fi
FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. Ce-o fi, o fi! exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum spui; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt fel. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul condițional-optativului) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

DOOM

ești v. fi
fia
-FIA Element secund de compunere savantă cu semnificația echivalentă lui -fica. [< fr. -fier].
fiabil
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabila
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabile
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabilei
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabilele
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabilelor
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabili
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabilii
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabililor
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabilitate
FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité.

DOOM

*fiabilitáte (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiabilitắții
fiabilitatea
FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité.

DOOM

*fiabilitáte (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiabilitắții
fiabilități
FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité.

DOOM

*fiabilitáte (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiabilitắții
fiabilității
FIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fiabil; siguranță în exploatare. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiabilité.

DOOM

*fiabilitáte (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiabilitắții
fiabilul
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiabilului
FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalații, echipamente) Care prezintă siguranță în funcționare (în condiții date și într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

DOOM

*fiábil (fi-a-) adj. m., pl. fiábili; f. fiábilă, pl. fiábile
fiacre
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

DOOM

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre
fiacrele
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

DOOM

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre
fiacrelor
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

DOOM

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre
fiacru
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

DOOM

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre
fiacru
FIÁCRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre].
fiacrul
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

DOOM

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre
fiacrului
FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.

DOOM

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre
fiala
FIÁLĂ s.f. (Ant.) Cupă fără torți și fără picior. ♦ Urnă cinerară. [Pron. fi-a-. / < fr. phiale, gr. phiale].

DOOM

fiálă (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiálei; pl. fiále
fiale
FIÁLĂ s.f. (Ant.) Cupă fără torți și fără picior. ♦ Urnă cinerară. [Pron. fi-a-. / < fr. phiale, gr. phiale].

DOOM

fiálă (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiálei; pl. fiále
fialei
FIÁLĂ s.f. (Ant.) Cupă fără torți și fără picior. ♦ Urnă cinerară. [Pron. fi-a-. / < fr. phiale, gr. phiale].

DOOM

fiálă (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiálei; pl. fiále
fialele
FIÁLĂ s.f. (Ant.) Cupă fără torți și fără picior. ♦ Urnă cinerară. [Pron. fi-a-. / < fr. phiale, gr. phiale].

DOOM

fiálă (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiálei; pl. fiále
fialelor
FIÁLĂ s.f. (Ant.) Cupă fără torți și fără picior. ♦ Urnă cinerară. [Pron. fi-a-. / < fr. phiale, gr. phiale].

DOOM

fiálă (fi-a-) s. f., g.-d. art. fiálei; pl. fiále
fiara
FIÁRĂ, fiare, s. f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera.

DOOM

fiáră (fia-) s. f., g.-d. art. fiárei; pl. fiáre
fiarbă
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fiare
FIÁRĂ, fiare, s. f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera.

DOOM

fiáră (fia-) s. f., g.-d. art. fiárei; pl. fiáre
fiare
FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

DOOM

*fier-betón s. n.
fiarei
FIÁRĂ, fiare, s. f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera.

DOOM

fiáră (fia-) s. f., g.-d. art. fiárei; pl. fiáre
fiarele
FIÁRĂ, fiare, s. f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera.

DOOM

fiáră (fia-) s. f., g.-d. art. fiárei; pl. fiáre
fiarele
FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

DOOM

*fier-betón s. n.
fiarelor
FIÁRĂ, fiare, s. f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera.

DOOM

fiáră (fia-) s. f., g.-d. art. fiárei; pl. fiáre
fiarelor
FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

DOOM

*fier-betón s. n.
fiareveco
fiare veco / velo expr. folosită de rromii care colectează fier vechi pentru a-și face cunoscută prezența în zonă.
fiarta
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiasca
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

DOOM

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fiasco
FIÁSCO s. n. Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.

DOOM

fiásco (fias-) s. n., art. fiáscoul
fiascoul
FIÁSCO s. n. Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.

DOOM

fiásco (fias-) s. n., art. fiáscoul
fiascoului
FIÁSCO s. n. Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.

DOOM

fiásco (fias-) s. n., art. fiáscoul
fiastra
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiastre
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiastrei
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiastrele
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiastrelor
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiastru
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiastrul
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiastrului
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiaștri
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiaștrii
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fiaștrilor
FIÁSTRU, -Ă, fiaștri, -stre, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Copil (băiat sau fată) vitreg. A doua zi... s-a fost oprit la Tîrgu-Frumos... aga Roșca, aducînd cu slujitorii săi pe fiastrul Hîncului Donie. SADOVEANU, Z. C. 228. Atuncea, dintr-o dată jupîn Agapie Ciornohut a cunoscut în vad pe fiastrul său, cu zece ori doisprezece slujitori. Venea cu grăbire. id. F. J. 706. ◊ Fig. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri. EMINESCU, O. I 82. – Pronunțat: fi-as-.

DOOM

fiástru (înv.) (fi-as-) s. m., art. fiástrul; pl. fiáștri, art. fiáștrii
fibr
FIBR- v. fibră.
fibra
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. ◊ Fibră sintetică = fibră obținută prin filare din soluții sau din topituri ale polimerilor sintetici. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul lemnos. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

DOOM

fíbră (fi-bră) s. f., g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre
fibre
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. ◊ Fibră sintetică = fibră obținută prin filare din soluții sau din topituri ale polimerilor sintetici. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul lemnos. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

DOOM

fíbră (fi-bră) s. f., g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre
fibrei
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. ◊ Fibră sintetică = fibră obținută prin filare din soluții sau din topituri ale polimerilor sintetici. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul lemnos. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

DOOM

fíbră (fi-bră) s. f., g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre
fibrele
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. ◊ Fibră sintetică = fibră obținută prin filare din soluții sau din topituri ale polimerilor sintetici. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul lemnos. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

DOOM

fíbră (fi-bră) s. f., g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre
fibrelor
FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. ◊ Fibră sintetică = fibră obținută prin filare din soluții sau din topituri ale polimerilor sintetici. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul lemnos. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

DOOM

fíbră (fi-bră) s. f., g.-d. art. fíbrei; pl. fíbre
fibri
FIBRI- v. fibră.
fibrila
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrila
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

DOOM

fibrílă (parte a unei fibre) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrílei; pl. fibríle
fibrilar
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilara
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilare
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilare
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilare
FIBRILÁRE, fibrilări, s. f. Faptul de a fibrila. – V. fibrila.
fibrilarea
FIBRILÁRE, fibrilări, s. f. Faptul de a fibrila. – V. fibrila.
fibrilarei
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilarele
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilarelor
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilari
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilarii
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilarilor
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilarul
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilarului
FIBRILÁR, -Ă, fibrilari, -e, adj. Care aparține unei fibre (3), cu aspect de fibră (fină). – Din fr. fibrillaire.

DOOM

fibrilár (fi-bri-) adj. m., pl. fibrilári; f. fibriláră, pl. fibriláre
fibrilară
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilase
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilaseră
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilat
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilau
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilația
FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation.

DOOM

fibriláție (fi-bri-, -ți-e) s. f., art. fibriláția (-ți-a), g.-d. art. fibriláției; pl. fibriláții, art. fibriláțiile (-ți-i-)
fibrilație
FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation.

DOOM

fibriláție (fi-bri-, -ți-e) s. f., art. fibriláția (-ți-a), g.-d. art. fibriláției; pl. fibriláții, art. fibriláțiile (-ți-i-)
fibrilației
FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation.

DOOM

fibriláție (fi-bri-, -ți-e) s. f., art. fibriláția (-ți-a), g.-d. art. fibriláției; pl. fibriláții, art. fibriláțiile (-ți-i-)
fibrilații
FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation.

DOOM

fibriláție (fi-bri-, -ți-e) s. f., art. fibriláția (-ți-a), g.-d. art. fibriláției; pl. fibriláții, art. fibriláțiile (-ți-i-)
fibrilațiile
FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation.

DOOM

fibriláție (fi-bri-, -ți-e) s. f., art. fibriláția (-ți-a), g.-d. art. fibriláției; pl. fibriláții, art. fibriláțiile (-ți-i-)
fibrilațiilor
FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation.

DOOM

fibriláție (fi-bri-, -ți-e) s. f., art. fibriláția (-ți-a), g.-d. art. fibriláției; pl. fibriláții, art. fibriláțiile (-ți-i-)
fibrilațiune
FIBRILAȚIÚNE s.f. v. fibrilație.
fibrile
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

DOOM

fibrílă (parte a unei fibre) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrílei; pl. fibríle
fibrilează
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilei
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

DOOM

fibrílă (parte a unei fibre) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrílei; pl. fibríle
fibrilele
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

DOOM

fibrílă (parte a unei fibre) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrílei; pl. fibríle
fibrilelor
FIBRÍLĂ, fibrile, s. f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.

DOOM

fibrílă (parte a unei fibre) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrílei; pl. fibríle
fibrileze
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilizare
FIBRILIZÁRE s.f. Desprindere în fibre sau fascicule de fibre a elementelor componente ale lemnului. [< fibrilă + -iza].
fibrilizarea
FIBRILIZÁRE s.f. Desprindere în fibre sau fascicule de fibre a elementelor componente ale lemnului. [< fibrilă + -iza].
fibrilizări
FIBRILIZÁRE s.f. Desprindere în fibre sau fascicule de fibre a elementelor componente ale lemnului. [< fibrilă + -iza].
fibrilizării
FIBRILIZÁRE s.f. Desprindere în fibre sau fascicule de fibre a elementelor componente ale lemnului. [< fibrilă + -iza].
fibrilând
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilînd
FIBRILÁ, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
fibrilări
FIBRILÁRE, fibrilări, s. f. Faptul de a fibrila. – V. fibrila.
fibrilării
FIBRILÁRE, fibrilări, s. f. Faptul de a fibrila. – V. fibrila.
fibrilările
FIBRILÁRE, fibrilări, s. f. Faptul de a fibrila. – V. fibrila.
fibrilărilor
FIBRILÁRE, fibrilări, s. f. Faptul de a fibrila. – V. fibrila.
fibrina
FIBRÍNĂ s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

DOOM

fibrínă (proteină) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrínei
fibrine
FIBRÍNĂ s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

DOOM

fibrínă (proteină) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrínei
fibrinei
FIBRÍNĂ s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

DOOM

fibrínă (proteină) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrínei
fibrinele
FIBRÍNĂ s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

DOOM

fibrínă (proteină) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrínei
fibrinelor
FIBRÍNĂ s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.

DOOM

fibrínă (proteină) (fi-bri-) s. f., g.-d. art. fibrínei
fibrinemie
FIBRINEMÍE s.f. (Med.) Prezența filamentelor de fibrină în sânge. [Gen. -iei. / < fr. fibrinémie].
fibrinogen
FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène.

DOOM

fibrinogén (fi-bri-) s. n.
fibrinogenopenie
FIBRINOGENOPENÍE s.f. (Med.) Lipsa fibrinogenului în sânge. [Gen. -iei. / < fr. fibrinogénopénie].
fibrinogenul
FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène.

DOOM

fibrinogén (fi-bri-) s. n.
fibrinogenului
FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrinogène.

DOOM

fibrinogén (fi-bri-) s. n.
fibrinoliză
FIBRINOLÍZĂ s.f. (Med.) Descompunere a fibrinei, fenomen care se observă în insuficiențele hepatice. [< fr. fibrinolyse].
fibrinopenie
FIBRINOPENÍE s.f. Insuficiența fibrinei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. fibrinopénie].
fibrinuria
FIBRINURÍE s.f. (Med.) Eliminarea de fibrină prin urină. [Gen. -iei. / < fr. fibrinurie].
fibrinurie
FIBRINURÍE s.f. (Med.) Eliminarea de fibrină prin urină. [Gen. -iei. / < fr. fibrinurie].
fibrinuriei
FIBRINURÍE s.f. (Med.) Eliminarea de fibrină prin urină. [Gen. -iei. / < fr. fibrinurie].
fibrinurii
FIBRINURÍE s.f. (Med.) Eliminarea de fibrină prin urină. [Gen. -iei. / < fr. fibrinurie].
fibrinuriile
FIBRINURÍE s.f. (Med.) Eliminarea de fibrină prin urină. [Gen. -iei. / < fr. fibrinurie].
fibrinuriilor
FIBRINURÍE s.f. (Med.) Eliminarea de fibrină prin urină. [Gen. -iei. / < fr. fibrinurie].
fibro
FIBRO- v. fibră.
fibroadenoame
FIBROADENÓM, fibroadenoame, s. n. Tumoare de natură benignă, localizată de obicei la sân sau la uter. [Pr.: -bro-a-] – Fibrom + adenom (după fr. adénofibrome).

DOOM

fibroadenóm (fi-bro-a-) s. n., pl. fibroadenoáme
fibroadenoamele
FIBROADENÓM, fibroadenoame, s. n. Tumoare de natură benignă, localizată de obicei la sân sau la uter. [Pr.: -bro-a-] – Fibrom + adenom (după fr. adénofibrome).

DOOM

fibroadenóm (fi-bro-a-) s. n., pl. fibroadenoáme
fibroadenoamelor
FIBROADENÓM, fibroadenoame, s. n. Tumoare de natură benignă, localizată de obicei la sân sau la uter. [Pr.: -bro-a-] – Fibrom + adenom (după fr. adénofibrome).

DOOM

fibroadenóm (fi-bro-a-) s. n., pl. fibroadenoáme
fibroadenom
FIBROADENÓM, fibroadenoame, s. n. Tumoare de natură benignă, localizată de obicei la sân sau la uter. [Pr.: -bro-a-] – Fibrom + adenom (după fr. adénofibrome).

DOOM

fibroadenóm (fi-bro-a-) s. n., pl. fibroadenoáme
fibroadenomul
FIBROADENÓM, fibroadenoame, s. n. Tumoare de natură benignă, localizată de obicei la sân sau la uter. [Pr.: -bro-a-] – Fibrom + adenom (după fr. adénofibrome).

DOOM

fibroadenóm (fi-bro-a-) s. n., pl. fibroadenoáme
fibroadenomului
FIBROADENÓM, fibroadenoame, s. n. Tumoare de natură benignă, localizată de obicei la sân sau la uter. [Pr.: -bro-a-] – Fibrom + adenom (după fr. adénofibrome).

DOOM

fibroadenóm (fi-bro-a-) s. n., pl. fibroadenoáme
fibroame
FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.

DOOM

fibróm (fi-brom) s. n., pl. fibroáme
fibroamele
FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.

DOOM

fibróm (fi-brom) s. n., pl. fibroáme
fibroamelor
FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.

DOOM

fibróm (fi-brom) s. n., pl. fibroáme
fibroasa
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibroase
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibroasei
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibroasele
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibroaselor
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibrobetoane
FIBROBETÓN s.n. Material de construcție confecționat în plăci din deșeuri de lemn impregnate și din ciment. [Et. incertă].
fibrobetoanele
FIBROBETÓN s.n. Material de construcție confecționat în plăci din deșeuri de lemn impregnate și din ciment. [Et. incertă].
fibrobetoanelor
FIBROBETÓN s.n. Material de construcție confecționat în plăci din deșeuri de lemn impregnate și din ciment. [Et. incertă].
fibrobeton
FIBROBETÓN s.n. Material de construcție confecționat în plăci din deșeuri de lemn impregnate și din ciment. [Et. incertă].
fibrobeton
FIBROBETÓN s.n. Material de construcție confecționat în plăci din deșeuri de lemn impregnate și din ciment. [Et. incertă].
fibrobetonul
FIBROBETÓN s.n. Material de construcție confecționat în plăci din deșeuri de lemn impregnate și din ciment. [Et. incertă].
fibrobetonului
FIBROBETÓN s.n. Material de construcție confecționat în plăci din deșeuri de lemn impregnate și din ciment. [Et. incertă].
fibroblast
FIBROBLÁST s.n. Celulă a țesutului conjunctiv, de formă stelată sau alungită. [< fr. fibroblaste, cf. lat. fibra – fibră, gr. blastos – germen].
fibroblastoame
FIBROBLASTÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din fibroblaști. [Pl. -oame. / < fr. fibroblastome].
fibroblastoamele
FIBROBLASTÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din fibroblaști. [Pl. -oame. / < fr. fibroblastome].
fibroblastoamelor
FIBROBLASTÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din fibroblaști. [Pl. -oame. / < fr. fibroblastome].
fibroblastom
FIBROBLASTÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din fibroblaști. [Pl. -oame. / < fr. fibroblastome].
fibroblastomul
FIBROBLASTÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din fibroblaști. [Pl. -oame. / < fr. fibroblastome].
fibroblastomului
FIBROBLASTÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din fibroblaști. [Pl. -oame. / < fr. fibroblastome].
fibrocartilaginoasa
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginoase
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginoasei
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginoasele
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginoaselor
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginos
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginosul
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginosului
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginoși
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginoșii
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaginoșilor
FIBROCARTILAGINÓS, -OÁSĂ, fibrocartilaginoși, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. – Din fr. fibrocartilagineux.
fibrocartilaj
FIBROCARTILÁJ, fibrocartilaje, s. n. (Anat.) Țesut cartilaginos de tip fibrilar. – Din fr. fibrocartilage.
fibrocartilaje
FIBROCARTILÁJ, fibrocartilaje, s. n. (Anat.) Țesut cartilaginos de tip fibrilar. – Din fr. fibrocartilage.
fibrocartilajele
FIBROCARTILÁJ, fibrocartilaje, s. n. (Anat.) Țesut cartilaginos de tip fibrilar. – Din fr. fibrocartilage.
fibrocartilajelor
FIBROCARTILÁJ, fibrocartilaje, s. n. (Anat.) Țesut cartilaginos de tip fibrilar. – Din fr. fibrocartilage.
fibrocartilajul
FIBROCARTILÁJ, fibrocartilaje, s. n. (Anat.) Țesut cartilaginos de tip fibrilar. – Din fr. fibrocartilage.
fibrocartilajului
FIBROCARTILÁJ, fibrocartilaje, s. n. (Anat.) Țesut cartilaginos de tip fibrilar. – Din fr. fibrocartilage.
fibrociment
FIBROCIMÉNT s.n. Azbociment. [< fr. fibrociment].
fibrocimentul
FIBROCIMÉNT s.n. Azbociment. [< fr. fibrociment].
fibrocimentului
FIBROCIMÉNT s.n. Azbociment. [< fr. fibrociment].
fibrocit
FIBROCÍT, fibrocite, s. n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. – Din fr. fibrocyte.

DOOM

fibrocít (fi-bro-) s. n., pl. fibrocíte
fibrocite
FIBROCÍT, fibrocite, s. n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. – Din fr. fibrocyte.

DOOM

fibrocít (fi-bro-) s. n., pl. fibrocíte
fibrocitele
FIBROCÍT, fibrocite, s. n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. – Din fr. fibrocyte.

DOOM

fibrocít (fi-bro-) s. n., pl. fibrocíte
fibrocitelor
FIBROCÍT, fibrocite, s. n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. – Din fr. fibrocyte.

DOOM

fibrocít (fi-bro-) s. n., pl. fibrocíte
fibrocitul
FIBROCÍT, fibrocite, s. n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. – Din fr. fibrocyte.

DOOM

fibrocít (fi-bro-) s. n., pl. fibrocíte
fibrocitului
FIBROCÍT, fibrocite, s. n. Celulă fundamentală a țesutului conjunctiv. – Din fr. fibrocyte.

DOOM

fibrocít (fi-bro-) s. n., pl. fibrocíte
fibrocondrom
FIBROCONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă formată din țesut fibros și cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. fibrochondrome].
fibrograf
FIBROGRÁF s.n. Aparat pentru determinarea lungimii fibrelor. [< fr. fibrographe].

DOOM

fibrográf (fi-bro-graf) s. n., pl. fibrográfe
fibrografe
FIBROGRÁF s.n. Aparat pentru determinarea lungimii fibrelor. [< fr. fibrographe].

DOOM

fibrográf (fi-bro-graf) s. n., pl. fibrográfe
fibrografele
FIBROGRÁF s.n. Aparat pentru determinarea lungimii fibrelor. [< fr. fibrographe].

DOOM

fibrográf (fi-bro-graf) s. n., pl. fibrográfe
fibrografelor
FIBROGRÁF s.n. Aparat pentru determinarea lungimii fibrelor. [< fr. fibrographe].

DOOM

fibrográf (fi-bro-graf) s. n., pl. fibrográfe
fibrograful
FIBROGRÁF s.n. Aparat pentru determinarea lungimii fibrelor. [< fr. fibrographe].

DOOM

fibrográf (fi-bro-graf) s. n., pl. fibrográfe
fibrografului
FIBROGRÁF s.n. Aparat pentru determinarea lungimii fibrelor. [< fr. fibrographe].

DOOM

fibrográf (fi-bro-graf) s. n., pl. fibrográfe
fibroina
FIBROÍNĂ s.f. Substanță proteică care intră în alcătuirea fibrei de mătase naturală. [< fr. fibroïne].

DOOM

fibroínă (fi-bro-) s. f., g.-d. art. fibroínei
fibroine
FIBROÍNĂ s.f. Substanță proteică care intră în alcătuirea fibrei de mătase naturală. [< fr. fibroïne].

DOOM

fibroínă (fi-bro-) s. f., g.-d. art. fibroínei
fibroinei
FIBROÍNĂ s.f. Substanță proteică care intră în alcătuirea fibrei de mătase naturală. [< fr. fibroïne].

DOOM

fibroínă (fi-bro-) s. f., g.-d. art. fibroínei
fibrolemnoasa
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnoase
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnoasei
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnoasele
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnoaselor
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnos
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnosul
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnosului
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnoși
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnoșii
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolemnoșilor
FIBROLEMNÓS, -OÁSĂ, fibrolemnoși, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. – Fibro[s] + lemnos.
fibrolipoame
FIBROLIPÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă grasă a țesutului conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrolipome].
fibrolipoamele
FIBROLIPÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă grasă a țesutului conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrolipome].
fibrolipoamelor
FIBROLIPÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă grasă a țesutului conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrolipome].
fibrolipom
FIBROLIPÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă grasă a țesutului conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrolipome].
fibrolipomul
FIBROLIPÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă grasă a țesutului conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrolipome].
fibrolipomului
FIBROLIPÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă grasă a țesutului conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrolipome].
fibrom
FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.

DOOM

fibróm (fi-brom) s. n., pl. fibroáme
fibromatoasa
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatoase
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatoasei
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatoasele
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatoaselor
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatos
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatosul
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatosului
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatoză
FIBROMATÓZĂ s. f. (Med.) Dezvoltare de fibroame în diverse țesuturi sau organe. – Din fr. fibromatose.

DOOM

*fibromatóză (fi-bro-) s. f., g.-d. art. fibromatózei
fibromatoși
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatoșii
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibromatoșilor
FIBROMATÓS, -OÁSĂ, fibromatoși, -oase, adj. (Med.; despre țesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. – Din fibromatoză.

DOOM

*fibromatós (fi-bro-) adj. m., pl. fibromatóși; f. fibromatoásă, pl. fibromatoáse
fibrometre
FIBROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea unor caracteristici (dimensionale) ale fibrelor. [< fr. fibromètre].
fibrometrele
FIBROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea unor caracteristici (dimensionale) ale fibrelor. [< fr. fibromètre].
fibrometrelor
FIBROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea unor caracteristici (dimensionale) ale fibrelor. [< fr. fibromètre].
fibrometru
FIBROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea unor caracteristici (dimensionale) ale fibrelor. [< fr. fibromètre].
fibrometrul
FIBROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea unor caracteristici (dimensionale) ale fibrelor. [< fr. fibromètre].
fibrometrului
FIBROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea unor caracteristici (dimensionale) ale fibrelor. [< fr. fibromètre].
fibromioame
FIBROMIÓM s.n. (Med. Tumoare benignă a țesutului conjunctiv și muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].
fibromioamele
FIBROMIÓM s.n. (Med. Tumoare benignă a țesutului conjunctiv și muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].
fibromioamelor
FIBROMIÓM s.n. (Med. Tumoare benignă a țesutului conjunctiv și muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].
fibromiom
FIBROMIÓM s.n. (Med. Tumoare benignă a țesutului conjunctiv și muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].
fibromiomul
FIBROMIÓM s.n. (Med. Tumoare benignă a țesutului conjunctiv și muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].
fibromiomului
FIBROMIÓM s.n. (Med. Tumoare benignă a țesutului conjunctiv și muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].
fibromul
FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.

DOOM

fibróm (fi-brom) s. n., pl. fibroáme
fibromului
FIBRÓM, fibroame, s. n. Tumoare benignă formată mai ales în țesutul conjunctiv fibros și localizată de obicei la sân, la uter și la intestin. – Din fr. fibrome.

DOOM

fibróm (fi-brom) s. n., pl. fibroáme
fibros
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibrosarcoame
FIBROSARCÓM s.n. Tumoare fibroasă a pielii, cu o malignitate mai redusă. [Pl. -oame. / < fr. fibrosarcome].
fibrosarcoamele
FIBROSARCÓM s.n. Tumoare fibroasă a pielii, cu o malignitate mai redusă. [Pl. -oame. / < fr. fibrosarcome].
fibrosarcoamelor
FIBROSARCÓM s.n. Tumoare fibroasă a pielii, cu o malignitate mai redusă. [Pl. -oame. / < fr. fibrosarcome].
fibrosarcom
FIBROSARCÓM s.n. Tumoare fibroasă a pielii, cu o malignitate mai redusă. [Pl. -oame. / < fr. fibrosarcome].
fibrosarcomul
FIBROSARCÓM s.n. Tumoare fibroasă a pielii, cu o malignitate mai redusă. [Pl. -oame. / < fr. fibrosarcome].
fibrosarcomului
FIBROSARCÓM s.n. Tumoare fibroasă a pielii, cu o malignitate mai redusă. [Pl. -oame. / < fr. fibrosarcome].
fibroscoape
FIBROSCÓP, fibroscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru studierea cavităților interne. – Din fr. fibroscope.
fibroscoapele
FIBROSCÓP, fibroscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru studierea cavităților interne. – Din fr. fibroscope.
fibroscoapelor
FIBROSCÓP, fibroscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru studierea cavităților interne. – Din fr. fibroscope.
fibroscop
FIBROSCÓP, fibroscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru studierea cavităților interne. – Din fr. fibroscope.
fibroscopul
FIBROSCÓP, fibroscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru studierea cavităților interne. – Din fr. fibroscope.
fibroscopului
FIBROSCÓP, fibroscoape, s. n. (Med.) Instrument pentru studierea cavităților interne. – Din fr. fibroscope.
fibrosul
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibrosului
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibroza
FIBRÓZĂ s.f. Dezvoltarea exagerată de țesut conjunctiv. [< fr. fibrose].
fibroze
FIBRÓZĂ s.f. Dezvoltarea exagerată de țesut conjunctiv. [< fr. fibrose].
fibrozei
FIBRÓZĂ s.f. Dezvoltarea exagerată de țesut conjunctiv. [< fr. fibrose].
fibrozele
FIBRÓZĂ s.f. Dezvoltarea exagerată de țesut conjunctiv. [< fr. fibrose].
fibrozelor
FIBRÓZĂ s.f. Dezvoltarea exagerată de țesut conjunctiv. [< fr. fibrose].
fibroși
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibroșii
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibroșilor
FIBRÓS, -OÁSĂ, fibroși, -oase, adj. Alcătuit (în mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Țesut fibros = țesut conjunctiv elastic, care are rolul de a susține elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

DOOM

fibrós (fi-bros-) adj. m., pl. fibróși; f. fibroásă, pl. fibroáse
fibula
FÍBULĂ, fibule, s. f. 1. Agrafa (ornamentală) de metal, folosită în Antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. [Acc. și: fibúlă] – Din lat. fibula.

DOOM

fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule
fibule
FÍBULĂ, fibule, s. f. 1. Agrafa (ornamentală) de metal, folosită în Antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. [Acc. și: fibúlă] – Din lat. fibula.

DOOM

fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule
fibulei
FÍBULĂ, fibule, s. f. 1. Agrafa (ornamentală) de metal, folosită în Antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. [Acc. și: fibúlă] – Din lat. fibula.

DOOM

fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule
fibulele
FÍBULĂ, fibule, s. f. 1. Agrafa (ornamentală) de metal, folosită în Antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. [Acc. și: fibúlă] – Din lat. fibula.

DOOM

fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule
fibulelor
FÍBULĂ, fibule, s. f. 1. Agrafa (ornamentală) de metal, folosită în Antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. [Acc. și: fibúlă] – Din lat. fibula.

DOOM

fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule
fic
-FIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „face”. [< fr. -fique, it. -fico, lat. -ficus].
fica
-FICÁ Element secund de compunere savantă cu semnificația „a face”, „a produce”, „a fabrica”. V. -fia. [< it., lat. -ficare].
ficaria
UNTIȘÓR, untișori, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase și lucioase, care se consumă ca salată; grâușor, sălățea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -ișor.
ficat
FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).

DOOM

ficát s. m., pl. ficáți
ficatul
FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).

DOOM

ficát s. m., pl. ficáți
ficatului
FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).

DOOM

ficát s. m., pl. ficáți
ficați
FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).

DOOM

ficát s. m., pl. ficáți
ficații
FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).

DOOM

ficát s. m., pl. ficáți
ficaților
FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).

DOOM

ficát s. m., pl. ficáți
ficior
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.

DOOM

feciór (pop.) s. m., pl. fecióri
fico
FICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) algă”, „de algă”. [< fr. phyco-, cf. gr. phykos].
ficocianina
FICOCIANÍNĂ s.f. Pigment albastru care se găsește la unele alge. [Pron. -ci-a-. / < fr. phycocyanine, cf. gr. phykos – algă, kyanos – albastru].
ficocianine
FICOCIANÍNĂ s.f. Pigment albastru care se găsește la unele alge. [Pron. -ci-a-. / < fr. phycocyanine, cf. gr. phykos – algă, kyanos – albastru].
ficocianinei
FICOCIANÍNĂ s.f. Pigment albastru care se găsește la unele alge. [Pron. -ci-a-. / < fr. phycocyanine, cf. gr. phykos – algă, kyanos – albastru].
ficoeritrina
FICOERITRÍNĂ s.f. Pigment roșu care se găsește în unele alge. [Pron. -co-e-. / < fr. phycoérythrine, cf. gr. phykos – algă, erythros – roșu].

DOOM

ficoeritrínă (-ri-tri-) s. f., g.-d. art. ficoeritrínei
ficoeritrine
FICOERITRÍNĂ s.f. Pigment roșu care se găsește în unele alge. [Pron. -co-e-. / < fr. phycoérythrine, cf. gr. phykos – algă, erythros – roșu].

DOOM

ficoeritrínă (-ri-tri-) s. f., g.-d. art. ficoeritrínei
ficoeritrinei
FICOERITRÍNĂ s.f. Pigment roșu care se găsește în unele alge. [Pron. -co-e-. / < fr. phycoérythrine, cf. gr. phykos – algă, erythros – roșu].

DOOM

ficoeritrínă (-ri-tri-) s. f., g.-d. art. ficoeritrínei
ficolog
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologa
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologe
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologei
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologele
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologelor
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologi
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologia
FICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor. [< fr. phycologie].

DOOM

ficologíe s. f., art. ficología, g.-d. ficologíi, art. ficologíei
ficologic
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologica
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologice
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologicei
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologicele
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologicelor
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologici
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologicii
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologicilor
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologicul
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologicului
FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique].
ficologie
FICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor. [< fr. phycologie].

DOOM

ficologíe s. f., art. ficología, g.-d. ficologíi, art. ficologíei
ficologiei
FICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor. [< fr. phycologie].

DOOM

ficologíe s. f., art. ficología, g.-d. ficologíi, art. ficologíei
ficologii
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologii
FICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor. [< fr. phycologie].

DOOM

ficologíe s. f., art. ficología, g.-d. ficologíi, art. ficologíei
ficologilor
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologul
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficologului
FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue]
ficomiceta
FICOMICÉTĂ, ficomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue; (și la sg.) ciupercă din această clasă. – Din fr. phycomycètes.

DOOM

!ficomicétă s. f., g.-d. art. ficomicétei; pl. ficomicéte
ficomicete
FICOMICÉTĂ, ficomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue; (și la sg.) ciupercă din această clasă. – Din fr. phycomycètes.

DOOM

!ficomicétă s. f., g.-d. art. ficomicétei; pl. ficomicéte
ficomicetei
FICOMICÉTĂ, ficomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue; (și la sg.) ciupercă din această clasă. – Din fr. phycomycètes.

DOOM

!ficomicétă s. f., g.-d. art. ficomicétei; pl. ficomicéte
ficomicetele
FICOMICÉTĂ, ficomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue; (și la sg.) ciupercă din această clasă. – Din fr. phycomycètes.

DOOM

!ficomicétă s. f., g.-d. art. ficomicétei; pl. ficomicéte
ficomicetelor
FICOMICÉTĂ, ficomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare, având miceliul format din filamente continue; (și la sg.) ciupercă din această clasă. – Din fr. phycomycètes.

DOOM

!ficomicétă s. f., g.-d. art. ficomicétei; pl. ficomicéte
fictiv
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictiva
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictive
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictivei
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictivele
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictivelor
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictivi
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictivii
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictivilor
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictivul
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
fictivului
FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

DOOM

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve
ficus
SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.

DOOM

fícus s. m., pl. fícuși
ficusul
SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.

DOOM

fícus s. m., pl. fícuși
ficusului
SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.

DOOM

fícus s. m., pl. fícuși
ficuși
SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.

DOOM

fícus s. m., pl. fícuși
ficușii
SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.

DOOM

fícus s. m., pl. fícuși
ficușilor
SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore.

DOOM

fícus s. m., pl. fícuși
ficăței
FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el.

DOOM

ficățél s. m., pl. ficățéi, art. ficățéii
ficățeii
FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el.

DOOM

ficățél s. m., pl. ficățéi, art. ficățéii
ficățeilor
FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el.

DOOM

ficățél s. m., pl. ficățéi, art. ficățéii
ficățel
FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el.

DOOM

ficățél s. m., pl. ficățéi, art. ficățéii
ficățelul
FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el.

DOOM

ficățél s. m., pl. ficățéi, art. ficățéii
ficățelului
FICĂȚÉL, ficăței, s. m. Diminutiv al lui ficat. – Ficat + suf. -el.

