f
F, f, s. m. 1. A opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). [Pr.: ef, fe, fî. – Pl. și: (1, n.) f-uri] DOOM
f2 (sunet) [cit. fî] s. m., pl. f
f
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad. DOOM
farád s. m., pl. farázi; simb. F
f
FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor. DOOM
fluór s. n.; simb. F
fa
FĂ interj. v. fa. DOOM
fă v. fa1
fabian
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabiana
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabianism
FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme. DOOM
fabianísm (-bi-a-) s. n.
fabianismul
FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme. DOOM
fabianísm (-bi-a-) s. n.
fabianismului
FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme. DOOM
fabianísm (-bi-a-) s. n.
fabianul
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabianului
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabiene
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabienei
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabienele
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabienelor
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabieni
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabienii
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabienilor
FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, adj., s. m. și f. (Adept) al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. DOOM
fabián (-bi-an) adj. m., s. m., pl. fabiéni (-bi-eni); adj. f., s. f. fabiánă, pl. fabiéne
fabric
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabrica
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabrica
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
fabricai
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricam
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricant
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricanta
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricante
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricantei
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricantele
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricantelor
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricantul
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricantului
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricanți
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricanții
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricanților
FABRICÁNT, -Ă, fabricanți, -te, s. m. și f. Proprietar și conducător al unei fabrici; industriaș. ♦ Persoană care fabrică ceva. – Din fr. fabricant. DOOM
fabricántă (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricántei; pl. fabricánte
fabricare
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricare
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. – V. fabrica. DOOM
fabricáre (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricắrii
fabricarea
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. – V. fabrica. DOOM
fabricáre (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricắrii
fabricară
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricarăm
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricarăți
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricase
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricasem
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricaseră
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricaserăm
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricaserăți
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricaseși
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricaseți
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricat
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricat
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricata
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricate
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricatei
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricatele
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricatelor
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricator
FABRICATÓR, -OÁRE, fabricatori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care fabrică. – Fr. fabricateur (lat. lit. fabricator, -oris).
fabricatul
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricatului
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricau
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricași
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricați
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricați
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricația
FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio. DOOM
fabricáție (fa-bri-, -ți-e) s. f., art. fabricáția (-ți-a), g.-d. art. fabricáției; pl. fabricáții, art. fabricáțiile (-ți-i-)
fabricație
FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio. DOOM
fabricáție (fa-bri-, -ți-e) s. f., art. fabricáția (-ți-a), g.-d. art. fabricáției; pl. fabricáții, art. fabricáțiile (-ți-i-)
fabricației
FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio. DOOM
fabricáție (fa-bri-, -ți-e) s. f., art. fabricáția (-ți-a), g.-d. art. fabricáției; pl. fabricáții, art. fabricáțiile (-ți-i-)
fabricații
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricații
FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio. DOOM
fabricáție (fa-bri-, -ți-e) s. f., art. fabricáția (-ți-a), g.-d. art. fabricáției; pl. fabricáții, art. fabricáțiile (-ți-i-)
fabricațiile
FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio. DOOM
fabricáție (fa-bri-, -ți-e) s. f., art. fabricáția (-ți-a), g.-d. art. fabricáției; pl. fabricáții, art. fabricáțiile (-ți-i-)
fabricațiilor
FABRICÁȚIE, fabricații, s. f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producția unei asemenea unități industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio. DOOM
fabricáție (fa-bri-, -ți-e) s. f., art. fabricáția (-ți-a), g.-d. art. fabricáției; pl. fabricáții, art. fabricáțiile (-ți-i-)
fabricaților
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat. DOOM
fabricát (fa-bri-) s. n., pl. fabricáte
fabricațiune
FABRICAȚIÚNE s.f. v. fabricație.
fabrice
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabrici
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabrici
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
fabricii
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
fabricile
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
fabricilor
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
fabricitate
FABRICITÁTE s. f. (Livr.) Capacitate a omului de a crea, de a produce bunuri. – Fabrica + suf. -itate.
fabricitatea
FABRICITÁTE s. f. (Livr.) Capacitate a omului de a crea, de a produce bunuri. – Fabrica + suf. -itate.
fabricități
FABRICITÁTE s. f. (Livr.) Capacitate a omului de a crea, de a produce bunuri. – Fabrica + suf. -itate.
fabricității
FABRICITÁTE s. f. (Livr.) Capacitate a omului de a crea, de a produce bunuri. – Fabrica + suf. -itate.
fabricând
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabricînd
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. DOOM
fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
fabrică
FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik. DOOM
fábrică (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fábricii; pl. fábrici
fabricări
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. – V. fabrica. DOOM
fabricáre (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricắrii
fabricării
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. – V. fabrica. DOOM
fabricáre (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricắrii
fabricările
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. – V. fabrica. DOOM
fabricáre (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricắrii
fabricărilor
FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. – V. fabrica. DOOM
fabricáre (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricắrii
fabula
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabula
FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. ♦ (Rar) Subiect al unei opere literare. – Din lat. fabula. DOOM
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
fabulai
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulam
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulare
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulare
FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.
fabularea
FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.
fabulară
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabularăm
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabularăți
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulase
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulasem
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulaseră
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulaserăm
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulaserăți
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulaseși
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulaseți
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulat
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulat
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.
fabulau
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulași
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulați
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulația
FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. DOOM
fabuláție (-ți-e) s. f., art. fabuláția (-ți-a), g.-d. art. fabuláției; pl. fabuláții, art. fabuláțiile (-ți-i-)
fabulație
FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. DOOM
fabuláție (-ți-e) s. f., art. fabuláția (-ți-a), g.-d. art. fabuláției; pl. fabuláții, art. fabuláțiile (-ți-i-)
fabulației
FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. DOOM
fabuláție (-ți-e) s. f., art. fabuláția (-ți-a), g.-d. art. fabuláției; pl. fabuláții, art. fabuláțiile (-ți-i-)
fabulații
FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. DOOM
fabuláție (-ți-e) s. f., art. fabuláția (-ți-a), g.-d. art. fabuláției; pl. fabuláții, art. fabuláțiile (-ți-i-)
fabulațiile
FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. DOOM
fabuláție (-ți-e) s. f., art. fabuláția (-ți-a), g.-d. art. fabuláției; pl. fabuláții, art. fabuláțiile (-ți-i-)
fabulațiilor
FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. DOOM
fabuláție (-ți-e) s. f., art. fabuláția (-ți-a), g.-d. art. fabuláției; pl. fabuláții, art. fabuláțiile (-ți-i-)
fabulațiune
FABULAȚIÚNE s.f. v. fabulație.
fabule
FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. ♦ (Rar) Subiect al unei opere literare. – Din lat. fabula. DOOM
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
fabulează
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulei
FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. ♦ (Rar) Subiect al unei opere literare. – Din lat. fabula. DOOM
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
fabulele
FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. ♦ (Rar) Subiect al unei opere literare. – Din lat. fabula. DOOM
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
fabulelor
FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. ♦ (Rar) Subiect al unei opere literare. – Din lat. fabula. DOOM
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
fabulez
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabuleze
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulezi
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulist
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabulista
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabuliste
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabulistei
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabulistele
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabulistelor
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabulistic
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulistica
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulistice
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulisticei
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulisticele
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulisticelor
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulistici
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulisticii
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulisticilor
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulisticul
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulisticului
FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.
fabulistul
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabulistului
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabuliști
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabuliștii
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabuliștilor
FABULÍST, -Ă, fabuliști, -ste, s. m. și f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. DOOM
fabulístă s. f., g.-d. art. fabulístei; pl. fabulíste
fabuloasa
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabuloase
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabuloasei
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabuloasele
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabuloaselor
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabulos
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabulosul
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabulosului
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabuloși
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabuloșii
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabuloșilor
FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloși, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, prețuri, averi) Care depășește orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparține lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus. DOOM
fabulós adj. m., pl. fabulóși; f. fabuloásă, pl. fabuloáse
fabulând
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulînd
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. DOOM
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză
fabulări
FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.
fabulării
FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.
fabulările
FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.
fabulărilor
FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula.
face
FÁCE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♦ A procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva. Își face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. Face o casă. Face fânul stoguri. 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. Își face bagajele. ◊ Expr. A face focul = a ațâța, a aprinde focul. ♦ A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naște. ◊ Expr. (Pop. și fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna. ♦ (Despre soți) A procrea. ♦ (Despre mamifere) A făta. ♦ (Despre păsări) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (Despre ființe și plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea. A făcut o bătătură. ♦ A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină. 4. (În expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor. III. 1. A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare. 3. A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să... Nu mă face să plec. 4. A predispune la ceva; a îndemna. Timpul urât îl face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație. L-a făcut om. ◊ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma în... Faceți din piatră aur. ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pântece (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf= a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... L-a făcut măgar. ◊ Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou și cu oțet v. oțet. V. 1. A săvârși, a făptui, a comite. A făcut o eroare. ◊ Expr. Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că... A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupație; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nicio) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să)... = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (Exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face!? = cum?! cum se poate (una ca asta)?! Ce (tot) faci (sau ce ai făcut) de...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)? N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...; b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! (Refl.) S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! fii fără grijă! 2. A provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui. A făcut o încurcătură. ◊ Expr. Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nicio importanță! A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a pricinui cuiva un rău, un neajuns. A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. I-a făcut toate onorurile. 3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Și-a făcut datoria. ◊ Expr. A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învățământ. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap că a înțeles. ◊ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. A făcut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el și-a făcut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a acționa; a se comporta. Fă cum știi. ♦ Refl. (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). 3. (În superstiții, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; în superstiții) A vrăji, a fermeca; a descânta. I-a făcut de boală. II. 1. A valora, a prețui; a costa. Cât fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Scump, dar face! 3. (Fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu... III. 1. A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...); a o coti (spre...). Am făcut la dreapta. ♦ Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fă-te încoace! 2. A zice, a spune. Am să te cert, făcea el. C. Refl. I. 1. (Despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa. ◊ Expr. A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. ♦ Impers. (Pop.) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație). Se făcea că vede un palat. 2. (Despre drumuri, văi etc.) A se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor). Se făcea o vale lungă. 3. (Despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... I s-a făcut frică. ♦ A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă. 4. (Pop.) A se întâmpla. Ce s-a făcut cu el? ◊ Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face că... (sau de...)? = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a făcut mare. ◊ Loc. vb. A se face galben = a se îngălbeni. A se face vânăt = a se învineți. A se face roșu = a se înroși, a se îmbujora. ◊ Expr. A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpânire cu forța sau fără a-i aparține. A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica. ♦ A ajunge la numărul de..., la un total de... Ceata se face de două sute de oșteni. ♦ A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ♦ Intranz. A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. ♦ (Determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etc.) A redeveni. S-a făcut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face că pleacă. ♦ Intranz. A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... Face pe nevinovata. – Lat. facere. DOOM
de-a fáce v. aveá1
facere
FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În concepțiile religioase) Crearea lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face. DOOM
fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri
facerea
FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În concepțiile religioase) Crearea lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face. DOOM
fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri
faceri
FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În concepțiile religioase) Crearea lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face. DOOM
fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri
facerii
FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În concepțiile religioase) Crearea lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face. DOOM
fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri
facerile
FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În concepțiile religioase) Crearea lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face. DOOM
fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri
facerilor
FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În concepțiile religioase) Crearea lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face. DOOM
fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri
faceția
FACEȚÍE, faceții, s. f. (Rar) Snoavă. – Din fr. facétie.
faceție
FACEȚÍE, faceții, s. f. (Rar) Snoavă. – Din fr. facétie.
faceției
FACEȚÍE, faceții, s. f. (Rar) Snoavă. – Din fr. facétie.
faceții
FACEȚÍE, faceții, s. f. (Rar) Snoavă. – Din fr. facétie.
facețiile
FACEȚÍE, faceții, s. f. (Rar) Snoavă. – Din fr. facétie.
facețiilor
FACEȚÍE, faceții, s. f. (Rar) Snoavă. – Din fr. facétie.
facețioasa
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețioase
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețioasei
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețioasele
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețioaselor
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețios
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețiosul
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețiosului
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețioși
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețioșii
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
facețioșilor
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Rar) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
fachia
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la. DOOM
fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)
fachie
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la. DOOM
fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)
fachiei
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la. DOOM
fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)
fachii
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la. DOOM
fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)
fachiile
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la. DOOM
fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)
fachiilor
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la. DOOM
fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)
fachiol
fachiól (-oále), s. f. – Țesătură fină de lînă albă, pentru basmale. – Var. fachiul, (Banat) fachiu, (Trans.) fotiol. Van. faziol (it. fazzoletto, batista), prin intermediul mag. fátyol (Cihac, II, 497; Eguiluz 400; DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. ngr. φαϰιόλης, ngr. φαϰιόλιον, de unde pare a-l fi luat Bolintineanu, ca împrumut individual, cf. sb. fačol, alb. fastšol. Cf. Battisti, III, 1610.
fachir
FACHÍR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir. DOOM
fachír s. m., pl. fachíri
fachiri
FACHÍR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir. DOOM
fachír s. m., pl. fachíri
fachirii
FACHÍR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir. DOOM
fachír s. m., pl. fachíri
fachirilor
FACHÍR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir. DOOM
fachír s. m., pl. fachíri
fachirism
FACHIRÍSM s. n. Ansamblu de fapte aparent extraordinare săvârșite de fachiri; arta de a săvârși asemenea fapte; p. ext. scamatorie. – Din fr. fakirisme.
fachirismul
FACHIRÍSM s. n. Ansamblu de fapte aparent extraordinare săvârșite de fachiri; arta de a săvârși asemenea fapte; p. ext. scamatorie. – Din fr. fakirisme.
fachirismului
FACHIRÍSM s. n. Ansamblu de fapte aparent extraordinare săvârșite de fachiri; arta de a săvârși asemenea fapte; p. ext. scamatorie. – Din fr. fakirisme.
fachirul
FACHÍR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir. DOOM
fachír s. m., pl. fachíri
fachirului
FACHÍR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir. DOOM
fachír s. m., pl. fachíri
facial
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
faciala
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
faciale
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facialei
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facialele
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facialelor
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
faciali
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facialii
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facialilor
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facialul
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facialului
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. DOOM
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facies
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitatea particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile de formare a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès. DOOM
fácies (-ci-es) s. n., pl. fáciesuri
faciesul
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitatea particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile de formare a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès. DOOM
fácies (-ci-es) s. n., pl. fáciesuri
faciesului
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitatea particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile de formare a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès. DOOM
fácies (-ci-es) s. n., pl. fáciesuri
faciesuri
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitatea particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile de formare a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès. DOOM
fácies (-ci-es) s. n., pl. fáciesuri
faciesurile
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitatea particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile de formare a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès. DOOM
fácies (-ci-es) s. n., pl. fáciesuri
faciesurilor
FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitatea particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile de formare a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès. DOOM
fácies (-ci-es) s. n., pl. fáciesuri
facil
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facila
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facile
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facile
FÁCILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Ușor; accesibil. [< it. facile].
facilei
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facilele
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facilelor
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facili
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facilii
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facililor
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facilita
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitai
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitam
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitare
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitare
FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita. DOOM
facilitáre s. f., g.-d. art. facilitắrii; pl. facilitắri
facilitarea
FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita. DOOM
facilitáre s. f., g.-d. art. facilitắrii; pl. facilitắri
facilitară
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitarăm
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitarăți
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitase
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitasem
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitaseră
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitaserăm
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitaserăți
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitaseși
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitaseți
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitat
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitat
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.
facilitate
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis. DOOM
facilitáte s. f., g-.d. art. facilitắții; pl. facilitắți
facilitatea
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis. DOOM
facilitáte s. f., g-.d. art. facilitắții; pl. facilitắți
facilitau
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitași
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitați
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitează
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitez
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
faciliteze
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitezi
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitând
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitînd
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. DOOM
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză
facilitări
FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita. DOOM
facilitáre s. f., g.-d. art. facilitắrii; pl. facilitắri
facilitării
FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita. DOOM
facilitáre s. f., g.-d. art. facilitắrii; pl. facilitắri
facilitările
FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita. DOOM
facilitáre s. f., g.-d. art. facilitắrii; pl. facilitắri
facilitărilor
FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita. DOOM
facilitáre s. f., g.-d. art. facilitắrii; pl. facilitắri
facilități
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis. DOOM
facilitáte s. f., g-.d. art. facilitắții; pl. facilitắți
facilității
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis. DOOM
facilitáte s. f., g-.d. art. facilitắții; pl. facilitắți
facilitățile
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis. DOOM
facilitáte s. f., g-.d. art. facilitắții; pl. facilitắți
facilităților
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis. DOOM
facilitáte s. f., g-.d. art. facilitắții; pl. facilitắți
facilul
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facilului
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. DOOM
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle
facla
FÁCLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla. DOOM
fáclă (fa-clă) s. f., g.-d. art. fáclei; pl. fácle
facle
FÁCLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla. DOOM
fáclă (fa-clă) s. f., g.-d. art. fáclei; pl. fácle
faclei
FÁCLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla. DOOM
fáclă (fa-clă) s. f., g.-d. art. fáclei; pl. fácle
faclele
FÁCLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla. DOOM
fáclă (fa-clă) s. f., g.-d. art. fáclei; pl. fácle
faclelor
FÁCLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla. DOOM
fáclă (fa-clă) s. f., g.-d. art. fáclei; pl. fácle
faco
FACO- Element prim de compunere savantă cu semnificația de „lentilă”. [< fr. phaco-, cf. gr. phakos].
facocer
FACOCÉR s.m. (Zool.) Specie de mistreț din Africa, cu botul mare și turtit și cu colții curbați. [< fr. phacochère].
facoceri
FACOCÉR s.m. (Zool.) Specie de mistreț din Africa, cu botul mare și turtit și cu colții curbați. [< fr. phacochère].
facocerii
FACOCÉR s.m. (Zool.) Specie de mistreț din Africa, cu botul mare și turtit și cu colții curbați. [< fr. phacochère].
facocerilor
FACOCÉR s.m. (Zool.) Specie de mistreț din Africa, cu botul mare și turtit și cu colții curbați. [< fr. phacochère].
facocerul
FACOCÉR s.m. (Zool.) Specie de mistreț din Africa, cu botul mare și turtit și cu colții curbați. [< fr. phacochère].
facocerului
FACOCÉR s.m. (Zool.) Specie de mistreț din Africa, cu botul mare și turtit și cu colții curbați. [< fr. phacochère].
facomalacie
FACOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al cristalinului. [< fr. phacomalacie, cf. gr. phakos – lentilă, malakia – înmuiere].
facomatoză
FACOMATÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune caracterizată prin prezența unor mici chisturi sau tumorete care afectează mai ales țesuturile de origine ectodermică (pielea, sistemul nervos etc.). [< fr. phacomatose].
facometre
FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură].
facometrele
FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură].
facometrelor
FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură].
facometru
FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură].
facometrul
FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură].
facometrului
FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură].
facondă
FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.
facoscleroză
FACOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Indurație a cristalinului. [< fr. phacosclérose].
facoscoape
FACOSCÓP s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentilă, skopein – a privi].
facoscoapele
FACOSCÓP s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentilă, skopein – a privi].
facoscoapelor
FACOSCÓP s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentilă, skopein – a privi].
facoscop
FACOSCÓP s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentilă, skopein – a privi].
facoscopia
FACOSCOPÍE s.f. (Med.) Procedeu de examinare a ochiului cu ajutorul facoscopului. [< fr. phacoscopie].
facoscopie
FACOSCOPÍE s.f. (Med.) Procedeu de examinare a ochiului cu ajutorul facoscopului. [< fr. phacoscopie].
facoscopiei
FACOSCOPÍE s.f. (Med.) Procedeu de examinare a ochiului cu ajutorul facoscopului. [< fr. phacoscopie].
facoscopii
FACOSCOPÍE s.f. (Med.) Procedeu de examinare a ochiului cu ajutorul facoscopului. [< fr. phacoscopie].
facoscopiile
FACOSCOPÍE s.f. (Med.) Procedeu de examinare a ochiului cu ajutorul facoscopului. [< fr. phacoscopie].
facoscopiilor
FACOSCOPÍE s.f. (Med.) Procedeu de examinare a ochiului cu ajutorul facoscopului. [< fr. phacoscopie].
facoscopul
FACOSCÓP s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentilă, skopein – a privi].
facoscopului
FACOSCÓP s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea capacității de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentilă, skopein – a privi].
facsimil
FACSIMÍL, facsimile, s. n. Reproducere exactă a unui text, a unei semnături, a unui desen sau a unei picturi cu ajutorul fotografiei, al fototipiei, prin copiere manuală etc. [Acc. și: facsímil] – Din fr. fac-similé, lat. fac simile. DOOM
!facsímil/facsimíl s. n., pl. facsímile/facsimíle
facsimil
FACSIMÍL, facsimile, s. n. Reproducere exactă a unui text, a unei semnături, a unui desen sau a unei picturi cu ajutorul fotografiei, al fototipiei, prin copiere manuală etc. [Acc. și: facsímil] – Din fr. fac-similé, lat. fac simile.
factaj
FACTÁJ, factaje, s. n. Distribuire a scrisorilor, banilor, coletelor etc. la domiciliul destinatarilor. – Din fr. factage. DOOM
factáj s. n., pl. factáje
factaje
FACTÁJ, factaje, s. n. Distribuire a scrisorilor, banilor, coletelor etc. la domiciliul destinatarilor. – Din fr. factage. DOOM
factáj s. n., pl. factáje
factajele
FACTÁJ, factaje, s. n. Distribuire a scrisorilor, banilor, coletelor etc. la domiciliul destinatarilor. – Din fr. factage. DOOM
factáj s. n., pl. factáje
factajelor
FACTÁJ, factaje, s. n. Distribuire a scrisorilor, banilor, coletelor etc. la domiciliul destinatarilor. – Din fr. factage. DOOM
factáj s. n., pl. factáje
factajul
FACTÁJ, factaje, s. n. Distribuire a scrisorilor, banilor, coletelor etc. la domiciliul destinatarilor. – Din fr. factage. DOOM
factáj s. n., pl. factáje
factajului
FACTÁJ, factaje, s. n. Distribuire a scrisorilor, banilor, coletelor etc. la domiciliul destinatarilor. – Din fr. factage. DOOM
factáj s. n., pl. factáje
factice
FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice. DOOM
factíce (livr.) adj. invar.
factis
FÁCTIS s.n. Substanță obținută prin încorporarea într-un ulei vegetal a unei cantități de sulf, întrebuințată în fabricarea cauciucului și a linoleumului. [< germ. Factis]. DOOM
fáctis s. n.
factisul
FÁCTIS s.n. Substanță obținută prin încorporarea într-un ulei vegetal a unei cantități de sulf, întrebuințată în fabricarea cauciucului și a linoleumului. [< germ. Factis]. DOOM
fáctis s. n.
factisului
FÁCTIS s.n. Substanță obținută prin încorporarea într-un ulei vegetal a unei cantități de sulf, întrebuințată în fabricarea cauciucului și a linoleumului. [< germ. Factis]. DOOM
fáctis s. n.
factitiv
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitiva
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitive
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitivei
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitivele
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitivelor
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitivi
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitivii
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitivilor
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitivul
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factitivului
FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. DOOM
factitív2 s. n., pl. factitíve
factologia
FACTOLOGÍE s. f. Aglomerare de date și fapte într-o operă științifică ori literară, adesea fără interpretarea semnificației lor. – Cf. rus. faktologiia. DOOM
factologíe s. f., art. factología, g.-d. factologíi, art. factologíei
factologic
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologica
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologice
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologicei
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologicele
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologicelor
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologici
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologicii
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologicilor
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologicul
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologicului
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie. DOOM
factológic adj. m., pl. factológici; f. factológică, pl. factológice
factologie
FACTOLOGÍE s. f. Aglomerare de date și fapte într-o operă științifică ori literară, adesea fără interpretarea semnificației lor. – Cf. rus. faktologiia. DOOM
factologíe s. f., art. factología, g.-d. factologíi, art. factologíei
factologiei
FACTOLOGÍE s. f. Aglomerare de date și fapte într-o operă științifică ori literară, adesea fără interpretarea semnificației lor. – Cf. rus. faktologiia. DOOM
factologíe s. f., art. factología, g.-d. factologíi, art. factologíei
factologii
FACTOLOGÍE s. f. Aglomerare de date și fapte într-o operă științifică ori literară, adesea fără interpretarea semnificației lor. – Cf. rus. faktologiia. DOOM
factologíe s. f., art. factología, g.-d. factologíi, art. factologíei
factor
FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. DOOM
fáctor s. m., pl. fáctori
factor
FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor.
