ex
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru. DOOM
*ex aequo (lat.) [pron. ecsécvo] (ae-quo) loc. adj., loc. adv.
ex
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.
ex
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.
ex
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.
exa
EXA- v. hexa-.
exacerba
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbai
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbam
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbare
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbare
EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. Acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. – V. exacerba. DOOM
!exacerbáre (e-xa-/ex-a-) s. f., g.-d. art. exacerbắrii; pl. exacerbắri
exacerbarea
EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. Acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. – V. exacerba. DOOM
!exacerbáre (e-xa-/ex-a-) s. f., g.-d. art. exacerbắrii; pl. exacerbắri
exacerbară
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbarăm
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbarăți
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbase
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbasem
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbaseră
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbaserăm
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbaserăți
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbaseși
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbaseți
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbat
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbat
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbata
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbate
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbatei
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbatele
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbatelor
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbatul
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbatului
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbau
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbași
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbați
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbați
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbația
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. DOOM
!exacerbáție (rar) (e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f., art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-)
exacerbație
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. DOOM
!exacerbáție (rar) (e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f., art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-)
exacerbației
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. DOOM
!exacerbáție (rar) (e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f., art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-)
exacerbații
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbații
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. DOOM
!exacerbáție (rar) (e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f., art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-)
exacerbațiile
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. DOOM
!exacerbáție (rar) (e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f., art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-)
exacerbațiilor
EXACERBÁȚIE, exacerbații, s. f. (Rar) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation. DOOM
!exacerbáție (rar) (e-xa-, -ți-e/ex-a-) s. f., art. exacerbáția (-ți-a), g.-d. art. exacerbáției; pl. exacerbáții, art. exacerbáțiile (-ți-i-)
exacerbaților
EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.
exacerbațiune
EXACERBAȚIÚNE s.f. v. exacerbație.
exacerbează
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbez
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbeze
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbezi
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbând
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbînd
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare, DOOM
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbări
EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. Acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. – V. exacerba. DOOM
!exacerbáre (e-xa-/ex-a-) s. f., g.-d. art. exacerbắrii; pl. exacerbắri
exacerbării
EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. Acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. – V. exacerba. DOOM
!exacerbáre (e-xa-/ex-a-) s. f., g.-d. art. exacerbắrii; pl. exacerbắri
exacerbările
EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. Acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. – V. exacerba. DOOM
!exacerbáre (e-xa-/ex-a-) s. f., g.-d. art. exacerbắrii; pl. exacerbắri
exacerbărilor
EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. Acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. – V. exacerba. DOOM
!exacerbáre (e-xa-/ex-a-) s. f., g.-d. art. exacerbắrii; pl. exacerbắri
exact
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exacta
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exacte
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exactei
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exactele
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exactelor
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exactitate
EXACTITÁTE, exactități, s. f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Loc. adv. Cu exactitate = precis. [Pr.: eg-zac-] – Exact + suf. -itate. DOOM
exactitáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitắții; pl. exactitắți
exactitatea
EXACTITÁTE, exactități, s. f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Loc. adv. Cu exactitate = precis. [Pr.: eg-zac-] – Exact + suf. -itate. DOOM
exactitáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitắții; pl. exactitắți
exactitudine
EXACTITÚDINE, exactitudini, s. f. Exactitate. [Pr.: eg-zac-] – După fr. exactitude. DOOM
exactitúdine [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitúdinii; pl. exactitúdini
exactitudinea
EXACTITÚDINE, exactitudini, s. f. Exactitate. [Pr.: eg-zac-] – După fr. exactitude. DOOM
exactitúdine [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitúdinii; pl. exactitúdini
exactitudini
EXACTITÚDINE, exactitudini, s. f. Exactitate. [Pr.: eg-zac-] – După fr. exactitude. DOOM
exactitúdine [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitúdinii; pl. exactitúdini
exactitudinii
EXACTITÚDINE, exactitudini, s. f. Exactitate. [Pr.: eg-zac-] – După fr. exactitude. DOOM
exactitúdine [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitúdinii; pl. exactitúdini
exactitudinile
EXACTITÚDINE, exactitudini, s. f. Exactitate. [Pr.: eg-zac-] – După fr. exactitude. DOOM
exactitúdine [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitúdinii; pl. exactitúdini
exactitudinilor
EXACTITÚDINE, exactitudini, s. f. Exactitate. [Pr.: eg-zac-] – După fr. exactitude. DOOM
exactitúdine [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitúdinii; pl. exactitúdini
exactități
EXACTITÁTE, exactități, s. f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Loc. adv. Cu exactitate = precis. [Pr.: eg-zac-] – Exact + suf. -itate. DOOM
exactitáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitắții; pl. exactitắți
exactității
EXACTITÁTE, exactități, s. f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Loc. adv. Cu exactitate = precis. [Pr.: eg-zac-] – Exact + suf. -itate. DOOM
exactitáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitắții; pl. exactitắți
exactitățile
EXACTITÁTE, exactități, s. f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Loc. adv. Cu exactitate = precis. [Pr.: eg-zac-] – Exact + suf. -itate. DOOM
exactitáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitắții; pl. exactitắți
exactităților
EXACTITÁTE, exactități, s. f. Calitatea de a fi exact; exactitudine. ◊ Loc. adv. Cu exactitate = precis. [Pr.: eg-zac-] – Exact + suf. -itate. DOOM
exactitáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exactitắții; pl. exactitắți
exactul
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exactului
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exacți
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exacții
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exacților
EXÁCT, -Ă, exacți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este în deplină concordanță cu adevărul. ◊ Științe exacte = științe în care formulările se pot prezenta în formă matematică. ♦ Care reproduce întocmai un model, care redă întocmai originalul. 2. Punctual. II. Adv. 1. În concordanță cu realitatea. Spune exact ce s-a întâmplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact nouă sute. 2. În conformitate cu un program, fără abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus. DOOM
exáct [x pron. gz] adj. m., pl. exácți; f. exáctă, pl. exácte
exacțiune
EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f. DOOM
exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
exacțiunea
EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f. DOOM
exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
exacțiuni
EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f. DOOM
exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
exacțiunii
EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f. DOOM
exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
exacțiunile
EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f. DOOM
exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
exacțiunilor
EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f. DOOM
exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
exadius
Exadius, unul dintre lapiți.
exaedru
EXAÉDRU s. n. v. hexaedru. DOOM
hexaédru (-e-dru) s. n., art. hexaédrul; pl. hexaédre
exagera
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerai
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exageram
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerare
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerare
EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera. DOOM
exageráre s. f., g.-d. art. exagerắrii; pl. exagerắri
exagerarea
EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera. DOOM
exageráre s. f., g.-d. art. exagerắrii; pl. exagerắri
exagerară
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerarăm
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerarăți
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerase
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerasem
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exageraseră
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exageraserăm
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exageraserăți
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exageraseși
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exageraseți
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerat
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerat
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exagerata
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exagerate
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exageratei
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exageratele
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exageratelor
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exageratul
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exageratului
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exagerau
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerași
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerați
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerați
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exagerația
EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio. DOOM
exageráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exageráția (-ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (-ți-i-)
exagerație
EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio. DOOM
exageráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exageráția (-ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (-ți-i-)
exagerației
EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio. DOOM
exageráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exageráția (-ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (-ți-i-)
exagerații
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exagerații
EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio. DOOM
exageráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exageráția (-ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (-ți-i-)
exagerațiile
EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio. DOOM
exageráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exageráția (-ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (-ți-i-)
exagerațiilor
EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Din fr. exagération, lat. exaggeratio. DOOM
exageráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exageráția (-ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (-ți-i-)
exageraților
EXAGERÁT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera. DOOM
exagerát adj. m., pl. exageráți; f. exagerátă, pl. exageráte
exagerațiune
EXAGERAȚIÚNE s.f. v. exagerație.
exagerează
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerez
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagereze
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerezi
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerând
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerînd
EXAGERÁ, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exaggerare. DOOM
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exagerări
EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera. DOOM
exageráre s. f., g.-d. art. exagerắrii; pl. exagerắri
exagerării
EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera. DOOM
exageráre s. f., g.-d. art. exagerắrii; pl. exagerắri
exagerările
EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera. DOOM
exageráre s. f., g.-d. art. exagerắrii; pl. exagerắri
exagerărilor
EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera. DOOM
exageráre s. f., g.-d. art. exagerắrii; pl. exagerắri
exagon
EXAGÓN s. n. v. hexagon. DOOM
hexagón s. n., pl. hexagoáne
exagonal
EXAGONÁL, -Ă adj. v. hexagonal.
exal
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exala
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exala
EXALÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p.i. exál și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].
