fe
FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum. DOOM
*fier-betón s. n.
feaci
Feaci(eni) = Phaeaces.
feacieni
Feaci(eni) = Phaeaces.
febe
Febe = Phoebe.
feblețe
FEBLÉȚE s. f. (Fam.) Înclinație, slăbiciune, atracție pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc. ♦ Ceea ce constituie obiectul înclinației, slăbiciunii, atracției cuiva. – Din fr. faiblesse. DOOM
febléțe (fam.) (fe-ble-) s. f., art. febléțea, g.-d. febléți, art. febléții
febra
FÉBRĂ s. f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ◊ Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre. DOOM
fébră (fe-bră) s. f., g.-d. art. fébrei
febre
FÉBRĂ s. f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ◊ Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre. DOOM
fébră (fe-bră) s. f., g.-d. art. fébrei
febrei
FÉBRĂ s. f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ◊ Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre. DOOM
fébră (fe-bră) s. f., g.-d. art. fébrei
febrele
FÉBRĂ s. f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ◊ Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre. DOOM
fébră (fe-bră) s. f., g.-d. art. fébrei
febrelor
FÉBRĂ s. f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacția organismului la un agent infecțios, toxic etc.; temperatură, căldură, arșiță, fierbințeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifestă prin temperatură ridicată. ◊ Febră aftoasă v. aftoasă. Febră recurentă v. recurent. Febră musculară = stare de oboseală generală care apare în urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emoție, neliniște, încordare (înaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre. DOOM
fébră (fe-bră) s. f., g.-d. art. fébrei
febri
FEBRI- v. febră.
febricita
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitai
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitam
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitare
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitare
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter.
febricitară
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitarăm
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitarăți
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitase
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitasem
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitaseră
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitaserăm
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitaserăți
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitaseși
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitaseți
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitat
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitate
FEBRICITÁTE s. f. Tendință de a face febră. – Din fr. fébricité. DOOM
*febricitáte (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febricitắții
febricitatea
FEBRICITÁTE s. f. Tendință de a face febră. – Din fr. fébricité. DOOM
*febricitáte (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febricitắții
febricitau
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitași
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitați
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitează
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitez
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febriciteze
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitezi
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitând
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricitînd
FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter. DOOM
febricitá (a ~) (fe-bri-) vb., ind. prez. 3 febriciteáză
febricități
FEBRICITÁTE s. f. Tendință de a face febră. – Din fr. fébricité. DOOM
*febricitáte (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febricitắții
febricității
FEBRICITÁTE s. f. Tendință de a face febră. – Din fr. fébricité. DOOM
*febricitáte (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febricitắții
febrifug
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifuga
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifuge
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifugei
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifugele
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifugelor
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifugi
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifugii
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifugilor
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifugul
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrifugului
FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. DOOM
febrifúg2 (fe-bri-) s. n., pl. febrifúge
febrigen
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigena
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigene
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigenei
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigenele
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigenelor
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigeni
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigenii
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigenilor
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigenul
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febrigenului
FEBRIGÉN, -Ă adj. Care produce febră. [< fr. fébrigène, cf. lat. febris – febră, gr. gennan – a naște].
febril
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrila
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrile
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrilei
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrilele
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrilelor
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrili
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrilii
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrililor
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrilitate
FEBRILITÁTE s. f. Încordare, înfrigurare; activitate intensă, vie. – Din fr. fébrilité. DOOM
febrilitáte (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febrilitắții
febrilitatea
FEBRILITÁTE s. f. Încordare, înfrigurare; activitate intensă, vie. – Din fr. fébrilité. DOOM
febrilitáte (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febrilitắții
febrilități
FEBRILITÁTE s. f. Încordare, înfrigurare; activitate intensă, vie. – Din fr. fébrilité. DOOM
febrilitáte (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febrilitắții
febrilității
FEBRILITÁTE s. f. Încordare, înfrigurare; activitate intensă, vie. – Din fr. fébrilité. DOOM
febrilitáte (fe-bri-) s. f., g.-d. art. febrilitắții
febrilul
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
febrilului
FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. DOOM
febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle
februalii
FEBRUÁLII s.f.pl. (Ant.) Sărbători care se celebrau în luna februarie în amintirea morților. [Pron. -bru-a-. / < fr. fébruales]. DOOM
Februálii (sărbători romane) (Fe-bru-a-) s. propriu f. pl., art. Februáliile (li-i-)
februaliile
FEBRUÁLII s.f.pl. (Ant.) Sărbători care se celebrau în luna februarie în amintirea morților. [Pron. -bru-a-. / < fr. fébruales]. DOOM
Februálii (sărbători romane) (Fe-bru-a-) s. propriu f. pl., art. Februáliile (li-i-)
februaliilor
FEBRUÁLII s.f.pl. (Ant.) Sărbători care se celebrau în luna februarie în amintirea morților. [Pron. -bru-a-. / < fr. fébruales]. DOOM
Februálii (sărbători romane) (Fe-bru-a-) s. propriu f. pl., art. Februáliile (li-i-)
februar
FEBRUÁR s. m. v. februarie. DOOM
februárie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februárie; abr. febr.; II /.02./-02-
februarie
FEBRUÁR s. m. v. februarie. DOOM
februárie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februárie; abr. febr.; II /.02./-02-
februariu
FEBRUÁR s. m. v. februarie. DOOM
februárie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februárie; abr. febr.; II /.02./-02-
februus
Februus, străveche divinitate italică căreia îi era consacrată luna februarie. Mai tîrziu Februus a patronat lumea subpămînteană, ajungînd să fie considerat drept una dintre zeitățile infernale.
febus
Febus = Phoebus.
fecal
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecala
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecala
FECÁLĂ, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță) fecală (și substantivat, f. pl.) = resturi din alimentele digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
fecále s. f. pl., art. fecálele
fecale
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecale
FECÁLĂ, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță) fecală (și substantivat, f. pl.) = resturi din alimentele digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
fecále s. f. pl., art. fecálele
fecalei
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecalei
FECÁLĂ, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță) fecală (și substantivat, f. pl.) = resturi din alimentele digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
fecále s. f. pl., art. fecálele
fecalele
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecalele
FECÁLĂ, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță) fecală (și substantivat, f. pl.) = resturi din alimentele digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
fecále s. f. pl., art. fecálele
fecalelor
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecalelor
FECÁLĂ, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță) fecală (și substantivat, f. pl.) = resturi din alimentele digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
fecále s. f. pl., art. fecálele
fecali
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecalii
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecalilor
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecaloame
FECALÓM, fecaloame, s. n. (Med.) Aglomerare patologică de fecale condensate în colon sau rect. – Din fr. fécalome.
fecaloamele
FECALÓM, fecaloame, s. n. (Med.) Aglomerare patologică de fecale condensate în colon sau rect. – Din fr. fécalome.
fecaloamelor
FECALÓM, fecaloame, s. n. (Med.) Aglomerare patologică de fecale condensate în colon sau rect. – Din fr. fécalome.
fecaloid
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloida
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloide
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloidei
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloidele
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloidelor
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloidul
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloidului
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloizi
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloizii
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecaloizilor
FECALOÍD, -Ă, fecaloizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are aspect de fecale. 2. S. n. Vomisment având mirosul și aspectul de fecale. – Din fr. fécaloïde.
fecalom
FECALÓM, fecaloame, s. n. (Med.) Aglomerare patologică de fecale condensate în colon sau rect. – Din fr. fécalome.
fecalomul
FECALÓM, fecaloame, s. n. (Med.) Aglomerare patologică de fecale condensate în colon sau rect. – Din fr. fécalome.
fecalomului
FECALÓM, fecaloame, s. n. (Med.) Aglomerare patologică de fecale condensate în colon sau rect. – Din fr. fécalome.
fecalul
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecalului
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. DOOM
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecial
FECIÁL s.m. Preot al lui Iupiter, care la romani avea sarcina de a încheia pace, alianțe etc. sau de a declara război. [Pron. -ci-al. / < lat. fecialis, cf. fr. fécial].
fecioara
FECIOÁRĂ, fecioare, s. f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină. ◊ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. N. pr. art. (Bis.) Maica Domnului. 3. N. pr. Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară. DOOM
fecioáră (fată) s. f., g.-d. art. fecioárei; pl. fecioáre
fecioare
FECIOÁRĂ, fecioare, s. f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină. ◊ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. N. pr. art. (Bis.) Maica Domnului. 3. N. pr. Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară. DOOM
fecioáră (fată) s. f., g.-d. art. fecioárei; pl. fecioáre
fecioarei
FECIOÁRĂ, fecioare, s. f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină. ◊ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. N. pr. art. (Bis.) Maica Domnului. 3. N. pr. Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară. DOOM
fecioáră (fată) s. f., g.-d. art. fecioárei; pl. fecioáre
fecioarele
FECIOÁRĂ, fecioare, s. f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină. ◊ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. N. pr. art. (Bis.) Maica Domnului. 3. N. pr. Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară. DOOM
fecioáră (fată) s. f., g.-d. art. fecioárei; pl. fecioáre
fecioarelor
FECIOÁRĂ, fecioare, s. f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină. ◊ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. N. pr. art. (Bis.) Maica Domnului. 3. N. pr. Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară. DOOM
fecioáră (fată) s. f., g.-d. art. fecioárei; pl. fecioáre
fecior
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior. DOOM
feciór (pop.) s. m., pl. fecióri
feciorandru
FECIORÁNDRU, feciorandri, s. m. (Rar, popular) Fecior. Cînd îl văzu, întrebă...: Al cui e feciorandrul acesta? RETEGANUL, P. I 15.
fecioraș
FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș. DOOM
fecioráș (pop.) s. m., pl. fecioráși
feciorași
FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș. DOOM
fecioráș (pop.) s. m., pl. fecioráși
feciorașii
FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș. DOOM
fecioráș (pop.) s. m., pl. fecioráși
feciorașilor
FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș. DOOM
fecioráș (pop.) s. m., pl. fecioráși
feciorașul
FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș. DOOM
fecioráș (pop.) s. m., pl. fecioráși
feciorașului
FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș. DOOM
fecioráș (pop.) s. m., pl. fecioráși
feciorea
FECIOREÁ, feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) Diminutiv al lui fecioară. Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele. TEODORESCU, P. P. 410.
feciorea
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioreai
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioream
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioreasca
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. DOOM
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști
feciorească
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioreau
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioreaua
FECIOREÁ, feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) Diminutiv al lui fecioară. Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele. TEODORESCU, P. P. 410.
fecioreați
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorei
FECIORÉL, feciorei, s. m. (Rar) Fecioraș. Fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142.
fecioreii
FECIORÉL, feciorei, s. m. (Rar) Fecioraș. Fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142.
fecioreilor
FECIORÉL, feciorei, s. m. (Rar) Fecioraș. Fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142.
feciorel
FECIORÉL, feciorei, s. m. (Rar) Fecioraș. Fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142.
feciorele
FECIOREÁ, feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) Diminutiv al lui fecioară. Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele. TEODORESCU, P. P. 410.
feciorele
FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică. DOOM
feciorícă s. f., g.-d. art. feciorélei; pl. fecioréle, art. feciorélele
feciorelei
FECIOREÁ, feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) Diminutiv al lui fecioară. Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele. TEODORESCU, P. P. 410.
feciorelei
FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică. DOOM
feciorícă s. f., g.-d. art. feciorélei; pl. fecioréle, art. feciorélele
feciorelele
FECIOREÁ, feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) Diminutiv al lui fecioară. Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele. TEODORESCU, P. P. 410.
feciorelele
FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică. DOOM
feciorícă s. f., g.-d. art. feciorélei; pl. fecioréle, art. feciorélele
feciorelelor
FECIOREÁ, feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) Diminutiv al lui fecioară. Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele. TEODORESCU, P. P. 410.
feciorelelor
FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică. DOOM
feciorícă s. f., g.-d. art. feciorélei; pl. fecioréle, art. feciorélele
feciorelnic
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnica
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnice
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnicei
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnicele
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnicelor
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnici
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnicii
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnicilor
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnicul
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelnicului
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic. DOOM
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorelul
FECIORÉL, feciorei, s. m. (Rar) Fecioraș. Fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142.
feciorelului
FECIORÉL, feciorei, s. m. (Rar) Fecioraș. Fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142.
feciorenie
FECIORÉNIE s. f. (Rar) Caracter feciorelnic. – Fecioară + suf. -enie.
fecioresc
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. DOOM
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști
fecioresc
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorescul
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. DOOM
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști
feciorescului
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. DOOM
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști
feciorește
FECIORÉȘTE2 adv. Ca feciorii (2), în felul feciorilor. – Fecior + suf. -ește. DOOM
fecioréște adv.
feciorește
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorești
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. DOOM
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști
feciorești
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioreștii
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. DOOM
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști
fecioreștile
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. DOOM
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști
fecioreștilor
FECIORÉSC2, -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f., art.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. DOOM
feciorésc adj. m., f. fecioreáscă; pl. m. și f. fecioréști
feciori
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior. DOOM
feciór (pop.) s. m., pl. fecióri
feciori
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioria
FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. – Fecior + suf. -ie. DOOM
fecioríe s. f., art. fecioría, g.-d. fecioríi, art. fecioríei
feciorica
FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică. DOOM
feciorícă s. f., g.-d. art. feciorélei; pl. fecioréle, art. feciorélele
feciorie
FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. – Fecior + suf. -ie. DOOM
fecioríe s. f., art. fecioría, g.-d. fecioríi, art. fecioríei
fecioriei
FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. – Fecior + suf. -ie. DOOM
fecioríe s. f., art. fecioría, g.-d. fecioríi, art. fecioríei
feciorii
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior. DOOM
feciór (pop.) s. m., pl. fecióri
feciorii
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorii
FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. – Fecior + suf. -ie. DOOM
fecioríe s. f., art. fecioría, g.-d. fecioríi, art. fecioríei
fecioriile
FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. – Fecior + suf. -ie. DOOM
fecioríe s. f., art. fecioría, g.-d. fecioríi, art. fecioríei
fecioriilor
FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. – Fecior + suf. -ie. DOOM
fecioríe s. f., art. fecioría, g.-d. fecioríi, art. fecioríei
feciorilor
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior. DOOM
feciór (pop.) s. m., pl. fecióri
feciorim
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorind
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorire
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorire
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioriră
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorirăm
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorirăți
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorise
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorisem
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioriseră
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioriserăm
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioriserăți
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioriseși
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioriseți
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorit
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioriși
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
fecioriți
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
feciorul
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior. DOOM
feciór (pop.) s. m., pl. fecióri
feciorului
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior. DOOM
feciór (pop.) s. m., pl. fecióri
fecral
FECRÁL s.n. (Tehn.) Aliaj de fier, crom și aluminiu cu rezistivitate mare. [< fr. fécral].
fecralul
FECRÁL s.n. (Tehn.) Aliaj de fier, crom și aluminiu cu rezistivitate mare. [< fr. fécral].
fecralului
FECRÁL s.n. (Tehn.) Aliaj de fier, crom și aluminiu cu rezistivitate mare. [< fr. fécral].
fecula
FECÚLĂ, (2) fecule, s. f. 1. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. 2. Sortiment de feculă (1). [Acc. și: féculă] – Din fr. fécule, lat. faecula. DOOM
!fecúlă s. f., g.-d. art. fecúlei; (sorturi) pl. fecúle
fecule
FECÚLĂ, (2) fecule, s. f. 1. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. 2. Sortiment de feculă (1). [Acc. și: féculă] – Din fr. fécule, lat. faecula. DOOM
!fecúlă s. f., g.-d. art. fecúlei; (sorturi) pl. fecúle
feculei
FECÚLĂ, (2) fecule, s. f. 1. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. 2. Sortiment de feculă (1). [Acc. și: féculă] – Din fr. fécule, lat. faecula. DOOM
!fecúlă s. f., g.-d. art. fecúlei; (sorturi) pl. fecúle
feculele
FECÚLĂ, (2) fecule, s. f. 1. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. 2. Sortiment de feculă (1). [Acc. și: féculă] – Din fr. fécule, lat. faecula. DOOM
!fecúlă s. f., g.-d. art. fecúlei; (sorturi) pl. fecúle
feculelor
FECÚLĂ, (2) fecule, s. f. 1. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. 2. Sortiment de feculă (1). [Acc. și: féculă] – Din fr. fécule, lat. faecula. DOOM
!fecúlă s. f., g.-d. art. fecúlei; (sorturi) pl. fecúle
feculent
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculenta
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculente
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculentei
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculentele
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculentelor
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculentul
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculentului
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculența
FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence. DOOM
feculénță s. f., g.-d. art. feculénței
feculențe
FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence. DOOM
feculénță s. f., g.-d. art. feculénței
feculenței
FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence. DOOM
feculénță s. f., g.-d. art. feculénței
feculenți
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculenții
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculenților
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. DOOM
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte
feculeria
FECULERÍE s.f. (Rar) Fabrică de produse făinoase, de amidon. [< fr. féculerie].
feculerie
FECULERÍE s.f. (Rar) Fabrică de produse făinoase, de amidon. [< fr. féculerie].
feculeriei
FECULERÍE s.f. (Rar) Fabrică de produse făinoase, de amidon. [< fr. féculerie].
feculerii
FECULERÍE s.f. (Rar) Fabrică de produse făinoase, de amidon. [< fr. féculerie].
feculometre
FECULOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea calităților feculelor. [< fr. féculomètre].
feculometrele
FECULOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea calităților feculelor. [< fr. féculomètre].
feculometrelor
FECULOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea calităților feculelor. [< fr. féculomètre].
feculometru
FECULOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea calităților feculelor. [< fr. féculomètre].
feculometrul
FECULOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea calităților feculelor. [< fr. féculomètre].
feculometrului
FECULOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea calităților feculelor. [< fr. féculomètre].
feculă
FECÚLĂ s. f. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. [Acc. și: féculă] – Din fr. fécule, lat. faecula.
fecund
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecunda
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecunda
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundai
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundam
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundare
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundare
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda. DOOM
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri
fecundarea
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda. DOOM
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri
fecundară
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundarăm
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundarăți
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundase
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundasem
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundaseră
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundaserăm
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundaserăți
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundaseși
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundaseți
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundat
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundat
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundat
FECUNDÁT1 s. n. Faptul de a fecunda. – V. fecunda. DOOM
fecundát s. n.
fecundata
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundate
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundatei
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundatele
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundatelor
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundatul
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundatului
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundau
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundași
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundați
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundați
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundația
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda). DOOM
fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)
fecundație
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda). DOOM
fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)
fecundației
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda). DOOM
fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)
fecundații
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundații
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda). DOOM
fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)
fecundațiile
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda). DOOM
fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)
fecundațiilor
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda). DOOM
fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)
fecundaților
FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda.
fecundațiune
FECUNDAȚIÚNE s.f. v. fecundație.
fecunde
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecundează
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundei
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecundele
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecundelor
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecundez
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundeze
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundezi
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecunditate
FECUNDITÁTE s. f. Capacitate a animalelor și a plantelor de a se reproduce și de a da descendenți normal dezvoltați. ♦ Capacitatea unui teren de a produce (multe) roade; rodnicie, fertilitate. ♦ Fig. Capacitatea cuiva de a scrie, de a compune, de a publica mult, de a activa intens și pe planuri diverse. – Din fr. fécondité, lat. fecunditas, -atis. DOOM
fecunditáte s. f., g.-d. art. fecunditắții
fecunditatea
FECUNDITÁTE s. f. Capacitate a animalelor și a plantelor de a se reproduce și de a da descendenți normal dezvoltați. ♦ Capacitatea unui teren de a produce (multe) roade; rodnicie, fertilitate. ♦ Fig. Capacitatea cuiva de a scrie, de a compune, de a publica mult, de a activa intens și pe planuri diverse. – Din fr. fécondité, lat. fecunditas, -atis. DOOM
fecunditáte s. f., g.-d. art. fecunditắții
fecundități
FECUNDITÁTE s. f. Capacitate a animalelor și a plantelor de a se reproduce și de a da descendenți normal dezvoltați. ♦ Capacitatea unui teren de a produce (multe) roade; rodnicie, fertilitate. ♦ Fig. Capacitatea cuiva de a scrie, de a compune, de a publica mult, de a activa intens și pe planuri diverse. – Din fr. fécondité, lat. fecunditas, -atis. DOOM
fecunditáte s. f., g.-d. art. fecunditắții
fecundității
FECUNDITÁTE s. f. Capacitate a animalelor și a plantelor de a se reproduce și de a da descendenți normal dezvoltați. ♦ Capacitatea unui teren de a produce (multe) roade; rodnicie, fertilitate. ♦ Fig. Capacitatea cuiva de a scrie, de a compune, de a publica mult, de a activa intens și pe planuri diverse. – Din fr. fécondité, lat. fecunditas, -atis. DOOM
fecunditáte s. f., g.-d. art. fecunditắții
fecundul
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecundului
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecundând
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundînd
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. DOOM
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundări
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda. DOOM
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri
fecundării
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda. DOOM
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri
fecundările
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda. DOOM
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri
fecundărilor
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda. DOOM
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri
fecunzi
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecunzii
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecunzilor
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. DOOM
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fedeleș
FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș. – Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles. DOOM
fedeléș s. n., pl. fedeléșuri/fedeléșe
fedeleș
FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș. – Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles.
feder
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder. DOOM
féder s. n., pl. fédere
federal
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federala
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federale
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federalei
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federalele
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federalelor
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federali
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federalii
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federalilor
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federalism
FEDERALÍSM s. n. Concepție și acțiune politică și juridică în vederea grupării mai multor state într-o federație. – Din fr. fédéralisme. DOOM
federalísm s. n.
federalismul
FEDERALÍSM s. n. Concepție și acțiune politică și juridică în vederea grupării mai multor state într-o federație. – Din fr. fédéralisme. DOOM
federalísm s. n.
federalismului
FEDERALÍSM s. n. Concepție și acțiune politică și juridică în vederea grupării mai multor state într-o federație. – Din fr. fédéralisme. DOOM
federalísm s. n.
federalist
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalist
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalista
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalista
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federaliste
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federaliste
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistei
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistei
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistele
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistele
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistelor
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistelor
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistul
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistul
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistului
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalistului
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federaliza
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizai
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizam
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizare
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizare
FEDERALIZÁRE, federalizări, s. f. Acțiunea de a se federaliza și rezultatul ei. – V. federaliza. DOOM
federalizáre s. f., g.-d. art. federalizắrii, pl. federalizắri
federalizarea
FEDERALIZÁRE, federalizări, s. f. Acțiunea de a se federaliza și rezultatul ei. – V. federaliza. DOOM
federalizáre s. f., g.-d. art. federalizắrii, pl. federalizắri
federalizară
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizarăm
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizarăți
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizase
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizasem
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizaseră
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizaserăm
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizaserăți
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizaseși
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizaseți
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizat
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizat
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser.
