de carne sau pește împănată cu slănină și fiartă înăbușit; se servește de obicei la începutul mesei. [< fr. fricandeau].

DOOM

fricandó s. n., art. fricandóul; (porții) pl. fricandóuri

fricandourilor
FRICANDÓ s.n. Fel de mâncare preparat dintr-o bucată de carne sau pește împănată cu slănină și fiartă înăbușit; se servește de obicei la începutul mesei. [< fr. fricandeau].

DOOM

fricandó s. n., art. fricandóul; (porții) pl. fricandóuri

fricase
FRICASÉ s.n. (Franțuzism) Carne tăiată bucăți și prăjită în sos; tocană. [Pl. invar. / < fr. fricassée].

fricativ
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativa
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricative
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativei
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativele
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativelor
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativi
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativii
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativilor
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativul
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

fricativului
FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

DOOM

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve

frichifrichi
frichifrichi s. n. sg. raport sexual, contact sexual.

frichinea
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichineai
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichineam
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinească
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichineau
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichineați
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinesc
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinește
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinești
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichini
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinii
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinim
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinind
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinire
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinire
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

frichiniră
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinirăm
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinirăți
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinise
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinisem
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichiniseră
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichiniserăm
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichiniserăți
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichiniseși
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichiniseți
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinit
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichinit
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

frichiniși
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frichiniți
FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

DOOM

frichiní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 să frichineáscă

frici
FRÍCĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.

DOOM

!frícă s. f., g.-d. art. frícii

fricii
FRÍCĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.

DOOM

!frícă s. f., g.-d. art. frícii

fricile
FRÍCĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.

DOOM

!frícă s. f., g.-d. art. frícii

fricilor
FRÍCĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.

DOOM

!frícă s. f., g.-d. art. frícii

fricoasa
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoasa
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoase
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoase
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoasei
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoasei
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoasele
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoasele
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoaselor
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoaselor
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricos
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricos
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricosul
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricosul
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricosului
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricosului
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoși
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoși
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoșii
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoșii
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoșilor
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricoșilor
FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

DOOM

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricție
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

fricționa
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționai
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționam
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționare
FRICȚIONÁRE s. f. v. frecționare.

fricționare
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționarea
FRICȚIONÁRE s. f. v. frecționare.

fricționară
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționarăm
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționarăți
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționase
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționasem
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționaseră
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționaserăm
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționaserăți
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționaseși
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționaseți
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționat
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționat
FRICȚIONÁ, fricționez, vb. I. Tranz. A face cuiva o fricțiune, a freca. [Pr.: -ți-o-. – Var.: frecționá vb. I] – Din fr. frictionner.

fricționau
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționași
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționați
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționează
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționez
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționeze
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționezi
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționând
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționînd
FRICȚIONÁ vb. I v. frecționa.

DOOM

fricționá v. frecționá

fricționări
FRICȚIONÁRE s. f. v. frecționare.

fricționării
FRICȚIONÁRE s. f. v. frecționare.

fricționările
FRICȚIONÁRE s. f. v. frecționare.

fricționărilor
FRICȚIONÁRE s. f. v. frecționare.

fricțiune
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

fricțiunea
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

fricțiuni
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

fricțiunii
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

fricțiunile
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

fricțiunilor
FRICȚIÚNE, fricțiuni, s. f. 1. (Fiz.) Frecare. 2. Fig. Neînțelegere, ceartă, divergență între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (2) fricție s. f.] – Din fr. friction.

DOOM

fricțiúne (frecare, conflict) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. fricțiúnii; pl. fricțiúni

frideric
FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

DOOM

fríderic s. m., pl. fríderici

friderici
FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

DOOM

fríderic s. m., pl. fríderici

fridericii
FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

DOOM

fríderic s. m., pl. fríderici

fridericilor
FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

DOOM

fríderic s. m., pl. fríderici

fridericul
FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

DOOM

fríderic s. m., pl. fríderici

fridericului
FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

DOOM

fríderic s. m., pl. fríderici

frig
FRÍGURĂ s. f. v. frig.

DOOM

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri

frig
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigana
FRIGÁNĂ s.f. Insectă nevropteră a cărei larvă, acvatică, construiește în jurul ei o teacă din vegetale, nisip și cochilii. [< fr. phrygane].

DOOM

frigánă (insectă) s. f., g.-d. art. frigánei; pl. frigáne

frigane
FRIGÁNĂ s.f. Insectă nevropteră a cărei larvă, acvatică, construiește în jurul ei o teacă din vegetale, nisip și cochilii. [< fr. phrygane].

DOOM

frigánă (insectă) s. f., g.-d. art. frigánei; pl. frigáne

friganea
FRIGĂNEÁ s. f. v. friganea.

DOOM

friganeá (pâine) s. f., art. friganeáua, g.-d. art. friganélei; pl. friganéle, art. friganélele

friganeaua
FRIGĂNEÁ s. f. v. friganea.

DOOM

friganeá (pâine) s. f., art. friganeáua, g.-d. art. friganélei; pl. friganéle, art. friganélele

friganei
FRIGÁNĂ s.f. Insectă nevropteră a cărei larvă, acvatică, construiește în jurul ei o teacă din vegetale, nisip și cochilii. [< fr. phrygane].

DOOM

frigánă (insectă) s. f., g.-d. art. frigánei; pl. frigáne

friganele
FRIGÁNĂ s.f. Insectă nevropteră a cărei larvă, acvatică, construiește în jurul ei o teacă din vegetale, nisip și cochilii. [< fr. phrygane].

DOOM

frigánă (insectă) s. f., g.-d. art. frigánei; pl. frigáne

friganele
FRIGĂNEÁ s. f. v. friganea.

DOOM

friganeá (pâine) s. f., art. friganeáua, g.-d. art. friganélei; pl. friganéle, art. friganélele

friganelei
FRIGĂNEÁ s. f. v. friganea.

DOOM

friganeá (pâine) s. f., art. friganeáua, g.-d. art. friganélei; pl. friganéle, art. friganélele

friganelele
FRIGĂNEÁ s. f. v. friganea.

DOOM

friganeá (pâine) s. f., art. friganeáua, g.-d. art. friganélei; pl. friganéle, art. friganélele

friganelelor
FRIGĂNEÁ s. f. v. friganea.

DOOM

friganeá (pâine) s. f., art. friganeáua, g.-d. art. friganélei; pl. friganéle, art. friganélele

friganelor
FRIGÁNĂ s.f. Insectă nevropteră a cărei larvă, acvatică, construiește în jurul ei o teacă din vegetale, nisip și cochilii. [< fr. phrygane].

DOOM

frigánă (insectă) s. f., g.-d. art. frigánei; pl. frigáne

frigare
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă². ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

DOOM

frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri

frigarea
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă². ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

DOOM

frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri

frigarniță
frigarniță, frigarnițe s. f. (er.) femeie frigidă.

frige
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigea
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigeai
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigeam
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigeau
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigeați
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigem
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigere
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigere
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

frigeți
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigi
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigian
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigian
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigiana
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigiana
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigianul
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigianul
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigianului
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigianului
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigid
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigida
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigidarium
FRIGIDÁRIUM s. n. Sală în termele romane destinată instalației și practicării băilor reci. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat.

DOOM

frigidárium (lat.) (-ri-um) s. n.

frigidariumul
FRIGIDÁRIUM s. n. Sală în termele romane destinată instalației și practicării băilor reci. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat.

DOOM

frigidárium (lat.) (-ri-um) s. n.

frigidariumului
FRIGIDÁRIUM s. n. Sală în termele romane destinată instalației și practicării băilor reci. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat.

DOOM

frigidárium (lat.) (-ri-um) s. n.

frigide
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigidei
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigidele
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigidelor
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigider
FRIGIDÉR, frigidere, s. n. Aparat de construcție specială, izolat termic, echipat cu un agregat frigorigen, destinat răcirii și păstrării temporare a alimentelor și a produselor ușor alterabile. – Din fr. frigidaire.

DOOM

frigidér s. n., pl. frigidére

frigidere
FRIGIDÉR, frigidere, s. n. Aparat de construcție specială, izolat termic, echipat cu un agregat frigorigen, destinat răcirii și păstrării temporare a alimentelor și a produselor ușor alterabile. – Din fr. frigidaire.

DOOM

frigidér s. n., pl. frigidére

frigiderele
FRIGIDÉR, frigidere, s. n. Aparat de construcție specială, izolat termic, echipat cu un agregat frigorigen, destinat răcirii și păstrării temporare a alimentelor și a produselor ușor alterabile. – Din fr. frigidaire.

DOOM

frigidér s. n., pl. frigidére

frigiderelor
FRIGIDÉR, frigidere, s. n. Aparat de construcție specială, izolat termic, echipat cu un agregat frigorigen, destinat răcirii și păstrării temporare a alimentelor și a produselor ușor alterabile. – Din fr. frigidaire.

DOOM

frigidér s. n., pl. frigidére

frigiderul
FRIGIDÉR, frigidere, s. n. Aparat de construcție specială, izolat termic, echipat cu un agregat frigorigen, destinat răcirii și păstrării temporare a alimentelor și a produselor ușor alterabile. – Din fr. frigidaire.

DOOM

frigidér s. n., pl. frigidére

frigiderului
FRIGIDÉR, frigidere, s. n. Aparat de construcție specială, izolat termic, echipat cu un agregat frigorigen, destinat răcirii și păstrării temporare a alimentelor și a produselor ușor alterabile. – Din fr. frigidaire.

DOOM

frigidér s. n., pl. frigidére

frigiditate
FRIGIDITÁTE s. f. Indiferență (sau aversiune) față de actul sexual. – Din fr. frigidité, lat. frigiditas, -atis.

DOOM

frigiditáte s. f., g.-d. art. frigiditắții

frigiditatea
FRIGIDITÁTE s. f. Indiferență (sau aversiune) față de actul sexual. – Din fr. frigidité, lat. frigiditas, -atis.

DOOM

frigiditáte s. f., g.-d. art. frigiditắții

frigidități
FRIGIDITÁTE s. f. Indiferență (sau aversiune) față de actul sexual. – Din fr. frigidité, lat. frigiditas, -atis.

DOOM

frigiditáte s. f., g.-d. art. frigiditắții

frigidității
FRIGIDITÁTE s. f. Indiferență (sau aversiune) față de actul sexual. – Din fr. frigidité, lat. frigiditas, -atis.

DOOM

frigiditáte s. f., g.-d. art. frigiditắții

frigidul
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigidului
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigiene
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigiene
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienei
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienei
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienele
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienele
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienelor
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienelor
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigieni
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigieni
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienii
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienii
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienilor
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigienilor
FRIGIÁN, -Ă, frigieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Frigia. 2. Adj. Care aparține Frigiei sau frigienilor (1), privitor la Frigia ori la frigieni. ◊ Bonetă frigiană = bonetă purtată în Antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794 ca simbol al libertății. [Pr.: -gi-an] – Din fr. phrygien.

DOOM

frigián (-gi-an) adj. m., s. m., pl. frigiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. frigiánă, pl. frigiéne

frigizi
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigizii
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigizilor
FRIGÍD, -Ă, frigizi, -de, adj. Care suferă de frigiditate. – Din fr. frigide, lat. frigidus.

DOOM

frigíd adj. m., pl. frigízi; f. frigídă, pl. frigíde

frigo
FRIGO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) frig”. [Var. frigori-. / < fr. frigo-, cf. lat. frigus – frig].

frigori
FRIGORI- v. frigo-.

frigoria
FRIGORÍE, frigorii, s. f. Unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. – Din fr. frigorie.

DOOM

frigoríe s. f., art. frigoría, g.-d. art. frigoríei; pl. frigoríi, art. frigoríile

frigorie
FRIGORÍE, frigorii, s. f. Unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. – Din fr. frigorie.

DOOM

frigoríe s. f., art. frigoría, g.-d. art. frigoríei; pl. frigoríi, art. frigoríile

frigoriei
FRIGORÍE, frigorii, s. f. Unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. – Din fr. frigorie.

DOOM

frigoríe s. f., art. frigoría, g.-d. art. frigoríei; pl. frigoríi, art. frigoríile

frigorifer
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigorifera
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigorifere
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigoriferei
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigoriferele
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigoriferelor
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigoriferi
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigoriferii
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigoriferilor
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigoriferist
FRIGORIFERÍST s.m. Muncitor calificat care lucrează la instalații frigorifere. [< frigorifer + -ist].

frigoriferistul
FRIGORIFERÍST s.m. Muncitor calificat care lucrează la instalații frigorifere. [< frigorifer + -ist].

frigoriferistului
FRIGORIFERÍST s.m. Muncitor calificat care lucrează la instalații frigorifere. [< frigorifer + -ist].

frigoriferiști
FRIGORIFERÍST s.m. Muncitor calificat care lucrează la instalații frigorifere. [< frigorifer + -ist].

frigoriferiștii
FRIGORIFERÍST s.m. Muncitor calificat care lucrează la instalații frigorifere. [< frigorifer + -ist].

frigoriferiștilor
FRIGORIFERÍST s.m. Muncitor calificat care lucrează la instalații frigorifere. [< frigorifer + -ist].

frigoriferul
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigoriferului
FRIGORIFÉR, -Ă, frigoriferi, -e, adj. (Despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) Care transferă frigul. ◊ Lanț frigorifer = serie de instalații frigorifice prin care se asigură conservarea și transportul la rece al alimentelor. Agent frigorifer = agent frigorific care transferă frig la un mediu ce trebuie răcit de la un mediu care se află la o temperatură mai joasă. ♦ (Substantivat, n.; impr.) Clădire sau încăpere prevăzută cu instalații de răcire sub temperatura mediului înconjurător și folosită pentru conservarea unor cantități mari de alimente, medicamente etc.; instalație frigorifică. – Din fr. frigorifère.

DOOM

frigorifér² s. n., pl. frigorifére

frigorific
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorifica
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorifice
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorificei
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorificele
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorificelor
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorifici
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorificii
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorificilor
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorificul
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorificului
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține de frig, privitor la frig; care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transferă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

DOOM

frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. frigorífică, pl. frigorífice

frigorigen
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigena
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigene
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigenei
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigenele
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigenelor
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigeni
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigenii
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigenilor
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigenul
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorigenului
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă (sau agregat frigogen) = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.

DOOM

frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. frigorigénă, pl. frigorigéne

frigorii
FRIGORÍE, frigorii, s. f. Unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. – Din fr. frigorie.

DOOM

frigoríe s. f., art. frigoría, g.-d. art. frigoríei; pl. frigoríi, art. frigoríile

frigoriile
FRIGORÍE, frigorii, s. f. Unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. – Din fr. frigorie.