exalai
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalam
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalare
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalare
EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala. DOOM
exaláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalắrii; pl. exalắri
exalarea
EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala. DOOM
exaláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalắrii; pl. exalắri
exalară
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalarăm
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalarăți
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalase
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalasem
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalaseră
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalaserăm
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalaserăți
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalaseși
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalaseți
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalat
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalat
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
exalau
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalași
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalați
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalația
EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; miasmă, duhoare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. DOOM
exaláție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaláția (-ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (-ți-i-)
exalație
EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; miasmă, duhoare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. DOOM
exaláție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaláția (-ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (-ți-i-)
exalației
EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; miasmă, duhoare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. DOOM
exaláție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaláția (-ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (-ți-i-)
exalații
EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; miasmă, duhoare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. DOOM
exaláție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaláția (-ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (-ți-i-)
exalațiile
EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; miasmă, duhoare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. DOOM
exaláție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaláția (-ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (-ți-i-)
exalațiilor
EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; miasmă, duhoare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. DOOM
exaláție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaláția (-ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (-ți-i-)
exalațiune
EXALAȚIÚNE s.f. v. exalație.
exale
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exali
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalt
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exalta
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltai
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltam
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltare
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltare
EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta. DOOM
exaltáre [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri
exaltarea
EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta. DOOM
exaltáre [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri
exaltară
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltarăm
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltarăți
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltase
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltasem
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltaseră
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltaserăm
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltaserăți
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltaseși
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltaseți
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltat
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltat
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltata
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltate
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltatei
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltatele
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltatelor
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltatul
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltatului
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltau
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltași
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltați
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltați
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltație
EXALTÁȚIE s.f. (Rar) Exaltare. [Gen. -iei. / < fr. exaltation, lat. bis. exaltatio]. DOOM
exaltáție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaltáția (-ți-a), g.-d. exaltáții, art. exaltáției
exaltații
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exaltaților
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
exalte
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltând
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltînd
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltări
EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta. DOOM
exaltáre [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri
exaltării
EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta. DOOM
exaltáre [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri
exaltările
EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta. DOOM
exaltáre [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri
exaltărilor
EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta. DOOM
exaltáre [x pron. gz] s. f., g-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri
exalând
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalînd
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. DOOM
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalări
EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala. DOOM
exaláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalắrii; pl. exalắri
exalării
EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala. DOOM
exaláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalắrii; pl. exalắri
exalările
EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala. DOOM
exaláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalắrii; pl. exalắri
exalărilor
EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala. DOOM
exaláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalắrii; pl. exalắri
exalți
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare. DOOM
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
examen
EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen. DOOM
exámen [x pron. gz] s. n., pl. exámene
examene
EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen. DOOM
exámen [x pron. gz] s. n., pl. exámene
examenele
EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen. DOOM
exámen [x pron. gz] s. n., pl. exámene
examenelor
EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen. DOOM
exámen [x pron. gz] s. n., pl. exámene
examenul
EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen. DOOM
exámen [x pron. gz] s. n., pl. exámene
examenului
EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen. DOOM
exámen [x pron. gz] s. n., pl. exámene
exametru
EXAMÉTRU s. m. v. hexametru. DOOM
hexamétru (-me-tru) s. m., art. hexamétrul; pl. hexamétri, art. hexamétrii
examina
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinabil
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabila
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabile
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabilei
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabilele
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabilelor
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabili
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabilii
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabililor
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabilul
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinabilului
EXAMINÁBIL, -Ă adj. Care se poate examina. [Cf. fr. examinable].