federalizau
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizași
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizați
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizează
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizez
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizeze
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizezi
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizând
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizînd
FEDERALIZÁ, pers. 3 federalizează, vb. I. Refl. (Despre state) A se constitui într-o federație. – Din fr. fédéraliser. DOOM
federalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 federalizeáză
federalizări
FEDERALIZÁRE, federalizări, s. f. Acțiunea de a se federaliza și rezultatul ei. – V. federaliza. DOOM
federalizáre s. f., g.-d. art. federalizắrii, pl. federalizắri
federalizării
FEDERALIZÁRE, federalizări, s. f. Acțiunea de a se federaliza și rezultatul ei. – V. federaliza. DOOM
federalizáre s. f., g.-d. art. federalizắrii, pl. federalizắri
federalizările
FEDERALIZÁRE, federalizări, s. f. Acțiunea de a se federaliza și rezultatul ei. – V. federaliza. DOOM
federalizáre s. f., g.-d. art. federalizắrii, pl. federalizắri
federalizărilor
FEDERALIZÁRE, federalizări, s. f. Acțiunea de a se federaliza și rezultatul ei. – V. federaliza. DOOM
federalizáre s. f., g.-d. art. federalizắrii, pl. federalizắri
federaliști
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federaliști
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federaliștii
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federaliștii
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federaliștilor
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federaliștilor
FEDERALÍST, -Ă, federaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține federalismului, privitor la federalism. 2. S. m. și f. Adept al federalismului. – Din fr. fédéraliste. DOOM
federalíst adj. m., s. m., pl. federalíști; adj. f., s. f. federalístă, pl. federalíste
federalul
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federalului
FEDERÁL, -Ă, federali, -e, adj. Care aparține unei federații (de state), privitor la o federație (de state); care se prezintă sub forma unei federații; federativ. – Din fr. fédéral. DOOM
federál adj. m., pl. federáli; f. federálă, pl. federále
federat
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federat
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federata
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federata
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federate
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federate
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatei
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatei
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatele
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatele
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatelor
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatelor
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federativ
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativa
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federative
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativei
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativele
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativelor
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativi
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativii
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativilor
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativul
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federativului
FEDERATÍV, -Ă, federativi, -e, adj. Privitor la o federație, constituit într-o federație, care se întemeiază pe sistemul de organizare în federație; federal. – Din fr. fédératif. DOOM
federatív adj. m., pl. federatívi; f. federatívă, pl. federatíve
federatul
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatul
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatului
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federatului
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federați
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federați
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federația
FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune. 2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. 3. Organ care îndrumă și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din fr. fédération. DOOM
federáție (-ți-e) s. f., art. federáția (-ți-a), g.-d. art. federáției; pl. federáții, art. federáțiile (-ți-i)
federație
FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune. 2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. 3. Organ care îndrumă și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din fr. fédération. DOOM
federáție (-ți-e) s. f., art. federáția (-ți-a), g.-d. art. federáției; pl. federáții, art. federáțiile (-ți-i)
federației
FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune. 2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. 3. Organ care îndrumă și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din fr. fédération. DOOM
federáție (-ți-e) s. f., art. federáția (-ți-a), g.-d. art. federáției; pl. federáții, art. federáțiile (-ți-i)
federații
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federații
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federații
FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune. 2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. 3. Organ care îndrumă și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din fr. fédération. DOOM
federáție (-ți-e) s. f., art. federáția (-ți-a), g.-d. art. federáției; pl. federáții, art. federáțiile (-ți-i)
federațiile
FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune. 2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. 3. Organ care îndrumă și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din fr. fédération. DOOM
federáție (-ți-e) s. f., art. federáția (-ți-a), g.-d. art. federáției; pl. federáții, art. federáțiile (-ți-i)
federațiilor
FEDERÁȚIE, federații, s. f. 1. Uniune a mai multor state autonome (care își păstrează propria organizare) în cadrul unui stat unitar, cu un guvern central și cu organe de stat comune. 2. Uniune formată din mai multe organizații care urmăresc scopuri comune. 3. Organ care îndrumă și controlează activitatea dintr-o anumită ramură sportivă. – Din fr. fédération. DOOM
federáție (-ți-e) s. f., art. federáția (-ți-a), g.-d. art. federáției; pl. federáții, art. federáțiile (-ți-i)
federaților
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federaților
FEDERÁT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré. DOOM
federát s. m., pl. federáți
federațiune
FEDERAȚIÚNE s.f. v. federație.
federe
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder. DOOM
féder s. n., pl. fédere
federele
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder. DOOM
féder s. n., pl. fédere
federelor
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder. DOOM
féder s. n., pl. fédere
federul
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder. DOOM
féder s. n., pl. fédere
federului
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder. DOOM
féder s. n., pl. fédere
federvais
FÉDERVAIS s. n. Pulbere de steatit care se pune în mănuși și în pantofi sau ghete pentru ca acestea să fie îmbrăcate ori încălțate mai ușor. – Din germ. Federweiss. DOOM
fédervais (-vais) s. n.
federvaisul
FÉDERVAIS s. n. Pulbere de steatit care se pune în mănuși și în pantofi sau ghete pentru ca acestea să fie îmbrăcate ori încălțate mai ușor. – Din germ. Federweiss. DOOM
fédervais (-vais) s. n.
federvaisului
FÉDERVAIS s. n. Pulbere de steatit care se pune în mănuși și în pantofi sau ghete pentru ca acestea să fie îmbrăcate ori încălțate mai ușor. – Din germ. Federweiss. DOOM
fédervais (-vais) s. n.
feding
FÉDING, fedinguri, s. n. Slăbire temporară a sunetelor unui aparat de radiorecepție datorită schimbării condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. – Scris și: (după englezește) fading.
fedingul
FÉDING, fedinguri, s. n. Slăbire temporară a sunetelor unui aparat de radiorecepție datorită schimbării condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. – Scris și: (după englezește) fading.
fedingului
FÉDING, fedinguri, s. n. Slăbire temporară a sunetelor unui aparat de radiorecepție datorită schimbării condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. – Scris și: (după englezește) fading.
fedinguri
FÉDING, fedinguri, s. n. Slăbire temporară a sunetelor unui aparat de radiorecepție datorită schimbării condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. – Scris și: (după englezește) fading.
fedingurile
FÉDING, fedinguri, s. n. Slăbire temporară a sunetelor unui aparat de radiorecepție datorită schimbării condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. – Scris și: (după englezește) fading.
fedingurilor
FÉDING, fedinguri, s. n. Slăbire temporară a sunetelor unui aparat de radiorecepție datorită schimbării condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. – Scris și: (după englezește) fading.
fedra
Fedra = Phaedra.
fee
FÉE, fee, s. f. (Livr.) Zână. – Din fr. fée. DOOM
fée (livr.) s. f., art. féea, g.-d. art. féei; pl. fée
feea
FÉE, fee, s. f. (Livr.) Zână. – Din fr. fée. DOOM
fée (livr.) s. f., art. féea, g.-d. art. féei; pl. fée
feed
FEED-BACK s.n. (Cib.) Conexiune inversă în sistemele cibernetice, principiu esențial al autoreglării; retroacțiune. [Pron. fid-bec. / < engl. feed-back].
feedback
FEEDBACK, feedbackuri, s. n. (Cib., Psih.) Retroacțiune (1) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis. [Pr.: fídbec] – Cuv. engl. DOOM
feedback (angl.) [pron. fídbec] (feed-) s.n., pl. feedbackuri (-ba-ckuri)
feedbackul
FEEDBACK, feedbackuri, s. n. (Cib., Psih.) Retroacțiune (1) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis. [Pr.: fídbec] – Cuv. engl. DOOM
feedback (angl.) [pron. fídbec] (feed-) s.n., pl. feedbackuri (-ba-ckuri)
feedbackului
FEEDBACK, feedbackuri, s. n. (Cib., Psih.) Retroacțiune (1) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis. [Pr.: fídbec] – Cuv. engl. DOOM
feedback (angl.) [pron. fídbec] (feed-) s.n., pl. feedbackuri (-ba-ckuri)
feedbackuri
FEEDBACK, feedbackuri, s. n. (Cib., Psih.) Retroacțiune (1) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis. [Pr.: fídbec] – Cuv. engl. DOOM
feedback (angl.) [pron. fídbec] (feed-) s.n., pl. feedbackuri (-ba-ckuri)
feedbackurile
FEEDBACK, feedbackuri, s. n. (Cib., Psih.) Retroacțiune (1) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis. [Pr.: fídbec] – Cuv. engl. DOOM
feedback (angl.) [pron. fídbec] (feed-) s.n., pl. feedbackuri (-ba-ckuri)
feedbackurilor
FEEDBACK, feedbackuri, s. n. (Cib., Psih.) Retroacțiune (1) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis. [Pr.: fídbec] – Cuv. engl. DOOM
feedback (angl.) [pron. fídbec] (feed-) s.n., pl. feedbackuri (-ba-ckuri)
feeder
FÍDER, fidere, s. n. 1. Linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la antenă la receptor. 2. Element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe linii aeriene sau din cabluri subterane. [Scris și: feeder] – Din engl., fr. feeder.
feei
FÉE, fee, s. f. (Livr.) Zână. – Din fr. fée. DOOM
fée (livr.) s. f., art. féea, g.-d. art. féei; pl. fée
feele
FÉE, fee, s. f. (Livr.) Zână. – Din fr. fée. DOOM
fée (livr.) s. f., art. féea, g.-d. art. féei; pl. fée
feeling
FEELING s.n. (Anglicism) Stare afectivă; intuiție afectivă. ♦ (Muz.) Sentiment, simțire, sensibilitate. [Pron. filin. / < engl. feeling]
feelingos
feelingos, -oasă, feelingoși, -oase adj. (adol.) sentimental.
feelingul
FEELING s.n. (Anglicism) Stare afectivă; intuiție afectivă. ♦ (Muz.) Sentiment, simțire, sensibilitate. [Pron. filin. / < engl. feeling]
feelingului
FEELING s.n. (Anglicism) Stare afectivă; intuiție afectivă. ♦ (Muz.) Sentiment, simțire, sensibilitate. [Pron. filin. / < engl. feeling]
feelinguri
FEELING s.n. (Anglicism) Stare afectivă; intuiție afectivă. ♦ (Muz.) Sentiment, simțire, sensibilitate. [Pron. filin. / < engl. feeling]
feelingurile
FEELING s.n. (Anglicism) Stare afectivă; intuiție afectivă. ♦ (Muz.) Sentiment, simțire, sensibilitate. [Pron. filin. / < engl. feeling]
feelingurilor
FEELING s.n. (Anglicism) Stare afectivă; intuiție afectivă. ♦ (Muz.) Sentiment, simțire, sensibilitate. [Pron. filin. / < engl. feeling]
feelor
FÉE, fee, s. f. (Livr.) Zână. – Din fr. fée. DOOM
fée (livr.) s. f., art. féea, g.-d. art. féei; pl. fée
feeria
FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentație teatrală, de circ etc., cu personaje și tematică mitică, cu montare și costumație pline de culoare și de strălucire și cu numeroase trucaje și efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. féerie. DOOM
feeríe (fe-e-) s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei; pl. feeríi, art. feeríile
feeric
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feerica
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feerice
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feericei
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feericele
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feericelor
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feerici
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feericii
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feericilor
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feericul
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feericului
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique. DOOM
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice
feerie
FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentație teatrală, de circ etc., cu personaje și tematică mitică, cu montare și costumație pline de culoare și de strălucire și cu numeroase trucaje și efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. féerie. DOOM
feeríe (fe-e-) s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei; pl. feeríi, art. feeríile
feeriei
FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentație teatrală, de circ etc., cu personaje și tematică mitică, cu montare și costumație pline de culoare și de strălucire și cu numeroase trucaje și efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. féerie. DOOM
feeríe (fe-e-) s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei; pl. feeríi, art. feeríile
feerii
FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentație teatrală, de circ etc., cu personaje și tematică mitică, cu montare și costumație pline de culoare și de strălucire și cu numeroase trucaje și efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. féerie. DOOM
feeríe (fe-e-) s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei; pl. feeríi, art. feeríile
feeriile
FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentație teatrală, de circ etc., cu personaje și tematică mitică, cu montare și costumație pline de culoare și de strălucire și cu numeroase trucaje și efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. féerie. DOOM
feeríe (fe-e-) s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei; pl. feeríi, art. feeríile
feeriilor
FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentație teatrală, de circ etc., cu personaje și tematică mitică, cu montare și costumație pline de culoare și de strălucire și cu numeroase trucaje și efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. féerie. DOOM
feeríe (fe-e-) s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei; pl. feeríi, art. feeríile
fegeu
Fegeu = Phegeus.
feidj
FEIDJ s.n. Depresiune alungită, modelată prin acțiunea vântului între dune, având forma unui culoar cu fundul acoperit de o cuvertură de nisip. [< fr. feidj < cuv. arab].
fel
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a acționa etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiție. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle. DOOM
fel s. n., pl. féluri
felah
FELÁH, felahi, s. m. Țăran stabil din țările arabe ale Orientului Apropiat și din nordul Africii. – Din fr. fellah. DOOM
feláh s. m., pl. feláhi
felahi
FELÁH, felahi, s. m. Țăran stabil din țările arabe ale Orientului Apropiat și din nordul Africii. – Din fr. fellah. DOOM
feláh s. m., pl. feláhi
felahii
FELÁH, felahi, s. m. Țăran stabil din țările arabe ale Orientului Apropiat și din nordul Africii. – Din fr. fellah. DOOM
feláh s. m., pl. feláhi
felahilor
FELÁH, felahi, s. m. Țăran stabil din țările arabe ale Orientului Apropiat și din nordul Africii. – Din fr. fellah. DOOM
feláh s. m., pl. feláhi
felahul
FELÁH, felahi, s. m. Țăran stabil din țările arabe ale Orientului Apropiat și din nordul Africii. – Din fr. fellah. DOOM
feláh s. m., pl. feláhi
felahului
FELÁH, felahi, s. m. Țăran stabil din țările arabe ale Orientului Apropiat și din nordul Africii. – Din fr. fellah. DOOM
feláh s. m., pl. feláhi
felație
A PRACTICA FELAȚIA a avea vocea groasă, a cânta la flautul cu gușă / cu taragot, a fi guraliv(ă), a o lua în gură, a o lua la clarinet / la muie, a lua porcul la trântă, a o lua sus, a pupa înalt, a râde ca muta la înghețată, a sta la etaj, a o suge, a suge nasul la morți, a suge pixu’, a trage o clanță, a trece la ciocofon.
felcer
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcera
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcere
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcerei
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcerele
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcerelor
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felceri
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcerii
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcerilor
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcerița
FÉLCERIȚĂ, felcerițe, s. f. (Înv. și pop.) Femeie cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; felceră. [Acc. și: felceríță] – Felcer + suf. -iță. DOOM
félceriță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félceriței; pl. félcerițe
felcerițe
FÉLCERIȚĂ, felcerițe, s. f. (Înv. și pop.) Femeie cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; felceră. [Acc. și: felceríță] – Felcer + suf. -iță. DOOM
félceriță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félceriței; pl. félcerițe
felceriței
FÉLCERIȚĂ, felcerițe, s. f. (Înv. și pop.) Femeie cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; felceră. [Acc. și: felceríță] – Felcer + suf. -iță. DOOM
félceriță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félceriței; pl. félcerițe
felcerițele
FÉLCERIȚĂ, felcerițe, s. f. (Înv. și pop.) Femeie cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; felceră. [Acc. și: felceríță] – Felcer + suf. -iță. DOOM
félceriță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félceriței; pl. félcerițe
felcerițelor
FÉLCERIȚĂ, felcerițe, s. f. (Înv. și pop.) Femeie cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; felceră. [Acc. și: felceríță] – Felcer + suf. -iță. DOOM
félceriță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félceriței; pl. félcerițe
felcerul
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felcerului
FÉLCER, -Ă, felceri, -e, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană cu o pregătire medicală medie, care asistă pe medic; agent sanitar. – Din germ. Feldscher, rus. fel'dšer, magh. felcser. DOOM
félceră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
felderă
FÉLDERĂ s. f. v. ferdelă. DOOM
férdelă (reg.) s. f., g.-d. art. férdelei; pl. férdele
feldmareșal
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal. DOOM
feldmareșál (feld-ma-) s. m., pl. feldmareșáli
feldmareșal
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.
feldmareșali
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.
feldmareșalii
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.
feldmareșalilor
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.
feldmareșalul
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.
feldmareșalului
FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel'dmaršal.
feldspat
FÉLDSPAT, feldspați, s. m. Nume generic dat unor minerale cu compoziție și aspect divers (silicați de potasiu, de sodiu și de calciu), alcătuind numeroase roci eruptive și metamorfice. – Din germ. Feldspat, fr. feldspath. DOOM
féldspat (feld-spat) s. m., pl. féldspați
feldspatic
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspatica
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspatice
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspaticei
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspaticele
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspaticelor
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspatici
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspaticii
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspaticilor
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspaticul
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspaticului
FELDSPÁTIC, -Ă, feldspatici, -ce, adj. Care conține feldspat, de natura feldspatului. – Din fr. feldspathïque. DOOM
feldspátic (feld-spa-) adj. m., pl. feldspátici; f. feldspátică, pl. feldspátice
feldspatoid
FELDSPATOÍD, feldspatoizi, s. m. Mineral cu compoziție asemănătoare feldspatului. – Din fr. feldspathoide.
feldspatoidul
FELDSPATOÍD, feldspatoizi, s. m. Mineral cu compoziție asemănătoare feldspatului. – Din fr. feldspathoide.
feldspatoidului
FELDSPATOÍD, feldspatoizi, s. m. Mineral cu compoziție asemănătoare feldspatului. – Din fr. feldspathoide.
feldspatoizi
FELDSPATOÍD, feldspatoizi, s. m. Mineral cu compoziție asemănătoare feldspatului. – Din fr. feldspathoide.
feldspatoizii
FELDSPATOÍD, feldspatoizi, s. m. Mineral cu compoziție asemănătoare feldspatului. – Din fr. feldspathoide.
feldspatoizilor
FELDSPATOÍD, feldspatoizi, s. m. Mineral cu compoziție asemănătoare feldspatului. – Din fr. feldspathoide.
feldspatul
FÉLDSPAT, feldspați, s. m. Nume generic dat unor minerale cu compoziție și aspect divers (silicați de potasiu, de sodiu și de calciu), alcătuind numeroase roci eruptive și metamorfice. – Din germ. Feldspat, fr. feldspath. DOOM
féldspat (feld-spat) s. m., pl. féldspați
feldspatului
FÉLDSPAT, feldspați, s. m. Nume generic dat unor minerale cu compoziție și aspect divers (silicați de potasiu, de sodiu și de calciu), alcătuind numeroase roci eruptive și metamorfice. – Din germ. Feldspat, fr. feldspath. DOOM
féldspat (feld-spat) s. m., pl. féldspați
feldspați
FÉLDSPAT, feldspați, s. m. Nume generic dat unor minerale cu compoziție și aspect divers (silicați de potasiu, de sodiu și de calciu), alcătuind numeroase roci eruptive și metamorfice. – Din germ. Feldspat, fr. feldspath. DOOM
féldspat (feld-spat) s. m., pl. féldspați
feldspații
FÉLDSPAT, feldspați, s. m. Nume generic dat unor minerale cu compoziție și aspect divers (silicați de potasiu, de sodiu și de calciu), alcătuind numeroase roci eruptive și metamorfice. – Din germ. Feldspat, fr. feldspath. DOOM
féldspat (feld-spat) s. m., pl. féldspați
feldspaților
FÉLDSPAT, feldspați, s. m. Nume generic dat unor minerale cu compoziție și aspect divers (silicați de potasiu, de sodiu și de calciu), alcătuind numeroase roci eruptive și metamorfice. – Din germ. Feldspat, fr. feldspath. DOOM
féldspat (feld-spat) s. m., pl. féldspați
feldvebăl
FÉLDWEBEL, feldwebeli, s. m. Plutonier în armata germană. [Pr.: -băl. – Acc. și feldwébel. – Scris și: feldwabăl] – Din germ. Feldwebel.
feldvebăl
FÉLDVEBĂL, feldvebăli, s. m. Plutonier în armata germană. [Acc. și: feldvébăl] – Din germ. Feldwebel.
feldvebăli
FÉLDWEBEL, feldwebeli, s. m. Plutonier în armata germană. [Pr.: -băl. – Acc. și feldwébel. – Scris și: feldwabăl] – Din germ. Feldwebel.
feldvebălii
FÉLDWEBEL, feldwebeli, s. m. Plutonier în armata germană. [Pr.: -băl. – Acc. și feldwébel. – Scris și: feldwabăl] – Din germ. Feldwebel.
feldvebălilor
FÉLDWEBEL, feldwebeli, s. m. Plutonier în armata germană. [Pr.: -băl. – Acc. și feldwébel. – Scris și: feldwabăl] – Din germ. Feldwebel.
feldvebălul
FÉLDWEBEL, feldwebeli, s. m. Plutonier în armata germană. [Pr.: -băl. – Acc. și feldwébel. – Scris și: feldwabăl] – Din germ. Feldwebel.
feldvebălului
FÉLDWEBEL, feldwebeli, s. m. Plutonier în armata germană. [Pr.: -băl. – Acc. și feldwébel. – Scris și: feldwabăl] – Din germ. Feldwebel.
feldwebel
FÉLDWEBEL, feldwebeli, s. m. Plutonier în armata germană. [Pr.: -băl. – Acc. și feldwébel. – Scris și: feldwabăl] – Din germ. Feldwebel. DOOM
féldwebel (germ.) [bel pron. băl] (feld-we-) s. m., pl. féldwebeli
feldwebăl
FÉLDWEBEL, feldwebeli, s. m. Plutonier în armata germană. [Pr.: -băl. – Acc. și feldwébel. – Scris și: feldwabăl] – Din germ. Feldwebel.
fele
FÉLE, fele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri. – Din magh. felé. DOOM
féle (reg.) s. f., g.-d. art. félei; pl. féle
felea
FÉLE, fele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri. – Din magh. felé. DOOM
féle (reg.) s. f., g.-d. art. félei; pl. féle
felegean
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān. DOOM
felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne
felegeanul
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān. DOOM
felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne
felegeanului
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān. DOOM
felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne
felegene
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān. DOOM
felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne
felegenele
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān. DOOM
felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne
felegenelor
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān. DOOM
felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne
felegă
FÉLEGĂ, felege, s. f. (Regional) Basma, năframă. Soacra mică iese și aduce niște felege frumoase. SEVASTOS, N. 234.
feleherț
felehérț (-țuri), s. n. – Cruce de car. – Var. feliherț, felehearț. Mag. felhérc (DAR). În Trans.
felei
FÉLE, fele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri. – Din magh. felé. DOOM
féle (reg.) s. f., g.-d. art. félei; pl. féle
felele
FÉLE, fele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri. – Din magh. felé. DOOM
féle (reg.) s. f., g.-d. art. félei; pl. féle
feleleat
feleleát (-turi), s. n. – 1. Răspuns. – 2. Responsabilitate, solvență. Mag. felelet (DAR). Rar, în Trans. – Der. felelui, vb. (a răspunde, a garanta), din mag. felelni (DAR; Gáldi, Dict., 127).
felelor
FÉLE, fele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri. – Din magh. felé. DOOM
féle (reg.) s. f., g.-d. art. félei; pl. féle
felendreș
FELÉNDREȘ s. n. (Înv.) Sortiment de postav fin (de Flandra). [Acc. și: felendréș] – Cf. pol. felendysh, germ. flandrisch. DOOM
feléndreș (înv.) s. n.
felendreș
FELÉNDREȘ s. n. (Înv.) Sortiment de postav fin (de Flandra). [Acc. și: felendréș] – Cf. pol. felendysh, germ. flandrisch.
felendreșul
FELÉNDREȘ s. n. (Înv.) Sortiment de postav fin (de Flandra). [Acc. și: felendréș] – Cf. pol. felendysh, germ. flandrisch. DOOM
feléndreș (înv.) s. n.
felendreșului
FELÉNDREȘ s. n. (Înv.) Sortiment de postav fin (de Flandra). [Acc. și: felendréș] – Cf. pol. felendysh, germ. flandrisch. DOOM
feléndreș (înv.) s. n.
felezeu
felezéu (-ée), s. n. – Mătură pentru a curăța pleava. Mag. felező „mătură” (Tiktin; DAR). – Der. felez(u)itoare, s. f. (mătură); felezui, vb. (a mătura, a curăți pleava; refl., a se fuduli), din mag. felezni (Gáldi, Dict., 89).
feleșag
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel. DOOM
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri
feleșagul
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel. DOOM
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri
feleșagului
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel. DOOM
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri
feleșaguri
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel. DOOM
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri
feleșagurile
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel. DOOM
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri
feleșagurilor
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel. DOOM
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri
feleștioc
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec. DOOM
feleștióc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiócuri
feleștiocul
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec. DOOM
feleștióc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiócuri
feleștiocului
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec. DOOM
feleștióc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiócuri
feleștiocuri
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec. DOOM
feleștióc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiócuri
feleștiocurile
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec. DOOM
feleștióc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiócuri
feleștiocurilor
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec. DOOM
feleștióc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiócuri
felia
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
felia
FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. DOOM
felíe (bucată) s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile
feliai
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliam
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliară
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliarăm
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliarăți
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliase
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliasem
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliaseră
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliaserăm
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliaserăți
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliaseși
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliaseți
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliat
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliau
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliază
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliași
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliați
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
felibri
FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre. DOOM
felíbru (-li-bru) s. m., art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii
felibrii
FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre. DOOM
felíbru (-li-bru) s. m., art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii
felibrilor
FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre. DOOM
felíbru (-li-bru) s. m., art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii
felibru
FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre. DOOM
felíbru (-li-bru) s. m., art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii
felibrul
FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre. DOOM
felíbru (-li-bru) s. m., art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii
felibrului
FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre. DOOM
felíbru (-li-bru) s. m., art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii
felicit
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicita
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitai
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitam
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitare
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitare
FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat. – V. felicita. DOOM
felicitáre s. f., g.-d. art. felicitắrii; pl. felicitắri
felicitarea
FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat. – V. felicita. DOOM
felicitáre s. f., g.-d. art. felicitắrii; pl. felicitắri
felicitară
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitarăm
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitarăți
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitase
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitasem
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitaseră
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitaserăm
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitaserăți
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitaseși
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitaseți
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitat
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitat
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I.] – Din fr. féliciter.