DOOM

frigoríe s. f., art. frigoría, g.-d. art. frigoríei; pl. frigoríi, art. frigoríile

frigoriilor
FRIGORÍE, frigorii, s. f. Unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. – Din fr. frigorie.

DOOM

frigoríe s. f., art. frigoría, g.-d. art. frigoríei; pl. frigoríi, art. frigoríile

frigotehnica
FRIGOTÉHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care studiază mijloacele și instalațiile de producere a frigului și procedeele utilizării practice a acestuia. – Frig + tehnică (după germ. Kältetechnik).

DOOM

frigotéhnică s. f., g.-d. art. frigotéhnicii

frigotehnici
FRIGOTÉHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care studiază mijloacele și instalațiile de producere a frigului și procedeele utilizării practice a acestuia. – Frig + tehnică (după germ. Kältetechnik).

DOOM

frigotéhnică s. f., g.-d. art. frigotéhnicii

frigotehnicii
FRIGOTÉHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care studiază mijloacele și instalațiile de producere a frigului și procedeele utilizării practice a acestuia. – Frig + tehnică (după germ. Kältetechnik).

DOOM

frigotéhnică s. f., g.-d. art. frigotéhnicii

frigotehnist
FRIGOTEHNÍST, frigotehniști, s. m. Specialist în frigotehnică. – Frigotehni[că] + suf. -ist.

frigotehnistul
FRIGOTEHNÍST, frigotehniști, s. m. Specialist în frigotehnică. – Frigotehni[că] + suf. -ist.

frigotehnistului
FRIGOTEHNÍST, frigotehniști, s. m. Specialist în frigotehnică. – Frigotehni[că] + suf. -ist.

frigotehniști
FRIGOTEHNÍST, frigotehniști, s. m. Specialist în frigotehnică. – Frigotehni[că] + suf. -ist.

frigotehniștii
FRIGOTEHNÍST, frigotehniști, s. m. Specialist în frigotehnică. – Frigotehni[că] + suf. -ist.

frigotehniștilor
FRIGOTEHNÍST, frigotehniști, s. m. Specialist în frigotehnică. – Frigotehni[că] + suf. -ist.

frigoterapie
FRIGOTERAPÍE s. f. Folosire a temperaturilor joase în tratarea unor boli. – Din fr. frigothérapie.

DOOM

frigoterapíe s. f., art. frigoterapía, g.-d. frigoterapíi, art. frigoterapíei

frigul
FRÍGURĂ s. f. v. frig.

DOOM

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri

friguleț
FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.

DOOM

friguléț (fam.) s. n., pl. friguléțe

frigulețe
FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.

DOOM

friguléț (fam.) s. n., pl. friguléțe

frigulețele
FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.

DOOM

friguléț (fam.) s. n., pl. friguléțe

frigulețelor
FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.

DOOM

friguléț (fam.) s. n., pl. friguléțe

frigulețul
FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.

DOOM

friguléț (fam.) s. n., pl. friguléțe

frigulețului
FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.

DOOM

friguléț (fam.) s. n., pl. friguléțe

frigului
FRÍGURĂ s. f. v. frig.

DOOM

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri

frigurele
FRIGURÍCĂ, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraea pulchella). 2. Fierea-pământului. – Friguri (pl. lui frig) + suf. -ică.

DOOM

frigurícă s. f., g.-d. art. frigurélei; pl. friguréle, art. frigurélele

frigurelei
FRIGURÍCĂ, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraea pulchella). 2. Fierea-pământului. – Friguri (pl. lui frig) + suf. -ică.

DOOM

frigurícă s. f., g.-d. art. frigurélei; pl. friguréle, art. frigurélele

frigurelele
FRIGURÍCĂ, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraea pulchella). 2. Fierea-pământului. – Friguri (pl. lui frig) + suf. -ică.

DOOM

frigurícă s. f., g.-d. art. frigurélei; pl. friguréle, art. frigurélele

frigurelelor
FRIGURÍCĂ, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraea pulchella). 2. Fierea-pământului. – Friguri (pl. lui frig) + suf. -ică.

DOOM

frigurícă s. f., g.-d. art. frigurélei; pl. friguréle, art. frigurélele

friguri
FRÍGURĂ s. f. v. frig.

DOOM

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri

friguri
FRIG, (2) friguri, s. n. 1. Temperatură joasă a aerului, care dă senzația de rece. Bătrîna simți frigul cum o învăluise din cap pînă-n picioare. CAMILAR, TEM. 13. Și zău, p-aici așa-i de frig, Cît crapă-n trei și-n opt cojocul, Se face bradul tot covrig Și-ngheață flacăra și focul ! COȘBUC, P. II 231. Frigul ud mă pătrundea, simțeam că-mi îngheață pulpele și brațele. CARAGIALE, P. 37. Striga cît îl lua gura că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. Și, de frig, la piept și-ncheie, tremurînd, halatul vechi. EMINESCU, O. I 132. ♦ Senzație de rece provocată de temperatura joasă a mediului. (Fig.) Moartea, ce-a trecut așa de-aproape Mi-a lăsat un frig în suflet și o ceață pe pleoape. DAVILA, V. V. 50. ◊ (Construit cu verbul «a fi» și cu subiectul logic în dativ) Ne era frig numai la nas. BENIUC, V. 24. Ție nu ți-i frig, fătu-meu ? ALECSANDRI, T. I 328. 2. (Numai la pl.) Temperatură ridicată a unui bolnav (v. febră); tremur cauzat de senzația de rece care precede uneori o stare febrilă; (adesea în construcție cu verbele «a căpăta», «a scutura», «a apuca», uneori determinat prin «de baltă») boală cauzată de un agent patogen și transmisă prin intermediul unei specii de țînțar (v. malarie). Mîinile mi-erau reci, gura amară și uscată ca de friguri. VLAHUȚĂ, O. A. 150. Sînt toți bolnavi, și el și femeia și copilul – frigurile de baltă. CARAGIALE, O. I 284. Nici tu junghi, nici tu friguri, nici o altă boală nu s-a lipit de noi. CREANGĂ, A. 28. El e singurul localnic care n-a căpătat friguri. NEGRUZZI, S. I 318. ◊ Friguri galbene v. galben. ♦ Fig. Stare de neliniște, agitație puternică; emoție. Domițian, coprins de frigurile examenului, vedea în el mai mult un sprijin, o îmbărbătare. BASSARABESCU, V. 10.

frigurica
FRIGURÍCĂ, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraea pulchella). 2. Fierea-pământului. – Friguri (pl. lui frig) + suf. -ică.

DOOM

frigurícă s. f., g.-d. art. frigurélei; pl. friguréle, art. frigurélele

frigurile
FRÍGURĂ s. f. v. frig.

DOOM

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri

frigurilor
FRÍGURĂ s. f. v. frig.

DOOM

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri

friguroasa
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

friguroase
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

friguroasei
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

friguroasele
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

friguroaselor
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

friguros
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

frigurosul
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

frigurosului
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

friguroși
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

friguroșii
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

friguroșilor
FRIGURÓS, -OÁSĂ, friguroși, -oase, adj. 1. (Despre locuințe) Care se încălzește greu și insuficient, care nu păstrează căldura, care nu apără de frig. ♦ Care are o temperatură scăzută, care răspândește frig; rece. 2. (Despre ființe) Care rezistă greu la frig, care nu suportă bine frigul. ♦ Înfrigurat. – Lat. frigorosus.

DOOM

frigurós adj. m., pl. friguróși; f. friguroásă, pl. friguroáse

frigură
FRÍGURĂ s. f. v. frig.

DOOM

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri

frigând
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigînd
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigă
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frigări
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă². ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

DOOM

frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri

frigării
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă². ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

DOOM

frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri

frigările
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă². ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

DOOM

frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri

frigărilor
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului; țiglă². ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jăraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

DOOM

frigáre s. f., g.-d. art. frigắrii; pl. frigắri

frigărui
FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.

DOOM

frigărúie s. f., art. frăgărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi

frigăruia
FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.

DOOM

frigărúie s. f., art. frăgărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi

frigăruica
FRIGĂRÚICĂ, frigăruici, s. f. Frigăruie. – Frigare + suf. -uică.

DOOM

frigărúică s. f., g.-d. art. frigărúicii; pl. frigărúici

frigăruici
FRIGĂRÚICĂ, frigăruici, s. f. Frigăruie. – Frigare + suf. -uică.

DOOM

frigărúică s. f., g.-d. art. frigărúicii; pl. frigărúici

frigăruicii
FRIGĂRÚICĂ, frigăruici, s. f. Frigăruie. – Frigare + suf. -uică.

DOOM

frigărúică s. f., g.-d. art. frigărúicii; pl. frigărúici

frigăruicile
FRIGĂRÚICĂ, frigăruici, s. f. Frigăruie. – Frigare + suf. -uică.

DOOM

frigărúică s. f., g.-d. art. frigărúicii; pl. frigărúici

frigăruicilor
FRIGĂRÚICĂ, frigăruici, s. f. Frigăruie. – Frigare + suf. -uică.

DOOM

frigărúică s. f., g.-d. art. frigărúicii; pl. frigărúici

frigăruie
FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.

DOOM

frigărúie s. f., art. frăgărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi

frigăruii
FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.

DOOM

frigărúie s. f., art. frăgărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi

frigăruile
FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.

DOOM

frigărúie s. f., art. frăgărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi

frigăruilor
FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.

DOOM

frigărúie s. f., art. frăgărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi

frimar
FRIMÁR s.m. Luna a treia a calendarului republican francez (21 noiembrie – 20 decembrie). [< fr. frimaire, cf. frimas = vânt rece].

frinee
FRINÉE s.f. (Liv.) Curtezană; femeie frumoasă și cu moravuri libere. [Cf. Frine – curtezană care a folosit lui Praxiteles ca model pentru statuile Afroditei].

fringilid
FRINGILÍD, fringilide, s. n. (La pl.) Familie de păsări cântătoare cu cioc conic și scurt; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Din fr. fringilidés.

DOOM

fringilíd s. n., pl. fringilíde

fringilide
FRINGILÍD, fringilide, s. n. (La pl.) Familie de păsări cântătoare cu cioc conic și scurt; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Din fr. fringilidés.

DOOM

fringilíd s. n., pl. fringilíde

fringilidele
FRINGILÍD, fringilide, s. n. (La pl.) Familie de păsări cântătoare cu cioc conic și scurt; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Din fr. fringilidés.

DOOM

fringilíd s. n., pl. fringilíde

fringilidelor
FRINGILÍD, fringilide, s. n. (La pl.) Familie de păsări cântătoare cu cioc conic și scurt; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Din fr. fringilidés.

DOOM

fringilíd s. n., pl. fringilíde

fringilidul
FRINGILÍD, fringilide, s. n. (La pl.) Familie de păsări cântătoare cu cioc conic și scurt; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Din fr. fringilidés.

DOOM

fringilíd s. n., pl. fringilíde

fringilidului
FRINGILÍD, fringilide, s. n. (La pl.) Familie de păsări cântătoare cu cioc conic și scurt; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Din fr. fringilidés.

DOOM

fringilíd s. n., pl. fringilíde

fripon
FRIPÓN, friponi, s. m. (Livr.) Șarlatan, hoț, escroc. – Din fr. fripon.

DOOM

fripón (livr.) s. m., pl. fripóni

friponi
FRIPÓN, friponi, s. m. (Livr.) Șarlatan, hoț, escroc. – Din fr. fripon.

DOOM

fripón (livr.) s. m., pl. fripóni

friponii
FRIPÓN, friponi, s. m. (Livr.) Șarlatan, hoț, escroc. – Din fr. fripon.

DOOM

fripón (livr.) s. m., pl. fripóni

friponilor
FRIPÓN, friponi, s. m. (Livr.) Șarlatan, hoț, escroc. – Din fr. fripon.

DOOM

fripón (livr.) s. m., pl. fripóni

friponul
FRIPÓN, friponi, s. m. (Livr.) Șarlatan, hoț, escroc. – Din fr. fripon.

DOOM

fripón (livr.) s. m., pl. fripóni

friponului
FRIPÓN, friponi, s. m. (Livr.) Șarlatan, hoț, escroc. – Din fr. fripon.

DOOM

fripón (livr.) s. m., pl. fripóni

fripse
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripsei
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripseră
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripserăm
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripserăți
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripsese
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripsesem
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripseseră
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripseserăm
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripseserăți
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripseseși
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripseseți
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fripseși
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fript
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (fam.) frige-linte s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. și refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fript
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

fripta
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

friptană
friptană, friptane s. f. friptură.

fripte
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

friptei
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

friptele
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

friptelor
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

friptul
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

friptului
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

friptura
FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. – Lat. *frictura.

DOOM

friptúră s. f., g.-d. art. friptúrii; pl. friptúri

fripturi
FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. – Lat. *frictura.

DOOM

friptúră s. f., g.-d. art. friptúrii; pl. friptúri

fripturica
FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică.

DOOM

fripturícă s. f., g.-d. art. fripturícii; pl. fripturíci

fripturici
FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică.

DOOM

fripturícă s. f., g.-d. art. fripturícii; pl. fripturíci

fripturicii
FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică.

DOOM

fripturícă s. f., g.-d. art. fripturícii; pl. fripturíci

fripturicile
FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică.

DOOM

fripturícă s. f., g.-d. art. fripturícii; pl. fripturíci

fripturicilor
FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică.

DOOM

fripturícă s. f., g.-d. art. fripturícii; pl. fripturíci

fripturii
FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. – Lat. *frictura.

DOOM

friptúră s. f., g.-d. art. friptúrii; pl. friptúri

fripturile
FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. – Lat. *frictura.

DOOM

friptúră s. f., g.-d. art. friptúrii; pl. friptúri

fripturilor
FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. – Lat. *frictura.

DOOM

friptúră s. f., g.-d. art. friptúrii; pl. friptúri

fripturism
FRIPTURÍSM s. n. (Fam.) Goană după posturi și avantaje materiale. – Friptură + suf. -ism.

fripturismul
FRIPTURÍSM s. n. (Fam.) Goană după posturi și avantaje materiale. – Friptură + suf. -ism.

fripturismului
FRIPTURÍSM s. n. (Fam.) Goană după posturi și avantaje materiale. – Friptură + suf. -ism.

fripturist
fripturist, fripturiști s. m. 1. profitor. 2. (peior.) om politic oportunist, lipsit de orice fel de scrupule.

fripți
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

fripții
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

fripților
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.

DOOM

!frípta (joc) s. f. art., neart. fríptă

frisoane
FRISÓN, frisoane, s. n. Succesiune de tremurături convulsive și ritmice, însoțită de o senzație puternică de frig, care se manifestă de obicei înainte de o criză febrilă sau în timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson.