DOOM

ficățél s. m., pl. ficățéi, art. ficățéii
ficși
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
ficșii
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
ficșilor
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
ficțional
FICȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Bazat pe ficțiune. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. fictional].
ficționalism
FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție filosofică potrivit căreia oamenii folosesc categoriile ca și cum ar fi adevărate, deoarece ele se dovedesc utile în practică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme.

DOOM

ficționalísm (-ți-o-) s. n.
ficționalismul
FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție filosofică potrivit căreia oamenii folosesc categoriile ca și cum ar fi adevărate, deoarece ele se dovedesc utile în practică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme.

DOOM

ficționalísm (-ți-o-) s. n.
ficționalismului
FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție filosofică potrivit căreia oamenii folosesc categoriile ca și cum ar fi adevărate, deoarece ele se dovedesc utile în practică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme.

DOOM

ficționalísm (-ți-o-) s. n.
ficționalist
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalist
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalista
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalista
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționaliste
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționaliste
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistei
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistei
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistele
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistele
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistelor
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistelor
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistul
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistul
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistului
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționalistului
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționaliști
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționaliști
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționaliștii
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționaliștii
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționaliștilor
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficționaliștilor
FICȚIONALÍST, -Ă adj. Referitor la ficționalism. // s.m. și f. Adept al ficționalismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnaliste].
ficțiune
FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

DOOM

ficțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiúnii; pl. ficțiúni
ficțiunea
FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

DOOM

ficțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiúnii; pl. ficțiúni
ficțiuni
FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

DOOM

ficțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiúnii; pl. ficțiúni
ficțiunii
FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

DOOM

ficțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiúnii; pl. ficțiúni
ficțiunile
FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

DOOM

ficțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiúnii; pl. ficțiúni
ficțiunilor
FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

DOOM

ficțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiúnii; pl. ficțiúni
fid
-FID Element secund de compunere savantă cu semnificația „despicat”. [< fr. -fide, cf. lat. -fidus < findere – a despica].
fidanțat
FIDANȚÁT, -Ă, fidanțați, -te, s. m. și f. (Italienism învechit) Logodnic(ă). Că mi-este fidanțată, tu bine ai știut... Luînd-o de soție să mă lovești ai vrut! MACEDONSKI, O. I 251.
fidanțată
FIDANȚÁT, -Ă, fidanțați, -te, s. m. și f. (Italienism învechit) Logodnic(ă). Că mi-este fidanțată, tu bine ai știut... Luînd-o de soție să mă lovești ai vrut! MACEDONSKI, O. I 251.
fidanță
fidanță, fidanțe s. f. (intl.) amantă, iubită.
fidea
FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.

DOOM

fideá s. f., art. fideáua, g.-d. art. fidélei
fideaua
FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.

DOOM

fideá s. f., art. fideáua, g.-d. art. fidélei
fideicomis
FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.

DOOM

fideicomís (-dei-) s. n., pl. fideicomísuri
fideicomis
FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
fideism
FIDEÍSM s. n. Concepție potrivit căreia cunoașterea celor divine nu se poate realiza decât prin credință. – Din fr. fidéisme.

DOOM

fideísm s. n.
fideismul
FIDEÍSM s. n. Concepție potrivit căreia cunoașterea celor divine nu se poate realiza decât prin credință. – Din fr. fidéisme.

DOOM

fideísm s. n.
fideismului
FIDEÍSM s. n. Concepție potrivit căreia cunoașterea celor divine nu se poate realiza decât prin credință. – Din fr. fidéisme.

DOOM

fideísm s. n.
fideist
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideist
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideista
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideista
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideiste
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideiste
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistei
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistei
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistele
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistele
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistelor
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistelor
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistul
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistul
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistului
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideistului
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideiusiune
FIDEIUSIÚNE s. f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.

DOOM

fideiusiúne (-de-iu-si-u-) s. f., g.-d. art. fideiusiúnii
fideiusiunea
FIDEIUSIÚNE s. f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.

DOOM

fideiusiúne (-de-iu-si-u-) s. f., g.-d. art. fideiusiúnii
fideiusiuni
FIDEIUSIÚNE s. f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.

DOOM

fideiusiúne (-de-iu-si-u-) s. f., g.-d. art. fideiusiúnii
fideiusiunii
FIDEIUSIÚNE s. f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.

DOOM

fideiusiúne (-de-iu-si-u-) s. f., g.-d. art. fideiusiúnii
fideiusoare
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusoarea
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusoarei
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusoarele
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusoarelor
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusor
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusori
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusorii
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusorilor
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusorul
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiusorului
FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].

DOOM

fideiusór (-de-iu-) s. m., pl. fideiusóri
fideiști
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideiști
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideiștii
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideiștii
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideiștilor
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fideiștilor
FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S. m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.

DOOM

fideíst adj. m., s. m., pl. fideíști; adj. f., s. f. fideístă, pl. fideíste
fidel
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidela
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidele
FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.

DOOM

fideá s. f., art. fideáua, g.-d. art. fidélei
fidele
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidelei
FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.

DOOM

fideá s. f., art. fideáua, g.-d. art. fidélei
fidelei
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidelele
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidelelor
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fideli
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidelii
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidelilor
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidelitate
FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.

DOOM

fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelitắții
fidelitatea
FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.

DOOM

fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelitắții
fidelity
HIGH FIDELITY s. n. invar., adj. invar. (Echipament de) înregistrare și de redare sonoră de înaltă fidelitate. [Pr.: hai] – Cuv. engl.

DOOM

*high fidélity (angl.) [igh pron. aĭ] adj. invar.; abr. hi fi
fidelități
FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.

DOOM

fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelitắții
fidelității
FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.

DOOM

fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelitắții
fidelul
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fidelului
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

DOOM

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle
fider
FÍDER, fidere, s. n. 1. Linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la antenă la receptor. 2. Element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe linii aeriene sau din cabluri subterane. [Scris și: feeder] – Din engl., fr. feeder.

DOOM

fíder s. n., pl. fídere
fidere
FÍDER, fidere, s. n. 1. Linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la antenă la receptor. 2. Element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe linii aeriene sau din cabluri subterane. [Scris și: feeder] – Din engl., fr. feeder.

DOOM

fíder s. n., pl. fídere
fiderele
FÍDER, fidere, s. n. 1. Linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la antenă la receptor. 2. Element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe linii aeriene sau din cabluri subterane. [Scris și: feeder] – Din engl., fr. feeder.

DOOM

fíder s. n., pl. fídere
fiderelor
FÍDER, fidere, s. n. 1. Linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la antenă la receptor. 2. Element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe linii aeriene sau din cabluri subterane. [Scris și: feeder] – Din engl., fr. feeder.

DOOM

fíder s. n., pl. fídere
fiderul
FÍDER, fidere, s. n. 1. Linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la antenă la receptor. 2. Element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe linii aeriene sau din cabluri subterane. [Scris și: feeder] – Din engl., fr. feeder.

DOOM

fíder s. n., pl. fídere
fiderului
FÍDER, fidere, s. n. 1. Linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la antenă la receptor. 2. Element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe linii aeriene sau din cabluri subterane. [Scris și: feeder] – Din engl., fr. feeder.

DOOM

fíder s. n., pl. fídere
fides
Fides, divinitate romană care simboliza respectarea cuvîntului dat, a jurămîntului făcut, încrederea, cinstea și buna-credință. Era înfățișată ca o femeie foarte bătrînă, cu părul alb.
fidius
Fidius Dius, zeul Jurămîntului, era o divinitate romană, identificată cu Sancus (v. [Semo] Sancus).
fiduciar
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciara
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciare
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciarei
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciarele
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciarelor
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciari
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciarii
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciarilor
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciarul
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fiduciarului
FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

DOOM

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre
fie
FÍE1 conj. 1. (În corelație cu sine însuși sau cu „or” și „sau”, introduce o propoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 2. (Urmat de „și” introduce o propoziție concesivă) Chiar (și), măcar. – Lat. fiat.

DOOM

fíe1 conjcț.
fie
FÍE2 s. f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică. A fost fie-sa pe la noi. – Lat. filia.
fiecare
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiece
FIEȘTECÉ adj. pron. nehot. v. fiece.

DOOM

fiecé (înv.) (fi-e-) adj. pr. invar.
fiecine
FIECÍNE pron. nehot. (Înv.) Fiecare, oricare ființă; fitecine. [Pr.: fi-e-. – Var.: fieșcíne, fieștecíne pron. nehot.] – Fie1 + cine.

DOOM

fiecíne (înv.) (fi-e-) pr., g.-d. fiecúi
fiecui
FIECÍNE pron. nehot. (Înv.) Fiecare, oricare ființă; fitecine. [Pr.: fi-e-. – Var.: fieșcíne, fieștecíne pron. nehot.] – Fie1 + cine.

DOOM

fiecíne (înv.) (fi-e-) pr., g.-d. fiecúi
fiecum
FIECÚM adv. (Înv.) Într-un fel sau altul, în oricare fel; oricum. (Pr. fi-e-] – Fie1 + cum.

DOOM

fiecúm (înv.) (fi-e-) adv.
fiecărei
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiecăreia
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiecărui
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiecăruia
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fief
FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

DOOM

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)
fieful
FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

DOOM

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)
fiefului
FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

DOOM

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)
fiefuri
FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

DOOM

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)
fiefurile
FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

DOOM

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)
fiefurilor
FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

DOOM

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)
fier
FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

DOOM

*fier-betón s. n.
fierar
FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

DOOM

*fierár-betoníst (fie-) s. m., pl. fierári-betoníști
fierari
FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

DOOM

*fierár-betoníst (fie-) s. m., pl. fierári-betoníști
fierarii
FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

DOOM

*fierár-betoníst (fie-) s. m., pl. fierári-betoníști
fierarilor
FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

DOOM

*fierár-betoníst (fie-) s. m., pl. fierári-betoníști
fierarul
FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

DOOM

*fierár-betoníst (fie-) s. m., pl. fierári-betoníști
fierarului
FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

DOOM

*fierár-betoníst (fie-) s. m., pl. fierári-betoníști
fierb
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbe
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbea
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbeai
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbeam
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbeau
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbeați
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbem
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbere
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbere
FIÉRBERE, fierberi, s. f. Acțiunea de a fierbe și rezultatul ei. ♦ Fig. Stare de agitație, de neliniște puternică, de așteptare încordată. – V. fierbe.

DOOM

fiérbere (fier-) s. f., g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberi
fierberea
FIÉRBERE, fierberi, s. f. Acțiunea de a fierbe și rezultatul ei. ♦ Fig. Stare de agitație, de neliniște puternică, de așteptare încordată. – V. fierbe.

DOOM

fiérbere (fier-) s. f., g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberi
fierberi
FIÉRBERE, fierberi, s. f. Acțiunea de a fierbe și rezultatul ei. ♦ Fig. Stare de agitație, de neliniște puternică, de așteptare încordată. – V. fierbe.

DOOM

fiérbere (fier-) s. f., g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberi
fierberii
FIÉRBERE, fierberi, s. f. Acțiunea de a fierbe și rezultatul ei. ♦ Fig. Stare de agitație, de neliniște puternică, de așteptare încordată. – V. fierbe.

DOOM

fiérbere (fier-) s. f., g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberi
fierberile
FIÉRBERE, fierberi, s. f. Acțiunea de a fierbe și rezultatul ei. ♦ Fig. Stare de agitație, de neliniște puternică, de așteptare încordată. – V. fierbe.

DOOM

fiérbere (fier-) s. f., g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberi
fierberilor
FIÉRBERE, fierberi, s. f. Acțiunea de a fierbe și rezultatul ei. ♦ Fig. Stare de agitație, de neliniște puternică, de așteptare încordată. – V. fierbe.

DOOM

fiérbere (fier-) s. f., g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberi
fierbeți
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbi
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbincioara
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbincioare
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbincioarei
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbincioarele
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbincioarelor
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbincior
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbinciori
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbinciorii
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbinciorilor
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbinciorul
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbinciorului
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.

DOOM

fierbinciór (fier-) adj. m., pl. fierbincióri; f. fierbincioáră, pl. fierbincioáre
fierbinte
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

DOOM

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
fierbintea
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

DOOM

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
fierbinteală
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.

DOOM

fierbințeálă (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli
fierbintele
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

DOOM

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
fierbintelui
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

DOOM

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
fierbințeli
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.

DOOM

fierbințeálă (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli
fierbințelii
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.

DOOM

fierbințeálă (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli
fierbințelile
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.

DOOM

fierbințeálă (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli
fierbințelilor
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.

DOOM

fierbințeálă (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli
fierbinți
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

DOOM

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
fierbinții
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

DOOM

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
fierbințile
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

DOOM

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
fierbinților
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

DOOM

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
fierbând
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbînd
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierbătoare
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
fierbătoarele
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
fierbătoarelor
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
fierbător
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
fierbător
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.

DOOM

fierbătór2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoáre
fierbători
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.

DOOM

fierbătór2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoáre
fierbătorii
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.

DOOM

fierbătór2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoáre
fierbătorilor
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.

DOOM

fierbătór2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoáre
fierbătorul
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
fierbătorul
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.

DOOM

fierbătór2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoáre
fierbătorului
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
fierbătorului
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.

DOOM

fierbătór2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoáre
fiere
FIÉRE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă1. ◊ Expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violență). ♦ Fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Și în sintagma bășica fierii) Vezicula biliară. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pământului = a) plantă erbacee medicinală cu flori roșietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) plantă erbacee inferioară, cu talul târâtor, având pe partea inferioară rudimente de frunză (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul: a) arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari și flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina). – Lat. *fele (= fel).

DOOM

fiére (fie-) s. f., g.-d. art. fiérii
fierea
FIÉRE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă1. ◊ Expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violență). ♦ Fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Și în sintagma bășica fierii) Vezicula biliară. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pământului = a) plantă erbacee medicinală cu flori roșietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) plantă erbacee inferioară, cu talul târâtor, având pe partea inferioară rudimente de frunză (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul: a) arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari și flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina). – Lat. *fele (= fel).

DOOM

fiére (fie-) s. f., g.-d. art. fiérii
fieri
FIÉRE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă1. ◊ Expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violență). ♦ Fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Și în sintagma bășica fierii) Vezicula biliară. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pământului = a) plantă erbacee medicinală cu flori roșietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) plantă erbacee inferioară, cu talul târâtor, având pe partea inferioară rudimente de frunză (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul: a) arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari și flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina). – Lat. *fele (= fel).

DOOM

fiére (fie-) s. f., g.-d. art. fiérii
fierii
FIÉRE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă1. ◊ Expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violență). ♦ Fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Și în sintagma bășica fierii) Vezicula biliară. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pământului = a) plantă erbacee medicinală cu flori roșietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) plantă erbacee inferioară, cu talul târâtor, având pe partea inferioară rudimente de frunză (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul: a) arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari și flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina). – Lat. *fele (= fel).

DOOM

fiére (fie-) s. f., g.-d. art. fiérii
fierișor
FIERIȘÓR, fierișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fier.
fierse
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fiersei
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierseră
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierserăm
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierserăți
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fiersese
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fiersesem
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierseseră
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierseserăm
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierseserăți
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierseseși
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierseseți
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fierseși
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fiert
FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe. ◊ Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

DOOM

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert
fiert
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiert
FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe. – V. fierbe.

DOOM

fiert s. n.
fierte
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiertei
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiertele
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiertelor
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiertul
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiertului
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiertura
FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.

DOOM

fiertúră (fier-) s. f., g.-d. art. fiertúrii; pl. fiertúri
fierturi
FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.

DOOM

fiertúră (fier-) s. f., g.-d. art. fiertúrii; pl. fiertúri
fierturica
FIERTURÍCĂ, fierturici, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fiertură. – Fiertură + suf. -ică.

DOOM

fierturícă (pop.) (fier-) s. f., g.-d. art. fierturícii; pl. fierturíci
fierturici
FIERTURÍCĂ, fierturici, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fiertură. – Fiertură + suf. -ică.

DOOM

fierturícă (pop.) (fier-) s. f., g.-d. art. fierturícii; pl. fierturíci
fierturicii
FIERTURÍCĂ, fierturici, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fiertură. – Fiertură + suf. -ică.

DOOM

fierturícă (pop.) (fier-) s. f., g.-d. art. fierturícii; pl. fierturíci
fierturicile
FIERTURÍCĂ, fierturici, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fiertură. – Fiertură + suf. -ică.

DOOM

fierturícă (pop.) (fier-) s. f., g.-d. art. fierturícii; pl. fierturíci
fierturicilor
FIERTURÍCĂ, fierturici, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fiertură. – Fiertură + suf. -ică.

DOOM

fierturícă (pop.) (fier-) s. f., g.-d. art. fierturícii; pl. fierturíci
fierturii
FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.

DOOM

fiertúră (fier-) s. f., g.-d. art. fiertúrii; pl. fiertúri
fierturile
FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.

DOOM

fiertúră (fier-) s. f., g.-d. art. fiertúrii; pl. fiertúri
fierturilor
FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.

DOOM

fiertúră (fier-) s. f., g.-d. art. fiertúrii; pl. fiertúri
fierui
FIERUÍ, fieruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega în fiare, a fereca. Se întoarse, merse spre fierar, acesta îl întrebă: Ce... Ce cauți? Ai de fieruit vrun car? CAMILAR, N. II 319.
fieruit
FIERUÍT, -Ă, fieruiți, -te, adj. (Rar) Legat în fier; ferecat. Roată fieruită.
fierul
FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

DOOM

*fier-betón s. n.
fierului
FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum.

DOOM

*fier-betón s. n.
fierăria
FIERĂRÍE2, fierării, s. f. 1. Magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte și semifabricate din oțel sau din fontă; făurărie2, fierărit. – Fier + suf. -ărie.

DOOM

fierăríe (fie-) s. f., art. fierăría, g.-d. art. fierăríei; (ateliere, magazine) pl. fierăríi, art. fierăríile
fierărie
FIERĂRÍE2, fierării, s. f. 1. Magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte și semifabricate din oțel sau din fontă; făurărie2, fierărit. – Fier + suf. -ărie.

DOOM

fierăríe (fie-) s. f., art. fierăría, g.-d. art. fierăríei; (ateliere, magazine) pl. fierăríi, art. fierăríile
fierăriei
FIERĂRÍE2, fierării, s. f. 1. Magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte și semifabricate din oțel sau din fontă; făurărie2, fierărit. – Fier + suf. -ărie.

DOOM

fierăríe (fie-) s. f., art. fierăría, g.-d. art. fierăríei; (ateliere, magazine) pl. fierăríi, art. fierăríile
fierării
FIERĂRÍE2, fierării, s. f. 1. Magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte și semifabricate din oțel sau din fontă; făurărie2, fierărit. – Fier + suf. -ărie.

DOOM

fierăríe (fie-) s. f., art. fierăría, g.-d. art. fierăríei; (ateliere, magazine) pl. fierăríi, art. fierăríile
fierăriile
FIERĂRÍE2, fierării, s. f. 1. Magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte și semifabricate din oțel sau din fontă; făurărie2, fierărit. – Fier + suf. -ărie.

DOOM

fierăríe (fie-) s. f., art. fierăría, g.-d. art. fierăríei; (ateliere, magazine) pl. fierăríi, art. fierăríile
fierăriilor
FIERĂRÍE2, fierării, s. f. 1. Magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2. (Cu sens colectiv) Obiecte și semifabricate din oțel sau din fontă; făurărie2, fierărit. – Fier + suf. -ărie.

DOOM

fierăríe (fie-) s. f., art. fierăría, g.-d. art. fierăríei; (ateliere, magazine) pl. fierăríi, art. fierăríile
fierărit
FIERĂRÍT s. n. Meșteșugul fierarului; fierărie2 (2). – Fierar + suf. -it.
fierăritul
FIERĂRÍT s. n. Meșteșugul fierarului; fierărie2 (2). – Fierar + suf. -it.
fierăritului
FIERĂRÍT s. n. Meșteșugul fierarului; fierărie2 (2). – Fierar + suf. -it.
fierăriță
FIERĂRÍȚĂ, fierărițe, s. f. Soția fierarului. – Din fierar + suf. -iță.
fierăstrui
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).

DOOM

ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
fierăstruire
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui.

DOOM

ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
fierăstruit
FIERĂSTRUÍT, -Ă, fierăstruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu fierăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. fierăstrui.
fierăstrău
HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău.

DOOM

ferăstrắu v. fierăstrắu
fierți
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fierții
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fierților
FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.
fiesc
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

DOOM

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fiescul
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

DOOM

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fiescului
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

DOOM

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fiesta
FIÉSTĂ, fieste, s. f. Serbare, sărbătoare (populară) în țările de limbă spaniolă. [Pr.: fi-es-] – Din sp. fiesta.

DOOM

*fiéstă (fies-tă) s. f., g.-d. art. fiéstei; pl. fiéste
fieste
FIÉSTĂ, fieste, s. f. Serbare, sărbătoare (populară) în țările de limbă spaniolă. [Pr.: fi-es-] – Din sp. fiesta.

DOOM

*fiéstă (fies-tă) s. f., g.-d. art. fiéstei; pl. fiéste
fiestei
FIÉSTĂ, fieste, s. f. Serbare, sărbătoare (populară) în țările de limbă spaniolă. [Pr.: fi-es-] – Din sp. fiesta.

DOOM

*fiéstă (fies-tă) s. f., g.-d. art. fiéstei; pl. fiéste
fiestele
FIÉSTĂ, fieste, s. f. Serbare, sărbătoare (populară) în țările de limbă spaniolă. [Pr.: fi-es-] – Din sp. fiesta.

DOOM

*fiéstă (fies-tă) s. f., g.-d. art. fiéstei; pl. fiéste
fiestelor
FIÉSTĂ, fieste, s. f. Serbare, sărbătoare (populară) în țările de limbă spaniolă. [Pr.: fi-es-] – Din sp. fiesta.

DOOM

*fiéstă (fies-tă) s. f., g.-d. art. fiéstei; pl. fiéste
fiestru
fiéstru (fiástră), adj. – Chipeș, arătos. Origine incertă. După Giuglea, Cercetări lexicografice, 8 și DAR, din lat. *fĕstus, cf. alb. thještë „curat”. Cuvînt rar, în sudul Trans.
fieunde
FIEÚNDE adv. (Înv.) Oriunde; pretutindeni. [Pr.: fi-e-] – Fie1 + unde.

DOOM

fieúnde (înv.) (fi-e-) adv.
fieșcare
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fieșce
FIEȘTECÉ adj. pron. nehot. v. fiece.

DOOM

fiecé (înv.) (fi-e-) adj. pr. invar.
fieșcine
FIECÍNE pron. nehot. (Înv.) Fiecare, oricare ființă; fitecine. [Pr.: fi-e-. – Var.: fieșcíne, fieștecíne pron. nehot.] – Fie1 + cine.

DOOM

fiecíne (înv.) (fi-e-) pr., g.-d. fiecúi
fieșcine
FIEȘCÍNE pron. nehot. v. fiecine.
fieșcărei
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fieșcăreia
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fieșcărui
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fieșcăruia
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiește
FIEȘTÉ pron. nehot. v. fiece.
fieștecare
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fieștece
FIEȘTECÉ adj. pron. nehot. v. fiece.

DOOM

fiecé (înv.) (fi-e-) adj. pr. invar.
fieștecine
FIECÍNE pron. nehot. (Înv.) Fiecare, oricare ființă; fitecine. [Pr.: fi-e-. – Var.: fieșcíne, fieștecíne pron. nehot.] – Fie1 + cine.

DOOM

fiecíne (înv.) (fi-e-) pr., g.-d. fiecúi
fieștecărei
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fieștecăreia
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fieștecărui
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fieștecăruia
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiești
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

DOOM

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fieștii
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

DOOM

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fieștile
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

DOOM

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fieștilor
FIÉSC, FIÁSCĂ, fiești, adj. (Rar) Filial. – Fiu + suf. -esc.

DOOM

fiésc (rar) (fi-esc) adj. m., f. fiáscă (fi-as-); pl. m. și f. fiéști
fif
FIF, fifuri, s. n. (Regional) Unitate de măsură egală cu ½ dl. Veneau regulat să-și ia fiful de rachiu. VORNIC, O. 15.
fifirig
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. (Rar) Monedă mică de argint ieșită din uz; băncuță. Dacă se întîmplă asta, eu nu mai pot da pe viața lui Gogolea nici un firfiric. SADOVEANU, F. J. 578. Habar n-aveți nici de icosari, nici de firfirici. MACEDONSKI, O. III 128. Ocaua de fier mare Nouăzeci de parale, Și cea de fier mic Numai un firfiric. ȘEZ. VIII 109. – Variante: fifiríg (HOGAȘ, H. 33), firfiríg (ALECSANDRI, T. 736) s. m. firfirícă (STANCU, D. 184, GALACTION, O. I 278, DELAVRANCEA, H. TUD. 15) s. f.
figaro
FÍGARO s.m. (Fam.) Coafor, bărbier; om ingenios. [< fr. figaro, cf. Figaro – personaj din „Bărbierul din Sevilla” și din „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais].
figaroul
FÍGARO s.m. (Fam.) Coafor, bărbier; om ingenios. [< fr. figaro, cf. Figaro – personaj din „Bărbierul din Sevilla” și din „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais].
figaroului
FÍGARO s.m. (Fam.) Coafor, bărbier; om ingenios. [< fr. figaro, cf. Figaro – personaj din „Bărbierul din Sevilla” și din „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais].
fight
FIGHT s.n. (Anglicism) Luptă, meci (la box). [Pron. fait. < engl. fight].
fightul
FIGHT s.n. (Anglicism) Luptă, meci (la box). [Pron. fait. < engl. fight].
fightului
FIGHT s.n. (Anglicism) Luptă, meci (la box). [Pron. fait. < engl. fight].
fighturi
FIGHT s.n. (Anglicism) Luptă, meci (la box). [Pron. fait. < engl. fight].
fighturile
FIGHT s.n. (Anglicism) Luptă, meci (la box). [Pron. fait. < engl. fight].
fighturilor
FIGHT s.n. (Anglicism) Luptă, meci (la box). [Pron. fait. < engl. fight].
figura
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figura
FIGÚRĂ, figuri, s. f. 1. Înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz. ◊ Expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ține să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ◊ Figură geometrică = reprezentare plană ori în spațiu a unor suprafețe, corpuri, drepte, segmente, unghiuri sau a altor elemente geometrice. ♦ (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La șah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel încât sensurile vechi să se îmbogățească, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb și un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Și-a trăit traiul” reprezintă o figură etimologică. (Log.) Figură silogistică = formă de silogism specificată de poziția termenului mediu în premise. 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.

DOOM

figúră s. f., g.-d. art. figúrii; pl. figúri; abr. fig.
figurai
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figuram
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurant
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figuranta
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figurante
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figurantei
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figurantele
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figurantelor
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figurantul
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figurantului
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figuranți
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figuranții
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figuranților
FIGURÁNT, -Ă, figuranți, -te, s. m. și f. Persoană care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film, destinat să întregească ambianța scenică. ♦ Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant.

DOOM

figurántă s. f., g.-d. art. figurántei; pl. figuránte
figurare
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurare
FIGURÁRE s. f. Acțiunea de a figura și rezultatul ei. – V. figura.

DOOM

figuráre s. f., g.-d. art. figurắrii
figurarea
FIGURÁRE s. f. Acțiunea de a figura și rezultatul ei. – V. figura.

DOOM

figuráre s. f., g.-d. art. figurắrii
figurară
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurarăm
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurarăți
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurase
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurasem
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figuraseră
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figuraserăm
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figuraserăți
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figuraseși
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figuraseți
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurat
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurat
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figurata
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figurate
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figuratei
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figuratele
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figuratelor
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figurativ
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativa
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurative
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativei
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativele
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativelor
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativi
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativii
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativilor
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativul
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figurativului
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif.

DOOM

figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve
figuratul
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figuratului
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figurau
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurași
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurați
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurați
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figurația
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

DOOM

figuráție (-ți-e) s. f., art. figuráția (-ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (-ți-i-)
figurație
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

DOOM

figuráție (-ți-e) s. f., art. figuráția (-ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (-ți-i-)
figurației
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

DOOM

figuráție (-ți-e) s. f., art. figuráția (-ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (-ți-i-)
figurații
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figurații
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

DOOM

figuráție (-ți-e) s. f., art. figuráția (-ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (-ți-i-)
figurațiile
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

DOOM

figuráție (-ți-e) s. f., art. figuráția (-ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (-ți-i-)
figurațiilor
FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

DOOM

figuráție (-ți-e) s. f., art. figuráția (-ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (-ți-i-)
figuraților
FIGURÁT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

DOOM

*figurát adj. m., pl. figuráți; f. figurátă, pl. figuráte
figurațiune
FIGURAȚIÚNE s.f. v. figurație.
figurează
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurez
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figureze
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurezi
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figuri
FIGÚRĂ, figuri, s. f. 1. Înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz. ◊ Expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ține să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ◊ Figură geometrică = reprezentare plană ori în spațiu a unor suprafețe, corpuri, drepte, segmente, unghiuri sau a altor elemente geometrice. ♦ (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La șah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel încât sensurile vechi să se îmbogățească, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb și un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Și-a trăit traiul” reprezintă o figură etimologică. (Log.) Figură silogistică = formă de silogism specificată de poziția termenului mediu în premise. 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.

DOOM

figúră s. f., g.-d. art. figúrii; pl. figúri; abr. fig.
figurii
FIGÚRĂ, figuri, s. f. 1. Înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz. ◊ Expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ține să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ◊ Figură geometrică = reprezentare plană ori în spațiu a unor suprafețe, corpuri, drepte, segmente, unghiuri sau a altor elemente geometrice. ♦ (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La șah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel încât sensurile vechi să se îmbogățească, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb și un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Și-a trăit traiul” reprezintă o figură etimologică. (Log.) Figură silogistică = formă de silogism specificată de poziția termenului mediu în premise. 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.

DOOM

figúră s. f., g.-d. art. figúrii; pl. figúri; abr. fig.
figurile
FIGÚRĂ, figuri, s. f. 1. Înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz. ◊ Expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ține să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ◊ Figură geometrică = reprezentare plană ori în spațiu a unor suprafețe, corpuri, drepte, segmente, unghiuri sau a altor elemente geometrice. ♦ (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La șah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel încât sensurile vechi să se îmbogățească, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb și un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Și-a trăit traiul” reprezintă o figură etimologică. (Log.) Figură silogistică = formă de silogism specificată de poziția termenului mediu în premise. 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.

DOOM

figúră s. f., g.-d. art. figúrii; pl. figúri; abr. fig.
figurilor
FIGÚRĂ, figuri, s. f. 1. Înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz. ◊ Expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ține să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ◊ Figură geometrică = reprezentare plană ori în spațiu a unor suprafețe, corpuri, drepte, segmente, unghiuri sau a altor elemente geometrice. ♦ (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La șah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în așa fel încât sensurile vechi să se îmbogățească, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb și un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Și-a trăit traiul” reprezintă o figură etimologică. (Log.) Figură silogistică = formă de silogism specificată de poziția termenului mediu în premise. 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.

DOOM

figúră s. f., g.-d. art. figúrii; pl. figúri; abr. fig.
figurina
FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine.

DOOM

figurínă s. f., g.-d. art. figurínei; pl. figuríne
figurine
FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine.

DOOM

figurínă s. f., g.-d. art. figurínei; pl. figuríne
figurinei
FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine.

DOOM

figurínă s. f., g.-d. art. figurínei; pl. figuríne
figurinele
FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine.

DOOM

figurínă s. f., g.-d. art. figurínei; pl. figuríne
figurinelor
FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine.

DOOM

figurínă s. f., g.-d. art. figurínei; pl. figuríne
figurist
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figurista
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuriste
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuristei
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuristele
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuristelor
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuristul
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuristului
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuriști
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuriștii
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figuriștilor
FIGURÍST s.m. Meșter specializat în lucrări de artă care reprezintă figuri de oameni sau de animale. [< fr. figuriste].
figurând
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurînd
FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris pe o listă etc. 2. Tranz. (Rar) A înfățișa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Înv.; construit cu dativul) A-și închipui, a-și imagina. – Din fr. figurer.

DOOM

figurá (a ~) vb., ind. prez. 3 figureáză
figurări
FIGURÁRE s. f. Acțiunea de a figura și rezultatul ei. – V. figura.

DOOM

figuráre s. f., g.-d. art. figurắrii
figurării
FIGURÁRE s. f. Acțiunea de a figura și rezultatul ei. – V. figura.

DOOM

figuráre s. f., g.-d. art. figurắrii
figurările
FIGURÁRE s. f. Acțiunea de a figura și rezultatul ei. – V. figura.

DOOM

figuráre s. f., g.-d. art. figurắrii
figurărilor
FIGURÁRE s. f. Acțiunea de a figura și rezultatul ei. – V. figura.

DOOM

figuráre s. f., g.-d. art. figurắrii
fii
FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.

DOOM

fíu-miu/fíi-miu (-tu, -su) (pop., fam.) s. m. + adj. pr.
fiică
FIÍCĂ, fiice, s. f. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi; fată. – Fie2 + suf. -ică.

DOOM

!fíică-mea (-ta, -sa) (fii-) s. f. + adj. pr., g.-d. fíică-mii (-tii, -sii)
fiii
FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.

DOOM

fíu-miu/fíi-miu (-tu, -su) (pop., fam.) s. m. + adj. pr.
fiilor
FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.

DOOM

fíu-miu/fíi-miu (-tu, -su) (pop., fam.) s. m. + adj. pr.
fiindcă
FIÍNDCĂ conj. (Arată legătura cauzală dintre afirmația din propoziția regentă și cea din propoziția subordonată) Pentru că, deoarece; de vreme ce. – Fiind (< fi) + că.

DOOM

fiíndcă (fi-ind-că) conjcț.
ființa
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființa
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. 3. (Fil.) Temei necesar, autosuficient, perfect, etern, identificat cu Binele și Dumnezeu; cea mai generală proprietate a oricărei realități, formând obiectul cercetării metafizice. – Fi + suf. -ință.

DOOM

fiínță (fi-in-) s. f., g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe
ființai
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființam
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființare
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființare
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
ființarea
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
ființară
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființarăm
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființarăți
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființase
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființasem
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființaseră
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființaserăm
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființaserăți
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființaseși
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființaseți
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființat
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființau
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființași
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființați
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființe
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. 3. (Fil.) Temei necesar, autosuficient, perfect, etern, identificat cu Binele și Dumnezeu; cea mai generală proprietate a oricărei realități, formând obiectul cercetării metafizice. – Fi + suf. -ință.