factori
FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. DOOM
fáctor s. m., pl. fáctori
factoria
FACTORÍE, factorii, s. f. Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu nou descoperit în Africa, Asia și America; spec. punct unde se cumpără vânatul și se aprovizionează vânătorii din regiunile nordice izolate. – Din rus. faktoria. DOOM
factoríe s. f., art. factoría, g.-d. art. factoríei; pl. factoríi, art. factoríile
factorial
FACTORIÁL, factoriale, adj. (Mat.; în sintagma) Produs fadorial (și substantivat, n.) = produs obținut prin înmulțirea numerelor întregi și succesive începând de la 1 și până la numărul respectiv. [Pr.; -ri-al] – Din fr. factorielle. DOOM
factoriál2 (-ri-al) s. n., pl. factoriále
factoriale
FACTORIÁL, factoriale, adj. (Mat.; în sintagma) Produs fadorial (și substantivat, n.) = produs obținut prin înmulțirea numerelor întregi și succesive începând de la 1 și până la numărul respectiv. [Pr.; -ri-al] – Din fr. factorielle. DOOM
factoriál2 (-ri-al) s. n., pl. factoriále
factorialele
FACTORIÁL, factoriale, adj. (Mat.; în sintagma) Produs fadorial (și substantivat, n.) = produs obținut prin înmulțirea numerelor întregi și succesive începând de la 1 și până la numărul respectiv. [Pr.; -ri-al] – Din fr. factorielle. DOOM
factoriál2 (-ri-al) s. n., pl. factoriále
factorialelor
FACTORIÁL, factoriale, adj. (Mat.; în sintagma) Produs fadorial (și substantivat, n.) = produs obținut prin înmulțirea numerelor întregi și succesive începând de la 1 și până la numărul respectiv. [Pr.; -ri-al] – Din fr. factorielle. DOOM
factoriál2 (-ri-al) s. n., pl. factoriále
factorialul
FACTORIÁL, factoriale, adj. (Mat.; în sintagma) Produs fadorial (și substantivat, n.) = produs obținut prin înmulțirea numerelor întregi și succesive începând de la 1 și până la numărul respectiv. [Pr.; -ri-al] – Din fr. factorielle. DOOM
factoriál2 (-ri-al) s. n., pl. factoriále
factorialului
FACTORIÁL, factoriale, adj. (Mat.; în sintagma) Produs fadorial (și substantivat, n.) = produs obținut prin înmulțirea numerelor întregi și succesive începând de la 1 și până la numărul respectiv. [Pr.; -ri-al] – Din fr. factorielle. DOOM
factoriál2 (-ri-al) s. n., pl. factoriále
factorie
FACTORÍE, factorii, s. f. Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu nou descoperit în Africa, Asia și America; spec. punct unde se cumpără vânatul și se aprovizionează vânătorii din regiunile nordice izolate. – Din rus. faktoria. DOOM
factoríe s. f., art. factoría, g.-d. art. factoríei; pl. factoríi, art. factoríile
factoriei
FACTORÍE, factorii, s. f. Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu nou descoperit în Africa, Asia și America; spec. punct unde se cumpără vânatul și se aprovizionează vânătorii din regiunile nordice izolate. – Din rus. faktoria. DOOM
factoríe s. f., art. factoría, g.-d. art. factoríei; pl. factoríi, art. factoríile
factorii
FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. DOOM
fáctor s. m., pl. fáctori
factorii
FACTORÍE, factorii, s. f. Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu nou descoperit în Africa, Asia și America; spec. punct unde se cumpără vânatul și se aprovizionează vânătorii din regiunile nordice izolate. – Din rus. faktoria. DOOM
factoríe s. f., art. factoría, g.-d. art. factoríei; pl. factoríi, art. factoríile
factoriile
FACTORÍE, factorii, s. f. Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu nou descoperit în Africa, Asia și America; spec. punct unde se cumpără vânatul și se aprovizionează vânătorii din regiunile nordice izolate. – Din rus. faktoria. DOOM
factoríe s. f., art. factoría, g.-d. art. factoríei; pl. factoríi, art. factoríile
factoriilor
FACTORÍE, factorii, s. f. Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu nou descoperit în Africa, Asia și America; spec. punct unde se cumpără vânatul și se aprovizionează vânătorii din regiunile nordice izolate. – Din rus. faktoria. DOOM
factoríe s. f., art. factoría, g.-d. art. factoríei; pl. factoríi, art. factoríile
factorilor
FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. DOOM
fáctor s. m., pl. fáctori
factoriza
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizai
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizam
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizare
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizare
FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de a factoriza. – V. factoriza.
factorizarea
FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de a factoriza. – V. factoriza.
factorizară
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizarăm
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizarăți
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizase
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizasem
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizaseră
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizaserăm
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizaserăți
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizaseși
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizaseți
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizat
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizat
FACTORIZÁT, -Ă, factorizați, -te, adj. (Mat.; despre numere sau expresii algebrice) Care a fost descompus în factori. – V. factoriza.
factorizau
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizași
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizați
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizează
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizez
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizeze
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizezi
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizând
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizînd
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser.
factorizări
FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de a factoriza. – V. factoriza.
factorizării
FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de a factoriza. – V. factoriza.
factorizările
FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de a factoriza. – V. factoriza.
factorizărilor
FACTORIZÁRE, factorizări, s. f. Acțiunea de a factoriza. – V. factoriza.
factorița
FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță.
factorițe
FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță.
factoriței
FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță.
factorițele
FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță.
factorițelor
FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță.
factoriță
FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță. DOOM
*fáctoriță s. f., g.-d. art. fáctoriței; pl. fáctorițe
factorul
FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. DOOM
fáctor s. m., pl. fáctori
factorului
FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. DOOM
fáctor s. m., pl. fáctori
factotum
FACTÓTUM, factotum, s. m. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum. DOOM
!factótum (livr.) s. m., art. factótumul; pl. factótum
factotumul
FACTÓTUM, factotum, s. m. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum. DOOM
!factótum (livr.) s. m., art. factótumul; pl. factótum
factotumului
FACTÓTUM, factotum, s. m. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum. DOOM
!factótum (livr.) s. m., art. factótumul; pl. factótum
factura
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
factura
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura. DOOM
factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri
facturai
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturam
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturare
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturare
FACTURÁRE s. f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. – V. factura.
facturarea
FACTURÁRE s. f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. – V. factura.
facturară
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturarăm
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturarăți
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturase
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturasem
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturaseră
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturaserăm
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturaserăți
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturaseși
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturaseți
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturat
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturat
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer.
facturau
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturași
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturați
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturează
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturez
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
factureze
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturezi
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturi
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura. DOOM
factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri
facturier
FACTURIÉR, facturiere, s. n. Carnet care cuprinde formulare pentru facturi2. [Pr.: -ri-er] – Din fr. facturier. DOOM
facturiér (-ri-er) s. n., pl. facturiére
facturiere
FACTURIÉR, facturiere, s. n. Carnet care cuprinde formulare pentru facturi2. [Pr.: -ri-er] – Din fr. facturier. DOOM
facturiér (-ri-er) s. n., pl. facturiére
facturierele
FACTURIÉR, facturiere, s. n. Carnet care cuprinde formulare pentru facturi2. [Pr.: -ri-er] – Din fr. facturier. DOOM
facturiér (-ri-er) s. n., pl. facturiére
facturierelor
FACTURIÉR, facturiere, s. n. Carnet care cuprinde formulare pentru facturi2. [Pr.: -ri-er] – Din fr. facturier. DOOM
facturiér (-ri-er) s. n., pl. facturiére
facturierul
FACTURIÉR, facturiere, s. n. Carnet care cuprinde formulare pentru facturi2. [Pr.: -ri-er] – Din fr. facturier. DOOM
facturiér (-ri-er) s. n., pl. facturiére
facturierului
FACTURIÉR, facturiere, s. n. Carnet care cuprinde formulare pentru facturi2. [Pr.: -ri-er] – Din fr. facturier. DOOM
facturiér (-ri-er) s. n., pl. facturiére
facturii
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura. DOOM
factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri
facturile
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura. DOOM
factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri
facturilor
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura. DOOM
factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri
facturând
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturînd
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. DOOM
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză
facturări
FACTURÁRE s. f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. – V. factura.
facturării
FACTURÁRE s. f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. – V. factura.
facturările
FACTURÁRE s. f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. – V. factura.
facturărilor
FACTURÁRE s. f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. – V. factura.
facula
FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule. DOOM
fáculă s. f., g.-d. art. fáculei; pl. fácule
facule
FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule. DOOM
fáculă s. f., g.-d. art. fáculei; pl. fácule
faculei
FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule. DOOM
fáculă s. f., g.-d. art. fáculei; pl. fácule
faculele
FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule. DOOM
fáculă s. f., g.-d. art. fáculei; pl. fácule
faculelor
FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule. DOOM
fáculă s. f., g.-d. art. fáculei; pl. fácule
facultate
FACULTÁTE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis. DOOM
facultáte s. f., g.-d. art. facultắții; pl. facultắți
facultatea
FACULTÁTE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis. DOOM
facultáte s. f., g.-d. art. facultắții; pl. facultắți
facultativ
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativa
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultative
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativei
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativele
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativelor
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativi
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativii
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativilor
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativul
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultativului
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif. DOOM
facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. facultatívă, pl. facultatíve
facultă
facultă s. f. (stud.) facultate.
facultăți
FACULTÁTE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis. DOOM
facultáte s. f., g.-d. art. facultắții; pl. facultắți
facultății
FACULTÁTE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis. DOOM
facultáte s. f., g.-d. art. facultắții; pl. facultắți
facultățile
FACULTÁTE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis. DOOM
facultáte s. f., g.-d. art. facultắții; pl. facultắți
facultăților
FACULTÁTE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis. DOOM
facultáte s. f., g.-d. art. facultắții; pl. facultắți
facțioasa
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțioase
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțioasei
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțioasele
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțioaselor
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțional
FACȚIONÁL, -Ă adj. De facțiune. [Pron. -ți-o-. / cf. it. fazionale].
facționar
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționara
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționare
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționarei
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționarele
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționarelor
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționari
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționarii
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționarilor
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționarul
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facționarului
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
facțios
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțiosul
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțiosului
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțioși
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțioșii
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțioșilor
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. DOOM
facțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. facțióși; f. facțioásă, pl. facțioáse
facțiune
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis. DOOM
facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
facțiunea
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis. DOOM
facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
facțiuni
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis. DOOM
facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
facțiunii
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis. DOOM
facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
facțiunile
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis. DOOM
facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
facțiunilor
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis. DOOM
facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
fad
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fada
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fade
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fadei
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fadele
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fadelor
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fadeometre
FADEOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, la lumină etc. [Pron. -de-o-. / < fr. fadéomètre].
fadeometrele
FADEOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, la lumină etc. [Pron. -de-o-. / < fr. fadéomètre].
fadeometrelor
FADEOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, la lumină etc. [Pron. -de-o-. / < fr. fadéomètre].
fadeometru
FADEOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, la lumină etc. [Pron. -de-o-. / < fr. fadéomètre].
fadeometrul
FADEOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, la lumină etc. [Pron. -de-o-. / < fr. fadéomètre].
fadeometrului
FADEOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, la lumină etc. [Pron. -de-o-. / < fr. fadéomètre].
fading
FADING, fadinguri, s. n. 1. Variație (slăbire sau accentuare) în timp a sunetelor unui aparat de radiorecepție, provocată de schimbările condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. 2. Modificare a culorii unei țesături sub acțiunea apei, a luminii etc. [Pr.: féding] – Din engl., fr. fading. DOOM
fading (angl.) [pron. féding] s. n., pl. fadinguri
fado
FÁDO, fadouri, s. n. Nume dat unui gen de cântece populare portugheze. [Acc. și: fadó. – Pr.: fádu] – Din port., fr. fado. DOOM
!fádo (port.) [o pron. u]/fadó (fr.) s. n., pl. fádouri/fadóuri
fadul
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fadului
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
faer
fáer (-re), s. n. – Dojană, mustrare, ceartă. – Var. faier „sărbătoare”, în sens ironic. După Borcea, 185 și Scriban, din germ. Feuer „foc”.
faetoane
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton. DOOM
Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.
faetoanele
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton. DOOM
Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.
faetoanelor
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton. DOOM
Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.
faeton
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton. DOOM
Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.
faetonte
Faeton(te) = Phaëthon.
faetontide
Faetontide = Phaëthonti(a)des.
faetonul
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton. DOOM
Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.
faetonului
FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton. DOOM
Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.
faetusa
Faetusa = Phaëthusa.
faeș
fáeș (-șe), adj. – (Înv.) Nobil, generos, strălucit, ilustru. Mag. faj, poate prin intermediul unui der. neatestat *fajos (Pușcariu, Dacor., VI, 117; Scriban). Din mag. fajt(a) provine faitoș (var. haitoș, haidoș, faidoș, haiteș), adj. (de neam, de vază). Fagliș, adj. (Mold., robust, frumos), pe care DAR îl consideră necunoscut, pare a fi același cuvînt; ca și faidă, s. f. (Mold., gen, clasă), cf. mag. fajta „gen”. De la faidă provine faidoș, adj. (de neam; voinic, puternic), provine din mag. hajtos „leneș”.
fag
FAGO- Element prim de compunere savantă cu sensul „a absorbi”, „a mânca”, „a consuma”. [< fr. phago-, it. fago-, cf. gr. phagein].
fag
FAG, fagi, s. m. Arbore înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). – Lat. fagus. DOOM
fag s. m., pl. fagi
fag
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagacee
FAGACÉE, fagacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști cu frunze alterne, cu flori mici, unisexuate, dispuse în amenți, și cu fructele achene; (și la sg.) arbore sau arbust din această familie. – Din fr. fagacées. DOOM
!fagacée s. f., art. fagacéea, g.-d. art. fagacéei; pl. fagacée
fagaceea
FAGACÉE, fagacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști cu frunze alterne, cu flori mici, unisexuate, dispuse în amenți, și cu fructele achene; (și la sg.) arbore sau arbust din această familie. – Din fr. fagacées. DOOM
!fagacée s. f., art. fagacéea, g.-d. art. fagacéei; pl. fagacée
fagaceei
FAGACÉE, fagacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști cu frunze alterne, cu flori mici, unisexuate, dispuse în amenți, și cu fructele achene; (și la sg.) arbore sau arbust din această familie. – Din fr. fagacées. DOOM
!fagacée s. f., art. fagacéea, g.-d. art. fagacéei; pl. fagacée
fagaceele
FAGACÉE, fagacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști cu frunze alterne, cu flori mici, unisexuate, dispuse în amenți, și cu fructele achene; (și la sg.) arbore sau arbust din această familie. – Din fr. fagacées. DOOM
!fagacée s. f., art. fagacéea, g.-d. art. fagacéei; pl. fagacée
fagaceelor
FAGACÉE, fagacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști cu frunze alterne, cu flori mici, unisexuate, dispuse în amenți, și cu fructele achene; (și la sg.) arbore sau arbust din această familie. – Din fr. fagacées. DOOM
!fagacée s. f., art. fagacéea, g.-d. art. fagacéei; pl. fagacée
fagedenic
FAGEDÉNIC, -Ă adj. (Despre ulcerații) Care are tendința de a se extinde și adânci. [Cf. fr. phagédénique, cf. gr. phagedaina].
fagedenism
FAGEDENÍSM s.n. Extensiune în profunzime sau în suprafață a unei ulcerații. [< fr. phagédénisme].
fagi
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagie
FAGO- Element prim de compunere savantă cu sensul „a absorbi”, „a mânca”, „a consuma”. [< fr. phago-, it. fago-, cf. gr. phagein].
fagii
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagilor
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fago
FAGO- Element prim de compunere savantă cu sensul „a absorbi”, „a mânca”, „a consuma”. [< fr. phago-, it. fago-, cf. gr. phagein].
fagocit
FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.
fagocit
FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte. DOOM
fagocít s. n. pl. fagocíte
fagocita
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitar
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitara
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitare
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitare
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitare
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitarei
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitarele
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitarelor
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitari
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitarii
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitarilor
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitarul
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitarului
FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].
fagocitară
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitase
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitaseră
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitat
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitat
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitau
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocite
FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.
fagocitează
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitele
FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.
fagocitelor
FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.
fagociteze
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitoza
FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite. – Din fr. phagocytose. DOOM
fagocitóză s. f., g.-d. art. fagocitózei; pl. fagocitóze
fagocitoze
FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite. – Din fr. phagocytose. DOOM
fagocitóză s. f., g.-d. art. fagocitózei; pl. fagocitóze
fagocitozei
FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite. – Din fr. phagocytose. DOOM
fagocitóză s. f., g.-d. art. fagocitózei; pl. fagocitóze
fagocitozele
FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite. – Din fr. phagocytose. DOOM
fagocitóză s. f., g.-d. art. fagocitózei; pl. fagocitóze
fagocitozelor
FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite. – Din fr. phagocytose. DOOM
fagocitóză s. f., g.-d. art. fagocitózei; pl. fagocitóze
fagocitul
FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.
fagocitului
FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.
fagocitând
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagocitînd
FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].
fagopiric
FAGOPÍRIC, -Ă adj. Referitor la fagopirism. [< fr. fagopyrique].
fagopirism
FAGOPIRÍSM s.n. Boală a animalelor domestice, care se manifestă printr-o mare sensibilitate la acțiunea luminii solare după ingerarea de hrișcă. [< fr. fagopyrisme].
fagopyrum
HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka.
fagot
FAGÓT, fagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung prevăzut cu un tub suplimentar, îndoit la capăt (prin care se suflă), și cu un sistem de clape. [Pl. și: (m.) fagoți] – Din it. fagotto, germ. Fagott. DOOM
!fagót s. n./s. m., pl. fagóturi/fagóți
fagot
FAGÓT, fagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung prevăzut cu un tub suplimentar, îndoit la capăt (prin care se suflă), și cu un sistem de clape. [Pl. și: (m.) fagoți] – Din it. fagotto, germ. Fagott.
fagoterapie
FAGOTERAPÍE s.f. 1. (Med.) Folosire terapeutică a regimurilor alimentare. 2. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. [< fr. phagothérapie].
fagotist
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotista
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotiste
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotistei
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotistele
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotistelor
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotistul
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotistului
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotiști
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotiștii
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotiștilor
FAGOTÍST, -Ă, fagotiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la fagot. – Din it. fagottista. DOOM
fagotístă s. f., g.-d. art. fagotístei; pl. fagotíste
fagotul
FAGÓT, fagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung prevăzut cu un tub suplimentar, îndoit la capăt (prin care se suflă), și cu un sistem de clape. [Pl. și: (m.) fagoți] – Din it. fagotto, germ. Fagott.
fagotului
FAGÓT, fagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung prevăzut cu un tub suplimentar, îndoit la capăt (prin care se suflă), și cu un sistem de clape. [Pl. și: (m.) fagoți] – Din it. fagotto, germ. Fagott.
fagoturi
FAGÓT, fagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung prevăzut cu un tub suplimentar, îndoit la capăt (prin care se suflă), și cu un sistem de clape. [Pl. și: (m.) fagoți] – Din it. fagotto, germ. Fagott.
fagoturile
FAGÓT, fagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung prevăzut cu un tub suplimentar, îndoit la capăt (prin care se suflă), și cu un sistem de clape. [Pl. și: (m.) fagoți] – Din it. fagotto, germ. Fagott.
fagoturilor
FAGÓT, fagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung prevăzut cu un tub suplimentar, îndoit la capăt (prin care se suflă), și cu un sistem de clape. [Pl. și: (m.) fagoți] – Din it. fagotto, germ. Fagott.
fagul
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagului
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagur
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagure
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagurele
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagurelui
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
faguri
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagurii
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagurilor
FÁGURE, fáguri, s. m. Strat de ceară format din celule mici hexagonale, produs de albinele lucrătoare, în stup, pentru a-și depune mierea și ouăle. [Var.: fágur s. m.] – Lat. *favulus. DOOM
fágure s. m., art. fágurele; pl. fáguri
fagus
FAG, fagi, s. m. Arbore înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). – Lat. fagus. DOOM
fag s. m., pl. fagi
fagutist
fagutist, fagutiști s. m. (peior.) homosexual, pederast.
fai
FAI s. n. Tafta de mătase naturală. – Scris și: (după franțuzește) faille. DOOM
fai s. n.
faianța
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianța
FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza. DOOM
faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe
faianțai
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțam
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțar
FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar. DOOM
*faianțár s. m., pl. faianțári
faianțare
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțare
FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța. DOOM
faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri
faianțarea
FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța. DOOM
faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri
faianțari
FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar. DOOM
*faianțár s. m., pl. faianțári
faianțarii
FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar. DOOM
*faianțár s. m., pl. faianțári
faianțarilor
FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar. DOOM
*faianțár s. m., pl. faianțári
faianțarul
FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar. DOOM
*faianțár s. m., pl. faianțári
faianțarului
FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar. DOOM
*faianțár s. m., pl. faianțári
faianțară
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțarăm
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțarăți
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțase
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțasem
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțaseră
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțaserăm
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțaserăți
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțaseși
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțaseți
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțat
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțat
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.
faianțatoare
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatoarea
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatoarei
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatoarele
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatoarelor
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțator
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatori
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatorii
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatorilor
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatorul
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțatorului
FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. DOOM
faianțatór s. m., pl. faianțatóri
faianțau
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțași
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțați
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțe
FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza. DOOM
faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe
faianțează
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianței
FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza. DOOM
faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe
faianțele
FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza. DOOM
faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe
faianțelor
FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza. DOOM
faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe
faianțez
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțeze
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțezi
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțând
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțînd
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. DOOM
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțări
FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța. DOOM
faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri
faianțării
FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța. DOOM
faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri
faianțările
FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța. DOOM
faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri
faianțărilor
FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța. DOOM
faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri
faidă
fáidă (-de), s. f. – (Trans. de Vest, Banat) Cîștig, profit. Sb. fajda, din tc. faide (DAR).
failibil
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibila
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibile
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibilei
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibilele
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibilelor
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibili
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibilii
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibililor
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibilitate
FAILIBILITÁTE s.f. Posibilitate de a se înșela, de a greși. [Pron. fa-i-. / cf. fr. faillibilité].
failibilitatea
FAILIBILITÁTE s.f. Posibilitate de a se înșela, de a greși. [Pron. fa-i-. / cf. fr. faillibilité].
failibilități
FAILIBILITÁTE s.f. Posibilitate de a se înșela, de a greși. [Pron. fa-i-. / cf. fr. faillibilité].
failibilității
FAILIBILITÁTE s.f. Posibilitate de a se înșela, de a greși. [Pron. fa-i-. / cf. fr. faillibilité].
failibilul
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
failibilului
FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
faille
FAI s. n. Tafta de mătase naturală. – Scris și: (după franțuzește) faille.
faima
Faima = Fama.
faima
FÁIMĂ s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva ori ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima). DOOM
!fáimă (fai-) s. f., g.-d. art. fáimei
faime
FÁIMĂ s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva ori ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima). DOOM
!fáimă (fai-) s. f., g.-d. art. fáimei
faimei
FÁIMĂ s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva ori ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima). DOOM
!fáimă (fai-) s. f., g.-d. art. fáimei
faimele
FÁIMĂ s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva ori ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima). DOOM
!fáimă (fai-) s. f., g.-d. art. fáimei
faimelor
FÁIMĂ s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva ori ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima). DOOM
!fáimă (fai-) s. f., g.-d. art. fáimei
faimoasa
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimoase
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimoasei
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimoasele
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimoaselor
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimos
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimosul
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimosului
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimoși
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimoșii
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
faimoșilor
FAIMÓS, -OÁSĂ, faimoși, -oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însușirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). DOOM
faimós (fai-) adj. m., pl. faimóși; f. faimoásă, pl. faimoáse
fain
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
faina
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
faine
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fainei
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fainele
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fainelor
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
faini
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fainii
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fainilor
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fainul
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fainului
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. DOOM
fain (reg., fam.) adj. m., pl. faini; f. fáină, pl. fáine
fair
FAIR adj. invar., adv. (Care este) corect, onest. [Pr.: fer] – Cuv. engl. DOOM
*fair (angl.) [pron. fer] adj. invar., adv.
fairplay
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl. DOOM
fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul
fairplayul
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl. DOOM
fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul
fairplayului
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl. DOOM
fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul
faiton
FAITÓN s. n. v. faeton.
faiul
FAI s. n. Tafta de mătase naturală. – Scris și: (după franțuzește) faille. DOOM
fai s. n.
faiului
FAI s. n. Tafta de mătase naturală. – Scris și: (după franțuzește) faille. DOOM
fai s. n.
faivocloc
faivoclóc (-curi), s. n. – Întîlnire după amiaza. Engl. five o’clock.
fala
FÁLĂ s. f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ◊ Loc. vb. (Pop.) A-i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreție; pompă2. 4. Glorie, faimă, renume. – Din sl. hvala. DOOM
fálă s. f., g.-d. art. fálei
falacios
FALACIÓS, -OÁSĂ, falacioși, -oase, adj. (Livr.) Înșelător, amăgitor. – Din lat. fallaciosus, fr. fallacieux. DOOM
falaciós (livr.) adj. m.; f. falacioásă, pl. falacioáse
falaitar
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. DOOM
falaitár (înv.) (-lai-) s. m., pl. falaitári
falaitari
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. DOOM
falaitár (înv.) (-lai-) s. m., pl. falaitári
falaitarii
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. DOOM
falaitár (înv.) (-lai-) s. m., pl. falaitári
falaitarilor
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. DOOM
falaitár (înv.) (-lai-) s. m., pl. falaitári
falaitarul
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. DOOM
falaitár (înv.) (-lai-) s. m., pl. falaitári
falaitarului
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. DOOM
falaitár (înv.) (-lai-) s. m., pl. falaitári
falanga
FALÁNGĂ1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formațiune de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și aripa dreaptă mai puternice. ♦ Fig. Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist. 4. (În concepția lui Fourier) Celulă social-economică primară formată din 1 500-2 000 de oameni care trebuia să funcționeze ca o asociație bazată pe îndeletniciri agricole. – Din fr. phalange. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falanga
FALÁNGĂ2, falange, s. f. Sul de lemn de care se legau, în Evul Mediu, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din ngr. fálangas. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falange
FALÁNGĂ1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formațiune de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și aripa dreaptă mai puternice. ♦ Fig. Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist. 4. (În concepția lui Fourier) Celulă social-economică primară formată din 1 500-2 000 de oameni care trebuia să funcționeze ca o asociație bazată pe îndeletniciri agricole. – Din fr. phalange. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falange
FALÁNGĂ2, falange, s. f. Sul de lemn de care se legau, în Evul Mediu, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din ngr. fálangas. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falangei
FALÁNGĂ1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formațiune de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și aripa dreaptă mai puternice. ♦ Fig. Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist. 4. (În concepția lui Fourier) Celulă social-economică primară formată din 1 500-2 000 de oameni care trebuia să funcționeze ca o asociație bazată pe îndeletniciri agricole. – Din fr. phalange. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falangei
FALÁNGĂ2, falange, s. f. Sul de lemn de care se legau, în Evul Mediu, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din ngr. fálangas. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falangele
FALÁNGĂ1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formațiune de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și aripa dreaptă mai puternice. ♦ Fig. Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist. 4. (În concepția lui Fourier) Celulă social-economică primară formată din 1 500-2 000 de oameni care trebuia să funcționeze ca o asociație bazată pe îndeletniciri agricole. – Din fr. phalange. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falangele
FALÁNGĂ2, falange, s. f. Sul de lemn de care se legau, în Evul Mediu, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din ngr. fálangas. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falangelor
FALÁNGĂ1, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formațiune de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte și având centrul și aripa dreaptă mai puternice. ♦ Fig. Grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop. 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist. 4. (În concepția lui Fourier) Celulă social-economică primară formată din 1 500-2 000 de oameni care trebuia să funcționeze ca o asociație bazată pe îndeletniciri agricole. – Din fr. phalange. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falangelor
FALÁNGĂ2, falange, s. f. Sul de lemn de care se legau, în Evul Mediu, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din ngr. fálangas. DOOM
falángă s. f., g.-d. art. falángei; pl. falánge
falanger
FALANGÉR s.m. (Zool.) Specie de marsupial din Australia, care poate plana datorită unei membrane-parașută laterale. [< fr. phalanger].