felicitau
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitași
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitați
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicite
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitând
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitînd
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felicitări
FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat. – V. felicita. DOOM
felicitáre s. f., g.-d. art. felicitắrii; pl. felicitắri
felicitării
FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat. – V. felicita. DOOM
felicitáre s. f., g.-d. art. felicitắrii; pl. felicitắri
felicitările
FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat. – V. felicita. DOOM
felicitáre s. f., g.-d. art. felicitắrii; pl. felicitắri
felicitărilor
FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat. – V. felicita. DOOM
felicitáre s. f., g.-d. art. felicitắrii; pl. felicitắri
feliciți
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
felid
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felida
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felida
FELÍDĂ, felide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu coada lungă și cu gheare de obicei retractile; (și la sg.) animal din această familie; felină. – Din fr. félidés. DOOM
!felídă s. f., g.-d. art. felídei; pl. felíde
felide
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felide
FELÍDĂ, felide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu coada lungă și cu gheare de obicei retractile; (și la sg.) animal din această familie; felină. – Din fr. félidés. DOOM
!felídă s. f., g.-d. art. felídei; pl. felíde
felidei
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felidei
FELÍDĂ, felide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu coada lungă și cu gheare de obicei retractile; (și la sg.) animal din această familie; felină. – Din fr. félidés. DOOM
!felídă s. f., g.-d. art. felídei; pl. felíde
felidele
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felidele
FELÍDĂ, felide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu coada lungă și cu gheare de obicei retractile; (și la sg.) animal din această familie; felină. – Din fr. félidés. DOOM
!felídă s. f., g.-d. art. felídei; pl. felíde
felidelor
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felidelor
FELÍDĂ, felide, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu coada lungă și cu gheare de obicei retractile; (și la sg.) animal din această familie; felină. – Din fr. félidés. DOOM
!felídă s. f., g.-d. art. felídei; pl. felíde
felidul
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felidului
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felie
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
felie
FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. DOOM
felíe (bucată) s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile
feliei
FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. DOOM
felíe (bucată) s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile
feliem
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliere
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliere
FELIÉRE, felieri, s. f. Acțiunea de a felia. – V. felia. DOOM
*feliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. feliérii; pl. feliéri
feliez
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
felieze
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feliezi
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
feligean
feligeán (-éne), s. n. – Ceașcă de cafea, fără toartă. – Var. filigean. Mr. filğane, megl. flindzan. Tc. filcan (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 608; Ronzevalle 124), cf. ngr. φιλτζάνι, alb. filjğán (Meyer 100).
felii
FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. DOOM
felíe (bucată) s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile
feliile
FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. DOOM
felíe (bucată) s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile
feliilor
FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli. DOOM
felíe (bucată) s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile
feliind
FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie. DOOM
feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)
felin
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felina
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felinar
FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener. DOOM
felinár s. n., pl. felináre
felinare
FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener. DOOM
felinár s. n., pl. felináre
felinarele
FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener. DOOM
felinár s. n., pl. felináre
felinarelor
FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener. DOOM
felinár s. n., pl. felináre
felinarul
FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener. DOOM
felinár s. n., pl. felináre
felinarului
FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener. DOOM
felinár s. n., pl. felináre
feline
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felinei
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felinele
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felinelor
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felini
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felinii
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felinilor
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felinitate
FELINITÁTE s. f. Suplețe, agerime, grație (în mișcări). – Din fr. félinité. DOOM
felinitáte s. f., g.-d. art. felinitắții
felinitatea
FELINITÁTE s. f. Suplețe, agerime, grație (în mișcări). – Din fr. félinité. DOOM
felinitáte s. f., g.-d. art. felinitắții
felinități
FELINITÁTE s. f. Suplețe, agerime, grație (în mișcări). – Din fr. félinité. DOOM
felinitáte s. f., g.-d. art. felinitắții
felinității
FELINITÁTE s. f. Suplețe, agerime, grație (în mișcări). – Din fr. félinité. DOOM
felinitáte s. f., g.-d. art. felinitắții
felinul
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felinului
FELÍN, -Ă, felini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mlădios, gâtul scurt, capul rotund, coadă lungă, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (și la sg.) animal care face parte din această familie. 2. Adj. Care aparține felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, grațios. Mers felin. – Din fr. félin, lat. felinus. DOOM
felín adj. m., pl. felíni; f. felínă, pl. felíne
felioara
FELIOÁRĂ, felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară. DOOM
felioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. felioárei; pl. felioáre
felioare
FELIOÁRĂ, felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară. DOOM
felioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. felioárei; pl. felioáre
felioarei
FELIOÁRĂ, felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară. DOOM
felioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. felioárei; pl. felioáre
felioarele
FELIOÁRĂ, felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară. DOOM
felioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. felioárei; pl. felioáre
felioarelor
FELIOÁRĂ, felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară. DOOM
felioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. felioárei; pl. felioáre
feliort
feliórt (-turi), s. n. – (Trans.) În mine, capătul unei galerii. Mag. felgaret (Treml, R. Études hongr., XI, 112). Rar.
felis
PÚMA s. f. invar. Animal carnivor din familia felinelor, cu blana de culoare galbenă-roșcată, care trăiește în America (Felis concolor). – Din fr. puma.
feliurime
FELIURÍME s. f. v. felurime. DOOM
feluríme s. f., g.-d. art. felurímii; pl. felurími
feliurit
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feliușag
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel. DOOM
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri
feliuța
FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. [Pr.: -li-u-] – Felie + suf. -uță. DOOM
feliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. feliúței; pl. feliúțe
feliuțe
FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. [Pr.: -li-u-] – Felie + suf. -uță. DOOM
feliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. feliúței; pl. feliúțe
feliuței
FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. [Pr.: -li-u-] – Felie + suf. -uță. DOOM
feliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. feliúței; pl. feliúțe
feliuțele
FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. [Pr.: -li-u-] – Felie + suf. -uță. DOOM
feliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. feliúței; pl. feliúțe
feliuțelor
FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. [Pr.: -li-u-] – Felie + suf. -uță. DOOM
feliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. feliúței; pl. feliúțe
felizi
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felizii
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
felizilor
FELÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore cu corpul zvelt, gâtul scurt, capul rotund și cu ghearele retractile, cuprinzând râsul, pantera, tigrul, leul, leopardul, jaguarul, puma etc.; feline; (la sg. felídă) animal din această familie. [< fr. félidés, cf. lat. felis – pisică].
feloane
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ. DOOM
felón s. n., pl. feloáne
feloanele
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ. DOOM
felón s. n., pl. feloáne
feloanelor
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ. DOOM
felón s. n., pl. feloáne
feloderm
FELODÉRM s.n. (Bot.) Țesut vegetal din care se formează scoarța secundară. [< fr. phelloderme, cf. gr. phellos – plută, derma – scoarță]. DOOM
felodérm s. n.
felodermul
FELODÉRM s.n. (Bot.) Țesut vegetal din care se formează scoarța secundară. [< fr. phelloderme, cf. gr. phellos – plută, derma – scoarță]. DOOM
felodérm s. n.
felodermului
FELODÉRM s.n. (Bot.) Țesut vegetal din care se formează scoarța secundară. [< fr. phelloderme, cf. gr. phellos – plută, derma – scoarță]. DOOM
felodérm s. n.
felogen
FELOGÉN s.n. (Bot.) Strat de celule generatoare care produce suberul și felodermul. [< fr. phellogène, cf. gr. phellos – plută, gennan – a produce]. DOOM
felogén s. n.
felogenul
FELOGÉN s.n. (Bot.) Strat de celule generatoare care produce suberul și felodermul. [< fr. phellogène, cf. gr. phellos – plută, gennan – a produce]. DOOM
felogén s. n.
felogenului
FELOGÉN s.n. (Bot.) Strat de celule generatoare care produce suberul și felodermul. [< fr. phellogène, cf. gr. phellos – plută, gennan – a produce]. DOOM
felogén s. n.
felon
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ. DOOM
felón s. n., pl. feloáne
felon
FELÓN, -Ă adj. (Franțuzism) Neloial, trădător. [< fr. félon].
felonie
FELONÍE s. f. (Livr.) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie. DOOM
feloníe (livr.) s. f., art. felonía, g.-d. feloníi, art. feloníei
felonul
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ. DOOM
felón s. n., pl. feloáne
felonului
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ. DOOM
felón s. n., pl. feloáne
feluca
FELÚCĂ, feluci, s. f. Corabie mică și îngustă, prevăzută cu pânze și cu lopeți, folosită în Marea Mediterană. – Din fr. félouque, it. feluca. DOOM
felúcă s. f., g.-d. art. felúcii; pl. felúci
feluci
FELÚCĂ, feluci, s. f. Corabie mică și îngustă, prevăzută cu pânze și cu lopeți, folosită în Marea Mediterană. – Din fr. félouque, it. feluca. DOOM
felúcă s. f., g.-d. art. felúcii; pl. felúci
felucii
FELÚCĂ, feluci, s. f. Corabie mică și îngustă, prevăzută cu pânze și cu lopeți, folosită în Marea Mediterană. – Din fr. félouque, it. feluca. DOOM
felúcă s. f., g.-d. art. felúcii; pl. felúci
felucile
FELÚCĂ, feluci, s. f. Corabie mică și îngustă, prevăzută cu pânze și cu lopeți, folosită în Marea Mediterană. – Din fr. félouque, it. feluca. DOOM
felúcă s. f., g.-d. art. felúcii; pl. felúci
felucilor
FELÚCĂ, feluci, s. f. Corabie mică și îngustă, prevăzută cu pânze și cu lopeți, folosită în Marea Mediterană. – Din fr. félouque, it. feluca. DOOM
felúcă s. f., g.-d. art. felúcii; pl. felúci
felul
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a acționa etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiție. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle. DOOM
fel s. n., pl. féluri
felului
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a acționa etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiție. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle. DOOM
fel s. n., pl. féluri
felurea
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felureai
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluream
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurească
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felureau
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felureați
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluresc
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurește
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurești
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluri
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a acționa etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiție. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle. DOOM
fel s. n., pl. féluri
feluri
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurii
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurile
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a acționa etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiție. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle. DOOM
fel s. n., pl. féluri
felurilor
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a acționa etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a dezvirgina. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiție. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle. DOOM
fel s. n., pl. féluri
felurim
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurime
FELIURÍME s. f. v. felurime. DOOM
feluríme s. f., g.-d. art. felurímii; pl. felurími
felurimea
FELIURÍME s. f. v. felurime. DOOM
feluríme s. f., g.-d. art. felurímii; pl. felurími
felurimi
FELIURÍME s. f. v. felurime. DOOM
feluríme s. f., g.-d. art. felurímii; pl. felurími
felurimii
FELIURÍME s. f. v. felurime. DOOM
feluríme s. f., g.-d. art. felurímii; pl. felurími
felurimile
FELIURÍME s. f. v. felurime. DOOM
feluríme s. f., g.-d. art. felurímii; pl. felurími
felurimilor
FELIURÍME s. f. v. felurime. DOOM
feluríme s. f., g.-d. art. felurímii; pl. felurími
felurind
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurire
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurire
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.
feluriră
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurirăm
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurirăți
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurise
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurisem
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluriseră
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluriserăm
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluriserăți
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluriseși
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluriseți
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurit
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurit
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
felurita
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
felurite
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feluritei
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feluritele
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feluritelor
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feluritul
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feluritului
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feluriși
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluriți
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel. DOOM
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
feluriți
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feluriții
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
feluriților
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit. DOOM
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
femei
FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. DOOM
feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
femeia
FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. DOOM
feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
femeiasca
FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. DOOM
femeiésc adj. m., f. femeiáscă; pl. m. și f. femeiéști
femeie
FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. DOOM
feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
femeiesc
FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. DOOM
femeiésc adj. m., f. femeiáscă; pl. m. și f. femeiéști
femeiescul
FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. DOOM
femeiésc adj. m., f. femeiáscă; pl. m. și f. femeiéști
femeiescului
FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. DOOM
femeiésc adj. m., f. femeiáscă; pl. m. și f. femeiéști
femeiește
FEMEIÉȘTE adv. Ca femeile, în felul femeilor; muierește. [Pr.: -me-ieș-] – Femeie + suf. -ește. DOOM
femeiéște adv.
femeiești
FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. DOOM
femeiésc adj. m., f. femeiáscă; pl. m. și f. femeiéști
femeieștii
FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. DOOM
femeiésc adj. m., f. femeiáscă; pl. m. și f. femeiéști
femeieștile
FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. DOOM
femeiésc adj. m., f. femeiáscă; pl. m. și f. femeiéști
femeieștilor
FEMEIÉSC, -IÁSCĂ, femeiești, adj. Feminin. [Pr.: -me-iesc] – Femeie + suf. -esc. DOOM
femeiésc adj. m., f. femeiáscă; pl. m. și f. femeiéști
femeii
FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. DOOM
feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
femeile
FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. DOOM
feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
femeilor
FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. DOOM
feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
femeiușcă
FEMEIÚȘCĂ, femeiuști, s. f. 1. Diminutiv al lui femeie. 2. Femeie drăguță, vioaie, plină de temperament. ♦ Femeie ușoară, neserioasă. 3. Femelă. [Pr.: -me-iuș-] – Femeie + suf. -ușcă.
femel
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femela
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femela
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex femeiesc; femeiușcă (3). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella. DOOM
femélă s. f., g.-d. art. femélei; pl. feméle
femele
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femele
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex femeiesc; femeiușcă (3). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella. DOOM
femélă s. f., g.-d. art. femélei; pl. feméle
femelei
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femelei
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex femeiesc; femeiușcă (3). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella. DOOM
femélă s. f., g.-d. art. femélei; pl. feméle
femelele
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femelele
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex femeiesc; femeiușcă (3). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella. DOOM
femélă s. f., g.-d. art. femélei; pl. feméle
femelelor
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femelelor
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex femeiesc; femeiușcă (3). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella. DOOM
femélă s. f., g.-d. art. femélei; pl. feméle
femeli
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femelii
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femelilor
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femelul
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
femelului
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella.
feminin
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
feminina
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
feminine
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
femininei
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
femininele
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
femininelor
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
feminini
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
femininii
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
femininilor
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
femininul
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
femininului
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. DOOM
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
feminism
FEMINÍSM s. n. Mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. – Din fr. féminisme, rus. feminizm. DOOM
feminísm s. n.
feminismul
FEMINÍSM s. n. Mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. – Din fr. féminisme, rus. feminizm. DOOM
feminísm s. n.
feminismului
FEMINÍSM s. n. Mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. – Din fr. féminisme, rus. feminizm. DOOM
feminísm s. n.
feminist
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminist
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminista
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminista
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministe
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministe
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministei
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministei
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministele
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministele
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministelor
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministelor
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministul
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministul
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministului
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feministului
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminitate
FEMINITÁTE s. f. Ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului feminin. – Din fr. féminité. DOOM
feminitáte s. f., g.-d. art. feminitắții
feminitatea
FEMINITÁTE s. f. Ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului feminin. – Din fr. féminité. DOOM
feminitáte s. f., g.-d. art. feminitắții
feminități
FEMINITÁTE s. f. Ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului feminin. – Din fr. féminité. DOOM
feminitáte s. f., g.-d. art. feminitắții
feminității
FEMINITÁTE s. f. Ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului feminin. – Din fr. féminité. DOOM
feminitáte s. f., g.-d. art. feminitắții
feminiza
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizai
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizam
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizare
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizare
FEMINIZÁRE, feminizări, s. f. Acțiunea de a (se) feminiza și rezultatul ei. – V. feminiza. DOOM
feminizáre s. f., g.-d. art. feminizắrii; pl. feminizắri
feminizarea
FEMINIZÁRE, feminizări, s. f. Acțiunea de a (se) feminiza și rezultatul ei. – V. feminiza. DOOM
feminizáre s. f., g.-d. art. feminizắrii; pl. feminizắri
feminizară
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizarăm
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizarăți
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizase
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizasem
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizaseră
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizaserăm
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizaserăți
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizaseși
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizaseți
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizat
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizat
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser.
feminizau
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizași
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizați
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizează
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizez
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizeze
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizezi
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizând
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizînd
FEMINIZÁ, feminizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta însușiri specific feminine, a (se) accentua feminitatea cuiva. – Din fr. féminiser. DOOM
feminizá (a ~) vb., ind. prez. 3 feminizeáză
feminizări
FEMINIZÁRE, feminizări, s. f. Acțiunea de a (se) feminiza și rezultatul ei. – V. feminiza. DOOM
feminizáre s. f., g.-d. art. feminizắrii; pl. feminizắri
feminizării
FEMINIZÁRE, feminizări, s. f. Acțiunea de a (se) feminiza și rezultatul ei. – V. feminiza. DOOM
feminizáre s. f., g.-d. art. feminizắrii; pl. feminizắri
feminizările
FEMINIZÁRE, feminizări, s. f. Acțiunea de a (se) feminiza și rezultatul ei. – V. feminiza. DOOM
feminizáre s. f., g.-d. art. feminizắrii; pl. feminizắri
feminizărilor
FEMINIZÁRE, feminizări, s. f. Acțiunea de a (se) feminiza și rezultatul ei. – V. feminiza. DOOM
feminizáre s. f., g.-d. art. feminizắrii; pl. feminizắri
feminiști
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminiști
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminiștii
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminiștii
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminiștilor
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
feminiștilor
FEMINÍST, -Ă, feminiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține drepturile femeii, care apără drepturile ei, care aderă la feminism. – Din fr. féministe. DOOM
feminíst adj. m., s. m., pl. feminíști; adj. f., s. f. feminístă, pl. feminíste
femiu
Femiu = Phemius.
femur
FEMÚR, femururi, s. n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la șold. [Pl. și: femure] – Din fr. fémur. DOOM
femúr s. n., pl. femúruri
femural
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femurala
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femurale
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femuralei
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femuralele
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femuralelor
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femurali
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femuralii
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femuralilor
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femuralul
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femuralului
FEMURÁL, -Ă, femurali, -e, adj. Care aparține femurului, privitor la femur. – Din fr. fémoral (după femur). DOOM
femurál adj. m., pl. femuráli; f. femurálă, pl. femurále
femurul
FEMÚR, femururi, s. n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la șold. [Pl. și: femure] – Din fr. fémur. DOOM
femúr s. n., pl. femúruri
femurului
FEMÚR, femururi, s. n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la șold. [Pl. și: femure] – Din fr. fémur. DOOM
femúr s. n., pl. femúruri
femururi
FEMÚR, femururi, s. n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la șold. [Pl. și: femure] – Din fr. fémur. DOOM
femúr s. n., pl. femúruri
femururile
FEMÚR, femururi, s. n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la șold. [Pl. și: femure] – Din fr. fémur. DOOM
femúr s. n., pl. femúruri
femururilor
FEMÚR, femururi, s. n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la șold. [Pl. și: femure] – Din fr. fémur. DOOM
femúr s. n., pl. femúruri
fenacod
FENACÓD s.m. (Pal.) Gen de mamifer, strămoș al erbivorelor imparicopitate. [< lat. phenacodus].
fenantren
FENANTRÉN s.n. (Chim.) Hidrocarbură aromatică din gudroanele de pământ, folosită în industria coloranților. [< fr. phénanthrène]. DOOM
fenantrén s. n.
fenantrenul
FENANTRÉN s.n. (Chim.) Hidrocarbură aromatică din gudroanele de pământ, folosită în industria coloranților. [< fr. phénanthrène]. DOOM
fenantrén s. n.
fenantrenului
FENANTRÉN s.n. (Chim.) Hidrocarbură aromatică din gudroanele de pământ, folosită în industria coloranților. [< fr. phénanthrène]. DOOM
fenantrén s. n.
fenat
FENÁT s.m. (Chim.) Sare alcalină a fenolului. [< fr. phénate].
fenatul
FENÁT s.m. (Chim.) Sare alcalină a fenolului. [< fr. phénate].
fenatului
FENÁT s.m. (Chim.) Sare alcalină a fenolului. [< fr. phénate].
fenazona
FENAZÓNĂ, fenazone, s. f. (Farm.) Antipirină. – Din fr. phénazone. DOOM
fenazónă s. f., g.-d. art. fenazónei
fenazone
FENAZÓNĂ, fenazone, s. f. (Farm.) Antipirină. – Din fr. phénazone. DOOM
fenazónă s. f., g.-d. art. fenazónei
fenazonei
FENAZÓNĂ, fenazone, s. f. (Farm.) Antipirină. – Din fr. phénazone. DOOM
fenazónă s. f., g.-d. art. fenazónei
fenazonele
FENAZÓNĂ, fenazone, s. f. (Farm.) Antipirină. – Din fr. phénazone. DOOM
fenazónă s. f., g.-d. art. fenazónei
fenazonelor
FENAZÓNĂ, fenazone, s. f. (Farm.) Antipirină. – Din fr. phénazone. DOOM
fenazónă s. f., g.-d. art. fenazónei
fenați
FENÁT s.m. (Chim.) Sare alcalină a fenolului. [< fr. phénate].
fenații
FENÁT s.m. (Chim.) Sare alcalină a fenolului. [< fr. phénate].
fenaților
FENÁT s.m. (Chim.) Sare alcalină a fenolului. [< fr. phénate].
fenec
FENÉC, feneci, s. m. Animal carnivor din Sahara asemănător cu vulpea (Fennecus zerda). – Din fr. fennec. DOOM
fenéc s. m., pl. fenéci
feneci
FENÉC, feneci, s. m. Animal carnivor din Sahara asemănător cu vulpea (Fennecus zerda). – Din fr. fennec. DOOM
fenéc s. m., pl. fenéci
fenecii
FENÉC, feneci, s. m. Animal carnivor din Sahara asemănător cu vulpea (Fennecus zerda). – Din fr. fennec. DOOM
fenéc s. m., pl. fenéci
fenecilor
FENÉC, feneci, s. m. Animal carnivor din Sahara asemănător cu vulpea (Fennecus zerda). – Din fr. fennec. DOOM
fenéc s. m., pl. fenéci
fenecul
FENÉC, feneci, s. m. Animal carnivor din Sahara asemănător cu vulpea (Fennecus zerda). – Din fr. fennec. DOOM
fenéc s. m., pl. fenéci
fenecului
FENÉC, feneci, s. m. Animal carnivor din Sahara asemănător cu vulpea (Fennecus zerda). – Din fr. fennec. DOOM
fenéc s. m., pl. fenéci
fenestra
FENÉSTRA s.f. (Anat.) Deschidere în peretele medial al urechii interne. [< lat. fenestra – fereastră].
fenestrat
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestrata
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestrate
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestratei
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestratele
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestratelor
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestratul
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestratului
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestrați
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestrație
FENESTRÁȚIE s.f. 1. (Arhit.) Deschidere reală sau simulată într-un perete. 2. (Anat.) Deschidere într-un perete osos. ♦ (Med.) Deschidere practicată în vestibulul urechii interne pentru restabilirea auzului în caz de surditate provocată de leziuni ale urechii medii. [Gen. -iei. / cf. fr. fenestration].
fenestrații
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenestraților
FENESTRÁT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Prevăzut cu numeroase perforații circulare. [Cf. fr. fenestré].
fenian
FENIÁN s.m. Adept al unui partid politic irlandez întemeiat în 1861, care avea ca țel principal eliberarea Irlandei de sub dominația engleză. [Pron. -ni-an, pl. -iani, -ieni. / cf. fr. fenian]. DOOM
fenián (-ni-an) s. m., pl. feniéni (-ni-eni)
fenianism
FENIANÍSM s.n. Doctrina, concepția fenianilor. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. fenianisme]. DOOM
fenianísm (-ni-a-) s. n.
fenianismul
FENIANÍSM s.n. Doctrina, concepția fenianilor. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. fenianisme]. DOOM
fenianísm (-ni-a-) s. n.
fenianismului
FENIANÍSM s.n. Doctrina, concepția fenianilor. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. fenianisme]. DOOM
fenianísm (-ni-a-) s. n.
fenianul
FENIÁN s.m. Adept al unui partid politic irlandez întemeiat în 1861, care avea ca țel principal eliberarea Irlandei de sub dominația engleză. [Pron. -ni-an, pl. -iani, -ieni. / cf. fr. fenian]. DOOM
fenián (-ni-an) s. m., pl. feniéni (-ni-eni)
fenianului
FENIÁN s.m. Adept al unui partid politic irlandez întemeiat în 1861, care avea ca țel principal eliberarea Irlandei de sub dominația engleză. [Pron. -ni-an, pl. -iani, -ieni. / cf. fr. fenian]. DOOM
fenián (-ni-an) s. m., pl. feniéni (-ni-eni)
fenic
FÉNIC adj. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique. DOOM
fénic adj. m.