DOOM

fiínță (fi-in-) s. f., g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe
ființează
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființei
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. 3. (Fil.) Temei necesar, autosuficient, perfect, etern, identificat cu Binele și Dumnezeu; cea mai generală proprietate a oricărei realități, formând obiectul cercetării metafizice. – Fi + suf. -ință.

DOOM

fiínță (fi-in-) s. f., g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe
ființele
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. 3. (Fil.) Temei necesar, autosuficient, perfect, etern, identificat cu Binele și Dumnezeu; cea mai generală proprietate a oricărei realități, formând obiectul cercetării metafizice. – Fi + suf. -ință.

DOOM

fiínță (fi-in-) s. f., g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe
ființelor
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. 3. (Fil.) Temei necesar, autosuficient, perfect, etern, identificat cu Binele și Dumnezeu; cea mai generală proprietate a oricărei realități, formând obiectul cercetării metafizice. – Fi + suf. -ință.

DOOM

fiínță (fi-in-) s. f., g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe
ființez
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființeze
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființezi
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființând
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființînd
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

DOOM

ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză
ființări
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
ființării
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
ființările
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
ființărilor
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.
fil
FIL-2 v. filo1-.
fil
fil (-li), s. m. – Elefant. – Var. pil. Mr. fil. Tc. (arab.) fil, din per. pîl (Meyer 100; Șeineanu, II, 171; Eguilaz 167), cf. alb. filj, sb., bg. fil, sp. alfil. Sec. XVII, înv. Cf. fildeș.
fil
-FIL3 Element secund de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „amator”, „iubitor”. [< fr. -phil, it. -filo, cf. gr. philos].
fila
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
fila
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.

DOOM

fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle
filabil
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabila
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabile
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabilei
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabilele
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabilelor
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabili
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabilii
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabililor
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabilitate
FILABILITÁTE s.f. Însușirea unui material textil de a putea fi tras în fire. [Cf. it. filabilità].
filabilitatea
FILABILITÁTE s.f. Însușirea unui material textil de a putea fi tras în fire. [Cf. it. filabilità].
filabilități
FILABILITÁTE s.f. Însușirea unui material textil de a putea fi tras în fire. [Cf. it. filabilità].
filabilității
FILABILITÁTE s.f. Însușirea unui material textil de a putea fi tras în fire. [Cf. it. filabilità].
filabilul
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filabilului
FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].
filactera
FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”. 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali. [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

DOOM

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére
filactere
FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”. 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali. [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

DOOM

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére
filacterei
FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”. 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali. [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

DOOM

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére
filacterele
FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”. 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali. [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

DOOM

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére
filacterelor
FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”. 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali. [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

DOOM

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére
filacteriu
FILACTÉRĂ, filactere, s. f. 1. Talisman purtat de vechii evrei, constând dintr-un pergament pe care erau scrise versetele din „Tora”. 2. Banderolă conținând scurte texte caracteristice personajelor interpretate de către actorii medievali. [Var.: filactériu s. n.] – Din fr. phylactère.

DOOM

filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére
filada
FILÁDĂ, filade, s. f. Broșură, carte de proporții reduse. – Din ngr. filláda.

DOOM

filádă s. f., g.-d. art. filádei; pl. filáde
filade
FILÁDĂ, filade, s. f. Broșură, carte de proporții reduse. – Din ngr. filláda.

DOOM

filádă s. f., g.-d. art. filádei; pl. filáde
filadei
FILÁDĂ, filade, s. f. Broșură, carte de proporții reduse. – Din ngr. filláda.

DOOM

filádă s. f., g.-d. art. filádei; pl. filáde
filadele
FILÁDĂ, filade, s. f. Broșură, carte de proporții reduse. – Din ngr. filláda.

DOOM

filádă s. f., g.-d. art. filádei; pl. filáde
filadelor
FILÁDĂ, filade, s. f. Broșură, carte de proporții reduse. – Din ngr. filláda.

DOOM

filádă s. f., g.-d. art. filádei; pl. filáde
filago
FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.
filai
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filaj
FILÁJ s.n. 1. Efect de clipire, datorat unei viteze prea mici a obturatorului aparatului de proiecție cinematografică. 2. (Fig.) Urmărire discretă (a cuiva). [< fr. filage].
filaje
FILÁJ s.n. 1. Efect de clipire, datorat unei viteze prea mici a obturatorului aparatului de proiecție cinematografică. 2. (Fig.) Urmărire discretă (a cuiva). [< fr. filage].
filajele
FILÁJ s.n. 1. Efect de clipire, datorat unei viteze prea mici a obturatorului aparatului de proiecție cinematografică. 2. (Fig.) Urmărire discretă (a cuiva). [< fr. filage].
filajelor
FILÁJ s.n. 1. Efect de clipire, datorat unei viteze prea mici a obturatorului aparatului de proiecție cinematografică. 2. (Fig.) Urmărire discretă (a cuiva). [< fr. filage].
filajul
FILÁJ s.n. 1. Efect de clipire, datorat unei viteze prea mici a obturatorului aparatului de proiecție cinematografică. 2. (Fig.) Urmărire discretă (a cuiva). [< fr. filage].
filajului
FILÁJ s.n. 1. Efect de clipire, datorat unei viteze prea mici a obturatorului aparatului de proiecție cinematografică. 2. (Fig.) Urmărire discretă (a cuiva). [< fr. filage].
filaliu
FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec.

DOOM

filalíu (înv.) s. n., art. filalíul
filaliul
FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec.

DOOM

filalíu (înv.) s. n., art. filalíul
filaliului
FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec.

DOOM

filalíu (înv.) s. n., art. filalíul
filam
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filament
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.

DOOM

filamént s. n., pl. filaménte
filamente
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.

DOOM

filamént s. n., pl. filaménte
filamentele
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.

DOOM

filamént s. n., pl. filaménte
filamentelor
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.

DOOM

filamént s. n., pl. filaménte
filamentoasa
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentoase
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentoasei
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentoasele
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentoaselor
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentos
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentosul
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentosului
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentoși
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentoșii
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentoșilor
FILAMENTÓS, -OÁSĂ, filamentoși, -oase, adj. Care are filamente (1), format din filamente; cu aspect de filamente. – Din fr. filamenteux.

DOOM

filamentós adj. m., pl. filamentóși; f. filamentoásă, pl. filamentoáse
filamentul
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.

DOOM

filamént s. n., pl. filaménte
filamentului
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.

DOOM

filamént s. n., pl. filaménte
filamon
Filamon = Philammon.
filandră
FILÁNDRĂ s.f. Pată opacă în masa sticlei, rezultată din turnare. [< fr. filandre].
filant
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filanta
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filante
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filantei
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filantele
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filantelor
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filantroapa
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantroape
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantroapei
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantroapele
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantroapelor
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantrop
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantropi
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantropia
FILANTROPÍE s. f. Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. – Din fr. philanthropie.

DOOM

filantropíe s. f., art. filantropía, g.-d. filantropíi, art. filantropíei
filantropic
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropica
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropice
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropicei
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropicele
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropicelor
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropici
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropicii
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropicilor
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropicul
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropicului
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique.

DOOM

filantrópic adj. m., pl. filantrópici; f. filantrópică, pl. filantrópice
filantropie
FILANTROPÍE s. f. Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. – Din fr. philanthropie.

DOOM

filantropíe s. f., art. filantropía, g.-d. filantropíi, art. filantropíei
filantropiei
FILANTROPÍE s. f. Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. – Din fr. philanthropie.

DOOM

filantropíe s. f., art. filantropía, g.-d. filantropíi, art. filantropíei
filantropii
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantropii
FILANTROPÍE s. f. Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. – Din fr. philanthropie.

DOOM

filantropíe s. f., art. filantropía, g.-d. filantropíi, art. filantropíei
filantropilor
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantropinism
FILANTROPINÍSM s.n. Mișcare pedagogică din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, voia să făurească o educație firească și umană a copiilor; filantropism. [< germ. Philanthropinismus].
filantropinismul
FILANTROPINÍSM s.n. Mișcare pedagogică din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, voia să făurească o educație firească și umană a copiilor; filantropism. [< germ. Philanthropinismus].
filantropinismului
FILANTROPINÍSM s.n. Mișcare pedagogică din sec. XVIII, care, urmând teoriile lui J. J. Rousseau, voia să făurească o educație firească și umană a copiilor; filantropism. [< germ. Philanthropinismus].
filantropinist
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinist
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinista
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinista
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropiniste
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropiniste
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistei
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistei
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistele
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistele
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistelor
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistelor
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistul
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistul
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistului
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropinistului
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropiniști
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropiniști
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropiniștii
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropiniștii
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropiniștilor
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropiniștilor
FILANTROPINÍST, -Ă adj. Referitor la filantropinism. // s.m. și f. Adept al filantropinismului; filantropist. [< germ. Philanthropinist].
filantropism
FILANTROPÍSM s. n. 1. (Rar) Filantropie. 2. Curent pedagogic întemeiat în a doua jumătate a sec. XVIII pe baza principiilor lui Rousseau. – Filantropie + suf. -ism.
filantropismul
FILANTROPÍSM s. n. 1. (Rar) Filantropie. 2. Curent pedagogic întemeiat în a doua jumătate a sec. XVIII pe baza principiilor lui Rousseau. – Filantropie + suf. -ism.
filantropismului
FILANTROPÍSM s. n. 1. (Rar) Filantropie. 2. Curent pedagogic întemeiat în a doua jumătate a sec. XVIII pe baza principiilor lui Rousseau. – Filantropie + suf. -ism.
filantropist
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropist
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropista
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropista
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropiste
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropiste
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistei
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistei
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistele
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistele
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistelor
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistelor
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistul
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistul
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistului
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropistului
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropiști
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropiști
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropiștii
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropiștii
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropiștilor
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropiștilor
FILANTROPÍST, -Ă adj. Referitor la filantropism. // s.m. și f. Adept al filantropismului; filantropinist. [Cf. fr. philanthropiste, it. filantropista].
filantropul
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantropului
FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

DOOM

filantróp s. m., pl. filantrópi
filantul
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filantului
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filanți
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filanții
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filanților
FILÁNT, -Ă adj. (Despre lichide) Care curge fără a se diviza în picături. [< fr. filant].
filar
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filara
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filare
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filare
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filare
FILÁRE, filări, s. f. Acțiunea de a fila și rezultatul ei. – V. fila.

DOOM

filáre s. f., g.-d. art. filắrii; pl. filắri
filarea
FILÁRE, filări, s. f. Acțiunea de a fila și rezultatul ei. – V. fila.

DOOM

filáre s. f., g.-d. art. filắrii; pl. filắri
filarei
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filarele
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filarelor
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filarghirie
filarghiríe s. f. – Avariție, zgîrcenie. Gr. φιλαργυρία (sec. XVIII, înv.).
filari
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filaria
FILÁRIE, filarii, s. f. Nume dat mai multor viermi lungi și subțiri ca o ață, care trăiesc paraziți la oameni și animale (Filaria). [Pr.: -ri-e. – Var.: filária s. f.] – Din lat. Filaria [bancrofti], denumirea științifică a viermelui.

DOOM

filárie (-ri-e) s. f., g.-d. art. filáriei; pl. filárii
filarie
FILÁRIE, filarii, s. f. Nume dat mai multor viermi lungi și subțiri ca o ață, care trăiesc paraziți la oameni și animale (Filaria). [Pr.: -ri-e. – Var.: filária s. f.] – Din lat. Filaria [bancrofti], denumirea științifică a viermelui.

DOOM

filárie (-ri-e) s. f., g.-d. art. filáriei; pl. filárii
filariei
FILÁRIE, filarii, s. f. Nume dat mai multor viermi lungi și subțiri ca o ață, care trăiesc paraziți la oameni și animale (Filaria). [Pr.: -ri-e. – Var.: filária s. f.] – Din lat. Filaria [bancrofti], denumirea științifică a viermelui.

DOOM

filárie (-ri-e) s. f., g.-d. art. filáriei; pl. filárii
filarii
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filarii
FILÁRIE, filarii, s. f. Nume dat mai multor viermi lungi și subțiri ca o ață, care trăiesc paraziți la oameni și animale (Filaria). [Pr.: -ri-e. – Var.: filária s. f.] – Din lat. Filaria [bancrofti], denumirea științifică a viermelui.

DOOM

filárie (-ri-e) s. f., g.-d. art. filáriei; pl. filárii
filariile
FILÁRIE, filarii, s. f. Nume dat mai multor viermi lungi și subțiri ca o ață, care trăiesc paraziți la oameni și animale (Filaria). [Pr.: -ri-e. – Var.: filária s. f.] – Din lat. Filaria [bancrofti], denumirea științifică a viermelui.

DOOM

filárie (-ri-e) s. f., g.-d. art. filáriei; pl. filárii
filariilor
FILÁRIE, filarii, s. f. Nume dat mai multor viermi lungi și subțiri ca o ață, care trăiesc paraziți la oameni și animale (Filaria). [Pr.: -ri-e. – Var.: filária s. f.] – Din lat. Filaria [bancrofti], denumirea științifică a viermelui.

DOOM

filárie (-ri-e) s. f., g.-d. art. filáriei; pl. filárii
filarilor
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filarioză
FILARIÓZĂ s. f. Boală provocată prin localizarea în organism a filariei și care se manifestă prin abcese, umflarea membrelor inferioare etc. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. filariose.

DOOM

filarióză (-ri-o) s. f., g.-d. art. filariózei
filarmonic
FILARMÓNIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = (în trecut) asociație de muzicieni, profesioniști sau amatori. 2. S. f. Instituție al cărei scop este cultivarea și răspândirea muzicii prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale etc. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.

DOOM

filarmónic adj. m., pl. filarmónici; f. filarmónică, pl. filarmónice
filarmonică
FILARMÓNIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = (în trecut) asociație de muzicieni, profesioniști sau amatori. 2. S. f. Instituție al cărei scop este cultivarea și răspândirea muzicii prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale etc. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.

DOOM

filarmónică s. f., g.-d. art. filarmónicii; pl. filarmónici
filarmonist
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmonista
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmoniste
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmonistei
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmonistele
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmonistelor
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmonistul
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmonistului
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmoniști
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmoniștii
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarmoniștilor
FILARMONÍST, -Ă, filarmoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Membru al unei orchestre filarmonice. – Filarmon[ică] + suf. -ist.

DOOM

filarmonístă (rar) s. f., g.-d. art. filarmonístei; pl. filarmoníste
filarul
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filarului
FILÁR, -Ă adj. În formă de fir. [Cf. it. filare].
filară
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filarăm
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filarăți
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filase
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filasem
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filaseră
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filaserăm
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filaserăți
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filaseși
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filaseți
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filat
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filat
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filat
FILÁT1 s. n. Faptul de a fila. – V. fila.

DOOM

filát s. n.
filata
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filate
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filatei
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filatele
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filatelia
FILATELÍE s. f. Colecționare (și studiere) a mărcilor poștale. – Din fr. philatélie.

DOOM

filatelíe s. f., art. filatelía, g.-d. filatelíi, art. filatelíei
filatelic
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelica
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelice
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelicei
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelicele
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelicelor
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelici
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelicii
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelicilor
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelicul
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelicului
FILATÉLIC, -Ă, filatelici, -ce, adj. Care aparține filateliei, privitor la filatelie; de filatelist. – Din fr. philatélique.

DOOM

filatélic adj. m., pl. filatélici; f. filatélică, pl. filatélice
filatelie
FILATELÍE s. f. Colecționare (și studiere) a mărcilor poștale. – Din fr. philatélie.

DOOM

filatelíe s. f., art. filatelía, g.-d. filatelíi, art. filatelíei
filateliei
FILATELÍE s. f. Colecționare (și studiere) a mărcilor poștale. – Din fr. philatélie.

DOOM

filatelíe s. f., art. filatelía, g.-d. filatelíi, art. filatelíei
filatelii
FILATELÍE s. f. Colecționare (și studiere) a mărcilor poștale. – Din fr. philatélie.

DOOM

filatelíe s. f., art. filatelía, g.-d. filatelíi, art. filatelíei
filatelist
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filatelista
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filateliste
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filatelistei
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filatelistele
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filatelistelor
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filatelistul
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filatelistului
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filateliști
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filateliștii
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filateliștilor
FILATELÍST, -Ă, filateliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu filatelia, colecționar de mărci poștale. – Din fr. philatéliste.

DOOM

filatelístă s. f., g.-d. art. filatelístei; pl. filatelíste
filatelor
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filatoare
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatoarea
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatoarei
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatoarele
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatoarelor
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filator
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatori
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatorii
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatorilor
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatorul
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatorului
FILATÓR, -OÁRE, filatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în filarea fibrelor textile. – Din fr. filateur.

DOOM

filatór s. m., pl. filatóri
filatul
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filatului
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filatura
FILATÚRĂ, filaturi, s. f. Unitate industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile în fire; torcătorie; întreprindere în care se desfășoară această transformare. – Din fr. filature.

DOOM

filatúră s. f., g.-d. art. filatúrii; pl. filatúri
filaturi
FILATÚRĂ, filaturi, s. f. Unitate industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile în fire; torcătorie; întreprindere în care se desfășoară această transformare. – Din fr. filature.

DOOM

filatúră s. f., g.-d. art. filatúrii; pl. filatúri
filaturii
FILATÚRĂ, filaturi, s. f. Unitate industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile în fire; torcătorie; întreprindere în care se desfășoară această transformare. – Din fr. filature.

DOOM

filatúră s. f., g.-d. art. filatúrii; pl. filatúri
filaturile
FILATÚRĂ, filaturi, s. f. Unitate industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile în fire; torcătorie; întreprindere în care se desfășoară această transformare. – Din fr. filature.

DOOM

filatúră s. f., g.-d. art. filatúrii; pl. filatúri
filaturilor
FILATÚRĂ, filaturi, s. f. Unitate industrială care se ocupă cu transformarea fibrelor textile în fire; torcătorie; întreprindere în care se desfășoară această transformare. – Din fr. filature.

DOOM

filatúră s. f., g.-d. art. filatúrii; pl. filatúri
filată
FILÁTĂ s.f. (Constr.) Planșă de consolidare. [< rus. filata].
filau
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filași
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filați
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filați
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filații
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
filaților
FILÁT2, -Ă, filați, -te, adj. (Despre fibrele textile) Care a fost răsucit și transformat în fire; tors3. – V. fila.
fildeș
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.

DOOM

fíldeș2 (ivoriu) s. n., (obiecte) pl. fíldeșuri
fildeș
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.
fildeși
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.

DOOM

fíldeș2 (ivoriu) s. n., (obiecte) pl. fíldeșuri
fildeșia
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșie
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșiei
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșii
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.

DOOM

fíldeș2 (ivoriu) s. n., (obiecte) pl. fíldeșuri
fildeșii
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșiii
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșiile
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșiilor
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșilor
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.

DOOM

fíldeș2 (ivoriu) s. n., (obiecte) pl. fíldeșuri
fildeșiu
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșiul
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșiului
FILDEȘÍU, -ÍE, fildeșii, adj. (Rar) Alb ca fildeșul (2). – Fildeș + suf. -iu.

DOOM

fildeșíu (rar) adj. m., f. fildeșíe; pl. m. și f. fildeșíi
fildeșul
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.

DOOM

fíldeș2 (ivoriu) s. n., (obiecte) pl. fíldeșuri
fildeșul
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.
fildeșului
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.

DOOM

fíldeș2 (ivoriu) s. n., (obiecte) pl. fíldeșuri
fildeșului
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.
fildeșuri
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.
fildeșurile
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.
fildeșurilor
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre colții unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți colții de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu; p. restr. obiect confecționat dintr-o astfel de substanță. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.
file
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.

DOOM

fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle
file
FILÉ, fileuri, s. n. Carne de calitate superioară din lungul șirei spinării unei vite, unui porc sau unui pește; preparat alimentar pregătit din astfel de carne. ◊ (Adjectival) Mușchi file. – Din fr. filet.

DOOM

filé (carne) s. n., art. filéul; pl. filéuri
filează
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filei
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.

DOOM

fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle
filele
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.

DOOM

fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle
filelor
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.

DOOM

fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle
filemon
Filemon = Philemon.
filer
FILÉR2 s. m. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mări consistența, adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale. – Din fr., engl. filler.

DOOM

fíler2 (material) s. n.
filer
FÍLER2 s. n. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mări consistența, adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale. – Din fr., engl. filler.
fileri
FÍLER2 s. n. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mări consistența, adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale. – Din fr., engl. filler.
filerii
FÍLER2 s. n. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mări consistența, adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale. – Din fr., engl. filler.
filerilor
FÍLER2 s. n. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mări consistența, adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale. – Din fr., engl. filler.
fileriza
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizai
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizam
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizare
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizare
FILERIZÁRE s.f. Acțiunea de a fileriza. ♦ Amestecare omogenă, la cald sau la rece, a bitumului cu filer. [< fileriza].
filerizarea
FILERIZÁRE s.f. Acțiunea de a fileriza. ♦ Amestecare omogenă, la cald sau la rece, a bitumului cu filer. [< fileriza].
filerizară
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizarăm
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizarăți
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizase
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizasem
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizaseră
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizaserăm
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizaserăți
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizaseși
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizaseți
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizat
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizau
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizași
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizați
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizează
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizez
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizeze
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizezi
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizând
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizînd
FILERIZÁ vb. I. tr. A încorpora filer în masa unui liant bituminos. [< filer + -iza].
filerizări
FILERIZÁRE s.f. Acțiunea de a fileriza. ♦ Amestecare omogenă, la cald sau la rece, a bitumului cu filer. [< fileriza].
filerizării
FILERIZÁRE s.f. Acțiunea de a fileriza. ♦ Amestecare omogenă, la cald sau la rece, a bitumului cu filer. [< fileriza].
filerizările
FILERIZÁRE s.f. Acțiunea de a fileriza. ♦ Amestecare omogenă, la cald sau la rece, a bitumului cu filer. [< fileriza].
filerizărilor
FILERIZÁRE s.f. Acțiunea de a fileriza. ♦ Amestecare omogenă, la cald sau la rece, a bitumului cu filer. [< fileriza].
filerul
FÍLER2 s. n. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mări consistența, adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale. – Din fr., engl. filler.
filerului
FÍLER2 s. n. Material pulverulent (praf de calcar, de var stins, negru de fum etc.) folosit pentru a mări consistența, adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale. – Din fr., engl. filler.
filet
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
fileta
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
fileta
FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. [< fr. filet].

DOOM

filétă s. f., g.-d. art. filétei; pl. filéte
filetai
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetam
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetare
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetare
FILETÁRE, filetări, s. f. Acțiunea de a fileta. – V. fileta.

DOOM

filetáre s. f., g.-d. art. filetắrii; pl. filetắri
filetarea
FILETÁRE, filetări, s. f. Acțiunea de a fileta. – V. fileta.

DOOM

filetáre s. f., g.-d. art. filetắrii; pl. filetắri
filetară
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetarăm
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetarăți
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetase
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetasem
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetaseră
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetaserăm
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetaserăți
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetaseși
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetaseți
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetat
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetat
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetata
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetate
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetatei
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetatele
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetatelor
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetatul
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetatului
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetau
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetași
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetați
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetați
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetații
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filetaților
FILETÁT, -Ă, filetați, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – V. fileta.
filete
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
filete
FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. [< fr. filet].

DOOM

filétă s. f., g.-d. art. filétei; pl. filéte
filetează
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetei
FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. [< fr. filet].

DOOM

filétă s. f., g.-d. art. filétei; pl. filéte
filetele
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
filetele
FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. [< fr. filet].

DOOM

filétă s. f., g.-d. art. filétei; pl. filéte
filetelor
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
filetelor
FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul și pe coperta cărților. [< fr. filet].

DOOM

filétă s. f., g.-d. art. filétei; pl. filéte
filetez
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
fileteze
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetezi
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetic
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
filetica
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
filetice
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
fileticei
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
fileticele
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
fileticelor
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
filetici
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
fileticii
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
fileticilor
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
fileticul
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
fileticului
FILÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la filum; filogenetic. [< fr. phylétique].
filetul
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
filetului
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
fileturi
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
fileturile
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
fileturilor
FILÉT, filete, s. n. 1. Șanț elicoidal prelucrat pe suprafața exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind la asamblarea prin înșurubare a piesei; ghivent. 2. Termen generic pentru formațiuni filiforme. [Pl. și: (1) fileturi] – Din fr. filet.

DOOM

!filét (șanț, ramificație a nervilor) s. n., pl. filéte
filetând
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetînd
FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza filete la o piesă. – Din fr. fileter.

DOOM

filetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileteáză
filetări
FILETÁRE, filetări, s. f. Acțiunea de a fileta. – V. fileta.

DOOM

filetáre s. f., g.-d. art. filetắrii; pl. filetắri
filetării
FILETÁRE, filetări, s. f. Acțiunea de a fileta. – V. fileta.

DOOM

filetáre s. f., g.-d. art. filetắrii; pl. filetắri
filetările
FILETÁRE, filetări, s. f. Acțiunea de a fileta. – V. fileta.

DOOM

filetáre s. f., g.-d. art. filetắrii; pl. filetắri
filetărilor
FILETÁRE, filetări, s. f. Acțiunea de a fileta. – V. fileta.

DOOM

filetáre s. f., g.-d. art. filetắrii; pl. filetắri
fileu
Fileu = Phyleus.
fileu
FILÉU, fileuri, s. n. Produs textil cu ochiuri în formă de pătrate, de romburi etc., care servește la confecționarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacoșe etc.; plasă1. ♦ Săculeț făcut dintr-o astfel de rețea, care servește la transportarea cu mâna a unor cumpărături; sacoșă. ♦ Plasă la tenis, volei etc. ♦ Rețea de ață subțire folosită pentru strângerea și menținerea într-un anumit fel a părului pieptănat. [Pl. și: filee] – Din fr. filet.

DOOM

filéu (plasă) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileul
FILÉ, fileuri, s. n. Carne de calitate superioară din lungul șirei spinării unei vite, unui porc sau unui pește; preparat alimentar pregătit din astfel de carne. ◊ (Adjectival) Mușchi file. – Din fr. filet.

DOOM

filé (carne) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileul
FILÉU, fileuri, s. n. Produs textil cu ochiuri în formă de pătrate, de romburi etc., care servește la confecționarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacoșe etc.; plasă1. ♦ Săculeț făcut dintr-o astfel de rețea, care servește la transportarea cu mâna a unor cumpărături; sacoșă. ♦ Plasă la tenis, volei etc. ♦ Rețea de ață subțire folosită pentru strângerea și menținerea într-un anumit fel a părului pieptănat. [Pl. și: filee] – Din fr. filet.

DOOM

filéu (plasă) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileului
FILÉ, fileuri, s. n. Carne de calitate superioară din lungul șirei spinării unei vite, unui porc sau unui pește; preparat alimentar pregătit din astfel de carne. ◊ (Adjectival) Mușchi file. – Din fr. filet.

DOOM

filé (carne) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileului
FILÉU, fileuri, s. n. Produs textil cu ochiuri în formă de pătrate, de romburi etc., care servește la confecționarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacoșe etc.; plasă1. ♦ Săculeț făcut dintr-o astfel de rețea, care servește la transportarea cu mâna a unor cumpărături; sacoșă. ♦ Plasă la tenis, volei etc. ♦ Rețea de ață subțire folosită pentru strângerea și menținerea într-un anumit fel a părului pieptănat. [Pl. și: filee] – Din fr. filet.

DOOM

filéu (plasă) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileuri
FILÉ, fileuri, s. n. Carne de calitate superioară din lungul șirei spinării unei vite, unui porc sau unui pește; preparat alimentar pregătit din astfel de carne. ◊ (Adjectival) Mușchi file. – Din fr. filet.

DOOM

filé (carne) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileuri
FILÉU, fileuri, s. n. Produs textil cu ochiuri în formă de pătrate, de romburi etc., care servește la confecționarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacoșe etc.; plasă1. ♦ Săculeț făcut dintr-o astfel de rețea, care servește la transportarea cu mâna a unor cumpărături; sacoșă. ♦ Plasă la tenis, volei etc. ♦ Rețea de ață subțire folosită pentru strângerea și menținerea într-un anumit fel a părului pieptănat. [Pl. și: filee] – Din fr. filet.

DOOM

filéu (plasă) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileurile
FILÉ, fileuri, s. n. Carne de calitate superioară din lungul șirei spinării unei vite, unui porc sau unui pește; preparat alimentar pregătit din astfel de carne. ◊ (Adjectival) Mușchi file. – Din fr. filet.

DOOM

filé (carne) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileurile
FILÉU, fileuri, s. n. Produs textil cu ochiuri în formă de pătrate, de romburi etc., care servește la confecționarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacoșe etc.; plasă1. ♦ Săculeț făcut dintr-o astfel de rețea, care servește la transportarea cu mâna a unor cumpărături; sacoșă. ♦ Plasă la tenis, volei etc. ♦ Rețea de ață subțire folosită pentru strângerea și menținerea într-un anumit fel a părului pieptănat. [Pl. și: filee] – Din fr. filet.

DOOM

filéu (plasă) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileurilor
FILÉ, fileuri, s. n. Carne de calitate superioară din lungul șirei spinării unei vite, unui porc sau unui pește; preparat alimentar pregătit din astfel de carne. ◊ (Adjectival) Mușchi file. – Din fr. filet.

DOOM

filé (carne) s. n., art. filéul; pl. filéuri
fileurilor
FILÉU, fileuri, s. n. Produs textil cu ochiuri în formă de pătrate, de romburi etc., care servește la confecționarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacoșe etc.; plasă1. ♦ Săculeț făcut dintr-o astfel de rețea, care servește la transportarea cu mâna a unor cumpărături; sacoșă. ♦ Plasă la tenis, volei etc. ♦ Rețea de ață subțire folosită pentru strângerea și menținerea într-un anumit fel a părului pieptănat. [Pl. și: filee] – Din fr. filet.

DOOM

filéu (plasă) s. n., art. filéul; pl. filéuri
filez
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
fileze
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filezi
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filfizon
FILFIZÓN, filfizoni, s. m. (Fam.) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez.

DOOM

filfizón (fam.) s. m., pl. filfizóni
filfizoni
FILFIZÓN, filfizoni, s. m. (Fam.) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez.

DOOM

filfizón (fam.) s. m., pl. filfizóni
filfizonii
FILFIZÓN, filfizoni, s. m. (Fam.) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez.

DOOM

filfizón (fam.) s. m., pl. filfizóni
filfizonilor
FILFIZÓN, filfizoni, s. m. (Fam.) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez.

DOOM

filfizón (fam.) s. m., pl. filfizóni
filfizonul
FILFIZÓN, filfizoni, s. m. (Fam.) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez.

DOOM

filfizón (fam.) s. m., pl. filfizóni
filfizonului
FILFIZÓN, filfizoni, s. m. (Fam.) Tânăr cu pretenții de eleganță și cu preocupări neserioase. – Probabil alterare din fr. vive le son [du canon], refrenul unui cântec revoluționar francez.

DOOM

filfizón (fam.) s. m., pl. filfizóni
fili
FILI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(în formă de) fir”. [Cf. it., fr. fili-, lat. filum].
filial
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filiala
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filiala
FILIÁLĂ, filiale, s. f. 1. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. 2. Întreprindere controlată de altă întreprindere, cunoscută ca societate-mamă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

DOOM

filiálă (-li-a-) s. f., g.-d. art. filiálei; pl. filiále
filiale
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filiale
FILIÁLĂ, filiale, s. f. 1. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. 2. Întreprindere controlată de altă întreprindere, cunoscută ca societate-mamă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

DOOM

filiálă (-li-a-) s. f., g.-d. art. filiálei; pl. filiále
filialei
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filialei
FILIÁLĂ, filiale, s. f. 1. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. 2. Întreprindere controlată de altă întreprindere, cunoscută ca societate-mamă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

DOOM

filiálă (-li-a-) s. f., g.-d. art. filiálei; pl. filiále
filialele
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filialele
FILIÁLĂ, filiale, s. f. 1. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. 2. Întreprindere controlată de altă întreprindere, cunoscută ca societate-mamă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

DOOM

filiálă (-li-a-) s. f., g.-d. art. filiálei; pl. filiále
filialelor
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filialelor
FILIÁLĂ, filiale, s. f. 1. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. 2. Întreprindere controlată de altă întreprindere, cunoscută ca societate-mamă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

DOOM

filiálă (-li-a-) s. f., g.-d. art. filiálei; pl. filiále
filiali
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filialii
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filialilor
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filialul
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filialului
FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

DOOM

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále
filiația
FILIÁȚIE, filiații, s. f. 1. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. 2. Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unele din celelalte. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.

DOOM

filiáție (-li-a-ți-e) s. f., art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)
filiație
FILIÁȚIE, filiații, s. f. 1. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. 2. Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unele din celelalte. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.

DOOM

filiáție (-li-a-ți-e) s. f., art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)
filiației
FILIÁȚIE, filiații, s. f. 1. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. 2. Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unele din celelalte. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.

DOOM

filiáție (-li-a-ți-e) s. f., art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)
filiații
FILIÁȚIE, filiații, s. f. 1. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. 2. Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unele din celelalte. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.

DOOM

filiáție (-li-a-ți-e) s. f., art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)
filiațiile
FILIÁȚIE, filiații, s. f. 1. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. 2. Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unele din celelalte. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.

DOOM

filiáție (-li-a-ți-e) s. f., art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)
filiațiilor
FILIÁȚIE, filiații, s. f. 1. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. 2. Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unele din celelalte. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.

DOOM

filiáție (-li-a-ți-e) s. f., art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)
filiațiune
FILIÁȚIE, filiații, s. f. 1. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. 2. Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unele din celelalte. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.

DOOM

filiáție (-li-a-ți-e) s. f., art. filiáția (-ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (-ți-i-)
filibuster
FILIBÚSTER s.n. Practică constând în rostirea de discursuri interminabile, folosite în Congresul S.U.A. de cei care încercau să împiedice adoptarea unor legi nedorite. [Cf. engl. fleeboster, germ. Filibuster].
filibusterism
FILIBUSTERÍSM s.n. Tactica filibusterului. [< filibuster + -ism].
filică
Filică s. invar. (glum.) penis.
filida
Filida = Phyllis.
filie
-FILIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „prietenie”, „înclinație”, „preferință”. [< fr. -philie, it. -filia, cf. gr. philos – prieten].
filiera
FILIÉRĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel perforată prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluția de mătase artificială sau de fibre textile obținută pe cale chimică. 2. Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.