falangeri
FALANGÉR s.m. (Zool.) Specie de marsupial din Australia, care poate plana datorită unei membrane-parașută laterale. [< fr. phalanger].
falangerii
FALANGÉR s.m. (Zool.) Specie de marsupial din Australia, care poate plana datorită unei membrane-parașută laterale. [< fr. phalanger].
falangerilor
FALANGÉR s.m. (Zool.) Specie de marsupial din Australia, care poate plana datorită unei membrane-parașută laterale. [< fr. phalanger].
falangerul
FALANGÉR s.m. (Zool.) Specie de marsupial din Australia, care poate plana datorită unei membrane-parașută laterale. [< fr. phalanger].
falangerului
FALANGÉR s.m. (Zool.) Specie de marsupial din Australia, care poate plana datorită unei membrane-parașută laterale. [< fr. phalanger].
falangeta
FALANGÉTĂ s.f. (Anat.) Ultima falangă, care poartă unghia. [< fr. phalangette].
falangete
FALANGÉTĂ s.f. (Anat.) Ultima falangă, care poartă unghia. [< fr. phalangette].
falangetei
FALANGÉTĂ s.f. (Anat.) Ultima falangă, care poartă unghia. [< fr. phalangette].
falangetele
FALANGÉTĂ s.f. (Anat.) Ultima falangă, care poartă unghia. [< fr. phalangette].
falangetelor
FALANGÉTĂ s.f. (Anat.) Ultima falangă, care poartă unghia. [< fr. phalangette].
falangian
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangiana
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangianul
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangianului
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangiene
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangienei
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangienele
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangienelor
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangieni
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangienii
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangienilor
FALANGIÁN, -Ă adj. Al falangelor. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. phalangien].
falangina
FALANGÍNĂ s.f. (Anat.) Falanga mijlocie. [< fr. falangine].
falangine
FALANGÍNĂ s.f. (Anat.) Falanga mijlocie. [< fr. falangine].
falanginei
FALANGÍNĂ s.f. (Anat.) Falanga mijlocie. [< fr. falangine].
falanginele
FALANGÍNĂ s.f. (Anat.) Falanga mijlocie. [< fr. falangine].
falanginelor
FALANGÍNĂ s.f. (Anat.) Falanga mijlocie. [< fr. falangine].
falangist
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangista
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangiste
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangistei
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangistele
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangistelor
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangistul
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangistului
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangiști
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangiștii
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falangiștilor
FALANGÍST, falangiști, s. m. Membru al falangei1 (3). – Din fr. phalangiste. DOOM
falangíst s. m., pl. falangíști
falanster
FALANSTÉR, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă1 (4). – Din fr. phalanstère. DOOM
falanstér s. n., pl. falanstére
falanstere
FALANSTÉR, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă1 (4). – Din fr. phalanstère. DOOM
falanstér s. n., pl. falanstére
falansterele
FALANSTÉR, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă1 (4). – Din fr. phalanstère. DOOM
falanstér s. n., pl. falanstére
falansterelor
FALANSTÉR, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă1 (4). – Din fr. phalanstère. DOOM
falanstér s. n., pl. falanstére
falansterian
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterian
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansteriana
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansteriana
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterianism
FALANSTERIANÍSM s. n. Doctrină socială utopică (aparținând lui Ch. Fourier). [Pr.: -ri-a-] – Falansterian + suf. -ism. DOOM
falansterianísm (-ri-a-) s. n.
falansterianismul
FALANSTERIANÍSM s. n. Doctrină socială utopică (aparținând lui Ch. Fourier). [Pr.: -ri-a-] – Falansterian + suf. -ism. DOOM
falansterianísm (-ri-a-) s. n.
falansterianismului
FALANSTERIANÍSM s. n. Doctrină socială utopică (aparținând lui Ch. Fourier). [Pr.: -ri-a-] – Falansterian + suf. -ism. DOOM
falansterianísm (-ri-a-) s. n.
falansterianul
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterianul
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterianului
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterianului
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansteriene
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansteriene
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienei
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienei
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienele
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienele
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienelor
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienelor
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterieni
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterieni
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienii
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienii
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienilor
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterienilor
FALANSTERIÁN, -Ă, falansterieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al falansterianismului. 2. Adj. Care aparține falansterului sau falansterianismului, privitor la falanster sau la falansterianism. [Pr.: -ri-an] – Din fr. phalanstérien. DOOM
falansterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. falansteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. falansteriánă, pl. falansteriéne
falansterul
FALANSTÉR, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă1 (4). – Din fr. phalanstère. DOOM
falanstér s. n., pl. falanstére
falansterului
FALANSTÉR, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă1 (4). – Din fr. phalanstère. DOOM
falanstér s. n., pl. falanstére
falarica
FALÁRICĂ s.f. Armă de aruncat în formă de săgeată, folosită în antichitate și în evul mediu. [< lat. falarica, cf. fr. falarique]. DOOM
falárică s. f., g.-d. art. faláricei; pl. falárice
falarice
FALÁRICĂ s.f. Armă de aruncat în formă de săgeată, folosită în antichitate și în evul mediu. [< lat. falarica, cf. fr. falarique]. DOOM
falárică s. f., g.-d. art. faláricei; pl. falárice
falaricei
FALÁRICĂ s.f. Armă de aruncat în formă de săgeată, folosită în antichitate și în evul mediu. [< lat. falarica, cf. fr. falarique]. DOOM
falárică s. f., g.-d. art. faláricei; pl. falárice
falaricele
FALÁRICĂ s.f. Armă de aruncat în formă de săgeată, folosită în antichitate și în evul mediu. [< lat. falarica, cf. fr. falarique]. DOOM
falárică s. f., g.-d. art. faláricei; pl. falárice
falaricelor
FALÁRICĂ s.f. Armă de aruncat în formă de săgeată, folosită în antichitate și în evul mediu. [< lat. falarica, cf. fr. falarique]. DOOM
falárică s. f., g.-d. art. faláricei; pl. falárice
falbala
FALBALÁ, falbalale, s. f. (Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala. DOOM
falbalá (înv.) s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálele
falbalale
FALBALÁ, falbalale, s. f. (Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala. DOOM
falbalá (înv.) s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálele
falbalalei
FALBALÁ, falbalale, s. f. (Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala. DOOM
falbalá (înv.) s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálele
falbalalele
FALBALÁ, falbalale, s. f. (Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala. DOOM
falbalá (înv.) s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálele
falbalalelor
FALBALÁ, falbalale, s. f. (Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala. DOOM
falbalá (înv.) s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálele
falbalaua
FALBALÁ, falbalale, s. f. (Înv.) Fâșie mai lată (de stofă, dantelă etc.) care împodobea de jur împrejur partea de jos a unei rochii. – Din fr. falbala. DOOM
falbalá (înv.) s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálele
falca
FÁLCĂ, fălci, s. f. 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă. ◊ Expr. Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gura enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență. ♦ Partea inferioară a obrazului. ♦ (La insecte și crustacee) Maxilă. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc. – Refăcut din fălci (pl. înv. al lui falce < lat. falx, -cis). DOOM
fálcă (maxilar) s. f., g.-d. art. fắlcii; pl. fălci
falce
FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis. DOOM
fálce (măsură pentru suprafețe) (înv.) s. f., g.-d. art. fắlcii; pl. fălci
falcea
FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis. DOOM
fálce (măsură pentru suprafețe) (înv.) s. f., g.-d. art. fắlcii; pl. fălci
falchidion
falchídion s. n. – (Înv.) Parte procentuală asigurată de lege moștenitorilor direcți: după codul din 1814, constituia 33 (la sută) din moștenire, dacă numărul copiilor era mai mic de patru, și 50 (la sută), dacă era mai mare. Ngr. φαλϰίδιον (sec. XVII), din lat. lex Falcidia.
falciform
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciforma
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciforme
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciformei
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciformele
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciformelor
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciformi
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciformii
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciformilor
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciformul
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falciformului
FALCIFÓRM, -Ă adj. În formă de coasă. [< fr. falciforme, cf. lat. falx – coasă, forma – formă].
falconet
FALCONÉT, falconete, s. n. (Înv.) Tun de calibru redus. – Din it. falconetto. DOOM
falconét (înv.) s. n., pl. falconéte
falconete
FALCONÉT, falconete, s. n. (Înv.) Tun de calibru redus. – Din it. falconetto. DOOM
falconét (înv.) s. n., pl. falconéte
falconetele
FALCONÉT, falconete, s. n. (Înv.) Tun de calibru redus. – Din it. falconetto. DOOM
falconét (înv.) s. n., pl. falconéte
falconetelor
FALCONÉT, falconete, s. n. (Înv.) Tun de calibru redus. – Din it. falconetto. DOOM
falconét (înv.) s. n., pl. falconéte
falconetul
FALCONÉT, falconete, s. n. (Înv.) Tun de calibru redus. – Din it. falconetto. DOOM
falconét (înv.) s. n., pl. falconéte
falconetului
FALCONÉT, falconete, s. n. (Înv.) Tun de calibru redus. – Din it. falconetto. DOOM
falconét (înv.) s. n., pl. falconéte
falconida
FALCONÍDĂ, falconide, s. f. Nume dat unor păsări răpitoare (ca șoimul, coroiul etc.), cu ciocul scurt, curbat și puternic, care se hrănesc numai cu pradă vie. ♦ (La pl.) Familia din care fac parte aceste păsări. DOOM
falconídă s. f., g.-d. art. falconídei; pl. falconíde
falconide
FALCONÍDĂ, falconide, s. f. Nume dat unor păsări răpitoare (ca șoimul, coroiul etc.), cu ciocul scurt, curbat și puternic, care se hrănesc numai cu pradă vie. ♦ (La pl.) Familia din care fac parte aceste păsări. DOOM
falconídă s. f., g.-d. art. falconídei; pl. falconíde
falconidei
FALCONÍDĂ, falconide, s. f. Nume dat unor păsări răpitoare (ca șoimul, coroiul etc.), cu ciocul scurt, curbat și puternic, care se hrănesc numai cu pradă vie. ♦ (La pl.) Familia din care fac parte aceste păsări. DOOM
falconídă s. f., g.-d. art. falconídei; pl. falconíde
falconidele
FALCONÍDĂ, falconide, s. f. Nume dat unor păsări răpitoare (ca șoimul, coroiul etc.), cu ciocul scurt, curbat și puternic, care se hrănesc numai cu pradă vie. ♦ (La pl.) Familia din care fac parte aceste păsări. DOOM
falconídă s. f., g.-d. art. falconídei; pl. falconíde
falconidelor
FALCONÍDĂ, falconide, s. f. Nume dat unor păsări răpitoare (ca șoimul, coroiul etc.), cu ciocul scurt, curbat și puternic, care se hrănesc numai cu pradă vie. ♦ (La pl.) Familia din care fac parte aceste păsări. DOOM
falconídă s. f., g.-d. art. falconídei; pl. falconíde
falconiform
FALCONIFÓRMĂ, falconiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări răpitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros și încovoiat, care se hrănesc cu pradă vie; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: falconifórm s. n.] – Din fr. falconiforme. DOOM
falconifórmă s. f., g.-d. art. falconifórmei; pl. falconifórme
falconiforme
FALCONIFÓRMĂ, falconiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări răpitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros și încovoiat, care se hrănesc cu pradă vie; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: falconifórm s. n.] – Din fr. falconiforme. DOOM
falconifórmă s. f., g.-d. art. falconifórmei; pl. falconifórme
falconiformele
FALCONIFÓRMĂ, falconiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări răpitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros și încovoiat, care se hrănesc cu pradă vie; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: falconifórm s. n.] – Din fr. falconiforme. DOOM
falconifórmă s. f., g.-d. art. falconifórmei; pl. falconifórme
falconiformelor
FALCONIFÓRMĂ, falconiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări răpitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros și încovoiat, care se hrănesc cu pradă vie; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: falconifórm s. n.] – Din fr. falconiforme. DOOM
falconifórmă s. f., g.-d. art. falconifórmei; pl. falconifórme
falconiformul
FALCONIFÓRMĂ, falconiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări răpitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros și încovoiat, care se hrănesc cu pradă vie; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: falconifórm s. n.] – Din fr. falconiforme. DOOM
falconifórmă s. f., g.-d. art. falconifórmei; pl. falconifórme
falconiformului
FALCONIFÓRMĂ, falconiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări răpitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros și încovoiat, care se hrănesc cu pradă vie; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: falconifórm s. n.] – Din fr. falconiforme. DOOM
falconifórmă s. f., g.-d. art. falconifórmei; pl. falconifórme
falconiformă
FALCONIFÓRMĂ, falconiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări răpitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros și încovoiat, care se hrănesc cu pradă vie; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: falconifórm s. n.] – Din fr. falconiforme. DOOM
falconifórmă s. f., g.-d. art. falconifórmei; pl. falconifórme
fald
FÁLDUR s. m. v. fald. DOOM
fald s. n., pl. fálduri
faldul
FÁLDUR s. m. v. fald. DOOM
fald s. n., pl. fálduri
faldului
FÁLDUR s. m. v. fald. DOOM
fald s. n., pl. fálduri
faldur
FÁLDUR s. m. v. fald. DOOM
fald s. n., pl. fálduri
falduri
FÁLDUR s. m. v. fald. DOOM
fald s. n., pl. fálduri
faldurile
FÁLDUR s. m. v. fald. DOOM
fald s. n., pl. fálduri
faldurilor
FÁLDUR s. m. v. fald. DOOM
fald s. n., pl. fálduri
fale
FÁLĂ s. f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ◊ Loc. vb. (Pop.) A-i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreție; pompă2. 4. Glorie, faimă, renume. – Din sl. hvala. DOOM
fálă s. f., g.-d. art. fálei
falei
FÁLĂ s. f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ◊ Loc. vb. (Pop.) A-i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreție; pompă2. 4. Glorie, faimă, renume. – Din sl. hvala. DOOM
fálă s. f., g.-d. art. fálei
falena
FALÉNĂ s.f. Fluture de noapte, care produce mari stricăciuni copacilor din păduri și viței de vie. [< fr. phalène, cf. gr. phalaina]. DOOM
falénă s. f., g.-d. art. falénei; pl. faléne
falene
FALÉNĂ s.f. Fluture de noapte, care produce mari stricăciuni copacilor din păduri și viței de vie. [< fr. phalène, cf. gr. phalaina]. DOOM
falénă s. f., g.-d. art. falénei; pl. faléne
falenei
FALÉNĂ s.f. Fluture de noapte, care produce mari stricăciuni copacilor din păduri și viței de vie. [< fr. phalène, cf. gr. phalaina]. DOOM
falénă s. f., g.-d. art. falénei; pl. faléne
falenele
FALÉNĂ s.f. Fluture de noapte, care produce mari stricăciuni copacilor din păduri și viței de vie. [< fr. phalène, cf. gr. phalaina]. DOOM
falénă s. f., g.-d. art. falénei; pl. faléne
falenelor
FALÉNĂ s.f. Fluture de noapte, care produce mari stricăciuni copacilor din păduri și viței de vie. [< fr. phalène, cf. gr. phalaina]. DOOM
falénă s. f., g.-d. art. falénei; pl. faléne
faler
FALÉR s.n. v. faleră.
falera
FALÉRĂ s.f. 1. (Ant.) Medalie de aur care se dădea soldaților romani ca premiu și care era purtată la gât. 2. Ornament care se prinde la gât. [Var. faler s.n. / < it. falera, lat. phalera, gr. phalara].
falere
FALÉRĂ s.f. 1. (Ant.) Medalie de aur care se dădea soldaților romani ca premiu și care era purtată la gât. 2. Ornament care se prinde la gât. [Var. faler s.n. / < it. falera, lat. phalera, gr. phalara].
falerei
FALÉRĂ s.f. 1. (Ant.) Medalie de aur care se dădea soldaților romani ca premiu și care era purtată la gât. 2. Ornament care se prinde la gât. [Var. faler s.n. / < it. falera, lat. phalera, gr. phalara].
falerele
FALÉRĂ s.f. 1. (Ant.) Medalie de aur care se dădea soldaților romani ca premiu și care era purtată la gât. 2. Ornament care se prinde la gât. [Var. faler s.n. / < it. falera, lat. phalera, gr. phalara].
falerelor
FALÉRĂ s.f. 1. (Ant.) Medalie de aur care se dădea soldaților romani ca premiu și care era purtată la gât. 2. Ornament care se prinde la gât. [Var. faler s.n. / < it. falera, lat. phalera, gr. phalara].
falern
FALÉRN s. n. Vin de calitate superioară produs în trecut în Campania. – Din fr. falerne. DOOM
!Falérn (localitate, vin) s. propriu n.
falernul
FALÉRN s. n. Vin de calitate superioară produs în trecut în Campania. – Din fr. falerne. DOOM
!Falérn (localitate, vin) s. propriu n.
falernului
FALÉRN s. n. Vin de calitate superioară produs în trecut în Campania. – Din fr. falerne. DOOM
!Falérn (localitate, vin) s. propriu n.
falet
FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar. DOOM
falét (înv.) s. n., pl. faléturi
faletul
FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar. DOOM
falét (înv.) s. n., pl. faléturi
faletului
FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar. DOOM
falét (înv.) s. n., pl. faléturi
faleturi
FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar. DOOM
falét (înv.) s. n., pl. faléturi
faleturile
FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar. DOOM
falét (înv.) s. n., pl. faléturi
faleturilor
FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar. DOOM
falét (înv.) s. n., pl. faléturi
faleza
FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. DOOM
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
faleze
FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. DOOM
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
falezei
FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. DOOM
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
falezele
FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. DOOM
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
falezelor
FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. DOOM
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
falia
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
falia
FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille. DOOM
fálie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)
faliai
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliam
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliară
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliarăm
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliarăți
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliase
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliasem
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliaseră
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliaserăm
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliaserăți
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliaseși
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliaseți
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliat
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliat
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliata
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliate
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliatei
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliatele
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliatelor
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliatul
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliatului
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliau
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliază
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliași
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliați
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliați
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliații
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
faliaților
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
falic
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falica
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falice
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falicei
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falicele
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falicelor
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falici
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falicii
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falicilor
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falicul
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falicului
FÁLIC, -Ă adj. Referitor la cultul falusului. [< fr. phallique].
falie
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
falie
FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille. DOOM
fálie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)
faliei
FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille. DOOM
fálie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)
faliem
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliere
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliere
FALIÉRE, falieri, s. f. (Geol.) Formare de falii în scoarța Pământului. [Pr.: -li-e-] – De la falie.
faliez
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
falieze
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliezi
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
falii
FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille. DOOM
fálie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)
faliile
FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille. DOOM
fálie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)
faliilor
FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille. DOOM
fálie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)
faliind
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. DOOM
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
faliment
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falimentar
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentara
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentare
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentarei
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentarele
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentarelor
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentari
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentarii
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentarilor
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentarul
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimentarului
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. DOOM
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre
falimente
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falimentele
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falimentelor
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falimentul
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falimentului
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falimenturi
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falimenturile
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falimenturilor
FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. DOOM
falimént s. n., pl. faliménte
falisc
FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
falisc
FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
faliscul
FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
faliscului
FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
faliscuri
FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
faliscurile
FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
faliscurilor
FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
falit
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falit
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falita
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falita
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falite
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falite
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitei
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitei
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitele
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitele
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitelor
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitelor
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitul
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitul
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitului
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falitului
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
faliți
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
faliți
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
faliții
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
faliții
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
faliților
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
faliților
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. DOOM
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte
falkșiaftalion
Falk și Aftalion expr. (er., înv.) contact sexual.
falnic
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnica
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnice
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnicei
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnicele
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnicelor
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnici
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnicii
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnicilor
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnicul
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
falnicului
FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. DOOM
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
fals
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
fals
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falsa
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falsar
FALSÁR, falsari, s. m. (Învechit) Falsificator. La noi falsarii de hrisoave au fost numeroși. ODOBESCU, S. I 393.
false
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falsei
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falsele
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falselor
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falset
FALSÉT, falsete, s. n. Registrul cel mai înalt al vocii masculine. ♦ Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia). – Din it. falsetto. DOOM
falsét s. n., pl. falséte
falset
FALSÉT s. n. (Muz.; numai în loc. adv.) În falset = într-un registru foarte înalt, cu voce ascuțită. Se deschide ușa de la mijloc și s-arată Matache... cîntînd în falset ca o maică stariță. CARAGIALE, N. S. 100.
falsete
FALSÉT, falsete, s. n. Registrul cel mai înalt al vocii masculine. ♦ Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia). – Din it. falsetto. DOOM
falsét s. n., pl. falséte
falsetele
FALSÉT, falsete, s. n. Registrul cel mai înalt al vocii masculine. ♦ Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia). – Din it. falsetto. DOOM
falsét s. n., pl. falséte
falsetelor
FALSÉT, falsete, s. n. Registrul cel mai înalt al vocii masculine. ♦ Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia). – Din it. falsetto. DOOM
falsét s. n., pl. falséte
falsetul
FALSÉT, falsete, s. n. Registrul cel mai înalt al vocii masculine. ♦ Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia). – Din it. falsetto. DOOM
falsét s. n., pl. falséte
falsetului
FALSÉT, falsete, s. n. Registrul cel mai înalt al vocii masculine. ♦ Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia). – Din it. falsetto. DOOM
falsét s. n., pl. falséte
falsific
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsifica
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificai
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificam
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificare
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificare
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica. DOOM
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri
falsificarea
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica. DOOM
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri
falsificară
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificarăm
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificarăți
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificase
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificasem
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificaseră
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificaserăm
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificaserăți
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificaseși
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificaseți
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificat
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificat
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificata
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificate
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificatei
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificatele
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificatelor
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificatoare
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatoarea
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatoarei
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatoarele
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatoarelor
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificator
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatori
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatorii
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatorilor
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatorul
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatorului
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur. DOOM
falsificatór s. m., pl. falsificatóri
falsificatul
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificatului
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificau
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificași
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificați
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificați
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificația
FALSIFICÁȚIE s.f. Falsificare; obiect, lucru, fapt falsificat. [Gen. -iei. / cf. it. falsificazione, fr. falsification].
falsificație
FALSIFICÁȚIE s.f. Falsificare; obiect, lucru, fapt falsificat. [Gen. -iei. / cf. it. falsificazione, fr. falsification].
falsificației
FALSIFICÁȚIE s.f. Falsificare; obiect, lucru, fapt falsificat. [Gen. -iei. / cf. it. falsificazione, fr. falsification].
falsificații
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsificații
FALSIFICÁȚIE s.f. Falsificare; obiect, lucru, fapt falsificat. [Gen. -iei. / cf. it. falsificazione, fr. falsification].
falsificațiile
FALSIFICÁȚIE s.f. Falsificare; obiect, lucru, fapt falsificat. [Gen. -iei. / cf. it. falsificazione, fr. falsification].
falsificațiilor
FALSIFICÁȚIE s.f. Falsificare; obiect, lucru, fapt falsificat. [Gen. -iei. / cf. it. falsificazione, fr. falsification].
falsificaților
FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.
falsifice
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsifici
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificând
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificînd
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. DOOM
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică
falsificări
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica. DOOM
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri
falsificării
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica. DOOM
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri
falsificările
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica. DOOM
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri
falsificărilor
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica. DOOM
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri
falsitate
FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis. DOOM
falsitáte s. f., g.-d. art. falsitắții
falsul
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
falsul
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falsului
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
falsului
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falsuri
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
falsurile
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
falsurilor
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
falun
FALÚN, falune, s. n. (Geol.) Depozit necimentat format (în zona litorală a mărilor) din cochiliile de moluște. – Din fr. falun. DOOM
falún s. n., pl. falúne
falune
FALÚN, falune, s. n. (Geol.) Depozit necimentat format (în zona litorală a mărilor) din cochiliile de moluște. – Din fr. falun. DOOM
falún s. n., pl. falúne
falunele
FALÚN, falune, s. n. (Geol.) Depozit necimentat format (în zona litorală a mărilor) din cochiliile de moluște. – Din fr. falun. DOOM
falún s. n., pl. falúne
falunelor
FALÚN, falune, s. n. (Geol.) Depozit necimentat format (în zona litorală a mărilor) din cochiliile de moluște. – Din fr. falun. DOOM
falún s. n., pl. falúne
falunul
FALÚN, falune, s. n. (Geol.) Depozit necimentat format (în zona litorală a mărilor) din cochiliile de moluște. – Din fr. falun. DOOM
falún s. n., pl. falúne
falunului
FALÚN, falune, s. n. (Geol.) Depozit necimentat format (în zona litorală a mărilor) din cochiliile de moluște. – Din fr. falun. DOOM
falún s. n., pl. falúne
falus
FÁLUS s.n. (Ant.) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători; (p. ext.) membru viril. [< fr., lat. phallus, gr. phallos]. DOOM
fálus s. n., pl. fálusuri
falusul
FÁLUS s.n. (Ant.) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători; (p. ext.) membru viril. [< fr., lat. phallus, gr. phallos]. DOOM
fálus s. n., pl. fálusuri
falusului
FÁLUS s.n. (Ant.) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători; (p. ext.) membru viril. [< fr., lat. phallus, gr. phallos]. DOOM
fálus s. n., pl. fálusuri
falusuri
FÁLUS s.n. (Ant.) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători; (p. ext.) membru viril. [< fr., lat. phallus, gr. phallos]. DOOM
fálus s. n., pl. fálusuri
falusurile
FÁLUS s.n. (Ant.) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători; (p. ext.) membru viril. [< fr., lat. phallus, gr. phallos]. DOOM
fálus s. n., pl. fálusuri
falusurilor
FÁLUS s.n. (Ant.) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători; (p. ext.) membru viril. [< fr., lat. phallus, gr. phallos]. DOOM
fálus s. n., pl. fálusuri
falș
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.