DOOM

frisón (senzație de frig) s. n., pl. frisoáne

frisoanele
FRISÓN, frisoane, s. n. Succesiune de tremurături convulsive și ritmice, însoțită de o senzație puternică de frig, care se manifestă de obicei înainte de o criză febrilă sau în timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson.

DOOM

frisón (senzație de frig) s. n., pl. frisoáne

frisoanelor
FRISÓN, frisoane, s. n. Succesiune de tremurături convulsive și ritmice, însoțită de o senzație puternică de frig, care se manifestă de obicei înainte de o criză febrilă sau în timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson.

DOOM

frisón (senzație de frig) s. n., pl. frisoáne

frison
FRISÓN, frisoane, s. n. Succesiune de tremurături convulsive și ritmice, însoțită de o senzație puternică de frig, care se manifestă de obicei înainte de o criză febrilă sau în timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson.

DOOM

frisón (senzație de frig) s. n., pl. frisoáne

frisonul
FRISÓN, frisoane, s. n. Succesiune de tremurături convulsive și ritmice, însoțită de o senzație puternică de frig, care se manifestă de obicei înainte de o criză febrilă sau în timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson.

DOOM

frisón (senzație de frig) s. n., pl. frisoáne

frisonului
FRISÓN, frisoane, s. n. Succesiune de tremurături convulsive și ritmice, însoțită de o senzație puternică de frig, care se manifestă de obicei înainte de o criză febrilă sau în timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson.

DOOM

frisón (senzație de frig) s. n., pl. frisoáne

frita
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

frita
FRÍTĂ s.f. Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. [< fr. fritte].

fritai
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritaj
FRITÁJ s.n. (Metal.) Fritare. [< fr. frittage].

fritaje
FRITÁJ s.n. (Metal.) Fritare. [< fr. frittage].

fritajele
FRITÁJ s.n. (Metal.) Fritare. [< fr. frittage].

fritajelor
FRITÁJ s.n. (Metal.) Fritare. [< fr. frittage].

fritajul
FRITÁJ s.n. (Metal.) Fritare. [< fr. frittage].

fritajului
FRITÁJ s.n. (Metal.) Fritare. [< fr. frittage].

fritam
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritare
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritare
FRITÁRE s.f. (Metal.) Calcinare a minereurilor. [< frita].

fritară
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritarăm
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritarăți
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritase
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritasem
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritaseră
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritaserăm
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritaserăți
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritaseși
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritaseți
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritat
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritat
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritau
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritași
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritați
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

frite
FRÍTĂ s.f. Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. [< fr. fritte].

fritează
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritei
FRÍTĂ s.f. Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. [< fr. fritte].

fritele
FRÍTĂ s.f. Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. [< fr. fritte].

fritelor
FRÍTĂ s.f. Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. [< fr. fritte].

friteuza
FRITEUZĂ, friteuze, s. f. Aparat pentru prăjit alimente. [Pr.: frit'öză] – Din fr. friteuse.

DOOM

*friteuză (fr.) [pron. frit'öză] (fri-teu-) s. f., g.-d. art. friteuzei; pl. friteuze

friteuze
FRITEUZĂ, friteuze, s. f. Aparat pentru prăjit alimente. [Pr.: frit'öză] – Din fr. friteuse.

DOOM

*friteuză (fr.) [pron. frit'öză] (fri-teu-) s. f., g.-d. art. friteuzei; pl. friteuze

friteuzei
FRITEUZĂ, friteuze, s. f. Aparat pentru prăjit alimente. [Pr.: frit'öză] – Din fr. friteuse.

DOOM

*friteuză (fr.) [pron. frit'öză] (fri-teu-) s. f., g.-d. art. friteuzei; pl. friteuze

friteuzele
FRITEUZĂ, friteuze, s. f. Aparat pentru prăjit alimente. [Pr.: frit'öză] – Din fr. friteuse.

DOOM

*friteuză (fr.) [pron. frit'öză] (fri-teu-) s. f., g.-d. art. friteuzei; pl. friteuze

friteuzelor
FRITEUZĂ, friteuze, s. f. Aparat pentru prăjit alimente. [Pr.: frit'öză] – Din fr. friteuse.

DOOM

*friteuză (fr.) [pron. frit'öză] (fri-teu-) s. f., g.-d. art. friteuzei; pl. friteuze

fritez
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

friteze
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritezi
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritillaria
BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.

fritând
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

fritînd
FRITÁ vb. I. tr. (Metal.) A supune un mineral operației de fritare. [< fr. fritter].

friulan
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulan
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulana
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulana
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulánă (idiom) (fri-u-) s. f., g.-d. art. friulánei

friulana
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulane
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulane
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulánă (idiom) (fri-u-) s. f., g.-d. art. friulánei

friulane
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanei
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanei
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulánă (idiom) (fri-u-) s. f., g.-d. art. friulánei

friulanei
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanele
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanele
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanelor
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanelor
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulani
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulani
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanii
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanii
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanilor
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanilor
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanul
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanul
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanului
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

friulanului
FRIULÁN, -Ă, friulani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația din provincia Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține provinciei Friuli-Venezia Giulia sau friulanilor (1), care se referă la provincia Friuli-Venezia Giulia ori la friulani. ♦ (Substantivat, f.) Ramură a limbii retoromane vorbită de friulani. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.

DOOM

friulán (fri-u-) adj. m., s. m., pl. friuláni; adj. f., s. f. friulánă, pl. friuláne

frivol
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivola
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivole
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivolei
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivolele
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivolelor
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivoli
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivolii
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivolilor
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivolitate
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din fr. frivolité.

DOOM

frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe) pl. frivolitắți

frivolitatea
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din fr. frivolité.

DOOM

frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe) pl. frivolitắți

frivolități
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din fr. frivolité.

DOOM

frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe) pl. frivolitắți

frivolității
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din fr. frivolité.

DOOM

frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe) pl. frivolitắți

frivolitățile
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din fr. frivolité.

DOOM

frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe) pl. frivolitắți

frivolităților
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din fr. frivolité.

DOOM

frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe) pl. frivolitắți

frivolul
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frivolului
FRIVÓL, -Ă, frivoli, -e, adj. (Despre oameni) Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri ușoare; ușuratic. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) Lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanță. – Din fr. frivole, it. frivolo.

DOOM

frivól adj. m., pl. frivóli; f. frivólă, pl. frivóle

frix
Frix(us) = Phrixus.

frixus
Frix(us) = Phrixus.

friz
friz (-íji), s. m. – Cal din rasa friză. Pol. fryz. Sec. XVII, înv.

friz
FRÍZĂ¹, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

DOOM

fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze

friza
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

friza
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

friza
FRÍZĂ¹, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

DOOM

fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze

friza
FRÍZĂ², frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.

frizai
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizai
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizam
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizam
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizare
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizare
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizare
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frizarea
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frizară
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizară
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizarăm
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizarăm
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizarăți
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizarăți
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizase
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizase
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizasem
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizasem
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaseră
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaseră
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaserăm
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaserăm
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaserăți
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaserăți
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaseși
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaseși
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaseți
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizaseți
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizat
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizat
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizat
FRIZÁT s. n. (Azi rar) Frizare. [Var.: frezát s. n.] – V. friza¹.

DOOM

frizát s. n.

frizau
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizau
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizași
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizași
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizați
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizați
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frize
FRÍZĂ¹, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

DOOM

fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze

frize
FRÍZĂ², frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.

frizează
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizează
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizei
FRÍZĂ¹, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

DOOM

fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze

frizei
FRÍZĂ², frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.

frizele
FRÍZĂ¹, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

DOOM

fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze

frizele
FRÍZĂ², frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.

frizelor
FRÍZĂ¹, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

DOOM

fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze

frizelor
FRÍZĂ², frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.

frizer
FRIZÉR, frizeri, s. m. Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier. ♦ Coafor. – Din fr. friseur.

DOOM

frizér s. m., pl. frizéri

frizeri
FRIZÉR, frizeri, s. m. Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier. ♦ Coafor. – Din fr. friseur.

DOOM

frizér s. m., pl. frizéri

frizeria
FRIZERÍE, frizerii, s. f. Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie (2). – Frizer + suf. -ie.

DOOM

frizeríe s. f., art. frizería, g.-d. art. frizeríei; (saloane) pl. frizeríi, art. frizeríile

frizerie
FRIZERÍE, frizerii, s. f. Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie (2). – Frizer + suf. -ie.

DOOM

frizeríe s. f., art. frizería, g.-d. art. frizeríei; (saloane) pl. frizeríi, art. frizeríile

frizeriei
FRIZERÍE, frizerii, s. f. Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie (2). – Frizer + suf. -ie.

DOOM

frizeríe s. f., art. frizería, g.-d. art. frizeríei; (saloane) pl. frizeríi, art. frizeríile

frizerii
FRIZÉR, frizeri, s. m. Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier. ♦ Coafor. – Din fr. friseur.

DOOM

frizér s. m., pl. frizéri

frizerii
FRIZERÍE, frizerii, s. f. Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie (2). – Frizer + suf. -ie.

DOOM

frizeríe s. f., art. frizería, g.-d. art. frizeríei; (saloane) pl. frizeríi, art. frizeríile

frizeriile
FRIZERÍE, frizerii, s. f. Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie (2). – Frizer + suf. -ie.

DOOM

frizeríe s. f., art. frizería, g.-d. art. frizeríei; (saloane) pl. frizeríi, art. frizeríile

frizeriilor
FRIZERÍE, frizerii, s. f. Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie (2). – Frizer + suf. -ie.

DOOM

frizeríe s. f., art. frizería, g.-d. art. frizeríei; (saloane) pl. frizeríi, art. frizeríile

frizerilor
FRIZÉR, frizeri, s. m. Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier. ♦ Coafor. – Din fr. friseur.

DOOM

frizér s. m., pl. frizéri

frizerița
FRIZERÍȚĂ, frizerițe, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu bărbieritul, cu tunsul sau cu ondulatul părului. – Frizer + suf. -iță.

DOOM

frizeríță s. f., g.-d. art. frizeríței; pl. frizeríțe

frizerițe
FRIZERÍȚĂ, frizerițe, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu bărbieritul, cu tunsul sau cu ondulatul părului. – Frizer + suf. -iță.

DOOM

frizeríță s. f., g.-d. art. frizeríței; pl. frizeríțe

frizeriței
FRIZERÍȚĂ, frizerițe, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu bărbieritul, cu tunsul sau cu ondulatul părului. – Frizer + suf. -iță.

DOOM

frizeríță s. f., g.-d. art. frizeríței; pl. frizeríțe

frizerițele
FRIZERÍȚĂ, frizerițe, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu bărbieritul, cu tunsul sau cu ondulatul părului. – Frizer + suf. -iță.

DOOM

frizeríță s. f., g.-d. art. frizeríței; pl. frizeríțe

frizerițelor
FRIZERÍȚĂ, frizerițe, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu bărbieritul, cu tunsul sau cu ondulatul părului. – Frizer + suf. -iță.

DOOM

frizeríță s. f., g.-d. art. frizeríței; pl. frizeríțe

frizerul
FRIZÉR, frizeri, s. m. Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier. ♦ Coafor. – Din fr. friseur.

DOOM

frizér s. m., pl. frizéri

frizerului
FRIZÉR, frizeri, s. m. Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier. ♦ Coafor. – Din fr. friseur.

DOOM

frizér s. m., pl. frizéri

frizez
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizez
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizeze
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizeze
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizezi
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizezi
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizi
friz (-íji), s. m. – Cal din rasa friză. Pol. fryz. Sec. XVII, înv.

frizii
friz (-íji), s. m. – Cal din rasa friză. Pol. fryz. Sec. XVII, înv.

frizilor
friz (-íji), s. m. – Cal din rasa friză. Pol. fryz. Sec. XVII, înv.

frizoane
FRIZÓN, frizoane, s. n. Fibră textilă provenită din straturile exterioare ale gogoșilor de mătase, de pe care nu poate fi trasă, reprezentând un deșeu. – Din fr. frison.

DOOM

frizón (fibră textilă) s. n., pl. frizoáne

frizoanele
FRIZÓN, frizoane, s. n. Fibră textilă provenită din straturile exterioare ale gogoșilor de mătase, de pe care nu poate fi trasă, reprezentând un deșeu. – Din fr. frison.

DOOM

frizón (fibră textilă) s. n., pl. frizoáne

frizoanelor
FRIZÓN, frizoane, s. n. Fibră textilă provenită din straturile exterioare ale gogoșilor de mătase, de pe care nu poate fi trasă, reprezentând un deșeu. – Din fr. frison.

DOOM

frizón (fibră textilă) s. n., pl. frizoáne

frizon
FRIZÓN, frizoane, s. n. Fibră textilă provenită din straturile exterioare ale gogoșilor de mătase, de pe care nu poate fi trasă, reprezentând un deșeu. – Din fr. frison.

DOOM

frizón (fibră textilă) s. n., pl. frizoáne

frizonul
FRIZÓN, frizoane, s. n. Fibră textilă provenită din straturile exterioare ale gogoșilor de mătase, de pe care nu poate fi trasă, reprezentând un deșeu. – Din fr. frison.

DOOM

frizón (fibră textilă) s. n., pl. frizoáne

frizonului
FRIZÓN, frizoane, s. n. Fibră textilă provenită din straturile exterioare ale gogoșilor de mătase, de pe care nu poate fi trasă, reprezentând un deșeu. – Din fr. frison.

DOOM

frizón (fibră textilă) s. n., pl. frizoáne

frizul
friz (-íji), s. m. – Cal din rasa friză. Pol. fryz. Sec. XVII, înv.

frizului
friz (-íji), s. m. – Cal din rasa friză. Pol. fryz. Sec. XVII, înv.

frizura
FRIZÚRĂ, frizuri, s. f. Freză². – Din fr. frisure.

DOOM

frizúră s. f., g.-d. art. frizúrii; pl. frizúri

frizuri
FRIZÚRĂ, frizuri, s. f. Freză². – Din fr. frisure.

DOOM

frizúră s. f., g.-d. art. frizúrii; pl. frizúri

frizurii
FRIZÚRĂ, frizuri, s. f. Freză². – Din fr. frisure.

DOOM

frizúră s. f., g.-d. art. frizúrii; pl. frizúri

frizurile
FRIZÚRĂ, frizuri, s. f. Freză². – Din fr. frisure.

DOOM

frizúră s. f., g.-d. art. frizúrii; pl. frizúri

frizurilor
FRIZÚRĂ, frizuri, s. f. Freză². – Din fr. frisure.

DOOM

frizúră s. f., g.-d. art. frizúrii; pl. frizúri

frizând
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizând
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizînd
FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizînd
FRIZÁ² vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

DOOM

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză

frizări
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frizării
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frizările
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frizărilor
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza¹ și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza¹.

