eșafod
EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud. DOOM
eșafód s. n., pl. eșafóduri
eșafod
EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.
eșafoda
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodagiu
EȘAFODÁGIU s.n. v. eșafodaj.
eșafodai
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodaj
EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage. DOOM
eșafodáj s. n., pl. eșafodáje
eșafodaje
EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage. DOOM
eșafodáj s. n., pl. eșafodáje
eșafodajele
EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage. DOOM
eșafodáj s. n., pl. eșafodáje
eșafodajelor
EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage. DOOM
eșafodáj s. n., pl. eșafodáje
eșafodajul
EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage. DOOM
eșafodáj s. n., pl. eșafodáje
eșafodajului
EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage. DOOM
eșafodáj s. n., pl. eșafodáje
eșafodam
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodare
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodară
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodarăm
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodarăți
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodase
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodasem
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodaseră
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodaserăm
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodaserăți
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodaseși
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodaseți
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodat
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodat
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodau
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodași
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodați
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodează
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodez
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodeze
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodezi
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodul
EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.
eșafodului
EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.
eșafoduri
EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.
eșafodurile
EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.
eșafodurilor
EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.
eșafodând
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșafodînd
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
eșaloane
EȘALÓN, eșaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă; parte a unei coloane militare aflate în marș. 2. Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). – Din fr. échelon. DOOM
eșalón s. n., pl. eșaloáne
eșaloanele
EȘALÓN, eșaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă; parte a unei coloane militare aflate în marș. 2. Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). – Din fr. échelon. DOOM
eșalón s. n., pl. eșaloáne
eșaloanelor
EȘALÓN, eșaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă; parte a unei coloane militare aflate în marș. 2. Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). – Din fr. échelon. DOOM
eșalón s. n., pl. eșaloáne
eșalon
EȘALÓN, eșaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă; parte a unei coloane militare aflate în marș. 2. Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). – Din fr. échelon. DOOM
eșalón s. n., pl. eșaloáne
eșalona
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonai
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonam
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonare
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonare
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona. DOOM
eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri
eșalonarea
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona. DOOM
eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri
eșalonară
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonarăm
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonarăți
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonase
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonasem
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonaseră
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonaserăm
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonaserăți
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonaseși
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonaseți
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonat
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonat
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner.
eșalonau
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonași
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonați
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonează
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonez
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșaloneze
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonezi
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonul
EȘALÓN, eșaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă; parte a unei coloane militare aflate în marș. 2. Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). – Din fr. échelon. DOOM
eșalón s. n., pl. eșaloáne
eșalonului
EȘALÓN, eșaloane, s. n. 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare, destinate să îndeplinească o misiune de luptă; parte a unei coloane militare aflate în marș. 2. Unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). – Din fr. échelon. DOOM
eșalón s. n., pl. eșaloáne
eșalonând
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonînd
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. DOOM
eșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 eșaloneáză
eșalonări
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona. DOOM
eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri
eșalonării
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona. DOOM
eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri
eșalonările
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona. DOOM
eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri
eșalonărilor
EȘALONÁRE, eșalonări, s. f. Acțiunea de a eșalona și rezultatul ei. – V. eșalona. DOOM
eșalonáre s. f., g.-d. art. eșalonắrii; pl. eșalonắri
eșancrură
EȘANCRÚRĂ s.f. 1. (Geol.) Excavație, scobitură arcuită în malul mării. 2. (Anat.) Scobitură arcuită pe marginea unui organ. [< fr. échancrure].
eșantioane
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon. DOOM
eșantión (-ti-on) s. n., pl. eșantioáne
eșantioanele
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon. DOOM
eșantión (-ti-on) s. n., pl. eșantioáne
eșantioanelor
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon. DOOM
eșantión (-ti-on) s. n., pl. eșantioáne
eșantion
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon. DOOM
eșantión (-ti-on) s. n., pl. eșantioáne
eșantiona
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionai
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionaj
EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
eșantionaje
EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
eșantionajele
EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
eșantionajelor
EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
eșantionajul
EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
eșantionajului
EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
eșantionam
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionare
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionare
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. DOOM
*eșantionáre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionắrii; pl. eșantionắri
eșantionarea
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. DOOM
*eșantionáre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionắrii; pl. eșantionắri
eșantionară
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionarăm
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionarăți
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionase
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionasem
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionaseră
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionaserăm
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionaserăți
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionaseși
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionaseți
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionat
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionat
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionata
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionate
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionatei
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionatele
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionatelor
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionatul
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionatului
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionau
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionași
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionați
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionați
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionații
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionaților
EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.