fenice
FÉNIX s. m. v. Phoenix. DOOM
fénix (palmier) s. m., pl. fénicși
fenician
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenician
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
feniciana
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
feniciana
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicianul
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicianul
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicianului
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicianului
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
feniciene
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
feniciene
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienei
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienei
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienele
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienele
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienelor
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienelor
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicieni
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicieni
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienii
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienii
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienilor
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicienilor
FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor (1), privitor la Fenicia ori la fenicieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de fenicieni (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien. DOOM
feniciánă (limbă) s. f., g.-d. art. fenicíenei
fenicul
FÉNIC adj. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique. DOOM
fénic adj. m.
fenicul
FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei. DOOM
fenícul s. m., pl. fenículi
feniculi
FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei. DOOM
fenícul s. m., pl. fenículi
feniculii
FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei. DOOM
fenícul s. m., pl. fenículi
feniculilor
FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei. DOOM
fenícul s. m., pl. fenículi
fenicului
FÉNIC adj. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique. DOOM
fénic adj. m.
feniculul
FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei. DOOM
fenícul s. m., pl. fenículi
feniculului
FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei. DOOM
fenícul s. m., pl. fenículi
fenicși
FÉNIX s. m. v. Phoenix. DOOM
fénix (palmier) s. m., pl. fénicși
fenicșii
FÉNIX s. m. v. Phoenix. DOOM
fénix (palmier) s. m., pl. fénicși
fenicșilor
FÉNIX s. m. v. Phoenix. DOOM
fénix (palmier) s. m., pl. fénicși
fenieni
FENIÁN s.m. Adept al unui partid politic irlandez întemeiat în 1861, care avea ca țel principal eliberarea Irlandei de sub dominația engleză. [Pron. -ni-an, pl. -iani, -ieni. / cf. fr. fenian]. DOOM
fenián (-ni-an) s. m., pl. feniéni (-ni-eni)
fenienii
FENIÁN s.m. Adept al unui partid politic irlandez întemeiat în 1861, care avea ca țel principal eliberarea Irlandei de sub dominația engleză. [Pron. -ni-an, pl. -iani, -ieni. / cf. fr. fenian]. DOOM
fenián (-ni-an) s. m., pl. feniéni (-ni-eni)
fenienilor
FENIÁN s.m. Adept al unui partid politic irlandez întemeiat în 1861, care avea ca țel principal eliberarea Irlandei de sub dominația engleză. [Pron. -ni-an, pl. -iani, -ieni. / cf. fr. fenian]. DOOM
fenián (-ni-an) s. m., pl. feniéni (-ni-eni)
fenil
FENÍL, fenili, s. m. (Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin înlăturarea unui atom de hidrogen. – Din fr. phényle. DOOM
feníl s. m., pl. feníli
fenilamina
FENILAMÍNĂ s. f. (Chim.) Anilină. – Din fr. phénylamine. DOOM
!fenilamínă (-ni-la-/-nil-a-) s. f., g.-d. art. fenilamínei
fenilamine
FENILAMÍNĂ s. f. (Chim.) Anilină. – Din fr. phénylamine. DOOM
!fenilamínă (-ni-la-/-nil-a-) s. f., g.-d. art. fenilamínei
fenilaminei
FENILAMÍNĂ s. f. (Chim.) Anilină. – Din fr. phénylamine. DOOM
!fenilamínă (-ni-la-/-nil-a-) s. f., g.-d. art. fenilamínei
fenilen
FENILÉN, fenileni, s. m. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. [Pl. și (n.): fenilene] – Din fr. phénylène.
fenilen
FENILÉN, fenileni, s. m. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. [Pl. și (n.): fenilene] – Din fr. phénylène. DOOM
fenilén s. m., pl. feniléni
fenileni
FENILÉN, fenileni, s. m. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. [Pl. și (n.): fenilene] – Din fr. phénylène. DOOM
fenilén s. m., pl. feniléni
fenilenii
FENILÉN, fenileni, s. m. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. [Pl. și (n.): fenilene] – Din fr. phénylène. DOOM
fenilén s. m., pl. feniléni
fenilenilor
FENILÉN, fenileni, s. m. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. [Pl. și (n.): fenilene] – Din fr. phénylène. DOOM
fenilén s. m., pl. feniléni
fenilenul
FENILÉN, fenileni, s. m. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. [Pl. și (n.): fenilene] – Din fr. phénylène. DOOM
fenilén s. m., pl. feniléni
fenilenului
FENILÉN, fenileni, s. m. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. [Pl. și (n.): fenilene] – Din fr. phénylène. DOOM
fenilén s. m., pl. feniléni
fenili
FENÍL, fenili, s. m. (Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin înlăturarea unui atom de hidrogen. – Din fr. phényle. DOOM
feníl s. m., pl. feníli
fenilii
FENÍL, fenili, s. m. (Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin înlăturarea unui atom de hidrogen. – Din fr. phényle. DOOM
feníl s. m., pl. feníli
fenililor
FENÍL, fenili, s. m. (Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin înlăturarea unui atom de hidrogen. – Din fr. phényle. DOOM
feníl s. m., pl. feníli
fenilul
FENÍL, fenili, s. m. (Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin înlăturarea unui atom de hidrogen. – Din fr. phényle. DOOM
feníl s. m., pl. feníli
fenilului
FENÍL, fenili, s. m. (Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin înlăturarea unui atom de hidrogen. – Din fr. phényle. DOOM
feníl s. m., pl. feníli
fenisa
Fenisa = Phoenissa.
fenix
FÉNIX s. m. v. Phoenix. DOOM
fénix (palmier) s. m., pl. fénicși
fenixul
FÉNIX s. m. v. Phoenix. DOOM
fénix (palmier) s. m., pl. fénicși
fenixului
FÉNIX s. m. v. Phoenix. DOOM
fénix (palmier) s. m., pl. fénicși
fennecus
FENÉC, feneci, s. m. Animal carnivor din Sahara asemănător cu vulpea (Fennecus zerda). – Din fr. fennec.
feno
FENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) apariție”, „revenire”. [< fr. phéno-, cf. gr. phainein – a apărea].
fenobarbital
FENOBARBITÁL s. n. (Farm.) Luminal. – Din fr. phénobarbital.
fenobarbitalul
FENOBARBITÁL s. n. (Farm.) Luminal. – Din fr. phénobarbital.
fenobarbitalului
FENOBARBITÁL s. n. (Farm.) Luminal. – Din fr. phénobarbital.
fenol
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol. DOOM
fenól s. m., pl. fenóli
fenolat
FENOLÁT, fenolați, s. m. Sare a unui fenol obținută prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. – Din fr. phénolate. DOOM
fenolát s. m., pl. fenoláți
fenolatul
FENOLÁT, fenolați, s. m. Sare a unui fenol obținută prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. – Din fr. phénolate. DOOM
fenolát s. m., pl. fenoláți
fenolatului
FENOLÁT, fenolați, s. m. Sare a unui fenol obținută prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. – Din fr. phénolate. DOOM
fenolát s. m., pl. fenoláți
fenolați
FENOLÁT, fenolați, s. m. Sare a unui fenol obținută prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. – Din fr. phénolate. DOOM
fenolát s. m., pl. fenoláți
fenolații
FENOLÁT, fenolați, s. m. Sare a unui fenol obținută prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. – Din fr. phénolate. DOOM
fenolát s. m., pl. fenoláți
fenolaților
FENOLÁT, fenolați, s. m. Sare a unui fenol obținută prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. – Din fr. phénolate. DOOM
fenolát s. m., pl. fenoláți
fenolftaleina
FENOLFTALEÍNĂ s.f. Colorant preparat din fenol, folosit în chimie ca indicator acid-bază. [Pron. -le-i-. / < fr. phénolphtaléine]. DOOM
fenolftaleínă s. f., g.-d. art. fenolftaleínei
fenolftaleine
FENOLFTALEÍNĂ s.f. Colorant preparat din fenol, folosit în chimie ca indicator acid-bază. [Pron. -le-i-. / < fr. phénolphtaléine]. DOOM
fenolftaleínă s. f., g.-d. art. fenolftaleínei
fenolftaleinei
FENOLFTALEÍNĂ s.f. Colorant preparat din fenol, folosit în chimie ca indicator acid-bază. [Pron. -le-i-. / < fr. phénolphtaléine]. DOOM
fenolftaleínă s. f., g.-d. art. fenolftaleínei
fenoli
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol. DOOM
fenól s. m., pl. fenóli
fenolic
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolica
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolice
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolicei
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolicele
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolicelor
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolici
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolicii
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolicilor
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolicul
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolicului
FENÓLIC, -Ă, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conține fenoli. – Din fr. phénolique.
fenolii
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol. DOOM
fenól s. m., pl. fenóli
fenolilor
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol. DOOM
fenól s. m., pl. fenóli
fenologia
FENOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. – Din fr. phénologie. DOOM
fenologíe s. f., art. fenología, g.-d. fenologíi, art. fenologíei
fenologic
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologica
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologice
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologicei
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologicele
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologicelor
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologici
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologicii
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologicilor
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologicul
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologicului
FENOLÓGIC, -Ă, fenologici, -ce, adj. De fenologie. – Din fr. phénologique.
fenologie
FENOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. – Din fr. phénologie. DOOM
fenologíe s. f., art. fenología, g.-d. fenologíi, art. fenologíei
fenologiei
FENOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. – Din fr. phénologie. DOOM
fenologíe s. f., art. fenología, g.-d. fenologíi, art. fenologíei
fenologii
FENOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. – Din fr. phénologie. DOOM
fenologíe s. f., art. fenología, g.-d. fenologíi, art. fenologíei
fenolul
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol. DOOM
fenól s. m., pl. fenóli
fenolului
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol. DOOM
fenól s. m., pl. fenóli
fenomen
FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. DOOM
fenomén s. n., pl. fenoméne
fenomen
FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare].
fenomenal
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenala
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenale
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenalei
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenalele
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenalelor
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenali
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenalii
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenalilor
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenalism
FENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme. DOOM
fenomenalísm s. n.
fenomenalismul
FENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme. DOOM
fenomenalísm s. n.
fenomenalismului
FENOMENALÍSM s. n. Concepție filosofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme. DOOM
fenomenalísm s. n.
fenomenalist
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalist
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalista
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalista
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenaliste
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenaliste
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistei
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistei
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistele
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistele
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistelor
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistelor
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistul
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistul
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistului
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalistului
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalitate
FENOMENALITÁTE s. f. Faptul de a fi fenomenal. – Din fr. phénoménalité. DOOM
fenomenalitáte s. f., g.-d. art. fenomenalitắții
fenomenalitatea
FENOMENALITÁTE s. f. Faptul de a fi fenomenal. – Din fr. phénoménalité. DOOM
fenomenalitáte s. f., g.-d. art. fenomenalitắții
fenomenalități
FENOMENALITÁTE s. f. Faptul de a fi fenomenal. – Din fr. phénoménalité. DOOM
fenomenalitáte s. f., g.-d. art. fenomenalitắții
fenomenalității
FENOMENALITÁTE s. f. Faptul de a fi fenomenal. – Din fr. phénoménalité. DOOM
fenomenalitáte s. f., g.-d. art. fenomenalitắții
fenomenalizare
FENOMENALIZÁRE s.f. Exteriorizarea esenței prin fenomene. [Cf. it. fenomenalizzare].
fenomenaliști
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenaliști
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenaliștii
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenaliștii
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenaliștilor
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenaliștilor
FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist. DOOM
fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste
fenomenalul
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomenalului
FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. DOOM
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále
fenomene
FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. DOOM
fenomén s. n., pl. fenoméne
fenomenele
FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. DOOM
fenomén s. n., pl. fenoméne
fenomenelor
FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. DOOM
fenomén s. n., pl. fenoméne
fenomenism
FENOMENÍSM s.n. v. fenomenalism.
fenomenismul
FENOMENÍSM s.n. v. fenomenalism.
fenomenismului
FENOMENÍSM s.n. v. fenomenalism.
fenomenolog
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologa
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologe
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologei
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologele
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologelor
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologi
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologia
FENOMENOLOGÍE s. f. 1. Curent în filosofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social. 2. (La Hegel) Teorie filosofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. – Din fr. phénoménologie. DOOM
fenomenologíe s. f., art. fenomenología, g.-d. fenomenologíi, art. fenomenologíei
fenomenologic
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologica
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologice
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologicei
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologicele
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologicelor
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologici
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologicii
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologicilor
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologicul
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologicului
FENOMENOLÓGIC, -Ă, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care aparține fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la bază fenomenologia. 2. Care se limitează la descrierea fenomenelor, care privește fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phénoménologique. DOOM
fenomenológic adj. m., pl. fenomenológici; f. fenomenológică, pl. fenomenológice
fenomenologie
FENOMENOLOGÍE s. f. 1. Curent în filosofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social. 2. (La Hegel) Teorie filosofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. – Din fr. phénoménologie. DOOM
fenomenologíe s. f., art. fenomenología, g.-d. fenomenologíi, art. fenomenologíei
fenomenologiei
FENOMENOLOGÍE s. f. 1. Curent în filosofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social. 2. (La Hegel) Teorie filosofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. – Din fr. phénoménologie. DOOM
fenomenologíe s. f., art. fenomenología, g.-d. fenomenologíi, art. fenomenologíei
fenomenologii
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologii
FENOMENOLOGÍE s. f. 1. Curent în filosofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social. 2. (La Hegel) Teorie filosofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. – Din fr. phénoménologie. DOOM
fenomenologíe s. f., art. fenomenología, g.-d. fenomenologíi, art. fenomenologíei
fenomenologilor
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologul
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenologului
FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue. DOOM
fenomenológ s. m., pl. fenomenológi
fenomenul
FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. DOOM
fenomén s. n., pl. fenoméne
fenomenului
FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. DOOM
fenomén s. n., pl. fenoméne
fenoplast
FENOPLÁSTĂ s. f. v. fenoplast. DOOM
fenoplást (-no-plast) s. n., pl. fenopláste
fenoplastă
FENOPLÁSTĂ s. f. v. fenoplast. DOOM
fenoplást (-no-plast) s. n., pl. fenopláste
fenotip
FENOTÍP s. n. (Biol.) Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. – Din fr. phénotype. DOOM
fenotíp s. n.
fenotipic
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipica
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipice
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipicei
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipicele
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipicelor
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipici
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipicii
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipicilor
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipicul
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenotipicului
FENOTÍPIC, -Ă, fenotipici, -ce, adj. (Biol.) De fenotip. – Din fr. phénotypique.
fenta
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fenta
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentai
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentam
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentare
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentare
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
fentară
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentarăm
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentarăți
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentase
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentasem
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentaseră
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentaserăm
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentaserăți
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentaseși
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentaseți
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentat
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentat
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
fentau
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentași
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentați
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fente
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fentează
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentei
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fentele
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fentelor
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fentez
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fenteze
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentezi
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentând
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentînd
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. DOOM
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
feodal
FEUDÁL2, -Ă, feudali, -e, adj. De feudalitate, din epoca feudalității, prezentînd caracterele acestei orînduiri sociale. [Bălcescu] a luptat pentru lichidarea radicală pe cale revoluționară a tuturor privilegiilor feudale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 110. In secolele XI, XII și XIII se întărește organizarea feudală pe teritoriul patriei noastre. IST. R.P.R. 61. ◊ Orînduire feudală = feudalism. – Pronunțat: fe-u-. - Variantă: feodal, -ă (D. BOTEZ, F. S. 35, BĂLCESCU, O. I 23) adj.
feoficee
FEOFICÉE s.f.pl. (Bot.) Clasă de alge marine care conțin clorofilă și un pigment brun; (la sg.) algă din această clasă. [Pron. fe-o-fi-ce-e, sg. invar. / < fr. phéophycées].
fepesist
fepesist, fepesiști s. m. (pub.) angajat al Fondului Proprietății de Stat.
fer
-FER Element secund de compunere savantă cu semnificația „care poartă”, „care produce”. [< it. -fero, fr. -fère, cf. lat. ferre – a purta, a duce].
fer
FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum. DOOM
*fier-betón s. n.
feraluminiu
FERALUMÍNIU s. n. v. feroaluminiu. DOOM
feroalumíniu [niu pron. niu] (-ro-a-) s. n., art. feroalumíniul
ferat
FERÁT, ferați, s. m. Nume generic dat sărurilor acidului feric. DOOM
ferát s. m., pl. feráți
ferata
FERÁTĂ, ferate, adj. (În sintagma) Cale (sau linie) ferată = drum special amenajat prevăzut cu șine, pe care circulă trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferrée. DOOM
ferátă adj. f., pl. feráte
ferate
FERÁTĂ, ferate, adj. (În sintagma) Cale (sau linie) ferată = drum special amenajat prevăzut cu șine, pe care circulă trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferrée. DOOM
ferátă adj. f., pl. feráte
feratei
FERÁTĂ, ferate, adj. (În sintagma) Cale (sau linie) ferată = drum special amenajat prevăzut cu șine, pe care circulă trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferrée. DOOM
ferátă adj. f., pl. feráte
feratele
FERÁTĂ, ferate, adj. (În sintagma) Cale (sau linie) ferată = drum special amenajat prevăzut cu șine, pe care circulă trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferrée. DOOM
ferátă adj. f., pl. feráte
feratelor
FERÁTĂ, ferate, adj. (În sintagma) Cale (sau linie) ferată = drum special amenajat prevăzut cu șine, pe care circulă trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferrée. DOOM
ferátă adj. f., pl. feráte
feratul
FERÁT, ferați, s. m. Nume generic dat sărurilor acidului feric. DOOM
ferát s. m., pl. feráți
feratului
FERÁT, ferați, s. m. Nume generic dat sărurilor acidului feric. DOOM
ferát s. m., pl. feráți
ferați
FERÁT, ferați, s. m. Nume generic dat sărurilor acidului feric. DOOM
ferát s. m., pl. feráți
ferații
FERÁT, ferați, s. m. Nume generic dat sărurilor acidului feric. DOOM
ferát s. m., pl. feráți
feraților
FERÁT, ferați, s. m. Nume generic dat sărurilor acidului feric. DOOM
ferát s. m., pl. feráți
ferber
FÉRBER, ferbere, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din germ. Färbel. DOOM
férber (înv.) s. n., pl. férbere
ferbere
FÉRBER, ferbere, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din germ. Färbel. DOOM
férber (înv.) s. n., pl. férbere
ferberele
FÉRBER, ferbere, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din germ. Färbel. DOOM
férber (înv.) s. n., pl. férbere
ferberelor
FÉRBER, ferbere, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din germ. Färbel. DOOM
férber (înv.) s. n., pl. férbere
ferberul
FÉRBER, ferbere, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din germ. Färbel. DOOM
férber (înv.) s. n., pl. férbere
ferberului
FÉRBER, ferbere, s. n. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din germ. Färbel. DOOM
férber (înv.) s. n., pl. férbere
ferbincior
FIERBINCIÓR, -OÁRĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. (Cu pronunțare regională) Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot. CREANGĂ, A. 16.
ferbinte
FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspîndește căldură puternică, foarte cald; arzător. Ceai fierbinte. ▭ Spre amiazi, un vînt fierbinte răscoli nori cenușii. C. PETRESCU, S. 28. Să-mi faci bucate... să le găsesc nici reci, nici fierbinți. CREANGĂ, P. 289. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. 2. Fig. (Despre sentimentele omenești și manifestarea lor exterioară) Foarte puternic, profund, adînc, aprins, înfocat. Voi ați cîntat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte. COȘBUC, P. I 90. Te-am iubit cu dor ferbinte. ALECSANDRI, P. II 99. ◊ (Adverbial) Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Inimele noastre săltară mai ferbinte La dulcele său cîntic. ALECSANDRI, P. I 134. ♦ (Despre culori) Aprins, cald. Un roșu fierbinte... scaldă simbolic pămîntul și apa. SAHIA, N. 40.
fercheteu
ferchetéu (-éie), s. n. – Prăjină. – Var. fercătău, ferchedeu, ferchezău. Mag. fergetyű (Cihac, II, 498; DAR; Gáldi, Dict., 128). În Trans.
ferchezui
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuia
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiai
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiala
FERCHEZUIÁLĂ, ferchezuieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferchezui. [Pr.: -zu-ia-] – V. ferchezui. DOOM
ferchezuiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferchezuiélii; pl. ferchezuiéli
ferchezuiam
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiască
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiau
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiați
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuieli
FERCHEZUIÁLĂ, ferchezuieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferchezui. [Pr.: -zu-ia-] – V. ferchezui. DOOM
ferchezuiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferchezuiélii; pl. ferchezuiéli
ferchezuielii
FERCHEZUIÁLĂ, ferchezuieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferchezui. [Pr.: -zu-ia-] – V. ferchezui. DOOM
ferchezuiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferchezuiélii; pl. ferchezuiéli
ferchezuielile
FERCHEZUIÁLĂ, ferchezuieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferchezui. [Pr.: -zu-ia-] – V. ferchezui. DOOM
ferchezuiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferchezuiélii; pl. ferchezuiéli
ferchezuielilor
FERCHEZUIÁLĂ, ferchezuieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferchezui. [Pr.: -zu-ia-] – V. ferchezui. DOOM
ferchezuiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferchezuiélii; pl. ferchezuiéli
ferchezuiesc
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiește
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiești
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuii
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuim
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuind
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuire
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiră
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuirăm
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuirăți
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuise
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuisem
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiseră
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiserăm
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiserăți
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiseși
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiseți
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuit
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuit
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuita
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuite
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuitei
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuitele
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuitelor
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuitul
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuitului
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuiși
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiți
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș. DOOM
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuiți
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuiții
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
ferchezuiților
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
fercheș
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșa
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșe
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșei
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșele
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșelor
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheși
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșii
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșilor
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșul
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fercheșului
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec. DOOM
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
ferdela
FÉLDERĂ s. f. v. ferdelă. DOOM
férdelă (reg.) s. f., g.-d. art. férdelei; pl. férdele
ferdele
FÉLDERĂ s. f. v. ferdelă. DOOM
férdelă (reg.) s. f., g.-d. art. férdelei; pl. férdele
ferdelei
FÉLDERĂ s. f. v. ferdelă. DOOM
férdelă (reg.) s. f., g.-d. art. férdelei; pl. férdele
ferdelele
FÉLDERĂ s. f. v. ferdelă. DOOM
férdelă (reg.) s. f., g.-d. art. férdelei; pl. férdele
ferdelelor
FÉLDERĂ s. f. v. ferdelă. DOOM
férdelă (reg.) s. f., g.-d. art. férdelei; pl. férdele
ferdideu
ferdidéu (-éie), s. n. – Băț pentru bătut laptele. – Var. berdedeu, berghedeu, brighideu, perdideu. Mag. forditó „care răstoarnă” (DAR). În Bucov.
ferea
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
fereai
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
fereala
FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală. DOOM
fereálă s. f., g.-d. art. ferélii
feream
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferească
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
fereastra
FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. ◊ Fereastră oarbă v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Fam.) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra. DOOM
fereástră s. f., g.-d. art. feréstrei; pl. feréstre
fereastă
FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix (v. toc) și din cercevele în care se fixează geamuri; ansamblu format din această deschizătură împreună cu cercevelele care o încadrează și cu sticla fixată în cercevele. V. geam. Dinlăuntru licărea prin fereastra, jumătate de sticlă, jumătate de hîrtie, o lumină slabă spre afară HOGAȘ, M. N. 77. Așa, ca o poveste, pribeagă și măiastră, Cumplitul vînt de iarnă îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 59. Acea casă n-avea nici fereastră, nici ușă. ISPIRESCU, L. 59. Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ Fereastră oarbă = adîncitură în perete, avînd forma unei ferestre și constituind un motiv arhitectonic. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui fără socoteală, a fi risipitor. 2. Locul în care se întîlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Familiar) Oră neocupată din programul zilnic al unui profesor sau al unui student, intercalată între două ore de curs. – Variantă: fereástă, fereste și ferești (COȘBUC, P. II 141, CREANGĂ, P. 255, EMINESCU, O. I 130), s. f.
fereau
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
fereați
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferec
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
fereca
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecai
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecam
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecare
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecare
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca. DOOM
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecắrii; pl. ferecắri
ferecarea
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca. DOOM
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecắrii; pl. ferecắri
ferecară
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecarăm
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecarăți
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecase
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecasem
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecaseră
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecaserăm
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecaserăți
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecaseși
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecaseți
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecat
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecat
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecat
FERECÁT1 s. n. Ferecare. – V. fereca. DOOM
ferecát s. n.