falși
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falșii
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falșilor
FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso. DOOM
fals2 s. n., pl. fálsuri
falț
FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen]. DOOM
falț s. n., pl. fálțuri
falțul
FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen]. DOOM
falț s. n., pl. fálțuri
falțului
FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen]. DOOM
falț s. n., pl. fálțuri
falțuri
FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen]. DOOM
falț s. n., pl. fálțuri
falțurile
FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen]. DOOM
falț s. n., pl. fálțuri
falțurilor
FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen]. DOOM
falț s. n., pl. fálțuri
fama
Fama întruchipa „zvonul public” și era considerată de cei vechi drept o divinitate, înfățișată ca un monstru zburător, cu nenumărați ochi, urechi și guri. Sălășluia într-un palat de bronz, cu mii de porți de unde intrau și ieșeau, amplificîndu-se, tot felul de vorbe, sosite de pretutindeni.
famat
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famata
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famate
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famatei
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famatele
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famatelor
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famatul
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famatului
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famați
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famații
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famaților
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DOOM
famát (rău ~) adj. m., pl. rău famáți; f. rău famátă, pl. rău famáte
famelic
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelica
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelice
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelicei
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelicele
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelicelor
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelici
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelicii
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelicilor
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelicul
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famelicului
FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. DOOM
famélic adj. m., pl. famélici; f. famélică, pl. famélice
famen
FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina). DOOM
fámen (înv.) s. m., pl. fámeni
fameni
FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina). DOOM
fámen (înv.) s. m., pl. fámeni
famenian
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
fameniana
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenianul
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenianului
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
fameniene
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenienei
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenienele
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenienelor
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenieni
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenienii
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenienilor
FAMENIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al devonianului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. famennien].
famenii
FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina). DOOM
fámen (înv.) s. m., pl. fámeni
famenilor
FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina). DOOM
fámen (înv.) s. m., pl. fámeni
famenul
FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina). DOOM
fámen (înv.) s. m., pl. fámeni
famenului
FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina). DOOM
fámen (înv.) s. m., pl. fámeni
famfaroană
FAMFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. v. fanfaron.
famfaron
FAMFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. v. fanfaron.
famfaronadă
FAMFARONÁDĂ s.f. v. fanfaronadă.
famfară
FAMFÁRĂ s.f. v. fanfară.
familia
FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristică, ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și idealuri comune. 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate și compuse, formate de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună inițială. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri după fr. famille). DOOM
famílie (-li-e) s. f., art. família (-li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. famíliile (-li-i-)
familial
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familiala
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familiale
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familialei
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familialele
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familialelor
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familiali
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familialii
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familialilor
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familialul
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familialului
FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial. DOOM
familiál (de familie) (-li-al) adj. m., pl. familiáli; f. familiálă, pl. familiále
familiar
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiara
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiare
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiarei
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiarele
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiarelor
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiari
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiarii
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiarilor
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiaris
CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). ◊ Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.
familiarism
FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (2). [Pr.: -li-a-] – Familiar + suf. -ism. DOOM
familiarísm (-li-a-) s. n., pl. familiarísme
familiarisme
FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (2). [Pr.: -li-a-] – Familiar + suf. -ism. DOOM
familiarísm (-li-a-) s. n., pl. familiarísme
familiarismele
FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (2). [Pr.: -li-a-] – Familiar + suf. -ism. DOOM
familiarísm (-li-a-) s. n., pl. familiarísme
familiarismelor
FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (2). [Pr.: -li-a-] – Familiar + suf. -ism. DOOM
familiarísm (-li-a-) s. n., pl. familiarísme
familiarismul
FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (2). [Pr.: -li-a-] – Familiar + suf. -ism. DOOM
familiarísm (-li-a-) s. n., pl. familiarísme
familiarismului
FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (2). [Pr.: -li-a-] – Familiar + suf. -ism. DOOM
familiarísm (-li-a-) s. n., pl. familiarísme
familiarist
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiarist
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiarista
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiarista
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiariste
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiariste
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristei
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristei
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristele
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristele
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristelor
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristelor
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristul
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristul
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristului
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaristului
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiaritate
FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Comportare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială. 2. Familiarism; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiarité, lat. familiaritas, -atis. DOOM
familiaritáte (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiaritắții; (gesturi, cuvinte) pl. familiaritắți
familiaritatea
FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Comportare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială. 2. Familiarism; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiarité, lat. familiaritas, -atis. DOOM
familiaritáte (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiaritắții; (gesturi, cuvinte) pl. familiaritắți
familiarități
FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Comportare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială. 2. Familiarism; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiarité, lat. familiaritas, -atis. DOOM
familiaritáte (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiaritắții; (gesturi, cuvinte) pl. familiaritắți
familiarității
FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Comportare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială. 2. Familiarism; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiarité, lat. familiaritas, -atis. DOOM
familiaritáte (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiaritắții; (gesturi, cuvinte) pl. familiaritắți
familiaritățile
FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Comportare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială. 2. Familiarism; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiarité, lat. familiaritas, -atis. DOOM
familiaritáte (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiaritắții; (gesturi, cuvinte) pl. familiaritắți
familiarităților
FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Comportare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială. 2. Familiarism; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiarité, lat. familiaritas, -atis. DOOM
familiaritáte (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiaritắții; (gesturi, cuvinte) pl. familiaritắți
familiariza
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizai
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizam
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizare
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizare
FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza. DOOM
familiarizáre (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizắrii
familiarizarea
FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza. DOOM
familiarizáre (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizắrii
familiarizară
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizarăm
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizarăți
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizase
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizasem
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizaseră
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizaserăm
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizaserăți
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizaseși
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizaseți
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizat
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizat
FAMILIARIZÁT, -Ă, familiarizați, -te, adj. Obișnuit (cu cineva sau cu ceva), bun cunoscător al unei idei, al unei probleme, al unei situații etc. Luca Stroici, Ureche, Costineștii, Dosoftei... sînt mai mult sau mai puțin familiarizați cu cultura apuseană. IBRĂILEANU, SP. CR. 6.
familiarizau
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizași
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizați
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizează
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizez
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizeze
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizezi
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizând
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizînd
FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. DOOM
familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză
familiarizări
FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza. DOOM
familiarizáre (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizắrii
familiarizării
FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza. DOOM
familiarizáre (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizắrii
familiarizările
FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza. DOOM
familiarizáre (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizắrii
familiarizărilor
FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza. DOOM
familiarizáre (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizắrii
familiariști
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiariști
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiariștii
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiariștii
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiariștilor
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiariștilor
FAMILIARÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care încurajează, practică familiarismul. [Et. incertă].
familiarul
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familiarului
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. DOOM
familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
familie
FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristică, ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și idealuri comune. 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate și compuse, formate de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună inițială. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri după fr. famille). DOOM
famílie (-li-e) s. f., art. família (-li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. famíliile (-li-i-)
familiei
FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristică, ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și idealuri comune. 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate și compuse, formate de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună inițială. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri după fr. famille). DOOM
famílie (-li-e) s. f., art. família (-li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. famíliile (-li-i-)
familii
FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristică, ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și idealuri comune. 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate și compuse, formate de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună inițială. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri după fr. famille). DOOM
famílie (-li-e) s. f., art. família (-li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. famíliile (-li-i-)
familiile
FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristică, ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și idealuri comune. 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate și compuse, formate de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună inițială. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri după fr. famille). DOOM
famílie (-li-e) s. f., art. família (-li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. famíliile (-li-i-)
familiilor
FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristică, ansamblu de trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare și trântori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și idealuri comune. 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate și compuse, formate de la același cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună inițială. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri după fr. famille). DOOM
famílie (-li-e) s. f., art. família (-li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. famíliile (-li-i-)
familist
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familista
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familiste
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familistei
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familistele
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familistelor
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familistul
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familistului
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familiști
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familiștii
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
familiștilor
FAMILÍST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist. DOOM
familístă s. f., g.-d. art. famílistei; pl. familíste
famă
famă, s. f. sg. prostituată.
fan
FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan. DOOM
*fan s. m., pl. fani
fana
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanache
fanache s. m. sg. (intl.) om naiv / ușor de păcălit.
fanai
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanal
FANÁL, fanale, s. n. (Înv.) Felinar mare. – Din fr. fanal. DOOM
fanál (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanále
fanale
FANÁL, fanale, s. n. (Înv.) Felinar mare. – Din fr. fanal. DOOM
fanál (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanále
fanalele
FANÁL, fanale, s. n. (Înv.) Felinar mare. – Din fr. fanal. DOOM
fanál (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanále
fanalelor
FANÁL, fanale, s. n. (Înv.) Felinar mare. – Din fr. fanal. DOOM
fanál (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanále
fanalul
FANÁL, fanale, s. n. (Înv.) Felinar mare. – Din fr. fanal. DOOM
fanál (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanále
fanalului
FANÁL, fanale, s. n. (Înv.) Felinar mare. – Din fr. fanal. DOOM
fanál (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanále
fanam
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanar
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári. DOOM
fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre
fanaragii
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı. DOOM
fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)
fanaragiii
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı. DOOM
fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)
fanaragiilor
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı. DOOM
fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)
fanaragiu
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı. DOOM
fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)
fanaragiul
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı. DOOM
fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)
fanaragiului
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı. DOOM
fanaragíu (înv.) s. m., art. fanaragíul; pl. fanaragíi, art. fanaragíii (-gi-ii)
fanare
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanare
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári. DOOM
fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre
fanare
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.
fanarele
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári. DOOM
fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre
fanarelor
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári. DOOM
fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre
fanariot
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariot
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariota
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariota
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariote
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariote
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotei
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotei
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotele
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotele
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotelor
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotelor
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotic
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanariotica
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanariotice
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanarioticei
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanarioticele
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanarioticelor
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanariotici
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanarioticii
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanarioticilor
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanarioticul
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanarioticului
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. DOOM
fanariótic (rar) (-ri-o-) adj. m., pl. fanariótici; f. fanariótică, pl. fanariótice
fanariotism
FANARIOTÍSM s. n. (Rar) Dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ♦ Fig. Ipocrizie, fățărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ism. DOOM
fanariotísm (rar) (-ri-o-) s. n.
fanariotismul
FANARIOTÍSM s. n. (Rar) Dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ♦ Fig. Ipocrizie, fățărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ism. DOOM
fanariotísm (rar) (-ri-o-) s. n.
fanariotismului
FANARIOTÍSM s. n. (Rar) Dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ♦ Fig. Ipocrizie, fățărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ism. DOOM
fanariotísm (rar) (-ri-o-) s. n.
fanariotiza
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizai
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizam
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizare
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizare
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza.
fanariotizarea
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza.
fanariotizară
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizarăm
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizarăți
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizase
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizasem
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizaseră
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizaserăm
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizaserăți
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizaseși
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizaseți
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizat
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizau
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizași
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizați
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizează
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizez
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizeze
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizezi
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizând
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizînd
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza. DOOM
fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză
fanariotizări
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza.
fanariotizării
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza.
fanariotizările
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza.
fanariotizărilor
FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza.
fanariotul
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotul
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotului
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanariotului
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanarioți
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanarioți
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanarioții
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanarioții
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanarioților
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanarioților
FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. DOOM
fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte
fanarul
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári. DOOM
fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre
fanarului
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári. DOOM
fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre
fanară
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanarăm
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanarăți
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanase
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanasem
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanaseră
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanaserăm
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanaserăți
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanaseși
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanaseți
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanat
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanat
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanata
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanate
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanatei
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanatele
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanatelor
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanatic
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanatic
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanatica
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanatica
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanatice
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanatice
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticei
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticei
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticele
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticele
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticelor
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticelor
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticesc
FANATICÉSC, -EÁSCĂ, fanaticești, adj. (Învechit) Fanatic. O rîvnă fanaticească Se-ntinse. CONACHI, P. 303.
fanatici
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanatici
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticii
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticii
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticilor
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticilor
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticul
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticul
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticului
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanaticului
FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. DOOM
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanatism
FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme. DOOM
fanatísm s. n., pl. fanatísme
fanatisme
FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme. DOOM
fanatísm s. n., pl. fanatísme
fanatismele
FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme. DOOM
fanatísm s. n., pl. fanatísme
fanatismelor
FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme. DOOM
fanatísm s. n., pl. fanatísme
fanatismul
FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme. DOOM
fanatísm s. n., pl. fanatísme
fanatismului
FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme. DOOM
fanatísm s. n., pl. fanatísme
fanatiza
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizai
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizam
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizare
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizare
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizarea
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizară
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizarăm
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizarăți
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizase
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizasem
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizaseră
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizaserăm
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizaserăți
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizaseși
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizaseți
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizat
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizat
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizata
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizate
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizatei
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizatele
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizatelor
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizatul
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizatului
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizau
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizași
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizați
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizați
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizații
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizaților
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizează
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizez
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizeze
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizezi
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizând
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizînd
FANATIZÁ, fanatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. Terzetul final din actul întîi a mers admirabil, un brio rar. Aplauze nebune, galeria fanatizată. CARAGIALE, N. S. 90.
fanatizări
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizării
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizările
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatizărilor
FANATIZÁ, fanatizez, vb.I. Tranz. (Rar) A face pe cineva să devină fanatic. – Fr. fanatiser.
fanatul
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanatului
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanau
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanași
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanați
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanați
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanații
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanaților
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
fanda
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandai
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandam
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandango
FANDÁNGO, fandango, s. n. Vechi dans spaniol cu acompaniament de chitară și de castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., sp. fandango. DOOM
!fandángo s. n., art. fandángoul; pl. fandángo
fandangoul
FANDÁNGO, fandango, s. n. Vechi dans spaniol cu acompaniament de chitară și de castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., sp. fandango. DOOM
!fandángo s. n., art. fandángoul; pl. fandángo
fandangoului
FANDÁNGO, fandango, s. n. Vechi dans spaniol cu acompaniament de chitară și de castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., sp. fandango. DOOM
!fandángo s. n., art. fandángoul; pl. fandángo
fandare
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandare
FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda. DOOM
fandáre s. f., g.-d. art. fandắrii; pl. fandắri
fandarea
FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda. DOOM
fandáre s. f., g.-d. art. fandắrii; pl. fandắri
fandară
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandarăm
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandarăți
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandase
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandasem
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandaseră
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandaserăm
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandaserăți
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandaseși
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandaseți
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandat
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandau
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandași
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandați
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandează
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandez
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandeze
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandezi
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandosea
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandoseai
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandoseala
FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; moft, fason, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală. DOOM
fandoseálă (fam.) s. f., g.-d. art. fandosélii; pl. fandoséli
fandoseam
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosească
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandoseau
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandoseați
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandoseli
FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; moft, fason, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală. DOOM
fandoseálă (fam.) s. f., g.-d. art. fandosélii; pl. fandoséli
fandoselii
FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; moft, fason, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală. DOOM
fandoseálă (fam.) s. f., g.-d. art. fandosélii; pl. fandoséli
fandoselile
FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; moft, fason, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală. DOOM
fandoseálă (fam.) s. f., g.-d. art. fandosélii; pl. fandoséli
fandoselilor
FANDOSEÁLĂ, fandoseli, s. f. (Fam.) Atitudine afectată, plină de pretenții; moft, fason, sclifoseală, fasoleală, fandosire. – Fandosi + suf. -eală. DOOM
fandoseálă (fam.) s. f., g.-d. art. fandosélii; pl. fandoséli
fandosesc
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosește
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosești
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosi
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosii
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosim
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosind
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosire
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosire
FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi. DOOM
!fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri
fandosirea
FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi. DOOM
!fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri
fandosiri
FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi. DOOM
!fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri
fandosirii
FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi. DOOM
!fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri
fandosirile
FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi. DOOM
!fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri
fandosirilor
FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi. DOOM
!fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri
fandosiră
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosirăm
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosirăți
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosise
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosisem
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosiseră
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosiserăm
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosiserăți
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosiseși
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosiseți
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosit
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosit
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosit
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosita
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosita
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosite
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosite
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositei
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositei
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositele
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositele
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositelor
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositelor
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositul
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositul
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositului
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandositului
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosiși
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosiți
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). DOOM
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă
fandosiți
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosiți
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosiții
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosiții
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosiților
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandosiților
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. DOOM
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte
fandând
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandînd
FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. DOOM
fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză
fandări
FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda. DOOM
fandáre s. f., g.-d. art. fandắrii; pl. fandắri
fandării
FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda. DOOM
fandáre s. f., g.-d. art. fandắrii; pl. fandắri
fandările
FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda. DOOM
fandáre s. f., g.-d. art. fandắrii; pl. fandắri
fandărilor
FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda. DOOM
fandáre s. f., g.-d. art. fandắrii; pl. fandắri
fanează
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanera
FANÉRE s.f.pl. (Anat.) Anexele pielii care protejează organismul (părul, unghiile etc.). [< fr. phanères]. DOOM
fanéră s. f., g.-d. art. fanérei; pl. fanére
fanere
FANÉRE s.f.pl. (Anat.) Anexele pielii care protejează organismul (părul, unghiile etc.). [< fr. phanères]. DOOM
fanéră s. f., g.-d. art. fanérei; pl. fanére
fanerei
FANÉRE s.f.pl. (Anat.) Anexele pielii care protejează organismul (părul, unghiile etc.). [< fr. phanères]. DOOM
fanéră s. f., g.-d. art. fanérei; pl. fanére
fanerele
FANÉRE s.f.pl. (Anat.) Anexele pielii care protejează organismul (părul, unghiile etc.). [< fr. phanères]. DOOM
fanéră s. f., g.-d. art. fanérei; pl. fanére
fanerelor
FANÉRE s.f.pl. (Anat.) Anexele pielii care protejează organismul (părul, unghiile etc.). [< fr. phanères]. DOOM
fanéră s. f., g.-d. art. fanérei; pl. fanére
fanerit
FANERÍT s. n. Material constituit din foi de placaj de lemn impregnate cu rășină de bachelită și presate, folosit pentru confecționarea carcaselor de aparate electrotehnice, de radio și de televizoare; lignofoliu. – Din engl. phanerite.
faneritul
FANERÍT s. n. Material constituit din foi de placaj de lemn impregnate cu rășină de bachelită și presate, folosit pentru confecționarea carcaselor de aparate electrotehnice, de radio și de televizoare; lignofoliu. – Din engl. phanerite.
faneritului
FANERÍT s. n. Material constituit din foi de placaj de lemn impregnate cu rășină de bachelită și presate, folosit pentru confecționarea carcaselor de aparate electrotehnice, de radio și de televizoare; lignofoliu. – Din engl. phanerite.
fanero
FANERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „vizibil”. [< fr. phanéro-, cf. gr. phaneros].
fanerofita
FANEROFÍTE s.f.pl. Nume dat plantelor lemnoase (arbori și arbuști). [< fr. phanérophytes, cf. gr. phaneros – vizibil, phyton – plantă]. DOOM
fanerofítă s. f., g.-d. art. fanerofítei; pl. fanerofíte
fanerofite
FANEROFÍTE s.f.pl. Nume dat plantelor lemnoase (arbori și arbuști). [< fr. phanérophytes, cf. gr. phaneros – vizibil, phyton – plantă]. DOOM
fanerofítă s. f., g.-d. art. fanerofítei; pl. fanerofíte
fanerofitei
FANEROFÍTE s.f.pl. Nume dat plantelor lemnoase (arbori și arbuști). [< fr. phanérophytes, cf. gr. phaneros – vizibil, phyton – plantă]. DOOM
fanerofítă s. f., g.-d. art. fanerofítei; pl. fanerofíte
fanerofitele
FANEROFÍTE s.f.pl. Nume dat plantelor lemnoase (arbori și arbuști). [< fr. phanérophytes, cf. gr. phaneros – vizibil, phyton – plantă]. DOOM
fanerofítă s. f., g.-d. art. fanerofítei; pl. fanerofíte
fanerofitelor
FANEROFÍTE s.f.pl. Nume dat plantelor lemnoase (arbori și arbuști). [< fr. phanérophytes, cf. gr. phaneros – vizibil, phyton – plantă]. DOOM
fanerofítă s. f., g.-d. art. fanerofítei; pl. fanerofíte
fanerogama
FANEROGÁMĂ, fanerogame, s. f. (La pl.) Grup de plante cu flori care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă fanerogamă. – Din fr. phanérogame. DOOM
!fanerogámă s. f., g.-d. art. fanerogámei; pl. fanerogáme
fanerogame
FANEROGÁMĂ, fanerogame, s. f. (La pl.) Grup de plante cu flori care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă fanerogamă. – Din fr. phanérogame. DOOM
!fanerogámă s. f., g.-d. art. fanerogámei; pl. fanerogáme
fanerogamei
FANEROGÁMĂ, fanerogame, s. f. (La pl.) Grup de plante cu flori care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă fanerogamă. – Din fr. phanérogame. DOOM
!fanerogámă s. f., g.-d. art. fanerogámei; pl. fanerogáme
fanerogamele
FANEROGÁMĂ, fanerogame, s. f. (La pl.) Grup de plante cu flori care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă fanerogamă. – Din fr. phanérogame. DOOM
!fanerogámă s. f., g.-d. art. fanerogámei; pl. fanerogáme
fanerogamelor
FANEROGÁMĂ, fanerogame, s. f. (La pl.) Grup de plante cu flori care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă fanerogamă. – Din fr. phanérogame. DOOM
!fanerogámă s. f., g.-d. art. fanerogámei; pl. fanerogáme
fanez
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
faneze
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanezi
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanfara
FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. DOOM
fanfáră s. f., g.-d. art. fanfárei; pl. fanfáre
fanfare
FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. DOOM
fanfáră s. f., g.-d. art. fanfárei; pl. fanfáre
fanfarei
FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. DOOM
fanfáră s. f., g.-d. art. fanfárei; pl. fanfáre
fanfarele
FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. DOOM
fanfáră s. f., g.-d. art. fanfárei; pl. fanfáre
fanfarelor
FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. DOOM
fanfáră s. f., g.-d. art. fanfárei; pl. fanfáre
fanfaroana
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroana
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroane
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroane
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroanei
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroanei
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroanele
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroanele
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroanelor
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroanelor
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaron
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaron
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronada
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități închipuite; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade. DOOM
fanfaronádă s. f., g.-d. art. fanfaronádei; pl. fanfaronáde
fanfaronade
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități închipuite; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade. DOOM
fanfaronádă s. f., g.-d. art. fanfaronádei; pl. fanfaronáde
fanfaronadei
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități închipuite; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade. DOOM
fanfaronádă s. f., g.-d. art. fanfaronádei; pl. fanfaronáde
fanfaronadele
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități închipuite; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade. DOOM
fanfaronádă s. f., g.-d. art. fanfaronádei; pl. fanfaronáde
fanfaronadelor
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități închipuite; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade. DOOM
fanfaronádă s. f., g.-d. art. fanfaronádei; pl. fanfaronáde
fanfaroni
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaroni
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronii
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronii
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronilor
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronilor
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronul
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronul
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronului
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfaronului
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron. DOOM
fanfarón adj. m., s. m., pl. fanfaróni; adj. f., s. f. fanfaroánă, pl. fanfaroáne
fanfor
fanfor, fanfori s. m. (înv.) persoană de naționalitate germană.
fango
FÁNGO s.n. (Geol.) Nămol mineral de origine vulcanică sau vegetală-minerală. [Cf. it. fango, germ. Fango].
fangoterapie
FANGOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu nămoluri naturale; peloidoterapie. [< fr. fangothérapie]. DOOM
fangoterapíe s. f., art. fangoterapía, g.-d. fangoterapíi, art. fangoterapíei
fangoul
FÁNGO s.n. (Geol.) Nămol mineral de origine vulcanică sau vegetală-minerală. [Cf. it. fango, germ. Fango].
fangoului
FÁNGO s.n. (Geol.) Nămol mineral de origine vulcanică sau vegetală-minerală. [Cf. it. fango, germ. Fango].
fani
FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan. DOOM
*fan s. m., pl. fani
fanii
FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan. DOOM
*fan s. m., pl. fani
fanilor
FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan. DOOM
*fan s. m., pl. fani
fanioane
FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion. DOOM
fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne
fanioanele
FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion. DOOM
fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne
fanioanelor
FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion. DOOM
fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne
fanion
FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion. DOOM
fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne
fanionul
FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion. DOOM
fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne
fanionului
FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion. DOOM
fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne
fanoane
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. DOOM
fanón (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoáne
fanoanele
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. DOOM
fanón (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoáne
fanoanelor
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. DOOM
fanón (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoáne
fanon
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. DOOM
fanón (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoáne
fanonul
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. DOOM
fanón (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoáne
fanonului
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. DOOM
fanón (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoáne
fanotroane
FANOTRÓN s.n. Gazotron. [< fr. phanotron, cf. gr. phanos – luminos + (elec)tron]. DOOM
fanotrón (-no-tron) s. n., pl. fanotroáne
fanotroanele
FANOTRÓN s.n. Gazotron. [< fr. phanotron, cf. gr. phanos – luminos + (elec)tron]. DOOM
fanotrón (-no-tron) s. n., pl. fanotroáne
fanotroanelor
FANOTRÓN s.n. Gazotron. [< fr. phanotron, cf. gr. phanos – luminos + (elec)tron]. DOOM
fanotrón (-no-tron) s. n., pl. fanotroáne
fanotron
FANOTRÓN s.n. Gazotron. [< fr. phanotron, cf. gr. phanos – luminos + (elec)tron]. DOOM
fanotrón (-no-tron) s. n., pl. fanotroáne
fanotronul
FANOTRÓN s.n. Gazotron. [< fr. phanotron, cf. gr. phanos – luminos + (elec)tron]. DOOM
fanotrón (-no-tron) s. n., pl. fanotroáne
fanotronului
FANOTRÓN s.n. Gazotron. [< fr. phanotron, cf. gr. phanos – luminos + (elec)tron]. DOOM
fanotrón (-no-tron) s. n., pl. fanotroáne
fanta
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fantaisie
FANTAISÍE s.f. v. fantezie (5) [în DN].
fantasc
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantasca
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantascul
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantascului
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantasie
FANTASÍE s. f. v. fantezie. DOOM
fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
fantasin
FANTASÍN s.m. Infanterist dintr-un corp de armată special din Franța și Italia. [< fr. fantassin, cf. it. fantaccino].