eșantionează
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionez
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantioneze
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionezi
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionul
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon. DOOM
eșantión (-ti-on) s. n., pl. eșantioáne
eșantionului
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon. DOOM
eșantión (-ti-on) s. n., pl. eșantioáne
eșantionând
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionînd
EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. DOOM
*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză
eșantionări
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. DOOM
*eșantionáre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionắrii; pl. eșantionắri
eșantionării
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. DOOM
*eșantionáre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionắrii; pl. eșantionắri
eșantionările
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. DOOM
*eșantionáre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionắrii; pl. eșantionắri
eșantionărilor
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. DOOM
*eșantionáre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionắrii; pl. eșantionắri
eșapa
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapament
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamente
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamentele
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamentelor
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamentul
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamentului
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamenturi
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamenturile
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapamenturilor
EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement. DOOM
eșapamént s. n., pl. eșapaménte
eșapare
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapare
EȘAPÁRE s.f. Evacuare a gazelor arse. [< eșapa].
eșaparea
EȘAPÁRE s.f. Evacuare a gazelor arse. [< eșapa].
eșapară
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapase
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapaseră
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapat
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapau
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapează
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapeze
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapând
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapînd
EȘAPÁ vb. I. intr. (Rar; despre gazele arse într-un motor cu explozie) A scăpa, a ieși. [< fr. échapper].
eșapări
EȘAPÁRE s.f. Evacuare a gazelor arse. [< eșapa].
eșapării
EȘAPÁRE s.f. Evacuare a gazelor arse. [< eșapa].
eșapările
EȘAPÁRE s.f. Evacuare a gazelor arse. [< eșapa].
eșapărilor
EȘAPÁRE s.f. Evacuare a gazelor arse. [< eșapa].
eșarfa
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarfe
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarfei
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarfele
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarfelor
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarpa
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarpe
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarpei
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarpele
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșarpelor
EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. DOOM
eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe
eșec
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. DOOM
eșéc s. n., pl. eșécuri
eșecul
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. DOOM
eșéc s. n., pl. eșécuri
eșecului
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. DOOM
eșéc s. n., pl. eșécuri
eșecuri
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. DOOM
eșéc s. n., pl. eșécuri
eșecurile
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. DOOM
eșéc s. n., pl. eșécuri
eșecurilor
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. DOOM
eșéc s. n., pl. eșécuri
eșichier
EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. échiquier. DOOM
eșichiér (-chi-er) s. n., pl. eșichiére
eșichiere
EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. échiquier. DOOM
eșichiér (-chi-er) s. n., pl. eșichiére
eșichierele
EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. échiquier. DOOM
eșichiér (-chi-er) s. n., pl. eșichiére
eșichierelor
EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. échiquier. DOOM
eșichiér (-chi-er) s. n., pl. eșichiére
eșichierul
EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. échiquier. DOOM
eșichiér (-chi-er) s. n., pl. eșichiére
eșichierului
EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. échiquier. DOOM
eșichiér (-chi-er) s. n., pl. eșichiére
eștri
ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]
eștrii
ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]
eștrilor
ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]
eșua
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuai
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuam
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuare
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuare
EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua. DOOM
eșuáre (-șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuắrii (-șu-ă-); pl. eșuắri
eșuarea
EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua. DOOM
eșuáre (-șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuắrii (-șu-ă-); pl. eșuắri
eșuară
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuarăm
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuarăți
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuase
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuasem
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuaseră
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuaserăm
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuaserăți
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuaseși
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuaseți
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuat
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuau
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuași
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuați
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuează
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuez
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșueze
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuezi
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuând
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuînd
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. Fig. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. DOOM
eșuá (a ~) (-șu-a) vb., ind. prez. 3 eșueáză, 1 pl. eșuắm (-șu-ăm); conj. prez. 3 să eșuéze (-șu-e-); ger. eșuấnd (-șu-ând)
eșuări
EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua. DOOM
eșuáre (-șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuắrii (-șu-ă-); pl. eșuắri
eșuării
EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua. DOOM
eșuáre (-șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuắrii (-șu-ă-); pl. eșuắri
eșuările
EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua. DOOM
eșuáre (-șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuắrii (-șu-ă-); pl. eșuắri
eșuărilor
EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua. DOOM
eșuáre (-șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuắrii (-șu-ă-); pl. eșuắri