ferecata
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecate
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecatei
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecatele
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecatelor
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecatul
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecatului
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecau
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecași
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecați
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecați
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecații
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferecaților
FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât. 4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. – V. fereca.
ferece
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
fereci
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecrațian
FERECRAȚIÁN adj. n. (Despre versuri) Alcătuit dintr-un dactil și mai mulți trohei. [Pron. -ți-an, pl. -iene. / cf. fr. phérécratéen]. DOOM
!ferecrațián (vers ~) (-re-cra-ți-an) adj. m.; pl. f. ferecrațiéne (-ți-e-)
ferecrațianul
FERECRAȚIÁN adj. n. (Despre versuri) Alcătuit dintr-un dactil și mai mulți trohei. [Pron. -ți-an, pl. -iene. / cf. fr. phérécratéen]. DOOM
!ferecrațián (vers ~) (-re-cra-ți-an) adj. m.; pl. f. ferecrațiéne (-ți-e-)
ferecrațianului
FERECRAȚIÁN adj. n. (Despre versuri) Alcătuit dintr-un dactil și mai mulți trohei. [Pron. -ți-an, pl. -iene. / cf. fr. phérécratéen]. DOOM
!ferecrațián (vers ~) (-re-cra-ți-an) adj. m.; pl. f. ferecrațiéne (-ți-e-)
ferecrațiene
FERECRAȚIÁN adj. n. (Despre versuri) Alcătuit dintr-un dactil și mai mulți trohei. [Pron. -ți-an, pl. -iene. / cf. fr. phérécratéen]. DOOM
!ferecrațián (vers ~) (-re-cra-ți-an) adj. m.; pl. f. ferecrațiéne (-ți-e-)
ferecrațienele
FERECRAȚIÁN adj. n. (Despre versuri) Alcătuit dintr-un dactil și mai mulți trohei. [Pron. -ți-an, pl. -iene. / cf. fr. phérécratéen]. DOOM
!ferecrațián (vers ~) (-re-cra-ți-an) adj. m.; pl. f. ferecrațiéne (-ți-e-)
ferecrațienelor
FERECRAȚIÁN adj. n. (Despre versuri) Alcătuit dintr-un dactil și mai mulți trohei. [Pron. -ți-an, pl. -iene. / cf. fr. phérécratéen]. DOOM
!ferecrațián (vers ~) (-re-cra-ți-an) adj. m.; pl. f. ferecrațiéne (-ți-e-)
ferecând
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecînd
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier). DOOM
ferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 férecă
ferecări
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca. DOOM
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecắrii; pl. ferecắri
ferecării
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca. DOOM
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecắrii; pl. ferecắri
ferecările
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca. DOOM
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecắrii; pl. ferecắri
ferecărilor
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca. DOOM
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecắrii; pl. ferecắri
ferecătura
FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură. DOOM
ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri
ferecături
FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură. DOOM
ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri
ferecăturii
FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură. DOOM
ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri
ferecăturile
FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură. DOOM
ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri
ferecăturilor
FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură. DOOM
ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri
feredeie
FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Stațiune balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö). DOOM
feredéu (reg.) s. n., art. feredéul; pl. feredéie
feredeiele
FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Stațiune balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö). DOOM
feredéu (reg.) s. n., art. feredéul; pl. feredéie
feredeielor
FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Stațiune balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö). DOOM
feredéu (reg.) s. n., art. feredéul; pl. feredéie
feredeu
FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Stațiune balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö). DOOM
feredéu (reg.) s. n., art. feredéul; pl. feredéie
feredeul
FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Stațiune balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö). DOOM
feredéu (reg.) s. n., art. feredéul; pl. feredéie
feredeului
FEREDÉU, feredeie, s. n. (Reg.) Cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Stațiune balneară. – Din magh. dial. feredö (lit. fürdö). DOOM
feredéu (reg.) s. n., art. feredéul; pl. feredéie
feredui
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduia
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiai
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiam
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiască
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiau
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiați
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiesc
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiește
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiești
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduii
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduim
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduind
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduire
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduire
FEREDUÍRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. – V. feredui. DOOM
fereduíre (reg.) s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri
fereduirea
FEREDUÍRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. – V. feredui. DOOM
fereduíre (reg.) s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri
fereduiri
FEREDUÍRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. – V. feredui. DOOM
fereduíre (reg.) s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri
fereduirii
FEREDUÍRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. – V. feredui. DOOM
fereduíre (reg.) s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri
fereduirile
FEREDUÍRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. – V. feredui. DOOM
fereduíre (reg.) s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri
fereduirilor
FEREDUÍRE, fereduiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a feredui și rezultatul ei. – V. feredui. DOOM
fereduíre (reg.) s. f., g.-d. art. fereduírii; pl. fereduíri
fereduiră
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduirăm
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduirăți
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduise
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduisem
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiseră
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiserăm
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiserăți
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiseși
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiseți
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduit
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduit
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni).
fereduiși
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduiți
FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni). DOOM
fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
feregea
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce. DOOM
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele
feregeaua
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce. DOOM
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele
feregele
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce. DOOM
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele
feregelei
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce. DOOM
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele
feregelele
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce. DOOM
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele
feregelelor
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce. DOOM
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele
feregă
FÉREGĂ s. f. v. ferigă. DOOM
!ferígă s. f., g.-d. art. ferígii; pl. ferígi
fereli
FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală. DOOM
fereálă s. f., g.-d. art. ferélii
ferelii
FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală. DOOM
fereálă s. f., g.-d. art. ferélii
ferentar
FERENTÁR, ferentari, s. m. Soldat din vechea pedestrime ușoară. – Din lat. ferentarius. DOOM
ferentár (soldat) s. m., pl. ferentári
feresc
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferestică
FERESTÍCĂ s. f. v. ferestrică. DOOM
ferestrícă (înv.) s. f., g.-d. art. ferestrícii; pl. ferestríci
ferestre
FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. ◊ Fereastră oarbă v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Fam.) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra. DOOM
fereástră s. f., g.-d. art. feréstrei; pl. feréstre
ferestrei
FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. ◊ Fereastră oarbă v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Fam.) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra. DOOM
fereástră s. f., g.-d. art. feréstrei; pl. feréstre
ferestrele
FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. ◊ Fereastră oarbă v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Fam.) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra. DOOM
fereástră s. f., g.-d. art. feréstrei; pl. feréstre
ferestrelor
FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. ◊ Fereastră oarbă v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Fam.) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra. DOOM
fereástră s. f., g.-d. art. feréstrei; pl. feréstre
ferestrica
FERESTÍCĂ s. f. v. ferestrică. DOOM
ferestrícă (înv.) s. f., g.-d. art. ferestrícii; pl. ferestríci
ferestrici
FERESTÍCĂ s. f. v. ferestrică. DOOM
ferestrícă (înv.) s. f., g.-d. art. ferestrícii; pl. ferestríci
ferestricii
FERESTÍCĂ s. f. v. ferestrică. DOOM
ferestrícă (înv.) s. f., g.-d. art. ferestrícii; pl. ferestríci
ferestricile
FERESTÍCĂ s. f. v. ferestrică. DOOM
ferestrícă (înv.) s. f., g.-d. art. ferestrícii; pl. ferestríci
ferestricilor
FERESTÍCĂ s. f. v. ferestrică. DOOM
ferestrícă (înv.) s. f., g.-d. art. ferestrícii; pl. ferestríci
ferestrui
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. DOOM
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferestrui
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruia
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. DOOM
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferestruia
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiai
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiam
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiască
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiau
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiați
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruica
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică. DOOM
ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici
ferestruici
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică. DOOM
ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici
ferestruicii
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică. DOOM
ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici
ferestruicile
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică. DOOM
ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici
ferestruicilor
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică. DOOM
ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici
ferestruie
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. DOOM
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferestruiesc
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiește
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiești
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruii
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. DOOM
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferestruii
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruile
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. DOOM
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferestruilor
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. DOOM
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferestruim
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruind
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruire
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruire
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui. DOOM
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferestruirea
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui. DOOM
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferestruiri
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui. DOOM
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferestruirii
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui. DOOM
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferestruirile
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui. DOOM
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferestruirilor
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui. DOOM
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferestruiră
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruirăm
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruirăți
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruise
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruisem
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiseră
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiserăm
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiserăți
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiseși
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiseți
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruit
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruit
FIERĂSTRUÍT, -Ă, fierăstruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu fierăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. fierăstrui.
ferestruiși
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruiți
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestrău
HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău. DOOM
ferăstrắu v. fierăstrắu
ferestui
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestuică
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică. DOOM
ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici
ferestuie
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. DOOM
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferestuire
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui. DOOM
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferestuit
FIERĂSTRUÍT, -Ă, fierăstruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu fierăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. fierăstrui.
ferete
Ferete = Pheres.
feretrius
Feretrius, denumire purtată de Iupiter în calitatea sa de aducător de prăzi, în războaie.
ferește
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferești
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferfeli
ferfelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîșia, a zdrențui. – Var. (numai sensul 2) ferfeniți. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puțin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparține aceleași rădăcini expresive; cf. și morfoli. – Der. ferfen (var. ferfăn, farfen), s. m. (plantă, Tagetes erecta); ferfeniță (var. ferfeliță), s. f. (zdreanță; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (ceh. frfén „muc”, după Cihac, II, 108; rut. ferfélicja „zăpadă deasă”, după Tiktin și Scriban; de la terfeli, după DAR; din mag. farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfenițos, adj. (zdrențuros). – Cf. fîl.
ferfelire
ferfelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîșia, a zdrențui. – Var. (numai sensul 2) ferfeniți. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puțin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparține aceleași rădăcini expresive; cf. și morfoli. – Der. ferfen (var. ferfăn, farfen), s. m. (plantă, Tagetes erecta); ferfeniță (var. ferfeliță), s. f. (zdreanță; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (ceh. frfén „muc”, după Cihac, II, 108; rut. ferfélicja „zăpadă deasă”, după Tiktin și Scriban; de la terfeli, după DAR; din mag. farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfenițos, adj. (zdrențuros). – Cf. fîl.
ferfelit
ferfelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîșia, a zdrențui. – Var. (numai sensul 2) ferfeniți. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puțin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparține aceleași rădăcini expresive; cf. și morfoli. – Der. ferfen (var. ferfăn, farfen), s. m. (plantă, Tagetes erecta); ferfeniță (var. ferfeliță), s. f. (zdreanță; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (ceh. frfén „muc”, după Cihac, II, 108; rut. ferfélicja „zăpadă deasă”, după Tiktin și Scriban; de la terfeli, după DAR; din mag. farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfenițos, adj. (zdrențuros). – Cf. fîl.
ferfeliță
FÉRFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță. DOOM
!férfeniță (pop., fam.) s. f.
ferfenița
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițare
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
ferfenițat
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
ferfenițea
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițeai
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițeam
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițească
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițeau
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițeați
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițesc
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițește
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițești
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfeniți
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfeniții
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițim
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițind
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițire
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițire
FERFENIȚÍRE, ferfenițiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei. – V. ferfeniți. DOOM
ferfenițíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfenițírii; pl. ferfenițíri
ferfenițirea
FERFENIȚÍRE, ferfenițiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei. – V. ferfeniți. DOOM
ferfenițíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfenițírii; pl. ferfenițíri
ferfenițiri
FERFENIȚÍRE, ferfenițiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei. – V. ferfeniți. DOOM
ferfenițíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfenițírii; pl. ferfenițíri
ferfenițirii
FERFENIȚÍRE, ferfenițiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei. – V. ferfeniți. DOOM
ferfenițíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfenițírii; pl. ferfenițíri
ferfenițirile
FERFENIȚÍRE, ferfenițiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei. – V. ferfeniți. DOOM
ferfenițíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfenițírii; pl. ferfenițíri
ferfenițirilor
FERFENIȚÍRE, ferfenițiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei. – V. ferfeniți. DOOM
ferfenițíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfenițírii; pl. ferfenițíri
ferfenițiră
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițirăm
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițirăți
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițise
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițisem
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițiseră
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițiserăm
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițiserăți
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițiseși
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițiseți
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițit
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițit
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițit
FERFENIȚÍT1 s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferfeniți. – V. ferfeniți. DOOM
ferfenițít (pop., fam.) s. n.
ferfenițita
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițite
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițitei
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițitele
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițitelor
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițitul
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițitului
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițiși
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițiți
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți. DOOM
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițiți
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițiții
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițiților
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
ferfenițoasa
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițoase
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițoasei
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițoasele
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițoaselor
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițos
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițosul
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițosului
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițoși
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițoșii
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfenițoșilor
FERFENIȚÓS, -OÁSĂ, ferfenițoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Ferfenițit2; îmbrăcat cu astfel de haine; zdrențăros. – Ferfeniță + suf. -os. DOOM
ferfenițós (pop., fam.) adj. m., pl. ferfenițóși; f. ferfenițoásă, pl. ferfenițoáse
ferfeniță
FÉRFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță. DOOM
!férfeniță (pop., fam.) s. f.
ferferiță
FÉRFERIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
feri
FERI- v. fero-.
feri
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
feribot
FERIBÓT, feriboturi, s. n. Navă special amenajată pentru a transporta oameni, vehicule etc. de pe un mal pe celălalt al unei ape. – Din fr., engl. ferry-boat. DOOM
feribót s. n., pl. feribóturi
feribotul
FERIBÓT, feriboturi, s. n. Navă special amenajată pentru a transporta oameni, vehicule etc. de pe un mal pe celălalt al unei ape. – Din fr., engl. ferry-boat. DOOM
feribót s. n., pl. feribóturi
feribotului
FERIBÓT, feriboturi, s. n. Navă special amenajată pentru a transporta oameni, vehicule etc. de pe un mal pe celălalt al unei ape. – Din fr., engl. ferry-boat. DOOM
feribót s. n., pl. feribóturi
feriboturi
FERIBÓT, feriboturi, s. n. Navă special amenajată pentru a transporta oameni, vehicule etc. de pe un mal pe celălalt al unei ape. – Din fr., engl. ferry-boat. DOOM
feribót s. n., pl. feribóturi
feriboturile
FERIBÓT, feriboturi, s. n. Navă special amenajată pentru a transporta oameni, vehicule etc. de pe un mal pe celălalt al unei ape. – Din fr., engl. ferry-boat. DOOM
feribót s. n., pl. feribóturi
feriboturilor
FERIBÓT, feriboturi, s. n. Navă special amenajată pentru a transporta oameni, vehicule etc. de pe un mal pe celălalt al unei ape. – Din fr., engl. ferry-boat. DOOM
feribót s. n., pl. feribóturi
feric
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
ferica
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
ferice
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
ferice
FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis. DOOM
feríce2 (înv.) s. f., art. ferícea
ferice
FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.
fericea
FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.
fericea
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericeai
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericeam
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericească
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericeau
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericeați
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericei
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
fericei
FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.
fericele
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
fericelor
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
fericesc
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericește
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericești
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
ferici
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
ferici
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericianura
FERICIANÚRĂ, fericianuri, s. f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului și a unui metal. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. ferricyanure. DOOM
fericianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fericianúrii; pl. fericianúri
fericianuri
FERICIANÚRĂ, fericianuri, s. f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului și a unui metal. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. ferricyanure. DOOM
fericianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fericianúrii; pl. fericianúri
fericianurii
FERICIANÚRĂ, fericianuri, s. f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului și a unui metal. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. ferricyanure. DOOM
fericianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fericianúrii; pl. fericianúri
fericianurile
FERICIANÚRĂ, fericianuri, s. f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului și a unui metal. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. ferricyanure. DOOM
fericianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fericianúrii; pl. fericianúri
fericianurilor
FERICIANÚRĂ, fericianuri, s. f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului și a unui metal. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. ferricyanure. DOOM
fericianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. fericianúrii; pl. fericianúri
fericii
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
fericii
FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.
fericii
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericilor
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
fericim
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericind
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericire
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericire
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. DOOM
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
fericirea
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. DOOM
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
fericiri
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. DOOM
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
fericirii
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. DOOM
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
fericirile
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. DOOM
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
fericirilor
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. DOOM
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
fericiră
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericirăm
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericirăți
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericise
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericisem
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericiseră
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericiserăm
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericiserăți
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericiseși
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericiseți
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericit
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericit
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericit
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericita
FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. DOOM
felicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 felícită
fericita
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericita
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitare
FERICITÁ vb. I v. felicita.
fericitat
FERICITÁ vb. I v. felicita.
fericite
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericite
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitei
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitei
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitele
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitele
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitelor
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitelor
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitoare
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitoarea
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitoarei
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitoarele
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitoarelor
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitor
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitori
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitorii
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitorilor
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitorul
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitorului
FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. Care produce fericire. – Ferici + suf. -tor. DOOM
fericitór (rar) adj. m., pl. fericitóri; f. sg. și pl. fericitoáre
fericitul
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitul
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitului
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericitului
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericiși
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericiți
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. DOOM
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă
fericiți
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericiți
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericiții
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericiții
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericiților
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericiților
FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. DOOM
fericít2 s. m.
fericul
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
fericului
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. DOOM
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
ferie
feríe (feríi), s. f. – 1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acțiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deși pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeși bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318.
feriga
FÉREGĂ s. f. v. ferigă. DOOM
!ferígă s. f., g.-d. art. ferígii; pl. ferígi
ferigi
FÉREGĂ s. f. v. ferigă. DOOM
!ferígă s. f., g.-d. art. ferígii; pl. ferígi
ferigii
FÉREGĂ s. f. v. ferigă. DOOM
!ferígă s. f., g.-d. art. ferígii; pl. ferígi
ferigile
FÉREGĂ s. f. v. ferigă. DOOM
!ferígă s. f., g.-d. art. ferígii; pl. ferígi
ferigilor
FÉREGĂ s. f. v. ferigă. DOOM
!ferígă s. f., g.-d. art. ferígii; pl. ferígi
ferii
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferim
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferimagnetic
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagnetica
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagnetice
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagneticei
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagneticele
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagneticelor
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagnetici
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagneticii
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagneticilor
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagneticul
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagneticului
FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic.
ferimagnetism
FERIMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Magnetism al feritelor. – Din engl. ferrimagnetism. DOOM
ferimagnetísm s. n.
ferimagnetismul
FERIMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Magnetism al feritelor. – Din engl. ferrimagnetism. DOOM
ferimagnetísm s. n.
ferimagnetismului
FERIMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Magnetism al feritelor. – Din engl. ferrimagnetism. DOOM
ferimagnetísm s. n.
ferin
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferina
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferind
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferine
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferinei
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferinele
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferinelor
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferini
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferinii
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferinilor
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferinul
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
ferinului
FERÍN, -Ă adj. De fiară, de animal sălbatic. [< fr. férin, lat. ferinus].
feripriv
FERIPRÍV, -Ă adj. (Med.) Care este provocat de lipsa de fier. [< fr. ferriprive].
ferire
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferire
FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de a (se) feri; fereală. – V. feri. DOOM
feríre s. f., g.-d. art. ferírii
ferirea
FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de a (se) feri; fereală. – V. feri. DOOM
feríre s. f., g.-d. art. ferírii
feriri
FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de a (se) feri; fereală. – V. feri. DOOM
feríre s. f., g.-d. art. ferírii
feririi
FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de a (se) feri; fereală. – V. feri. DOOM
feríre s. f., g.-d. art. ferírii
feririle
FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de a (se) feri; fereală. – V. feri. DOOM
feríre s. f., g.-d. art. ferírii
feririlor
FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de a (se) feri; fereală. – V. feri. DOOM
feríre s. f., g.-d. art. ferírii
feriră
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferirăm
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferirăți
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferise
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferisem
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
feriseră
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
feriserăm
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
feriserăți
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
feriseși
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
feriseți
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferit
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
ferit
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
ferit
FERÍT1, feriți, s. m. Nume generic dat sărurilor acidului feros. DOOM
ferít (sare a acidului feros) s. m., pl. feríți
ferita
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
ferita
FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite. DOOM
ferítă (mineral) s. f., g.-d. art. ferítei; pl. feríte
ferite
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
ferite
FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite. DOOM
ferítă (mineral) s. f., g.-d. art. ferítei; pl. feríte
feritei
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
feritei
FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite. DOOM
ferítă (mineral) s. f., g.-d. art. ferítei; pl. feríte
feritele
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
feritele
FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite. DOOM
ferítă (mineral) s. f., g.-d. art. ferítei; pl. feríte
feritelor
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
feritelor
FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite. DOOM
ferítă (mineral) s. f., g.-d. art. ferítei; pl. feríte
feritul
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
feritului
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
feriși
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
feriți
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. DOOM
ferí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 să fereáscă
feriți
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
feriții
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
feriților
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
ferm
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
ferma
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
ferma
FÉRMĂ1, ferme, s. f. 1. Exploatație agricolă cu profil vegetal, zootehnic sau mixt, compusă din terenuri, efective de animale, amenajări și dotări speciale care servesc producției. 2. Subunitate agricolă administrativă în gestiune proprie. – Din fr. ferme. DOOM
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme
fermata
FERMÁTA s. f. (Muz.) Coroană. – Cuv. it.
fermată
FERMÁTA s. f. (Muz.) Coroană. – Cuv. it.
ferme
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
ferme
FÉRMĂ1, ferme, s. f. 1. Exploatație agricolă cu profil vegetal, zootehnic sau mixt, compusă din terenuri, efective de animale, amenajări și dotări speciale care servesc producției. 2. Subunitate agricolă administrativă în gestiune proprie. – Din fr. ferme. DOOM
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme
fermeca
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecai
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecam
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecare
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecare
FERMECÁRE, fermecări, s. f. Faptul de a fermeca. – V. fermeca. DOOM
fermecáre s. f., g.-d. art. fermecắrii; pl. fermecắri
fermecarea
FERMECÁRE, fermecări, s. f. Faptul de a fermeca. – V. fermeca. DOOM
fermecáre s. f., g.-d. art. fermecắrii; pl. fermecắri
fermecară
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecarăm
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecarăți
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecase
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecasem
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecaseră
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecaserăm
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecaserăți
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecaseși
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecaseți
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecat
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecat
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecata
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecate
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecatei
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecatele
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecatelor
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecatul
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecatului
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecau
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecași
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecați
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecați
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecații
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecaților
FĂRMĂCÁT, -Ă adj. v. fermecat.
fermecând
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecînd
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecări
FERMECÁRE, fermecări, s. f. Faptul de a fermeca. – V. fermeca. DOOM
fermecáre s. f., g.-d. art. fermecắrii; pl. fermecắri
fermecării
FERMECÁRE, fermecări, s. f. Faptul de a fermeca. – V. fermeca. DOOM
fermecáre s. f., g.-d. art. fermecắrii; pl. fermecắri
fermecările
FERMECÁRE, fermecări, s. f. Faptul de a fermeca. – V. fermeca. DOOM
fermecáre s. f., g.-d. art. fermecắrii; pl. fermecắri
fermecărilor
FERMECÁRE, fermecări, s. f. Faptul de a fermeca. – V. fermeca. DOOM
fermecáre s. f., g.-d. art. fermecắrii; pl. fermecắri
fermecătoare
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoare
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoarea
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoarea
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoarei
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoarei
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoarele
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoarele
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoarelor
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoarelor
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecător
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecător
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecători
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecători
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătoria
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie. DOOM
fermecătoríe (pop.) s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
fermecătorie
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie. DOOM
fermecătoríe (pop.) s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
fermecătoriei
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie. DOOM
fermecătoríe (pop.) s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
fermecătorii
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătorii
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătorii
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie. DOOM
fermecătoríe (pop.) s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
fermecătoriile
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie. DOOM
fermecătoríe (pop.) s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
fermecătoriilor
FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie. DOOM
fermecătoríe (pop.) s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile
fermecătorilor
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătorilor
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătorul
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătorul
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătorului
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătorului
FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător. DOOM
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre
fermecătura
FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178.
fermecături
FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178.
fermecăturii
FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178.
fermecăturile
FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178.
fermecăturilor
FERMECĂTÚRĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178.