examinai
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinam
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinare
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinare
EXAMINÁRE, examinări, s. f. Acțiunea de a examina și rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] – V. examina. DOOM
examináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinắrii; pl. examinắri
examinarea
EXAMINÁRE, examinări, s. f. Acțiunea de a examina și rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] – V. examina. DOOM
examináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinắrii; pl. examinắri
examinară
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinarăm
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinarăți
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinase
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinasem
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinaseră
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinaserăm
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinaserăți
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinaseși
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinaseți
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinat
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinat
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinata
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinate
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinatei
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinatele
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinatelor
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinatoare
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoare
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoarea
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoarea
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoarei
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoarei
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoarele
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoarele
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoarelor
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatoarelor
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinator
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinator
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatori
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatori
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatorii
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatorii
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatorilor
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatorilor
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatorul
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatorul
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatorului
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatorului
EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator. DOOM
examinatór [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. examinatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. examinatoáre
examinatul
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinatului
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinau
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinași
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinați
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinați
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinații
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinaților
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
examinează
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinez
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examineze
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinezi
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinând
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinînd
EXAMINÁ, examinez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare. DOOM
examiná (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 examineáză
examinări
EXAMINÁRE, examinări, s. f. Acțiunea de a examina și rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] – V. examina. DOOM
examináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinắrii; pl. examinắri
examinării
EXAMINÁRE, examinări, s. f. Acțiunea de a examina și rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] – V. examina. DOOM
examináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinắrii; pl. examinắri
examinările
EXAMINÁRE, examinări, s. f. Acțiunea de a examina și rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] – V. examina. DOOM
examináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinắrii; pl. examinắri
examinărilor
EXAMINÁRE, examinări, s. f. Acțiunea de a examina și rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] – V. examina. DOOM
examináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. examinắrii; pl. examinắri
exanguu
EXÁNGUU, -UĂ adj. v. exsanguu.
exantem
EXANTÉM, exanteme, s. n. Erupție care apare pe piele în unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthème. DOOM
exantém [x pron. gz] s. n., pl. exantéme
exantematic
EXANTEMÁTIC, exantematice, adj. (În sintagma) Tifos exantematic = boală infecțioasă și epidemică gravă, care se manifestă prin, temperatură foarte ridicată, convulsii și erupții pe piele. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthématique. DOOM
!exantemátic (tifos ~) [x pron. gz] adj. m.; pl. f. exantemátice
exantematoasa
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematoase
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematoasei
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematoasele
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematoaselor
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematos
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematosul
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematosului
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematoși
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematoșii
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exantematoșilor
EXANTEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) De natura exantemului. [< fr. exanthémateux].
exanteme
EXANTÉM, exanteme, s. n. Erupție care apare pe piele în unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthème. DOOM
exantém [x pron. gz] s. n., pl. exantéme
exantemele
EXANTÉM, exanteme, s. n. Erupție care apare pe piele în unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthème. DOOM
exantém [x pron. gz] s. n., pl. exantéme
exantemelor
EXANTÉM, exanteme, s. n. Erupție care apare pe piele în unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthème. DOOM
exantém [x pron. gz] s. n., pl. exantéme
exantemul
EXANTÉM, exanteme, s. n. Erupție care apare pe piele în unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthème. DOOM
exantém [x pron. gz] s. n., pl. exantéme
exantemului
EXANTÉM, exanteme, s. n. Erupție care apare pe piele în unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthème. DOOM
exantém [x pron. gz] s. n., pl. exantéme
exapod
HEXAPÓD, -Ă, hexapozi, -de, adj. (Despre unele animale) Care are șase picioare. ♦ (Substantivat, f.pl.) Clasă de animale care au șase picioare. – Variantă: exapód, -ă adj.
exarația
EXARÁȚIE, exarații, s. f. Eroziune glaciară. – Din germ. Exaration. DOOM
exaráție (-ți-e) s. f., art. exaráția (-ți-a), g.-d. art. exaráției; pl. exaráții, art. exaráțiile (-ți-i-)
exarație
EXARÁȚIE, exarații, s. f. Eroziune glaciară. – Din germ. Exaration. DOOM
exaráție (-ți-e) s. f., art. exaráția (-ți-a), g.-d. art. exaráției; pl. exaráții, art. exaráțiile (-ți-i-)
exarației
EXARÁȚIE, exarații, s. f. Eroziune glaciară. – Din germ. Exaration. DOOM
exaráție (-ți-e) s. f., art. exaráția (-ți-a), g.-d. art. exaráției; pl. exaráții, art. exaráțiile (-ți-i-)
exarații
EXARÁȚIE, exarații, s. f. Eroziune glaciară. – Din germ. Exaration. DOOM
exaráție (-ți-e) s. f., art. exaráția (-ți-a), g.-d. art. exaráției; pl. exaráții, art. exaráțiile (-ți-i-)
exarațiile
EXARÁȚIE, exarații, s. f. Eroziune glaciară. – Din germ. Exaration. DOOM
exaráție (-ți-e) s. f., art. exaráția (-ți-a), g.-d. art. exaráției; pl. exaráții, art. exaráțiile (-ți-i-)