DOOM

frizáre s. f., g.-d. art. frizắrii; pl. frizắri

frișca
FRÍȘCĂ², friști, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din magh. fricska.

frișca
FRÍȘCĂ¹ s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.

DOOM

fríșcă² (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. fríștii; pl. friști

frișcăi
FRÍȘCĂ², friști, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din magh. fricska.

friști
FRÍȘCĂ¹ s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.

DOOM

fríșcă² (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. fríștii; pl. friști

friștii
FRÍȘCĂ¹ s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.

DOOM

fríșcă² (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. fríștii; pl. friști

friștile
FRÍȘCĂ¹ s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.

DOOM

fríșcă² (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. fríștii; pl. friști

friștilor
FRÍȘCĂ¹ s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.

DOOM

fríșcă² (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. fríștii; pl. friști

friț
friț, friți s. m. (peior.) neamț.

fronda
FRÓNDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

DOOM

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

fronde
FRÓNDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

DOOM

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

frondei
FRÓNDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

DOOM

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

frondele
FRÓNDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

DOOM

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

frondelor
FRÓNDĂ, fronde, s. f. Nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

DOOM

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

frondeur
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

frondor
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

frondore
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

frondori
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

frondorii
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

frondorilor
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

frondorul
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

frondorule
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

frondorului
FRONDÓR s. m. v. frondeur.

DOOM

frondeur (fr.) [pron. frondör] (fron-deur) s. m., pl. frondeuri

fronseu
FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir. – Din fr. froncis.

DOOM

fronséu s. n., art. fronséul; pl. fronséuri

fronseul
FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir. – Din fr. froncis.

DOOM

fronséu s. n., art. fronséul; pl. fronséuri

fronseului
FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir. – Din fr. froncis.

DOOM

fronséu s. n., art. fronséul; pl. fronséuri

fronseuri
FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir. – Din fr. froncis.

DOOM

fronséu s. n., art. fronséul; pl. fronséuri

fronseurile
FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir. – Din fr. froncis.

DOOM

fronséu s. n., art. fronséul; pl. fronséuri

fronseurilor
FRONSÉU, fronseuri, s. n. Cută a unei rochii, a unei cămăși etc. menținută printr-un fir. – Din fr. froncis.

DOOM

fronséu s. n., art. fronséul; pl. fronséuri

front
FRONT, fronturi, s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc. ◊ Loc. adv. În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de forțe solidare, organizat în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează săpăturile. 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație. 6. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. – Din fr. front.

DOOM

front s. n., pl. frónturi

frontal
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontala
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontale
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontalei
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontalele
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontalelor
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontali
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontalier
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontaliera
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontaliere
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalierei
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalierele
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalierelor
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalieri
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalierii
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalierilor
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalierul
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalierului
FRONTALIÉR, -Ă, frontalieri, -e, adj. Care ține de frontieră, referitor la frontieră; care se produce la frontieră. – Din fr. frontalier.

DOOM

*frontaliér (-li-er) adj. m., pl. frontaliéri; f. frontaliéră, pl. frontaliére

frontalii
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontalilor
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontalitate
FRONTALITÁTE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura antică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité.

DOOM

frontalitáte s. f., g.-d. art. frontalitắții

frontalitatea
FRONTALITÁTE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura antică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité.

DOOM

frontalitáte s. f., g.-d. art. frontalitắții

frontalități
FRONTALITÁTE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura antică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité.

DOOM

frontalitáte s. f., g.-d. art. frontalitắții

frontalității
FRONTALITÁTE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura antică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité.

DOOM

frontalitáte s. f., g.-d. art. frontalitắții

frontalul
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontalului
FRONTÁL, -Ă, frontali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.

DOOM

frontál s. n.

frontiera
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.

DOOM

frontiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére

frontiere
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.

DOOM

frontiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére

frontierei
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.

DOOM

frontiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére

frontierele
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.

DOOM

frontiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére

frontierelor
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.

DOOM

frontiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére

frontispicii
FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu; p. ext. fațada principală a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

DOOM

frontispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (-ci-i-)

frontispiciile
FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu; p. ext. fațada principală a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

DOOM

frontispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (-ci-i-)

frontispiciilor
FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu; p. ext. fațada principală a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

DOOM

frontispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (-ci-i-)

frontispiciu
FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu; p. ext. fațada principală a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

DOOM

frontispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (-ci-i-)

frontispiciul
FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu; p. ext. fațada principală a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

DOOM

frontispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (-ci-i-)

frontispiciului
FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu; p. ext. fațada principală a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

DOOM

frontispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (-ci-i-)

frontoane
FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu. 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.

DOOM

frontón s. n., pl. frontoáne

frontoanele
FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu. 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.

DOOM

frontón s. n., pl. frontoáne

frontoanelor
FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu. 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.

DOOM

frontón s. n., pl. frontoáne

frontogeneza
FRONTOGENÉZĂ, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. – Din fr. frontogénèse.

DOOM

frontogenéză s. f., g.-d. art. frontogenézei; pl. frontogenéze

frontogeneze
FRONTOGENÉZĂ, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. – Din fr. frontogénèse.

DOOM

frontogenéză s. f., g.-d. art. frontogenézei; pl. frontogenéze

frontogenezei
FRONTOGENÉZĂ, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. – Din fr. frontogénèse.

DOOM

frontogenéză s. f., g.-d. art. frontogenézei; pl. frontogenéze

frontogenezele
FRONTOGENÉZĂ, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. – Din fr. frontogénèse.

DOOM

frontogenéză s. f., g.-d. art. frontogenézei; pl. frontogenéze

frontogenezelor
FRONTOGENÉZĂ, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. – Din fr. frontogénèse.

DOOM

frontogenéză s. f., g.-d. art. frontogenézei; pl. frontogenéze

frontoliză
FRONTOLÍZĂ, frontolize, s. f. (Met.) Proces de destrămare a fronturilor atmosferice. – Din fr. frontolyse.

frontologic
FRONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la frontologie. [< fr. frontologique].

frontologie
FRONTOLOGÍE s.f. Parte a meteorologiei care studiază fronturile meteorologice. [Gen. -iei. / < fr. frontologie].

fronton
FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu. 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.

DOOM

frontón s. n., pl. frontoáne

frontonul
FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu. 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.

DOOM

frontón s. n., pl. frontoáne

frontonului
FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu. 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.

DOOM

frontón s. n., pl. frontoáne

frontul
FRONT, fronturi, s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc. ◊ Loc. adv. În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de forțe solidare, organizat în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează săpăturile. 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație. 6. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. – Din fr. front.

DOOM

front s. n., pl. frónturi

frontului
FRONT, fronturi, s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc. ◊ Loc. adv. În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de forțe solidare, organizat în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează săpăturile. 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație. 6. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. – Din fr. front.

DOOM

front s. n., pl. frónturi

fronturi
FRONT, fronturi, s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc. ◊ Loc. adv. În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de forțe solidare, organizat în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează săpăturile. 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație. 6. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. – Din fr. front.

DOOM

front s. n., pl. frónturi

fronturile
FRONT, fronturi, s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc. ◊ Loc. adv. În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de forțe solidare, organizat în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează săpăturile. 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație. 6. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. – Din fr. front.

DOOM

front s. n., pl. frónturi

fronturilor
FRONT, fronturi, s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc. ◊ Loc. adv. În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de forțe solidare, organizat în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează săpăturile. 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație. 6. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. – Din fr. front.

DOOM

front s. n., pl. frónturi

frota
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotai
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotam
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotare
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotare
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

frotară
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotarăm
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotarăți
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotase
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotasem
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotaseră
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotaserăm
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotaserăți
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotaseși
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotaseți
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotat
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotau
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotași
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotați
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotează
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotez
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

froteze
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotezi
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

froti
FROTÍ s.n. v. frotiu.

frotir
FROTÍR s. n. Țesătură specială de bumbac, care absoarbe apa ușor, folosită pentru prosoape, halate de baie etc. – Cf. fr. frotté.

DOOM

*frotír s. n.

frotirul
FROTÍR s. n. Țesătură specială de bumbac, care absoarbe apa ușor, folosită pentru prosoape, halate de baie etc. – Cf. fr. frotté.

DOOM

*frotír s. n.

frotirului
FROTÍR s. n. Țesătură specială de bumbac, care absoarbe apa ușor, folosită pentru prosoape, halate de baie etc. – Cf. fr. frotté.

DOOM

*frotír s. n.

frotiu
FROTÍU, frotiuri, s. n. 1. Picătură de sânge, suspensie de microbi etc. întinse în strat subțire și omogen pe o lamă de sticlă pentru a putea fi examinate la microscop. 2. (Pict.) Strat subțire de culoare care lasă să se vadă în transparență firele pânzei. – Din fr. frottis.

DOOM

frotíu s. n., art. frotíul; pl. frotíuri

frotola
FRÓTOLA s.f. Vechi cântec italian pe mai multe voci, cântat de obicei la carnavaluri și în reprezentații teatrale. [< it. frotola].

frotând
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

frotînd
FROTÁ, frotez, vb. I. Refl. (Rar) A se freca, a veni în contact – Din fr. frotter.

DOOM

frotá (a ~) vb., ind. prez. 3 froteáză

fruct
FRÚCTĂ s. f. v. fruct.

DOOM

fruct s. n., pl. frúcte

fructar
FRUCTÁR, fructari, s. m. (Rar) Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar.

DOOM

fructár (rar) s. m., pl. fructári

fructari
FRUCTÁR, fructari, s. m. (Rar) Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar.

DOOM

fructár (rar) s. m., pl. fructári

fructarii
FRUCTÁR, fructari, s. m. (Rar) Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar.

DOOM

fructár (rar) s. m., pl. fructári

fructarilor
FRUCTÁR, fructari, s. m. (Rar) Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar.

DOOM

fructár (rar) s. m., pl. fructári

fructarul
FRUCTÁR, fructari, s. m. (Rar) Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar.

DOOM

fructár (rar) s. m., pl. fructári

fructarului
FRUCTÁR, fructari, s. m. (Rar) Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar.

DOOM

fructár (rar) s. m., pl. fructári

fructe
FRÚCTĂ s. f. v. fruct.

DOOM

fruct s. n., pl. frúcte

fructele
FRÚCTĂ s. f. v. fruct.

DOOM

fruct s. n., pl. frúcte

fructelor
FRÚCTĂ s. f. v. fruct.

DOOM

fruct s. n., pl. frúcte

fructicosa
CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

fructidor
FRUCTIDÓR s.m. A douăsprezecea lună a calendarului republican francez (18 august – 16 septembrie). [< fr. fructidor].

DOOM

fructidór s. m.

fructidorul
FRUCTIDÓR s.m. A douăsprezecea lună a calendarului republican francez (18 august – 16 septembrie). [< fr. fructidor].

DOOM

fructidór s. m.

fructidorului
FRUCTIDÓR s.m. A douăsprezecea lună a calendarului republican francez (18 august – 16 septembrie). [< fr. fructidor].

DOOM

fructidór s. m.

fructiera
FRUCTIÉRĂ, fructiere, s. f. Vas în care se pun fructele pe masă. [Pr.: -ti-e-] – Fruct + suf. -ieră (după fr. fruitière).

DOOM

fructiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. fructiérei; pl. fructiére

fructiere
FRUCTIÉRĂ, fructiere, s. f. Vas în care se pun fructele pe masă. [Pr.: -ti-e-] – Fruct + suf. -ieră (după fr. fruitière).

DOOM

fructiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. fructiérei; pl. fructiére

fructierei
FRUCTIÉRĂ, fructiere, s. f. Vas în care se pun fructele pe masă. [Pr.: -ti-e-] – Fruct + suf. -ieră (după fr. fruitière).

DOOM

fructiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. fructiérei; pl. fructiére

fructierele
FRUCTIÉRĂ, fructiere, s. f. Vas în care se pun fructele pe masă. [Pr.: -ti-e-] – Fruct + suf. -ieră (după fr. fruitière).

DOOM

fructiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. fructiérei; pl. fructiére

fructierelor
FRUCTIÉRĂ, fructiere, s. f. Vas în care se pun fructele pe masă. [Pr.: -ti-e-] – Fruct + suf. -ieră (după fr. fruitière).

DOOM

fructiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. fructiérei; pl. fructiére

fructifer
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructifera
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructifere
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructiferei
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructiferele
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructiferelor
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructiferi
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructiferii
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructiferilor
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructiferul
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructiferului
FRUCTIFÉR, -Ă, fructiferi, -e, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. – Din fr. fructifère.

DOOM

fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. fructiféră, pl. fructifére

fructific
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructifica
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificai
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificam
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificare
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificare
FRUCTIFICÁRE, fructificări, s. f. Acțiunea de a fructifica și rezultatul ei; fructificație; valorificare. – V. fructifica.

DOOM

fructificáre s. f., g.-d. art. fructificắrii; pl. fructificắri

fructificarea
FRUCTIFICÁRE, fructificări, s. f. Acțiunea de a fructifica și rezultatul ei; fructificație; valorificare. – V. fructifica.

DOOM

fructificáre s. f., g.-d. art. fructificắrii; pl. fructificắri

fructificară
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificarăm
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificarăți
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificase
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificasem
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificaseră
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificaserăm
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificaserăți
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificaseși
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificaseți
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificat
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificau
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificași
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificați
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificația
FRUCTIFICÁȚIE, fructificații, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi și a viței-de-vie de a da lăstari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele. – Din fr. fructification.

DOOM

fructificáție (-ți-e) s. f., art. fructificáția (-ți-a), g.-d. art. fructificáției; pl. fructificáții, art. fructificáțiile (-ți-i-)

fructificație
FRUCTIFICÁȚIE, fructificații, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi și a viței-de-vie de a da lăstari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele. – Din fr. fructification.

DOOM

fructificáție (-ți-e) s. f., art. fructificáția (-ți-a), g.-d. art. fructificáției; pl. fructificáții, art. fructificáțiile (-ți-i-)

fructificației
FRUCTIFICÁȚIE, fructificații, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi și a viței-de-vie de a da lăstari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele. – Din fr. fructification.

DOOM

fructificáție (-ți-e) s. f., art. fructificáția (-ți-a), g.-d. art. fructificáției; pl. fructificáții, art. fructificáțiile (-ți-i-)

fructificații
FRUCTIFICÁȚIE, fructificații, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi și a viței-de-vie de a da lăstari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele. – Din fr. fructification.