fermei
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
fermei
FÉRMĂ1, ferme, s. f. 1. Exploatație agricolă cu profil vegetal, zootehnic sau mixt, compusă din terenuri, efective de animale, amenajări și dotări speciale care servesc producției. 2. Subunitate agricolă administrativă în gestiune proprie. – Din fr. ferme. DOOM
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme
fermele
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
fermele
FÉRMĂ1, ferme, s. f. 1. Exploatație agricolă cu profil vegetal, zootehnic sau mixt, compusă din terenuri, efective de animale, amenajări și dotări speciale care servesc producției. 2. Subunitate agricolă administrativă în gestiune proprie. – Din fr. ferme. DOOM
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme
fermelor
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
fermelor
FÉRMĂ1, ferme, s. f. 1. Exploatație agricolă cu profil vegetal, zootehnic sau mixt, compusă din terenuri, efective de animale, amenajări și dotări speciale care servesc producției. 2. Subunitate agricolă administrativă în gestiune proprie. – Din fr. ferme. DOOM
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme
fermenea
FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene. DOOM
fermeneá (înv.) s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle, art. fermenélele
fermeneaua
FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene. DOOM
fermeneá (înv.) s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle, art. fermenélele
fermenele
FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene. DOOM
fermeneá (înv.) s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle, art. fermenélele
fermenelei
FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene. DOOM
fermeneá (înv.) s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle, art. fermenélele
fermenelele
FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene. DOOM
fermeneá (înv.) s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle, art. fermenélele
fermenelelor
FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene. DOOM
fermeneá (înv.) s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle, art. fermenélele
ferment
FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum. DOOM
fermént s. m., pl. ferménți
fermenta
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentabil
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabila
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabile
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabilei
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabilele
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabilelor
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabili
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabilii
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabililor
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabilul
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentabilului
FERMENTÁBIL, -Ă, fermentabili, -e, adj. Care poate fermenta (ușor). – Din fr. fermentable. DOOM
fermentábil adj. m., pl. fermentábili; f. fermentábilă, pl. fermentábile
fermentare
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentare
FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta. DOOM
fermentáre s. f., g.-d. art. fermentắrii; pl. fermentắri
fermentarea
FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta. DOOM
fermentáre s. f., g.-d. art. fermentắrii; pl. fermentắri
fermentară
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentase
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentaseră
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentat
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentat
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentat
FERMENTÁT1 s. n. Faptul de a fermenta. – V. fermenta. DOOM
fermentát s. n.
fermentata
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentate
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentatei
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentatele
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentatelor
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentativ
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativa
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentative
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativei
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativele
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativelor
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativi
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativii
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativilor
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativul
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentativului
FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif.
fermentatul
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentatului
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentau
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentați
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentația
FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio. DOOM
fermentáție (-ți-e) s. f., art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)
fermentație
FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio. DOOM
fermentáție (-ți-e) s. f., art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)
fermentației
FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio. DOOM
fermentáție (-ți-e) s. f., art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)
fermentații
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentații
FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio. DOOM
fermentáție (-ți-e) s. f., art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)
fermentațiile
FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio. DOOM
fermentáție (-ți-e) s. f., art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)
fermentațiilor
FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio. DOOM
fermentáție (-ți-e) s. f., art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)
fermentaților
FERMENTÁT2, -Ă, fermentați, -te, adj. Care a suferit un proces de fermentație. – V. fermenta.
fermentațiune
FERMENTAȚIÚNE s.f. v. fermentație.
fermentează
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentescibil
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibila
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibile
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibilei
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibilele
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibilelor
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibili
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibilii
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibililor
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibilitate
FERMENTESCIBILITÁTE s.f. Însușirea de a fi fermentescibil. [Cf. fr. fermentescibilité].
fermentescibilitatea
FERMENTESCIBILITÁTE s.f. Însușirea de a fi fermentescibil. [Cf. fr. fermentescibilité].
fermentescibilități
FERMENTESCIBILITÁTE s.f. Însușirea de a fi fermentescibil. [Cf. fr. fermentescibilité].
fermentescibilității
FERMENTESCIBILITÁTE s.f. Însușirea de a fi fermentescibil. [Cf. fr. fermentescibilité].
fermentescibilul
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermentescibilului
FERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Fermentabil. [Cf. fr. fermentescible].
fermenteze
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermenticid
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticida
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticide
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticidei
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticidele
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticidelor
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticidul
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticidului
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticizi
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticizii
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermenticizilor
FERMENTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care oprește activitatea fermenților. [Cf. it. fermenticida].
fermento
FERMENTO- v. ferment.
fermentograf
FERMENTOGRÁF s.n. Aparat care înregistrează grafic puterea de fermentare a unui aluat. [< fr. fermentographe].
fermentografe
FERMENTOGRÁF s.n. Aparat care înregistrează grafic puterea de fermentare a unui aluat. [< fr. fermentographe].
fermentografele
FERMENTOGRÁF s.n. Aparat care înregistrează grafic puterea de fermentare a unui aluat. [< fr. fermentographe].
fermentografelor
FERMENTOGRÁF s.n. Aparat care înregistrează grafic puterea de fermentare a unui aluat. [< fr. fermentographe].
fermentograful
FERMENTOGRÁF s.n. Aparat care înregistrează grafic puterea de fermentare a unui aluat. [< fr. fermentographe].
fermentografului
FERMENTOGRÁF s.n. Aparat care înregistrează grafic puterea de fermentare a unui aluat. [< fr. fermentographe].
fermentograma
FERMENTOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de fermentograf. [Cf. fr. fermentogramme].
fermentograme
FERMENTOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de fermentograf. [Cf. fr. fermentogramme].
fermentogramei
FERMENTOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de fermentograf. [Cf. fr. fermentogramme].
fermentogramele
FERMENTOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de fermentograf. [Cf. fr. fermentogramme].
fermentogramelor
FERMENTOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de fermentograf. [Cf. fr. fermentogramme].
fermentul
FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum. DOOM
fermént s. m., pl. ferménți
fermentului
FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum. DOOM
fermént s. m., pl. ferménți
fermentând
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentînd
FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. DOOM
fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză
fermentări
FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta. DOOM
fermentáre s. f., g.-d. art. fermentắrii; pl. fermentắri
fermentării
FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta. DOOM
fermentáre s. f., g.-d. art. fermentắrii; pl. fermentắri
fermentările
FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta. DOOM
fermentáre s. f., g.-d. art. fermentắrii; pl. fermentắri
fermentărilor
FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta. DOOM
fermentáre s. f., g.-d. art. fermentắrii; pl. fermentắri
fermenuță
FERMENÚȚĂ, fermenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fermenea. Preoteasa Stana, într-o fermenuță de mătase verde peste rochie, avea capul înfășurat într-un tulpan alb. CAMIL PETRESCU, O. II 351.
fermenți
FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum. DOOM
fermént s. m., pl. ferménți
fermenții
FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum. DOOM
fermént s. m., pl. ferménți
fermenților
FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum. DOOM
fermént s. m., pl. ferménți
fermi
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
fermier
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermiera
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermiere
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermierei
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermierele
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermierelor
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermieri
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermierii
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermierilor
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermierul
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermierului
FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier. DOOM
fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére
fermii
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
fermilor
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
fermion
FERMIÓN s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian]. DOOM
fermión (-mi-on) s. m., pl. fermióni
fermioni
FERMIÓN s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian]. DOOM
fermión (-mi-on) s. m., pl. fermióni
fermionii
FERMIÓN s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian]. DOOM
fermión (-mi-on) s. m., pl. fermióni
fermionilor
FERMIÓN s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian]. DOOM
fermión (-mi-on) s. m., pl. fermióni
fermionul
FERMIÓN s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian]. DOOM
fermión (-mi-on) s. m., pl. fermióni
fermionului
FERMIÓN s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian]. DOOM
fermión (-mi-on) s. m., pl. fermióni
fermitate
FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté). DOOM
fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții
fermitatea
FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté). DOOM
fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții
fermități
FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté). DOOM
fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții
fermității
FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté). DOOM
fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții
fermiu
FÉRMIU s. n. Element chimic transuranic, produs pe cale artificială. – Din fr. fermium. DOOM
férmiu [miu pron. miu] s. n., art. férmiul; simb. Fm
fermiul
FÉRMIU s. n. Element chimic transuranic, produs pe cale artificială. – Din fr. fermium. DOOM
férmiu [miu pron. miu] s. n., art. férmiul; simb. Fm
fermiului
FÉRMIU s. n. Element chimic transuranic, produs pe cale artificială. – Din fr. fermium. DOOM
férmiu [miu pron. miu] s. n., art. férmiul; simb. Fm
fermoar
FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir. DOOM
fermoár (-moar) s. n., pl. fermoáre
fermoare
FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir. DOOM
fermoár (-moar) s. n., pl. fermoáre
fermoarele
FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir. DOOM
fermoár (-moar) s. n., pl. fermoáre
fermoarelor
FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir. DOOM
fermoár (-moar) s. n., pl. fermoáre
fermoarul
FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir. DOOM
fermoár (-moar) s. n., pl. fermoáre
fermoarului
FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față, care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese făcute să alunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir. DOOM
fermoár (-moar) s. n., pl. fermoáre
fermul
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
fermului
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. DOOM
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
fernambuc
FERNAMBÚC s.n. Lemn de Brazilia de culoare roșiatică, folosit la fabricarea arcușurilor. [Var. pernambuc s.n. [ < germ. Fernambuk(holz), cf. Pernambuc – provincie din Brazilia].
fernico
FÉRNICO s.n. Aliaj de fier, nichel, cobalt și mangan. [< fr. fernico, cf. Fer + Ni(chel) + Co(balt)].
fero
FERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(care conține) fier”, „de fier”, „feros”. [Var. feri-. / < fr. ferro-, cf. lat. ferrum].
feroaliaj
FEROALIÁJ, feroaliaje, s. n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente (metale sau metaloizi). [Pr.: -ro-a-li-aj] – Din fr. ferro-alliage. DOOM
feroaliáj (-ro-a-li-aj) s. n., pl. feroaliáje
feroaliaje
FEROALIÁJ, feroaliaje, s. n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente (metale sau metaloizi). [Pr.: -ro-a-li-aj] – Din fr. ferro-alliage. DOOM
feroaliáj (-ro-a-li-aj) s. n., pl. feroaliáje
feroaliajele
FEROALIÁJ, feroaliaje, s. n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente (metale sau metaloizi). [Pr.: -ro-a-li-aj] – Din fr. ferro-alliage. DOOM
feroaliáj (-ro-a-li-aj) s. n., pl. feroaliáje
feroaliajelor
FEROALIÁJ, feroaliaje, s. n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente (metale sau metaloizi). [Pr.: -ro-a-li-aj] – Din fr. ferro-alliage. DOOM
feroaliáj (-ro-a-li-aj) s. n., pl. feroaliáje
feroaliajul
FEROALIÁJ, feroaliaje, s. n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente (metale sau metaloizi). [Pr.: -ro-a-li-aj] – Din fr. ferro-alliage. DOOM
feroaliáj (-ro-a-li-aj) s. n., pl. feroaliáje
feroaliajului
FEROALIÁJ, feroaliaje, s. n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente (metale sau metaloizi). [Pr.: -ro-a-li-aj] – Din fr. ferro-alliage. DOOM
feroaliáj (-ro-a-li-aj) s. n., pl. feroaliáje
feroaluminiu
FERALUMÍNIU s. n. v. feroaluminiu. DOOM
feroalumíniu [niu pron. niu] (-ro-a-) s. n., art. feroalumíniul
feroaluminiul
FERALUMÍNIU s. n. v. feroaluminiu. DOOM
feroalumíniu [niu pron. niu] (-ro-a-) s. n., art. feroalumíniul
feroaluminiului
FERALUMÍNIU s. n. v. feroaluminiu. DOOM
feroalumíniu [niu pron. niu] (-ro-a-) s. n., art. feroalumíniul
feroasa
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
feroase
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
feroasei
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
feroasele
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
feroaselor
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
ferobacter
FEROBACTÉR s.m. Bacterie care eliberează energie prin oxidarea sărurilor feroase, transformându-le în combinații ferice. [Var. ferobacterie s.f. / < fr. ferrobactér].
ferobacteri
FEROBACTÉR s.m. Bacterie care eliberează energie prin oxidarea sărurilor feroase, transformându-le în combinații ferice. [Var. ferobacterie s.f. / < fr. ferrobactér].
ferobacterie
FEROBACTÉRIE s.f. v. ferobacter.
ferobacterii
FEROBACTÉR s.m. Bacterie care eliberează energie prin oxidarea sărurilor feroase, transformându-le în combinații ferice. [Var. ferobacterie s.f. / < fr. ferrobactér].
ferobacterilor
FEROBACTÉR s.m. Bacterie care eliberează energie prin oxidarea sărurilor feroase, transformându-le în combinații ferice. [Var. ferobacterie s.f. / < fr. ferrobactér].
ferobacterul
FEROBACTÉR s.m. Bacterie care eliberează energie prin oxidarea sărurilor feroase, transformându-le în combinații ferice. [Var. ferobacterie s.f. / < fr. ferrobactér].
ferobacterului
FEROBACTÉR s.m. Bacterie care eliberează energie prin oxidarea sărurilor feroase, transformându-le în combinații ferice. [Var. ferobacterie s.f. / < fr. ferrobactér].
ferocart
FEROCÁRT s.n. Amestec special de pulberi presate, folosit la bobinele de înaltă frecvență. [< fr. ferrocart].
feroce
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
ferocea
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
ferocei
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
ferocele
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
ferocelor
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
ferocelui
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
feroci
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
ferocianura
FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. DOOM
ferocianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianúrii, pl. ferocianúri
ferocianuri
FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. DOOM
ferocianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianúrii, pl. ferocianúri
ferocianurii
FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. DOOM
ferocianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianúrii, pl. ferocianúri
ferocianurile
FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. DOOM
ferocianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianúrii, pl. ferocianúri
ferocianurilor
FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. DOOM
ferocianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianúrii, pl. ferocianúri
ferocii
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
ferocilor
FERÓCE adj. invar. Crud, nemilos, sălbatic, violent, sângeros. ♦ Care exprimă sau trădează cruzime, sălbăticie, violență. Privire feroce. – Din fr. féroce, lat. ferox, -cis. DOOM
feróce adj. invar.
ferocitate
FEROCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie, violență. ♦ Faptă crudă, sălbatică, violentă. – Din fr. férocité, lat. ferocitas, -atis. DOOM
ferocitáte s. f., g.-d. art. ferocitắții
ferocitatea
FEROCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie, violență. ♦ Faptă crudă, sălbatică, violentă. – Din fr. férocité, lat. ferocitas, -atis. DOOM
ferocitáte s. f., g.-d. art. ferocitắții
ferocități
FEROCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie, violență. ♦ Faptă crudă, sălbatică, violentă. – Din fr. férocité, lat. ferocitas, -atis. DOOM
ferocitáte s. f., g.-d. art. ferocitắții
ferocității
FEROCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie, violență. ♦ Faptă crudă, sălbatică, violentă. – Din fr. férocité, lat. ferocitas, -atis. DOOM
ferocitáte s. f., g.-d. art. ferocitắții
ferocrom
FEROCRÓM s. n. Aliaj de fier și crom. – Din germ. Ferrochrom, engl. ferrochrome.
ferocromul
FEROCRÓM s. n. Aliaj de fier și crom. – Din germ. Ferrochrom, engl. ferrochrome.
ferocromului
FEROCRÓM s. n. Aliaj de fier și crom. – Din germ. Ferrochrom, engl. ferrochrome.
ferodo
FERODÓU, (2) ferodouri, s. n. (Tehn.) 1. Metalazbest. 2. Piesă fabricată din ferodou (l). [Var.: ferodó s. n.] – Din fr., engl. ferrodo. DOOM
!ferodóu s. n., art. ferodóul; (piese) pl. ferodóuri
ferodou
FERODÓU, (2) ferodouri, s. n. (Tehn.) 1. Metalazbest. 2. Piesă fabricată din ferodou (l). [Var.: ferodó s. n.] – Din fr., engl. ferrodo. DOOM
!ferodóu s. n., art. ferodóul; (piese) pl. ferodóuri
ferodoul
FERODÓU, (2) ferodouri, s. n. (Tehn.) 1. Metalazbest. 2. Piesă fabricată din ferodou (l). [Var.: ferodó s. n.] – Din fr., engl. ferrodo. DOOM
!ferodóu s. n., art. ferodóul; (piese) pl. ferodóuri
ferodoului
FERODÓU, (2) ferodouri, s. n. (Tehn.) 1. Metalazbest. 2. Piesă fabricată din ferodou (l). [Var.: ferodó s. n.] – Din fr., engl. ferrodo. DOOM
!ferodóu s. n., art. ferodóul; (piese) pl. ferodóuri
ferodouri
FERODÓU, (2) ferodouri, s. n. (Tehn.) 1. Metalazbest. 2. Piesă fabricată din ferodou (l). [Var.: ferodó s. n.] – Din fr., engl. ferrodo. DOOM
!ferodóu s. n., art. ferodóul; (piese) pl. ferodóuri
ferodourile
FERODÓU, (2) ferodouri, s. n. (Tehn.) 1. Metalazbest. 2. Piesă fabricată din ferodou (l). [Var.: ferodó s. n.] – Din fr., engl. ferrodo. DOOM
!ferodóu s. n., art. ferodóul; (piese) pl. ferodóuri
ferodourilor
FERODÓU, (2) ferodouri, s. n. (Tehn.) 1. Metalazbest. 2. Piesă fabricată din ferodou (l). [Var.: ferodó s. n.] – Din fr., engl. ferrodo. DOOM
!ferodóu s. n., art. ferodóul; (piese) pl. ferodóuri
feroelectric
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectrica
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectrice
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectricei
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectricele
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectricelor
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectrici
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectricii
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectricilor
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectricitate
FEROELECTRICITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe dielectrice, care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină. [< fr. ferro-électricité].
feroelectricitatea
FEROELECTRICITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe dielectrice, care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină. [< fr. ferro-électricité].
feroelectricități
FEROELECTRICITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe dielectrice, care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină. [< fr. ferro-électricité].
feroelectricității
FEROELECTRICITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe dielectrice, care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină. [< fr. ferro-électricité].
feroelectricul
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feroelectricului
FEROELÉCTRIC, -Ă adj. Referitor la feroelectricitate. [< fr. ferro-électrique].
feromagnetic
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagnetica
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagnetice
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagneticei
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagneticele
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagneticelor
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagnetici
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagneticii
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagneticilor
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagneticul
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagneticului
FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. DOOM
feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici; f. feromagnétică, pl. feromagnétice
feromagnetism
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme. DOOM
feromagnetísm s. n.
feromagnetisme
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme. DOOM
feromagnetísm s. n.
feromagnetismele
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme. DOOM
feromagnetísm s. n.
feromagnetismelor
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme. DOOM
feromagnetísm s. n.
feromagnetismul
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme. DOOM
feromagnetísm s. n.
feromagnetismului
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme. DOOM
feromagnetísm s. n.
feromangan
FEROMANGÁN s.n. Aliaj de fier și mangan. [< germ. Ferromangan].
feromanganul
FEROMANGÁN s.n. Aliaj de fier și mangan. [< germ. Ferromangan].
feromanganului
FEROMANGÁN s.n. Aliaj de fier și mangan. [< germ. Ferromangan].
feromolibden
FEROMOLÍBDEN s.n. Aliaj de fier și molibden. [< fr. ferromolybdène].
feromolibdenul
FEROMOLÍBDEN s.n. Aliaj de fier și molibden. [< fr. ferromolybdène].
feromolibdenului
FEROMOLÍBDEN s.n. Aliaj de fier și molibden. [< fr. ferromolybdène].
feromon
FEROMÓN, feromoni, s. m. (Biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare. – Din engl. pheromone, fr. phéromone.
feromoni
FEROMÓN, feromoni, s. m. (Biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare. – Din engl. pheromone, fr. phéromone.
feromonii
FEROMÓN, feromoni, s. m. (Biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare. – Din engl. pheromone, fr. phéromone.
feromonilor
FEROMÓN, feromoni, s. m. (Biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare. – Din engl. pheromone, fr. phéromone.
feromonul
FEROMÓN, feromoni, s. m. (Biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare. – Din engl. pheromone, fr. phéromone.
feromonului
FEROMÓN, feromoni, s. m. (Biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare. – Din engl. pheromone, fr. phéromone.
feroneria
FERONERÍE, feronerii, s. f. Lucrare artistică executată din fier prin ciocănire sau prin deformare la cald, din care rezultă grilaje ornamentale, balustrade etc. – Din fr. ferronnerie. DOOM
feroneríe s. f., art. feronería, g.-d. art. feroneríei; pl. feroneríi, art. feroneríile
feronerie
FERONERÍE, feronerii, s. f. Lucrare artistică executată din fier prin ciocănire sau prin deformare la cald, din care rezultă grilaje ornamentale, balustrade etc. – Din fr. ferronnerie. DOOM
feroneríe s. f., art. feronería, g.-d. art. feroneríei; pl. feroneríi, art. feroneríile
feroneriei
FERONERÍE, feronerii, s. f. Lucrare artistică executată din fier prin ciocănire sau prin deformare la cald, din care rezultă grilaje ornamentale, balustrade etc. – Din fr. ferronnerie. DOOM
feroneríe s. f., art. feronería, g.-d. art. feroneríei; pl. feroneríi, art. feroneríile
feronerii
FERONERÍE, feronerii, s. f. Lucrare artistică executată din fier prin ciocănire sau prin deformare la cald, din care rezultă grilaje ornamentale, balustrade etc. – Din fr. ferronnerie. DOOM
feroneríe s. f., art. feronería, g.-d. art. feroneríei; pl. feroneríi, art. feroneríile
feroneriile
FERONERÍE, feronerii, s. f. Lucrare artistică executată din fier prin ciocănire sau prin deformare la cald, din care rezultă grilaje ornamentale, balustrade etc. – Din fr. ferronnerie. DOOM
feroneríe s. f., art. feronería, g.-d. art. feroneríei; pl. feroneríi, art. feroneríile
feroneriilor
FERONERÍE, feronerii, s. f. Lucrare artistică executată din fier prin ciocănire sau prin deformare la cald, din care rezultă grilaje ornamentale, balustrade etc. – Din fr. ferronnerie. DOOM
feroneríe s. f., art. feronería, g.-d. art. feroneríei; pl. feroneríi, art. feroneríile
feronia
Feronia, străveche divinitate subpămînteană, de origine italică, protectoare a izvoarelor și a vegetației.
feronichel
FERONÍCHEL s.n. Aliaj de fier și nichel.
feronichelul
FERONÍCHEL s.n. Aliaj de fier și nichel.
feronichelului
FERONÍCHEL s.n. Aliaj de fier și nichel.
feronă
FERÓNĂ s.f. (Chim.) Pulbere microcristalină galbenă, folosită ca reactiv. [Cf. fr. ferrone].
feros
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
ferosiliciu
FEROSILÍCIU s.n. Aliaj de fier și siliciu. [Pron. -ciu. / < fr. ferrosilicium].
ferosiliciul
FEROSILÍCIU s.n. Aliaj de fier și siliciu. [Pron. -ciu. / < fr. ferrosilicium].
ferosiliciului
FEROSILÍCIU s.n. Aliaj de fier și siliciu. [Pron. -ciu. / < fr. ferrosilicium].
ferosul
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
ferosului
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
ferotipia
FEROTIPÍE s. f. Procedeu de reproducere fotografică în care materialul sensibil este format dintr-o emulsie de colodiu aplicată pe o tablă smălțuită. – Din fr. ferrotypie. DOOM
ferotipíe s. f., art. ferotipía, g.-d. ferotipíi, art. ferotipíei
ferotipic
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipica
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipice
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipicei
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipicele
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipicelor
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipici
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipicii
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipicilor
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipicul
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipicului
FEROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la ferotipie. [< fr. ferrotipique].
ferotipie
FEROTIPÍE s. f. Procedeu de reproducere fotografică în care materialul sensibil este format dintr-o emulsie de colodiu aplicată pe o tablă smălțuită. – Din fr. ferrotypie. DOOM
ferotipíe s. f., art. ferotipía, g.-d. ferotipíi, art. ferotipíei
ferotipiei
FEROTIPÍE s. f. Procedeu de reproducere fotografică în care materialul sensibil este format dintr-o emulsie de colodiu aplicată pe o tablă smălțuită. – Din fr. ferrotypie. DOOM
ferotipíe s. f., art. ferotipía, g.-d. ferotipíi, art. ferotipíei
ferotipii
FEROTIPÍE s. f. Procedeu de reproducere fotografică în care materialul sensibil este format dintr-o emulsie de colodiu aplicată pe o tablă smălțuită. – Din fr. ferrotypie. DOOM
ferotipíe s. f., art. ferotipía, g.-d. ferotipíi, art. ferotipíei
ferotitan
FEROTITÁN s.n. Aliaj de fier și titan. [< fr. ferrotitane].