fantasma
FANTÁSMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. 2. Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. – Din ngr. fándasma. DOOM
fantásmă s. f., g.-d. art. fantásmei; pl. fantásme
fantasmagoria
FANTASMAGORÍE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie. DOOM
fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríile
fantasmagoric
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagorica
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagorice
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagoricei
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagoricele
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagoricelor
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagorici
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagoricii
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagoricilor
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagoricul
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagoricului
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. DOOM
fantasmagóric adj. m., pl. fantasmagórici; f. fantasmagórică, pl. fantasmagórice
fantasmagorie
FANTASMAGORÍE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie. DOOM
fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríile
fantasmagoriei
FANTASMAGORÍE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie. DOOM
fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríile
fantasmagorii
FANTASMAGORÍE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie. DOOM
fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríile
fantasmagoriile
FANTASMAGORÍE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie. DOOM
fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríile
fantasmagoriilor
FANTASMAGORÍE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie. DOOM
fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríile
fantasmatic
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmatica
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmatice
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmaticei
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmaticele
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmaticelor
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmatici
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmaticii
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmaticilor
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmaticul
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasmaticului
FANTASMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la fantasmă; de fantasmă. [< fr. fantasmatique].
fantasme
FANTÁSMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. 2. Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. – Din ngr. fándasma. DOOM
fantásmă s. f., g.-d. art. fantásmei; pl. fantásme
fantasmei
FANTÁSMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. 2. Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. – Din ngr. fándasma. DOOM
fantásmă s. f., g.-d. art. fantásmei; pl. fantásme
fantasmele
FANTÁSMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. 2. Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. – Din ngr. fándasma. DOOM
fantásmă s. f., g.-d. art. fantásmei; pl. fantásme
fantasmelor
FANTÁSMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. 2. Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. – Din ngr. fándasma. DOOM
fantásmă s. f., g.-d. art. fantásmei; pl. fantásme
fantast
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantasta
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantaste
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantaste
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantastei
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantastei
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantastele
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantastele
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantastelor
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantastelor
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantastic
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantastic
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantastica
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantastica
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantastice
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantastice
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantasticei
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantasticei
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantasticele
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantasticele
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantasticelor
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantasticelor
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantastici
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantastici
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantasticii
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantasticii
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantasticilor
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantasticilor
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantasticitate
FANTASTICITÁTE s.f. Caracter fantastic. [< fantastic + -itate].
fantasticul
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantasticul
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantasticului
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. DOOM
fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantástice
fantasticului
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.
fantastron
FANTASTRÓN s.n. (Telec.) Circuit electronic pentru formare de impulsii cu frontul liniar variabil, acționat de impulsii aplicate din exterior. [< fr. phantastron].
fantastul
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantastului
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantaxi
FANTAXÍ, fantaxesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se fandosi. – Ngr. fantazome (aor. fantaxa).
fantaxire
FANTAXÍ, fantaxesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se fandosi. – Ngr. fantazome (aor. fantaxa).
fantaza
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazai
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazam
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazare
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazare
FANTAZÁRE, fantazări, s. f. Acțiunea de a fantaza. – V. fantaza.
fantazarea
FANTAZÁRE, fantazări, s. f. Acțiunea de a fantaza. – V. fantaza.
fantazară
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazarăm
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazarăți
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazase
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazasem
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazaseră
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazaserăm
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazaserăți
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazaseși
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazaseți
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazat
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazau
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazași
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazați
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazează
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazez
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazeze
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazezi
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazie
FANTASÍE s. f. v. fantezie. DOOM
fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
fantazând
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazînd
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. DOOM
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză
fantazări
FANTAZÁRE, fantazări, s. f. Acțiunea de a fantaza. – V. fantaza.
fantazării
FANTAZÁRE, fantazări, s. f. Acțiunea de a fantaza. – V. fantaza.
fantazările
FANTAZÁRE, fantazări, s. f. Acțiunea de a fantaza. – V. fantaza.
fantazărilor
FANTAZÁRE, fantazări, s. f. Acțiunea de a fantaza. – V. fantaza.
fantaști
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantaști
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantaștii
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantaștii
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fantaștilor
FANTÁSC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque. DOOM
fantásc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantáști; f. fantáscă, pl. fantáște
fantaștilor
FANTÁST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast. DOOM
fantástă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantástei; pl. fantáste
fante
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fante
FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante. DOOM
fánte (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanți
fantei
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fantele
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fantele
FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante. DOOM
fánte (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanți
fantelor
FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente. DOOM
féntă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
fantelui
FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante. DOOM
fánte (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanți
fantesie
FANTESÍE s.f. v. fantezie.
fantezia
FANTASÍE s. f. v. fantezie. DOOM
fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
fantezie
FANTASÍE s. f. v. fantezie. DOOM
fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
fanteziei
FANTASÍE s. f. v. fantezie. DOOM
fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
fantezii
FANTASÍE s. f. v. fantezie. DOOM
fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
fanteziile
FANTASÍE s. f. v. fantezie. DOOM
fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
fanteziilor
FANTASÍE s. f. v. fantezie. DOOM
fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
fantezism
FANTEZÍSM s.n. (Rar) Caracter fantezist. ♦ Orientare a poeziei și prozei de la începutul sec. XX, care se caracterizează prin metafore scânteietoare, prin ușurința și eleganța stilului și prin ineditul comparațiilor. [< fantezie + -ism].
fantezismul
FANTEZÍSM s.n. (Rar) Caracter fantezist. ♦ Orientare a poeziei și prozei de la începutul sec. XX, care se caracterizează prin metafore scânteietoare, prin ușurința și eleganța stilului și prin ineditul comparațiilor. [< fantezie + -ism].
fantezismului
FANTEZÍSM s.n. (Rar) Caracter fantezist. ♦ Orientare a poeziei și prozei de la începutul sec. XX, care se caracterizează prin metafore scânteietoare, prin ușurința și eleganța stilului și prin ineditul comparațiilor. [< fantezie + -ism].
fantezist
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fantezista
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fanteziste
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fantezistei
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fantezistele
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fantezistelor
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fantezistul
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fantezistului
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fanteziști
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fanteziștii
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fanteziștilor
FANTEZÍST, -Ă, fanteziști, -ste, adj. 1. Care nu are nimic comun cu realitatea, care este un produs al imaginației. 2. (Despre oameni) Care este (sau se lasă) dominat de idei fantastice, ireale ori nerealizabile. 3. (Despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de orice bază reală, care trădează pe omul fantezist (2). – Din fr. fantaisiste. DOOM
fantezíst adj. m., pl. fantezíști; f. fantezístă, pl. fantezíste
fantom
FANTÓM s. n. v. fantomă.
fantoma
FANTÓMĂ, fantome, s. f. Arătare, nălucă, stafie, strigoi, fantasmă. ♦ Fig. Ceea ce are o existență fictivă. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme. DOOM
fantómă s. f., g.-d. art. fantómei; pl. fantóme
fantomatic
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomatica
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomatice
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomaticei
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomaticele
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomaticelor
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomatici
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomaticii
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomaticilor
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomaticul
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantomaticului
FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique. DOOM
fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice
fantome
FANTÓMĂ, fantome, s. f. Arătare, nălucă, stafie, strigoi, fantasmă. ♦ Fig. Ceea ce are o existență fictivă. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme. DOOM
fantómă s. f., g.-d. art. fantómei; pl. fantóme
fantomei
FANTÓMĂ, fantome, s. f. Arătare, nălucă, stafie, strigoi, fantasmă. ♦ Fig. Ceea ce are o existență fictivă. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme. DOOM
fantómă s. f., g.-d. art. fantómei; pl. fantóme
fantomele
FANTÓMĂ, fantome, s. f. Arătare, nălucă, stafie, strigoi, fantasmă. ♦ Fig. Ceea ce are o existență fictivă. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme. DOOM
fantómă s. f., g.-d. art. fantómei; pl. fantóme
fantomelor
FANTÓMĂ, fantome, s. f. Arătare, nălucă, stafie, strigoi, fantasmă. ♦ Fig. Ceea ce are o existență fictivă. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme. DOOM
fantómă s. f., g.-d. art. fantómei; pl. fantóme
fantoșa
FANTÓȘĂ, fantoșe, s. f. (Livr.; adesea fig.) Marionetă. – Din fr. fantoche. DOOM
fantóșă (livr.) s. f., art. fantóșa, g.-d. art. fantóșei; pl. fantóșe
fantoșe
FANTÓȘĂ, fantoșe, s. f. (Livr.; adesea fig.) Marionetă. – Din fr. fantoche. DOOM
fantóșă (livr.) s. f., art. fantóșa, g.-d. art. fantóșei; pl. fantóșe
fantoșei
FANTÓȘĂ, fantoșe, s. f. (Livr.; adesea fig.) Marionetă. – Din fr. fantoche. DOOM
fantóșă (livr.) s. f., art. fantóșa, g.-d. art. fantóșei; pl. fantóșe
fantoșele
FANTÓȘĂ, fantoșe, s. f. (Livr.; adesea fig.) Marionetă. – Din fr. fantoche. DOOM
fantóșă (livr.) s. f., art. fantóșa, g.-d. art. fantóșei; pl. fantóșe
fantoșelor
FANTÓȘĂ, fantoșe, s. f. (Livr.; adesea fig.) Marionetă. – Din fr. fantoche. DOOM
fantóșă (livr.) s. f., art. fantóșa, g.-d. art. fantóșei; pl. fantóșe
fanul
FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan. DOOM
*fan s. m., pl. fani
fanului
FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan. DOOM
*fan s. m., pl. fani
fanum
FÁNUM s.n. Teren sau edificiu consacrat cultului unui zeu la romani. [< lat. fanum].
fanând
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanînd
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. DOOM
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
fanți
FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante. DOOM
fánte (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanți
fanții
FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante. DOOM
fánte (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanți
fanților
FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante. DOOM
fánte (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanți
faon
Faon = Phaon.
fapt
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
fapt
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
fapt
FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V. ◊ Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186. DOOM
fapt3 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fápturi
fapta
FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. DOOM
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
fapte
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
fapte
FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. DOOM
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
faptei
FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. DOOM
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
faptele
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
faptele
FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. DOOM
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
faptelor
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
faptelor
FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. DOOM
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
faptic
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
faptica
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
faptice
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
fapticei
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
fapticele
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
fapticelor
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
faptici
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
fapticii
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
fapticilor
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
fapticul
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
fapticului
FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. DOOM
!fáptic (material ~) adj. m.
faptul
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
faptul
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
faptul
FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V. ◊ Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186. DOOM
fapt3 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fápturi
faptului
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
faptului
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
faptului
FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V. ◊ Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186. DOOM
fapt3 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fápturi
fapturi
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
fapturile
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
fapturilor
FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
fapți
FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V. ◊ Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186. DOOM
fapt3 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fápturi
fapții
FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V. ◊ Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186. DOOM
fapt3 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fápturi
fapților
FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V. ◊ Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186. DOOM
fapt3 (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fápturi
far
FAR, faruri, s. n. 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro. DOOM
far s. n., pl. fáruri
farad
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad. DOOM
farád s. m., pl. farázi; simb. F
faradic
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradica
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradice
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradicei
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradicele
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradicelor
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradici
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradicii
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradicilor
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradicul
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradicului
FARÁDIC, -Ă, faradici, -ce, adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Curent faradic = curent electric alternativ produs prin inducție electromagnetică. – Din fr. faradique, germ. faradisch. DOOM
farádic adj. m., pl. farádici; f. farádică, pl. farádice
faradizare
FARADIZÁRE, faradizări, s. f. (Med.) Tratament prin curenți de inducție. – După fr. faradisation.
faradizarea
FARADIZÁRE, faradizări, s. f. (Med.) Tratament prin curenți de inducție. – După fr. faradisation.
faradizări
FARADIZÁRE, faradizări, s. f. (Med.) Tratament prin curenți de inducție. – După fr. faradisation.
faradizării
FARADIZÁRE, faradizări, s. f. (Med.) Tratament prin curenți de inducție. – După fr. faradisation.
faradizările
FARADIZÁRE, faradizări, s. f. (Med.) Tratament prin curenți de inducție. – După fr. faradisation.
faradizărilor
FARADIZÁRE, faradizări, s. f. (Med.) Tratament prin curenți de inducție. – După fr. faradisation.
faradmetre
FARADMÉTRU, faradmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea capacității electrice, în limite restrânse. – Din fr. faradmètre, engl. faradmeter.
faradmetrele
FARADMÉTRU, faradmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea capacității electrice, în limite restrânse. – Din fr. faradmètre, engl. faradmeter.
faradmetrelor
FARADMÉTRU, faradmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea capacității electrice, în limite restrânse. – Din fr. faradmètre, engl. faradmeter.
faradmetru
FARADMÉTRU, faradmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea capacității electrice, în limite restrânse. – Din fr. faradmètre, engl. faradmeter.
faradmetrul
FARADMÉTRU, faradmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea capacității electrice, în limite restrânse. – Din fr. faradmètre, engl. faradmeter.
faradmetrului
FARADMÉTRU, faradmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea capacității electrice, în limite restrânse. – Din fr. faradmètre, engl. faradmeter.
faradoterapia
FARADOTERAPÍE s.f. Faradizare. [< fr. faradothérapie]. DOOM
faradoterapíe s. f., art. faradoterapía, g.-d. faradoterapíi, art. faradoterapíei
faradoterapie
FARADOTERAPÍE s.f. Faradizare. [< fr. faradothérapie]. DOOM
faradoterapíe s. f., art. faradoterapía, g.-d. faradoterapíi, art. faradoterapíei
faradoterapiei
FARADOTERAPÍE s.f. Faradizare. [< fr. faradothérapie]. DOOM
faradoterapíe s. f., art. faradoterapía, g.-d. faradoterapíi, art. faradoterapíei
faradoterapii
FARADOTERAPÍE s.f. Faradizare. [< fr. faradothérapie]. DOOM
faradoterapíe s. f., art. faradoterapía, g.-d. faradoterapíi, art. faradoterapíei
faradul
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad. DOOM
farád s. m., pl. farázi; simb. F
faradului
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad. DOOM
farád s. m., pl. farázi; simb. F
farafastâc
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastâcul
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastâcului
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastâcuri
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastâcurile
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastâcurilor
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastîc
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastîcul
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastîcului
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastîcuri
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastîcurile
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farafastîcurilor
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”. DOOM
farafastấc (fam.) s. n., pl. farafastấcuri
farandola
FARANDÓLĂ, farandole, s. f. Numele unui dans popular provensal, vechi, cu mișcare rapidă, în care dansatorii, ținându-se de mână în lanț, descriu spirale și cercuri; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. farandole. DOOM
farandólă s. f., g.-d. art. farandólei; pl. farandóle
farandole
FARANDÓLĂ, farandole, s. f. Numele unui dans popular provensal, vechi, cu mișcare rapidă, în care dansatorii, ținându-se de mână în lanț, descriu spirale și cercuri; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. farandole. DOOM
farandólă s. f., g.-d. art. farandólei; pl. farandóle
farandolei
FARANDÓLĂ, farandole, s. f. Numele unui dans popular provensal, vechi, cu mișcare rapidă, în care dansatorii, ținându-se de mână în lanț, descriu spirale și cercuri; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. farandole. DOOM
farandólă s. f., g.-d. art. farandólei; pl. farandóle
farandolele
FARANDÓLĂ, farandole, s. f. Numele unui dans popular provensal, vechi, cu mișcare rapidă, în care dansatorii, ținându-se de mână în lanț, descriu spirale și cercuri; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. farandole. DOOM
farandólă s. f., g.-d. art. farandólei; pl. farandóle
farandolelor
FARANDÓLĂ, farandole, s. f. Numele unui dans popular provensal, vechi, cu mișcare rapidă, în care dansatorii, ținându-se de mână în lanț, descriu spirale și cercuri; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. farandole. DOOM
farandólă s. f., g.-d. art. farandólei; pl. farandóle
faraoancă
faraoancă, faraoance s. f. țigancă.
faraon
FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
faraon
FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon. DOOM
faraón s. m., pl. faraóni
faraoni
FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon. DOOM
faraón s. m., pl. faraóni
faraonic
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonica
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonice
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonicei
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonicele
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonicelor
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonici
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonicii
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonicilor
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonicul
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonicului
FARAÓNIC, -Ă, faraonici, -ce, adj. (Rar) Care aparține faraonilor, privitor la faraoni. – Din fr. pharaonique. DOOM
faraónic adj. m., pl. faraónici; f. faraónică, pl. faraónice
faraonii
FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon. DOOM
faraón s. m., pl. faraóni
faraonilor
FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon. DOOM
faraón s. m., pl. faraóni
faraonul
FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon. DOOM
faraón s. m., pl. faraóni
faraonului
FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon. DOOM
faraón s. m., pl. faraóni
farazi
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad. DOOM
farád s. m., pl. farázi; simb. F
farazii
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad. DOOM
farád s. m., pl. farázi; simb. F
farazilor
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad. DOOM
farád s. m., pl. farázi; simb. F
farbă
FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.
farcin
FARCÍN s.n. (Vet.) Formă clinică cutanată a morvei. [< fr. farcin].
fard
FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, roșu, verde, albastru etc. pentru colorat tenul, ochii și buzele; dres1, suliman, boia, boială. – Din fr. fard. DOOM
fard s. n., pl. fárduri
farda
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardai
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardaj
FARDÁJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord având rolul de a separa și proteja încărcătura navei. ♦ (Com.) Camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune. [< fr. fardage].
fardaje
FARDÁJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord având rolul de a separa și proteja încărcătura navei. ♦ (Com.) Camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune. [< fr. fardage].
fardajele
FARDÁJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord având rolul de a separa și proteja încărcătura navei. ♦ (Com.) Camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune. [< fr. fardage].
fardajelor
FARDÁJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord având rolul de a separa și proteja încărcătura navei. ♦ (Com.) Camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune. [< fr. fardage].
fardajul
FARDÁJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord având rolul de a separa și proteja încărcătura navei. ♦ (Com.) Camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune. [< fr. fardage].
fardajului
FARDÁJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord având rolul de a separa și proteja încărcătura navei. ♦ (Com.) Camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune. [< fr. fardage].
fardam
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardare
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardare
FARDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda. DOOM
fardáre s. f., g.-d. art. fardắrii
fardarea
FARDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda. DOOM
fardáre s. f., g.-d. art. fardắrii
fardară
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardarăm
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardarăți
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardase
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardasem
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardaseră
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardaserăm
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardaserăți
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardaseși
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardaseți
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardat
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardat
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardat
FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda. DOOM
fardát s. n., pl. fardáturi
fardata
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardate
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardatei
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardatele
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardatelor
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardatul
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardatul
FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda. DOOM
fardát s. n., pl. fardáturi
fardatului
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardatului
FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda. DOOM
fardát s. n., pl. fardáturi
fardaturi
FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda. DOOM
fardát s. n., pl. fardáturi
fardaturile
FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda. DOOM
fardát s. n., pl. fardáturi
fardaturilor
FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda. DOOM
fardát s. n., pl. fardáturi
fardau
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardași
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardați
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardați
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardații
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardaților
FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
fardează
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardez
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardeze
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardezi
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardul
FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, roșu, verde, albastru etc. pentru colorat tenul, ochii și buzele; dres1, suliman, boia, boială. – Din fr. fard. DOOM
fard s. n., pl. fárduri
fardului
FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, roșu, verde, albastru etc. pentru colorat tenul, ochii și buzele; dres1, suliman, boia, boială. – Din fr. fard. DOOM
fard s. n., pl. fárduri
farduri
FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, roșu, verde, albastru etc. pentru colorat tenul, ochii și buzele; dres1, suliman, boia, boială. – Din fr. fard. DOOM
fard s. n., pl. fárduri
fardurile
FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, roșu, verde, albastru etc. pentru colorat tenul, ochii și buzele; dres1, suliman, boia, boială. – Din fr. fard. DOOM
fard s. n., pl. fárduri
fardurilor
FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, roșu, verde, albastru etc. pentru colorat tenul, ochii și buzele; dres1, suliman, boia, boială. – Din fr. fard. DOOM
fard s. n., pl. fárduri
fardând
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardînd
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. DOOM
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză
fardări
FARDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda. DOOM
fardáre s. f., g.-d. art. fardắrii
fardării
FARDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda. DOOM
fardáre s. f., g.-d. art. fardắrii
fardările
FARDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda. DOOM
fardáre s. f., g.-d. art. fardắrii
fardărilor
FARDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda. DOOM
fardáre s. f., g.-d. art. fardắrii
faretra
FARÉTRĂ, faretre, s. f. (Rar) Tolbă de săgeți. – Din lat. pharetra. DOOM
farétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. farétrei; pl. farétre
faretre
FARÉTRĂ, faretre, s. f. (Rar) Tolbă de săgeți. – Din lat. pharetra. DOOM
farétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. farétrei; pl. farétre
faretrei
FARÉTRĂ, faretre, s. f. (Rar) Tolbă de săgeți. – Din lat. pharetra. DOOM
farétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. farétrei; pl. farétre
faretrele
FARÉTRĂ, faretre, s. f. (Rar) Tolbă de săgeți. – Din lat. pharetra. DOOM
farétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. farétrei; pl. farétre
faretrelor
FARÉTRĂ, faretre, s. f. (Rar) Tolbă de săgeți. – Din lat. pharetra. DOOM
farétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. farétrei; pl. farétre
farf
farf- – Rădăcină expresivă, bazată pe consonanța f-r-f (și la formele fîrf-, forf-), și care pare a evoca ideea de a bolborosi, cf. fîlfîi. Cf. Iordan, BF, II, 190. Der. fîrfăli, vb. refl. (Banat, a se lăuda, a se fuduli); fîrfală, s. m. (persoană inconstantă); fîrfînatic, adj. (flecar); farfasit, adj. (pungaș, haimana, golan; bîlbîit); farfazoane, s. f. pl. (fasoane, nazuri); farfuză, s. f. (femeie nerușinată), cf. Iordan, BF, VII, 255; firfiriu, adj. (coate-goale, pîrlit), pare încrucișat cu pirpiriu (după Cihac, II, 499 din mag. fityfirity „golan”); firfiric, s. m. (mică de argint), datorită micimii sale, cf. firfirică, s. m. (sărac, nevoiaș; aiurit, trăznit), după Roesler, 47, din tc. ferferet „ușurătate”; după Cihac, II, 108, din pol. firka „monedă” de 4 groși, și aceasta din germ. vier; după Capidan, în DAR, în loc de *firfenic, și acesta din germ. vier Pfennig(e); după Scriban, din tc. firfiri „purpuriu”, sau din germ. fünfer „a cîte cinci”, sau din germ. Pfifferling „ciupercă”); filfizon, s. m. (tînăr neserios), pentru al cărui suf. cf. farfazoane (după Candrea și DAR, de la refrenul cîntecului revoluționar La Carmagnole: vive le son, ipoteză cu totul absurdă; după Scriban, în legătură cu filosof); foarfă (var. forfoandă), adj. (prost îmbrăcat; flecar); forfodii, s. f. (Trans. de Nord, minciuni); forfoi, s. n. (Trans., fast, pompă); înforfoia (var. înforfoca), vb. (Trans., a găti, a dichisi), cf. fîrfăli; forfoti (var. folfoti, fîlfoti, forfăi, forcoti), vb. (a fierbe; a mișuna; a pălăvrăgi; a umbla mult); forfota (var. forfa, fîlfota), adv. (repede, în mare vînzoleală); forfoteală (var. forcoteală), s. f. (vînzoleală, foială; zarvă), cf. ALR, II, 20 și Iordan, BF, II, 191. Fîrlifus, s. m. (persoană slabă, mofturoasă sau lăudăroasă), face parte din aceeași familie expresivă (după Tiktin, din germ. Firlefanz „om desfrînat”; după Bogrea, Dacor., I, 276, din tc. feilesuf „filosof”). Der. acestei rădăcini se confundă ușor cu cei ai lui fîlf-. Cf. și fof-.
farfana
farfana, farfanale s. f. (intl., înv.) bijuterie.
farfara
FARFARÁ, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. DOOM
farfará (fam.) s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále, art. farfarálele
farfarale
FARFARÁ, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. DOOM
farfará (fam.) s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále, art. farfarálele
farfaralei
FARFARÁ, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. DOOM
farfará (fam.) s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále, art. farfarálele
farfaralele
FARFARÁ, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. DOOM
farfará (fam.) s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále, art. farfarálele
farfaralelor
FARFARÁ, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. DOOM
farfará (fam.) s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále, art. farfarálele
farfaraua
FARFARÁ, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. DOOM
farfará (fam.) s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále, art. farfarálele
farfasit
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasit
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasita
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasita
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasite
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasite
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitei
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitei
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitele
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitele
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitelor
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitelor
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitul
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitul
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitului
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasitului
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasiți
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasiți
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasiții
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasiții
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasiților
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfasiților
FARFASÍT, -Ă, farfasiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) mofturos, năzuros. – Et. nec. DOOM
farfasít (reg.) adj. m., s. m., pl. farfasíți; adj. f., s. f. farfasítă, pl. farfasíte
farfuria
FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri. DOOM
farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile
farfurie
FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri. DOOM
farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile
farfuriei
FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri. DOOM
farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile
farfurii
FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri. DOOM
farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile
farfuriile
FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri. DOOM
farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile
farfuriilor
FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri. DOOM
farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile
farfurioara
FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară. DOOM
farfurioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioárei; pl. farfurioáre
farfurioare
FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară. DOOM
farfurioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioárei; pl. farfurioáre
farfurioarei
FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară. DOOM
farfurioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioárei; pl. farfurioáre
farfurioarele
FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară. DOOM
farfurioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioárei; pl. farfurioáre
farfurioarelor
FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară. DOOM
farfurioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioárei; pl. farfurioáre
farfurist
farfurist, farfuriști s. m. persoană care umblă după câștiguri facile; profitor.