DOOM

fructificáție (-ți-e) s. f., art. fructificáția (-ți-a), g.-d. art. fructificáției; pl. fructificáții, art. fructificáțiile (-ți-i-)

fructificațiile
FRUCTIFICÁȚIE, fructificații, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi și a viței-de-vie de a da lăstari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele. – Din fr. fructification.

DOOM

fructificáție (-ți-e) s. f., art. fructificáția (-ți-a), g.-d. art. fructificáției; pl. fructificáții, art. fructificáțiile (-ți-i-)

fructificațiilor
FRUCTIFICÁȚIE, fructificații, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi și a viței-de-vie de a da lăstari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele. – Din fr. fructification.

DOOM

fructificáție (-ți-e) s. f., art. fructificáția (-ți-a), g.-d. art. fructificáției; pl. fructificáții, art. fructificáțiile (-ți-i-)

fructifice
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructifici
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificând
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificînd
FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare, o situație, o ocazie oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

DOOM

fructificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fructífică

fructificări
FRUCTIFICÁRE, fructificări, s. f. Acțiunea de a fructifica și rezultatul ei; fructificație; valorificare. – V. fructifica.

DOOM

fructificáre s. f., g.-d. art. fructificắrii; pl. fructificắri

fructificării
FRUCTIFICÁRE, fructificări, s. f. Acțiunea de a fructifica și rezultatul ei; fructificație; valorificare. – V. fructifica.

DOOM

fructificáre s. f., g.-d. art. fructificắrii; pl. fructificắri

fructificările
FRUCTIFICÁRE, fructificări, s. f. Acțiunea de a fructifica și rezultatul ei; fructificație; valorificare. – V. fructifica.

DOOM

fructificáre s. f., g.-d. art. fructificắrii; pl. fructificắri

fructificărilor
FRUCTIFICÁRE, fructificări, s. f. Acțiunea de a fructifica și rezultatul ei; fructificație; valorificare. – V. fructifica.

DOOM

fructificáre s. f., g.-d. art. fructificắrii; pl. fructificắri

fructina
FRUCTÍNĂ, fructine, s. f. Produs de cofetărie preparat din vafele cu umplutură de cremă de fructe. – Fruct + suf. -ină.

DOOM

fructínă s. f., g.-d. art. fructínei; pl. fructíne

fructine
FRUCTÍNĂ, fructine, s. f. Produs de cofetărie preparat din vafele cu umplutură de cremă de fructe. – Fruct + suf. -ină.

DOOM

fructínă s. f., g.-d. art. fructínei; pl. fructíne

fructinei
FRUCTÍNĂ, fructine, s. f. Produs de cofetărie preparat din vafele cu umplutură de cremă de fructe. – Fruct + suf. -ină.

DOOM

fructínă s. f., g.-d. art. fructínei; pl. fructíne

fructinele
FRUCTÍNĂ, fructine, s. f. Produs de cofetărie preparat din vafele cu umplutură de cremă de fructe. – Fruct + suf. -ină.

DOOM

fructínă s. f., g.-d. art. fructínei; pl. fructíne

fructinelor
FRUCTÍNĂ, fructine, s. f. Produs de cofetărie preparat din vafele cu umplutură de cremă de fructe. – Fruct + suf. -ină.

DOOM

fructínă s. f., g.-d. art. fructínei; pl. fructíne

fructoza
FRUCTÓZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose.

DOOM

fructóză s. f., g.-d. art. fructózei

fructoze
FRUCTÓZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose.

DOOM

fructóză s. f., g.-d. art. fructózei

fructozei
FRUCTÓZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose.

DOOM

fructóză s. f., g.-d. art. fructózei

fructozemie
FRUCTOZEMÍE s.f. (Med.) Prezența fructozei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. fructosémie].

fructozurie
FRUCTOZURÍE s.f. (Med.) Prezența fructozei în urină. [Gen. -iei. / < fr. fructosurie].

fructul
FRÚCTĂ s. f. v. fruct.

DOOM

fruct s. n., pl. frúcte

fructului
FRÚCTĂ s. f. v. fruct.

DOOM

fruct s. n., pl. frúcte

fructuoasa
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuoase
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuoasei
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuoasele
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuoaselor
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuos
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuosul
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuosului
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuoși
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuoșii
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructuoșilor
FRUCTUÓS, -OÁSĂ, fructuoși, -oase, adj. Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructueux, lat. fructuosus.

DOOM

fructuós (-tu-os) adj. m., pl. fructuóși; f. fructuoásă, pl. fructuoáse

fructă
FRÚCTĂ s. f. v. fruct.

DOOM

fruct s. n., pl. frúcte

fructăria
FRUCTĂRÍE, fructării, s. f. (Rar) Prăvălie unde se vând fructe. – Fruct + suf. -ărie.

DOOM

fructăríe (rar) s. f., art. fructăría, g.-d. art. fructăríei; pl. fructăríi, art. fructăríile

fructărie
FRUCTĂRÍE, fructării, s. f. (Rar) Prăvălie unde se vând fructe. – Fruct + suf. -ărie.

DOOM

fructăríe (rar) s. f., art. fructăría, g.-d. art. fructăríei; pl. fructăríi, art. fructăríile

fructăriei
FRUCTĂRÍE, fructării, s. f. (Rar) Prăvălie unde se vând fructe. – Fruct + suf. -ărie.

DOOM

fructăríe (rar) s. f., art. fructăría, g.-d. art. fructăríei; pl. fructăríi, art. fructăríile

fructării
FRUCTĂRÍE, fructării, s. f. (Rar) Prăvălie unde se vând fructe. – Fruct + suf. -ărie.

DOOM

fructăríe (rar) s. f., art. fructăría, g.-d. art. fructăríei; pl. fructăríi, art. fructăríile

fructăriile
FRUCTĂRÍE, fructării, s. f. (Rar) Prăvălie unde se vând fructe. – Fruct + suf. -ărie.

DOOM

fructăríe (rar) s. f., art. fructăría, g.-d. art. fructăríei; pl. fructăríi, art. fructăríile

fructăriilor
FRUCTĂRÍE, fructării, s. f. (Rar) Prăvălie unde se vând fructe. – Fruct + suf. -ărie.

DOOM

fructăríe (rar) s. f., art. fructăría, g.-d. art. fructăríei; pl. fructăríi, art. fructăríile

frugal
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugala
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugale
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugalei
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugalele
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugalelor
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugali
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugalii
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugalilor
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugalitate
FRUGALITÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este frugal. – Din fr. frugalité, lat. frugalitas, -atis.

DOOM

frugalitáte s. f., g.-d. art. frugalitắții

frugalitatea
FRUGALITÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este frugal. – Din fr. frugalité, lat. frugalitas, -atis.

DOOM

frugalitáte s. f., g.-d. art. frugalitắții

frugalități
FRUGALITÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este frugal. – Din fr. frugalité, lat. frugalitas, -atis.

DOOM

frugalitáte s. f., g.-d. art. frugalitắții

frugalității
FRUGALITÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este frugal. – Din fr. frugalité, lat. frugalitas, -atis.

DOOM

frugalitáte s. f., g.-d. art. frugalitắții

frugalul
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugalului
FRUGÁL, -Ă, frugali, -e, adj. (Despre mese, prânzuri) Alcătuit din bucate puține (și simple). – Din fr. frugal, lat. frugalis.

DOOM

frugál adj. m., pl. frugáli; f. frugálă, pl. frugále

frugifer
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugifera
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugifere
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugiferei
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugiferele
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugiferelor
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugiferi
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugiferii
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugiferilor
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugiferul
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugiferului
FRUGIFÉR, -Ă, frugiferi, -e, adj. Care dă roade, fructe. – Din fr. frugifère.

DOOM

frugifér adj. m., pl. frugiféri; f. frugiféră, pl. frugifére

frugivor
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivor
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivora
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivora
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivore
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivore
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorei
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorei
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorele
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorele
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorelor
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorelor
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivori
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivori
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorii
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorii
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorilor
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorilor
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorul
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorul
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorului
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivorului
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

DOOM

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

fruit
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct tropical de culoare galbenă, mai mare decît portocala și cu gust acru-amărui. – Scris și: (după englezește) grape-fruit.

frullato
FRULLÁTO s.n. Procedeu special de alternare rapidă a sunetelor la unele instrumente de suflat (flaut, trompetă), asemănător cu tremolo sau cu glissando. [< it. frullato].

DOOM

frulláto (it.) s. n., art. frullátoul

frullatoul
FRULLÁTO s.n. Procedeu special de alternare rapidă a sunetelor la unele instrumente de suflat (flaut, trompetă), asemănător cu tremolo sau cu glissando. [< it. frullato].

DOOM

frulláto (it.) s. n., art. frullátoul

frullatoului
FRULLÁTO s.n. Procedeu special de alternare rapidă a sunetelor la unele instrumente de suflat (flaut, trompetă), asemănător cu tremolo sau cu glissando. [< it. frullato].

DOOM

frulláto (it.) s. n., art. frullátoul

frumoasa
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumoase
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumoasei
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumoasele
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumoaselor
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumoaso
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumos
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumosul
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumosule
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumosului
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumoși
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumoșii
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumoșilor
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

frumsețe
FRUMSÉȚE s. f. v. frumusețe.

frumsețe
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

frumusețe
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumusețea
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumuseței
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumusețele
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumusețelor
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumuseți
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumuseții
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumusețile
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumuseților
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – Frumos + suf. -ețe.

DOOM

frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile

frumuseță
FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Faptul de a fi frumos, însușirea a ceea ce este frumos. Nu avea ochi pentru frumusețea acestei dimineți. C. PETRESCU, C. V. 118. Frumusețea naturii mă îndemna să mă preumblu încă cîtva timp și să mă arunc iarăși în meditațiile mele. BOLINTINEANU, O. 354. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = foarte frumos, minunat. Are acasă un bar de toată frumusețea. C. PETRESCU, C. V. 194. ◊ Expr. O frumusețe (de)... = foarte frumos. Îi fu milă să răpuie o așa frumsețe de vită. ISPIRESCU, U. 45. Este o frumusețe de zi acum cînd îți scriu. EMINESCU, N. 101. 2. (Concretizat; mai ales la pl.) Obiect, faptă, lucru frumos. Ce comoară de frumuseți doarme îngropată în poeziile poporului nostru ! VLAHUȚĂ, O. A. 265. Iubește frumusețile naturii. NEGRUZZI, S. I 77. ♦ Lucru, situație etc. care trezește sentimente de încîntare și admirație. Acum e o frumusețe afară, la cimp. CREANGĂ, O. A. 118. ♦ Femeie frumoasă și cunoscută ca atare. Una din frumusețile de pe vremea aceea. – Variante: frumséțe (ISPIRESCU, U. 45), frumuséță (NEGRUZZI, S. I 37) s. f.

frumușei
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușeii
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușeilor
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușel
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușele
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușelei
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușelele
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușelelor
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușelul
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușelului
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușica
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.

DOOM

frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéle

frumușică
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. Gherghina era singură la părinți și frumușică. REBREANU, R. I 130. Un tînăr nalt, alb la față și frumușel... se apropie de Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Și v-o picat tronc la inimă vro cuconiță frumușică. ALECSANDRI, T. I 104. ♦ (Adverbial) a) Cu frumosul, bine, lin, calm. Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n cîmpie. COȘBUC, P. II 39. b) Fără prea multă vorbă; pur și simplu. [Mama] îmi ia toate hainele frumușel de pe mal și mă lasă cu pielea goală în baltă. CREANGĂ, O. A. 66.

fruncea
frunceá (-éle), s. f. – (Înv.) Frunte. – Mr. frînțeauă „sprînceană”. Lat. fronticella (Candrea-Dens., 658; DAR). Sec. XVII. Cf. frunte.

fruntar
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Catapeteasmă. 3. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

DOOM

fruntár s. n., pl. fruntáre

fruntare
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Catapeteasmă. 3. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

DOOM

fruntár s. n., pl. fruntáre

fruntarele
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Catapeteasmă. 3. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

DOOM

fruntár s. n., pl. fruntáre

fruntarelor
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Catapeteasmă. 3. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

DOOM

fruntár s. n., pl. fruntáre

fruntarie
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.

DOOM

frontiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére

fruntarul
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Catapeteasmă. 3. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

DOOM

fruntár s. n., pl. fruntáre

fruntarului
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Catapeteasmă. 3. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

DOOM

fruntár s. n., pl. fruntáre

fruntaș
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntaș
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașa
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașa
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașe
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașe
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașei
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașei
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașele
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașele
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașelor
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașelor
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntași
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntași
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașii
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașii
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașilor
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașilor
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașul
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașul
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașului
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

fruntașului
FRUNTÁȘ, -Ă, fruntași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este în frunte într-un domeniu de activitate și care poate servi drept exemplu. 2. S. m. și f. Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal; persoană care are acest grad. – Frunte + suf. -aș.

DOOM

fruntáș adj. m., s. m., pl. fruntáși; adj. f., s. f. fruntáșă, art. fruntáșa, pl. fruntáșe

frunte
FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce este mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce este de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adj. De frunte = care ocupă locul întâi, care este de primul rang. ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.

DOOM

frúnte s. f., g.-d. art. frúnții; pl. frunți

fruntea
FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce este mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce este de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adj. De frunte = care ocupă locul întâi, care este de primul rang. ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.

DOOM

frúnte s. f., g.-d. art. frúnții; pl. frunți

fruntășia
FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. (Înv.) Faptul de a fi fruntaș (1). – Fruntaș + suf. -ie.

DOOM

fruntășíe (înv.) s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile

fruntășie
FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. (Înv.) Faptul de a fi fruntaș (1). – Fruntaș + suf. -ie.

DOOM

fruntășíe (înv.) s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile

fruntășiei
FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. (Înv.) Faptul de a fi fruntaș (1). – Fruntaș + suf. -ie.

DOOM

fruntășíe (înv.) s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile

fruntășii
FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. (Înv.) Faptul de a fi fruntaș (1). – Fruntaș + suf. -ie.

DOOM

fruntășíe (înv.) s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile

fruntășiile
FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. (Înv.) Faptul de a fi fruntaș (1). – Fruntaș + suf. -ie.

DOOM

fruntășíe (înv.) s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile

fruntășiilor
FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. (Înv.) Faptul de a fi fruntaș (1). – Fruntaș + suf. -ie.

DOOM

fruntășíe (înv.) s. f., art. fruntășía, g.-d. art. fruntășíei; pl. fruntășíi, art. fruntășíile

frunza
FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ vegetal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nicio ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis).

DOOM

!frúnză-de-pótcă (plantă) s. f., g.-d. art. frúnzei-de-pótcă; pl. frúnze-de-pótcă

frunzar
FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.

DOOM

frunzár s. n., pl. frunzáre

frunzare
FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.

DOOM

frunzár s. n., pl. frunzáre

frunzarele
FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.