ferovanadiu
FEROVANÁDIU s.n. Aliaj de fier și vanadiu. [Pron. -diu. / < fr. ferrovanadium].
feroviar
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviar
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviara
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviara
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviare
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviare
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarei
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarei
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarele
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarele
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarelor
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarelor
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviari
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviari
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarii
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarii
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarilor
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarilor
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarul
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarul
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarului
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
feroviarului
FEROVIÁR, -Ă, feroviari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre întreprinderi, instalații, transporturi) De cale ferată, în legătură cu calea ferată, care se face pe calea ferată. 2. S. m. și f., adj. (Muncitor, funcționar, salariat) de la căile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario. DOOM
feroviár (-vi-ar) adj. m., s. m., pl. feroviári; adj. f., s. f. feroviáră, pl. feroviáre
ferowolfram
FEROWÓLFRAM s.n. Aliaj de fier și wolfram. [< germ. Ferrowolfram].
feroși
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
feroșii
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
feroșilor
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din fr. ferreux. DOOM
ferós adj. m., pl. feróși; f. feroásă, pl. feroáse
ferpar
FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part. DOOM
ferpár s. n., pl. ferpáre
ferpare
FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part. DOOM
ferpár s. n., pl. ferpáre
ferparele
FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part. DOOM
ferpár s. n., pl. ferpáre
ferparelor
FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part. DOOM
ferpár s. n., pl. ferpáre
ferparul
FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part. DOOM
ferpár s. n., pl. ferpáre
ferparului
FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part. DOOM
ferpár s. n., pl. ferpáre
ferrari
Ferrari s. n. pr. (tox.) heroină.
fertil
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertila
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertile
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertilei
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertilele
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertilelor
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertili
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertilii
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertililor
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertilitate
FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis. DOOM
fertilitáte s. f., g.-d. art. fertilitắții
fertilitatea
FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis. DOOM
fertilitáte s. f., g.-d. art. fertilitắții
fertilități
FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis. DOOM
fertilitáte s. f., g.-d. art. fertilitắții
fertilității
FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis. DOOM
fertilitáte s. f., g.-d. art. fertilitắții
fertilitățile
FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis. DOOM
fertilitáte s. f., g.-d. art. fertilitắții
fertilităților
FERTILITÁTE s. f. 1. Însușire a pământului de a produce multe roade, de a asigura din belșug plantelor cultivate apa și substanțele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilité, lat. fertilitas, -atis. DOOM
fertilitáte s. f., g.-d. art. fertilitắții
fertiliza
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizabil
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabila
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabile
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabilei
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabilele
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabilelor
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabili
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabilii
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabililor
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabilul
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizabilului
FERTILIZÁBIL, -Ă, fertilizabili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) A cărui fertilitate poate fi mărită. – Din fr. fertilisable. DOOM
fertilizábil adj. m., pl. fertilizábili; f. fertilizábilă, pl. fertilizábile
fertilizai
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizam
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizant
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizanta
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizante
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizantei
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizantele
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizantelor
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizantul
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizantului
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizanți
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizanții
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizanților
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant].
fertilizare
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizare
FERTILIZÁRE s. f. Acțiunea de a fertiliza și rezultatul ei. – V. fertiliza. DOOM
fertilizáre s. f., g.-d. art. fertilizắrii
fertilizarea
FERTILIZÁRE s. f. Acțiunea de a fertiliza și rezultatul ei. – V. fertiliza. DOOM
fertilizáre s. f., g.-d. art. fertilizắrii
fertilizară
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizarăm
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizarăți
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizase
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizasem
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizaseră
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizaserăm
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizaserăți
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizaseși
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizaseți
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizat
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizat
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizata
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizate
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizatei
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizatele
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizatelor
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizatul
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizatului
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizau
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizași
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizați
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizați
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizații
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizaților
FERTILIZÁT, -Ă, fertilizați, -te, adj. A cărui fertilitate a fost mărită. – V. fertiliza.
fertilizează
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizez
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizeze
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizezi
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizând
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizînd
FERTILIZÁ, fertilizez, vb. I. Tranz. A mări fertilitatea unui teren (prin îngrășăminte, irigații etc.). – Din fr. fertiliser. DOOM
fertilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fertilizeáză
fertilizări
FERTILIZÁRE s. f. Acțiunea de a fertiliza și rezultatul ei. – V. fertiliza. DOOM
fertilizáre s. f., g.-d. art. fertilizắrii
fertilizării
FERTILIZÁRE s. f. Acțiunea de a fertiliza și rezultatul ei. – V. fertiliza. DOOM
fertilizáre s. f., g.-d. art. fertilizắrii
fertilizările
FERTILIZÁRE s. f. Acțiunea de a fertiliza și rezultatul ei. – V. fertiliza. DOOM
fertilizáre s. f., g.-d. art. fertilizắrii
fertilizărilor
FERTILIZÁRE s. f. Acțiunea de a fertiliza și rezultatul ei. – V. fertiliza. DOOM
fertilizáre s. f., g.-d. art. fertilizắrii
fertilul
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertilului
FERTÍL, -Ă, fertili, -e, adj. (Despre terenuri, pământ) Care dă (multe) roade, care produce mult; roditor, productiv, fecund, mănos. – Din fr. fertile, lat. fertilis. DOOM
fertíl adj. m., pl. fertíli; f. fertílă, pl. fertíle
fertiță
fertíță (fertíțe), s. f. – Amic, complice, tăinuitor. Origine necunoscută. Cuvînt de argou, poate legat de germ. Wārter „pază”.
fertun
fertún (ni), s. m. – (Înv.) Monedă ideală, egală cu 12 groși (sec. XV-XVI). Germ. Vierdung, prin intermediul lat. med. ferto, -onis (DAR).
feruginoasa
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginoase
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginoasei
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginoasele
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginoaselor
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginos
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginosul
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginosului
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginoși
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginoșii
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
feruginoșilor
FERUGINÓS, -OÁSĂ, feruginoși, -oase, adj. Care conține oxizi de fier. Apă feruginoasă. – Din fr. ferrugineux. DOOM
feruginós adj. m., pl. feruginóși; f. feruginoásă, pl. feruginoáse
ferula
FERÚLĂ s.f. 1. (Ant.) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2. Cârjă episcopală medievală. [< lat., it. ferula, cf. fr. férule].
ferule
FERÚLĂ s.f. 1. (Ant.) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2. Cârjă episcopală medievală. [< lat., it. ferula, cf. fr. férule].
ferulei
FERÚLĂ s.f. 1. (Ant.) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2. Cârjă episcopală medievală. [< lat., it. ferula, cf. fr. férule].
ferulele
FERÚLĂ s.f. 1. (Ant.) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2. Cârjă episcopală medievală. [< lat., it. ferula, cf. fr. férule].
ferulelor
FERÚLĂ s.f. 1. (Ant.) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2. Cârjă episcopală medievală. [< lat., it. ferula, cf. fr. férule].
ferura
FERÚRĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure]. DOOM
ferúră s. f., g.-d. art. ferúrii; pl. ferúri
feruri
FERÚRĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure]. DOOM
ferúră s. f., g.-d. art. ferúrii; pl. ferúri
ferurii
FERÚRĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure]. DOOM
ferúră s. f., g.-d. art. ferúrii; pl. ferúri
ferurile
FERÚRĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure]. DOOM
ferúră s. f., g.-d. art. ferúrii; pl. ferúri
ferurilor
FERÚRĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure]. DOOM
ferúră s. f., g.-d. art. ferúrii; pl. ferúri
ferură
FERÚRĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure].
fervent
FERVÉNT, -Ă, fervenți, -te, adj. (Despre oameni) Care pune pasiune în ceea ce face, care lucrează cu ardoare; înflăcărat, pasionat, zelos. ♦ Care exprimă, trădează înfocare, pasiune, zel. Dragoste ferventă. – Din fr. fervent, lat. fervens, -ntis. DOOM
fervént adj. m., pl. fervénți; f. fervéntă, pl. fervénte
fervența
FERVÉNȚĂ s.f. Fervoare. [Cf. it. fervenza].
fervențe
FERVÉNȚĂ s.f. Fervoare. [Cf. it. fervenza].
fervenței
FERVÉNȚĂ s.f. Fervoare. [Cf. it. fervenza].
fervențele
FERVÉNȚĂ s.f. Fervoare. [Cf. it. fervenza].
fervențelor
FERVÉNȚĂ s.f. Fervoare. [Cf. it. fervenza].
fervid
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervida
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervide
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervidei
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervidele
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervidelor
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervidul
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervidului
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervizi
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervizii
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervizilor
FERVÍD, -Ă, fervizi, -de, adj. (Livr.) Arzător; strălucitor. – Din lat. fervidus. DOOM
*fervíd (livr.) adj. m., pl. fervízi; f. fervídă, pl. fervíde
fervoare
FERVOÁRE s. f. Ardoare, înfocare, pasiune. – Din fr. ferveur, lat. fervor, -oris. DOOM
fervoáre (-voa-) s. f., art. fervoárea, g.-d. art. fervórii
fervoarea
FERVOÁRE s. f. Ardoare, înfocare, pasiune. – Din fr. ferveur, lat. fervor, -oris. DOOM
fervoáre (-voa-) s. f., art. fervoárea, g.-d. art. fervórii
fervori
FERVOÁRE s. f. Ardoare, înfocare, pasiune. – Din fr. ferveur, lat. fervor, -oris. DOOM
fervoáre (-voa-) s. f., art. fervoárea, g.-d. art. fervórii
fervorii
FERVOÁRE s. f. Ardoare, înfocare, pasiune. – Din fr. ferveur, lat. fervor, -oris. DOOM
fervoáre (-voa-) s. f., art. fervoárea, g.-d. art. fervórii
ferăstraie
HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău. DOOM
ferăstrắu v. fierăstrắu
ferăstraiele
HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău. DOOM
ferăstrắu v. fierăstrắu
ferăstraielor
HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău. DOOM
ferăstrắu v. fierăstrắu
ferăstrui
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău). DOOM
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferăstruie
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie. DOOM
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferăstruire
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui. DOOM
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferăstruit
FIERĂSTRUÍT, -Ă, fierăstruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu fierăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. fierăstrui.
ferăstrău
HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău. DOOM
ferăstrắu v. fierăstrắu
ferăstrăul
HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău. DOOM
ferăstrắu v. fierăstrắu
ferăstrăului
HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău. DOOM
ferăstrắu v. fierăstrắu
ferța
FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. DOOM
férță s. f., g.-d. art. férței; pl. férțe
ferțe
FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. DOOM
férță s. f., g.-d. art. férței; pl. férțe
ferței
FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. DOOM
férță s. f., g.-d. art. férței; pl. férțe
ferțele
FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. DOOM
férță s. f., g.-d. art. férței; pl. férțe
ferțelor
FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. DOOM
férță s. f., g.-d. art. férței; pl. férțe
fes
FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a) a face o mare prostie; b) a face de râs pe cineva. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes. DOOM
fes s. n., pl. fésuri
fesa
FÉSĂ, fese, s. f. Fiecare dintre cele două părți posterioare, cărnoase, ale corpului omenesc ori al unor animale; bucă. – Din fr. fesse. DOOM
fésă s. f., g.-d. art. fései; pl. fése
fese
FÉSĂ, fese, s. f. Fiecare dintre cele două părți posterioare, cărnoase, ale corpului omenesc ori al unor animale; bucă. – Din fr. fesse. DOOM
fésă s. f., g.-d. art. fései; pl. fése
fesei
FÉSĂ, fese, s. f. Fiecare dintre cele două părți posterioare, cărnoase, ale corpului omenesc ori al unor animale; bucă. – Din fr. fesse. DOOM
fésă s. f., g.-d. art. fései; pl. fése
fesele
FÉSĂ, fese, s. f. Fiecare dintre cele două părți posterioare, cărnoase, ale corpului omenesc ori al unor animale; bucă. – Din fr. fesse. DOOM
fésă s. f., g.-d. art. fései; pl. fése
feselor
FÉSĂ, fese, s. f. Fiecare dintre cele două părți posterioare, cărnoase, ale corpului omenesc ori al unor animale; bucă. – Din fr. fesse. DOOM
fésă s. f., g.-d. art. fései; pl. fése
fesfesea
FESFESÉLE s. f. pl. (Reg.) Zorzoane, podoabe (mărunte). – Din tc. fesfese (lit. vesvese).
fesfeseaua
FESFESÉLE s. f. pl. (Reg.) Zorzoane, podoabe (mărunte). – Din tc. fesfese (lit. vesvese).
fesfesele
FESFESÉLE s. f. pl. (Reg.) Zorzoane, podoabe (mărunte). – Din tc. fesfese (lit. vesvese).
fesfeselei
FESFESÉLE s. f. pl. (Reg.) Zorzoane, podoabe (mărunte). – Din tc. fesfese (lit. vesvese).
fesfeselele
FESFESÉLE s. f. pl. (Reg.) Zorzoane, podoabe (mărunte). – Din tc. fesfese (lit. vesvese).
fesfeselelor
FESFESÉLE s. f. pl. (Reg.) Zorzoane, podoabe (mărunte). – Din tc. fesfese (lit. vesvese).
fesier
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesiera
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesiere
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesierei
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesierele
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesierelor
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesieri
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesierii
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesierilor
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesierul
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fesierului
FESIÉR, -Ă, fesieri, -e, adj. Care aparține feselor, din regiunea feselor. [Pr.: -si-er] – Din fr. fessier. DOOM
fesiér (-si-er) adj. m., pl. fesiéri; f. fesiéră, pl. fesiére
fest
fest adj. 1. minunat, excelent, strașnic. 2. (d. obiecte de îmbrăcăminte) care se potrivește perfect ca măsură.
festa
FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa. DOOM
féstă s. f., g.-d. art. féstei; pl. féste
feste
FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa. DOOM
féstă s. f., g.-d. art. féstei; pl. féste
festei
FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa. DOOM
féstă s. f., g.-d. art. féstei; pl. féste
festele
FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa. DOOM
féstă s. f., g.-d. art. féstei; pl. féste
festelor
FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa. DOOM
féstă s. f., g.-d. art. féstei; pl. féste
festin
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festine
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festinele
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festinelor
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festinul
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festinului
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festinuri
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festinurile
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festinurilor
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. DOOM
festín s. n., pl. festínuri
festiv
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festiva
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festival
FESTIVÁL, festivaluri, s. n. Manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu program variat și caracter festiv. – Din fr. festival. DOOM
festivál s. n., pl. festiváluri
festivalier
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivaliera
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivaliere
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalierei
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalierele
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalierelor
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalieri
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalierii
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalierilor
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalierul
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalierului
FESTIVALIÉR, -Ă, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -li-er] – Din fr. festivalier.
festivalist
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivalista
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivaliste
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivalistei
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivalistele
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivalistelor
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivalistul
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivalistului
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivaliști
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivaliștii
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivaliștilor
FESTIVALÍST, -Ă, festivaliști, -ste, s. m. și f. (Rar) Participant la un festival. – Festival + suf. -ist.
festivalul
FESTIVÁL, festivaluri, s. n. Manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu program variat și caracter festiv. – Din fr. festival. DOOM
festivál s. n., pl. festiváluri
festivalului
FESTIVÁL, festivaluri, s. n. Manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu program variat și caracter festiv. – Din fr. festival. DOOM
festivál s. n., pl. festiváluri
festivaluri
FESTIVÁL, festivaluri, s. n. Manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu program variat și caracter festiv. – Din fr. festival. DOOM
festivál s. n., pl. festiváluri
festivalurile
FESTIVÁL, festivaluri, s. n. Manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu program variat și caracter festiv. – Din fr. festival. DOOM
festivál s. n., pl. festiváluri
festivalurilor
FESTIVÁL, festivaluri, s. n. Manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu program variat și caracter festiv. – Din fr. festival. DOOM
festivál s. n., pl. festiváluri
festive
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festivei
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festivele
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festivelor
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festivi
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festivii
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festivilor
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festivism
FESTIVÍSM s. n. Caracter exagerat festiv. – Festiv + suf. -ism. DOOM
*festivísm s. n.
festivismul
FESTIVÍSM s. n. Caracter exagerat festiv. – Festiv + suf. -ism. DOOM
*festivísm s. n.
festivismului
FESTIVÍSM s. n. Caracter exagerat festiv. – Festiv + suf. -ism. DOOM
*festivísm s. n.
festivist
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festivista
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festiviste
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festivistei
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festivistele
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festivistelor
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festivistul
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festivistului
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festivitate
FESTIVITÁTE, festivități, s. f. Serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important. – Din fr. festivité, lat. festivitas, -atis. DOOM
festivitáte s. f., g.-d. art. festivitắții; pl. festivitắți
festivitatea
FESTIVITÁTE, festivități, s. f. Serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important. – Din fr. festivité, lat. festivitas, -atis. DOOM
festivitáte s. f., g.-d. art. festivitắții; pl. festivitắți
festivități
FESTIVITÁTE, festivități, s. f. Serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important. – Din fr. festivité, lat. festivitas, -atis. DOOM
festivitáte s. f., g.-d. art. festivitắții; pl. festivitắți
festivității
FESTIVITÁTE, festivități, s. f. Serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important. – Din fr. festivité, lat. festivitas, -atis. DOOM
festivitáte s. f., g.-d. art. festivitắții; pl. festivitắți
festivitățile
FESTIVITÁTE, festivități, s. f. Serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important. – Din fr. festivité, lat. festivitas, -atis. DOOM
festivitáte s. f., g.-d. art. festivitắții; pl. festivitắți
festivităților
FESTIVITÁTE, festivități, s. f. Serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important. – Din fr. festivité, lat. festivitas, -atis. DOOM
festivitáte s. f., g.-d. art. festivitắții; pl. festivitắți
festiviști
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festiviștii
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festiviștilor
FESTIVÍST, -Ă, festiviști, -ste, adj. Care denotă festivism. – Festiv + suf. -ist. DOOM
*festivíst adj. m., pl. festivíști; f. festivístă, pl. festivíste
festivul
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festivului
FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din lat. festivus, it. festivo. DOOM
festív adj. m., pl. festívi; f. festívă, pl. festíve
festoane
FESTÓN, festoane, s. n. Broderie (în formă de mici semicercuri) cu care se tivește marginea unui obiect de pânză. ♦ Ornament arhitectonic care imită o astfel de broderie. – Din fr. feston. DOOM
festón s. n., pl. festoáne
festoanele
FESTÓN, festoane, s. n. Broderie (în formă de mici semicercuri) cu care se tivește marginea unui obiect de pânză. ♦ Ornament arhitectonic care imită o astfel de broderie. – Din fr. feston. DOOM
festón s. n., pl. festoáne
festoanelor
FESTÓN, festoane, s. n. Broderie (în formă de mici semicercuri) cu care se tivește marginea unui obiect de pânză. ♦ Ornament arhitectonic care imită o astfel de broderie. – Din fr. feston. DOOM
festón s. n., pl. festoáne
feston
FESTÓN, festoane, s. n. Broderie (în formă de mici semicercuri) cu care se tivește marginea unui obiect de pânză. ♦ Ornament arhitectonic care imită o astfel de broderie. – Din fr. feston. DOOM
festón s. n., pl. festoáne
festona
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonai
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonam
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonare
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonare
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona. DOOM
festonáre s. f., g.-d. art. festonắrii; pl. festonắri
festonarea
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona. DOOM
festonáre s. f., g.-d. art. festonắrii; pl. festonắri
festonară
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonarăm
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonarăți
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonase
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonasem
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonaseră
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonaserăm
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonaserăți
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonaseși
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonaseți
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonat
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonat
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonata
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonate
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonatei
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonatele
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonatelor
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonatul
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonatului
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonau
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonași
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonați
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonați
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonații
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonaților
FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.
festonează
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonez
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festoneze
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonezi
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonul
FESTÓN, festoane, s. n. Broderie (în formă de mici semicercuri) cu care se tivește marginea unui obiect de pânză. ♦ Ornament arhitectonic care imită o astfel de broderie. – Din fr. feston. DOOM
festón s. n., pl. festoáne
festonului
FESTÓN, festoane, s. n. Broderie (în formă de mici semicercuri) cu care se tivește marginea unui obiect de pânză. ♦ Ornament arhitectonic care imită o astfel de broderie. – Din fr. feston. DOOM
festón s. n., pl. festoáne
festonând
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonînd
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner. DOOM
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonări
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona. DOOM
festonáre s. f., g.-d. art. festonắrii; pl. festonắri
festonării
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona. DOOM
festonáre s. f., g.-d. art. festonắrii; pl. festonắri
festonările
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona. DOOM
festonáre s. f., g.-d. art. festonắrii; pl. festonắri
festonărilor
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona. DOOM
festonáre s. f., g.-d. art. festonắrii; pl. festonắri
fesul
FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a) a face o mare prostie; b) a face de râs pe cineva. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes. DOOM
fes s. n., pl. fésuri
fesului
FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a) a face o mare prostie; b) a face de râs pe cineva. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes. DOOM
fes s. n., pl. fésuri
fesuri
FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a) a face o mare prostie; b) a face de râs pe cineva. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes. DOOM
fes s. n., pl. fésuri
fesurile
FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a) a face o mare prostie; b) a face de râs pe cineva. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes. DOOM
fes s. n., pl. fésuri
fesurilor
FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a) a face o mare prostie; b) a face de râs pe cineva. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes. DOOM
fes s. n., pl. fésuri
fetal
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetala
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetale
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetalei
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetalele
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetalelor
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetali
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetalii
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetalilor
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetalul
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fetalului
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. DOOM
fetál adj. m., pl. fetáli; f. fetálă, pl. fetále
fete
FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta. DOOM
fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
fete
FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare. DOOM
fătá (a ~) vb., ind. prez. 3 fátă
fetea
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
feteai
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
feteam
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
feteasca
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță de vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță de vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
!feteáscă (soi de viță-de-vie și de vin) s. f., g.-d. art. feteáscăi
feteasca
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
fetească
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
feteascăi
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță de vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță de vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
!feteáscă (soi de viță-de-vie și de vin) s. f., g.-d. art. feteáscăi
feteau
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
feteați
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetei
FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta. DOOM
fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
fetele
FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta. DOOM
fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
fetelor
FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta. DOOM
fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
fetesc
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
fetesc
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetescul
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
fetescului
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
fetește
FETÉȘTE adv. (Rar) Ca o fată, după obiceiul sau felul de comportare al unei fete. Credeau că e fată, că parcă vă spusei că se îmbrăcase fetește. RETEGANUL, P. II 12.
fetește
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetești
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
fetești
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
feteștii
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
feteștile
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
feteștilor
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc. DOOM
fetésc adj. m., f. feteáscă; pl. m. și f. fetéști
feti
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetia
FETÍE s. f. (Pop.) 1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată. 2. Feciorie1, virginitate. – Fată + suf. -ie. DOOM
fetíe (pop.) s. f., art. fetía, g.-d. fetíi, art. fetíei
feticică
FETICÍCĂ, feticele, s. f. (Rar) Fetiță. Cele două feticele nu băgau de samă că mucul lumînării ce ardea pre masă s-a îndoit la o parte. CONTEMPORANUL, III 773.
feticid
FETICÍD s.n. Omorârea unui făt în pântecele mamei. [< fr. foeticide, cf. lat. foetus – făt, caedere – a omorî]. DOOM
!feticíd s. n., pl. feticíde
feticid
FETICÍD s.n. Omorârea unui făt în pântecele mamei. [< fr. foeticide, cf. lat. foetus – făt, caedere – a omorî].
feticide
FETICÍD s.n. Omorârea unui făt în pântecele mamei. [< fr. foeticide, cf. lat. foetus – făt, caedere – a omorî]. DOOM
!feticíd s. n., pl. feticíde
feticidele
FETICÍD s.n. Omorârea unui făt în pântecele mamei. [< fr. foeticide, cf. lat. foetus – făt, caedere – a omorî]. DOOM
!feticíd s. n., pl. feticíde
feticidelor
FETICÍD s.n. Omorârea unui făt în pântecele mamei. [< fr. foeticide, cf. lat. foetus – făt, caedere – a omorî]. DOOM
!feticíd s. n., pl. feticíde
feticidul
FETICÍD s.n. Omorârea unui făt în pântecele mamei. [< fr. foeticide, cf. lat. foetus – făt, caedere – a omorî]. DOOM
!feticíd s. n., pl. feticíde
feticidului
FETICÍD s.n. Omorârea unui făt în pântecele mamei. [< fr. foeticide, cf. lat. foetus – făt, caedere – a omorî]. DOOM
!feticíd s. n., pl. feticíde
fetică
FETÍCĂ, fetici, s. f. 1. (Pop. și fam.) Fetiță. 2. Plantă erbacee cu flori mici, albe-albăstrui, ale cărei frunze, de formă ovală, sunt consumate ca salată (Valerianella olitoria). – Fată + suf. -ică. DOOM
fetícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetícăi, pl. fetíci
fetică
FETÍCĂ, fetici, s. f. 1. (Pop. și fam.) Fetiță. 2. Plantă erbacee cu flori mici, albe-albăstrui, ale cărei frunze, de formă ovală, sunt consumate ca salată (Valerianella olitoria). – Fată + suf. -ică.