farfuriuța
FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță. DOOM
farfuriúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. farfuriúței; pl. farfuriúțe
farfuriuțe
FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță. DOOM
farfuriúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. farfuriúței; pl. farfuriúțe
farfuriuței
FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță. DOOM
farfuriúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. farfuriúței; pl. farfuriúțe
farfuriuțele
FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță. DOOM
farfuriúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. farfuriúței; pl. farfuriúțe
farfuriuțelor
FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță. DOOM
farfuriúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. farfuriúței; pl. farfuriúțe
farfurăria
FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva); p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. – Farfurie + suf. -ărie. DOOM
farfurăríe (rar) s. f., art. farfurăría, g.-d. farfurăríi, art. farfurăríei
farfurărie
FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva); p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. – Farfurie + suf. -ărie. DOOM
farfurăríe (rar) s. f., art. farfurăría, g.-d. farfurăríi, art. farfurăríei
farfurăriei
FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva); p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. – Farfurie + suf. -ărie. DOOM
farfurăríe (rar) s. f., art. farfurăría, g.-d. farfurăríi, art. farfurăríei
farfurării
FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva); p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. – Farfurie + suf. -ărie. DOOM
farfurăríe (rar) s. f., art. farfurăría, g.-d. farfurăríi, art. farfurăríei
farfurăriile
FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva); p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. – Farfurie + suf. -ărie. DOOM
farfurăríe (rar) s. f., art. farfurăría, g.-d. farfurăríi, art. farfurăríei
farfurăriilor
FARFURĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva); p. ext. diverse obiecte de menaj din porțelan, faianță etc. – Farfurie + suf. -ărie. DOOM
farfurăríe (rar) s. f., art. farfurăría, g.-d. farfurăríi, art. farfurăríei
farfuză
farfuză, farfuze s. f. prostituată.
farij
faríj (-ji), s. m. – Armăsar, bidiviu. Sl. farižŭ (Berneker 279; Conev 57; DAR). Împrumut lit., fără circulație reală.
farin
FARÍN adj. invar. (Despre zahăr sau alte produse alimentare) Care se prezintă sub formă de pudră. – Din fr. farine „faină”. DOOM
farín adj. invar.
farinacee
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceea
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceei
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceele
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceelor
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinacei
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceii
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceilor
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceu
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceul
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinaceului
FARINACÉU, -CÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus. DOOM
farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. și pl. farinacée
farinae
CLEȘTÁR2, cleștare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se trag forțat cercurile la vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar.
faringal
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringala
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringale
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringalei
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringalele
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringalelor
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringali
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringalii
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringalilor
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringalul
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringalului
FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal. DOOM
faringál adj. m., pl. faringáli; f. faringálă, pl. faringále
faringe
FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care urmează cavității bucale și prin care aerul trece în trahee, iar alimentele, în esofag. – Din it. faringe. Cf. fr. pharynx. DOOM
farínge s. n., pl. farínge
faringectomie
FARINGECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune chirurgicală a faringelui. [< fr. pharyngectomie].
faringele
FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care urmează cavității bucale și prin care aerul trece în trahee, iar alimentele, în esofag. – Din it. faringe. Cf. fr. pharynx. DOOM
farínge s. n., pl. farínge
faringelor
FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care urmează cavității bucale și prin care aerul trece în trahee, iar alimentele, în esofag. – Din it. faringe. Cf. fr. pharynx. DOOM
farínge s. n., pl. farínge
faringelui
FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care urmează cavității bucale și prin care aerul trece în trahee, iar alimentele, în esofag. – Din it. faringe. Cf. fr. pharynx. DOOM
farínge s. n., pl. farínge
faringian
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringiana
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringianul
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringianului
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringiene
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringienei
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringienele
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringienelor
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringieni
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringienii
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringienilor
FARINGIÁN, -Ă, faringieni, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe; localizat în faringe. [Pr.: -gi-an] – Din fr. pharyngien. DOOM
faringián (-gi-an) adj. m., pl. faringiéni (-gi-eni); f. faringiánă, pl. faringiéne
faringism
FARINGÍSM s. n. (Med.) Iritație a faringelui. – Din fr. pharyngisme.
faringismul
FARINGÍSM s. n. (Med.) Iritație a faringelui. – Din fr. pharyngisme.
faringismului
FARINGÍSM s. n. (Med.) Iritație a faringelui. – Din fr. pharyngisme.
faringita
FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a mucoasei faringelui. – Din fr. pharyngite. DOOM
faringítă s. f., g.-d. art. faringítei; pl. faringíte
faringite
FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a mucoasei faringelui. – Din fr. pharyngite. DOOM
faringítă s. f., g.-d. art. faringítei; pl. faringíte
faringitei
FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a mucoasei faringelui. – Din fr. pharyngite. DOOM
faringítă s. f., g.-d. art. faringítei; pl. faringíte
faringitele
FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a mucoasei faringelui. – Din fr. pharyngite. DOOM
faringítă s. f., g.-d. art. faringítei; pl. faringíte
faringitelor
FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a mucoasei faringelui. – Din fr. pharyngite. DOOM
faringítă s. f., g.-d. art. faringítei; pl. faringíte
faringo
FARINGO- Element de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „faringe”. [< fr. pharyng(o)-, cf. gr. pharynx].
faringolaringita
FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. – Din fr. pharyngo-laryngite. DOOM
faringolaringítă s. f., g.-d. art. faringolaringítei; pl. faringolaringíte
faringolaringite
FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. – Din fr. pharyngo-laryngite. DOOM
faringolaringítă s. f., g.-d. art. faringolaringítei; pl. faringolaringíte
faringolaringitei
FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. – Din fr. pharyngo-laryngite. DOOM
faringolaringítă s. f., g.-d. art. faringolaringítei; pl. faringolaringíte
faringolaringitele
FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. – Din fr. pharyngo-laryngite. DOOM
faringolaringítă s. f., g.-d. art. faringolaringítei; pl. faringolaringíte
faringolaringitelor
FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. – Din fr. pharyngo-laryngite. DOOM
faringolaringítă s. f., g.-d. art. faringolaringítei; pl. faringolaringíte
faringologia
FARINGOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază faringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. pharyngologie, cf. gr. pharynx – faringe, logos – știință].
faringologic
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologica
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologice
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologicei
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologicele
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologicelor
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologici
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologicii
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologicilor
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologicul
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologicului
FARINGOLÓGIC, Ă adj. Referitor la faringologie. [Cf. germ. pharyngologisch].
faringologie
FARINGOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază faringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. pharyngologie, cf. gr. pharynx – faringe, logos – știință].
faringologiei
FARINGOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază faringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. pharyngologie, cf. gr. pharynx – faringe, logos – știință].
faringologii
FARINGOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază faringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. pharyngologie, cf. gr. pharynx – faringe, logos – știință].
faringoragie
FARINGORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie a faringelui. [< fr. pharyngorragie].
faringoscoape
FARINGOSCÓP, faringoscoape, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se examinează faringele. – Din fr. pharyngoscope. DOOM
!faringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. faringoscoápe
faringoscoapele
FARINGOSCÓP, faringoscoape, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se examinează faringele. – Din fr. pharyngoscope. DOOM
!faringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. faringoscoápe
faringoscoapelor
FARINGOSCÓP, faringoscoape, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se examinează faringele. – Din fr. pharyngoscope. DOOM
!faringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. faringoscoápe
faringoscop
FARINGOSCÓP, faringoscoape, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se examinează faringele. – Din fr. pharyngoscope. DOOM
!faringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. faringoscoápe
faringoscopia
FARINGOSCOPÍE, faringoscopii, s. f. Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. – Din fr. pharyngoscopie. DOOM
!faringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. faringoscopía, g.-d. art. faringoscopíei; pl. faringoscopíi, art. faringoscopíile
faringoscopie
FARINGOSCOPÍE, faringoscopii, s. f. Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. – Din fr. pharyngoscopie. DOOM
!faringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. faringoscopía, g.-d. art. faringoscopíei; pl. faringoscopíi, art. faringoscopíile
faringoscopiei
FARINGOSCOPÍE, faringoscopii, s. f. Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. – Din fr. pharyngoscopie. DOOM
!faringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. faringoscopía, g.-d. art. faringoscopíei; pl. faringoscopíi, art. faringoscopíile
faringoscopii
FARINGOSCOPÍE, faringoscopii, s. f. Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. – Din fr. pharyngoscopie. DOOM
!faringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. faringoscopía, g.-d. art. faringoscopíei; pl. faringoscopíi, art. faringoscopíile
faringoscopiile
FARINGOSCOPÍE, faringoscopii, s. f. Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. – Din fr. pharyngoscopie. DOOM
!faringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. faringoscopía, g.-d. art. faringoscopíei; pl. faringoscopíi, art. faringoscopíile
faringoscopiilor
FARINGOSCOPÍE, faringoscopii, s. f. Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. – Din fr. pharyngoscopie. DOOM
!faringoscopíe (-gos-co-/-go-sco-) s. f., art. faringoscopía, g.-d. art. faringoscopíei; pl. faringoscopíi, art. faringoscopíile
faringoscopul
FARINGOSCÓP, faringoscoape, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se examinează faringele. – Din fr. pharyngoscope. DOOM
!faringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. faringoscoápe
faringoscopului
FARINGOSCÓP, faringoscoape, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se examinează faringele. – Din fr. pharyngoscope. DOOM
!faringoscóp (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. faringoscoápe
faringospasm
FARINGOSPÁSM s.n. Tulburare nervoasă caracterizată prin spasme la faringe. [< fr. pharyngospasme, cf. gr. pharynx – faringe, spasmos – spasm].
faringostomie
FARINGOSTOMÍE s.f. Legarea extremității faringelui la suprafața pielii. [Gen. -iei. / < fr. pharyngostomie, cf. gr. pharynx – faringe, stoma – gură].
faringotomie
FARINGOTOMÍE s.f. Incizare a faringelui. [< fr. pharyngotomie, cf. gr. pharynx – faringe, tome – tăiere].
farinoasa
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinoase
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinoasei
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinoasele
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinoaselor
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinograf
FARINOGRÁF s.n. Aparat care servește la înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și capacitatea de hidratare a făinii. [< fr. farinographe]. DOOM
farinográf (-no-graf) s. n., pl. farinográfe
farinografe
FARINOGRÁF s.n. Aparat care servește la înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și capacitatea de hidratare a făinii. [< fr. farinographe]. DOOM
farinográf (-no-graf) s. n., pl. farinográfe
farinografele
FARINOGRÁF s.n. Aparat care servește la înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și capacitatea de hidratare a făinii. [< fr. farinographe]. DOOM
farinográf (-no-graf) s. n., pl. farinográfe
farinografelor
FARINOGRÁF s.n. Aparat care servește la înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și capacitatea de hidratare a făinii. [< fr. farinographe]. DOOM
farinográf (-no-graf) s. n., pl. farinográfe
farinograful
FARINOGRÁF s.n. Aparat care servește la înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și capacitatea de hidratare a făinii. [< fr. farinographe]. DOOM
farinográf (-no-graf) s. n., pl. farinográfe
farinografului
FARINOGRÁF s.n. Aparat care servește la înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și capacitatea de hidratare a făinii. [< fr. farinographe]. DOOM
farinográf (-no-graf) s. n., pl. farinográfe
farinograma
FARINOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de farinograf. [Cf. lat. farina – făină, gr. gramma – scriere].
farinograme
FARINOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de farinograf. [Cf. lat. farina – făină, gr. gramma – scriere].
farinogramei
FARINOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de farinograf. [Cf. lat. farina – făină, gr. gramma – scriere].
farinogramele
FARINOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de farinograf. [Cf. lat. farina – făină, gr. gramma – scriere].
farinogramelor
FARINOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de farinograf. [Cf. lat. farina – făină, gr. gramma – scriere].
farinos
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinosul
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinosului
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinoși
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinoșii
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinoșilor
FARINÓS, -OÁSĂ adj. De natura făinii, făinos, prăfos; farinaceu. ♦ (Despre organele plantelor) Acoperit cu o pulbere fină prăfoasă. [< fr. farineux].
farinul
FARÍN adj. invar. (Despre zahăr sau alte produse alimentare) Care se prezintă sub formă de pudră. – Din fr. farine „faină”. DOOM
farín adj. invar.
farinului
FARÍN adj. invar. (Despre zahăr sau alte produse alimentare) Care se prezintă sub formă de pudră. – Din fr. farine „faină”. DOOM
farín adj. invar.
fario
PẮSTRĂV, păstrăvi, s. m. 1. Pește de apă dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre și roșii și burta gălbuie, care trăiește în apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasă (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fără picior, în formă de scoică de culoare cenușie-negricioasă, care cresc pe trunchiurile copacilor, producând un putregai alb al lemnului. – Din bg. păstărva.
farisei
FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĭ. DOOM
fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fariséii
fariseic
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseica
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseice
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseicei
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseicele
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseicelor
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseici
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseicii
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseicilor
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseicul
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseicului
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu). DOOM
fariséic (-se-ic) adj. m., pl. fariséici; f. fariséică, pl. fariséice
fariseii
FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĭ. DOOM
fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fariséii
fariseilor
FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĭ. DOOM
fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fariséii
fariseism
FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie, duplicitate. – Din fr. pharisaïsme (după fariseu). DOOM
fariseísm s. n.
fariseismul
FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie, duplicitate. – Din fr. pharisaïsme (după fariseu). DOOM
fariseísm s. n.
fariseismului
FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie, duplicitate. – Din fr. pharisaïsme (după fariseu). DOOM
fariseísm s. n.
fariseu
FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĭ. DOOM
fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fariséii
fariseul
FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĭ. DOOM
fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fariséii
fariseului
FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĭ. DOOM
fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fariséii
farmac
FARMAC- v. farmaco-.
farmaceutic
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceutic
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceutica
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceutica
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceutice
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceutice
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceuticei
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceuticei
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceuticele
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceuticele
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceuticelor
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceuticelor
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceutici
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceutici
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceuticii
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceuticii
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceuticilor
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceuticilor
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceuticul
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceuticul
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmaceuticului
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. farmaceútică, pl. farmaceútice
farmaceuticului
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. DOOM
médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice
farmacia
FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia. DOOM
farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
farmacibernetică
FARMACIBERNÉTICĂ s.f. Utilizarea mașinilor electronice de calcul pentru fixarea datelor privitoare la influența medicamentelor asupra organismului. [Cf. fr. pharmacybernétique].
farmacie
FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia. DOOM
farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
farmaciei
FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia. DOOM
farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
farmacii
FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia. DOOM
farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
farmaciile
FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia. DOOM
farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
farmaciilor
FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia. DOOM
farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
farmacist
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmacista
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmaciste
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmaciste
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmacistei
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmacistele
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmacistelor
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmacisto
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmacistul
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmacistule
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmacistului
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmaciști
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmaciștii
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmaciștilor
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul, distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista. DOOM
farmacístă s. f., g.-d. art. farmacístei; pl. farmacíste
farmaco
FARMACO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „medicament”, „remediu”. [Var. farmac-. / < fr. pharmaco-, it. farmaco, cf. gr. pharmakon].
farmacodinamia
FARMACODINAMÍE s. f. Ramură a farmacologiei care studiază efectul medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacodynamie. DOOM
farmacodinamíe s. f., art. farmacodinamía, g.-d. farmacodinamíi, art. farmacodinamíei
farmacodinamic
FARMACODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la farmacodinamică. [< fr. pharmacodynamique].
farmacodinamică
FARMACODINÁMICĂ s.f. Forță activă a medicamentelor. ♦ Parte a farmaciei care se ocupă cu acțiunea medicamentelor. [< fr. pharmacodynamique].
farmacodinamie
FARMACODINAMÍE s. f. Ramură a farmacologiei care studiază efectul medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacodynamie. DOOM
farmacodinamíe s. f., art. farmacodinamía, g.-d. farmacodinamíi, art. farmacodinamíei
farmacodinamiei
FARMACODINAMÍE s. f. Ramură a farmacologiei care studiază efectul medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacodynamie. DOOM
farmacodinamíe s. f., art. farmacodinamía, g.-d. farmacodinamíi, art. farmacodinamíei
farmacodinamii
FARMACODINAMÍE s. f. Ramură a farmacologiei care studiază efectul medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacodynamie. DOOM
farmacodinamíe s. f., art. farmacodinamía, g.-d. farmacodinamíi, art. farmacodinamíei
farmacofilia
FARMACOFILÍE s.f. (Med.) Tendință (patologică) de a lua medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, philein – a iubi].
farmacofilie
FARMACOFILÍE s.f. (Med.) Tendință (patologică) de a lua medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, philein – a iubi].
farmacofiliei
FARMACOFILÍE s.f. (Med.) Tendință (patologică) de a lua medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, philein – a iubi].
farmacofilii
FARMACOFILÍE s.f. (Med.) Tendință (patologică) de a lua medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, philein – a iubi].
farmacofobia
FARMACOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă (patologică) de medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, phobos – frică].
farmacofobie
FARMACOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă (patologică) de medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, phobos – frică].
farmacofobiei
FARMACOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă (patologică) de medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, phobos – frică].
farmacofobii
FARMACOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă (patologică) de medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, phobos – frică].
farmacofobiile
FARMACOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă (patologică) de medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, phobos – frică].
farmacofobiilor
FARMACOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă (patologică) de medicamente. [Cf. gr. pharmakon – remediu, phobos – frică].
farmacognozia
FARMACOGNOZÍE s.f. Studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice. [< fr. pharmacognosie, cf. gr. pharmakon – remediu, gnosis – cunoaștere].
farmacognozie
FARMACOGNOZÍE s.f. Studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice. [< fr. pharmacognosie, cf. gr. pharmakon – remediu, gnosis – cunoaștere].
farmacognoziei
FARMACOGNOZÍE s.f. Studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice. [< fr. pharmacognosie, cf. gr. pharmakon – remediu, gnosis – cunoaștere].
farmacognozii
FARMACOGNOZÍE s.f. Studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice. [< fr. pharmacognosie, cf. gr. pharmakon – remediu, gnosis – cunoaștere].
farmacografia
FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie].
farmacografie
FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie].
farmacografiei
FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie].
farmacografii
FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie].
farmacografiile
FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie].
farmacografiilor
FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie].
farmacolog
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologa
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologe
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologei
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologele
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologelor
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologi
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologia
FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacologie. DOOM
farmacologíe s. f., art. farmacología, g.-d. farmacologíi, art. farmacologíei
farmacologic
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologica
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologice
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologicei
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologicele
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologicelor
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologici
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologicii
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologicilor
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologicul
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologicului
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique. DOOM
farmacológic adj. m., pl. farmacológici; f. farmacológică, pl. farmacológice
farmacologie
FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacologie. DOOM
farmacologíe s. f., art. farmacología, g.-d. farmacologíi, art. farmacologíei
farmacologiei
FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacologie. DOOM
farmacologíe s. f., art. farmacología, g.-d. farmacologíi, art. farmacologíei
farmacologii
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologii
FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacologie. DOOM
farmacologíe s. f., art. farmacología, g.-d. farmacologíi, art. farmacologíei
farmacologilor
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologul
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacologului
FARMACOLÓG, -Ă, farmacologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue. DOOM
farmacológă (rar) s. f., g.-d. art. farmacológei; pl. farmacológe
farmacomanie
FARMACOMANÍE s.f. (Med.) Mania de a administra sau de a lua medicamente. [< fr. pharmacomanie, cf. gr. pharmakon – remediu, mania – nebunie].
farmacopee
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare. – Din fr. pharmacopée. DOOM
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
farmacopeea
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare. – Din fr. pharmacopée. DOOM
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
farmacopei
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare. – Din fr. pharmacopée. DOOM
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
farmacopeii
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare. – Din fr. pharmacopée. DOOM
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
farmacopeile
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare. – Din fr. pharmacopée. DOOM
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
farmacopeilor
FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare. – Din fr. pharmacopée. DOOM
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
farmacopsihiatrie
FARMACOPSIHIATRÍE s.f. (Med.) Studiul substanțelor chimice care provoacă tulburări mentale și efectele lor. [< fr. pharmacopsychiatrie].
farmacopsihologie
FARMACOPSIHOLOGÍE s.f. Studiul efectelor psihice ale toxicelor. [< fr. pharmacopsychologie].
farmacoterapie
FARMACOTERAPÍE s. f. Terapie bazată pe medicamente. – Din fr. pharmacothérapie. DOOM
farmacoterapíe s. f., art. farmacoterapía, g.-d. farmacoterapíi, art. farmacoterapíei
farmacovigilența
FARMACOVIGILÉNȚĂ s. f. Vigilență față de efectele nocive ale medicamentelor (luate în exces) asupra organismului. – Din fr. pharmacovigilance.
farmacovigilențe
FARMACOVIGILÉNȚĂ s. f. Vigilență față de efectele nocive ale medicamentelor (luate în exces) asupra organismului. – Din fr. pharmacovigilance.
farmacovigilenței
FARMACOVIGILÉNȚĂ s. f. Vigilență față de efectele nocive ale medicamentelor (luate în exces) asupra organismului. – Din fr. pharmacovigilance.
farmazoana
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazoane
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazoanei
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazoanele
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazoanelor
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazon
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazoni
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazonia
FARMAZONÍE, farmazonii, s. f. (Pop.) Vrajă, farmec (vrăjitoresc). – Farmazon + suf. -ie. DOOM
farmazoníe (pop.) s. f., art. farmazonía, g.-d. art. farmazoníei; pl. farmazoníi, art. farmazoníile
farmazonie
FARMAZONÍE, farmazonii, s. f. (Pop.) Vrajă, farmec (vrăjitoresc). – Farmazon + suf. -ie. DOOM
farmazoníe (pop.) s. f., art. farmazonía, g.-d. art. farmazoníei; pl. farmazoníi, art. farmazoníile
farmazoniei
FARMAZONÍE, farmazonii, s. f. (Pop.) Vrajă, farmec (vrăjitoresc). – Farmazon + suf. -ie. DOOM
farmazoníe (pop.) s. f., art. farmazonía, g.-d. art. farmazoníei; pl. farmazoníi, art. farmazoníile
farmazonii
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazonii
FARMAZONÍE, farmazonii, s. f. (Pop.) Vrajă, farmec (vrăjitoresc). – Farmazon + suf. -ie. DOOM
farmazoníe (pop.) s. f., art. farmazonía, g.-d. art. farmazoníei; pl. farmazoníi, art. farmazoníile
farmazoniile
FARMAZONÍE, farmazonii, s. f. (Pop.) Vrajă, farmec (vrăjitoresc). – Farmazon + suf. -ie. DOOM
farmazoníe (pop.) s. f., art. farmazonía, g.-d. art. farmazoníei; pl. farmazoníi, art. farmazoníile
farmazoniilor
FARMAZONÍE, farmazonii, s. f. (Pop.) Vrajă, farmec (vrăjitoresc). – Farmazon + suf. -ie. DOOM
farmazoníe (pop.) s. f., art. farmazonía, g.-d. art. farmazoníei; pl. farmazoníi, art. farmazoníile
farmazonilor
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazonul
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmazonului
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon. DOOM
farmazón (pop.) s. m., pl. farmazóni
farmec
FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum. DOOM
fármec s. n., (vrăji) pl. fármece
farmec
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
farmece
FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum. DOOM
fármec s. n., (vrăji) pl. fármece
farmece
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
farmecele
FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum. DOOM
fármec s. n., (vrăji) pl. fármece
farmecelor
FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum. DOOM
fármec s. n., (vrăji) pl. fármece
farmeci
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
farmecul
FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum. DOOM
fármec s. n., (vrăji) pl. fármece
farmecului
FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloc magic folosit pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum. DOOM
fármec s. n., (vrăji) pl. fármece
farmecă
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. DOOM
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
farniente
FARNIÉNTE s. n. (Livr.) Inactivitate, lenevie, trândăvie (totală). [Pr.: -ni-en-] – Cuv. it. DOOM
!farniénte (it.) (livr.) (-nien-) s. n.
farnientele
FARNIÉNTE s. n. (Livr.) Inactivitate, lenevie, trândăvie (totală). [Pr.: -ni-en-] – Cuv. it. DOOM
!farniénte (it.) (livr.) (-nien-) s. n.
farnientelui
FARNIÉNTE s. n. (Livr.) Inactivitate, lenevie, trândăvie (totală). [Pr.: -ni-en-] – Cuv. it. DOOM
!farniénte (it.) (livr.) (-nien-) s. n.
farsa
FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie în care sunt cultivate îndeosebi comicul ușor, de situație, bufoneria, intriga amuzantă și replica spirituală. 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloc folosit în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce. DOOM
fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse
farse
FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie în care sunt cultivate îndeosebi comicul ușor, de situație, bufoneria, intriga amuzantă și replica spirituală. 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloc folosit în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce. DOOM
fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse
farsei
FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie în care sunt cultivate îndeosebi comicul ușor, de situație, bufoneria, intriga amuzantă și replica spirituală. 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloc folosit în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce. DOOM
fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse
farsele
FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie în care sunt cultivate îndeosebi comicul ușor, de situație, bufoneria, intriga amuzantă și replica spirituală. 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloc folosit în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce. DOOM
fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse
farselor
FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie în care sunt cultivate îndeosebi comicul ușor, de situație, bufoneria, intriga amuzantă și replica spirituală. 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloc folosit în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce. DOOM
fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse
farsoare
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsoarea
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsoarei
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsoarele
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsoarelor
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsor
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsori
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsorii
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsorilor
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsorul
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
farsorului
FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur. DOOM
farsór s. m., pl. farsóri
fart
FART s.n. Unsoare pentru schiuri. [< fr. fart < cuv. norvegian].
farta
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartai
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartam
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartare
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartare
FARTÁRE s.f. Acțiunea de a farta și rezultatul ei. [< farta].
fartară
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartarăm
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartarăți
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartase
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartasem
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartaseră
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartaserăm
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartaserăți
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartaseși
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartaseți
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartat
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartat
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartau
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartași
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartați
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartează
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartez
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
farteze
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartezi
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartiție
a sta fartiție expr. (intl.) a sta de paravan, a sta astfel ca păgubașul să nu observe că hoțul complice îi bagă mâna în buzunar.
fartițier
fartițier, fartițiere s. n. 1. obiectul (pălăria, pardesiul, servieta) cu care hoțul își acoperă mâna în momentul când o strecoară în buzunarul victimei. 2. complicele care servește drept paravan unui hoț de buzunare.
fartul
FART s.n. Unsoare pentru schiuri. [< fr. fart < cuv. norvegian].
fartului
FART s.n. Unsoare pentru schiuri. [< fr. fart < cuv. norvegian].
farturi
FART s.n. Unsoare pentru schiuri. [< fr. fart < cuv. norvegian].