DOOM

filiéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. filiérei; pl. filiére
filiere
FILIÉRĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel perforată prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluția de mătase artificială sau de fibre textile obținută pe cale chimică. 2. Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.

DOOM

filiéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. filiérei; pl. filiére
filierei
FILIÉRĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel perforată prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluția de mătase artificială sau de fibre textile obținută pe cale chimică. 2. Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.

DOOM

filiéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. filiérei; pl. filiére
filierele
FILIÉRĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel perforată prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluția de mătase artificială sau de fibre textile obținută pe cale chimică. 2. Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.

DOOM

filiéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. filiérei; pl. filiére
filierelor
FILIÉRĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel perforată prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluția de mătase artificială sau de fibre textile obținută pe cale chimică. 2. Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.

DOOM

filiéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. filiérei; pl. filiére
filiform
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiforma
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiforme
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiformei
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiformele
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiformelor
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiformi
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiformii
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiformilor
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiformul
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filiformului
FILIFÓRM, -Ă, filiformi, -e, adj. Care are forma unui fir. – Din fr. filiforme.

DOOM

filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. filifórmă, pl. filifórme
filigean
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān.

DOOM

felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne
filigorie
filigórie (filigórii), s. f. – Pavilion, chioșc. Mag. filegória (Cihac, II, 499; DAR). Trans., rar.
filigran
FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] – Din fr. filigrane.

DOOM

filigrán (-li-gran) s. n., pl. filigráne
filigrana
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranai
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranam
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranare
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranare
FILIGRANÁRE, filigranări, s. f. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei. – V. filigrana.

DOOM

filigranáre (-li-gra-) s. f., g.-d. art. filigranắrii; pl. filigranắri
filigranarea
FILIGRANÁRE, filigranări, s. f. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei. – V. filigrana.

DOOM

filigranáre (-li-gra-) s. f., g.-d. art. filigranắrii; pl. filigranắri
filigranară
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranarăm
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranarăți
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranase
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranasem
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranaseră
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranaserăm
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranaserăți
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranaseși
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranaseți
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranat
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranat
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranata
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranate
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranatei
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranatele
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranatelor
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranatul
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranatului
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranau
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranași
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranați
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranați
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranații
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigranaților
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
filigrane
FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] – Din fr. filigrane.

DOOM

filigrán (-li-gran) s. n., pl. filigráne
filigranează
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranele
FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] – Din fr. filigrane.

DOOM

filigrán (-li-gran) s. n., pl. filigráne
filigranelor
FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] – Din fr. filigrane.

DOOM

filigrán (-li-gran) s. n., pl. filigráne
filigranez
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigraneze
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranezi
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranist
FILIGRANÍST, filigraniști, s. m. Specialist în filigrane (1). – Filigran + suf. -ist.

DOOM

*filigraníst (-li-gra-) s. m., pl. filigraníști
filigranistul
FILIGRANÍST, filigraniști, s. m. Specialist în filigrane (1). – Filigran + suf. -ist.

DOOM

*filigraníst (-li-gra-) s. m., pl. filigraníști
filigranistului
FILIGRANÍST, filigraniști, s. m. Specialist în filigrane (1). – Filigran + suf. -ist.

DOOM

*filigraníst (-li-gra-) s. m., pl. filigraníști
filigraniști
FILIGRANÍST, filigraniști, s. m. Specialist în filigrane (1). – Filigran + suf. -ist.

DOOM

*filigraníst (-li-gra-) s. m., pl. filigraníști
filigraniștii
FILIGRANÍST, filigraniști, s. m. Specialist în filigrane (1). – Filigran + suf. -ist.

DOOM

*filigraníst (-li-gra-) s. m., pl. filigraníști
filigraniștilor
FILIGRANÍST, filigraniști, s. m. Specialist în filigrane (1). – Filigran + suf. -ist.

DOOM

*filigraníst (-li-gra-) s. m., pl. filigraníști
filigranolog
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologa
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologe
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologei
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologele
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologelor
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologi
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologia
FILIGRANOLOGÍE s. f. Cercetare a filigranelor (2). – Din it. filigranologia.
filigranologie
FILIGRANOLOGÍE s. f. Cercetare a filigranelor (2). – Din it. filigranologia.
filigranologiei
FILIGRANOLOGÍE s. f. Cercetare a filigranelor (2). – Din it. filigranologia.
filigranologii
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologii
FILIGRANOLOGÍE s. f. Cercetare a filigranelor (2). – Din it. filigranologia.
filigranologilor
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologul
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranologului
FILIGRANOLÓG, -Ă, filigranologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filigranologie. – Din filigranologie (derivat regresiv).
filigranoscoape
FILIGRANOSCÓP, filigranoscoape, s. n. Baie mică de sticlă în care se umezesc timbrele pentru a le studia filigranul. – Din fr. filigranoscope.

DOOM

!filigranoscóp (-li-gra-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. filigranoscoápe
filigranoscoapele
FILIGRANOSCÓP, filigranoscoape, s. n. Baie mică de sticlă în care se umezesc timbrele pentru a le studia filigranul. – Din fr. filigranoscope.

DOOM

!filigranoscóp (-li-gra-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. filigranoscoápe
filigranoscoapelor
FILIGRANOSCÓP, filigranoscoape, s. n. Baie mică de sticlă în care se umezesc timbrele pentru a le studia filigranul. – Din fr. filigranoscope.

DOOM

!filigranoscóp (-li-gra-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. filigranoscoápe
filigranoscop
FILIGRANOSCÓP, filigranoscoape, s. n. Baie mică de sticlă în care se umezesc timbrele pentru a le studia filigranul. – Din fr. filigranoscope.

DOOM

!filigranoscóp (-li-gra-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. filigranoscoápe
filigranoscopul
FILIGRANOSCÓP, filigranoscoape, s. n. Baie mică de sticlă în care se umezesc timbrele pentru a le studia filigranul. – Din fr. filigranoscope.

DOOM

!filigranoscóp (-li-gra-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. filigranoscoápe
filigranoscopului
FILIGRANOSCÓP, filigranoscoape, s. n. Baie mică de sticlă în care se umezesc timbrele pentru a le studia filigranul. – Din fr. filigranoscope.

DOOM

!filigranoscóp (-li-gra-nos-cop/-no-scop) s. n., pl. filigranoscoápe
filigranul
FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] – Din fr. filigrane.

DOOM

filigrán (-li-gran) s. n., pl. filigráne
filigranului
FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] – Din fr. filigrane.

DOOM

filigrán (-li-gran) s. n., pl. filigráne
filigranând
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigranînd
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.

DOOM

filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză
filigrană
FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] – Din fr. filigrane.

DOOM

filigrán (-li-gran) s. n., pl. filigráne
filigranări
FILIGRANÁRE, filigranări, s. f. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei. – V. filigrana.

DOOM

filigranáre (-li-gra-) s. f., g.-d. art. filigranắrii; pl. filigranắri
filigranării
FILIGRANÁRE, filigranări, s. f. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei. – V. filigrana.

DOOM

filigranáre (-li-gra-) s. f., g.-d. art. filigranắrii; pl. filigranắri
filigranările
FILIGRANÁRE, filigranări, s. f. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei. – V. filigrana.

DOOM

filigranáre (-li-gra-) s. f., g.-d. art. filigranắrii; pl. filigranắri
filigranărilor
FILIGRANÁRE, filigranări, s. f. Acțiunea de a filigrana și rezultatul ei. – V. filigrana.

DOOM

filigranáre (-li-gra-) s. f., g.-d. art. filigranắrii; pl. filigranắri
filimică
FILIMÍCĂ, filimele, s. f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). [Pl. și: filimici] – Et. nec.

DOOM

filimícă s. f., g.-d. art. filimélei/filimícii; pl. filiméle/filimíci, art. filimélele/filimícile
filimică
FILIMÍCĂ, filimele, s. f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). [Pl. și: filimici] – Et. nec.
filioque
FILIÓQUE s. n. Formulă dogmatică exprimând dubla purcedere a Duhului Sfânt de la Tatăl și de la Fiul. [Pr.: fi-li-ó-cve] – Cuv. lat.

DOOM

filióque (lat.) [qu pron. cv] (-li-o-) s. n.
filioquele
FILIÓQUE s. n. Formulă dogmatică exprimând dubla purcedere a Duhului Sfânt de la Tatăl și de la Fiul. [Pr.: fi-li-ó-cve] – Cuv. lat.

DOOM

filióque (lat.) [qu pron. cv] (-li-o-) s. n.
filioquelui
FILIÓQUE s. n. Formulă dogmatică exprimând dubla purcedere a Duhului Sfânt de la Tatăl și de la Fiul. [Pr.: fi-li-ó-cve] – Cuv. lat.

DOOM

filióque (lat.) [qu pron. cv] (-li-o-) s. n.
filipendula
CREȚÚȘCĂ, crețuște, s. f. Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor, cu flori dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic (Filipendula ulmaria). – Creț + suf. -ușcă.
filipești
Filipéști, s. m. pl. – În expresia m-ai umplut de Filipești „m-ai lăsat cu buzele umflate”. – Filipești este o localitate din județul Prahova, care a fost moșia familiei Cantacuzino. Se pare că expresia trebuie explicată prin încercarea eșuată făcută de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omorî; ei au aflat de planul acesta și au reușit să fugă, astfel încât zbirii domnitorului au găsit casa de la Filipești goală. – [3373]
filipi
Filípi, s. m. pl. – Sărbătoare populară de iarnă (de la 25 ianuarie la 2 februarie); se prăznuiește pentru a feri turmele de lupi – De la Filip. – [3374]
filipica
FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, rostit împotriva unei persoane. – Din fr. philippique.

DOOM

filípică (livr.) s. f., g.-d. art. filípicei; pl. filípice
filipice
FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, rostit împotriva unei persoane. – Din fr. philippique.

DOOM

filípică (livr.) s. f., g.-d. art. filípicei; pl. filípice
filipicei
FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, rostit împotriva unei persoane. – Din fr. philippique.

DOOM

filípică (livr.) s. f., g.-d. art. filípicei; pl. filípice
filipicele
FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, rostit împotriva unei persoane. – Din fr. philippique.

DOOM

filípică (livr.) s. f., g.-d. art. filípicei; pl. filípice
filipicelor
FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, rostit împotriva unei persoane. – Din fr. philippique.

DOOM

filípică (livr.) s. f., g.-d. art. filípicei; pl. filípice
filipinez
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinez
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipineza
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipineza
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipineze
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipineze
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipineze
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezei
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezei
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezele
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezele
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezelor
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezelor
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezi
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezi
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezii
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezii
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezilor
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezilor
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezo
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezo
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezul
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezul
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezule
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezule
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezului
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filipinezului
FILIPINÉZ, -Ă, filipinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Filipine sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Filipine ori filipinezilor (1), referitor la Filipine ori la filipinezi. – Filipine (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

filipinéz adj. m., s. m., pl. filipinézi; adj. f., s. f. filipinéză, pl. filipinéze
filira
Filira = Philyra.
filiridul
Filiridul = Philyrides.
filistean
FILISTEÁN, filisteni, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o populație antică stabilită în sec. XIII-XII î. H. în sudul Palestinei, pe țărmul Mării Mediterane. – Din fr. Philistins.

DOOM

filisteán (nume etnic) s. m., pl. filisténi
filisteanul
FILISTEÁN, filisteni, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o populație antică stabilită în sec. XIII-XII î. H. în sudul Palestinei, pe țărmul Mării Mediterane. – Din fr. Philistins.

DOOM

filisteán (nume etnic) s. m., pl. filisténi
filisteanului
FILISTEÁN, filisteni, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o populație antică stabilită în sec. XIII-XII î. H. în sudul Palestinei, pe țărmul Mării Mediterane. – Din fr. Philistins.

DOOM

filisteán (nume etnic) s. m., pl. filisténi
filisteni
FILISTEÁN, filisteni, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o populație antică stabilită în sec. XIII-XII î. H. în sudul Palestinei, pe țărmul Mării Mediterane. – Din fr. Philistins.

DOOM

filisteán (nume etnic) s. m., pl. filisténi
filistenii
FILISTEÁN, filisteni, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o populație antică stabilită în sec. XIII-XII î. H. în sudul Palestinei, pe țărmul Mării Mediterane. – Din fr. Philistins.

DOOM

filisteán (nume etnic) s. m., pl. filisténi
filistenilor
FILISTEÁN, filisteni, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o populație antică stabilită în sec. XIII-XII î. H. în sudul Palestinei, pe țărmul Mării Mediterane. – Din fr. Philistins.

DOOM

filisteán (nume etnic) s. m., pl. filisténi
filistin
FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

DOOM

filistín (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistíni
filistini
FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

DOOM

filistín (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistíni
filistinii
FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

DOOM

filistín (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistíni
filistinilor
FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

DOOM

filistín (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistíni
filistinism
FILISTINÍSM s. n. (Livr.) Concepție sau atitudine de filistin. – Din fr. philistinisme.

DOOM

filistinísm (livr.) s. n.
filistinismul
FILISTINÍSM s. n. (Livr.) Concepție sau atitudine de filistin. – Din fr. philistinisme.

DOOM

filistinísm (livr.) s. n.
filistinismului
FILISTINÍSM s. n. (Livr.) Concepție sau atitudine de filistin. – Din fr. philistinisme.

DOOM

filistinísm (livr.) s. n.
filistinul
FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

DOOM

filistín (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistíni
filistinului
FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.

DOOM

filistín (om fățarnic) (livr.) s. m., pl. filistíni
filit
FILÍT s.n. Rocă metamorfică de culori variate și cu șistozitate pronunțată, care ia naștere din metamorfozarea argilelor. [< it. filite].

DOOM

filít s. n., pl. filíte
filite
FILÍT s.n. Rocă metamorfică de culori variate și cu șistozitate pronunțată, care ia naștere din metamorfozarea argilelor. [< it. filite].

DOOM

filít s. n., pl. filíte
filitele
FILÍT s.n. Rocă metamorfică de culori variate și cu șistozitate pronunțată, care ia naștere din metamorfozarea argilelor. [< it. filite].

DOOM

filít s. n., pl. filíte
filitelor
FILÍT s.n. Rocă metamorfică de culori variate și cu șistozitate pronunțată, care ia naștere din metamorfozarea argilelor. [< it. filite].

DOOM

filít s. n., pl. filíte
filitul
FILÍT s.n. Rocă metamorfică de culori variate și cu șistozitate pronunțată, care ia naștere din metamorfozarea argilelor. [< it. filite].

DOOM

filít s. n., pl. filíte
filitului
FILÍT s.n. Rocă metamorfică de culori variate și cu șistozitate pronunțată, care ia naștere din metamorfozarea argilelor. [< it. filite].

DOOM

filít s. n., pl. filíte
film
FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.

DOOM

film s. n., pl. fílme
film
FILM s.n. 1. Peliculă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid, acoperită cu un strat de material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc. ♦ Bandă folosită pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. Arta cinematografică. ♦ (Fig.) Succesiune de imagini. 3. Strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. // (În forma filmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) peliculă fotografică”. [Pl. -me, -muri. / < fr., engl. film].
filma
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmai
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmam
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmare
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmare
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.

DOOM

filmáre s. f., g.-d. art. filmắrii; pl. filmắri
filmarea
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.

DOOM

filmáre s. f., g.-d. art. filmắrii; pl. filmắri
filmară
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmarăm
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmarăți
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmase
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmasem
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmaseră
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmaserăm
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmaserăți
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmaseși
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmaseți
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmat
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmat
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică; a cinematografia. – Din fr. filmer.
filmau
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmași
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmați
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filme
FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.

DOOM

film s. n., pl. fílme
filmează
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmele
FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.

DOOM

film s. n., pl. fílme
filmelor
FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.

DOOM

film s. n., pl. fílme
filmez
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmeze
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmezi
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmfonograf
FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Aparat folosit în studiourile cinematografice pentru redarea înregistrărilor de pe diferite benzi în faza finală a realizării unui film. – Din engl. film phonographe.
filmfonografe
FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Aparat folosit în studiourile cinematografice pentru redarea înregistrărilor de pe diferite benzi în faza finală a realizării unui film. – Din engl. film phonographe.
filmfonografele
FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Aparat folosit în studiourile cinematografice pentru redarea înregistrărilor de pe diferite benzi în faza finală a realizării unui film. – Din engl. film phonographe.
filmfonografelor
FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Aparat folosit în studiourile cinematografice pentru redarea înregistrărilor de pe diferite benzi în faza finală a realizării unui film. – Din engl. film phonographe.
filmfonograful
FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Aparat folosit în studiourile cinematografice pentru redarea înregistrărilor de pe diferite benzi în faza finală a realizării unui film. – Din engl. film phonographe.
filmfonografului
FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Aparat folosit în studiourile cinematografice pentru redarea înregistrărilor de pe diferite benzi în faza finală a realizării unui film. – Din engl. film phonographe.
filmic
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmica
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmice
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmicei
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmicele
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmicelor
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmici
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmicii
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmicilor
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmicul
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmicului
FÍLMIC, -Ă, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. – Din fr. filmique, engl. filmic.

DOOM

*fílmic adj. m., pl. fílmici; f. fílmică, pl. fílmice
filmistic
FILMÍSTIC, -Ă adj. Filmic. [Cf. it. filmistico].
filmo
FILMO- v. film.
filmogenic
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenica
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenice
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenicei
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenicele
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenicelor
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenici
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenicii
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenicilor
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenicul
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmogenicului
FILMOGÉNIC, -Ă adj. Cu un efect frumos în film. ♦ (Despre persoane) Care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. [< fr. filmogénique].
filmograf
FILMOGRÁF s.n. Aparat cu care se aplică pe filme pelicula fotosensibilă. [< fr. filmographe].
filmografe
FILMOGRÁF s.n. Aparat cu care se aplică pe filme pelicula fotosensibilă. [< fr. filmographe].
filmografele
FILMOGRÁF s.n. Aparat cu care se aplică pe filme pelicula fotosensibilă. [< fr. filmographe].
filmografelor
FILMOGRÁF s.n. Aparat cu care se aplică pe filme pelicula fotosensibilă. [< fr. filmographe].
filmografia
FILMOGRAFÍE, filmografii, s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie.

DOOM

*filmografíe (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. filmografíei, pl. filmografíi, art. filmografíile
filmografie
FILMOGRAFÍE, filmografii, s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie.

DOOM

*filmografíe (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. filmografíei, pl. filmografíi, art. filmografíile
filmografiei
FILMOGRAFÍE, filmografii, s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie.

DOOM

*filmografíe (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. filmografíei, pl. filmografíi, art. filmografíile
filmografii
FILMOGRAFÍE, filmografii, s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie.

DOOM

*filmografíe (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. filmografíei, pl. filmografíi, art. filmografíile
filmografiile
FILMOGRAFÍE, filmografii, s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie.

DOOM

*filmografíe (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. filmografíei, pl. filmografíi, art. filmografíile
filmografiilor
FILMOGRAFÍE, filmografii, s. f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. – Din fr. filmographie.

DOOM

*filmografíe (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. filmografíei, pl. filmografíi, art. filmografíile
filmograful
FILMOGRÁF s.n. Aparat cu care se aplică pe filme pelicula fotosensibilă. [< fr. filmographe].
filmografului
FILMOGRÁF s.n. Aparat cu care se aplică pe filme pelicula fotosensibilă. [< fr. filmographe].
filmologia
FILMOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază arta cinematografică și legăturile ei cu societatea. – Din fr. filmologie.

DOOM

filmologíe s. f., art. filmología, g.-d. filmologíi, art. filmologíei
filmologic
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologica
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologice
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologicei
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologicele
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologicelor
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologici
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologicii
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologicilor
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologicul
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologicului
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique.
filmologie
FILMOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază arta cinematografică și legăturile ei cu societatea. – Din fr. filmologie.

DOOM

filmologíe s. f., art. filmología, g.-d. filmologíi, art. filmologíei
filmologiei
FILMOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază arta cinematografică și legăturile ei cu societatea. – Din fr. filmologie.

DOOM

filmologíe s. f., art. filmología, g.-d. filmologíi, art. filmologíei
filmologii
FILMOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază arta cinematografică și legăturile ei cu societatea. – Din fr. filmologie.

DOOM

filmologíe s. f., art. filmología, g.-d. filmologíi, art. filmologíei
filmoteca
FILMOTÉCĂ, filmoteci, s. f. 1. Colecție de filme cinematografice clasate într-o ordine sistematică. 2. Loc special amenajat pentru păstrarea filmelor cinematografice. – Din fr. filmothèque.

DOOM

filmotécă s. f., g.-d. art. filmotécii; pl. filmotéci
filmoteci
FILMOTÉCĂ, filmoteci, s. f. 1. Colecție de filme cinematografice clasate într-o ordine sistematică. 2. Loc special amenajat pentru păstrarea filmelor cinematografice. – Din fr. filmothèque.

DOOM

filmotécă s. f., g.-d. art. filmotécii; pl. filmotéci
filmotecii
FILMOTÉCĂ, filmoteci, s. f. 1. Colecție de filme cinematografice clasate într-o ordine sistematică. 2. Loc special amenajat pentru păstrarea filmelor cinematografice. – Din fr. filmothèque.

DOOM

filmotécă s. f., g.-d. art. filmotécii; pl. filmotéci
filmotecile
FILMOTÉCĂ, filmoteci, s. f. 1. Colecție de filme cinematografice clasate într-o ordine sistematică. 2. Loc special amenajat pentru păstrarea filmelor cinematografice. – Din fr. filmothèque.

DOOM

filmotécă s. f., g.-d. art. filmotécii; pl. filmotéci
filmotecilor
FILMOTÉCĂ, filmoteci, s. f. 1. Colecție de filme cinematografice clasate într-o ordine sistematică. 2. Loc special amenajat pentru păstrarea filmelor cinematografice. – Din fr. filmothèque.

DOOM

filmotécă s. f., g.-d. art. filmotécii; pl. filmotéci
filmpac
FÍLMPAC, filmpacuri, s. n. Pachet de filme fotografice în formă de foi plane, care se introduce într-o casetă specială pentru a putea fi adaptat la un aparat fotografic.

DOOM

fílmpac (film-pac) s. n., pl. fílmpacuri
filmpacul
FÍLMPAC, filmpacuri, s. n. Pachet de filme fotografice în formă de foi plane, care se introduce într-o casetă specială pentru a putea fi adaptat la un aparat fotografic.

DOOM

fílmpac (film-pac) s. n., pl. fílmpacuri
filmpacului
FÍLMPAC, filmpacuri, s. n. Pachet de filme fotografice în formă de foi plane, care se introduce într-o casetă specială pentru a putea fi adaptat la un aparat fotografic.

DOOM

fílmpac (film-pac) s. n., pl. fílmpacuri
filmpacuri
FÍLMPAC, filmpacuri, s. n. Pachet de filme fotografice în formă de foi plane, care se introduce într-o casetă specială pentru a putea fi adaptat la un aparat fotografic.

DOOM

fílmpac (film-pac) s. n., pl. fílmpacuri
filmpacurile
FÍLMPAC, filmpacuri, s. n. Pachet de filme fotografice în formă de foi plane, care se introduce într-o casetă specială pentru a putea fi adaptat la un aparat fotografic.

DOOM

fílmpac (film-pac) s. n., pl. fílmpacuri
filmpacurilor
FÍLMPAC, filmpacuri, s. n. Pachet de filme fotografice în formă de foi plane, care se introduce într-o casetă specială pentru a putea fi adaptat la un aparat fotografic.

DOOM

fílmpac (film-pac) s. n., pl. fílmpacuri
filmul
FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.

DOOM

film s. n., pl. fílme
filmului
FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.

DOOM

film s. n., pl. fílme
filmând
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmînd
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.

DOOM

filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmări
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.

DOOM

filmáre s. f., g.-d. art. filmắrii; pl. filmắri
filmării
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.

DOOM

filmáre s. f., g.-d. art. filmắrii; pl. filmắri
filmările
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.

DOOM

filmáre s. f., g.-d. art. filmắrii; pl. filmắri
filmărilor
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.

DOOM

filmáre s. f., g.-d. art. filmắrii; pl. filmắri
filo
FILO3- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) frunză”. [< fr. phyllo-, it. fillo-, cf. gr. phyllon].
filo
FILO- Element de compunere însemnând „prieten”, „iubitor”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. philo-.
filo
FILO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „trib”, „neam”. [< fr. phylo-, it. filo-, cf. gr. phyle – trib].
filoane
FILÓN, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

DOOM

filón s. n., pl. filoáne
filoanele
FILÓN, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

DOOM

filón s. n., pl. filoáne
filoanelor
FILÓN, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

DOOM

filón s. n., pl. filoáne
filobuz
FILOBÚZ s.n. Troleibuz. [< it. filobus].
filoctet
Filoctet = Philoctetes.
filodendron
FILODÉNDRON, filodendroni, s. m. Plantă decorativă originară din regiunile ecuatoriale, cu rădăcini aeriene și cu frunze mari, late și adânc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. și: filodendrón] – Din fr. philodendron.

DOOM

filodéndron s. m., pl. filodéndroni
filodendron
FILODÉNDRON, filodendroni, s. m. Plantă decorativă originară din regiunile ecuatoriale, cu rădăcini aeriene și cu frunze mari, late și adânc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. și: filodendrón] – Din fr. philodendron.
filodendroni
FILODÉNDRON, filodendroni, s. m. Plantă decorativă originară din regiunile ecuatoriale, cu rădăcini aeriene și cu frunze mari, late și adânc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. și: filodendrón] – Din fr. philodendron.

DOOM

filodéndron s. m., pl. filodéndroni
filodendronii
FILODÉNDRON, filodendroni, s. m. Plantă decorativă originară din regiunile ecuatoriale, cu rădăcini aeriene și cu frunze mari, late și adânc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. și: filodendrón] – Din fr. philodendron.

DOOM

filodéndron s. m., pl. filodéndroni
filodendronilor
FILODÉNDRON, filodendroni, s. m. Plantă decorativă originară din regiunile ecuatoriale, cu rădăcini aeriene și cu frunze mari, late și adânc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. și: filodendrón] – Din fr. philodendron.

DOOM

filodéndron s. m., pl. filodéndroni
filodendronul
FILODÉNDRON, filodendroni, s. m. Plantă decorativă originară din regiunile ecuatoriale, cu rădăcini aeriene și cu frunze mari, late și adânc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. și: filodendrón] – Din fr. philodendron.

DOOM

filodéndron s. m., pl. filodéndroni
filodendronului
FILODÉNDRON, filodendroni, s. m. Plantă decorativă originară din regiunile ecuatoriale, cu rădăcini aeriene și cu frunze mari, late și adânc crestate (Monstera deliciosa). [Acc. și: filodendrón] – Din fr. philodendron.

DOOM

filodéndron s. m., pl. filodéndroni
filodendru
FILODÉNDRU s. m. v. filodendron.
filodorma
FILODÓRMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani pretinsă în mod ilegal de cineva în schimbul unui avantaj; filotim (2). – Din ngr. filodórima.

DOOM

filodórmă s. f., g.-d. art. filodórmei; pl. filodórme
filodorme
FILODÓRMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani pretinsă în mod ilegal de cineva în schimbul unui avantaj; filotim (2). – Din ngr. filodórima.

DOOM

filodórmă s. f., g.-d. art. filodórmei; pl. filodórme
filodormei
FILODÓRMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani pretinsă în mod ilegal de cineva în schimbul unui avantaj; filotim (2). – Din ngr. filodórima.

DOOM

filodórmă s. f., g.-d. art. filodórmei; pl. filodórme
filodormele
FILODÓRMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani pretinsă în mod ilegal de cineva în schimbul unui avantaj; filotim (2). – Din ngr. filodórima.

DOOM

filodórmă s. f., g.-d. art. filodórmei; pl. filodórme
filodormelor
FILODÓRMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani pretinsă în mod ilegal de cineva în schimbul unui avantaj; filotim (2). – Din ngr. filodórima.

DOOM

filodórmă s. f., g.-d. art. filodórmei; pl. filodórme
filoelen
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelena
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelene
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelenei
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelenele
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelenelor
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoeleni
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelenic
FILOELÉNIC, -Ă adj. Filoelen. [Cf. fr. philhellénique].
filoelenii
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelenilor
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelenism
FILOELENÍSM s.n. Dragoste, admirație pentru ceea ce este grecesc. [Cf. fr. philhellénisme].
filoelenismul
FILOELENÍSM s.n. Dragoste, admirație pentru ceea ce este grecesc. [Cf. fr. philhellénisme].
filoelenismului
FILOELENÍSM s.n. Dragoste, admirație pentru ceea ce este grecesc. [Cf. fr. philhellénisme].
filoelenul
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoelenului
FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène].
filoenglez
FILOENGLÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Anglofil. [Cf. it. filoinglese].
filofag
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofaga
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofage
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofagei
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofagele
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofagelor
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofagi
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofagii
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofagilor
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofagul
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofagului
FILOFÁG, -Ă adj. Insecte filofage = insecte dăunătoare care se hrănesc cu frunzele vegetalelor. [< fr. phyllophage, cf. gr. phyllon – frunză, phagein – a mânca].
filofrancez
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancez
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofranceza
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofranceze
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezei
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezele
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezelor
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezi
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezi
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezii
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezii
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezilor
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezilor
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezul
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezul
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezului
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filofrancezului
FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese].
filogenetic
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogenetica
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogenetice
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogeneticei
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogeneticele
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogeneticelor
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogenetici
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogeneticii
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogeneticilor
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogeneticul
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogeneticului
FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.

DOOM

filogenétic adj. m., pl. filogenétici; f. filogenétică, pl. filogenétice
filogeneza
FILOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Filogenie. – Din fr. phylogenèse.

DOOM

filogenéză s. f., g.-d. art. filogenézei
filogeneze
FILOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Filogenie. – Din fr. phylogenèse.

DOOM

filogenéză s. f., g.-d. art. filogenézei
filogenezei
FILOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Filogenie. – Din fr. phylogenèse.

DOOM

filogenéză s. f., g.-d. art. filogenézei
filogenezele
FILOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Filogenie. – Din fr. phylogenèse.

DOOM

filogenéză s. f., g.-d. art. filogenézei
filogenezelor
FILOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Filogenie. – Din fr. phylogenèse.

DOOM

filogenéză s. f., g.-d. art. filogenézei
filogenia
FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (1). – Din fr. phylogénie.

DOOM

filogeníe s. f., art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei
filogenie
FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (1). – Din fr. phylogénie.

DOOM

filogeníe s. f., art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei
filogeniei
FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (1). – Din fr. phylogénie.

DOOM

filogeníe s. f., art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei
filogenii
FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (1). – Din fr. phylogénie.

DOOM

filogeníe s. f., art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei
filogenist
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogenista
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogeniste
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogenistei
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogenistele
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogenistelor
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogenistul
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogenistului
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogeniști
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogeniștii
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogeniștilor
FILOGENÍST, -Ă, filogeniști, -ste, s. m. și f. Specialist în filogenie (2). – Din fr. phylogéniste.
filogerman
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogerman
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermana
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermane
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanei
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanele
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanelor
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermani
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermani
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanii
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanii
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanilor
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanilor
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanul
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanul
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanului
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogermanului
FILOGERMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Germanofil. [Cf. it. filotedesco].
filogerontism
FILOGERONTÍSM s.n. Teorie care susține regresul în domeniul materiei vii prin îmbătrânirea și extincția predestinată a speciilor. [Cf. fr. philogérontisme].
filolog
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologa
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologe
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologei
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologele
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologelor
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologi
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologia
FILOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.

DOOM

filologíe s. f., art. filología, g.-d. filologíi, art. filologíei
filologic
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologica
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologice
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologicei
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologicele
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologicelor
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologici
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologicii
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologicilor
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologicul
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologicului
FILOLÓGIC, -Ă, filologici, -ce, adj. Care aparține filologiei sau filologului, privitor la filologie sau la filolog. ◊ (Adverbial) Studiază filologic un text. – Din fr. philologique.

DOOM

filológic adj. m., pl. filológici; f. filológică, pl. filológice
filologie
FILOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.

DOOM

filologíe s. f., art. filología, g.-d. filologíi, art. filologíei
filologiei
FILOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.

DOOM

filologíe s. f., art. filología, g.-d. filologíi, art. filologíei
filologii
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologii
FILOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.

DOOM

filologíe s. f., art. filología, g.-d. filologíi, art. filologíei
filologilor
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologul
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filologului
FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

DOOM

filológă (rar) s. f., g.-d. art. filológei; pl. filológe
filomela
Filomela = Philomela.
filomela
FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.

DOOM

filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle
filomele
FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.

DOOM

filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle
filomelei
FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.

DOOM

filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle
filomelele
FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.

DOOM

filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle
filomelelor
FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.

DOOM

filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle
filon
FILÓN, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

DOOM

filón s. n., pl. filoáne
filoneism
FILONEÍSM s.n. (Liv.) Înclinație deosebită, pasiune pentru tot ceea ce este nou. [Pron. -ne-ism. / < it. filoneismo, cf. gr. philos – prieten, neos – nou].
filoneismul
FILONEÍSM s.n. (Liv.) Înclinație deosebită, pasiune pentru tot ceea ce este nou. [Pron. -ne-ism. / < it. filoneismo, cf. gr. philos – prieten, neos – nou].
filoneismului
FILONEÍSM s.n. (Liv.) Înclinație deosebită, pasiune pentru tot ceea ce este nou. [Pron. -ne-ism. / < it. filoneismo, cf. gr. philos – prieten, neos – nou].
filonichia
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

DOOM

filonichíe (înv.) s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile
filonichie
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

DOOM

filonichíe (înv.) s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile
filonichiei
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

DOOM

filonichíe (înv.) s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile
filonichii
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

DOOM

filonichíe (înv.) s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile
filonichiile
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

DOOM

filonichíe (înv.) s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile
filonichiilor
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

DOOM

filonichíe (înv.) s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile
filonul
FILÓN, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

DOOM

filón s. n., pl. filoáne
filonului
FILÓN, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

DOOM

filón s. n., pl. filoáne
filoportughez
FILOPORTUGHÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Partizan, prieten al portughezilor. [Cf. it. filoportughese].
filor
filor, filori s. m. v. filator.
filorus
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorus
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorusa
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filoruse
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorusei
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorusele
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filoruselor
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorusul
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorusul
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorusului
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorusului
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filoruși
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filoruși
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorușii
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorușii
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorușilor
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filorușilor
FILORÚS, -Ă adj., s.m. și f. Rusofil. [Cf. it. filoruso].
filosemit
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemita
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemite
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemitei
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemitele
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemitelor
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemitul
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemitului
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemiți
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemiții
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosemiților
FILOSEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. Admirator, partizan, prieten al semiților, (în special) al evreilor. [< fr. philosémite].
filosoafă
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filosof
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filosofa
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filosofală
FILOZOFÁLĂ adj. v. filosofală.