DOOM

frunzár s. n., pl. frunzáre

frunzarelor
FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.

DOOM

frunzár s. n., pl. frunzáre

frunzarul
FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.

DOOM

frunzár s. n., pl. frunzáre

frunzarului
FRUNZÁR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.

DOOM

frunzár s. n., pl. frunzáre

frunze
FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ vegetal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nicio ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis).

DOOM

!frúnză-de-pótcă (plantă) s. f., g.-d. art. frúnzei-de-pótcă; pl. frúnze-de-pótcă

frunzei
FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ vegetal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nicio ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis).

DOOM

!frúnză-de-pótcă (plantă) s. f., g.-d. art. frúnzei-de-pótcă; pl. frúnze-de-pótcă

frunzele
FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ vegetal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nicio ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis).

DOOM

!frúnză-de-pótcă (plantă) s. f., g.-d. art. frúnzei-de-pótcă; pl. frúnze-de-pótcă

frunzelor
FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ vegetal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nicio ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis).

DOOM

!frúnză-de-pótcă (plantă) s. f., g.-d. art. frúnzei-de-pótcă; pl. frúnze-de-pótcă

frunzet
FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

DOOM

frunzét s. n., pl. frunzéturi

frunzetul
FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

DOOM

frunzét s. n., pl. frunzéturi

frunzetului
FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

DOOM

frunzét s. n., pl. frunzéturi

frunzeturi
FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

DOOM

frunzét s. n., pl. frunzéturi

frunzeturile
FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

DOOM

frunzét s. n., pl. frunzéturi

frunzeturilor
FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

DOOM

frunzét s. n., pl. frunzéturi

frunzica
FRUNZÍCĂ, frunzici, s. f. (Rar) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ică.

DOOM

frunzícă s. f., g.-d. art. frunzícii; pl. frunzíci

frunzici
FRUNZÍCĂ, frunzici, s. f. (Rar) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ică.

DOOM

frunzícă s. f., g.-d. art. frunzícii; pl. frunzíci

frunzicii
FRUNZÍCĂ, frunzici, s. f. (Rar) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ică.

DOOM

frunzícă s. f., g.-d. art. frunzícii; pl. frunzíci

frunzicile
FRUNZÍCĂ, frunzici, s. f. (Rar) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ică.

DOOM

frunzícă s. f., g.-d. art. frunzícii; pl. frunzíci

frunzicilor
FRUNZÍCĂ, frunzici, s. f. (Rar) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ică.

DOOM

frunzícă s. f., g.-d. art. frunzícii; pl. frunzíci

frunziș
FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș.

DOOM

frunzíș s. n., pl. frunzíșuri

frunzișoara
FRUNZIȘOÁRĂ, frunzișoare, s. f. Frunzuliță. – Frunză + suf. -ișoară.

DOOM

frunzișoáră s. f., g.-d. art. frunzișoárei; pl. frunzișoáre

frunzișoare
FRUNZIȘOÁRĂ, frunzișoare, s. f. Frunzuliță. – Frunză + suf. -ișoară.

DOOM

frunzișoáră s. f., g.-d. art. frunzișoárei; pl. frunzișoáre

frunzișoarei
FRUNZIȘOÁRĂ, frunzișoare, s. f. Frunzuliță. – Frunză + suf. -ișoară.

DOOM

frunzișoáră s. f., g.-d. art. frunzișoárei; pl. frunzișoáre

frunzișoarele
FRUNZIȘOÁRĂ, frunzișoare, s. f. Frunzuliță. – Frunză + suf. -ișoară.

DOOM

frunzișoáră s. f., g.-d. art. frunzișoárei; pl. frunzișoáre

frunzișoarelor
FRUNZIȘOÁRĂ, frunzișoare, s. f. Frunzuliță. – Frunză + suf. -ișoară.

DOOM

frunzișoáră s. f., g.-d. art. frunzișoárei; pl. frunzișoáre

frunzișul
FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș.

DOOM

frunzíș s. n., pl. frunzíșuri

frunzișului
FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș.

DOOM

frunzíș s. n., pl. frunzíșuri

frunzișuri
FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș.

DOOM

frunzíș s. n., pl. frunzíșuri

frunzișurile
FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș.

DOOM

frunzíș s. n., pl. frunzíșuri

frunzișurilor
FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș.

DOOM

frunzíș s. n., pl. frunzíșuri

frunzița
FRUNZÍȚĂ, frunzițe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -iță.

DOOM

frunzíță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzíței; pl. frunzíțe

frunzițe
FRUNZÍȚĂ, frunzițe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -iță.

DOOM

frunzíță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzíței; pl. frunzíțe

frunziței
FRUNZÍȚĂ, frunzițe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -iță.

DOOM

frunzíță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzíței; pl. frunzíțe

frunzițele
FRUNZÍȚĂ, frunzițe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -iță.

DOOM

frunzíță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzíței; pl. frunzíțe

frunzițelor
FRUNZÍȚĂ, frunzițe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -iță.

DOOM

frunzíță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzíței; pl. frunzíțe

frunzoasa
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzoase
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzoasei
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzoasele
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzoaselor
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzos
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzosul
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzosului
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzoși
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzoșii
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzoșilor
FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os.

DOOM

frunzós adj. m., pl. frunzóși; f. frunzoásă, pl. frunzoáse

frunzuca
FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ucă.

DOOM

frunzúcă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúcii; pl. frunzúci

frunzuci
FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ucă.

DOOM

frunzúcă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúcii; pl. frunzúci

frunzucii
FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ucă.

DOOM

frunzúcă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúcii; pl. frunzúci

frunzucile
FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ucă.

DOOM

frunzúcă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúcii; pl. frunzúci

frunzucilor
FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ucă.

DOOM

frunzúcă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúcii; pl. frunzúci

frunzuleana
FRUNZULEÁNĂ, frunzulene, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uleană.

DOOM

frunzuleánă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulénei; pl. frunzuléne

frunzulene
FRUNZULEÁNĂ, frunzulene, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uleană.

DOOM

frunzuleánă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulénei; pl. frunzuléne

frunzulenei
FRUNZULEÁNĂ, frunzulene, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uleană.

DOOM

frunzuleánă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulénei; pl. frunzuléne

frunzulenele
FRUNZULEÁNĂ, frunzulene, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uleană.

DOOM

frunzuleánă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulénei; pl. frunzuléne

frunzulenelor
FRUNZULEÁNĂ, frunzulene, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uleană.

DOOM

frunzuleánă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulénei; pl. frunzuléne

frunzulica
FRUNZULÍCĂ, frunzulici, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ulică.

DOOM

frunzulícă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulícii; pl. frunzulíci

frunzulici
FRUNZULÍCĂ, frunzulici, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ulică.

DOOM

frunzulícă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulícii; pl. frunzulíci

frunzulicii
FRUNZULÍCĂ, frunzulici, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ulică.

DOOM

frunzulícă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulícii; pl. frunzulíci

frunzulicile
FRUNZULÍCĂ, frunzulici, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ulică.

DOOM

frunzulícă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulícii; pl. frunzulíci

frunzulicilor
FRUNZULÍCĂ, frunzulici, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ulică.

DOOM

frunzulícă (pop.) s. f., g.-d. art. frunzulícii; pl. frunzulíci

frunzulița
FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, frunzuță, foiță. – Frunză + suf. -uliță.

DOOM

frunzulíță s. f., g.-d. art. frunzulíței; pl. frunzulíțe

frunzulițe
FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, frunzuță, foiță. – Frunză + suf. -uliță.

DOOM

frunzulíță s. f., g.-d. art. frunzulíței; pl. frunzulíțe

frunzuliței
FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, frunzuță, foiță. – Frunză + suf. -uliță.

DOOM

frunzulíță s. f., g.-d. art. frunzulíței; pl. frunzulíțe

frunzulițele
FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, frunzuță, foiță. – Frunză + suf. -uliță.

DOOM

frunzulíță s. f., g.-d. art. frunzulíței; pl. frunzulíțe

frunzulițelor
FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, frunzuță, foiță. – Frunză + suf. -uliță.

DOOM

frunzulíță s. f., g.-d. art. frunzulíței; pl. frunzulíțe

frunzuța
FRUNZÚȚĂ, frunzuțe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uță.

DOOM

frunzúță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúței; pl. frunzúțe

frunzuțe
FRUNZÚȚĂ, frunzuțe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uță.

DOOM

frunzúță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúței; pl. frunzúțe

frunzuței
FRUNZÚȚĂ, frunzuțe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uță.

DOOM

frunzúță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúței; pl. frunzúțe

frunzuțele
FRUNZÚȚĂ, frunzuțe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uță.

DOOM

frunzúță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúței; pl. frunzúțe

frunzuțelor
FRUNZÚȚĂ, frunzuțe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uță.

DOOM

frunzúță (pop.) s. f., g.-d. art. frunzúței; pl. frunzúțe

frunzărea
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăreai
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăreala
FRUNZĂREÁLĂ, frunzăreli, s. f. Frunzărire. – Frunzări + suf. -eală.

DOOM

frunzăreálă (rar) s. f., g.-d. art. frunzărélii; pl. frunzăréli

frunzăream
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărească
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăreau
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăreați
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăreli
FRUNZĂREÁLĂ, frunzăreli, s. f. Frunzărire. – Frunzări + suf. -eală.

DOOM

frunzăreálă (rar) s. f., g.-d. art. frunzărélii; pl. frunzăréli

frunzărelii
FRUNZĂREÁLĂ, frunzăreli, s. f. Frunzărire. – Frunzări + suf. -eală.

DOOM

frunzăreálă (rar) s. f., g.-d. art. frunzărélii; pl. frunzăréli

frunzărelile
FRUNZĂREÁLĂ, frunzăreli, s. f. Frunzărire. – Frunzări + suf. -eală.

DOOM

frunzăreálă (rar) s. f., g.-d. art. frunzărélii; pl. frunzăréli

frunzărelilor
FRUNZĂREÁLĂ, frunzăreli, s. f. Frunzărire. – Frunzări + suf. -eală.

DOOM

frunzăreálă (rar) s. f., g.-d. art. frunzărélii; pl. frunzăréli

frunzăresc
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărește
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărești
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzări
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzării
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărim
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărime
FRUNZĂRÍME s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ărime.

DOOM

frunzăríme s. f., g.-d. art. frunzărímii

frunzărimea
FRUNZĂRÍME s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ărime.

DOOM

frunzăríme s. f., g.-d. art. frunzărímii

frunzărimi
FRUNZĂRÍME s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ărime.

DOOM

frunzăríme s. f., g.-d. art. frunzărímii

frunzărimii
FRUNZĂRÍME s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ărime.

DOOM

frunzăríme s. f., g.-d. art. frunzărímii

frunzărind
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărire
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărire
FRUNZĂRÍRE, frunzăriri, s. f. Acțiunea de a frunzări și rezultatul ei; frunzăreală. – V. frunzări.

DOOM

frunzăríre s. f., g.-d. art. frunzărírii; pl. frunzăríri

frunzărirea
FRUNZĂRÍRE, frunzăriri, s. f. Acțiunea de a frunzări și rezultatul ei; frunzăreală. – V. frunzări.

DOOM

frunzăríre s. f., g.-d. art. frunzărírii; pl. frunzăríri

frunzăriri
FRUNZĂRÍRE, frunzăriri, s. f. Acțiunea de a frunzări și rezultatul ei; frunzăreală. – V. frunzări.

DOOM

frunzăríre s. f., g.-d. art. frunzărírii; pl. frunzăríri

frunzăririi
FRUNZĂRÍRE, frunzăriri, s. f. Acțiunea de a frunzări și rezultatul ei; frunzăreală. – V. frunzări.

DOOM

frunzăríre s. f., g.-d. art. frunzărírii; pl. frunzăríri

frunzăririle
FRUNZĂRÍRE, frunzăriri, s. f. Acțiunea de a frunzări și rezultatul ei; frunzăreală. – V. frunzări.

DOOM

frunzăríre s. f., g.-d. art. frunzărírii; pl. frunzăríri

frunzăririlor
FRUNZĂRÍRE, frunzăriri, s. f. Acțiunea de a frunzări și rezultatul ei; frunzăreală. – V. frunzări.

DOOM

frunzăríre s. f., g.-d. art. frunzărírii; pl. frunzăríri

frunzăriră
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărirăm
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărirăți
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărise
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărisem
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăriseră
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăriserăm
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăriserăți
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăriseși
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăriseți
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărit
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzărit
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

frunzăriși
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzăriți
FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.

DOOM

frunzărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 să frunzăreáscă

frunzătura
FRUNZĂTÚRĂ, frunzături, s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ătură.

DOOM

frunzătúră (rar) s. f., g.-d. art. frunzătúrii; pl. frunzătúri

frunzături
FRUNZĂTÚRĂ, frunzături, s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ătură.

DOOM

frunzătúră (rar) s. f., g.-d. art. frunzătúrii; pl. frunzătúri

frunzăturii
FRUNZĂTÚRĂ, frunzături, s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ătură.

DOOM

frunzătúră (rar) s. f., g.-d. art. frunzătúrii; pl. frunzătúri

frunzăturile
FRUNZĂTÚRĂ, frunzături, s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ătură.

DOOM

frunzătúră (rar) s. f., g.-d. art. frunzătúrii; pl. frunzătúri

frunzăturilor
FRUNZĂTÚRĂ, frunzături, s. f. (Rar) Frunziș. – Frunză + suf. -ătură.

DOOM

frunzătúră (rar) s. f., g.-d. art. frunzătúrii; pl. frunzătúri

frunți
FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce este mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce este de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adj. De frunte = care ocupă locul întâi, care este de primul rang. ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.

DOOM

frúnte s. f., g.-d. art. frúnții; pl. frunți

frunții
FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce este mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce este de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adj. De frunte = care ocupă locul întâi, care este de primul rang. ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.

DOOM

frúnte s. f., g.-d. art. frúnții; pl. frunți

frunțile
FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce este mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce este de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adj. De frunte = care ocupă locul întâi, care este de primul rang. ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.

DOOM

frúnte s. f., g.-d. art. frúnții; pl. frunți

frunților
FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce este mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce este de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adj. De frunte = care ocupă locul întâi, care este de primul rang. ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.