exarațiilor
EXARÁȚIE, exarații, s. f. Eroziune glaciară. – Din germ. Exaration. DOOM
exaráție (-ți-e) s. f., art. exaráția (-ți-a), g.-d. art. exaráției; pl. exaráții, art. exaráțiile (-ți-i-)
exarh
EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. – Din ngr. íxarhos. DOOM
!exárh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exárhi
exarhat
EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (2). – Din fr. exarchat (după exarh). DOOM
!exarhát (e-xar-/ex-ar-) s. n., pl. exarháte
exarhate
EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (2). – Din fr. exarchat (după exarh). DOOM
!exarhát (e-xar-/ex-ar-) s. n., pl. exarháte
exarhatele
EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (2). – Din fr. exarchat (după exarh). DOOM
!exarhát (e-xar-/ex-ar-) s. n., pl. exarháte
exarhatelor
EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (2). – Din fr. exarchat (după exarh). DOOM
!exarhát (e-xar-/ex-ar-) s. n., pl. exarháte
exarhatul
EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (2). – Din fr. exarchat (după exarh). DOOM
!exarhát (e-xar-/ex-ar-) s. n., pl. exarháte
exarhatului
EXARHÁT, exarhate, s. n. Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh (2). ♦ Funcția, demnitatea de exarh (2). – Din fr. exarchat (după exarh). DOOM
!exarhát (e-xar-/ex-ar-) s. n., pl. exarháte
exarhi
EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. – Din ngr. íxarhos. DOOM
!exárh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exárhi
exarhii
EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. – Din ngr. íxarhos. DOOM
!exárh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exárhi
exarhilor
EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. – Din ngr. íxarhos. DOOM
!exárh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exárhi
exarhul
EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. – Din ngr. íxarhos. DOOM
!exárh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exárhi
exarhului
EXÁRH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. – Din ngr. íxarhos. DOOM
!exárh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exárhi
exartroză
EXARTRÓZĂ s.f. (Med.) Luxație. [< fr. exarthrose].
exaspera
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperai
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperam
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperant
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperanta
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperante
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperantei
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperantele
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperantelor
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperantul
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperantului
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperanți
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperanții
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperanților
EXASPERÁNT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant. DOOM
exasperánt [x pron. gz] adj. m., pl. exasperánți; f. exasperántă, pl. exasperánte
exasperare
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperare
EXASPERÁRE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera. DOOM
exasperáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperắrii; pl. exasperắri
exasperarea
EXASPERÁRE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera. DOOM
exasperáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperắrii; pl. exasperắri
exasperară
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperarăm
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperarăți
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperase
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperasem
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperaseră
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperaserăm
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperaserăți
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperaseși
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperaseți
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperat
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperat
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperata
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperate
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperatei
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperatele
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperatelor
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperatul
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperatului
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperau
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperași
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperați
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperați
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperații
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperaților
EXASPERÁT, -Ă, exasperați, -te, adj. Iritat, enervat peste măsură. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
exasperează
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperez
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exaspereze
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperezi
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperând
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperînd
EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare. DOOM
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperări
EXASPERÁRE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera. DOOM
exasperáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperắrii; pl. exasperắri
exasperării
EXASPERÁRE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera. DOOM
exasperáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperắrii; pl. exasperắri
exasperările
EXASPERÁRE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera. DOOM
exasperáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperắrii; pl. exasperắri
exasperărilor
EXASPERÁRE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera. DOOM
exasperáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperắrii; pl. exasperắri
exaurient
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurienta
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exauriente
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurientei
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurientele
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurientelor
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurientul
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurientului
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurienți
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurienții
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
exaurienților
EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].
excava
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavai
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavam
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavare
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavare
EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; excavație. – V. excava. DOOM
excaváre s. f., g.-d. art. excavắrii; pl. excavắri
excavarea
EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; excavație. – V. excava. DOOM
excaváre s. f., g.-d. art. excavắrii; pl. excavắri
excavară
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavarăm
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavarăți
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavase
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavasem
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavaseră
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavaserăm
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavaserăți
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavaseși
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavaseți
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavat
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavat
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver.