DOOM

filozofálă v. filosofálă
filosofare
FILOZOFÁRE s. f. v. filosofare.

DOOM

filozofáre v. filosofáre
filosofic
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filosoficește
FILOZOFICÉȘTE adv. v. filosoficește.

DOOM

filozoficéște v. filosoficéște
filosofie
FILOZOFÍE s. f. v. filosofie.

DOOM

filozofíe v. filosofíe
filosofisi
FILOSOFISÍ, filosofisesc, vb. IV. Intranz. (Grecism învechit) A filozofa. Dar filosofisind, Pătruns-ai legea bine. ALEXANDRESCU, M. 276.
filosovietic
FILOSOVIÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. Adept, admirator al (fostei) Uniuni Sovietice. [Cf. it. filosovietico].
filospaniol
FILOSPANIÓL, -Ă adj., s.m. și f. Partizan, prieten al spaniolilor. [Cf. it. filospagnuolo].
filotaxia
FILOTAXÍE s.f. (Bot.) Modul în care sunt așezate frunzele pe tulpină și pe ramuri. [< fr. phyllotaxie, cf. gr. phyllon – frunză, taxis – așezare].

DOOM

filotaxíe s. f., art. filotaxía, g.-d. filotaxíi, art. filotaxíei
filotaxie
FILOTAXÍE s.f. (Bot.) Modul în care sunt așezate frunzele pe tulpină și pe ramuri. [< fr. phyllotaxie, cf. gr. phyllon – frunză, taxis – așezare].

DOOM

filotaxíe s. f., art. filotaxía, g.-d. filotaxíi, art. filotaxíei
filotaxiei
FILOTAXÍE s.f. (Bot.) Modul în care sunt așezate frunzele pe tulpină și pe ramuri. [< fr. phyllotaxie, cf. gr. phyllon – frunză, taxis – așezare].

DOOM

filotaxíe s. f., art. filotaxía, g.-d. filotaxíi, art. filotaxíei
filotaxii
FILOTAXÍE s.f. (Bot.) Modul în care sunt așezate frunzele pe tulpină și pe ramuri. [< fr. phyllotaxie, cf. gr. phyllon – frunză, taxis – așezare].

DOOM

filotaxíe s. f., art. filotaxía, g.-d. filotaxíi, art. filotaxíei
filotehnia
FILOTEHNÍE s.f. Înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice. [Gen. -iei. / < fr. philotechnie, cf. gr. philos – prieten, techne – meșteșug].

DOOM

filotehníe (aptitudine) s. f., art. filotehnía, g.-d. filotehníi, art. filotehníei
filotehnic
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnica
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnice
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnicei
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnicele
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnicelor
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnici
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnicii
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnicilor
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnicul
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnicului
FILOTÉHNIC, -Ă adj. Care iubește artele și tehnica, iubitor de arte și tehnică. [< fr. philotechnique].
filotehnie
FILOTEHNÍE s.f. Înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice. [Gen. -iei. / < fr. philotechnie, cf. gr. philos – prieten, techne – meșteșug].

DOOM

filotehníe (aptitudine) s. f., art. filotehnía, g.-d. filotehníi, art. filotehníei
filotehniei
FILOTEHNÍE s.f. Înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice. [Gen. -iei. / < fr. philotechnie, cf. gr. philos – prieten, techne – meșteșug].

DOOM

filotehníe (aptitudine) s. f., art. filotehnía, g.-d. filotehníi, art. filotehníei
filotehnii
FILOTEHNÍE s.f. Înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice. [Gen. -iei. / < fr. philotechnie, cf. gr. philos – prieten, techne – meșteșug].

DOOM

filotehníe (aptitudine) s. f., art. filotehnía, g.-d. filotehníi, art. filotehníei
filotim
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotim
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.
filotima
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotime
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotimei
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotimele
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotimelor
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotimi
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotimia
FILOTIMÍE s. f. (Înv.) 1. Dărnicie, generozitate. 2. Ambiția de a dobândi stima și prețuirea oamenilor. – Din ngr. filotimia.

DOOM

filotimíe (înv.) s. f., art. filotimía, g.-d. filotimíi, art. filotimíei
filotimie
FILOTIMÍE s. f. (Înv.) 1. Dărnicie, generozitate. 2. Ambiția de a dobândi stima și prețuirea oamenilor. – Din ngr. filotimia.

DOOM

filotimíe (înv.) s. f., art. filotimía, g.-d. filotimíi, art. filotimíei
filotimiei
FILOTIMÍE s. f. (Înv.) 1. Dărnicie, generozitate. 2. Ambiția de a dobândi stima și prețuirea oamenilor. – Din ngr. filotimia.

DOOM

filotimíe (înv.) s. f., art. filotimía, g.-d. filotimíi, art. filotimíei
filotimii
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotimii
FILOTIMÍE s. f. (Înv.) 1. Dărnicie, generozitate. 2. Ambiția de a dobândi stima și prețuirea oamenilor. – Din ngr. filotimia.

DOOM

filotimíe (înv.) s. f., art. filotimía, g.-d. filotimíi, art. filotimíei
filotimilor
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotimul
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filotimului
FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

DOOM

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime
filoturc
FILOTÚRC, -Ă adj., s.m. și f. Turcofil. [< filo- + turc].
filoxera
FILOXÉRĂ, filoxere, s. f. 1. Insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței-de-vie (Phylloxera vastatrix). 2. Boală a viței-de-vie provocată de filoxeră (1). – Din fr. phylloxéra.

DOOM

filoxéră s. f., g.-d. art. filoxérei; pl. filoxére
filoxere
FILOXÉRĂ, filoxere, s. f. 1. Insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței-de-vie (Phylloxera vastatrix). 2. Boală a viței-de-vie provocată de filoxeră (1). – Din fr. phylloxéra.

DOOM

filoxéră s. f., g.-d. art. filoxérei; pl. filoxére
filoxerei
FILOXÉRĂ, filoxere, s. f. 1. Insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței-de-vie (Phylloxera vastatrix). 2. Boală a viței-de-vie provocată de filoxeră (1). – Din fr. phylloxéra.

DOOM

filoxéră s. f., g.-d. art. filoxérei; pl. filoxére
filoxerele
FILOXÉRĂ, filoxere, s. f. 1. Insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței-de-vie (Phylloxera vastatrix). 2. Boală a viței-de-vie provocată de filoxeră (1). – Din fr. phylloxéra.

DOOM

filoxéră s. f., g.-d. art. filoxérei; pl. filoxére
filoxerelor
FILOXÉRĂ, filoxere, s. f. 1. Insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței-de-vie (Phylloxera vastatrix). 2. Boală a viței-de-vie provocată de filoxeră (1). – Din fr. phylloxéra.

DOOM

filoxéră s. f., g.-d. art. filoxérei; pl. filoxére
filozitate
FILOZITÁTE s.f. Simptom al tuberculilor de cartofi atacați de unele virusuri sau încolțiți în întuneric. [Cf. fr. filosité].

DOOM

filozitáte s. f., g.-d. art. filozitắții
filozitatea
FILOZITÁTE s.f. Simptom al tuberculilor de cartofi atacați de unele virusuri sau încolțiți în întuneric. [Cf. fr. filosité].

DOOM

filozitáte s. f., g.-d. art. filozitắții
filozități
FILOZITÁTE s.f. Simptom al tuberculilor de cartofi atacați de unele virusuri sau încolțiți în întuneric. [Cf. fr. filosité].

DOOM

filozitáte s. f., g.-d. art. filozitắții
filozității
FILOZITÁTE s.f. Simptom al tuberculilor de cartofi atacați de unele virusuri sau încolțiți în întuneric. [Cf. fr. filosité].

DOOM

filozitáte s. f., g.-d. art. filozitắții
filozoafa
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozoafe
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozoafei
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozoafele
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozoafelor
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozof
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozofa
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofai
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofala
FILOZOFÁLĂ adj. v. filosofală.

DOOM

filozofálă v. filosofálă
filozofale
FILOZOFÁLĂ adj. v. filosofală.

DOOM

filozofálă v. filosofálă
filozofalei
FILOZOFÁLĂ adj. v. filosofală.

DOOM

filozofálă v. filosofálă
filozofalele
FILOZOFÁLĂ adj. v. filosofală.

DOOM

filozofálă v. filosofálă
filozofalelor
FILOZOFÁLĂ adj. v. filosofală.

DOOM

filozofálă v. filosofálă
filozofam
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofard
FILOZOFÁRD s.m. (Peior.) Cel care face speculații filozofice de calitate îndoielnică. [< fr. philosophard].
filozofardul
FILOZOFÁRD s.m. (Peior.) Cel care face speculații filozofice de calitate îndoielnică. [< fr. philosophard].
filozofardului
FILOZOFÁRD s.m. (Peior.) Cel care face speculații filozofice de calitate îndoielnică. [< fr. philosophard].
filozofare
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofare
FILOZOFÁRE s. f. v. filosofare.

DOOM

filozofáre v. filosofáre
filozofarea
FILOZOFÁRE s. f. v. filosofare.

DOOM

filozofáre v. filosofáre
filozofarzi
FILOZOFÁRD s.m. (Peior.) Cel care face speculații filozofice de calitate îndoielnică. [< fr. philosophard].
filozofarzii
FILOZOFÁRD s.m. (Peior.) Cel care face speculații filozofice de calitate îndoielnică. [< fr. philosophard].
filozofarzilor
FILOZOFÁRD s.m. (Peior.) Cel care face speculații filozofice de calitate îndoielnică. [< fr. philosophard].
filozofară
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofarăm
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofarăți
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofase
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofasem
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofaseră
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofaserăm
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofaserăți
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofaseși
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofaseți
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofastru
FILOZOFÁSTRU s.m. (Peior.) Filozof lipsit de valoare. [< it. filosofastro].
filozofat
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofau
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofași
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofați
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofează
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofem
FILOZOFÉM s.n. Teză filozofică. [< fr. philosophème].
filozofeme
FILOZOFÉM s.n. Teză filozofică. [< fr. philosophème].
filozofemele
FILOZOFÉM s.n. Teză filozofică. [< fr. philosophème].
filozofemelor
FILOZOFÉM s.n. Teză filozofică. [< fr. philosophème].
filozofemul
FILOZOFÉM s.n. Teză filozofică. [< fr. philosophème].
filozofemului
FILOZOFÉM s.n. Teză filozofică. [< fr. philosophème].
filozofesc
FILOZOFÉSC, -EÁSCĂ, filozofești, adj. (Învechit și arhaizant) Filozofic.
filozofez
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofeze
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofezi
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofi
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozofia
FILOZOFÍE s. f. v. filosofie.

DOOM

filozofíe v. filosofíe
filozofic
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozofica
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozofice
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozoficei
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozoficele
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozoficelor
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozoficește
FILOZOFICÉȘTE adv. v. filosoficește.

DOOM

filozoficéște v. filosoficéște
filozofici
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozoficii
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozoficilor
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozoficul
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozoficului
FILOZÓFIC, -Ă adj. v. filosofic.

DOOM

filozófic v. filosófic
filozofie
FILOZOFÍE s. f. v. filosofie.

DOOM

filozofíe v. filosofíe
filozofiei
FILOZOFÍE s. f. v. filosofie.

DOOM

filozofíe v. filosofíe
filozofii
FILOZOFÍE s. f. v. filosofie.

DOOM

filozofíe v. filosofíe
filozofii
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozofiile
FILOZOFÍE s. f. v. filosofie.

DOOM

filozofíe v. filosofíe
filozofiilor
FILOZOFÍE s. f. v. filosofie.

DOOM

filozofíe v. filosofíe
filozofilor
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozofism
FILOZOFÍSM s.n. (Rar) Falsă filozofie; abuz de filozofie tendențioasă. [< fr. philosophisme].
filozoful
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozofului
FILOZÓF s. m. și f. v. filosof.

DOOM

filozóf v. filosóf
filozofând
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofînd
FILOZOFÁ vb. I v. filosofa.

DOOM

filozofá v. filosofá
filozofări
FILOZOFÁRE s. f. v. filosofare.

DOOM

filozofáre v. filosofáre
filozofării
FILOZOFÁRE s. f. v. filosofare.

DOOM

filozofáre v. filosofáre
filozofările
FILOZOFÁRE s. f. v. filosofare.

DOOM

filozofáre v. filosofáre
filozofărilor
FILOZOFÁRE s. f. v. filosofare.

DOOM

filozofáre v. filosofáre
filtra
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrabil
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabila
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabile
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabilei
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabilele
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabilelor
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabili
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabilii
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabililor
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabilul
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrabilului
FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ◊ Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele1 cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

DOOM

filtrábil adj. m., pl. filtrábili; f. filtrábilă, pl. filtrábile
filtrai
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtraj
FILTRÁJ, filtraje, s. n. Filtrare. ♦ Operație prin care se selectează o parte din informația înregistrată într-un computer. – Din fr. filtrage.

DOOM

filtráj s. n., pl. filtráje
filtraje
FILTRÁJ, filtraje, s. n. Filtrare. ♦ Operație prin care se selectează o parte din informația înregistrată într-un computer. – Din fr. filtrage.

DOOM

filtráj s. n., pl. filtráje
filtrajele
FILTRÁJ, filtraje, s. n. Filtrare. ♦ Operație prin care se selectează o parte din informația înregistrată într-un computer. – Din fr. filtrage.

DOOM

filtráj s. n., pl. filtráje
filtrajelor
FILTRÁJ, filtraje, s. n. Filtrare. ♦ Operație prin care se selectează o parte din informația înregistrată într-un computer. – Din fr. filtrage.

DOOM

filtráj s. n., pl. filtráje
filtrajul
FILTRÁJ, filtraje, s. n. Filtrare. ♦ Operație prin care se selectează o parte din informația înregistrată într-un computer. – Din fr. filtrage.

DOOM

filtráj s. n., pl. filtráje
filtrajului
FILTRÁJ, filtraje, s. n. Filtrare. ♦ Operație prin care se selectează o parte din informația înregistrată într-un computer. – Din fr. filtrage.

DOOM

filtráj s. n., pl. filtráje
filtram
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrant
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtranta
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtrante
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtrantei
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtrantele
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtrantelor
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtrantul
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtrantului
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtranți
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtranții
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtranților
FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

DOOM

filtránt adj. m., pl. filtránți; f. filtrántă, pl. filtránte
filtrare
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrare
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.

DOOM

filtráre s. f., g.-d. art. filtrắrii; pl. filtrắri
filtrarea
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.

DOOM

filtráre s. f., g.-d. art. filtrắrii; pl. filtrắri
filtrară
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrarăm
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrarăți
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrase
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrasem
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtraseră
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtraserăm
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtraserăți
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtraseși
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtraseți
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrat
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrat
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtrata
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtrate
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtratei
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtratele
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtratelor
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtratul
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtratului
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtrau
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrași
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrați
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrați
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtrația
FILTRÁȚIE, filtrații, s. f. Filtrare. – Din fr. filtration.
filtrație
FILTRÁȚIE, filtrații, s. f. Filtrare. – Din fr. filtration.
filtrației
FILTRÁȚIE, filtrații, s. f. Filtrare. – Din fr. filtration.
filtrații
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtrații
FILTRÁȚIE, filtrații, s. f. Filtrare. – Din fr. filtration.
filtrațiile
FILTRÁȚIE, filtrații, s. f. Filtrare. – Din fr. filtration.
filtrațiilor
FILTRÁȚIE, filtrații, s. f. Filtrare. – Din fr. filtration.
filtraților
FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (fost) trecut prin filtru1 sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

DOOM

filtrát s. n.
filtre
FÍLTRU1, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ◊ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 2. (Fiz.) Placă de sticlă colorată folosită la unele instrumente optice pentru filtrare. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Aparat electric cu ajutorul căruia se filtrează cafeaua; p. ext. cafea obținută în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele. [Pl. și: filtruri] – Din fr. filtre. Cf. it. filtro.

DOOM

fíltru s. n., art. fíltrul; pl. fíltre
filtrează
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrele
FÍLTRU1, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ◊ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 2. (Fiz.) Placă de sticlă colorată folosită la unele instrumente optice pentru filtrare. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Aparat electric cu ajutorul căruia se filtrează cafeaua; p. ext. cafea obținută în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele. [Pl. și: filtruri] – Din fr. filtre. Cf. it. filtro.

DOOM

fíltru s. n., art. fíltrul; pl. fíltre
filtrelor
FÍLTRU1, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ◊ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 2. (Fiz.) Placă de sticlă colorată folosită la unele instrumente optice pentru filtrare. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Aparat electric cu ajutorul căruia se filtrează cafeaua; p. ext. cafea obținută în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele. [Pl. și: filtruri] – Din fr. filtre. Cf. it. filtro.

DOOM

fíltru s. n., art. fíltrul; pl. fíltre
filtrez
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtreze
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrezi
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtru
FÍLTRU1, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ◊ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 2. (Fiz.) Placă de sticlă colorată folosită la unele instrumente optice pentru filtrare. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Aparat electric cu ajutorul căruia se filtrează cafeaua; p. ext. cafea obținută în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele. [Pl. și: filtruri] – Din fr. filtre. Cf. it. filtro.

DOOM

fíltru s. n., art. fíltrul; pl. fíltre
filtrul
FÍLTRU1, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ◊ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 2. (Fiz.) Placă de sticlă colorată folosită la unele instrumente optice pentru filtrare. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Aparat electric cu ajutorul căruia se filtrează cafeaua; p. ext. cafea obținută în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele. [Pl. și: filtruri] – Din fr. filtre. Cf. it. filtro.

DOOM

fíltru s. n., art. fíltrul; pl. fíltre
filtrului
FÍLTRU1, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ◊ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din bumbac pur, care servește ca material filtrant. 2. (Fiz.) Placă de sticlă colorată folosită la unele instrumente optice pentru filtrare. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selectează, dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite, oscilațiile cu frecvențele cuprinse între anumite limite. 3. Aparat electric cu ajutorul căruia se filtrează cafeaua; p. ext. cafea obținută în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele. [Pl. și: filtruri] – Din fr. filtre. Cf. it. filtro.

DOOM

fíltru s. n., art. fíltrul; pl. fíltre
filtrând
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrînd
FILTRÁ, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru1; a trece un fluid printr-un filtru1 sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc. 2. (Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ Refl. (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din fr. filtrer.

DOOM

filtrá (a ~) vb., ind. prez. 3 filtreáză
filtrări
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.

DOOM

filtráre s. f., g.-d. art. filtrắrii; pl. filtrắri
filtrării
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.

DOOM

filtráre s. f., g.-d. art. filtrắrii; pl. filtrắri
filtrările
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.

DOOM

filtráre s. f., g.-d. art. filtrắrii; pl. filtrắri
filtrărilor
FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.

DOOM

filtráre s. f., g.-d. art. filtrắrii; pl. filtrắri
filum
FÍLUM s.n. (Biol.) Serie evolutivă a formelor animale sau vegetale; încrengătură. [< lat., fr. phylum, cf. gr. phyle – neam, trib].
filând
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filînd
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.

DOOM

filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileáză
filări
FILÁRE, filări, s. f. Acțiunea de a fila și rezultatul ei. – V. fila.

DOOM

filáre s. f., g.-d. art. filắrii; pl. filắri
filării
FILÁRE, filări, s. f. Acțiunea de a fila și rezultatul ei. – V. fila.

DOOM

filáre s. f., g.-d. art. filắrii; pl. filắri
filările
FILÁRE, filări, s. f. Acțiunea de a fila și rezultatul ei. – V. fila.

DOOM

filáre s. f., g.-d. art. filắrii; pl. filắri
filărilor
FILÁRE, filări, s. f. Acțiunea de a fila și rezultatul ei. – V. fila.

DOOM

filáre s. f., g.-d. art. filắrii; pl. filắri
filț
FILȚ, (3) filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor1, ca izolator fonic etc. 3. Obiect confecționat din filț (1). – Din germ. Filz.

DOOM

filț s. n., (obiecte) pl. fílțuri
filțul
FILȚ, (3) filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor1, ca izolator fonic etc. 3. Obiect confecționat din filț (1). – Din germ. Filz.

DOOM

filț s. n., (obiecte) pl. fílțuri
filțului
FILȚ, (3) filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor1, ca izolator fonic etc. 3. Obiect confecționat din filț (1). – Din germ. Filz.

DOOM

filț s. n., (obiecte) pl. fílțuri
filțuri
FILȚ, (3) filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor1, ca izolator fonic etc. 3. Obiect confecționat din filț (1). – Din germ. Filz.

DOOM

filț s. n., (obiecte) pl. fílțuri
filțurile
FILȚ, (3) filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor1, ca izolator fonic etc. 3. Obiect confecționat din filț (1). – Din germ. Filz.

DOOM

filț s. n., (obiecte) pl. fílțuri
filțurilor
FILȚ, (3) filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor1, ca izolator fonic etc. 3. Obiect confecționat din filț (1). – Din germ. Filz.

DOOM

filț s. n., (obiecte) pl. fílțuri
fimbrie
FÍMBRIE s.f. Formație anatomică în formă de ciucure. [< lat. fimbria – ciucure].
fimoză
FIMÓZĂ s.f. Inflamație a țesuturilor din jurul glandului. [Cf. fr., gr. phimosis].
fin
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
fin
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.

DOOM

fin2 s. m., pl. fini
fina
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
final
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
final
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finál2 s. n., pl. fináluri
finala
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finala
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finale
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finale
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalei
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalei
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalele
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalele
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalelor
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalelor
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finali
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalii
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalilor
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalism
FINALÍSM s. n. (Fil.) Doctrină care explică evenimentele din diferite domenii și din întregul univers prin cauze finale. – Din fr. finalisme.

DOOM

finalísm s. n.
finalismul
FINALÍSM s. n. (Fil.) Doctrină care explică evenimentele din diferite domenii și din întregul univers prin cauze finale. – Din fr. finalisme.

DOOM

finalísm s. n.
finalismului
FINALÍSM s. n. (Fil.) Doctrină care explică evenimentele din diferite domenii și din întregul univers prin cauze finale. – Din fr. finalisme.

DOOM

finalísm s. n.
finalist
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalist
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalista
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalista
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finaliste
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finaliste
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistei
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistei
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistele
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistele
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistelor
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistelor
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistul
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistul
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistului
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalistului
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalitate
FINALITÁTE s. f. Scop pentru realizarea căruia se desfășoară o acțiune sau o activitate. ♦ Tendință sau orientare a cuiva sau a ceva spre un anumit scop. – Din fr. finalité.

DOOM

finalitáte s. f., g.-d. art. finalitắții
finaliza
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizai
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizam
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizare
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizare
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.

DOOM

finalizáre s. f., g.-d. art. finalizắrii; pl. finalizắri
finalizarea
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.

DOOM

finalizáre s. f., g.-d. art. finalizắrii; pl. finalizắri
finalizară
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizarăm
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizarăți
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizase
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizasem
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizaseră
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizaserăm
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizaserăți
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizaseși
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizaseți
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizat
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizat
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizata
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizate
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizatei
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizatele
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizatelor
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizatul
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizatului
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizau
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizași
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizați
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizați
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizații
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizaților
FINALIZÁT, -Ă, finalizați, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus până la capăt. – V. finaliza.
finalizează
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizez
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizeze
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizezi
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizând
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizînd
FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit; a încheia ceva prin atingerea scopului. – Final + suf. -iza.

DOOM

finalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 finalizeáză
finalizări
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.

DOOM

finalizáre s. f., g.-d. art. finalizắrii; pl. finalizắri
finalizării
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.

DOOM

finalizáre s. f., g.-d. art. finalizắrii; pl. finalizắri
finalizările
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.

DOOM

finalizáre s. f., g.-d. art. finalizắrii; pl. finalizắri
finalizărilor
FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.

DOOM

finalizáre s. f., g.-d. art. finalizắrii; pl. finalizắri
finaliști
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finaliști
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finaliștii
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finaliștii
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finaliștilor
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finaliștilor
FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

DOOM

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste
finalmente
FINALMÉNTE adv. În cele din urmă. – Din fr. finalement, it. finalmente.

DOOM

finalménte adv.
finalul
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
finalului
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.

DOOM

finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále
financiar
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiar
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiara
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiara
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiare
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiare
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarei
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarei
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarele
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarele
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarelor
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarelor
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiari
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiari
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarii
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarii
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarilor
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarilor
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarul
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarul
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarului
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
financiarului
FINANCIÁR, -Ă, financiari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung. Sistem financiar = ansamblul instituțiilor bancare și de credit la nivel macroeconomic. Administrație financiară = instituție guvernamentală însărcinată cu gestionarea resurselor financiare ale serviciilor publice centrale și locale. 2. S. m. și f. Specialist în operații financiare (1). 3. S. m. și f. Persoană care deține capital financiar. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. financier. Cf. it. finanziario.

DOOM

financiár (-ci-ar) adj. m., s. m., pl. financiári; adj. f., s. f. financiáră, pl. financiáre
finanța
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanța
FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat, a unei persoane fizice sau juridice. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază modul de constituire și de repartizare a fondurilor exprimate în formă bănească, precum și fluxurile bănești și relațiile de natură economică implicate în acest proces. (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

DOOM

finánțe s. f. pl.
finanțai
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțam
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțare
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțare
FINANȚÁRE, finanțări, s. f. Acțiunea de a finanța și rezultatul ei. ♦ Alocare de fonduri din surse particulare, ale bugetului de stat sau de la organisme și instituții internaționale, în scopul creării și funcționării unei întreprinderi, unui organism sau pentru aplicarea unei politici economice. ◊ Finanțare internă = alocare de fonduri din sursele proprii ale unei întreprinderi. Finanțare externă = alocare de fonduri pentru finanțarea întreprinderii prin aporturile unor persoane sau instituții străine de aceasta, prin majorări de capital și prin împrumuturi. – V. finanța.

DOOM

finanțáre s. f., g.-d. art. finanțắrii; pl. finanțắri
finanțarea
FINANȚÁRE, finanțări, s. f. Acțiunea de a finanța și rezultatul ei. ♦ Alocare de fonduri din surse particulare, ale bugetului de stat sau de la organisme și instituții internaționale, în scopul creării și funcționării unei întreprinderi, unui organism sau pentru aplicarea unei politici economice. ◊ Finanțare internă = alocare de fonduri din sursele proprii ale unei întreprinderi. Finanțare externă = alocare de fonduri pentru finanțarea întreprinderii prin aporturile unor persoane sau instituții străine de aceasta, prin majorări de capital și prin împrumuturi. – V. finanța.

DOOM

finanțáre s. f., g.-d. art. finanțắrii; pl. finanțắri
finanțară
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțarăm
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțarăți
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțase
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțasem
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțaseră
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțaserăm
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțaserăți
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțaseși
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțaseți
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțat
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțatoare
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatoarea
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatoarei
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatoarele
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatoarelor
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțator
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatori
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatorii
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatorilor
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatorul
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțatorului
FINANȚATÓR, -OÁRE, finanțatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care finanțează pe cineva, o instituție, o întreprindere etc. – Finanța + suf. -tor.

DOOM

!finanțatór adj. m., s. m., pl. finanțatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. finanțatoáre
finanțau
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțași
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțați
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțe
FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat, a unei persoane fizice sau juridice. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază modul de constituire și de repartizare a fondurilor exprimate în formă bănească, precum și fluxurile bănești și relațiile de natură economică implicate în acest proces. (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

DOOM

finánțe s. f. pl.
finanțează
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanței
FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat, a unei persoane fizice sau juridice. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază modul de constituire și de repartizare a fondurilor exprimate în formă bănească, precum și fluxurile bănești și relațiile de natură economică implicate în acest proces. (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

DOOM

finánțe s. f. pl.
finanțele
FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat, a unei persoane fizice sau juridice. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază modul de constituire și de repartizare a fondurilor exprimate în formă bănească, precum și fluxurile bănești și relațiile de natură economică implicate în acest proces. (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

DOOM

finánțe s. f. pl.
finanțelor
FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat, a unei persoane fizice sau juridice. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază modul de constituire și de repartizare a fondurilor exprimate în formă bănească, precum și fluxurile bănești și relațiile de natură economică implicate în acest proces. (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

DOOM

finánțe s. f. pl.
finanțez
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțeze
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțezi
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțist
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțista
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțiste
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțistei
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțistele
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțistelor
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțistul
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțistului
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțiști
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțiștii
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțiștilor
FINANȚÍST, finanțiști, s. m. Specialist în domeniul finanțelor. – Din fr. financiste.

DOOM

*finanțíst s. m., pl. finanțíști
finanțând
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțînd
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

DOOM

finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză
finanțări
FINANȚÁRE, finanțări, s. f. Acțiunea de a finanța și rezultatul ei. ♦ Alocare de fonduri din surse particulare, ale bugetului de stat sau de la organisme și instituții internaționale, în scopul creării și funcționării unei întreprinderi, unui organism sau pentru aplicarea unei politici economice. ◊ Finanțare internă = alocare de fonduri din sursele proprii ale unei întreprinderi. Finanțare externă = alocare de fonduri pentru finanțarea întreprinderii prin aporturile unor persoane sau instituții străine de aceasta, prin majorări de capital și prin împrumuturi. – V. finanța.

DOOM

finanțáre s. f., g.-d. art. finanțắrii; pl. finanțắri
finanțării
FINANȚÁRE, finanțări, s. f. Acțiunea de a finanța și rezultatul ei. ♦ Alocare de fonduri din surse particulare, ale bugetului de stat sau de la organisme și instituții internaționale, în scopul creării și funcționării unei întreprinderi, unui organism sau pentru aplicarea unei politici economice. ◊ Finanțare internă = alocare de fonduri din sursele proprii ale unei întreprinderi. Finanțare externă = alocare de fonduri pentru finanțarea întreprinderii prin aporturile unor persoane sau instituții străine de aceasta, prin majorări de capital și prin împrumuturi. – V. finanța.

DOOM

finanțáre s. f., g.-d. art. finanțắrii; pl. finanțắri
finanțările
FINANȚÁRE, finanțări, s. f. Acțiunea de a finanța și rezultatul ei. ♦ Alocare de fonduri din surse particulare, ale bugetului de stat sau de la organisme și instituții internaționale, în scopul creării și funcționării unei întreprinderi, unui organism sau pentru aplicarea unei politici economice. ◊ Finanțare internă = alocare de fonduri din sursele proprii ale unei întreprinderi. Finanțare externă = alocare de fonduri pentru finanțarea întreprinderii prin aporturile unor persoane sau instituții străine de aceasta, prin majorări de capital și prin împrumuturi. – V. finanța.

DOOM

finanțáre s. f., g.-d. art. finanțắrii; pl. finanțắri
finanțărilor
FINANȚÁRE, finanțări, s. f. Acțiunea de a finanța și rezultatul ei. ♦ Alocare de fonduri din surse particulare, ale bugetului de stat sau de la organisme și instituții internaționale, în scopul creării și funcționării unei întreprinderi, unui organism sau pentru aplicarea unei politici economice. ◊ Finanțare internă = alocare de fonduri din sursele proprii ale unei întreprinderi. Finanțare externă = alocare de fonduri pentru finanțarea întreprinderii prin aporturile unor persoane sau instituții străine de aceasta, prin majorări de capital și prin împrumuturi. – V. finanța.

DOOM

finanțáre s. f., g.-d. art. finanțắrii; pl. finanțắri
fine
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
fine
FÍNE s. n. Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.

DOOM

*da cápo al fíne (it.) loc. adv.; abr. d.c. al fine
finea
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
fineai
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
fineam
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finească
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
fineau
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
fineați
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finei
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
finele
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
finele
FÍNE s. n. Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.

DOOM

*da cápo al fíne (it.) loc. adv.; abr. d.c. al fine
finelor
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
finelui
FÍNE s. n. Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.

DOOM

*da cápo al fíne (it.) loc. adv.; abr. d.c. al fine
finesc
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finet
FINÉT, (2) fineturi, s. n. 1. Țesătură pufoasă de bumbac din care se confecționează mai ales obiecte de lenjerie. 2. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din finet (1). – Din fr. finette.

DOOM

finét s. n., (sorturi) pl. finéturi
finetul
FINÉT, (2) fineturi, s. n. 1. Țesătură pufoasă de bumbac din care se confecționează mai ales obiecte de lenjerie. 2. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din finet (1). – Din fr. finette.

DOOM

finét s. n., (sorturi) pl. finéturi
finetului
FINÉT, (2) fineturi, s. n. 1. Țesătură pufoasă de bumbac din care se confecționează mai ales obiecte de lenjerie. 2. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din finet (1). – Din fr. finette.

DOOM

finét s. n., (sorturi) pl. finéturi
fineturi
FINÉT, (2) fineturi, s. n. 1. Țesătură pufoasă de bumbac din care se confecționează mai ales obiecte de lenjerie. 2. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din finet (1). – Din fr. finette.

DOOM

finét s. n., (sorturi) pl. finéturi
fineturile
FINÉT, (2) fineturi, s. n. 1. Țesătură pufoasă de bumbac din care se confecționează mai ales obiecte de lenjerie. 2. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din finet (1). – Din fr. finette.

DOOM

finét s. n., (sorturi) pl. finéturi
fineturilor
FINÉT, (2) fineturi, s. n. 1. Țesătură pufoasă de bumbac din care se confecționează mai ales obiecte de lenjerie. 2. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din finet (1). – Din fr. finette.

DOOM

finét s. n., (sorturi) pl. finéturi
fineu
Fineu = Phineus.
finește
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finești
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finețe
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
finețea
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
fineți
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
fineții
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
finețile
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
fineților
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
finețuri
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
finețurile
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
finețurilor
FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse.