farturile
FART s.n. Unsoare pentru schiuri. [< fr. fart < cuv. norvegian].
farturilor
FART s.n. Unsoare pentru schiuri. [< fr. fart < cuv. norvegian].
fartând
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
fartînd
FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
farul
FAR, faruri, s. n. 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro. DOOM
far s. n., pl. fáruri
farului
FAR, faruri, s. n. 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro. DOOM
far s. n., pl. fáruri
faruri
FAR, faruri, s. n. 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro. DOOM
far s. n., pl. fáruri
farurile
FAR, faruri, s. n. 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro. DOOM
far s. n., pl. fáruri
farurilor
FAR, faruri, s. n. 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro. DOOM
far s. n., pl. fáruri
fară
fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc.
fas
a scăi la fas (pe cineva) expr. (intl.) a lovi la cap (pe cineva).
fasamen
FASAMÉN s.n. (Franțuzism) Lornion. [< fr. face-à-main].
fascia
FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia. DOOM
fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)
fasciat
FASCIÁT, -Ă adj. (Herald.; despre scuturi) Împărțit orizontal în șase fascii (4) [în DN] din două smalțuri alternate (culoare și metal). [Pron. -ci-at. / cf. fr. fascié].
fasciația
FASCIÁȚIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. fasciation].
fasciație
FASCIÁȚIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. fasciation].
fasciației
FASCIÁȚIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. fasciation].
fasciații
FASCIÁȚIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. fasciation].
fasciațiile
FASCIÁȚIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. fasciation].
fasciațiilor
FASCIÁȚIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. fasciation].
fascicol
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.
fascicolă
FASCÍCOLĂ s. f. v. fasciculă. DOOM
fascículă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascícule; abr. fasc.
fascicul
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus. DOOM
fascícul (mănunchi) s. n., pl. fascícule
fascicula
FASCÍCOLĂ s. f. v. fasciculă. DOOM
fascículă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascícule; abr. fasc.
fasciculat
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculata
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculate
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculatei
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculatele
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculatelor
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculatul
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculatului
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculați
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculații
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fasciculaților
FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé. DOOM
fasciculát adj. m., pl. fasciculáți; f. fasciculátă, pl. fasciculáte
fascicule
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus. DOOM
fascícul (mănunchi) s. n., pl. fascícule
fascicule
FASCÍCOLĂ s. f. v. fasciculă. DOOM
fascículă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascícule; abr. fasc.
fasciculei
FASCÍCOLĂ s. f. v. fasciculă. DOOM
fascículă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascícule; abr. fasc.
fasciculele
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus. DOOM
fascícul (mănunchi) s. n., pl. fascícule
fasciculele
FASCÍCOLĂ s. f. v. fasciculă. DOOM
fascículă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascícule; abr. fasc.
fasciculelor
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus. DOOM
fascícul (mănunchi) s. n., pl. fascícule
fasciculelor
FASCÍCOLĂ s. f. v. fasciculă. DOOM
fascículă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascícule; abr. fasc.
fasciculul
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus. DOOM
fascícul (mănunchi) s. n., pl. fascícule
fasciculului
FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus. DOOM
fascícul (mănunchi) s. n., pl. fascícule
fascie
FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia. DOOM
fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)
fasciei
FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia. DOOM
fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)
fascii
FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia. DOOM
fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)
fasciile
FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia. DOOM
fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)
fasciilor
FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia. DOOM
fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)
fascina
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascina
FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine. DOOM
fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne
fascinai
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinaj
FASCINÁJ s.n. Lucrare executată cu fascina. ♦ Alcătuire de fascine. [< fr. fascinage].
fascinaje
FASCINÁJ s.n. Lucrare executată cu fascina. ♦ Alcătuire de fascine. [< fr. fascinage].
fascinajele
FASCINÁJ s.n. Lucrare executată cu fascina. ♦ Alcătuire de fascine. [< fr. fascinage].
fascinajelor
FASCINÁJ s.n. Lucrare executată cu fascina. ♦ Alcătuire de fascine. [< fr. fascinage].
fascinajul
FASCINÁJ s.n. Lucrare executată cu fascina. ♦ Alcătuire de fascine. [< fr. fascinage].
fascinajului
FASCINÁJ s.n. Lucrare executată cu fascina. ♦ Alcătuire de fascine. [< fr. fascinage].
fascinam
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinant
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinanta
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinante
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinantei
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinantele
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinantelor
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinantul
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinantului
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinanți
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinanții
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinanților
FASCINÁNT, -Ă, fascinanți, -te, adj. Care fascinează, care captivează; captivant, seducător, fascinator. – Din fr. fascinant. DOOM
fascinánt adj. m., pl. fascinánți; f. fascinántă, pl. fascinánte
fascinare
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinare
FASCINÁRE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina. DOOM
fascináre s. f., g.-d. art. fascinắrii
fascinarea
FASCINÁRE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina. DOOM
fascináre s. f., g.-d. art. fascinắrii
fascinară
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinarăm
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinarăți
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinase
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinasem
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinaseră
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinaserăm
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinaserăți
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinaseși
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinaseți
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinat
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinat
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinata
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinate
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinatei
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinatele
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinatelor
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinatoare
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatoarea
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatoarei
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatoarele
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatoarelor
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinator
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatori
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatorii
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatorilor
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatorul
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatorului
FASCINATÓR, -OÁRE, fascinatori, -oare, adj. Fascinant. – Din fr. fascinateur, lat. fascinator, -oris. DOOM
fascinatór adj. m., pl. fascinatóri; f. sg. și pl. fascinatoáre
fascinatul
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinatului
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinau
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinași
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinați
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinați
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinația
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio. DOOM
fascináție (-ți-e) s. f., art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)
fascinație
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio. DOOM
fascináție (-ți-e) s. f., art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)
fascinației
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio. DOOM
fascináție (-ți-e) s. f., art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)
fascinații
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinații
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio. DOOM
fascináție (-ți-e) s. f., art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)
fascinațiile
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio. DOOM
fascináție (-ți-e) s. f., art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)
fascinațiilor
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio. DOOM
fascináție (-ți-e) s. f., art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)
fascinaților
FASCINÁT, -Ă, fascinați, -te, adj. Încântat, captivat, sedus. – V. fascina.
fascinațiune
FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio. DOOM
fascináție (-ți-e) s. f., art. fascináția (-ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (-ți-i-)
fascine
FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine. DOOM
fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne
fascinează
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinei
FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine. DOOM
fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne
fascinele
FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine. DOOM
fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne
fascinelor
FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine. DOOM
fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne
fascinez
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascineze
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinezi
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinând
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinînd
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. DOOM
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascinări
FASCINÁRE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina. DOOM
fascináre s. f., g.-d. art. fascinắrii
fascinării
FASCINÁRE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina. DOOM
fascináre s. f., g.-d. art. fascinắrii
fascinările
FASCINÁRE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina. DOOM
fascináre s. f., g.-d. art. fascinắrii
fascinărilor
FASCINÁRE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina. DOOM
fascináre s. f., g.-d. art. fascinắrii
fascioloză
FASCIOLÓZĂ s.f. Boală de natură parazitară, specifică mai ales rumegătoarelor, produsă de viermele de gălbează; distomatoză. [< fr. fasciolose]. DOOM
fasciolóză (-ci-o-) s. f., g.-d. art. fasciolózei
fascism
FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc.; regim politic instaurat pe baza acestui curent. – Din it. fascismo, fr. fascisme. DOOM
fascísm s. n.
fascismul
FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc.; regim politic instaurat pe baza acestui curent. – Din it. fascismo, fr. fascisme. DOOM
fascísm s. n.
fascismului
FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc.; regim politic instaurat pe baza acestui curent. – Din it. fascismo, fr. fascisme. DOOM
fascísm s. n.
fascist
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascist
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascista
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascista
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fasciste
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fasciste
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistei
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistei
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistele
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistele
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistelor
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistelor
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistul
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistul
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistului
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fascistului
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fasciza
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizai
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizam
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizant
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizanta
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizante
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizantei
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizantele
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizantelor
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizantul
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizantului
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizanți
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizanții
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizanților
FASCIZÁNT, -Ă adj. De natură a fasciza. [Cf. fr. fascisant].
fascizare
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizare
FASCIZÁRE s. f. Acțiunea de a fasciza și rezultatul ei. – V. fasciza. DOOM
fascizáre s. f., g.-d. art. fascizắrii
fascizarea
FASCIZÁRE s. f. Acțiunea de a fasciza și rezultatul ei. – V. fasciza. DOOM
fascizáre s. f., g.-d. art. fascizắrii
fascizară
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizarăm
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizarăți
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizase
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizasem
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizaseră
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizaserăm
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizaserăți
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizaseși
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizaseți
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizat
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizat
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Fascism + suf. -iza.
fascizau
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizași
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizați
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizează
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizez
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizeze
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizezi
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizând
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizînd
FASCIZÁ, fascizez, vb. I. Tranz. A introduce, a propaga fascismul; a educa în spiritul ideologiei fasciste; a instaura un regim politic de tip fascist. – Din it. fascizzare. DOOM
fascíza (a ~) vb., ind. prez. 3 fascizeáză
fascizări
FASCIZÁRE s. f. Acțiunea de a fasciza și rezultatul ei. – V. fasciza. DOOM
fascizáre s. f., g.-d. art. fascizắrii
fascizării
FASCIZÁRE s. f. Acțiunea de a fasciza și rezultatul ei. – V. fasciza. DOOM
fascizáre s. f., g.-d. art. fascizắrii
fascizările
FASCIZÁRE s. f. Acțiunea de a fasciza și rezultatul ei. – V. fasciza. DOOM
fascizáre s. f., g.-d. art. fascizắrii
fascizărilor
FASCIZÁRE s. f. Acțiunea de a fasciza și rezultatul ei. – V. fasciza. DOOM
fascizáre s. f., g.-d. art. fascizắrii
fasciști
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fasciști
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fasciștii
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fasciștii
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fasciștilor
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
fasciștilor
FASCÍST, -Ă, fasciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. și f. Partizan, adept al fascismului. – Din it. fascista, fr. fasciste. DOOM
fascíst adj. m., s. m., pl. fascíști; adj. f., s. f. fascístă, pl. fascíste
faseolina
FASEOLÍNĂ s.f. Globulina din fasole. [Pron. -se-o-. / < fr. phaséoline].
faseoline
FASEOLÍNĂ s.f. Globulina din fasole. [Pron. -se-o-. / < fr. phaséoline].
faseolinei
FASEOLÍNĂ s.f. Globulina din fasole. [Pron. -se-o-. / < fr. phaséoline].
faseolinele
FASEOLÍNĂ s.f. Globulina din fasole. [Pron. -se-o-. / < fr. phaséoline].
faseolinelor
FASEOLÍNĂ s.f. Globulina din fasole. [Pron. -se-o-. / < fr. phaséoline].
fasoane
FASON, fasoane, s. n. 1. Modul în care este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. Modul în care arată o persoană (din punct de vedere al îmbrăcămintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. façon DOOM
fasón s. n., pl. fasoáne
fasoanele
FASON, fasoane, s. n. 1. Modul în care este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. Modul în care arată o persoană (din punct de vedere al îmbrăcămintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. façon DOOM
fasón s. n., pl. fasoáne
fasoanelor
FASON, fasoane, s. n. 1. Modul în care este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. Modul în care arată o persoană (din punct de vedere al îmbrăcămintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. façon DOOM
fasón s. n., pl. fasoáne
fasole
FĂSÚLE s. f. v. fasole. DOOM
fasóle s. f., g.-d. art. fasólei
fasolea
FĂSÚLE s. f. v. fasole. DOOM
fasóle s. f., g.-d. art. fasólei
fasolea
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoleai
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoleala
FASOLEÁLĂ, fasoleli, s. f. (Fam.) Fandosire. – Fasoli + suf. -eală. DOOM
fasoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. fasolélii; pl. fasoléli
fasoleam
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolească
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoleau
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoleați
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolei
FĂSÚLE s. f. v. fasole. DOOM
fasóle s. f., g.-d. art. fasólei
fasolele
FĂSÚLE s. f. v. fasole. DOOM
fasóle s. f., g.-d. art. fasólei
fasoleli
FASOLEÁLĂ, fasoleli, s. f. (Fam.) Fandosire. – Fasoli + suf. -eală. DOOM
fasoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. fasolélii; pl. fasoléli
fasolelii
FASOLEÁLĂ, fasoleli, s. f. (Fam.) Fandosire. – Fasoli + suf. -eală. DOOM
fasoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. fasolélii; pl. fasoléli
fasolelile
FASOLEÁLĂ, fasoleli, s. f. (Fam.) Fandosire. – Fasoli + suf. -eală. DOOM
fasoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. fasolélii; pl. fasoléli
fasolelilor
FASOLEÁLĂ, fasoleli, s. f. (Fam.) Fandosire. – Fasoli + suf. -eală. DOOM
fasoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. fasolélii; pl. fasoléli
fasolelor
FĂSÚLE s. f. v. fasole. DOOM
fasóle s. f., g.-d. art. fasólei
fasolesc
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolește
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolești
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoli
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolica
FASOLÍCĂ s. f. Diminutiv al lui fasole. – Fasole + suf. -ică. DOOM
fasolícă (fam.) s. f., g.-d. art. fasolícii
fasolici
FASOLÍCĂ s. f. Diminutiv al lui fasole. – Fasole + suf. -ică. DOOM
fasolícă (fam.) s. f., g.-d. art. fasolícii
fasolicii
FASOLÍCĂ s. f. Diminutiv al lui fasole. – Fasole + suf. -ică. DOOM
fasolícă (fam.) s. f., g.-d. art. fasolícii
fasolică
FASOLÍCĂ s. f. Diminutiv al lui fasole. – Fasole + suf. -ică.
fasolii
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolim
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolind
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolire
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolire
FASOLÍRE, fasoliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei. – V. fasoli. DOOM
fasolíre (fam.) s. f., g.-d. art. fasolírii; pl. fasolíri
fasolirea
FASOLÍRE, fasoliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei. – V. fasoli. DOOM
fasolíre (fam.) s. f., g.-d. art. fasolírii; pl. fasolíri
fasoliri
FASOLÍRE, fasoliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei. – V. fasoli. DOOM
fasolíre (fam.) s. f., g.-d. art. fasolírii; pl. fasolíri
fasolirii
FASOLÍRE, fasoliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei. – V. fasoli. DOOM
fasolíre (fam.) s. f., g.-d. art. fasolírii; pl. fasolíri
fasolirile
FASOLÍRE, fasoliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei. – V. fasoli. DOOM
fasolíre (fam.) s. f., g.-d. art. fasolírii; pl. fasolíri
fasolirilor
FASOLÍRE, fasoliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei. – V. fasoli. DOOM
fasolíre (fam.) s. f., g.-d. art. fasolírii; pl. fasolíri
fasoliră
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolirăm
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolirăți
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolise
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolisem
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoliseră
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoliserăm
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoliserăți
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoliseși
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoliseți
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolit
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolit
FASOLÍT, -Ă, fasoliți, -te, adj. (Fam.) Fandosit, sclifosit, răsfățat. – V. fasoli.
fasoliși
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasoliți
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). DOOM
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă
fasolă
FASÓLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele și semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). Dorul la voinic sărac Ca fasolea pe arac. TEODORESCU, P. P. 276. ◊ Fasole-oloagă v. olog. Fasole-țucără v. țucără. 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; boabele albe, roșiatice sau pestrițe, care se află în interiorul păstăii. Fasole verde. Fasole boabe. ▭ Ce e în sacul ăla marele ? – Ei, dară ce nu e; aia întreabă-mă; mălai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. ISPIRESCU, L. 268. ♦ Fig. (La pl.; glumeț) Dinți. Gura logofătului n-are buze. De aceea i se văd totdeauna fasolele. STANCU, D. 190. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). De la oala cu fasole mîncată împreună cu argații, trecu la lapte dulce, la smîntînă. CAMILAR, TEM. 64. – Variante: (regional) fasólă (ȘEZ. IV 110), fasúlă, fasúle, făsúle (SBIERA, P. 10), păsúlă (BIBICESCU, P. P. 53) s. f., făsúi (TEODORESCU, P. P. 315), păsúi s. m.
fason
FASON, fasoane, s. n. 1. Modul în care este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. Modul în care arată o persoană (din punct de vedere al îmbrăcămintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. façon DOOM
fasón s. n., pl. fasoáne
fasona
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonai
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonaj
FASONÁJ s. n. (Rar) Fasonare. – Din fr. façonnage. DOOM
fasonáj s. n.
fasonajul
FASONÁJ s. n. (Rar) Fasonare. – Din fr. façonnage. DOOM
fasonáj s. n.
fasonajului
FASONÁJ s. n. (Rar) Fasonare. – Din fr. façonnage. DOOM
fasonáj s. n.
fasonam
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonare
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonare
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona. DOOM
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonắrii; pl. fasonắri
fasonarea
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona. DOOM
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonắrii; pl. fasonắri
fasonară
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonarăm
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonarăți
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonase
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonasem
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonaseră
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonaserăm
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonaserăți
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonaseși
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonaseți
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonat
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonat
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonat
FASONÁT1 s. n. Fasonare. – V. fasona. DOOM
fasonát s. n.
fasonata
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonate
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonatei
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonatele
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonatelor
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonatoare
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatoarea
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatoarei
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatoarele
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatoarelor
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonator
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatori
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatorii
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatorilor
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatorul
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatorului
FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. DOOM
fasonatór s. m., pl. fasonatóri
fasonatul
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonatului
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonau
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonași
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonați
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonați
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonații
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonaților
FASONÁT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.
fasonează
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonez
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasoneze
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonezi
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonul
FASON, fasoane, s. n. 1. Modul în care este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. Modul în care arată o persoană (din punct de vedere al îmbrăcămintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. façon DOOM
fasón s. n., pl. fasoáne
fasonului
FASON, fasoane, s. n. 1. Modul în care este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. Modul în care arată o persoană (din punct de vedere al îmbrăcămintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. façon DOOM
fasón s. n., pl. fasoáne
fasonând
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonînd
FASONÁ, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner. DOOM
fasoná (a ~) vb., ind. prez. 3 fasoneáză
fasonări
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona. DOOM
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonắrii; pl. fasonắri
fasonării
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona. DOOM
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonắrii; pl. fasonắri
fasonările
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona. DOOM
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonắrii; pl. fasonắri
fasonărilor
FASONÁRE, fasonări, s. f. Acțiunea de a fasona; fasonat1, fasonaj. – V. fasona. DOOM
fasonáre s. f., g.-d. art. fasonắrii; pl. fasonắri
fast
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
fasta
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
faste
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
fastei
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
fastele
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
fastelor
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
fastidioasa
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidioase
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidioasei
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidioasele
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidioaselor
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidios
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidiosul
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidiosului
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidioși
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidioșii
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastidioșilor
FASTIDIÓS, -OÁSĂ, fastidioși, -oase, adj. (Livr.) Plicticos, plictisitor, anost, searbăd. [Pr.: -di-os] – Din fr. fastidieux, lat. fastidiosus. DOOM
fastidiós (livr.) (-di-os) adj. m., pl. fastidióși; f. fastidioásă, pl. fastidioáse
fastigiat
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiata
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiate
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiatei
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiatele
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiatelor
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiatul
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiatului
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiați
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiații
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastigiaților
FASTIGIÁT, -Ă (Despre arbori) Cu ramurile îndreptate în sus, paralel cu trunchiul. ♦ (Despre pedunculi florali) Care pornesc de la diferite niveluri, ajungând aproximativ la același nivel. [Pron. -gi-at. / < fr. fastigié, cf. lat. fastigium – vârf].
fastul
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
fastului
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
fastuoasa
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuoase
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuoasei
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuoasele
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuoaselor
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuos
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuosul
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuosului
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuoși
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuoșii
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fastuoșilor
FASTUÓS, -OÁSĂ, fastuoși, -oase, adj. (Livr.) Plin de fast1; măreț, splendid, bogat. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fastueux, lat. fastuosus. DOOM
fastuós (-tu-os) adj. m., pl. fastuóși; f. fastuoásă, pl. fastuoáse
fasule
FĂSÚLE s. f. v. fasole. DOOM
fasóle s. f., g.-d. art. fasólei
fasulă
FASÚLĂ s. f. v. fasole.
fasung
FÁSUNG, fasunguri, s. n. (Tehn.) Dulie. – Din germ. Fassung. DOOM
fásung s. n., pl. fásunguri
fasungul
FÁSUNG, fasunguri, s. n. (Tehn.) Dulie. – Din germ. Fassung. DOOM
fásung s. n., pl. fásunguri
fasungului
FÁSUNG, fasunguri, s. n. (Tehn.) Dulie. – Din germ. Fassung. DOOM
fásung s. n., pl. fásunguri
fasunguri
FÁSUNG, fasunguri, s. n. (Tehn.) Dulie. – Din germ. Fassung. DOOM
fásung s. n., pl. fásunguri
fasungurile
FÁSUNG, fasunguri, s. n. (Tehn.) Dulie. – Din germ. Fassung. DOOM
fásung s. n., pl. fásunguri
fasungurilor
FÁSUNG, fasunguri, s. n. (Tehn.) Dulie. – Din germ. Fassung. DOOM
fásung s. n., pl. fásunguri
fata
FÁTA s. f. (Numai în expr.) Fata morgana = fenomen optic frecvent în regiunile calde, formă de miraj, în care imaginile obiectelor aflate la orizont apar răsturnate, ca și cum s-ar reflecta într-o apă; apa morților, v. apă. Ca în fața beduinului călător prin pustiul de nisip, începe să mi se ridice la depărtată zare fata morgana. CARAGIALE, O. II 98.
fata
FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta. DOOM
fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
fatal
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatala
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatale
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatalei
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatalele
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatalelor
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatali
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatalii
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatalilor
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatalism
FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme. DOOM
fatalísm s. n.
fatalismul
FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme. DOOM
fatalísm s. n.
fatalismului
FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme. DOOM
fatalísm s. n.
fatalist
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalist
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalista
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalista
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fataliste
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fataliste
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistei
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistei
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistele
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistele
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistelor
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistelor
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistul
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistul
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistului
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalistului
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalitate
FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis. DOOM
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți
fatalitatea
FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis. DOOM
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți
fatalități
FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis. DOOM
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți
fatalității
FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis. DOOM
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți
fatalitățile
FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis. DOOM
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți
fatalităților
FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis. DOOM
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți
fataliști
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fataliști
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fataliștii
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fataliștii
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fataliștilor
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fataliștilor
FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste. DOOM
fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste
fatalmente
FATALMÉNTE adv. În mod fatal, inevitabil. – Din it. fatalmente, fr. fatalement. DOOM
fatalménte adv.
fatalul
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fatalului
FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuiește moartea; funest. Greșeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracție irezistibilă (și nefericită). Femeie fatală. – Din fr. fatal, lat. fatalis. DOOM
fatál adj. m., pl. fatáli; f. fatálă, pl. fatále
fathom
FATHÓM s.m. (Mar.) Unitate de măsură pentru lungimi, folosită la măsurarea adâncimilor, a parâmelor și a lanțurilor de ancoră, egală cu 1,852 m. [Pron. fatom. / < engl. fathom].
fatic
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
fatica
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
fatice
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
faticei
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
faticele
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
faticelor
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
fatici
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
faticii
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
faticilor
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
faticul
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
faticului
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic].
fatidic
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidica
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidice
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidicei
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidicele
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidicelor
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidici
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidicii
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidicilor
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidicul
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatidicului
FATÍDIC, -Ă, fatidici, -ce, adj. (Livr.) Hotărât de soartă; profetic; p. ext. aducător de nenorocire. – Din fr. fatidique, lat. fatidicus. DOOM
fatídic (livr.) adj. m., pl. fatídici; f. fatídică, pl. fatídice
fatigabilitate
FATIGABILITÁTE s. f. (Rar) (Tendință spre) oboseală; coeficient de oboseală. – Din fr. fatigabilité.
fatigabilitatea
FATIGABILITÁTE s. f. (Rar) (Tendință spre) oboseală; coeficient de oboseală. – Din fr. fatigabilité.
fatigabilități
FATIGABILITÁTE s. f. (Rar) (Tendință spre) oboseală; coeficient de oboseală. – Din fr. fatigabilité.
fatigabilității
FATIGABILITÁTE s. f. (Rar) (Tendință spre) oboseală; coeficient de oboseală. – Din fr. fatigabilité.
fato
FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta. DOOM
fátă s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte
fatrasia
FATRASÍE s.f. (Lit.) Mică compoziție poetică medievală, alcătuită din dictoane, proverbe etc. [Gen. -iei. / < fr. fatrasie]. DOOM
fatrasíe (fa-tra-) s. f., art. fatrasía, g.-d. art. fatrasíei; pl. fatrasíi
fatrasie
FATRASÍE s.f. (Lit.) Mică compoziție poetică medievală, alcătuită din dictoane, proverbe etc. [Gen. -iei. / < fr. fatrasie]. DOOM
fatrasíe (fa-tra-) s. f., art. fatrasía, g.-d. art. fatrasíei; pl. fatrasíi
fatrasiei
FATRASÍE s.f. (Lit.) Mică compoziție poetică medievală, alcătuită din dictoane, proverbe etc. [Gen. -iei. / < fr. fatrasie]. DOOM
fatrasíe (fa-tra-) s. f., art. fatrasía, g.-d. art. fatrasíei; pl. fatrasíi
fatrasii
FATRASÍE s.f. (Lit.) Mică compoziție poetică medievală, alcătuită din dictoane, proverbe etc. [Gen. -iei. / < fr. fatrasie]. DOOM
fatrasíe (fa-tra-) s. f., art. fatrasía, g.-d. art. fatrasíei; pl. fatrasíi
fatrasiile
FATRASÍE s.f. (Lit.) Mică compoziție poetică medievală, alcătuită din dictoane, proverbe etc. [Gen. -iei. / < fr. fatrasie]. DOOM
fatrasíe (fa-tra-) s. f., art. fatrasía, g.-d. art. fatrasíei; pl. fatrasíi
fatrasiilor
FATRASÍE s.f. (Lit.) Mică compoziție poetică medievală, alcătuită din dictoane, proverbe etc. [Gen. -iei. / < fr. fatrasie]. DOOM
fatrasíe (fa-tra-) s. f., art. fatrasía, g.-d. art. fatrasíei; pl. fatrasíi
fatuitate
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis. DOOM
fatuitáte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitắții
fatuitatea
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis. DOOM
fatuitáte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitắții
fatuități
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis. DOOM
fatuitáte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitắții
fatuității
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis. DOOM
fatuitáte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitắții
fatuitățile
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis. DOOM
fatuitáte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitắții
fatuităților
FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis. DOOM
fatuitáte (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuitắții
fatum
FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat. DOOM
fátum (lat.) (livr.) s. n.