DOOM

frúnte s. f., g.-d. art. frúnții; pl. frunți

frupt
FRUPT, frupturi, s. n. Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. ♦ Mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

DOOM

frupt (înv.) s. n., pl. frúpturi

fruptul
FRUPT, frupturi, s. n. Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. ♦ Mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

DOOM

frupt (înv.) s. n., pl. frúpturi

fruptului
FRUPT, frupturi, s. n. Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. ♦ Mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

DOOM

frupt (înv.) s. n., pl. frúpturi

frupturi
FRUPT, frupturi, s. n. Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. ♦ Mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

DOOM

frupt (înv.) s. n., pl. frúpturi

frupturile
FRUPT, frupturi, s. n. Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. ♦ Mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

DOOM

frupt (înv.) s. n., pl. frúpturi

frupturilor
FRUPT, frupturi, s. n. Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. ♦ Mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

DOOM

frupt (înv.) s. n., pl. frúpturi

frust
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frusta
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

fruste
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frustei
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frustele
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frustelor
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frustețe
FRUSTÉȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust + suf. -ețe.

frustra
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrai
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustram
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrare
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrare
FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

DOOM

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustrarea
FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

DOOM

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustrară
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrarăm
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrarăți
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrase
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrasem
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustraseră
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustraserăm
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustraserăți
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustraseși
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustraseți
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrat
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrat
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustrata
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustrate
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustratei
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustratele
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustratelor
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustratoare
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoare
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoarea
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoarea
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoarei
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoarei
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoarele
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoarele
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoarelor
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratoarelor
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustrator
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustrator
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratori
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratori
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratorii
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratorii
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratorilor
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratorilor
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratorul
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratorul
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratorului
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratorului
FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.

frustratul
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustratului
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustrau
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrași
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrați
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrați
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustrația
FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration.

frustrație
FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration.

frustrației
FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration.

frustrații
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustrații
FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration.

frustrațiile
FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration.

frustrațiilor
FRUSTRÁȚIE, frustrații, s. f. (Rar) Frustrare. – Din fr. frustration.

frustraților
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

frustrațiune
FRUSTRAȚIÚNE s.f. v. frustrație.

frustrează
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrez
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustreze
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrezi
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrând
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrînd
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

DOOM

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrări
FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

DOOM

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustrării
FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

DOOM

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustrările
FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

DOOM

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustrărilor
FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

DOOM

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustul
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frustului
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frutescent
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescenta
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescente
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescentei
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescentele
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescentelor
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescentul
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescentului
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescenți
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescenții
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frutescenților
FRUTESCÉNT, -Ă, frutescenți, -te, adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge însă la totală lignificare. – Din fr. frutescent.

DOOM

frutescént adj. m., pl. frutescénți; f. frutescéntă, pl. frutescénte

frușiță
frușíță (frușíțe), s. f. – Margaretă (Bellis perennis). Origine necunoscută. După Cihac, II, 500, Pușcariu, Diminutivsuffixe, 71 și DAR, de la numele Frosa, Frusina „Eufrosine”; însă este dificil de explicat această der. După Tiktin, și Pascu, Beiträge, 40 de la frumușiță, soluție nu chiar imposibilă.

fruști
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

fruștii
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

fruștilor
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

DOOM

frust adj. m., pl. fruști; f. frústă, pl. frúste

frâie
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frâiele
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frâielor
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frâmbiat
frîmbiát (-tă), adj. – (Oaie) cu lînă creață. Lat. fĭmbriātus „împodobit cu panglici” (DAR); cf. frînghie.

frâmbie
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frâna
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frâna
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frânai
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânaj
FRÂNÁJ s.n. v. frenaj.

frânam
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânar
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frânare
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânare
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frânarea
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frânari
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frânarii
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frânarilor
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frânarul
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frânarului
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frânară
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânarăm
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânarăți
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânase
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânasem
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânaseră
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânaserăm
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânaserăți
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânaseși
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânaseți
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânat
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânat
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânata
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânate
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânatei
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânatele
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânatelor
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânatul
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânatului
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânau
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânași
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânați
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânați
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânații
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânaților
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frânc
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frânc
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frânca
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frânca
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frânce
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frânce
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncei
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncei
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncele
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncele
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncelor
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncelor
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frânci
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frânci
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncii
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncii
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncilor
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncilor
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncul
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncul
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncului
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncului
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frâncușa
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frâncușe
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frâncușei
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frâncușele
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frâncușelor
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frâne
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frânează
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânei
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frânele
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frânelor
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frânez
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frâneze
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânezi
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frâng
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânge
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângea
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângeai
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângeam
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângeau
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângeați
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângem
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângere
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângere
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frângerea
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frângeri
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frângerii
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frângerile
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frângerilor
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frângeți
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânghia
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frânghia
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frânghie
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frânghie
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frânghiei
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frânghiei
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frânghier
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frânghieri
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frânghieria
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frânghierie
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frânghieriei
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frânghierii
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frânghierii
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frânghieriile
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frânghieriilor
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frânghierilor
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frânghierit
FRÂNGHIERÍT s. n. (Rar) Totalitatea frânghiilor¹ necesare la pescuit. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghie¹ + suf. -ărit.

DOOM

frânghierít (-ghi-e-) s. n.

frânghieritul
FRÂNGHIERÍT s. n. (Rar) Totalitatea frânghiilor¹ necesare la pescuit. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghie¹ + suf. -ărit.

DOOM

frânghierít (-ghi-e-) s. n.

frânghieritului
FRÂNGHIERÍT s. n. (Rar) Totalitatea frânghiilor¹ necesare la pescuit. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghie¹ + suf. -ărit.

DOOM

frânghierít (-ghi-e-) s. n.

frânghierul
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frânghierului
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frânghii
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frânghii
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frânghiile
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frânghiile
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frânghiilor
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frânghiilor
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frânghioara
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frânghioare
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frânghioarei
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frânghioarele
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frânghioarelor
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frânghiuța
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frânghiuțe
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frânghiuței
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frânghiuțele
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frânghiuțelor
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frângi
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângând
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frângă
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânse
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânsei
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânseră
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânserăm
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânserăți
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânsese
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânsesem
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânseseră
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânseserăm
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânseserăți
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânseseși
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânseseți
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânseși
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânt
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frânt
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frânta
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frânte
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frântei
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frântele
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frântelor
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frântul
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frântului
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frântura
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frânturi
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frânturii
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frânturile
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frânturilor
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frânând
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frânări
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frânării
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frânările
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frânărilor
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frânți
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frânții
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frânților
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frâu
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frâu
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

frâu
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

frâul
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frâuleț
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frâulețe
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frâulețele
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frâulețelor
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frâulețul
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frâulețului
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frâului
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frîie
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frîiele
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frîielor
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frîna
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frîna
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frînai
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînam
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînar
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frînare
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînare
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frînarea
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frînari
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frînarii
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frînarilor
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frînarul
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frînarului
FRÂNÁR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.

DOOM

frânár s. m., pl. frânári

frînară
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînarăm
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînarăți
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînase
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînasem
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînaseră
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînaserăm
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînaserăți
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînaseși
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînaseți
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînat
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînat
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînata
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînate
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînatei
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînatele
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînatelor
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînatul
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînatului
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînau
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînași
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînați
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînați
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînații
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînaților
FRÂNÁT s. n. Frânare (1). – V. frâna.

DOOM

frânát s. n.

frînc
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frînc
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frînca
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frînca
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frînce
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frînce
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncei
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncei
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncele
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncele
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncelor
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncelor
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frînci
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frînci
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncii
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncii
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncilor
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncilor
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncul
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncul
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncului
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncului
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

DOOM

!frânc (înv.) s. m., pl. frânci

frîncușa
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frîncușe
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frîncușei
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frîncușele
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frîncușelor
FRÂNCÚȘĂ, frăncușe, s. f. Varietate de struguri românești cu boabe mici, neuniforme și rare, din care se obțin vinuri albe de masă. – Frânc + suf. -ușă.

DOOM

frâncúșă s. f., art. frâncúșa, g.-d. art. frâncúșei; pl. frâncúșe

frîne
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frînează
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînei
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frînele
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frînelor
FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

DOOM

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

frînez
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frîneze
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînezi
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frîng
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînge
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngea
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngeai
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngeam
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngeau
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngeați
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngem
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngere
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngere
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frîngerea
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frîngeri
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frîngerii
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frîngerile
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frîngerilor
FRẤNGERE, frângeri, s. f. Acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – V. frânge.

DOOM

frấngere s. f., g.-d. art. frấngerii; pl. frấngeri

frîngeți
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînghia
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frînghia
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frînghie
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frînghie
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frînghiei
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frînghiei
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frînghier
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frînghieri
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frînghieria
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frînghierie
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frînghieriei
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frînghierii
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frînghierii
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frînghieriile
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frînghieriilor
FRÂNGHIERÍE¹ s. f. Meseria de frânghier. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghier + suf. -ie.

DOOM

frânghieríe (-ghi-e-) s. f., art. frânghiería, g.-d. art. frânghieríei; (ateliere) pl. frânghieríi, art. frânghieríile

frînghierilor
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frînghierit
FRÂNGHIERÍT s. n. (Rar) Totalitatea frânghiilor¹ necesare la pescuit. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghie¹ + suf. -ărit.

DOOM

frânghierít (-ghi-e-) s. n.

frînghieritul
FRÂNGHIERÍT s. n. (Rar) Totalitatea frânghiilor¹ necesare la pescuit. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghie¹ + suf. -ărit.

DOOM

frânghierít (-ghi-e-) s. n.

frînghieritului
FRÂNGHIERÍT s. n. (Rar) Totalitatea frânghiilor¹ necesare la pescuit. [Pr.: -ghi-e-] – Frânghie¹ + suf. -ărit.

DOOM

frânghierít (-ghi-e-) s. n.

frînghierul
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frînghierului
FRÂNGHIÉR, frânghieri, s. m. Persoană care confecționează frânghii¹ sau obiecte din frânghie¹; persoană care vinde frânghii¹ sau obiecte făcute din frânghie¹. [Pr.: -ghi-er] – Frânghie + suf. -ar.

DOOM

frânghiér (-ghi-er) s. m., pl. frânghiéri

frînghii
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frînghii
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frînghiile
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frînghiile
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frînghiilor
FRÂNGHÍE¹, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

DOOM

frânghíe (sfoară) s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

frînghiilor
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.

DOOM

frenghíe (brocart) (înv.) s. f., art. frenghía, g.-d. art. frenghíei; pl. frenghíi, art. frenghíile

frînghioara
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frînghioare
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frînghioarei
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frînghioarele
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frînghioarelor
FRÂNGHIOÁRĂ, frânghioare, s. f. (Rar) Frânghiuță. [Pr.: -ghi-oa-] – Frânghie + suf. -ioară.

DOOM

frânghioáră (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. frânghioárei; pl. frânghioáre

frînghiuța
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frînghiuțe
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frînghiuței
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frînghiuțele
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frînghiuțelor
FRÂNGHIÚȚĂ, frânghiuțe, s. f. Diminutiv al lui frânghie¹; frânghioară. [Pr.: -ghi-u-] – Frânghie¹ + suf. -uță.

DOOM

frânghiúță (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. frânghiúței; pl. frânghiúțe

frîngi
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngînd
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngă
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînse
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînsei
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînseră
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînserăm
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînserăți
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînsese
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînsesem
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînseseră
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînseserăm
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînseserăți
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînseseși
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînseseți
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînseși
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînt
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frînt
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frînta
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frînte
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frîntei
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frîntele
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frîntelor
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frîntul
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frîntului
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frîntura
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frînturi
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frînturii
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frînturile
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frînturilor
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

DOOM

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frînînd
FRÂNÁ, frânez, vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. ♦ Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

DOOM

frâná (a ~) vb., ind. prez. 3 frâneáză

frînări
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frînării
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frînările
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frînărilor
FRÂNÁRE, frânări, s. f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.

DOOM

frânáre s. f., g.-d. art. frânắrii; pl. frânắri

frînți
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frînții
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frînților
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nicio) para frântă = a nu avea niciun ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.

frîu
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frîul
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frîuleț
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frîulețe
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frîulețele
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frîulețelor
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frîulețul
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frîulețului
FRÂULÉȚ, frâulețe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui frâu. [Pr.: frâ-u-] – Frâu + suf. -uleț.

DOOM

frâuléț (frâ-u-) s. n., pl. frâuléțe

frîului
FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

DOOM

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

frăgar
FRĂGÁR, frăgari, s. m. (Reg.) Dud. – Frag¹ + suf. -ar.

DOOM

frăgár (reg.) s. m., pl. frăgári

frăgari
FRĂGÁR, frăgari, s. m. (Reg.) Dud. – Frag¹ + suf. -ar.

DOOM

frăgár (reg.) s. m., pl. frăgári

frăgarii
FRĂGÁR, frăgari, s. m. (Reg.) Dud. – Frag¹ + suf. -ar.

DOOM

frăgár (reg.) s. m., pl. frăgári

frăgarilor
FRĂGÁR, frăgari, s. m. (Reg.) Dud. – Frag¹ + suf. -ar.

DOOM

frăgár (reg.) s. m., pl. frăgári

frăgarul
FRĂGÁR, frăgari, s. m. (Reg.) Dud. – Frag¹ + suf. -ar.

DOOM

frăgár (reg.) s. m., pl. frăgári

frăgarului
FRĂGÁR, frăgari, s. m. (Reg.) Dud. – Frag¹ + suf. -ar.

DOOM

frăgár (reg.) s. m., pl. frăgári

frăgezea
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezeai
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezeam
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezească
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezeau
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezeați
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezesc
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezește
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezești
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezi
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezii
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezim
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezime
FRĂGEZÍME s. f. Însușirea de a fi fraged. ♦ Prospețime, gingășie, finețe, delicatețe. – Fraged + suf. -ime.

DOOM

frăgezíme s. f., g.-d. art. frăgezímii

frăgezind
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezire
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezire
FRĂGEZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) frăgezi și rezultatul ei. – V. frăgezi.

DOOM

frăgezíre s. f., g.-d. art. frăgezírii

frăgezirea
FRĂGEZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) frăgezi și rezultatul ei. – V. frăgezi.

DOOM

frăgezíre s. f., g.-d. art. frăgezírii

frăgeziri
FRĂGEZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) frăgezi și rezultatul ei. – V. frăgezi.

DOOM

frăgezíre s. f., g.-d. art. frăgezírii

frăgezirii
FRĂGEZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) frăgezi și rezultatul ei. – V. frăgezi.

DOOM

frăgezíre s. f., g.-d. art. frăgezírii

frăgezirile
FRĂGEZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) frăgezi și rezultatul ei. – V. frăgezi.

DOOM

frăgezíre s. f., g.-d. art. frăgezírii

frăgezirilor
FRĂGEZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) frăgezi și rezultatul ei. – V. frăgezi.