DOOM

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri
fineță
FINÉȚE, (3, rar) finețuri, s. f. 1. Delicatețe. E un om de o mare finețe. 2. Raportul dintre lungimea unui fir și greutatea lui; p. ext. calitate superioară. Erau expuse țesături de o finețe rară. 3. Subtilitate, ingeniozitate. Eminescu a știut să scoată dintr-un cîmp așa de îngust frumusețe nepieritoare de formă, finețe de sentimente scînteietoare. IONESCU-RION, C. 104. ◊ (La pl., cu nuanță peiorativă) Nicolaie Golescu deprinsese, încă de pe cînd era colonel aghiotant al lui Alexandru Ghica Voievod, finețurile curteanului și abilitățile camarilei. CAMIL PETRESCU, O. I 308. – Variantă: finéță (IBRĂILEANU, S. 153, ODOBESCU, S. III 50) s. f.
finfă
finfă, finfe s. f. (intl.) femeie de moravuri ușoare; femeie care practică perversiuni sexuale.
fini
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
fini
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.

DOOM

fin2 s. m., pl. fini
fini
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finic
finíc (finíci), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).
finic
FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.

DOOM

fíno-úgric (-u-gric) adj. m., pl. fíno-úgrici; f. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice
finii
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
finii
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.

DOOM

fin2 s. m., pl. fini
finii
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finilor
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
finilor
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.

DOOM

fin2 s. m., pl. fini
finim
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finind
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finire
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finire
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.
finiră
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finirăm
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finirăți
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finisa
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisai
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisaj
FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.

DOOM

finisáj s. n., pl. finisáje
finisaj
FINISÁJ, finisajuri, s. n. (Tehn.) Operație sau ansamblu de operații finale, prin care se dă forma sau aspectul ultim unui produs sau unei lucrări; finisare. Finisajul și ajustajul în filatura bumbacului prezintă o deosebită importanță.
finisaje
FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.

DOOM

finisáj s. n., pl. finisáje
finisajele
FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.

DOOM

finisáj s. n., pl. finisáje
finisajelor
FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.

DOOM

finisáj s. n., pl. finisáje
finisajul
FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.

DOOM

finisáj s. n., pl. finisáje
finisajului
FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.

DOOM

finisáj s. n., pl. finisáje
finisam
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisare
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisare
FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

DOOM

finisáre s. f., g.-d. art. finisắrii; pl. finisắri
finisarea
FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

DOOM

finisáre s. f., g.-d. art. finisắrii; pl. finisắri
finisară
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisarăm
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisarăți
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisase
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisasem
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisaseră
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisaserăm
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisaserăți
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisaseși
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisaseți
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisat
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisat
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisata
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisate
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisatei
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisatele
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisatelor
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisatul
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisatului
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisau
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisași
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisați
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisați
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisații
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finisaților
FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
finise
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finisează
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisem
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finiseră
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finiserăm
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finiserăți
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finisez
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finiseze
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisezi
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finiseși
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finiseți
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finisoare
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisoarea
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisoarei
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisoarele
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisoarelor
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisor
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisori
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisorii
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisorilor
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisorul
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finisorului
FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur.

DOOM

finisór2 (mașină) s. n., pl. finisoáre
finister
FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
finistere
FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
finisterele
FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
finisterelor
FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
finisterul
FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
finisterului
FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
finisând
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisînd
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

DOOM

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finisări
FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

DOOM

finisáre s. f., g.-d. art. finisắrii; pl. finisắri
finisării
FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

DOOM

finisáre s. f., g.-d. art. finisắrii; pl. finisắri
finisările
FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

DOOM

finisáre s. f., g.-d. art. finisắrii; pl. finisắri
finisărilor
FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

DOOM

finisáre s. f., g.-d. art. finisắrii; pl. finisắri
finit
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finit
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finita
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finite
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finitei
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finitele
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finitelor
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finitism
FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme.
finitismul
FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme.
finitismului
FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme.
finitul
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finitului
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finiș
FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.

DOOM

fíniș s. n., pl. fínișuri
finiși
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finișor
FINIȘÓR, finișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui fin. Ie-ți finișorul de mină Și cu fina dempreună, De-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 271.
finișori
FINIȘÓR, finișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui fin. Ie-ți finișorul de mină Și cu fina dempreună, De-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 271.
finișorii
FINIȘÓR, finișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui fin. Ie-ți finișorul de mină Și cu fina dempreună, De-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 271.
finișorilor
FINIȘÓR, finișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui fin. Ie-ți finișorul de mină Și cu fina dempreună, De-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 271.
finișorul
FINIȘÓR, finișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui fin. Ie-ți finișorul de mină Și cu fina dempreună, De-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 271.
finișorului
FINIȘÓR, finișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui fin. Ie-ți finișorul de mină Și cu fina dempreună, De-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 271.
finișul
FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.

DOOM

fíniș s. n., pl. fínișuri
finișului
FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.

DOOM

fíniș s. n., pl. fínișuri
finișuri
FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.

DOOM

fíniș s. n., pl. fínișuri
finișurile
FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.

DOOM

fíniș s. n., pl. fínișuri
finișurilor
FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.

DOOM

fíniș s. n., pl. fínișuri
finiți
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.

DOOM

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc
finiți
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finiție
FINÍȚIE s.f. (Franțuzism) Finisare. [< fr. finition].
finiții
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finiților
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.

DOOM

finít2 s. n.
finlandez
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandez
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandeza
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandeza
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandeze
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandeze
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandeze
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezei
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezei
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezele
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezele
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezelor
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezelor
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezi
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezi
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezii
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezii
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezilor
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezilor
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezo
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezo
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezul
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezul
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezule
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezule
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezului
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finlandezului
FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

DOOM

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei
finul
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
finul
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.

DOOM

fin2 s. m., pl. fini
finului
FIN1, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu). 2. De (cea mai) bună calitate (în ceea ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre gânduri, idei) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin.

DOOM

fin1 adj. m., pl. fini; f. fínă, pl. fíne
finului
FIN2, -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus.

DOOM

fin2 s. m., pl. fini
fiola
FIOLÁ vb. I. v. înfiola.
fiola
FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampulă. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole.

DOOM

fiólă (fi-o-) s. f., g.-d. art. fiólei; pl. fióle
fiolaj
FIOLÁJ s.n. Fiolare. [< fr. fiolage].
fiolare
FIOLÁRE s.f. Acțiunea de a fiola. [Pron. -fi-o-. / < fiola].
fiolat
FIOLÁ vb. I. v. înfiola.
fiole
FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampulă. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole.

DOOM

fiólă (fi-o-) s. f., g.-d. art. fiólei; pl. fióle
fiolei
FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampulă. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole.

DOOM

fiólă (fi-o-) s. f., g.-d. art. fiólei; pl. fióle
fiolele
FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampulă. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole.

DOOM

fiólă (fi-o-) s. f., g.-d. art. fiólei; pl. fióle
fiolelor
FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampulă. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole.

DOOM

fiólă (fi-o-) s. f., g.-d. art. fiólei; pl. fióle
fionc
FIÓNC s. n. v. fiong.

DOOM

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fiónguri (fion-)
fiong
FIÓNC s. n. v. fiong.

DOOM

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fiónguri (fion-)
fiongul
FIÓNC s. n. v. fiong.

DOOM

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fiónguri (fion-)
fiongului
FIÓNC s. n. v. fiong.

DOOM

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fiónguri (fion-)
fionguri
FIÓNC s. n. v. fiong.

DOOM

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fiónguri (fion-)
fiongurile
FIÓNC s. n. v. fiong.

DOOM

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fiónguri (fion-)
fiongurilor
FIÓNC s. n. v. fiong.

DOOM

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fiónguri (fion-)
fior
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fiord
FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf marin îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.fi-ord] – Din fr. fjord.

DOOM

fiórd (fi-ord) s. n., pl. fiórduri
fiordul
FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf marin îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.fi-ord] – Din fr. fjord.

DOOM

fiórd (fi-ord) s. n., pl. fiórduri
fiordului
FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf marin îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.fi-ord] – Din fr. fjord.

DOOM

fiórd (fi-ord) s. n., pl. fiórduri
fiorduri
FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf marin îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.fi-ord] – Din fr. fjord.

DOOM

fiórd (fi-ord) s. n., pl. fiórduri
fiordurile
FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf marin îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.fi-ord] – Din fr. fjord.

DOOM

fiórd (fi-ord) s. n., pl. fiórduri
fiordurilor
FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf marin îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.fi-ord] – Din fr. fjord.

DOOM

fiórd (fi-ord) s. n., pl. fiórduri
fiori
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fiorii
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fiorilor
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fiorin
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

DOOM

florín2 (monedă veche) v. fiorín
fiorini
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

DOOM

florín2 (monedă veche) v. fiorín
fiorinii
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

DOOM

florín2 (monedă veche) v. fiorín
fiorinilor
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

DOOM

florín2 (monedă veche) v. fiorín
fiorint
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

DOOM

florín2 (monedă veche) v. fiorín
fiorinul
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

DOOM

florín2 (monedă veche) v. fiorín
fiorinului
FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

DOOM

florín2 (monedă veche) v. fiorín
fioritura
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.

DOOM

fioritúră (fio-) s. f., g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri
fiorituri
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.

DOOM

fioritúră (fio-) s. f., g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri
fioriturii
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.

DOOM

fioritúră (fio-) s. f., g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri
fioriturile
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.

DOOM

fioritúră (fio-) s. f., g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri
fioriturilor
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.

DOOM

fioritúră (fio-) s. f., g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri
fioroasa
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fioroase
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fioroasei
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fioroasele
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fioroaselor
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fioros
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fiorosul
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fiorosului
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fioroși
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fioroșii
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fioroșilor
FIORÓS, -OÁSĂ, fioroși, -oase, adj. Care inspiră spaimă, frică, groază; înspăimântător, groaznic, îngrozitor. ◊ (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul absolut) Fioros de urât. ♦ (Adverbial) În mod înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: fi-o-] – Fior + suf. -os.

DOOM

fiorós (fi-o-) adj. m., pl. fioróși; f. fioroásă, pl. fioroáse
fiorul
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fiorului
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fioruri
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fiorurile
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fiorurilor
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris.

DOOM

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
fir
FIR, fire, s. n. 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături artistice. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

DOOM

fir s. n., pl. fíre
firav
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firava
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firave
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firavei
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firavele
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firavelor
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firavi
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firavii
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firavilor
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firavul
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
firavului
FIRÁV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: fírav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

DOOM

!firáv/fírav adj. m., pl. firávi/fíravi; f. firávă/fíravă, pl. firáve/fírave
fire
FIR, fire, s. n. 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături artistice. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

DOOM

fir s. n., pl. fíre
fire
FÍRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

DOOM

fíre s. f., g.-d. art. fírii; pl. firi
firea
FÍRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

DOOM

fíre s. f., g.-d. art. fírii; pl. firi
fireasca
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

DOOM

firésc2 s. n.
firele
FIR, fire, s. n. 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături artistice. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

DOOM

fir s. n., pl. fíre
firelor
FIR, fire, s. n. 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături artistice. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

DOOM

fir s. n., pl. fíre
firesc
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

DOOM

firésc2 s. n.
firescul
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

DOOM

firésc2 s. n.
firescului
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

DOOM

firésc2 s. n.
firet
FIRÉT, (3) fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.

DOOM

firét s. n., (haine) pl. firéturi
firetic
FIRÉTIC, -Ă, firetici, -e, adj. (Regional) Cu toane, furios. Popa nostru e om roșu Și firetic ca cocoșu. HODOȘ, P. P. 178.
firetul
FIRÉT, (3) fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.

DOOM

firét s. n., (haine) pl. firéturi
firetului
FIRÉT, (3) fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.

DOOM

firét s. n., (haine) pl. firéturi
fireturi
FIRÉT, (3) fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.

DOOM

firét s. n., (haine) pl. firéturi
fireturile
FIRÉT, (3) fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.

DOOM

firét s. n., (haine) pl. firéturi
fireturilor
FIRÉT, (3) fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.

DOOM

firét s. n., (haine) pl. firéturi
firez
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.
firez
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.
firezar
FIREZÁR, firezari, s. m. (Entom.) Prunar1 (Rhynchites cupreus). – Firez + suf. -ar.
firezari
FIREZÁR, firezari, s. m. (Entom.) Prunar1 (Rhynchites cupreus). – Firez + suf. -ar.
firezarii
FIREZÁR, firezari, s. m. (Entom.) Prunar1 (Rhynchites cupreus). – Firez + suf. -ar.
firezarilor
FIREZÁR, firezari, s. m. (Entom.) Prunar1 (Rhynchites cupreus). – Firez + suf. -ar.
firezarul
FIREZÁR, firezari, s. m. (Entom.) Prunar1 (Rhynchites cupreus). – Firez + suf. -ar.
firezarului
FIREZÁR, firezari, s. m. (Entom.) Prunar1 (Rhynchites cupreus). – Firez + suf. -ar.
firește
FIRÉȘTE adv. Natural, bineînțeles; negreșit, desigur. – Fire + suf. -ește.

DOOM

firéște adv.
firești
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

DOOM

firésc2 s. n.
fireștii
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

DOOM

firésc2 s. n.
fireștile
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

DOOM

firésc2 s. n.
fireștilor
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

DOOM

firésc2 s. n.
firfiric
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

DOOM

firfiríc s. m., pl. firfiríci
firfirici
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

DOOM

firfiríc s. m., pl. firfiríci
firfiricii
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

DOOM

firfiríc s. m., pl. firfiríci
firfiricilor
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

DOOM

firfiríc s. m., pl. firfiríci
firfiricul
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

DOOM

firfiríc s. m., pl. firfiríci
firfiricului
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

DOOM

firfiríc s. m., pl. firfiríci
firfirică
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

DOOM

firfiríc s. m., pl. firfiríci
firfirig
FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.

DOOM

firfiríc s. m., pl. firfiríci
firi
FÍRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

DOOM

fíre s. f., g.-d. art. fírii; pl. firi
firicel
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.

DOOM

firicél s. n., pl. firicéle
firicele
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.

DOOM

firicél s. n., pl. firicéle
firicele
FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.

DOOM

firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle, art. firicélele
firicelei
FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.

DOOM

firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle, art. firicélele
firicelele
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.

DOOM

firicél s. n., pl. firicéle
firicelele
FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.

DOOM

firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle, art. firicélele
firicelelor
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.

DOOM

firicél s. n., pl. firicéle
firicelelor
FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.

DOOM

firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle, art. firicélele
firicelul
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.

DOOM

firicél s. n., pl. firicéle
firicelului
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.

DOOM

firicél s. n., pl. firicéle
firicica
FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.

DOOM

firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle, art. firicélele
firida
FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe prevăzută într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.

DOOM

firídă s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde
firide
FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe prevăzută într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.

DOOM

firídă s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde
firidei
FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe prevăzută într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.

DOOM

firídă s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde
firidele
FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe prevăzută într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.

DOOM

firídă s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde
firidelor
FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe prevăzută într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.

DOOM

firídă s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde
firifanț
firifanț, firifanțuri s. n. (pop., înv.) podoabă ieftină; funde, mărgele, gablonzuri colecționate odinioară de fetele de condiție modestă.
firii
FÍRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

DOOM

fíre s. f., g.-d. art. fírii; pl. firi
firile
FÍRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

DOOM

fíre s. f., g.-d. art. fírii; pl. firi
firilor
FÍRE, firi, s. f. 1. Natura înconjurătoare; lumea. ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

DOOM

fíre s. f., g.-d. art. fírii; pl. firi
firimitura
FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

DOOM

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri
firimituri
FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

DOOM

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri
firimiturii
FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

DOOM

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri
firimiturile
FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

DOOM

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri
firimiturilor
FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

DOOM

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri
firitiseală
HIRITISEÁLĂ s. f. v. firitiseală.

DOOM

!firitiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. firitisélii; pl. firitiséli
firitisi
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

DOOM

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă
firitisire
HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.

DOOM

!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri
firitisit
FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi.
firiz
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

DOOM

firíz (reg.) s. n., pl. firíze
firiz
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.
firize
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

DOOM

firíz (reg.) s. n., pl. firíze
firizele
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

DOOM

firíz (reg.) s. n., pl. firíze
firizelor
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

DOOM

firíz (reg.) s. n., pl. firíze
firizul
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

DOOM

firíz (reg.) s. n., pl. firíze
firizului
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

DOOM

firíz (reg.) s. n., pl. firíze
firișcă
FIRÚȘCĂ s. f. (Bot.; reg.; în compusul) Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina). [Var.: firíșcă s. f.] – Fir + suf. -ușcă.
firișoare
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor.

DOOM

firișór s. n., pl. firișoáre
firișoarele
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor.

DOOM

firișór s. n., pl. firișoáre
firișoarelor
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor.

DOOM

firișór s. n., pl. firișoáre
firișor
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor.

DOOM

firișór s. n., pl. firișoáre
firișorul
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor.

DOOM

firișór s. n., pl. firișoáre
firișorului
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor.

DOOM

firișór s. n., pl. firișoáre
firma
FÍRMĂ, firme, s. f. 1. Inscripție executată pe un zid, pe o placă etc., așezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. și pe care este indicată denumirea, destinația, caracterul acestora; p. ext. placă, panou cuprinzând această inscripție (adesea însoțită sau încadrată de motive și desene ornamentale, lumini etc.). 2. Numele sau denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului și sub care semnează; p. gener. termen generic pentru unități de afaceri, indiferent de forma juridică a acestora. – Din germ. Firma.

DOOM

fírmă s. f., g.-d. art. fírmei; pl. fírme
firmament
FIRMAMÉNT, firmamente, s. n. Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

DOOM

firmamént s. n., pl. firmaménte
firmament
FIRMAMÉNT s. n. (Livr.) Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.
firmamente
FIRMAMÉNT, firmamente, s. n. Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

DOOM

firmamént s. n., pl. firmaménte
firmamentele
FIRMAMÉNT, firmamente, s. n. Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

DOOM

firmamént s. n., pl. firmaménte
firmamentelor
FIRMAMÉNT, firmamente, s. n. Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

DOOM

firmamént s. n., pl. firmaménte
firmamentul
FIRMAMÉNT, firmamente, s. n. Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

DOOM

firmamént s. n., pl. firmaménte
firmamentului
FIRMAMÉNT, firmamente, s. n. Boltă cerească; cer2. – Din fr. firmament, lat. firmamentum.

DOOM

firmamént s. n., pl. firmaménte
firman
FIRMÁN, firmane, s. n. (Înv.) Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

DOOM

firmán s. n., pl. firmáne
firmane
FIRMÁN, firmane, s. n. (Înv.) Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

DOOM

firmán s. n., pl. firmáne
firmanele
FIRMÁN, firmane, s. n. (Înv.) Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

DOOM

firmán s. n., pl. firmáne
firmanelor
FIRMÁN, firmane, s. n. (Înv.) Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

DOOM

firmán s. n., pl. firmáne
firmanul
FIRMÁN, firmane, s. n. (Înv.) Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

DOOM

firmán s. n., pl. firmáne
firmanului
FIRMÁN, firmane, s. n. (Înv.) Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

DOOM

firmán s. n., pl. firmáne
firme
FÍRMĂ, firme, s. f. 1. Inscripție executată pe un zid, pe o placă etc., așezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. și pe care este indicată denumirea, destinația, caracterul acestora; p. ext. placă, panou cuprinzând această inscripție (adesea însoțită sau încadrată de motive și desene ornamentale, lumini etc.). 2. Numele sau denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului și sub care semnează; p. gener. termen generic pentru unități de afaceri, indiferent de forma juridică a acestora. – Din germ. Firma.

DOOM

fírmă s. f., g.-d. art. fírmei; pl. fírme
firmei
FÍRMĂ, firme, s. f. 1. Inscripție executată pe un zid, pe o placă etc., așezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. și pe care este indicată denumirea, destinația, caracterul acestora; p. ext. placă, panou cuprinzând această inscripție (adesea însoțită sau încadrată de motive și desene ornamentale, lumini etc.). 2. Numele sau denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului și sub care semnează; p. gener. termen generic pentru unități de afaceri, indiferent de forma juridică a acestora. – Din germ. Firma.

DOOM

fírmă s. f., g.-d. art. fírmei; pl. fírme
firmele
FÍRMĂ, firme, s. f. 1. Inscripție executată pe un zid, pe o placă etc., așezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. și pe care este indicată denumirea, destinația, caracterul acestora; p. ext. placă, panou cuprinzând această inscripție (adesea însoțită sau încadrată de motive și desene ornamentale, lumini etc.). 2. Numele sau denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului și sub care semnează; p. gener. termen generic pentru unități de afaceri, indiferent de forma juridică a acestora. – Din germ. Firma.

DOOM

fírmă s. f., g.-d. art. fírmei; pl. fírme
firmelor
FÍRMĂ, firme, s. f. 1. Inscripție executată pe un zid, pe o placă etc., așezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. și pe care este indicată denumirea, destinația, caracterul acestora; p. ext. placă, panou cuprinzând această inscripție (adesea însoțită sau încadrată de motive și desene ornamentale, lumini etc.). 2. Numele sau denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului și sub care semnează; p. gener. termen generic pentru unități de afaceri, indiferent de forma juridică a acestora. – Din germ. Firma.

DOOM

fírmă s. f., g.-d. art. fírmei; pl. fírme
firmitură
FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

DOOM

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri
firmulița
FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.

DOOM

firmulíță s. f., g.-d. art. firmulíței; pl. firmulíțe
firmulițe
FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.

DOOM

firmulíță s. f., g.-d. art. firmulíței; pl. firmulíțe
firmuliței
FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.

DOOM

firmulíță s. f., g.-d. art. firmulíței; pl. firmulíțe
firmulițele
FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.

DOOM

firmulíță s. f., g.-d. art. firmulíței; pl. firmulíțe
firmulițelor
FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.

DOOM

firmulíță s. f., g.-d. art. firmulíței; pl. firmulíțe
firn
FIRN s.n. Neveu. [Cf. germ., engl. firn].

DOOM

firn s. n.
firnis
FÍRNIS, firnisuri, s. n. Soluție făcută din ulei vegetal sau din rășini și oxizi metalici, folosită la prepararea vopselelor și a chitului sau drept grund pentru lemnărie. – Din germ. Firnis.

DOOM

fírnis s. n., pl. fírnisuri
firnisul
FÍRNIS, firnisuri, s. n. Soluție făcută din ulei vegetal sau din rășini și oxizi metalici, folosită la prepararea vopselelor și a chitului sau drept grund pentru lemnărie. – Din germ. Firnis.

DOOM

fírnis s. n., pl. fírnisuri
firnisului
FÍRNIS, firnisuri, s. n. Soluție făcută din ulei vegetal sau din rășini și oxizi metalici, folosită la prepararea vopselelor și a chitului sau drept grund pentru lemnărie. – Din germ. Firnis.

DOOM

fírnis s. n., pl. fírnisuri
firnisuri
FÍRNIS, firnisuri, s. n. Soluție făcută din ulei vegetal sau din rășini și oxizi metalici, folosită la prepararea vopselelor și a chitului sau drept grund pentru lemnărie. – Din germ. Firnis.

DOOM

fírnis s. n., pl. fírnisuri
firnisurile
FÍRNIS, firnisuri, s. n. Soluție făcută din ulei vegetal sau din rășini și oxizi metalici, folosită la prepararea vopselelor și a chitului sau drept grund pentru lemnărie. – Din germ. Firnis.

DOOM

fírnis s. n., pl. fírnisuri
firnisurilor
FÍRNIS, firnisuri, s. n. Soluție făcută din ulei vegetal sau din rășini și oxizi metalici, folosită la prepararea vopselelor și a chitului sau drept grund pentru lemnărie. – Din germ. Firnis.

DOOM

fírnis s. n., pl. fírnisuri
firnul
FIRN s.n. Neveu. [Cf. germ., engl. firn].

DOOM

firn s. n.
firnului
FIRN s.n. Neveu. [Cf. germ., engl. firn].

DOOM

firn s. n.
firoasa
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firoase
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firoasei
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firoasele
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firoaselor
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firos
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firoscoasa
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoasa
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoase
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoase
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoasei
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoasei
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoasele
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoasele
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoaselor
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoaselor
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscos
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscos
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscosul
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscosul
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscosului
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscosului
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoși
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoși
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoșii
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoșii
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoșilor
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firoscoșilor
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filosof + [din] fire scos.

DOOM

!firoscós (pop., fam) (-ros-cos/-ro-scos) adj. m., s. m., pl. firoscóși; adj. f., s. f. firoscoásă, pl. firoscoáse
firosul
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firosului
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firoși
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firoșii
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firoșilor
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.

DOOM

firós adj. m., pl. firóși; f. firoásă, pl. firoáse
firta
fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186).
firte
fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186).
firtei
fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186).
firtele
fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186).
firtelor
fírtă (-te), s. f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s. n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s. f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186).
firtiseală
HIRITISEÁLĂ, hiritiseli, s. f. (Învechit) Hiritisire; p. ext. sărbătorire, prăznuire. (Atestat în forma firtiseală) Firtiseală nepomenită ține nea Nicola... de ziua sa. DELAVRANCEA, S. 6. – Variante: firitiseálă (La TDRG), firtiseálă s. f.
firul
FIR, fire, s. n. 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături artistice. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

DOOM

fir s. n., pl. fíre
firului
FIR, fire, s. n. 1. Produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unui curs de apă, care unește punctele de viteză maximă ale acestuia. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături artistice. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir pănă-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

DOOM

fir s. n., pl. fíre
firușcă
FIRÚȘCĂ s. f. (Bot.; reg.; în compusul) Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina). [Var.: firíșcă s. f.] – Fir + suf. -ușcă.
firuț
FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț.

DOOM

firúț (reg.) s. n., pl. firúțe
firuțe
FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț.

DOOM

firúț (reg.) s. n., pl. firúțe
firuțele
FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț.

DOOM

firúț (reg.) s. n., pl. firúțe
firuțelor
FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț.

DOOM

firúț (reg.) s. n., pl. firúțe
firuțul
FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț.

DOOM

firúț (reg.) s. n., pl. firúțe
firuțului
FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț.

DOOM

firúț (reg.) s. n., pl. firúțe
fisa
FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc.; jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.

DOOM

físă s. f., g.-d. art. físei; pl. físe
fisc
FISC s. n. 1. Instrument administrativ al statului, reglementat prin norme juridice, care stabilește și administrează impozitele și taxele ce se cuvin statului de la contribuabili. 2. Instituție a administrației de stat care se ocupă cu stabilirea, încasarea, urmărirea silită și administrarea impozitelor și taxelor cuvenite statului. – Din fr. fisc, it. fisco.

DOOM

fisc s. n.
fiscal
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscala
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscale
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscalei
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscalele
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscalelor
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscali
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscalii
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscalilor
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscalism
FISCALÍSM s. n. Politică financiară constând în perceperea de la populație, prin diverse sisteme fiscale, a unor impozite și taxe exagerate. – Fiscal + suf. -ism.

DOOM

fiscalísm s. n.
fiscalismul
FISCALÍSM s. n. Politică financiară constând în perceperea de la populație, prin diverse sisteme fiscale, a unor impozite și taxe exagerate. – Fiscal + suf. -ism.

DOOM

fiscalísm s. n.
fiscalismului
FISCALÍSM s. n. Politică financiară constând în perceperea de la populație, prin diverse sisteme fiscale, a unor impozite și taxe exagerate. – Fiscal + suf. -ism.

DOOM

fiscalísm s. n.
fiscalitate
FISCALITÁTE s. f. Ansamblul legilor, reglementărilor și modalităților de impozitare. – Din fr. fiscalité.

DOOM

fiscalitáte s. f., g.-d. art. fiscalitắții
fiscalitatea
FISCALITÁTE s. f. Ansamblul legilor, reglementărilor și modalităților de impozitare. – Din fr. fiscalité.

DOOM

fiscalitáte s. f., g.-d. art. fiscalitắții
fiscalități
FISCALITÁTE s. f. Ansamblul legilor, reglementărilor și modalităților de impozitare. – Din fr. fiscalité.

DOOM

fiscalitáte s. f., g.-d. art. fiscalitắții
fiscalității
FISCALITÁTE s. f. Ansamblul legilor, reglementărilor și modalităților de impozitare. – Din fr. fiscalité.

DOOM

fiscalitáte s. f., g.-d. art. fiscalitắții
fiscalitățile
FISCALITÁTE s. f. Ansamblul legilor, reglementărilor și modalităților de impozitare. – Din fr. fiscalité.

DOOM

fiscalitáte s. f., g.-d. art. fiscalitắții
fiscalităților
FISCALITÁTE s. f. Ansamblul legilor, reglementărilor și modalităților de impozitare. – Din fr. fiscalité.

DOOM

fiscalitáte s. f., g.-d. art. fiscalitắții
fiscalul
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscalului
FISCÁL, -Ă, fiscali, -e, adj. Care aparține fiscului, privitor la fisc, de fisc. ◊ Agent fiscal = a) funcționar al administrației financiare locale sau centrale; b) bancă sau companie care acționează printr-o înțelegere cu alte corporații. Cod fiscal = lege care reglementează impozitele și taxele, precizând persoanele care trebuie să le plătească, precum și modul de calcul și de plată al acestora. – Din fr. fiscal.

DOOM

fiscál adj. m., pl. fiscáli; f. fiscálă, pl. fiscále
fiscul
FISC s. n. 1. Instrument administrativ al statului, reglementat prin norme juridice, care stabilește și administrează impozitele și taxele ce se cuvin statului de la contribuabili. 2. Instituție a administrației de stat care se ocupă cu stabilirea, încasarea, urmărirea silită și administrarea impozitelor și taxelor cuvenite statului. – Din fr. fisc, it. fisco.

DOOM

fisc s. n.
fiscului
FISC s. n. 1. Instrument administrativ al statului, reglementat prin norme juridice, care stabilește și administrează impozitele și taxele ce se cuvin statului de la contribuabili. 2. Instituție a administrației de stat care se ocupă cu stabilirea, încasarea, urmărirea silită și administrarea impozitelor și taxelor cuvenite statului. – Din fr. fisc, it. fisco.

DOOM

fisc s. n.
fise
FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc.; jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.

DOOM

físă s. f., g.-d. art. físei; pl. físe
fisei
FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc.; jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.

DOOM

físă s. f., g.-d. art. físei; pl. físe
fisele
FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc.; jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.

DOOM

físă s. f., g.-d. art. físei; pl. físe
fiselor
FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc.; jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.

DOOM

físă s. f., g.-d. art. físei; pl. físe
fisibilitate
FISIBILITÁTE s. f. Proprietate a lemnului de a crăpa sau a se despica de-a lungul unei suprafețe paralele cu fibrele, la lovirea în această direcție cu ajutorul unei pene. – Din fr. fissibilité.

DOOM

fisibilitáte s. f., g.-d. art. fisibilitắții
fisibilitatea
FISIBILITÁTE s. f. Proprietate a lemnului de a crăpa sau a se despica de-a lungul unei suprafețe paralele cu fibrele, la lovirea în această direcție cu ajutorul unei pene. – Din fr. fissibilité.

DOOM

fisibilitáte s. f., g.-d. art. fisibilitắții
fisibilități
FISIBILITÁTE s. f. Proprietate a lemnului de a crăpa sau a se despica de-a lungul unei suprafețe paralele cu fibrele, la lovirea în această direcție cu ajutorul unei pene. – Din fr. fissibilité.

DOOM

fisibilitáte s. f., g.-d. art. fisibilitắții
fisibilității
FISIBILITÁTE s. f. Proprietate a lemnului de a crăpa sau a se despica de-a lungul unei suprafețe paralele cu fibrele, la lovirea în această direcție cu ajutorul unei pene. – Din fr. fissibilité.

DOOM

fisibilitáte s. f., g.-d. art. fisibilitắții
fisic
FÍSIC, -Ă adj. v. fizic.
fisică
FÍSICĂ s.f. v. fizică.
fisio
FISIO- v. fizio-.
fisiona
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionabil
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabila
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabile
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabilei
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabilele
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabilelor
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabili
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabilii
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabililor
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabilul
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionabilului
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.

DOOM

fisionábil (-si-o-) adj. m., pl. fisionábili; f. fisionábilă, pl. fisionábile
fisionai
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionam
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionare
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionare
FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. fisiona.

DOOM

fisionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. fisionắrii; pl. fisionắri
fisionarea
FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. fisiona.

DOOM

fisionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. fisionắrii; pl. fisionắri
fisionară
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionarăm
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionarăți
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionase
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionasem
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionaseră
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionaserăm
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionaserăți
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionaseși
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionaseți
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionat
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionat
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.
fisionau
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionași
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionați
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionează
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionez
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisioneze
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionezi
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionând
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionînd
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.

DOOM

fisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 fisioneáză
fisionări
FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. fisiona.

DOOM

fisionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. fisionắrii; pl. fisionắri
fisionării
FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. fisiona.

DOOM

fisionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. fisionắrii; pl. fisionắri
fisionările
FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. fisiona.

DOOM

fisionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. fisionắrii; pl. fisionắri
fisionărilor
FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. fisiona.

DOOM

fisionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. fisionắrii; pl. fisionắri
fisiune
FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomen spontan sau indus de scindare a unui nucleu atomic greu în mai multe produse cu mase cinetice foarte mari. [Pr.: -si-u-] – Din fr. fission.

DOOM

fisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. fisiúnii; pl. fisiúni
fisiunea
FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomen spontan sau indus de scindare a unui nucleu atomic greu în mai multe produse cu mase cinetice foarte mari. [Pr.: -si-u-] – Din fr. fission.

DOOM

fisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. fisiúnii; pl. fisiúni
fisiuni
FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomen spontan sau indus de scindare a unui nucleu atomic greu în mai multe produse cu mase cinetice foarte mari. [Pr.: -si-u-] – Din fr. fission.

DOOM

fisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. fisiúnii; pl. fisiúni
fisiunii
FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomen spontan sau indus de scindare a unui nucleu atomic greu în mai multe produse cu mase cinetice foarte mari. [Pr.: -si-u-] – Din fr. fission.

DOOM

fisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. fisiúnii; pl. fisiúni
fisiunile
FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomen spontan sau indus de scindare a unui nucleu atomic greu în mai multe produse cu mase cinetice foarte mari. [Pr.: -si-u-] – Din fr. fission.

DOOM

fisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. fisiúnii; pl. fisiúni
fisiunilor
FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomen spontan sau indus de scindare a unui nucleu atomic greu în mai multe produse cu mase cinetice foarte mari. [Pr.: -si-u-] – Din fr. fission.

DOOM

fisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. fisiúnii; pl. fisiúni
fistic
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

DOOM

fistíc2 (fruct) s. n.
fistichia
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichie
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichiei
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichii
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichiii
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichiile
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichiilor
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichiu
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichiul
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistichiului
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

DOOM

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi
fistici
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

DOOM

fistíc2 (fruct) s. n.
fisticii
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

DOOM

fistíc2 (fruct) s. n.
fisticilor
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

DOOM

fistíc2 (fruct) s. n.
fisticul
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

DOOM

fistíc2 (fruct) s. n.
fisticului
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

DOOM

fistíc2 (fruct) s. n.
fistula
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.