fatumul
FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat. DOOM
fátum (lat.) (livr.) s. n.
fatumului
FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat. DOOM
fátum (lat.) (livr.) s. n.
fată
FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare. DOOM
fătá (a ~) vb., ind. prez. 3 fátă
fault
FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault. DOOM
fáult s. n., pl. fáulturi (fa-ul-)
faulta
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultai
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultam
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultare
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultare
FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta. DOOM
faultáre (fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri
faultarea
FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta. DOOM
faultáre (fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri
faultară
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultarăm
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultarăți
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultase
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultasem
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultaseră
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultaserăm
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultaserăți
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultaseși
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultaseți
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultat
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultat
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault.
faultau
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultași
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultați
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultează
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultez
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faulteze
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultezi
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultul
FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault. DOOM
fáult s. n., pl. fáulturi (fa-ul-)
faultului
FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault. DOOM
fáult s. n., pl. fáulturi (fa-ul-)
faulturi
FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault. DOOM
fáult s. n., pl. fáulturi (fa-ul-)
faulturile
FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault. DOOM
fáult s. n., pl. fáulturi (fa-ul-)
faulturilor
FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault. DOOM
fáult s. n., pl. fáulturi (fa-ul-)
faultând
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultînd
FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault. DOOM
faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză
faultări
FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta. DOOM
faultáre (fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri
faultării
FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta. DOOM
faultáre (fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri
faultările
FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta. DOOM
faultáre (fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri
faultărilor
FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta. DOOM
faultáre (fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri
faulă
faúlă (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparență. – Var. făulă. Lat. fābŭla „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca în audio › aud. Cuvîntul nu a fost studiat, și circulă puțin; însă pare a însemna, mai curînd decît „aspect fizic”, ceva în sensul de „dispoziție, ținută”. Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în DAR; ian spune-mi făula lui. Tiktin și DAR dau cuvîntul drept necunoscut. Este dublet de la fabulă. Cf. it. fola „privește” (Battisti, III, 1676).
faun
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. DOOM
fáun s. m., pl. fáuni
faun
FÁUN, fauni, s. m. (Mitol. romană) Zeu al cîmpiilor, munților și pădurilor și protector al turmelor, înfățișat de obicei ca un om cu coarne și cu picioare de țap. V. satir. Pe jgheabul verde al cișmelei, un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63. – Pronunțat: fa-un.
fauna
Fauna, în mitologia romană, soția (fiica sau sora) zeului Faunus și mama regelui Latinus. Era identificată cu Bona Dea (v. și Bona Dea).
fauna
FÁUNĂ s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune. DOOM
!fáună (fa-u-) s. f., g.-d. art. fáunei
faune
FÁUNĂ s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune. DOOM
!fáună (fa-u-) s. f., g.-d. art. fáunei
faunei
FÁUNĂ s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune. DOOM
!fáună (fa-u-) s. f., g.-d. art. fáunei
faunele
FÁUNĂ s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune. DOOM
!fáună (fa-u-) s. f., g.-d. art. fáunei
faunelor
FÁUNĂ s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune. DOOM
!fáună (fa-u-) s. f., g.-d. art. fáunei
faunesc
FAUNÉSC, -Ă adj. De faun. [Pron. fa-u-. / < fr. faunesque].
fauni
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. DOOM
fáun s. m., pl. fáuni
fauni
Satyri, genii cîmpenești sau ale pădurilor, legate de cultul lui Dionysus. Se mai numeau și sileni, iar în mitologia romană fauni. Satirii erau reprezentați fie cu coarne, copite și coadă de țap, în rest avînd înfățișare omenească, fie jumătate oameni și jumătate(a de jos a trupului de) cai.
faunii
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. DOOM
fáun s. m., pl. fáuni
faunilor
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. DOOM
fáun s. m., pl. fáuni
faunist
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
faunista
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
fauniste
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
faunistei
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
faunistele
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
faunistelor
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
faunistic
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunistica
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunistica
FAUNÍSTICĂ s.f. Știință care studiază fauna. [< germ. Faunistik].
faunistice
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunisticei
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunisticele
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunisticelor
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunistici
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunistici
FAUNÍSTICĂ s.f. Știință care studiază fauna. [< germ. Faunistik].
faunisticii
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunisticii
FAUNÍSTICĂ s.f. Știință care studiază fauna. [< germ. Faunistik].
faunisticilor
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunisticul
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunisticului
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic. DOOM
*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice
faunistul
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
faunistului
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
fauniști
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
fauniștii
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
fauniștilor
FAUNÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în faunistică. [Pron. fa-u-. / < germ. Faunist].
faunul
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. DOOM
fáun s. m., pl. fáuni
faunului
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. DOOM
fáun s. m., pl. fáuni
faunus
Silvanus, veche divinitate romană, adeseori confundată cu Faunus (și cu Pan din mitologia greacă). Silvanus era zeul pădurilor și al cîmpurilor, protectorul culturilor de orice fel.
faur
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). DOOM
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
faur
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri. DOOM
fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri
faure
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). DOOM
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
faure
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri. DOOM
fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri
fauri
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). DOOM
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
fauri
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri. DOOM
fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri
faurii
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). DOOM
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
faurii
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri. DOOM
fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri
faurilor
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). DOOM
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
faurilor
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri. DOOM
fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri
faurmaur
FAURMÁUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec. DOOM
faurmáur (pop.) (fa-ur-ma-ur) s. m.
faurmaurul
FAURMÁUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec. DOOM
faurmáur (pop.) (fa-ur-ma-ur) s. m.
faurmaurului
FAURMÁUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec. DOOM
faurmáur (pop.) (fa-ur-ma-ur) s. m.
faurul
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). DOOM
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
faurul
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri. DOOM
fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri
faurule
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). DOOM
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
faurule
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri. DOOM
fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri
faurului
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv). DOOM
fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur
faurului
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri. DOOM
fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri
faustian
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustiana
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustianism
FAUSTIANÍSM s.n. (Liv.) Caracter faustic. [Pron. fa-us-. / cf. it. faustianismo].
faustianismul
FAUSTIANÍSM s.n. (Liv.) Caracter faustic. [Pron. fa-us-. / cf. it. faustianismo].
faustianismului
FAUSTIANÍSM s.n. (Liv.) Caracter faustic. [Pron. fa-us-. / cf. it. faustianismo].
faustianul
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustianului
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustic
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
faustica
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
faustice
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
fausticei
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
fausticele
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
fausticelor
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
faustici
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
fausticii
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
fausticilor
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
fausticul
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
fausticului
FAÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) În genul lui Faust, propriu lui Faust. [Pron. fa-us-. / < Faust – personaj din drama cu același nume de Goethe]. DOOM
faústic adj. m., pl. faústici; f. faústică, pl. faústice
faustiene
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustienei
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustienele
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustienelor
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustieni
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustienii
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustienilor
FAUSTIÁN, -Ă adj. (Liv.) Faustic. [Pron. fa-us-. / < it. faustiano].
faustpatroane
FÁUSTPATRON s.n. Aruncător portativ de grenade antitanc. [Pron. fa-ust-. / < germ. Faustpatrone]. DOOM
fáustpatron (fa-ust-pa-tron) s. n
faustpatroanele
FÁUSTPATRON s.n. Aruncător portativ de grenade antitanc. [Pron. fa-ust-. / < germ. Faustpatrone]. DOOM
fáustpatron (fa-ust-pa-tron) s. n
faustpatroanelor
FÁUSTPATRON s.n. Aruncător portativ de grenade antitanc. [Pron. fa-ust-. / < germ. Faustpatrone]. DOOM
fáustpatron (fa-ust-pa-tron) s. n
faustpatron
FÁUSTPATRON s.n. Aruncător portativ de grenade antitanc. [Pron. fa-ust-. / < germ. Faustpatrone]. DOOM
fáustpatron (fa-ust-pa-tron) s. n
faustpatronul
FÁUSTPATRON s.n. Aruncător portativ de grenade antitanc. [Pron. fa-ust-. / < germ. Faustpatrone]. DOOM
fáustpatron (fa-ust-pa-tron) s. n
faustpatronului
FÁUSTPATRON s.n. Aruncător portativ de grenade antitanc. [Pron. fa-ust-. / < germ. Faustpatrone]. DOOM
fáustpatron (fa-ust-pa-tron) s. n
faustulus
Faustulus, păstor care, găsindu-i pe Romulus și pe Remus abandonați, i-a luat cu sine și, ducîndu-i la el acasă, i-a dat în grija nevestei sale, Acca Laurentia, să-i crească.
fauve
FAUVE adj., s.n. (Franțuzism) 1. (De culoare) galben-roșiatică. 2. Sălbatic, feroce, crud. // s.m.pl. (Pict.) Nume dat (la început în derâdere) fauviștilor; fauvist. [Pron. fov, scris și fov. / < fr. fauve].
fauvism
FAUVÍSM s.n. Curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. [Pron. fo-vism, scris și fovism. / < fr. fauvisme].
fauvismul
FAUVÍSM s.n. Curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. [Pron. fo-vism, scris și fovism. / < fr. fauvisme].
fauvismului
FAUVÍSM s.n. Curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. [Pron. fo-vism, scris și fovism. / < fr. fauvisme].
fauvist
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauvista
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauviste
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauvistei
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauvistele
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauvistelor
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauvistul
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauvistului
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauviști
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauviștii
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
fauviștilor
FAUVÍST, -Ă adj. Referitor la fauvism, propriu fauvismului. // s.m. și f. Adept al fauvismului. [Pron. fo-vist, scris și fovist. / cf. fr. fauviste].
favelă
FAVÉLĂ, favele, s. f. Cartier de case sărăcăcioase din America Latină. – Din sp. favela. DOOM
*favélă s. f., g.-d. art. favélei; pl. favéle
favisa
FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. DOOM
favísă s. f., g.-d. art. favísei; pl. favíse
favise
FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. DOOM
favísă s. f., g.-d. art. favísei; pl. favíse
favisei
FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. DOOM
favísă s. f., g.-d. art. favísei; pl. favíse
favisele
FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. DOOM
favísă s. f., g.-d. art. favísei; pl. favíse
faviselor
FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. DOOM
favísă s. f., g.-d. art. favísei; pl. favíse
favism
FAVÍSM s.n. (Med.) Anemie hemolitică provocată prin administrarea de sulfamide sau după ingerarea boabelor unei plante potagere. [< fr. favisme].
favoare
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favoarea
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favoarei
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favor
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favora
FAVORÁ, favorez, vb. I. Tranz. (Învechit) A favoriza. Prea rareori norocul ridică pre un om Pe aripile sale suindu-l la grad nalt; Și dacă favorează mai mult pe oarecare, Nu stâ-ndelung statornic. NEGRUZZI, S. II 252.
favorabil
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabila
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabile
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabilei
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabilele
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabilelor
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabili
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabilii
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabililor
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabilul
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorabilului
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. DOOM
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile
favorare
FAVORÁ, favorez, vb. I. Tranz. (Înv.) A favoriza. – Din favoare.
favorat
FAVORÁ, favorez, vb. I. Tranz. (Înv.) A favoriza. – Din favoare.
favori
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favorii
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favorile
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favorilor
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favorit
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favorit
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favorita
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favorita
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favorite
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favorite
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritei
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritei
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritele
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritele
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritelor
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritelor
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritism
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme. DOOM
favoritísm s. n., pl. favoritísme
favoritisme
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme. DOOM
favoritísm s. n., pl. favoritísme
favoritismele
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme. DOOM
favoritísm s. n., pl. favoritísme
favoritismelor
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme. DOOM
favoritísm s. n., pl. favoritísme
favoritismul
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme. DOOM
favoritísm s. n., pl. favoritísme
favoritismului
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme. DOOM
favoritísm s. n., pl. favoritísme
favoritul
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritul
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritului
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoritului
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoriza
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizai
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizam
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizant
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizanta
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizante
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizantei
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizantele
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizantelor
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizantul
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizantului
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizanți
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizanții
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizanților
FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.
favorizare
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizare
FAVORIZÁRE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza. DOOM
favorizáre s. f., g.-d. art. favorizắrii
favorizarea
FAVORIZÁRE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza. DOOM
favorizáre s. f., g.-d. art. favorizắrii
favorizară
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizarăm
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizarăți
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizase
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizasem
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizaseră
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizaserăm
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizaserăți
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizaseși
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizaseți
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizat
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizau
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizași
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizați
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizează
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizez
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizeze
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizezi
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizând
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizînd
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser. DOOM
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizări
FAVORIZÁRE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza. DOOM
favorizáre s. f., g.-d. art. favorizắrii
favorizării
FAVORIZÁRE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza. DOOM
favorizáre s. f., g.-d. art. favorizắrii
favorizările
FAVORIZÁRE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza. DOOM
favorizáre s. f., g.-d. art. favorizắrii
favorizărilor
FAVORIZÁRE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza. DOOM
favorizáre s. f., g.-d. art. favorizắrii
favoriți
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoriți
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoriții
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoriții
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoriților
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoriților
FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit. DOOM
favorít2 (perciune) s. m., pl. favoríți
favoruri
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favorurile
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favorurilor
FAVÓR s. n. v. favoare. DOOM
favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri
favus
FÁVUS, favusuri, s. n. (Med.) Dermatoză localizată la pielea capului, produsă de o ciupercă microscopică. – Din fr. favus. DOOM
fávus s. n., pl. fávusuri
favusul
FÁVUS, favusuri, s. n. (Med.) Dermatoză localizată la pielea capului, produsă de o ciupercă microscopică. – Din fr. favus. DOOM
fávus s. n., pl. fávusuri
favusului
FÁVUS, favusuri, s. n. (Med.) Dermatoză localizată la pielea capului, produsă de o ciupercă microscopică. – Din fr. favus. DOOM
fávus s. n., pl. fávusuri
favusuri
FÁVUS, favusuri, s. n. (Med.) Dermatoză localizată la pielea capului, produsă de o ciupercă microscopică. – Din fr. favus. DOOM
fávus s. n., pl. fávusuri
favusurile
FÁVUS, favusuri, s. n. (Med.) Dermatoză localizată la pielea capului, produsă de o ciupercă microscopică. – Din fr. favus. DOOM
fávus s. n., pl. fávusuri
favusurilor
FÁVUS, favusuri, s. n. (Med.) Dermatoză localizată la pielea capului, produsă de o ciupercă microscopică. – Din fr. favus. DOOM
fávus s. n., pl. fávusuri
fax
FAX, faxuri, s. n. Metodă de transmitere a materialelor grafice (texte, fotografii etc.) pe liniile de comunicație telefonice. – Cuv. engl. DOOM
*fax s. n., pl. fáxuri
faxul
FAX, faxuri, s. n. Metodă de transmitere a materialelor grafice (texte, fotografii etc.) pe liniile de comunicație telefonice. – Cuv. engl. DOOM
*fax s. n., pl. fáxuri
faxului
FAX, faxuri, s. n. Metodă de transmitere a materialelor grafice (texte, fotografii etc.) pe liniile de comunicație telefonice. – Cuv. engl. DOOM
*fax s. n., pl. fáxuri
faxuri
FAX, faxuri, s. n. Metodă de transmitere a materialelor grafice (texte, fotografii etc.) pe liniile de comunicație telefonice. – Cuv. engl. DOOM
*fax s. n., pl. fáxuri
faxurile
FAX, faxuri, s. n. Metodă de transmitere a materialelor grafice (texte, fotografii etc.) pe liniile de comunicație telefonice. – Cuv. engl. DOOM
*fax s. n., pl. fáxuri
faxurilor
FAX, faxuri, s. n. Metodă de transmitere a materialelor grafice (texte, fotografii etc.) pe liniile de comunicație telefonice. – Cuv. engl. DOOM
*fax s. n., pl. fáxuri
fayolism
FAYOLÍSM s.n. Doctrină administrativă potrivit căreia normele conducătoare din marile întreprinderi se pot aplica și în administrația de stat. [Pron. fa-io-. / < fr. fayolisme, cf. Fayol – inginer și administrator francez].
faza
FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase. DOOM
fáză s. f., g.-d. art. fázei; pl. fáze
fazan
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan. DOOM
fazán s. m., pl. fazáni
fazaneria
FAZANERÍE, fazanerii, s. f. Crescătorie de fazani. – Fazan + suf. -erie. DOOM
fazaneríe s. f., art. fazanería, g.-d. art. fazaneríei; pl. fazaneríi, art. fazaneríile
fazanerie
FAZANERÍE, fazanerii, s. f. Crescătorie de fazani. – Fazan + suf. -erie. DOOM
fazaneríe s. f., art. fazanería, g.-d. art. fazaneríei; pl. fazaneríi, art. fazaneríile
fazaneriei
FAZANERÍE, fazanerii, s. f. Crescătorie de fazani. – Fazan + suf. -erie. DOOM
fazaneríe s. f., art. fazanería, g.-d. art. fazaneríei; pl. fazaneríi, art. fazaneríile
fazanerii
FAZANERÍE, fazanerii, s. f. Crescătorie de fazani. – Fazan + suf. -erie. DOOM
fazaneríe s. f., art. fazanería, g.-d. art. fazaneríei; pl. fazaneríi, art. fazaneríile
fazaneriile
FAZANERÍE, fazanerii, s. f. Crescătorie de fazani. – Fazan + suf. -erie. DOOM
fazaneríe s. f., art. fazanería, g.-d. art. fazaneríei; pl. fazaneríi, art. fazaneríile
fazaneriilor
FAZANERÍE, fazanerii, s. f. Crescătorie de fazani. – Fazan + suf. -erie. DOOM
fazaneríe s. f., art. fazanería, g.-d. art. fazaneríei; pl. fazaneríi, art. fazaneríile
fazani
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan. DOOM
fazán s. m., pl. fazáni
fazanier
FAZANIÉR s.m. Persoană calificată în creșterea fazanului. [Pron. -ni-er. / < fazan + -ier].
fazanieri
FAZANIÉR s.m. Persoană calificată în creșterea fazanului. [Pron. -ni-er. / < fazan + -ier].
fazanierii
FAZANIÉR s.m. Persoană calificată în creșterea fazanului. [Pron. -ni-er. / < fazan + -ier].
fazanierilor
FAZANIÉR s.m. Persoană calificată în creșterea fazanului. [Pron. -ni-er. / < fazan + -ier].
fazanierul
FAZANIÉR s.m. Persoană calificată în creșterea fazanului. [Pron. -ni-er. / < fazan + -ier].
fazanierului
FAZANIÉR s.m. Persoană calificată în creșterea fazanului. [Pron. -ni-er. / < fazan + -ier].
fazanii
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan. DOOM
fazán s. m., pl. fazáni
fazanilor
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan. DOOM
fazán s. m., pl. fazáni
fazanul
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan. DOOM
fazán s. m., pl. fazáni
fazanului
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan. DOOM
fazán s. m., pl. fazáni
faze
FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase. DOOM
fáză s. f., g.-d. art. fázei; pl. fáze
fazei
FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase. DOOM
fáză s. f., g.-d. art. fázei; pl. fáze
fazele
FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase. DOOM
fáză s. f., g.-d. art. fázei; pl. fáze
fazelor
FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase. DOOM
fáză s. f., g.-d. art. fázei; pl. fáze
fazendă
FAZÉNDĂ s.f. (Rar) Plantație vastă din Brazilia. [< port., fr. fazenda].
fazi
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fazic
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazica
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazice
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazicei
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazicele
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazicelor
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazici
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazicii
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazicilor
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazicul
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazicului
FÁZIC, -Ă adj. Pe faze, alternând cu regularitate. [Cf. germ. phasisch].
fazie
-FAZIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vorbire”, „de vorbire”. [< fr. -phasie, cf. gr. phasis].
fazii
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fazilor
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. DOOM
fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde
fazitron
FAZITRÓN, fazitroane, s. n. Tub electronic care realizează modulații ale oscilațiilor de înaltă frecvență. – Din fr. phasitron. DOOM
fazitrón (tub) (-zi-tron) s. n., pl. fazitroáne
fazmetre
FAZMÉTRU, fazmetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea diferenței de fază între mărimi electrice de aceeași frecvență. – Din fr. phasemètre. DOOM
fazmétru (-me-tru) s. n., art. fazmétrul; pl. fazmétre
fazmetrele
FAZMÉTRU, fazmetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea diferenței de fază între mărimi electrice de aceeași frecvență. – Din fr. phasemètre. DOOM
fazmétru (-me-tru) s. n., art. fazmétrul; pl. fazmétre
fazmetrelor
FAZMÉTRU, fazmetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea diferenței de fază între mărimi electrice de aceeași frecvență. – Din fr. phasemètre. DOOM
fazmétru (-me-tru) s. n., art. fazmétrul; pl. fazmétre
fazmetru
FAZMÉTRU, fazmetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea diferenței de fază între mărimi electrice de aceeași frecvență. – Din fr. phasemètre. DOOM
fazmétru (-me-tru) s. n., art. fazmétrul; pl. fazmétre
fazmetrul
FAZMÉTRU, fazmetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea diferenței de fază între mărimi electrice de aceeași frecvență. – Din fr. phasemètre. DOOM
fazmétru (-me-tru) s. n., art. fazmétrul; pl. fazmétre
fazmetrului
FAZMÉTRU, fazmetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea diferenței de fază între mărimi electrice de aceeași frecvență. – Din fr. phasemètre. DOOM
fazmétru (-me-tru) s. n., art. fazmétrul; pl. fazmétre
fazotroane
FAZOTRÓN, fazotroane, s. n. (Fiz.) Sincrociclotron. – Din fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron. DOOM
fazotrón (aparat) (-zo-tron) s. n., pl. fazotroáne
fazotroanele
FAZOTRÓN, fazotroane, s. n. (Fiz.) Sincrociclotron. – Din fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron. DOOM
fazotrón (aparat) (-zo-tron) s. n., pl. fazotroáne
fazotroanelor
FAZOTRÓN, fazotroane, s. n. (Fiz.) Sincrociclotron. – Din fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron. DOOM
fazotrón (aparat) (-zo-tron) s. n., pl. fazotroáne
fazotron
FAZOTRÓN, fazotroane, s. n. (Fiz.) Sincrociclotron. – Din fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron. DOOM
fazotrón (aparat) (-zo-tron) s. n., pl. fazotroáne
fazotronul
FAZOTRÓN, fazotroane, s. n. (Fiz.) Sincrociclotron. – Din fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron. DOOM
fazotrón (aparat) (-zo-tron) s. n., pl. fazotroáne
fazotronului
FAZOTRÓN, fazotroane, s. n. (Fiz.) Sincrociclotron. – Din fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron. DOOM
fazotrón (aparat) (-zo-tron) s. n., pl. fazotroáne
fașa
FÁȘĂ, feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feși] – Lat. fascia. DOOM
!fáșă s. f., art. fáșa, g.-d. art. féșii; pl. féșe
fașe
FÁȘĂ, feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feși] – Lat. fascia. DOOM
!fáșă s. f., art. fáșa, g.-d. art. féșii; pl. féșe
fașei
FÁȘĂ, feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feși] – Lat. fascia. DOOM
!fáșă s. f., art. fáșa, g.-d. art. féșii; pl. féșe
fașele
FÁȘĂ, feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feși] – Lat. fascia. DOOM
!fáșă s. f., art. fáșa, g.-d. art. féșii; pl. féșe
fașelor
FÁȘĂ, feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feși] – Lat. fascia. DOOM
!fáșă s. f., art. fáșa, g.-d. art. féșii; pl. féșe
fașină
FASCÍNĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașínă s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine. DOOM
fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne
fașionabil
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabila
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabile
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabilei
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabilele
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabilelor
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabili
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabilii
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabililor
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabilul
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
fașionabilului
FAȘIONÁBIL, -Ă, fașionabili, -e, adj. (Rar) Care aparține modei lumii elegante, privitor la această modă. [Pr.: -și-o-] – Din fr. fashionable. DOOM
fașionábil (rar) (-și-o-) adj. m., pl. fașionábili; f. fașionábilă, pl. fașionábile
faști
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
faștii
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
faștilor
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus. DOOM
fast2 s. n.
fașură
FÁȘURĂ s. f. (Rar) Fașă. Obiceiuri casnice care ne-au legănat în fașură. RUSSO, S. 14.
fața
FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale, formată din oasele faciale, maxilarul superior și inferior, acoperite de mușchii faciali; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea, a zări) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-l prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a Pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies). DOOM
fáță s. f., g.-d. art. féței; pl. féțe
fațada
FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față). DOOM
fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde
fațade
FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față). DOOM
fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde
fațadei
FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față). DOOM
fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde
fațadele
FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față). DOOM
fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde
fațadelor
FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față). DOOM
fațádă s. f., g.-d. art. fațádei; pl. fațáde
fațeta
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațeta
FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). DOOM
fațétă s. f., g.-d. art. fațétei; pl. fațéte
fațetai
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetam
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetare
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetare
FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.
fațetarea
FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.
fațetară
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetarăm
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetarăți
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetase
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetasem
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetaseră
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetaserăm
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetaserăți
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetaseși
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetaseți
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetat
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetat
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetat
FAȚETÁT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.
fațetata
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetate
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetatei
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetatele
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetatelor
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetatul
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetatului
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetau
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetași
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetați
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetați
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetații
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațetaților
FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
fațete
FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). DOOM
fațétă s. f., g.-d. art. fațétei; pl. fațéte
fațetează
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetei
FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). DOOM
fațétă s. f., g.-d. art. fațétei; pl. fațéte
fațetele
FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). DOOM
fațétă s. f., g.-d. art. fațétei; pl. fațéte
fațetelor
FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). DOOM
fațétă s. f., g.-d. art. fațétei; pl. fațéte
fațetez
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațeteze
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetezi
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetând
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetînd
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. DOOM
*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză
fațetări
FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.
fațetării
FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.
fațetările
FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.
fațetărilor
FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.