DOOM

frăgezíre s. f., g.-d. art. frăgezírii

frăgeziră
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezirăm
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezirăți
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezise
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezisem
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgeziseră
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgeziserăm
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgeziserăți
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgeziseși
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgeziseți
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezit
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgezit
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

frăgeziși
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgeziți
FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged.

DOOM

frăgezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăgezésc, imperf. 3 sg. frăgezeá; conj. prez. 3 să frăgezeáscă

frăgulița
FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță.

DOOM

frăgulíță s. f., g.-d. art. frăgulíței; pl. frăgulíțe

frăgulițe
FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță.

DOOM

frăgulíță s. f., g.-d. art. frăgulíței; pl. frăgulíțe

frăguliței
FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță.

DOOM

frăgulíță s. f., g.-d. art. frăgulíței; pl. frăgulíțe

frăgulițele
FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță.

DOOM

frăgulíță s. f., g.-d. art. frăgulíței; pl. frăgulíțe

frăgulițelor
FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță.

DOOM

frăgulíță s. f., g.-d. art. frăgulíței; pl. frăgulíțe

frăgușoara
FRĂGUȘOÁRĂ, frăgușoare, s. f. (Pop.) Frăguță. – Fragă + suf. -ușoară.

DOOM

frăgușoáră s. f., g.-d. art. frăgușoárei; pl. frăgușoáre

frăgușoare
FRĂGUȘOÁRĂ, frăgușoare, s. f. (Pop.) Frăguță. – Fragă + suf. -ușoară.

DOOM

frăgușoáră s. f., g.-d. art. frăgușoárei; pl. frăgușoáre

frăgușoarei
FRĂGUȘOÁRĂ, frăgușoare, s. f. (Pop.) Frăguță. – Fragă + suf. -ușoară.

DOOM

frăgușoáră s. f., g.-d. art. frăgușoárei; pl. frăgușoáre

frăgușoarele
FRĂGUȘOÁRĂ, frăgușoare, s. f. (Pop.) Frăguță. – Fragă + suf. -ușoară.

DOOM

frăgușoáră s. f., g.-d. art. frăgușoárei; pl. frăgușoáre

frăgușoarelor
FRĂGUȘOÁRĂ, frăgușoare, s. f. (Pop.) Frăguță. – Fragă + suf. -ușoară.

DOOM

frăgușoáră s. f., g.-d. art. frăgușoárei; pl. frăgușoáre

frăguța
FRĂGÚȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.

DOOM

frăgúță s. f., g.-d. art. frăgúței; pl. frăgúțe

frăguțe
FRĂGÚȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.

DOOM

frăgúță s. f., g.-d. art. frăgúței; pl. frăgúțe

frăguței
FRĂGÚȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.

DOOM

frăgúță s. f., g.-d. art. frăgúței; pl. frăgúțe

frăguțele
FRĂGÚȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.

DOOM

frăgúță s. f., g.-d. art. frăgúței; pl. frăgúțe

frăguțelor
FRĂGÚȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.

DOOM

frăgúță s. f., g.-d. art. frăgúței; pl. frăgúțe

frământ
FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).

DOOM

frămấnt (rar) s. n.

frământ
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământa
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământai
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământam
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământare
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământare
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frământarea
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frământară
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământarăm
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământarăți
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământase
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământasem
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământaseră
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământaserăm
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământaserăți
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământaseși
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământaseți
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământat
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământat
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământat
FRĂMÂNTÁT¹ s. n. Frământare. – V. frământa.

DOOM

frământát s. n.

frământata
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământate
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământatei
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământatele
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământatelor
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământatul
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământatului
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământau
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământași
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământați
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământați
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământații
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământaților
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frământe
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământul
FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).

DOOM

frămấnt (rar) s. n.

frământului
FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).

DOOM

frămấnt (rar) s. n.

frământând
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frământări
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frământării
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frământările
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frământărilor
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frământătoare
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frământătoarele
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frământătoarelor
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frământător
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frământătorul
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frământătorului
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frământătura
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frământături
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frământăturii
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frământăturile
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frământăturilor
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frămânți
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămînt
FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).

DOOM

frămấnt (rar) s. n.

frămînt
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămînta
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntai
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntam
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntare
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntare
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frămîntarea
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frămîntară
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntarăm
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntarăți
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntase
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntasem
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntaseră
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntaserăm
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntaserăți
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntaseși
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntaseți
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntat
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntat
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntata
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntate
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntatei
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntatele
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntatelor
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntatul
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntatului
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntau
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntași
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntați
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntați
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntații
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămîntaților
FRĂMÂNTÁT², -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.

frămînte
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntul
FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).

DOOM

frămấnt (rar) s. n.

frămîntului
FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).

DOOM

frămấnt (rar) s. n.

frămîntînd
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frămîntări
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frămîntării
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frămîntările
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frămîntărilor
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

DOOM

frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri

frămîntătoare
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frămîntătoarele
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frămîntătoarelor
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frămîntător
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frămîntătorul
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frămîntătorului
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

DOOM

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frămîntătura
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frămîntături
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frămîntăturii
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frămîntăturile
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frămîntăturilor
FRĂMÎNTĂTÚRĂ, frămîntături, s. f. (Neobișnuit) Aluat frămîntat. Aluatul cît de mic, toată frămîntătura o dospește. GOLESCU, la TDRG. ♦ Fig. Teren accidentat. În vîrful dealului, se opri o clipă privind frămîntătura de dealuri și de văi ce se pierdea de cealaltă parte înspre orizontul îndepărtat. BUJOR, S. 82.

DOOM

frământătúră s. f., g.-d. art. frământătúrii; pl. frământătúri

frămînți
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina îndelung și în detaliu o idee, un plan etc. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente etc.) A neliniști, a preocupa. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea la eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. *fragmentare.

DOOM

frământá (a ~) vb., ind. prez. 3 frămấntă

frăncușor
FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc¹. – Franc¹ + suf. -ușor.

DOOM

frăncușór s. m., pl. frăncușóri

frăncușori
FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc¹. – Franc¹ + suf. -ușor.

DOOM

frăncușór s. m., pl. frăncușóri

frăncușorii
FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc¹. – Franc¹ + suf. -ușor.

DOOM

frăncușór s. m., pl. frăncușóri

frăncușorilor
FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc¹. – Franc¹ + suf. -ușor.

DOOM

frăncușór s. m., pl. frăncușóri

frăncușorul
FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc¹. – Franc¹ + suf. -ușor.

DOOM

frăncușór s. m., pl. frăncușóri

frăncușorului
FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc¹. – Franc¹ + suf. -ușor.

DOOM

frăncușór s. m., pl. frăncușóri

frăsinei
FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără niciun rost, fără niciun scop, a fi haimana; a hoinări. – Frasin + suf. -el.

DOOM

frăsinél s. m., pl. frăsinéi, art. frăsinéii

frăsineii
FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără niciun rost, fără niciun scop, a fi haimana; a hoinări. – Frasin + suf. -el.

DOOM

frăsinél s. m., pl. frăsinéi, art. frăsinéii

frăsineilor
FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără niciun rost, fără niciun scop, a fi haimana; a hoinări. – Frasin + suf. -el.

DOOM

frăsinél s. m., pl. frăsinéi, art. frăsinéii

frăsinel
FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără niciun rost, fără niciun scop, a fi haimana; a hoinări. – Frasin + suf. -el.

DOOM

frăsinél s. m., pl. frăsinéi, art. frăsinéii

frăsinelul
FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără niciun rost, fără niciun scop, a fi haimana; a hoinări. – Frasin + suf. -el.

DOOM

frăsinél s. m., pl. frăsinéi, art. frăsinéii

frăsinelului
FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără niciun rost, fără niciun scop, a fi haimana; a hoinări. – Frasin + suf. -el.

DOOM

frăsinél s. m., pl. frăsinéi, art. frăsinéii

frăsinet
FRĂSINÉT, frăsineturi, s. n. Pădure de frasini. – Lat. fraxinetum.

DOOM

frăsinét s. n., pl. frăsinéturi

frăsinetul
FRĂSINÉT, frăsineturi, s. n. Pădure de frasini. – Lat. fraxinetum.

DOOM

frăsinét s. n., pl. frăsinéturi

frăsinetului
FRĂSINÉT, frăsineturi, s. n. Pădure de frasini. – Lat. fraxinetum.

DOOM

frăsinét s. n., pl. frăsinéturi

frăsineturi
FRĂSINÉT, frăsineturi, s. n. Pădure de frasini. – Lat. fraxinetum.

DOOM

frăsinét s. n., pl. frăsinéturi

frăsineturile
FRĂSINÉT, frăsineturi, s. n. Pădure de frasini. – Lat. fraxinetum.

DOOM

frăsinét s. n., pl. frăsinéturi

frăsineturilor
FRĂSINÉT, frăsineturi, s. n. Pădure de frasini. – Lat. fraxinetum.

DOOM

frăsinét s. n., pl. frăsinéturi

frăsinică
FRĂSINÍCĂ s. f. (Bot.) Specie de frasin. – Frasin + suf. -ică.

frăsinică
FRĂSINÍCĂ, frăsinici, s. f. (Bot.) Specie de frasin. – Frasin + suf. -ică.

DOOM

frăsinícă s. f., g.-d. art. frăsinicíi; pl. frăsiníci

frăsinică
FRĂSINÍCĂ s. f. (Bot.) Specie de frasin. – Frasin + suf. -ică.

frăsui
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuia
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiai
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiam
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiască
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiau
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiați
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiesc
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiește
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiești
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuii
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuim
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuind
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuire
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuire
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.

frăsuirea
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.

frăsuiri
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.

frăsuirii
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.

frăsuirile
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.

frăsuirilor
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.

frăsuiră
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuirăm
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuirăți
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuise
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuisem
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiseră
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiserăm
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiserăți
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiseși
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiseți
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuit
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiși
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuiți
FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

DOOM

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frățeasca
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

DOOM

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frățesc
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

DOOM

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frățescul
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

DOOM

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frățescului
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

DOOM

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frățește
FRĂȚÉȘTE adv. În mod frățesc, ca un frate, ca frații, cu dragoste frățească. ◊ Expr. A împărți (ceva) frățește = a împărți în părți egale, în mod loial. – Frate + suf. -ește.

DOOM

frățéște adv.

frățești
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

DOOM

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frățeștii
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

DOOM

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frățeștile
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

DOOM

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frățeștilor
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.

DOOM

frățésc adj. m., f. frățeáscă; pl. m. și f. frățéști

frăția
FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătură de rudenie dintre frați; frățietate. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Termen care desemna o instituție juridică folosită în special pentru transmiterea averii în cazul lipsei succesorilor legitimi – Frate + suf. -ie.

DOOM

frățíe s. f., art. frățía, g.-d. art. frățíei; pl. frățíi, art. frățíile

frățică
FRĂȚÍCĂ s. m. (Fam.; la voc.) Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. – Frate + suf. -ică.

DOOM

frățícă (fam.) s. m.

frăție
FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătură de rudenie dintre frați; frățietate. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Termen care desemna o instituție juridică folosită în special pentru transmiterea averii în cazul lipsei succesorilor legitimi – Frate + suf. -ie.

DOOM

frățíe s. f., art. frățía, g.-d. art. frățíei; pl. frățíi, art. frățíile

frăției
FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătură de rudenie dintre frați; frățietate. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Termen care desemna o instituție juridică folosită în special pentru transmiterea averii în cazul lipsei succesorilor legitimi – Frate + suf. -ie.

DOOM

frățíe s. f., art. frățía, g.-d. art. frățíei; pl. frățíi, art. frățíile

frățietate
FRĂȚIETÁTE s. f. (Înv.) Fraternitate; frăție. [Pr.: -ți-e-] – Frăție + suf. -tate.

DOOM

frățietáte (-ți-e-) s. f., g.-d. art. frățietắții

frății
FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătură de rudenie dintre frați; frățietate. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Termen care desemna o instituție juridică folosită în special pentru transmiterea averii în cazul lipsei succesorilor legitimi – Frate + suf. -ie.

DOOM

frățíe s. f., art. frățía, g.-d. art. frățíei; pl. frățíi, art. frățíile

frățiile
FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătură de rudenie dintre frați; frățietate. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Termen care desemna o instituție juridică folosită în special pentru transmiterea averii în cazul lipsei succesorilor legitimi – Frate + suf. -ie.

DOOM

frățíe s. f., art. frățía, g.-d. art. frățíei; pl. frățíi, art. frățíile

frățiilor
FRĂȚÍE, frății, s. f. 1. Legătură de rudenie dintre frați; frățietate. ♦ Iubire frățească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Termen care desemna o instituție juridică folosită în special pentru transmiterea averii în cazul lipsei succesorilor legitimi – Frate + suf. -ie.

DOOM

frățíe s. f., art. frățía, g.-d. art. frățíei; pl. frățíi, art. frățíile

frăține
FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.

frăținele
FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.

frăținelui
FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.

frățini
FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.

frăținii
FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.

frăținilor
FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.

frățior
FRĂȚIÓR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [Pr.: -ți-or] – Frate + suf. -ior.

DOOM

frățiór (-ți-or) s. m., voc. frățioáre; pl. frățióri

frățiori
FRĂȚIÓR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [Pr.: -ți-or] – Frate + suf. -ior.

DOOM

frățiór (-ți-or) s. m., voc. frățioáre; pl. frățióri

frățiorii
FRĂȚIÓR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [Pr.: -ți-or] – Frate + suf. -ior.

DOOM

frățiór (-ți-or) s. m., voc. frățioáre; pl. frățióri

frățiorilor
FRĂȚIÓR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [Pr.: -ți-or] – Frate + suf. -ior.

DOOM

frățiór (-ți-or) s. m., voc. frățioáre; pl. frățióri

frățiorul
FRĂȚIÓR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [Pr.: -ți-or] – Frate + suf. -ior.

DOOM

frățiór (-ți-or) s. m., voc. frățioáre; pl. frățióri

frățiorului
FRĂȚIÓR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [Pr.: -ți-or] – Frate + suf. -ior.

DOOM

frățiór (-ți-or) s. m., voc. frățioáre; pl. frățióri

frățân
FRĂȚẤNE, frățâni, s. m. (Pop.; urmat de un adjectiv posesiv) Frate. [Var.: frățấn s. m.] – Frate + suf. -âne.

DOOM

frățấne-meu (-tău, -său) (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frățấne-meu (-tău, -său)

frățâne
FRĂȚẤNE, frățâni, s. m. (Pop.; urmat de un adjectiv posesiv) Frate. [Var.: frățấn s. m.] – Frate + suf. -âne.

DOOM

frățấne-meu (-tău, -său) (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frățấne-meu (-tău, -său)