DOOM

fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
fistular
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistulara
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistulare
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistularei
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistularele
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistularelor
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistulari
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistularii
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistularilor
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistularul
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistularului
FISTULÁR, -Ă adj. (Med.) Referitor la o fistulă. [Cf. fr. fistulaire].
fistule
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.

DOOM

fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
fistulei
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.

DOOM

fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
fistulele
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.

DOOM

fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
fistulelor
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.

DOOM

fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
fistuloasa
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistuloase
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistuloasei
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistuloasele
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistuloaselor
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistulos
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistulosul
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistulosului
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistuloși
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistuloșii
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistuloșilor
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.

DOOM

fistulós adj. m., pl. fistulóși; f. fistuloásă, pl. fistuloáse
fistău
fistắu (-ắi), s. m. – Baros, ciocan de fier pentru spart piatră. Germ. Fäustel, Füstel (Cihac, II, 499), prin intermediul mag. fustély. În Trans.
fisura
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisura
FISÚRĂ, fisuri, s. f. 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării. 2. (Geol.) Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ. – Din fr. fissure, lat. fissura.

DOOM

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
fisurai
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuram
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurare
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurare
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.

DOOM

fisuráre s. f., g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri
fisurarea
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.

DOOM

fisuráre s. f., g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri
fisurară
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurarăm
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurarăți
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurase
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurasem
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuraseră
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuraserăm
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuraserăți
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuraseși
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuraseți
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurat
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurat
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisurata
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisurate
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisuratei
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisuratele
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisuratelor
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisuratul
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisuratului
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisurau
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurași
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurați
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurați
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisurații
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisuraților
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
fisurează
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurez
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisureze
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurezi
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisuri
FISÚRĂ, fisuri, s. f. 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării. 2. (Geol.) Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ. – Din fr. fissure, lat. fissura.

DOOM

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
fisurii
FISÚRĂ, fisuri, s. f. 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării. 2. (Geol.) Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ. – Din fr. fissure, lat. fissura.

DOOM

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
fisurile
FISÚRĂ, fisuri, s. f. 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării. 2. (Geol.) Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ. – Din fr. fissure, lat. fissura.

DOOM

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
fisurilor
FISÚRĂ, fisuri, s. f. 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării. 2. (Geol.) Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ. – Din fr. fissure, lat. fissura.

DOOM

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
fisurând
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurînd
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

DOOM

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză
fisurări
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.

DOOM

fisuráre s. f., g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri
fisurării
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.

DOOM

fisuráre s. f., g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri
fisurările
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.

DOOM

fisuráre s. f., g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri
fisurărilor
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.

DOOM

fisuráre s. f., g.-d. art. fisurắrii; pl. fisurắri
fit
FIT s. n. (Fam.; în expr.) A trage la fit = a lipsi de la datorie, în special de la orele de școală; a chiuli. – Cf. rus. kvit, germ. quitt.

DOOM

fit (fam.) s. n. (în expr. a trage la ~)
fit
-FIT Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) plantă”. [< fr. -phyte, cf. gr. phyton].
fitece
FITECÉ adj. pron. nehot. (Pop.) Fiecare, fiece. – Fie1 + te + ce.

DOOM

fitecé (pop.) adj. pr. invar.
fitecine
FITECÍNE pron. nehot. (Pop.) Fiecine. – Fie1 + te + cine.

DOOM

fitecíne (pop.) pr., g.-d. fitecúi
fitecui
FITECÍNE pron. nehot. (Pop.) Fiecine. – Fie1 + te + cine.

DOOM

fitecíne (pop.) pr., g.-d. fitecúi
fiteș
fíteș adv. – (În loc. pe fiteș) Fiecare pe socoteala lui. Țig. fiteshao (Juilland 164). S-a încrucișat cu fiecare în forma hibridă fiteșcare, în Munt.
fitil
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind în trecut la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

DOOM

fitíl s. n., pl. fitíluri
fitilea
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitileai
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitileam
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilească
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitileau
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitileați
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilesc
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilește
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilești
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitili
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiligiu
fitiligiu, fitiligii s. m. intrigant
fitilii
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilim
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilind
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilire
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilire
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiliră
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilirăm
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilirăți
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilise
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilisem
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiliseră
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiliserăm
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiliserăți
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiliseși
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiliseți
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilist
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitilista
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitiliste
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitilistei
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitilistele
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitilistelor
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitilistul
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitilistului
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitilit
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilit
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiliși
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitiliști
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitiliștii
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitiliștilor
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.
fitiliți
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
fitilul
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind în trecut la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

DOOM

fitíl s. n., pl. fitíluri
fitilului
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind în trecut la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

DOOM

fitíl s. n., pl. fitíluri
fitiluri
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind în trecut la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

DOOM

fitíl s. n., pl. fitíluri
fitilurile
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind în trecut la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

DOOM

fitíl s. n., pl. fitíluri
fitilurilor
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind în trecut la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

DOOM

fitíl s. n., pl. fitíluri
fiting
FÍTING, fitinguri, s. n. Piesă de legătură de formă tubulară folosită la îmbinarea țevilor, a armăturilor etc. – Din germ. Fitting.

DOOM

fíting s. n., pl. fítinguri
fitingul
FÍTING, fitinguri, s. n. Piesă de legătură de formă tubulară folosită la îmbinarea țevilor, a armăturilor etc. – Din germ. Fitting.

DOOM

fíting s. n., pl. fítinguri
fitingului
FÍTING, fitinguri, s. n. Piesă de legătură de formă tubulară folosită la îmbinarea țevilor, a armăturilor etc. – Din germ. Fitting.

DOOM

fíting s. n., pl. fítinguri
fitinguri
FÍTING, fitinguri, s. n. Piesă de legătură de formă tubulară folosită la îmbinarea țevilor, a armăturilor etc. – Din germ. Fitting.

DOOM

fíting s. n., pl. fítinguri
fitingurile
FÍTING, fitinguri, s. n. Piesă de legătură de formă tubulară folosită la îmbinarea țevilor, a armăturilor etc. – Din germ. Fitting.

DOOM

fíting s. n., pl. fítinguri
fitingurilor
FÍTING, fitinguri, s. n. Piesă de legătură de formă tubulară folosită la îmbinarea țevilor, a armăturilor etc. – Din germ. Fitting.

DOOM

fíting s. n., pl. fítinguri
fitness
FÍTNESS s. n. Ansamblu de exerciții de educație fizică desfășurate în general în săli prevăzute cu aparate speciale, practicate pentru a obține o bună formă fizică. – Cuv. engl.

DOOM

fítness (angl.) s. n., art. fítnessul
fitnessul
FÍTNESS s. n. Ansamblu de exerciții de educație fizică desfășurate în general în săli prevăzute cu aparate speciale, practicate pentru a obține o bună formă fizică. – Cuv. engl.

DOOM

fítness (angl.) s. n., art. fítnessul
fitnessului
FÍTNESS s. n. Ansamblu de exerciții de educație fizică desfășurate în general în săli prevăzute cu aparate speciale, practicate pentru a obține o bună formă fizică. – Cuv. engl.

DOOM

fítness (angl.) s. n., art. fítnessul
fito
FITO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) plantă”, „propriu plantelor”, „(de) plante”. [< fr. phyto-, cf. gr. phyton].
fitobiologia
FITOBIOLOGÍE s. f. Biologie vegetală. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologie.

DOOM

fitobiologíe (-bi-o-) s. f., art. fitobiología, g.-d. fitobiologíi, art. fitobiologíei
fitobiologic
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologica
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologice
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologicei
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologicele
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologicelor
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologici
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologicii
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologicilor
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologicul
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologicului
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
fitobiologie
FITOBIOLOGÍE s. f. Biologie vegetală. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologie.

DOOM

fitobiologíe (-bi-o-) s. f., art. fitobiología, g.-d. fitobiologíi, art. fitobiologíei
fitobiologiei
FITOBIOLOGÍE s. f. Biologie vegetală. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologie.

DOOM

fitobiologíe (-bi-o-) s. f., art. fitobiología, g.-d. fitobiologíi, art. fitobiologíei
fitobiologii
FITOBIOLOGÍE s. f. Biologie vegetală. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologie.

DOOM

fitobiologíe (-bi-o-) s. f., art. fitobiología, g.-d. fitobiologíi, art. fitobiologíei
fitocenologia
FITOCENOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază fitocenozele; fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. phytocénologie].

DOOM

fitocenologíe s. f., art. fitocenología, g.-d. fitocenologíi, art. fitocenologíei
fitocenologie
FITOCENOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază fitocenozele; fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. phytocénologie].

DOOM

fitocenologíe s. f., art. fitocenología, g.-d. fitocenologíi, art. fitocenologíei
fitocenologiei
FITOCENOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază fitocenozele; fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. phytocénologie].

DOOM

fitocenologíe s. f., art. fitocenología, g.-d. fitocenologíi, art. fitocenologíei
fitocenologii
FITOCENOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază fitocenozele; fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. phytocénologie].

DOOM

fitocenologíe s. f., art. fitocenología, g.-d. fitocenologíi, art. fitocenologíei
fitocenotic
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenotica
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenotice
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenoticei
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenoticele
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenoticelor
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenotici
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenoticii
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenoticilor
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenoticul
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenoticului
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
fitocenoza
FITOCENÓZĂ, fitocenoze, s. f. Comunitate de plante care trăiesc într-un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fizici, geografici și biologici. – Din fr. phytocénose.

DOOM

fitocenóză s. f., g.-d. art. fitocenózei; pl. fitocenóze
fitocenoze
FITOCENÓZĂ, fitocenoze, s. f. Comunitate de plante care trăiesc într-un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fizici, geografici și biologici. – Din fr. phytocénose.

DOOM

fitocenóză s. f., g.-d. art. fitocenózei; pl. fitocenóze
fitocenozei
FITOCENÓZĂ, fitocenoze, s. f. Comunitate de plante care trăiesc într-un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fizici, geografici și biologici. – Din fr. phytocénose.

DOOM

fitocenóză s. f., g.-d. art. fitocenózei; pl. fitocenóze
fitocenozele
FITOCENÓZĂ, fitocenoze, s. f. Comunitate de plante care trăiesc într-un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fizici, geografici și biologici. – Din fr. phytocénose.

DOOM

fitocenóză s. f., g.-d. art. fitocenózei; pl. fitocenóze
fitocenozelor
FITOCENÓZĂ, fitocenoze, s. f. Comunitate de plante care trăiesc într-un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fizici, geografici și biologici. – Din fr. phytocénose.

DOOM

fitocenóză s. f., g.-d. art. fitocenózei; pl. fitocenóze
fitochimia
FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie.

DOOM

fitochimíe s. f., art. fitochimía, g.-d. fitochimíi, art. fitochimíei
fitochimie
FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie.

DOOM

fitochimíe s. f., art. fitochimía, g.-d. fitochimíi, art. fitochimíei
fitochimiei
FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie.

DOOM

fitochimíe s. f., art. fitochimía, g.-d. fitochimíi, art. fitochimíei
fitochimii
FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie.

DOOM

fitochimíe s. f., art. fitochimía, g.-d. fitochimíi, art. fitochimíei
fitocid
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocida
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocide
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocidei
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocidele
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocidelor
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocidul
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocidului
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocizi
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocizii
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitocizilor
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
fitoclimat
FITOCLIMÁT s.n. Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale. [Pl. -te, -turi. / < fr. phytoclimat].

DOOM

fitoclimát (-to-cli-) s. n., pl. fitoclimáte
fitoclimat
FITOCLIMÁT s.n. Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale. [Pl. -te, -turi. / < fr. phytoclimat].
fitoclimate
FITOCLIMÁT s.n. Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale. [Pl. -te, -turi. / < fr. phytoclimat].

DOOM

fitoclimát (-to-cli-) s. n., pl. fitoclimáte
fitoclimatele
FITOCLIMÁT s.n. Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale. [Pl. -te, -turi. / < fr. phytoclimat].

DOOM

fitoclimát (-to-cli-) s. n., pl. fitoclimáte
fitoclimatelor
FITOCLIMÁT s.n. Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale. [Pl. -te, -turi. / < fr. phytoclimat].

DOOM

fitoclimát (-to-cli-) s. n., pl. fitoclimáte
fitoclimatul
FITOCLIMÁT s.n. Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale. [Pl. -te, -turi. / < fr. phytoclimat].

DOOM

fitoclimát (-to-cli-) s. n., pl. fitoclimáte
fitoclimatului
FITOCLIMÁT s.n. Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale. [Pl. -te, -turi. / < fr. phytoclimat].

DOOM

fitoclimát (-to-cli-) s. n., pl. fitoclimáte
fitofag
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofaga
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofage
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofagei
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofagele
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofagelor
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofagi
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofagii
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofagilor
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofagul
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofagului
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.

DOOM

fitofág adj. m., pl. fitofági; f. fitofágă, pl. fitofáge
fitofarmaceutic
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceutica
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceutice
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceuticei
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceuticele
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceuticelor
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceutici
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceuticii
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceuticilor
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceuticul
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmaceuticului
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
fitofarmacia
FITOFARMACÍE s. f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupă cu prepararea produselor destinate protejării plantelor împotriva paraziților. 2. Știința preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie.
fitofarmacie
FITOFARMACÍE s. f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupă cu prepararea produselor destinate protejării plantelor împotriva paraziților. 2. Știința preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie.
fitofarmaciei
FITOFARMACÍE s. f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupă cu prepararea produselor destinate protejării plantelor împotriva paraziților. 2. Știința preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie.
fitofarmacii
FITOFARMACÍE s. f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupă cu prepararea produselor destinate protejării plantelor împotriva paraziților. 2. Știința preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie.
fitofiziologia
FITOFIZIOLOGÍE s. f. Fiziologie a plantelor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phyto-physiologie.

DOOM

fitofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fitofiziología, g.-d. fitofiziologíi, art. fitofiziologíei
fitofiziologie
FITOFIZIOLOGÍE s. f. Fiziologie a plantelor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phyto-physiologie.

DOOM

fitofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fitofiziología, g.-d. fitofiziologíi, art. fitofiziologíei
fitofiziologiei
FITOFIZIOLOGÍE s. f. Fiziologie a plantelor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phyto-physiologie.

DOOM

fitofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fitofiziología, g.-d. fitofiziologíi, art. fitofiziologíei
fitofiziologii
FITOFIZIOLOGÍE s. f. Fiziologie a plantelor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phyto-physiologie.

DOOM

fitofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fitofiziología, g.-d. fitofiziologíi, art. fitofiziologíei
fitogen
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogena
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogene
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogenei
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogenele
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogenelor
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogenetica
FITOGENÉTICĂ s.f. Genetica vegetală. [Gen. -cii. / cf. fr. phytogénetique].
fitogenetici
FITOGENÉTICĂ s.f. Genetica vegetală. [Gen. -cii. / cf. fr. phytogénetique].
fitogeneticii
FITOGENÉTICĂ s.f. Genetica vegetală. [Gen. -cii. / cf. fr. phytogénetique].
fitogeneza
FITOGENÉZĂ s.f. Evoluția istorică, dezvoltarea autogenetică a plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, genesis – naștere].
fitogeneze
FITOGENÉZĂ s.f. Evoluția istorică, dezvoltarea autogenetică a plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, genesis – naștere].
fitogenezei
FITOGENÉZĂ s.f. Evoluția istorică, dezvoltarea autogenetică a plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, genesis – naștere].
fitogenezele
FITOGENÉZĂ s.f. Evoluția istorică, dezvoltarea autogenetică a plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, genesis – naștere].
fitogenezelor
FITOGENÉZĂ s.f. Evoluția istorică, dezvoltarea autogenetică a plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, genesis – naștere].
fitogeni
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogenic
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenica
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenice
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenicei
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenicele
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenicelor
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenici
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenicii
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenicilor
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenicul
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenicului
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico].
fitogenii
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogenilor
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogenul
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogenului
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
fitogeografia
FITOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a biogeografiei care studiază distribuția speciilor de plante și a comunităților pe care acestea le alcătuiesc; geografia plantelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographie.

DOOM

fitogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. fitogeografía, g.-d. fitogeografíi, art. fitogeografíei
fitogeografic
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeografica
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeografice
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeograficei
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeograficele
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeograficelor
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeografici
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeograficii
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeograficilor
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeograficul
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeograficului
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
fitogeografie
FITOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a biogeografiei care studiază distribuția speciilor de plante și a comunităților pe care acestea le alcătuiesc; geografia plantelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographie.

DOOM

fitogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. fitogeografía, g.-d. fitogeografíi, art. fitogeografíei
fitogeografiei
FITOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a biogeografiei care studiază distribuția speciilor de plante și a comunităților pe care acestea le alcătuiesc; geografia plantelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographie.

DOOM

fitogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. fitogeografía, g.-d. fitogeografíi, art. fitogeografíei
fitogeografii
FITOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a biogeografiei care studiază distribuția speciilor de plante și a comunităților pe care acestea le alcătuiesc; geografia plantelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographie.

DOOM

fitogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. fitogeografía, g.-d. fitogeografíi, art. fitogeografíei
fitogeografiile
FITOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a biogeografiei care studiază distribuția speciilor de plante și a comunităților pe care acestea le alcătuiesc; geografia plantelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographie.

DOOM

fitogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. fitogeografía, g.-d. fitogeografíi, art. fitogeografíei
fitogeografiilor
FITOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a biogeografiei care studiază distribuția speciilor de plante și a comunităților pe care acestea le alcătuiesc; geografia plantelor. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographie.

DOOM

fitogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. fitogeografía, g.-d. fitogeografíi, art. fitogeografíei
fitogeosfera
FITOGEOSFÉRĂ s.f. Suprafața terestră ocupată de plante. [Pron. -ge-o-, pl. -re. / cf. gr. phyton – plantă, ge – pământ, sphaira – sferă].

DOOM

!fitogeosféră (-ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. fitogeosférei
fitogeosfere
FITOGEOSFÉRĂ s.f. Suprafața terestră ocupată de plante. [Pron. -ge-o-, pl. -re. / cf. gr. phyton – plantă, ge – pământ, sphaira – sferă].

DOOM

!fitogeosféră (-ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. fitogeosférei
fitogeosferei
FITOGEOSFÉRĂ s.f. Suprafața terestră ocupată de plante. [Pron. -ge-o-, pl. -re. / cf. gr. phyton – plantă, ge – pământ, sphaira – sferă].

DOOM

!fitogeosféră (-ge-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. fitogeosférei
fitograf
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografa
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografe
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografei
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografele
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografelor
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografi
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografia
FITOGRAFÍE s.f. Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. [Gen. -iei. / < fr. phytographie].
fitografie
FITOGRAFÍE s.f. Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. [Gen. -iei. / < fr. phytographie].
fitografiei
FITOGRAFÍE s.f. Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. [Gen. -iei. / < fr. phytographie].
fitografii
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografii
FITOGRAFÍE s.f. Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. [Gen. -iei. / < fr. phytographie].
fitografiile
FITOGRAFÍE s.f. Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. [Gen. -iei. / < fr. phytographie].
fitografiilor
FITOGRAFÍE s.f. Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. [Gen. -iei. / < fr. phytographie].
fitografilor
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitograful
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitografului
FITOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fitografie. [< fr. phytographe].
fitohormon
FITOHORMÓN, fitohormoni, s. m. Substanță prezentă în plante care stimulează înflorirea, creșterea și dezvoltarea acestora. – Din fr. phytohormone.
fitohormoni
FITOHORMÓN, fitohormoni, s. m. Substanță prezentă în plante care stimulează înflorirea, creșterea și dezvoltarea acestora. – Din fr. phytohormone.
fitohormonii
FITOHORMÓN, fitohormoni, s. m. Substanță prezentă în plante care stimulează înflorirea, creșterea și dezvoltarea acestora. – Din fr. phytohormone.
fitohormonilor
FITOHORMÓN, fitohormoni, s. m. Substanță prezentă în plante care stimulează înflorirea, creșterea și dezvoltarea acestora. – Din fr. phytohormone.
fitohormonul
FITOHORMÓN, fitohormoni, s. m. Substanță prezentă în plante care stimulează înflorirea, creșterea și dezvoltarea acestora. – Din fr. phytohormone.
fitohormonului
FITOHORMÓN, fitohormoni, s. m. Substanță prezentă în plante care stimulează înflorirea, creșterea și dezvoltarea acestora. – Din fr. phytohormone.
fitolog
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologa
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologe
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologei
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologele
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologelor
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologi
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologia
FITOLOGÍE s.f. Botanică. [Gen. -iei. / < fr. phytologie, cf. gr. phyton – plantă, logos – știință].

DOOM

fitologíe s. f., art. fitología, g.-d. fitologíi, art. fitologíei
fitologie
FITOLOGÍE s.f. Botanică. [Gen. -iei. / < fr. phytologie, cf. gr. phyton – plantă, logos – știință].

DOOM

fitologíe s. f., art. fitología, g.-d. fitologíi, art. fitologíei
fitologiei
FITOLOGÍE s.f. Botanică. [Gen. -iei. / < fr. phytologie, cf. gr. phyton – plantă, logos – știință].

DOOM

fitologíe s. f., art. fitología, g.-d. fitologíi, art. fitologíei
fitologii
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologii
FITOLOGÍE s.f. Botanică. [Gen. -iei. / < fr. phytologie, cf. gr. phyton – plantă, logos – știință].

DOOM

fitologíe s. f., art. fitología, g.-d. fitologíi, art. fitologíei
fitologilor
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologul
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitologului
FITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fitologie; botanist. [< fr. fitologue].
fitomorf
FITOMÓRF, -Ă adj. Care are formă de plantă. [Cf. gr. phyton – plantă, morphe – formă].
fitoncid
FITONCÍD s.n. (Bot.) Substanță formată în protoplasmă și în țesuturile plantelor superioare care inhibă dezvoltarea sau provoacă distrugerea unor microorganisme. [< germ. Phytonzid].
fitonimie
FITONIMÍE s.f. (Bot.) Nomenclatură a plantelor. [Gen. -iei. / < fr. phytonimie].
fitopaleontologia
FITOPALEONTOLOGÍE s.f. Ramură a paleontologiei care reconstituie pe baza resturilor fosile și studiază plantele care au existat în perioadele geologice trecute. [Pron. -le-on-, gen. -iei. / < fr. phytopaléontologie].

DOOM

fitopaleontologíe (-le-on-) s. f., art. fitopaleontología, g.-d. fitopaleontologíi, art. fitopaleontologíei
fitopaleontologie
FITOPALEONTOLOGÍE s.f. Ramură a paleontologiei care reconstituie pe baza resturilor fosile și studiază plantele care au existat în perioadele geologice trecute. [Pron. -le-on-, gen. -iei. / < fr. phytopaléontologie].

DOOM

fitopaleontologíe (-le-on-) s. f., art. fitopaleontología, g.-d. fitopaleontologíi, art. fitopaleontologíei
fitopaleontologiei
FITOPALEONTOLOGÍE s.f. Ramură a paleontologiei care reconstituie pe baza resturilor fosile și studiază plantele care au existat în perioadele geologice trecute. [Pron. -le-on-, gen. -iei. / < fr. phytopaléontologie].

DOOM

fitopaleontologíe (-le-on-) s. f., art. fitopaleontología, g.-d. fitopaleontologíi, art. fitopaleontologíei
fitopaleontologii
FITOPALEONTOLOGÍE s.f. Ramură a paleontologiei care reconstituie pe baza resturilor fosile și studiază plantele care au existat în perioadele geologice trecute. [Pron. -le-on-, gen. -iei. / < fr. phytopaléontologie].

DOOM

fitopaleontologíe (-le-on-) s. f., art. fitopaleontología, g.-d. fitopaleontologíi, art. fitopaleontologíei
fitoparazit
FITOPARAZÍT, fitoparaziți, s. m. Parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite.
fitoparazitul
FITOPARAZÍT, fitoparaziți, s. m. Parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite.
fitoparazitului
FITOPARAZÍT, fitoparaziți, s. m. Parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite.
fitoparaziți
FITOPARAZÍT, fitoparaziți, s. m. Parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite.
fitoparaziții
FITOPARAZÍT, fitoparaziți, s. m. Parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite.
fitoparaziților
FITOPARAZÍT, fitoparaziți, s. m. Parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite.
fitopatogen
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogena
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogene
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogenei
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogenele
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogenelor
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogeni
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogenii
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogenilor
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogenul
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatogenului
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
fitopatolog
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologa
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologe
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologei
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologele
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologelor
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologi
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologic
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologica
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologice
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologicei
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologicele
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologicelor
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologici
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologicii
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologicilor
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologicul
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologicului
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
fitopatologie
FITOPATOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază bolile plantelor, agenții care le produc și metodele de combatere și de prevenire a îmbolnăvirilor. – Din fr. phytopathologie.

DOOM

fitopatologíe s. f., art. fitopatología, g.-d. art. fitopatologíi, art. fitopatologíei
fitopatologii
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologilor
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologul
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitopatologului
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fitopatológă (rar) s. f., g.-d. art. fitopatológei; pl. fitopatológe
fitoplancton
FITOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale din plancton, servind ca hrană pentru diferite animale acvatice. – Din fr. phytoplancton.

DOOM

fitoplanctón (-to-planc-ton) s. n.
fitoplanctonul
FITOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale din plancton, servind ca hrană pentru diferite animale acvatice. – Din fr. phytoplancton.

DOOM

fitoplanctón (-to-planc-ton) s. n.
fitoplanctonului
FITOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale din plancton, servind ca hrană pentru diferite animale acvatice. – Din fr. phytoplancton.

DOOM

fitoplanctón (-to-planc-ton) s. n.
fitoplanctonuri
FITOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale din plancton, servind ca hrană pentru diferite animale acvatice. – Din fr. phytoplancton.

DOOM

fitoplanctón (-to-planc-ton) s. n.
fitoplanctonurile
FITOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale din plancton, servind ca hrană pentru diferite animale acvatice. – Din fr. phytoplancton.

DOOM

fitoplanctón (-to-planc-ton) s. n.
fitoplanctonurilor
FITOPLANCTÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale din plancton, servind ca hrană pentru diferite animale acvatice. – Din fr. phytoplancton.

DOOM

fitoplanctón (-to-planc-ton) s. n.
fitosanitar
FITOSANITÁR, -Ă, fitosanitari, -e, adj. Care se referă la măsuri de protecție a plantelor împotriva dăunătorilor și a bolilor. – Din fr. phytosanitaire.

DOOM

*fitosanitár adj. m., pl. fitosanitári; f. fitosanitáră, pl. fitosanitáre
fitosociologia
FITOSOCIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază grupările vegetale; fitocenologie. [Gen. -iei. / < fr. phytosociologie].

DOOM

fitosociologíe (-ci-o-) s. f., art. fitosociología, g.-d. fitosociologíi, art. fitosociologíei
fitosociologie
FITOSOCIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază grupările vegetale; fitocenologie. [Gen. -iei. / < fr. phytosociologie].

DOOM

fitosociologíe (-ci-o-) s. f., art. fitosociología, g.-d. fitosociologíi, art. fitosociologíei
fitosociologiei
FITOSOCIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază grupările vegetale; fitocenologie. [Gen. -iei. / < fr. phytosociologie].

DOOM

fitosociologíe (-ci-o-) s. f., art. fitosociología, g.-d. fitosociologíi, art. fitosociologíei
fitosociologii
FITOSOCIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază grupările vegetale; fitocenologie. [Gen. -iei. / < fr. phytosociologie].

DOOM

fitosociologíe (-ci-o-) s. f., art. fitosociología, g.-d. fitosociologíi, art. fitosociologíei
fitosterină
FITOSTERÍNĂ s.f. (Chim.) Fitosterol. [< fr. phytostérine].
fitosterol
FITOSTERÓL s.m. (Chim.) Substanță cu structură sterolică, izolată din plante; fitosterină. [< fr. phytostérol].

DOOM

!fitosteról (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. fitosteróli
fitosteroli
FITOSTERÓL s.m. (Chim.) Substanță cu structură sterolică, izolată din plante; fitosterină. [< fr. phytostérol].

DOOM

!fitosteról (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. fitosteróli
fitosterolii
FITOSTERÓL s.m. (Chim.) Substanță cu structură sterolică, izolată din plante; fitosterină. [< fr. phytostérol].

DOOM

!fitosteról (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. fitosteróli
fitosterolilor
FITOSTERÓL s.m. (Chim.) Substanță cu structură sterolică, izolată din plante; fitosterină. [< fr. phytostérol].

DOOM

!fitosteról (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. fitosteróli
fitosterolul
FITOSTERÓL s.m. (Chim.) Substanță cu structură sterolică, izolată din plante; fitosterină. [< fr. phytostérol].

DOOM

!fitosteról (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. fitosteróli
fitosterolului
FITOSTERÓL s.m. (Chim.) Substanță cu structură sterolică, izolată din plante; fitosterină. [< fr. phytostérol].

DOOM

!fitosteról (-tos-te-/-to-ste-) s. m., pl. fitosteróli
fitotehnia
FITOTEHNÍE s. f. Știință care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obținerii unei producții cât mai bogate și de calitate superioară. – Din fr. phytotechnie.

DOOM

fitotehníe (disciplină) s. f., art. fitotehnía, g.-d. fitotehníi, art. fitotehníei
fitotehnic
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnica
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnice
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnicei
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnicele
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnicelor
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnici
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnicii
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnicilor
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnicul
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnicului
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.

DOOM

fitotéhnic adj. m., pl. fitotéhnici; f. fitotéhnică, pl. fitotéhnice
fitotehnie
FITOTEHNÍE s. f. Știință care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obținerii unei producții cât mai bogate și de calitate superioară. – Din fr. phytotechnie.

DOOM

fitotehníe (disciplină) s. f., art. fitotehnía, g.-d. fitotehníi, art. fitotehníei
fitotehniei
FITOTEHNÍE s. f. Știință care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obținerii unei producții cât mai bogate și de calitate superioară. – Din fr. phytotechnie.

DOOM

fitotehníe (disciplină) s. f., art. fitotehnía, g.-d. fitotehníi, art. fitotehníei
fitotehnii
FITOTEHNÍE s. f. Știință care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obținerii unei producții cât mai bogate și de calitate superioară. – Din fr. phytotechnie.

DOOM

fitotehníe (disciplină) s. f., art. fitotehnía, g.-d. fitotehníi, art. fitotehníei
fitoterapeut
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeuta
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeute
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeutei
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeutele
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeutelor
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeutul
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeutului
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeuți
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeuții
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapeuților
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. phytothérapeute.

DOOM

*fitoterapeútă s. f., g.-d. art. fitoterapeútei; pl. fitoterapeúte
fitoterapic
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapica
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapice
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapicei
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapicele
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapicelor
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapici
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapicii
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapicilor
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapicul
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapicului
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
fitoterapie
FITOTERAPÍE s. f. 1. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. (Med.) Prevenirea și combaterea bolilor cu ajutorul plantelor (sub formă de ceaiuri, extracte etc.). – Din germ. Phytotherapie, fr. phytothérapie.

DOOM

fitoterapíe s. f., art. fitoterapía, g.-d. fitoterapíi, art. fitoterapíei
fitotomia
FITOTOMÍE s.f. (Biol.) Anatomie vegetală. [Cf. fr. phytotomie, it. fitotomia].
fitotomie
FITOTOMÍE s.f. (Biol.) Anatomie vegetală. [Cf. fr. phytotomie, it. fitotomia].
fitotomiei
FITOTOMÍE s.f. (Biol.) Anatomie vegetală. [Cf. fr. phytotomie, it. fitotomia].
fitotomii
FITOTOMÍE s.f. (Biol.) Anatomie vegetală. [Cf. fr. phytotomie, it. fitotomia].
fitotomiile
FITOTOMÍE s.f. (Biol.) Anatomie vegetală. [Cf. fr. phytotomie, it. fitotomia].
fitotomiilor
FITOTOMÍE s.f. (Biol.) Anatomie vegetală. [Cf. fr. phytotomie, it. fitotomia].
fitotoxic
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxica
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxice
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxicei
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxicele
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxicelor
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxici
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxicii
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxicilor
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxicul
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxicului
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care are o acțiune toxică asupra plantelor. [Pl. și: (s. m.) fitotoxici] – Din fr. phytotoxique.

DOOM

fitotóxic2 s. n., pl. fitotóxice
fitotoxina
FITOTOXÍNĂ, fitotoxine, s. f. (Bot.) Toxină vegetală. – Din germ. Phytotoxin, engl. phitotoxin.
fitotoxine
FITOTOXÍNĂ, fitotoxine, s. f. (Bot.) Toxină vegetală. – Din germ. Phytotoxin, engl. phitotoxin.
fitotoxinei
FITOTOXÍNĂ, fitotoxine, s. f. (Bot.) Toxină vegetală. – Din germ. Phytotoxin, engl. phitotoxin.
fitotoxinele
FITOTOXÍNĂ, fitotoxine, s. f. (Bot.) Toxină vegetală. – Din germ. Phytotoxin, engl. phitotoxin.
fitotoxinelor
FITOTOXÍNĂ, fitotoxine, s. f. (Bot.) Toxină vegetală. – Din germ. Phytotoxin, engl. phitotoxin.
fitotroane
FITOTRÓN, fitotroane, s. n. Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină, temperatură, umiditate etc. dirijate, în scopuri experimentale. – Din fr. phytotron.

DOOM

fitotrón (-to-tron) s. n., pl. fitotroáne
fitotroanele
FITOTRÓN, fitotroane, s. n. Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină, temperatură, umiditate etc. dirijate, în scopuri experimentale. – Din fr. phytotron.

DOOM

fitotrón (-to-tron) s. n., pl. fitotroáne
fitotroanelor
FITOTRÓN, fitotroane, s. n. Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină, temperatură, umiditate etc. dirijate, în scopuri experimentale. – Din fr. phytotron.

DOOM

fitotrón (-to-tron) s. n., pl. fitotroáne
fitotron
FITOTRÓN, fitotroane, s. n. Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină, temperatură, umiditate etc. dirijate, în scopuri experimentale. – Din fr. phytotron.