fetică
FETÍCĂ, fetici, s. f. 1. (Pop. și fam.) Fetiță. 2. Plantă erbacee cu flori mici, albe-albăstrui, ale cărei frunze, de formă ovală, sunt consumate ca salată (Valerianella olitoria). – Fată + suf. -ică.
fetid
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetida
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetide
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetidei
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetidele
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetidelor
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetiditate
FETIDITÁTE s. f. Starea a ceea ce este fetid, miros puternic și respingător exalat de cineva sau de ceva. – Din fr. fétidité. DOOM
fetiditáte s. f., g.-d. art. fetiditắții
fetiditatea
FETIDITÁTE s. f. Starea a ceea ce este fetid, miros puternic și respingător exalat de cineva sau de ceva. – Din fr. fétidité. DOOM
fetiditáte s. f., g.-d. art. fetiditắții
fetidități
FETIDITÁTE s. f. Starea a ceea ce este fetid, miros puternic și respingător exalat de cineva sau de ceva. – Din fr. fétidité. DOOM
fetiditáte s. f., g.-d. art. fetiditắții
fetidității
FETIDITÁTE s. f. Starea a ceea ce este fetid, miros puternic și respingător exalat de cineva sau de ceva. – Din fr. fétidité. DOOM
fetiditáte s. f., g.-d. art. fetiditắții
fetidul
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetidului
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetie
FETÍE s. f. (Pop.) 1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată. 2. Feciorie1, virginitate. – Fată + suf. -ie. DOOM
fetíe (pop.) s. f., art. fetía, g.-d. fetíi, art. fetíei
fetiei
FETÍE s. f. (Pop.) 1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată. 2. Feciorie1, virginitate. – Fată + suf. -ie. DOOM
fetíe (pop.) s. f., art. fetía, g.-d. fetíi, art. fetíei
fetii
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetii
FETÍE s. f. (Pop.) 1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată. 2. Feciorie1, virginitate. – Fată + suf. -ie. DOOM
fetíe (pop.) s. f., art. fetía, g.-d. fetíi, art. fetíei
fetim
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetind
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetire
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetire
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată.
fetiră
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetirăm
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetirăți
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetise
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetisem
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetiseră
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetiserăm
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetiserăți
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetiseși
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetiseți
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetit
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetizi
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetizii
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetizilor
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. DOOM
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. fetídă, pl. fetíde
fetiș
FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche. DOOM
fetíș s. n., pl. fetíșuri
fetiș
FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.
fetișcana
FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vârsta copilăriei și a adolescenței; fată tânără. – Fată + suf. -ișcană. DOOM
fetișcánă s. f., g.-d. art. fetișcánei; pl. fetișcáne
fetișcane
FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vârsta copilăriei și a adolescenței; fată tânără. – Fată + suf. -ișcană. DOOM
fetișcánă s. f., g.-d. art. fetișcánei; pl. fetișcáne
fetișcanei
FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vârsta copilăriei și a adolescenței; fată tânără. – Fată + suf. -ișcană. DOOM
fetișcánă s. f., g.-d. art. fetișcánei; pl. fetișcáne
fetișcanele
FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vârsta copilăriei și a adolescenței; fată tânără. – Fată + suf. -ișcană. DOOM
fetișcánă s. f., g.-d. art. fetișcánei; pl. fetișcáne
fetișcanelor
FETIȘCÁNĂ, fetișcane, s. f. Fată între vârsta copilăriei și a adolescenței; fată tânără. – Fată + suf. -ișcană. DOOM
fetișcánă s. f., g.-d. art. fetișcánei; pl. fetișcáne
fetișchet
fetișchét (-te), s. n. – Șnur, șiret. Rus. vetisket (Cihac, II, 108; Sanzewitsch 203). Mold. XIX, rar.
fetiși
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetișism
FETIȘÍSM s. n. Formă rudimentară de religie, bazată pe cultul fetișurilor. ♦ Fig. Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. – Din fr. fétichisme. DOOM
fetișísm s. n.
fetișismul
FETIȘÍSM s. n. Formă rudimentară de religie, bazată pe cultul fetișurilor. ♦ Fig. Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. – Din fr. fétichisme. DOOM
fetișísm s. n.
fetișismului
FETIȘÍSM s. n. Formă rudimentară de religie, bazată pe cultul fetișurilor. ♦ Fig. Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. – Din fr. fétichisme. DOOM
fetișísm s. n.
fetișist
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișist
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișista
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișista
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișiste
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișiste
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistei
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistei
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistele
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistele
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistelor
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistelor
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistul
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistul
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistului
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișistului
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișiza
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizai
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizam
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizant
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizanta
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizante
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizantei
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizantele
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizantelor
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizantul
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizantului
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizanți
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizanții
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizanților
FETIȘIZÁNT, -Ă, fetișizanți, -te, adj. Care fetișizează. – Fetișiza + suf. -ant. DOOM
*fetișizánt adj. m., pl. fetișizánți; f. fetișizántă, pl. fetișizánte
fetișizare
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizare
FETIȘIZÁRE, fetișizări, s. f. Acțiunea de a fetișiza și rezultatul ei. – V. fetișiza. DOOM
fetișizáre s. f., g.-d. art. fetișizắrii; pl. fetișizắri
fetișizarea
FETIȘIZÁRE, fetișizări, s. f. Acțiunea de a fetișiza și rezultatul ei. – V. fetișiza. DOOM
fetișizáre s. f., g.-d. art. fetișizắrii; pl. fetișizắri
fetișizară
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizarăm
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizarăți
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizase
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizasem
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizaseră
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizaserăm
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizaserăți
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizaseși
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizaseți
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizat
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizau
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizași
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizați
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizează
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizez
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizeze
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizezi
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizând
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizînd
FETIȘIZÁ, fetișizez, vb. I. Tranz. A transforma în fetiș, a venera ca pe un fetiș. – Fetiș + suf. -iza. Cf. germ. fetischisieren, rus. fetișizirovat'. DOOM
fetișizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fetișizeáză
fetișizări
FETIȘIZÁRE, fetișizări, s. f. Acțiunea de a fetișiza și rezultatul ei. – V. fetișiza. DOOM
fetișizáre s. f., g.-d. art. fetișizắrii; pl. fetișizắri
fetișizării
FETIȘIZÁRE, fetișizări, s. f. Acțiunea de a fetișiza și rezultatul ei. – V. fetișiza. DOOM
fetișizáre s. f., g.-d. art. fetișizắrii; pl. fetișizắri
fetișizările
FETIȘIZÁRE, fetișizări, s. f. Acțiunea de a fetișiza și rezultatul ei. – V. fetișiza. DOOM
fetișizáre s. f., g.-d. art. fetișizắrii; pl. fetișizắri
fetișizărilor
FETIȘIZÁRE, fetișizări, s. f. Acțiunea de a fetișiza și rezultatul ei. – V. fetișiza. DOOM
fetișizáre s. f., g.-d. art. fetișizắrii; pl. fetișizắri
fetișiști
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișiști
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișiștii
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișiștii
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișiștilor
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișiștilor
FETIȘÍST, -Ă, fetișiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fetișismului, privitor la fetișism. 2. S. m. și f. Adept al fetișismului. – Din fr. fétichiste. DOOM
fetișíst adj. m., s. m., pl. fetișíști; adj. f., s. f. fetișístă, pl. fetișíste
fetișoara
FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară. DOOM
fetișoáră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetișoárei; pl. fetișoáre
fetișoare
FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară. DOOM
fetișoáră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetișoárei; pl. fetișoáre
fetișoarei
FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară. DOOM
fetișoáră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetișoárei; pl. fetișoáre
fetișoarele
FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară. DOOM
fetișoáră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetișoárei; pl. fetișoáre
fetișoarelor
FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară. DOOM
fetișoáră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetișoárei; pl. fetișoáre
fetișul
FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.
fetișului
FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.
fetișuri
FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.
fetișurile
FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.
fetișurilor
FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.
fetița
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. DOOM
fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe
fetițe
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. DOOM
fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe
fetiței
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. DOOM
fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe
fetițele
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. DOOM
fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe
fetițelor
FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. DOOM
fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe
fetiți
FETÍ, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată. DOOM
fetí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetésc, imperf. 3 sg. feteá; conj. prez. 3 să feteáscă
fetomatern
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaterna
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaterne
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaternei
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaternele
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaternelor
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaterni
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaternii
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaternilor
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaternul
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetomaternului
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern.
fetor
FETOR s.n. (Liv.) Miros puternic, neplăcut. [Cf. it. fetore, lat. foetor < foetere – a puți].
fetru
FÉTRU s. n. Pâslă fină și deasă, din lână sau din păr de animal, folosită la confecționarea pălăriilor. – Din fr. feutre. DOOM
fétru (fe-tru) s. n., art. fétrul
fetrul
FÉTRU s. n. Pâslă fină și deasă, din lână sau din păr de animal, folosită la confecționarea pălăriilor. – Din fr. feutre. DOOM
fétru (fe-tru) s. n., art. fétrul
fetrului
FÉTRU s. n. Pâslă fină și deasă, din lână sau din păr de animal, folosită la confecționarea pălăriilor. – Din fr. feutre. DOOM
fétru (fe-tru) s. n., art. fétrul
fetus
FÉTUS, fetuși, s. m. (Anat.) Făt (1). – Din lat., fr. foetus. DOOM
fétus s. m., pl. fétuși
fetusul
FÉTUS, fetuși, s. m. (Anat.) Făt (1). – Din lat., fr. foetus. DOOM
fétus s. m., pl. fétuși
fetusului
FÉTUS, fetuși, s. m. (Anat.) Făt (1). – Din lat., fr. foetus. DOOM
fétus s. m., pl. fétuși
fetuși
FÉTUS, fetuși, s. m. (Anat.) Făt (1). – Din lat., fr. foetus. DOOM
fétus s. m., pl. fétuși
fetușii
FÉTUS, fetuși, s. m. (Anat.) Făt (1). – Din lat., fr. foetus. DOOM
fétus s. m., pl. fétuși
fetușilor
FÉTUS, fetuși, s. m. (Anat.) Făt (1). – Din lat., fr. foetus. DOOM
fétus s. m., pl. fétuși
fetva
fetvá (-ále), s. f. – (Înv.) Sentință, hotărîre a unui muftiu. Tc. fetva. Sec. XVIII.
feud
FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo.
feuda
FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo. DOOM
feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde
feudal
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudal
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudala
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudala
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudale
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudale
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalei
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalei
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalele
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalele
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalelor
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalelor
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudali
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudali
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalii
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalii
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalilor
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalilor
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalism
FEUDALÍSM s. n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal, cel dintâi asigurându-i celui din urmă protecție și o sursă de venit, iar vasalul fiind obligat față de suzeran cu sprijin militar și participare la adunările de judecată. 2. Organizare social-economică în cadrul căreia baza relațiilor o constituie feudalismul (1). [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalismo, fr. féodalisme. DOOM
feudalísm (fe-u-) s. n.
feudalismul
FEUDALÍSM s. n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal, cel dintâi asigurându-i celui din urmă protecție și o sursă de venit, iar vasalul fiind obligat față de suzeran cu sprijin militar și participare la adunările de judecată. 2. Organizare social-economică în cadrul căreia baza relațiilor o constituie feudalismul (1). [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalismo, fr. féodalisme. DOOM
feudalísm (fe-u-) s. n.
feudalismului
FEUDALÍSM s. n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal, cel dintâi asigurându-i celui din urmă protecție și o sursă de venit, iar vasalul fiind obligat față de suzeran cu sprijin militar și participare la adunările de judecată. 2. Organizare social-economică în cadrul căreia baza relațiilor o constituie feudalismul (1). [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalismo, fr. féodalisme. DOOM
feudalísm (fe-u-) s. n.
feudalitate
FEUDALITÁTE s. f. Feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalità, fr. féodalité. DOOM
feudalitáte (fe-u-) s. f., g.-d. art. feudalitắții
feudalitatea
FEUDALITÁTE s. f. Feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalità, fr. féodalité. DOOM
feudalitáte (fe-u-) s. f., g.-d. art. feudalitắții
feudalități
FEUDALITÁTE s. f. Feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalità, fr. féodalité. DOOM
feudalitáte (fe-u-) s. f., g.-d. art. feudalitắții
feudalității
FEUDALITÁTE s. f. Feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalità, fr. féodalité. DOOM
feudalitáte (fe-u-) s. f., g.-d. art. feudalitắții
feudaliza
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizai
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizam
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizare
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizare
FEUDALIZÁRE, feudalizări, s. f. Acțiunea de a (se) feudaliza și rezultatul ei. – V. feudaliza.
feudalizară
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizarăm
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizarăți
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizase
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizasem
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizaseră
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizaserăm
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizaserăți
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizaseși
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizaseți
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizat
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizat
FEUDALIZÁT, -Ă, feudalizați, -te, adj. Care a devenit feudal. – V. feudaliza.
feudalizau
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizași
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizați
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizează
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizez
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizeze
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizezi
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizând
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalizînd
FEUDALIZÁ, feudalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] – Feudal + suf. -iza.
feudalul
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalul
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalului
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudalului
FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal. DOOM
feudál (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudále
feudatar
FEUDATÁR s.m. Posesor al unui fief; feudal. [< fr. feudataire].
feude
FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo. DOOM
feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde
feudei
FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo. DOOM
feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde
feudele
FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo. DOOM
feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde
feudelor
FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo. DOOM
feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde
feudă
FEÚDĂ, feude, s. f. (În evul mediu) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feúd s. n.] – Din it. feudo.
feurar
FĂURÁR1 s. m. (Pop.) Februarie. [Pr.: fă-u-] – Lat. febr(u)arius. DOOM
făurár1 (februarie) (pop.) (fă-u-) s. m., g.-d. lui făurár
fevruarie
FEBRUÁR s. m. v. februarie. DOOM
februárie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februárie; abr. febr.; II /.02./-02-
fezabil
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabila
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabile
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabilei
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabilele
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabilelor
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabili
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabilii
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabililor
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabilitate
FEZABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru. ◊ Studiu de fezabilitate = studiu al unui proiect sau al unei investiții din punctul de vedere al posibilităților tehnice de realizare și al rentabilității. – Din fr. faisabilité. DOOM
*fezabilitáte s. f., g.-d. art. fezabilitắții
fezabilitatea
FEZABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru. ◊ Studiu de fezabilitate = studiu al unui proiect sau al unei investiții din punctul de vedere al posibilităților tehnice de realizare și al rentabilității. – Din fr. faisabilité. DOOM
*fezabilitáte s. f., g.-d. art. fezabilitắții
fezabilități
FEZABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru. ◊ Studiu de fezabilitate = studiu al unui proiect sau al unei investiții din punctul de vedere al posibilităților tehnice de realizare și al rentabilității. – Din fr. faisabilité. DOOM
*fezabilitáte s. f., g.-d. art. fezabilitắții
fezabilității
FEZABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru. ◊ Studiu de fezabilitate = studiu al unui proiect sau al unei investiții din punctul de vedere al posibilităților tehnice de realizare și al rentabilității. – Din fr. faisabilité. DOOM
*fezabilitáte s. f., g.-d. art. fezabilitắții
fezabilul
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezabilului
FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable. DOOM
fezábil adj. m., pl. fezábili; f. fezábilă, pl. fezábile
fezanda
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandai
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandam
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandare
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandare
FEZANDÁRE s. f. Proces de frăgezire a cărnii de vânat prin menținerea la o temperatură scăzută sau prin expunere la vânt timp de câteva zile; fezandat1. – V. fezanda. DOOM
fezandáre s. f., g.-d. art. fezandắrii
fezandarea
FEZANDÁRE s. f. Proces de frăgezire a cărnii de vânat prin menținerea la o temperatură scăzută sau prin expunere la vânt timp de câteva zile; fezandat1. – V. fezanda. DOOM
fezandáre s. f., g.-d. art. fezandắrii
fezandară
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandarăm
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandarăți
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandase
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandasem
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandaseră
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandaserăm
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandaserăți
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandaseși
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandaseți
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandat
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandat
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandat
FEZANDÁT1 s. n. Faptul de a fezanda; fezandare. – V. fezanda. DOOM
fezandát s. n.
fezandata
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandate
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandatei
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandatele
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandatelor
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandatul
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandatului
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandau
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandași
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandați
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandați
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandații
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandaților
FEZANDÁT2, -Ă, fezandați, -te, adj. (Despre carnea de vânat) Care a căpătat, prin fezandare, o anumită frăgezime și aromă. – V. fezanda.
fezandează
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandez
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandeze
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandezi
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandând
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandînd
FEZANDÁ, fezandez, vb. I. Tranz. A supune carnea vânată procesului de fezandare. ♦ Refl. (Despre carnea vânată) A căpăta frăgezime și un anumit gust în urma fezandării. – Din fr. faisender. DOOM
fezandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fezandeáză
fezandări
FEZANDÁRE s. f. Proces de frăgezire a cărnii de vânat prin menținerea la o temperatură scăzută sau prin expunere la vânt timp de câteva zile; fezandat1. – V. fezanda. DOOM
fezandáre s. f., g.-d. art. fezandắrii
fezandării
FEZANDÁRE s. f. Proces de frăgezire a cărnii de vânat prin menținerea la o temperatură scăzută sau prin expunere la vânt timp de câteva zile; fezandat1. – V. fezanda. DOOM
fezandáre s. f., g.-d. art. fezandắrii
fezandările
FEZANDÁRE s. f. Proces de frăgezire a cărnii de vânat prin menținerea la o temperatură scăzută sau prin expunere la vânt timp de câteva zile; fezandat1. – V. fezanda. DOOM
fezandáre s. f., g.-d. art. fezandắrii
fezandărilor
FEZANDÁRE s. f. Proces de frăgezire a cărnii de vânat prin menținerea la o temperatură scăzută sau prin expunere la vânt timp de câteva zile; fezandat1. – V. fezanda. DOOM
fezandáre s. f., g.-d. art. fezandắrii
feșnic
FÉȘNIC s. n. v. sfeșnic. DOOM
sféșnic s. n., pl. sféșnice
feșnicar
FEȘNICÁR, feșnicare, s. n. (Rar) Sfeșnic. În feșnicarele mari de-a dreapta și de-a stînga, flăcările albe se plecau după curent. ANGHEL, PR. 65.
feștanie
SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. (La ortodocși) Slujbă religioasă, constând din rugăciuni și stropirea cu apă sfințită, oficiată de preot în anumite împrejurări. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije. DOOM
sfeștánie (-ni-e) s. f., art. sfeștánia (-ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (-ni-i-)
feștelea
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteleai
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteleam
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelească
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteleau
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteleați
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelesc
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelește
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelești
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteli
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelii
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelim
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelind
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelire
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelire
FEȘTELÍRE, feșteliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli. DOOM
feștelíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelírii
feștelirea
FEȘTELÍRE, feșteliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli. DOOM
feștelíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelírii
feșteliri
FEȘTELÍRE, feșteliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli. DOOM
feștelíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelírii
feștelirii
FEȘTELÍRE, feșteliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli. DOOM
feștelíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelírii
feștelirile
FEȘTELÍRE, feșteliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli. DOOM
feștelíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelírii
feștelirilor
FEȘTELÍRE, feșteliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli. DOOM
feștelíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelírii
feșteliră
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelirăm
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelirăți
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelise
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelisem
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteliseră
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteliserăm
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteliserăți
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteliseși
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteliseți
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelit
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feștelit
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feștelita
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feștelite
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feștelitei
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feștelitele
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feștelitelor
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feștelitoare
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoare
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoarea
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoarea
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoarei
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoarei
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoarele
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoarele
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoarelor
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitoarelor
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitor
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitor
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitori
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitori
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitorii
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitorii
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitorilor
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitorilor
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitorul
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitorul
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitorului
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitorului
FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor. DOOM
feștelitór (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoáre
feștelitul
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feștelitului
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feșteliși
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteliți
FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. DOOM
feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă
feșteliți
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feșteliții
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feșteliților
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
feștila
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. DOOM
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíle
feștile
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. DOOM
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíle
feștilei
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. DOOM
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíle
feștilele
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. DOOM
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíle
feștilelor
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. DOOM
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíle
fețe
FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale, formată din oasele faciale, maxilarul superior și inferior, acoperite de mușchii faciali; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea, a zări) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-l prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a Pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies). DOOM
fáță s. f., g.-d. art. féței; pl. féțe
feței
FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale, formată din oasele faciale, maxilarul superior și inferior, acoperite de mușchii faciali; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea, a zări) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-l prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a Pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies). DOOM
fáță s. f., g.-d. art. féței; pl. féțe
fețele
FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale, formată din oasele faciale, maxilarul superior și inferior, acoperite de mușchii faciali; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea, a zări) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-l prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a Pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies). DOOM
fáță s. f., g.-d. art. féței; pl. féțe
fețelor
FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale, formată din oasele faciale, maxilarul superior și inferior, acoperite de mușchii faciali; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea, a zări) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-l prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a Pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies). DOOM
fáță s. f., g.-d. art. féței; pl. féțe
feți
FĂT, feți, s. m. 1. Produs de concepție din uterul mamiferelor, din momentul când începe a avea mișcări proprii și formele caracteristice speciei și până când se naște; fetus. 2. (Pop.) Fecior, fiu; băiat, copil. ◊ (Pop.) Fătul meu, formulă cu care un bătrân se adresează cu afecțiune, bunăvoință etc. unui tânăr. ♦ Compuse: Făt-Frumos = băiat, tânăr sau bărbat deosebit de frumos. (Pop.) Făt-logofăt = copil cu însușiri (fizice) deosebite. – Lat. fetus. DOOM
făt-logofắt s. m., pl. feți-logoféți
feții
FĂT, feți, s. m. 1. Produs de concepție din uterul mamiferelor, din momentul când începe a avea mișcări proprii și formele caracteristice speciei și până când se naște; fetus. 2. (Pop.) Fecior, fiu; băiat, copil. ◊ (Pop.) Fătul meu, formulă cu care un bătrân se adresează cu afecțiune, bunăvoință etc. unui tânăr. ♦ Compuse: Făt-Frumos = băiat, tânăr sau bărbat deosebit de frumos. (Pop.) Făt-logofăt = copil cu însușiri (fizice) deosebite. – Lat. fetus. DOOM
făt-logofắt s. m., pl. feți-logoféți
feților
FĂT, feți, s. m. 1. Produs de concepție din uterul mamiferelor, din momentul când începe a avea mișcări proprii și formele caracteristice speciei și până când se naște; fetus. 2. (Pop.) Fecior, fiu; băiat, copil. ◊ (Pop.) Fătul meu, formulă cu care un bătrân se adresează cu afecțiune, bunăvoință etc. unui tânăr. ♦ Compuse: Făt-Frumos = băiat, tânăr sau bărbat deosebit de frumos. (Pop.) Făt-logofăt = copil cu însușiri (fizice) deosebite. – Lat. fetus. DOOM
făt-logofắt s. m., pl. feți-logoféți
fețișoara
FEȚIȘOÁRĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față. – Față + suf. -ișoară. DOOM
fețișoáră s. f., g.-d. art. fețișoárei; pl. fețișoáre
fețișoare
FEȚIȘOÁRĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față. – Față + suf. -ișoară. DOOM
fețișoáră s. f., g.-d. art. fețișoárei; pl. fețișoáre
fețișoarei
FEȚIȘOÁRĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față. – Față + suf. -ișoară. DOOM
fețișoáră s. f., g.-d. art. fețișoárei; pl. fețișoáre
fețișoarele
FEȚIȘOÁRĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față. – Față + suf. -ișoară. DOOM
fețișoáră s. f., g.-d. art. fețișoárei; pl. fețișoáre
fețișoarelor
FEȚIȘOÁRĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față. – Față + suf. -ișoară. DOOM
fețișoáră s. f., g.-d. art. fețișoárei; pl. fețișoáre
fețui
FEȚUÍ vb. IV v. fățui.
fețuit
FEȚUÍT, -Ă adj. v. fățuit.