DOOM

fitotrón (-to-tron) s. n., pl. fitotroáne
fitotronul
FITOTRÓN, fitotroane, s. n. Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină, temperatură, umiditate etc. dirijate, în scopuri experimentale. – Din fr. phytotron.

DOOM

fitotrón (-to-tron) s. n., pl. fitotroáne
fitotronului
FITOTRÓN, fitotroane, s. n. Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină, temperatură, umiditate etc. dirijate, în scopuri experimentale. – Din fr. phytotron.

DOOM

fitotrón (-to-tron) s. n., pl. fitotroáne
fitozoar
FITOZOÁR s.n. (Biol.) Zoofit. [Pron. -zo-ar. / < fr. phytozoaire].
fitozoare
FITOZOÁR s.n. (Biol.) Zoofit. [Pron. -zo-ar. / < fr. phytozoaire].
fitozoarele
FITOZOÁR s.n. (Biol.) Zoofit. [Pron. -zo-ar. / < fr. phytozoaire].
fitozoarelor
FITOZOÁR s.n. (Biol.) Zoofit. [Pron. -zo-ar. / < fr. phytozoaire].
fitozoarul
FITOZOÁR s.n. (Biol.) Zoofit. [Pron. -zo-ar. / < fr. phytozoaire].
fitozoarului
FITOZOÁR s.n. (Biol.) Zoofit. [Pron. -zo-ar. / < fr. phytozoaire].
fitui
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituia
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiai
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiam
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiască
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiau
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiați
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiesc
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiește
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiești
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituii
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituim
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituind
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituire
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituire
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.
fituiră
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituirăm
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituirăți
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituise
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituisem
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiseră
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiserăm
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiserăți
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiseși
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiseți
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituit
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituit
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.
fituiși
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fituiți
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

DOOM

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă
fiu
FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.

DOOM

fíu-miu/fíi-miu (-tu, -su) (pop., fam.) s. m. + adj. pr.
fiul
FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.

DOOM

fíu-miu/fíi-miu (-tu, -su) (pop., fam.) s. m. + adj. pr.
fiulare
FIULÁRE, fiulări, s. n. Bulfeu de jug. ♦ Fiecare din vergelele care leagă cormana de trupița plugului.
fiuleț
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.

DOOM

fiuléț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuléți
fiuleți
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.

DOOM

fiuléț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuléți
fiuleții
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.

DOOM

fiuléț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuléți
fiuleților
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.

DOOM

fiuléț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuléți
fiulețul
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.

DOOM

fiuléț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuléți
fiulețului
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.

DOOM

fiuléț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuléți
fiului
FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.

DOOM

fíu-miu/fíi-miu (-tu, -su) (pop., fam.) s. m. + adj. pr.
fiurin
FIURÍN s. m. v. fiorin.
fiut
FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. – Onomatopee.

DOOM

fiut (rar) [pron. fĭut] interj.
fiuț
FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.

DOOM

fiúț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiúți
fiuți
FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.

DOOM

fiúț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiúți
fiuții
FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.

DOOM

fiúț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiúți
fiuților
FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.

DOOM

fiúț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiúți
fiuțul
FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.

DOOM

fiúț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiúți
fiuțului
FIÚȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.

DOOM

fiúț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiúți
five
FIVE O'CLÓCK, five o'clockuri, s. n. Ceai servit la ora cinci după-amiază, însoțit de o gustare. ♦ Reuniune amicală făcută după-amiaza (în jurul orei cinci). [Pr.: faĭvoclóc] – Expr. engl.

DOOM

!five o’clóck (angl.) [pron. faivoclóc] s. n., pl. five o’clóckuri (-ckuri)
fix
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fixa
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fixa
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixabil
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabila
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabile
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabilei
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabilele
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabilelor
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabili
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabilii
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabililor
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabilul
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixabilului
FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.
fixai
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixaj
FIXÁJ s. n. Fixare (a unui material fotografic). – Din fr. fixage.

DOOM

fixáj s. n.
fixajul
FIXÁJ s. n. Fixare (a unui material fotografic). – Din fr. fixage.

DOOM

fixáj s. n.
fixajului
FIXÁJ s. n. Fixare (a unui material fotografic). – Din fr. fixage.

DOOM

fixáj s. n.
fixam
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixare
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixare
FIXÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa.

DOOM

fixáre s. f., g.-d. art. fixắrii
fixarea
FIXÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa.

DOOM

fixáre s. f., g.-d. art. fixắrii
fixară
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixarăm
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixarăți
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixase
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixasem
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixaseră
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixaserăm
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixaserăți
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixaseși
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixaseți
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixat
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixat
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixata
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixate
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixatei
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixatele
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixatelor
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixativ
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativa
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixative
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativei
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativele
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativelor
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativi
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativii
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativilor
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativul
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixativului
FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.

DOOM

fixatív2 s. n., pl. fixatíve
fixatoare
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatoarea
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatoarei
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatoarele
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatoarelor
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixator
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixator
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatori
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatori
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatorii
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatorii
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatorilor
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatorilor
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatorul
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatorul
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatorului
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatorului
FIXATÓR, fixatori, s. m. Substanță sau amestec de substanțe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus și developat; fixativ. ♦ Substanță care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanță care asigură conservarea unor structuri celulare în vederea studierii lor la microscop. – Din fr. fixateur.

DOOM

fixatór s. m., pl. fixatóri
fixatul
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixatului
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixau
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixași
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixați
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixați
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixație
FIXÁȚIE s.f. (Med.) Operație prin care un țesut este tăiat în vederea examenului microscopic. [< fr. fixation].
fixații
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixaților
FIXÁT, -Ă, fixați, -te, adj. Imobil, nemișcat, neclintit. ♦ Hotărât, decis. – V. fixa.
fixe
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fixează
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixei
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fixele
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fixelor
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fixez
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixeze
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixezi
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixing
FÍXING s. n. Operație de stabilire a cursurilor valutare sau a prețului aurului la bursă. – Din engl. fixing.

DOOM

*fíxing (angl.) s. n., art. fíxingul
fixism
FIXÍSM s. n. Concepție biologică care neagă procesul evoluției lumii vii și care consideră că speciile de animale și de plante sunt invariabile în decursul întregii istorii a Pământului. – Din fr. fixisme.

DOOM

fixísm s. n.
fixismul
FIXÍSM s. n. Concepție biologică care neagă procesul evoluției lumii vii și care consideră că speciile de animale și de plante sunt invariabile în decursul întregii istorii a Pământului. – Din fr. fixisme.

DOOM

fixísm s. n.
fixismului
FIXÍSM s. n. Concepție biologică care neagă procesul evoluției lumii vii și care consideră că speciile de animale și de plante sunt invariabile în decursul întregii istorii a Pământului. – Din fr. fixisme.

DOOM

fixísm s. n.
fixist
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixist
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixista
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixista
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixiste
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixiste
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistei
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistei
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistele
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistele
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistelor
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistelor
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistul
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistul
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistului
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixistului
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixitate
FIXITÁTE s. f. Starea, caracterul, însușirea a ceea ce este fix; nemișcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité.

DOOM

fixitáte s. f., g.-d. art. fixitắții
fixiști
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixiști
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixiștii
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixiștii
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixiștilor
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixiștilor
FIXÍST, -Ă, fixiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fixismului, privitor la fixism. 2. S. m. și f. Adept al fixismului. – Din fr. fixiste.

DOOM

fixíst adj. m., s. m., pl. fixíști; adj. f., s. f. fixístă, pl. fixíste
fixul
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fixului
FIX, -Ă, ficși, -xe, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se află atașat. Șurub fix. ♦ Care rămâne oprit asupra unui anumit punct. Privire fixă. ♦ Care nu se schimbă, nu variază; stabil. Preț fix. ◊ Idee fixă = idee care preocupă permanent pe cineva, care îl împiedică să se gândească la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

DOOM

fix adj. m., pl. ficși; f. fíxă, pl. fíxe
fixând
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixînd
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.

DOOM

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză
fixări
FIXÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa.

DOOM

fixáre s. f., g.-d. art. fixắrii
fixării
FIXÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa.

DOOM

fixáre s. f., g.-d. art. fixắrii
fixările
FIXÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa.

DOOM

fixáre s. f., g.-d. art. fixắrii
fixărilor
FIXÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa.

DOOM

fixáre s. f., g.-d. art. fixắrii
fizic
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizic
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizica
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizica
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízică s. f., g.-d. art. fízicii
fizica
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicalism
FIZICALÍSM s. n. Concepție neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii trebuie să fie limbajul tuturor științelor. – Din fr. physicalisme.
fizicalismul
FIZICALÍSM s. n. Concepție neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii trebuie să fie limbajul tuturor științelor. – Din fr. physicalisme.
fizicalismului
FIZICALÍSM s. n. Concepție neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii trebuie să fie limbajul tuturor științelor. – Din fr. physicalisme.
fizicalist
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicalista
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicaliste
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicalistei
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicalistele
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicalistelor
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicalistul
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicalistului
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicaliști
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicaliștii
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizicaliștilor
FIZICALÍST, -Ă, fizicaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al fizicalismului. – Din fr. physicaliste.
fizice
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizice
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicei
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicei
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicele
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicele
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicelor
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicelor
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicește
FIZICÉȘTE adv. Sub raportul fizic (1); în ce privește fizicul (2). – Fizic + suf. -ește.

DOOM

fizicéște adv.
fizici
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizici
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizici
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízică s. f., g.-d. art. fízicii
fizician
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fiziciana
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicianul
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicianului
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fiziciene
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicienei
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicienele
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicienelor
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicieni
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicienii
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicienilor
FIZICIÁN, -Ă, fizicieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul fizicii (4), specialist în fizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. physicien.

DOOM

fiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fiziciénei (-ci-e-); pl. fiziciéne
fizicii
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicii
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicii
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízică s. f., g.-d. art. fízicii
fizicile
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízică s. f., g.-d. art. fízicii
fizicilor
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicilor
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicilor
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízică s. f., g.-d. art. fízicii
fizicul
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicul
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicului
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizicului
FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din fr. physique.

DOOM

fízic2 s. n.
fizie
-FIZIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „fizic”, „natură”. [< fr. -physie, it. -fisia, cf. gr. physis].
fizio
FIZIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) natură” sau „(referitor la) fizic”; „(din punct de vedere) fiziologic”. [Pron. -zi-o-, var. fisio-. / < fr. physio-, it. fisio-, cf. gr. physis – natură].
fiziocrat
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocrata
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocrate
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocratei
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocratele
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocratelor
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocratic
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocratica
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocratice
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocraticei
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocraticele
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocraticelor
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocratici
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocraticii
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocraticilor
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocraticul
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocraticului
FIZIOCRÁTIC, -Ă, fiziocratici, -ce, adj. Care aparține fiziocrației, privitor la fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.

DOOM

fiziocrátic (-zi-o-cra-) adj. m., pl. fiziocrátici; f. fiziocrátică, pl. fiziocrátice
fiziocratism
FIZIOCRATÍSM s. n. Fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratisme.
fiziocratismul
FIZIOCRATÍSM s. n. Fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratisme.
fiziocratismului
FIZIOCRATÍSM s. n. Fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratisme.
fiziocratul
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocratului
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocrați
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocrația
FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din sec. XVIII care susține că agricultura constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.

DOOM

fiziocrațíe (-zi-o-cra-) s. f., art. fiziocrațía, g.-d. fiziocrațíi, art. fiziocrațíei
fiziocrație
FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din sec. XVIII care susține că agricultura constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.

DOOM

fiziocrațíe (-zi-o-cra-) s. f., art. fiziocrațía, g.-d. fiziocrațíi, art. fiziocrațíei
fiziocrației
FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din sec. XVIII care susține că agricultura constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.

DOOM

fiziocrațíe (-zi-o-cra-) s. f., art. fiziocrațía, g.-d. fiziocrațíi, art. fiziocrațíei
fiziocrații
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziocrații
FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din sec. XVIII care susține că agricultura constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.

DOOM

fiziocrațíe (-zi-o-cra-) s. f., art. fiziocrațía, g.-d. fiziocrațíi, art. fiziocrațíei
fiziocraților
FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.

DOOM

fiziocrát (-zi-o-crat) s. m., pl. fiziocráți
fiziognomie
FIZIOGNOMÍE s.f. v. fizionomie.
fiziognomonia
FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.

DOOM

fiziognomoníe (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei
fiziognomonic
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonica
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonice
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonicei
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonicele
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonicelor
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonici
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonicii
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonicilor
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonicul
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonicului
FIZIOGNOMÓNIC, -Ă, fiziognomonici, -ce, adj. Referitor la fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
fiziognomonie
FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.

DOOM

fiziognomoníe (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei
fiziognomoniei
FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.

DOOM

fiziognomoníe (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei
fiziognomonii
FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.

DOOM

fiziognomoníe (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei
fiziograf
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografa
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografe
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografei
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografele
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografelor
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografi
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografia
FIZIOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pământului. [Gen. -iei. / < fr. physiographie].

DOOM

fiziografíe (-zi-o-gra-) s. f., art. fiziografía, g.-d. fiziografíi, art. fiziografíei
fiziografic
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziografica
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziografice
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziograficei
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziograficele
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziograficelor
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziografici
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziograficii
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziograficilor
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziograficul
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziograficului
FIZIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la fiziografie. [Cf. germ. physiographisch].
fiziografie
FIZIOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pământului. [Gen. -iei. / < fr. physiographie].

DOOM

fiziografíe (-zi-o-gra-) s. f., art. fiziografía, g.-d. fiziografíi, art. fiziografíei
fiziografiei
FIZIOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pământului. [Gen. -iei. / < fr. physiographie].

DOOM

fiziografíe (-zi-o-gra-) s. f., art. fiziografía, g.-d. fiziografíi, art. fiziografíei
fiziografii
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografii
FIZIOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pământului. [Gen. -iei. / < fr. physiographie].

DOOM

fiziografíe (-zi-o-gra-) s. f., art. fiziografía, g.-d. fiziografíi, art. fiziografíei
fiziografiile
FIZIOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pământului. [Gen. -iei. / < fr. physiographie].

DOOM

fiziografíe (-zi-o-gra-) s. f., art. fiziografía, g.-d. fiziografíi, art. fiziografíei
fiziografiilor
FIZIOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pământului. [Gen. -iei. / < fr. physiographie].

DOOM

fiziografíe (-zi-o-gra-) s. f., art. fiziografía, g.-d. fiziografíi, art. fiziografíei
fiziografilor
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziograful
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziografului
FIZIOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziografie. [< fiziografie].
fiziolatrie
FIZIOLATRÍE s.f. Închinare la fenomenele naturii. [Gen. -iei. / < fr. physiolâtrie].

DOOM

fiziolatríe (-zi-o-la-tri-) s. f., art. fiziolatría, g.-d. fiziolatríi, art. fiziolatríei
fiziolog
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologa
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologe
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologei
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologele
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologelor
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologi
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologia
FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.

DOOM

fiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziología, g.-d. fiziologíi, art. fiziologíei
fiziologic
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologica
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologice
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologicei
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologicele
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologicelor
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologici
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologicii
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologicilor
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologicul
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologicului
FIZIOLÓGIC, -Ă, fiziologici, -ce, adj. Care aparține fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apă și sare care imită compoziția serului sangvin și care se injectează în organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.

DOOM

fiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziológici; f. fiziológică, pl. fiziológice
fiziologie
FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.

DOOM

fiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziología, g.-d. fiziologíi, art. fiziologíei
fiziologiei
FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.

DOOM

fiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziología, g.-d. fiziologíi, art. fiziologíei
fiziologii
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologii
FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.

DOOM

fiziologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziología, g.-d. fiziologíi, art. fiziologíei
fiziologilor
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologist
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologista
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologiste
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologistei
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologistele
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologistelor
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologistul
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologistului
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologiști
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologiștii
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologiștilor
FIZIOLOGÍST, -Ă, fiziologiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.

DOOM

fiziologístă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziologístei; pl. fiziologíste
fiziologul
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fiziologului
FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

DOOM

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe
fizionomia
FIZIONOMÍE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ◊ Joc de fizionomie = mimică. 2. Fig. Caracter distinctiv, înfățișare particulară (a unei epoci, a unei colectivități umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.

DOOM

fizionomíe (-zi-o-) s. f., art. fizionomía, g.-d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile
fizionomic
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomica
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomice
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomicei
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomicele
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomicelor
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomici
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomicii
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomicilor
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomicul
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomicului
FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
fizionomie
FIZIONOMÍE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ◊ Joc de fizionomie = mimică. 2. Fig. Caracter distinctiv, înfățișare particulară (a unei epoci, a unei colectivități umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.

DOOM

fizionomíe (-zi-o-) s. f., art. fizionomía, g.-d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile
fizionomiei
FIZIONOMÍE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ◊ Joc de fizionomie = mimică. 2. Fig. Caracter distinctiv, înfățișare particulară (a unei epoci, a unei colectivități umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.

DOOM

fizionomíe (-zi-o-) s. f., art. fizionomía, g.-d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile
fizionomii
FIZIONOMÍE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ◊ Joc de fizionomie = mimică. 2. Fig. Caracter distinctiv, înfățișare particulară (a unei epoci, a unei colectivități umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.

DOOM

fizionomíe (-zi-o-) s. f., art. fizionomía, g.-d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile
fizionomiile
FIZIONOMÍE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ◊ Joc de fizionomie = mimică. 2. Fig. Caracter distinctiv, înfățișare particulară (a unei epoci, a unei colectivități umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.

DOOM

fizionomíe (-zi-o-) s. f., art. fizionomía, g.-d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile
fizionomiilor
FIZIONOMÍE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară; chip. ◊ Joc de fizionomie = mimică. 2. Fig. Caracter distinctiv, înfățișare particulară (a unei epoci, a unei colectivități umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.

DOOM

fizionomíe (-zi-o-) s. f., art. fizionomía, g.-d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi, art. fizionomíile
fizionomist
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomista
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomiste
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomistei
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomistele
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomistelor
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomistică
FIZIONOMÍSTICĂ s.f. Pretinsă știință de a stabili unele interpretări caracteristice pe baza semnalmentelor și particularităților feței; fiziognomonie. [Pron. -zi-o-. / cf. germ. Physiognomistik].
fizionomistul
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomistului
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomiști
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomiștii
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fizionomiștilor
FIZIONOMÍST, -Ă, fizionomiști, -ste, s. m. și f. Persoană care are (sau pretinde că are) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomiste.

DOOM

fizionomístă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizionomístei; pl. fizionomíste
fiziopatolog
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologa
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologe
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologei
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologele
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologelor
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologi
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologia
FIZIOPATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.

DOOM

fiziopatologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziopatología, g.-d. fiziopatologíi, art. fiziopatologíei
fiziopatologic
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologica
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologice
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologicei
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologicele
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologicelor
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologici
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologicii
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologicilor
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologicul
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologicului
FIZIOPATOLÓGIC, -Ă, fiziopatologici, -ce, adj. Care aparține fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.

DOOM

fiziopatológic (-zi-o-) adj. m., pl. fiziopatológici; f. fiziopatológică, pl. fiziopatológice
fiziopatologie
FIZIOPATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.

DOOM

fiziopatologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziopatología, g.-d. fiziopatologíi, art. fiziopatologíei
fiziopatologiei
FIZIOPATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.

DOOM

fiziopatologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziopatología, g.-d. fiziopatologíi, art. fiziopatologíei
fiziopatologii
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologii
FIZIOPATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.

DOOM

fiziopatologíe (-zi-o-) s. f., art. fiziopatología, g.-d. fiziopatologíi, art. fiziopatologíei
fiziopatologilor
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologul
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fiziopatologului
FIZIOPATOLÓG, fiziopatologi, s. m. Specialist în fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).

DOOM

*fiziopatológ (-zi-o-) s. m., pl. fiziopatológi
fizioterapeut
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeuta
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeute
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeutei
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeutele
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeutelor
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeutul
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeutului
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeuți
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeuții
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapeuților
FIZIOTERAPEÚT, -Ă, fizioterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv).

DOOM

*fizioterapeútă (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fizioterapeútei; pl. fizioterapeúte
fizioterapic
FIZIOTERÁPIC, -Ă, fizioterapici, -ce, adj. Referitor la fizioterapie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapique.
fizioterapie
FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapie.

DOOM

fizioterapíe (-zi-o-) s. f., art. fizioterapía, g.-d. fizioterapíi, art. fizioterapíei
fiș
FIȘ, fișuri, s. n. (Tipogr.) Amestec de litere de diferite caractere și corpuri devenit inutilizabil; casă cu litere amestecate.

DOOM

fiș s. n., pl. fíșuri
fișa
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișa
FÍȘĂ, fișe, s. f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton folosită pentru a face însemnări în cursul unei documentări sau în vederea elaborării unei lucrări; conținutul unei fișe. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicație periodică. ♦ Fișă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fișă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fișă de evidență = foaie volantă folosită în lucrările de evidență contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creșterii, al diminuării și al existenței soldului la o anumită dată. Fișă tehnologică = (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de rețea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.

DOOM

fíșă (foaie, piesă) s. f., art. fíșa, g.-d. art. fíșei; pl. fíșe
fișai
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișam
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișare
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișare
FIȘÁRE s.f. Acțiunea de a fișa și rezultatul ei. [< fișa].
fișarea
FIȘÁRE s.f. Acțiunea de a fișa și rezultatul ei. [< fișa].
fișară
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișarăm
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișarăți
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișase
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișasem
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișaseră
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișaserăm
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișaserăți
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișaseși
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișaseți
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișat
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișat
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișata
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișate
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișatei
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișatele
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișatelor
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișatul
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișatului
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișau
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișași
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișați
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișați
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișații
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișaților
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
fișcă
FÍȘCĂ, fiști, s. f. (Reg.) Biciușcă; p. ext. lovitură dată cu biciușca. – Formație onomatopeică.

DOOM

fíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. fíștii; pl. fiști
fișe
FÍȘĂ, fișe, s. f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton folosită pentru a face însemnări în cursul unei documentări sau în vederea elaborării unei lucrări; conținutul unei fișe. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicație periodică. ♦ Fișă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fișă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fișă de evidență = foaie volantă folosită în lucrările de evidență contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creșterii, al diminuării și al existenței soldului la o anumită dată. Fișă tehnologică = (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de rețea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.

DOOM

fíșă (foaie, piesă) s. f., art. fíșa, g.-d. art. fíșei; pl. fíșe
fișează
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișei
FÍȘĂ, fișe, s. f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton folosită pentru a face însemnări în cursul unei documentări sau în vederea elaborării unei lucrări; conținutul unei fișe. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicație periodică. ♦ Fișă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fișă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fișă de evidență = foaie volantă folosită în lucrările de evidență contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creșterii, al diminuării și al existenței soldului la o anumită dată. Fișă tehnologică = (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de rețea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.

DOOM

fíșă (foaie, piesă) s. f., art. fíșa, g.-d. art. fíșei; pl. fíșe
fișele
FÍȘĂ, fișe, s. f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton folosită pentru a face însemnări în cursul unei documentări sau în vederea elaborării unei lucrări; conținutul unei fișe. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicație periodică. ♦ Fișă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fișă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fișă de evidență = foaie volantă folosită în lucrările de evidență contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creșterii, al diminuării și al existenței soldului la o anumită dată. Fișă tehnologică = (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de rețea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.

DOOM

fíșă (foaie, piesă) s. f., art. fíșa, g.-d. art. fíșei; pl. fíșe
fișelor
FÍȘĂ, fișe, s. f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton folosită pentru a face însemnări în cursul unei documentări sau în vederea elaborării unei lucrări; conținutul unei fișe. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicație periodică. ♦ Fișă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fișă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fișă de evidență = foaie volantă folosită în lucrările de evidență contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creșterii, al diminuării și al existenței soldului la o anumită dată. Fișă tehnologică = (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de rețea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.

DOOM

fíșă (foaie, piesă) s. f., art. fíșa, g.-d. art. fíșei; pl. fíșe
fișet
FIȘÉT, fișete, s. n. Dulap metalic folosit pentru păstrarea în siguranță a unor acte, dosare, documente etc. – Din fr. fichet.

DOOM

*fișét s. n., pl. fișéte
fișete
FIȘÉT, fișete, s. n. Dulap metalic folosit pentru păstrarea în siguranță a unor acte, dosare, documente etc. – Din fr. fichet.

DOOM

*fișét s. n., pl. fișéte
fișetele
FIȘÉT, fișete, s. n. Dulap metalic folosit pentru păstrarea în siguranță a unor acte, dosare, documente etc. – Din fr. fichet.

DOOM

*fișét s. n., pl. fișéte
fișetelor
FIȘÉT, fișete, s. n. Dulap metalic folosit pentru păstrarea în siguranță a unor acte, dosare, documente etc. – Din fr. fichet.

DOOM

*fișét s. n., pl. fișéte
fișetul
FIȘÉT, fișete, s. n. Dulap metalic folosit pentru păstrarea în siguranță a unor acte, dosare, documente etc. – Din fr. fichet.

DOOM

*fișét s. n., pl. fișéte
fișetului
FIȘÉT, fișete, s. n. Dulap metalic folosit pentru păstrarea în siguranță a unor acte, dosare, documente etc. – Din fr. fichet.

DOOM

*fișét s. n., pl. fișéte
fișez
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișeze
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișezi
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișic
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fișek.

DOOM

fișíc s. n., pl. fișícuri
fișicul
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fișek.

DOOM

fișíc s. n., pl. fișícuri
fișicului
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fișek.

DOOM

fișíc s. n., pl. fișícuri
fișicuri
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fișek.

DOOM

fișíc s. n., pl. fișícuri
fișicurile
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fișek.

DOOM

fișíc s. n., pl. fișícuri
fișicurilor
FIȘÍC, fișicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice așezate una peste alta și înfășurate în hârtie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hârtie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fișek.

DOOM

fișíc s. n., pl. fișícuri
fișier
FIȘIÉR, fișiere, s. n. 1. Colecție de fișe organizate într-un anumit fel. ♦ (În biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie în care se păstrează fișe. 3. (Inform.) Colecție de date de același tip grupate sub un nume și reprezentate pe un suport (discuri, benzi magnetice etc.). [Pr.: -și-er] – Din fr. fichier.

DOOM

fișiér (-și-er) s. n., pl. fișiére
fișiere
FIȘIÉR, fișiere, s. n. 1. Colecție de fișe organizate într-un anumit fel. ♦ (În biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie în care se păstrează fișe. 3. (Inform.) Colecție de date de același tip grupate sub un nume și reprezentate pe un suport (discuri, benzi magnetice etc.). [Pr.: -și-er] – Din fr. fichier.

DOOM

fișiér (-și-er) s. n., pl. fișiére
fișierele
FIȘIÉR, fișiere, s. n. 1. Colecție de fișe organizate într-un anumit fel. ♦ (În biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie în care se păstrează fișe. 3. (Inform.) Colecție de date de același tip grupate sub un nume și reprezentate pe un suport (discuri, benzi magnetice etc.). [Pr.: -și-er] – Din fr. fichier.

DOOM

fișiér (-și-er) s. n., pl. fișiére
fișierelor
FIȘIÉR, fișiere, s. n. 1. Colecție de fișe organizate într-un anumit fel. ♦ (În biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie în care se păstrează fișe. 3. (Inform.) Colecție de date de același tip grupate sub un nume și reprezentate pe un suport (discuri, benzi magnetice etc.). [Pr.: -și-er] – Din fr. fichier.

DOOM

fișiér (-și-er) s. n., pl. fișiére
fișierul
FIȘIÉR, fișiere, s. n. 1. Colecție de fișe organizate într-un anumit fel. ♦ (În biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie în care se păstrează fișe. 3. (Inform.) Colecție de date de același tip grupate sub un nume și reprezentate pe un suport (discuri, benzi magnetice etc.). [Pr.: -și-er] – Din fr. fichier.

DOOM

fișiér (-și-er) s. n., pl. fișiére
fișierului
FIȘIÉR, fișiere, s. n. 1. Colecție de fișe organizate într-un anumit fel. ♦ (În biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie în care se păstrează fișe. 3. (Inform.) Colecție de date de același tip grupate sub un nume și reprezentate pe un suport (discuri, benzi magnetice etc.). [Pr.: -și-er] – Din fr. fichier.

DOOM

fișiér (-și-er) s. n., pl. fișiére
fișiu
FIȘÍU, fișiuri, s. n. (Înv.) Batic subțire de mătase. – Din fr. fichu.

DOOM

fișíu (înv.) s. n., art. fișíul; pl. fișíuri
fișiul
FIȘÍU, fișiuri, s. n. (Înv.) Batic subțire de mătase. – Din fr. fichu.

DOOM

fișíu (înv.) s. n., art. fișíul; pl. fișíuri
fișiului
FIȘÍU, fișiuri, s. n. (Înv.) Batic subțire de mătase. – Din fr. fichu.

DOOM

fișíu (înv.) s. n., art. fișíul; pl. fișíuri
fișiuri
FIȘÍU, fișiuri, s. n. (Înv.) Batic subțire de mătase. – Din fr. fichu.

DOOM

fișíu (înv.) s. n., art. fișíul; pl. fișíuri
fișiurile
FIȘÍU, fișiuri, s. n. (Înv.) Batic subțire de mătase. – Din fr. fichu.

DOOM

fișíu (înv.) s. n., art. fișíul; pl. fișíuri
fișiurilor
FIȘÍU, fișiuri, s. n. (Înv.) Batic subțire de mătase. – Din fr. fichu.

DOOM

fișíu (înv.) s. n., art. fișíul; pl. fișíuri
fiștecare
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiștecărei
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiștecăreia
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiștecărui
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fiștecăruia
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.

DOOM

fiștecáre2 (pop.) pr. m., g.-d. fiștecắruia; f. fiștecáre, g.-d. fiștecắreia
fișteica
FIȘTÉICĂ, fișteici, s. f. (Reg.) Bucată de pământ lungă și îngustă; fâșie de pământ (arabil). – Et. nec.

DOOM

fiștéică (reg.) (fiș-tei-) s. f., g.-d. art. fiștéicii; pl. fiștéici
fișteici
FIȘTÉICĂ, fișteici, s. f. (Reg.) Bucată de pământ lungă și îngustă; fâșie de pământ (arabil). – Et. nec.

DOOM

fiștéică (reg.) (fiș-tei-) s. f., g.-d. art. fiștéicii; pl. fiștéici
fișteicii
FIȘTÉICĂ, fișteici, s. f. (Reg.) Bucată de pământ lungă și îngustă; fâșie de pământ (arabil). – Et. nec.

DOOM

fiștéică (reg.) (fiș-tei-) s. f., g.-d. art. fiștéicii; pl. fiștéici
fișteicile
FIȘTÉICĂ, fișteici, s. f. (Reg.) Bucată de pământ lungă și îngustă; fâșie de pământ (arabil). – Et. nec.

DOOM

fiștéică (reg.) (fiș-tei-) s. f., g.-d. art. fiștéicii; pl. fiștéici
fișteicilor
FIȘTÉICĂ, fișteici, s. f. (Reg.) Bucată de pământ lungă și îngustă; fâșie de pământ (arabil). – Et. nec.

DOOM

fiștéică (reg.) (fiș-tei-) s. f., g.-d. art. fiștéicii; pl. fiștéici
fișticare
FIȘTICÁRE pron. nehot. v. fiecare.
fișu
FIȘÚ s.n. v. fișiu.
fișul
FIȘ, fișuri, s. n. (Tipogr.) Amestec de litere de diferite caractere și corpuri devenit inutilizabil; casă cu litere amestecate.

DOOM

fiș s. n., pl. fíșuri
fișului
FIȘ, fișuri, s. n. (Tipogr.) Amestec de litere de diferite caractere și corpuri devenit inutilizabil; casă cu litere amestecate.

DOOM

fiș s. n., pl. fíșuri
fișuri
FIȘ, fișuri, s. n. (Tipogr.) Amestec de litere de diferite caractere și corpuri devenit inutilizabil; casă cu litere amestecate.

DOOM

fiș s. n., pl. fíșuri
fișurile
FIȘ, fișuri, s. n. (Tipogr.) Amestec de litere de diferite caractere și corpuri devenit inutilizabil; casă cu litere amestecate.

DOOM

fiș s. n., pl. fíșuri
fișurilor
FIȘ, fișuri, s. n. (Tipogr.) Amestec de litere de diferite caractere și corpuri devenit inutilizabil; casă cu litere amestecate.

DOOM

fiș s. n., pl. fíșuri
fișând
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișînd
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.

DOOM

fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấnd
fișări
FIȘÁRE s.f. Acțiunea de a fișa și rezultatul ei. [< fișa].
fișării
FIȘÁRE s.f. Acțiunea de a fișa și rezultatul ei. [< fișa].
fișările
FIȘÁRE s.f. Acțiunea de a fișa și rezultatul ei. [< fișa].
fișărilor
FIȘÁRE s.f. Acțiunea de a fișa și rezultatul ei. [< fișa].
fițe
FÍȚE s. f. pl. (În expr.) A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat. – Et. nec.

DOOM

fíțe s. f. pl.
fițele
FÍȚE s. f. pl. (În expr.) A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat. – Et. nec.

DOOM

fíțe s. f. pl.
fițelor
FÍȚE s. f. pl. (În expr.) A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat. – Et. nec.

DOOM

fíțe s. f. pl.
fițos
fițos, -oasă, fițoși, -oase adj. 1. mofturos, capricios. 2. încrezut; prețios. 3. (fig.) căutat, studiat. 4. (d. lucruri) prețios, scump, costisitor.
fițuica
FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.

DOOM

fițúică (-țui-) s. f., g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici
fițuici
FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.

DOOM

fițúică (-țui-) s. f., g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici
fițuicii
FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.

DOOM

fițúică (-țui-) s. f., g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici
fițuicile
FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.

DOOM

fițúică (-țui-) s. f., g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici
fițuicilor
FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.

DOOM

fițúică (-țui-) s. f., g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici
fiță
FÍȚĂ, fițe, s. f. (Regional) Leliță. Nu știu cum se pripășise la fița Smaranda, unde ședeam în gazdă, un țigănaș slăbuț și perpelit. VLAHUȚĂ, O. A 384.