excavatoare
EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. DOOM
excavatór s. n., pl. excavatoáre
excavatoarele
EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. DOOM
excavatór s. n., pl. excavatoáre
excavatoarelor
EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. DOOM
excavatór s. n., pl. excavatoáre
excavator
EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. DOOM
excavatór s. n., pl. excavatoáre
excavatorist
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatorista
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoriste
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoristei
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoristele
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoristelor
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoristul
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoristului
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoriști
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoriștii
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatoriștilor
EXCAVATORÍST, -Ă, excavatoriști, -ste, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează cu excavatorul. – Excavator + suf. -ist. DOOM
excavatorístă s. f., g.-d. art. excavatorístei; pl. excavatoríste
excavatorul
EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. DOOM
excavatór s. n., pl. excavatoáre
excavatorului
EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. DOOM
excavatór s. n., pl. excavatoáre
excavau
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavași
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavați
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavația
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație. DOOM
excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)
excavație
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație. DOOM
excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)
excavației
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație. DOOM
excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)
excavații
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație. DOOM
excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)
excavațiile
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație. DOOM
excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)
excavațiilor
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație. DOOM
excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)
excavațiune
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație. DOOM
excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)
excavează
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavez
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excaveze
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavezi
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavând
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavînd
EXCAVÁ, excavez, vb. I. Tranz. A săpa făcând o cavitate în pământ (cu ajutorul unui excavator). – Din fr. excaver. DOOM
excavá (a ~) vb., ind. prez. 3 excaveáză
excavări
EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; excavație. – V. excava. DOOM
excaváre s. f., g.-d. art. excavắrii; pl. excavắri
excavării
EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; excavație. – V. excava. DOOM
excaváre s. f., g.-d. art. excavắrii; pl. excavắri
excavările
EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; excavație. – V. excava. DOOM
excaváre s. f., g.-d. art. excavắrii; pl. excavắri
excavărilor
EXCAVÁRE, excavări, s. f. Acțiunea de a excava și rezultatul ei; excavație. – V. excava. DOOM
excaváre s. f., g.-d. art. excavắrii; pl. excavắri
exceda
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedai
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedam
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedare
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedară
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedarăm
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedarăți
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedase
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedasem
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedaseră
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedaserăm
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedaserăți
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedaseși
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedaseți
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedat
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedau
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedași
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedați
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedează
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedent
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis. DOOM
excedént s. n., pl. excedénte
excedentar
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentara
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentare
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentarei
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentarele
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentarelor
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentari
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentarii
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentarilor
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentarul
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedentarului
EXCEDENTÁR, -Ă, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care întrece un anumit nivel sau un anumit plafon dinainte stabilit. ♦ (Fin.; despre buget, balanță etc.) Care are un excedent. – Din fr. excédentaire. DOOM
excedentár adj. m., pl. excedentári; f. excedentáră, pl. excedentáre
excedente
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis. DOOM
excedént s. n., pl. excedénte
excedentele
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis. DOOM
excedént s. n., pl. excedénte
excedentelor
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis. DOOM
excedént s. n., pl. excedénte
excedentul
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis. DOOM
excedént s. n., pl. excedénte
excedentului
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis. DOOM
excedént s. n., pl. excedénte
excedez
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedeze
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedezi
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedând
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excedînd
EXCEDÁ, excedez, vb. I. Intranz. (Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere. DOOM
excedá (a ~) vb., ind. prez. 3 excedeáză
excela
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelai
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelam
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelare
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelare
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.
excelarea
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.
excelară
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelarăm
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelarăți
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelase
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelasem
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelaseră
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelaserăm
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelaserăți
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelaseși
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelaseți
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelat
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelau
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelași
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelați
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelează
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelent
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelenta
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelente
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelentei
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelentele
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelentelor
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelentul
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelentului
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelența
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia. DOOM
*Excelénțele Voástre loc. pr.
excelențe
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia. DOOM
*Excelénțele Voástre loc. pr.
excelenței
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia. DOOM
*Excelénțele Voástre loc. pr.
excelențele
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia. DOOM
*Excelénțele Voástre loc. pr.
excelențelor
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia. DOOM
*Excelénțele Voástre loc. pr.
excelenți
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelenții
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelenților
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. DOOM
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte
excelez
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
exceleze
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelezi
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelsa
MOLÍD, molizi, s. m. Arbore rășinos, înalt până la 50 de metri, cu coroana piramidală, cu tulpina dreaptă și cu frunzele în patru muchii, ascuțite (Picea excelsa). [Var.: molíft, (pop.) molídv s. m.] – Cf. alb. molikë.
excelsior
EXCÉLSIOR adv. (Liv.) Mai sus. [Pron. ecs-cel-si-or. / < lat. excelsior, comparativ al lui excelsus].
excelând
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelînd
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. DOOM
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelări
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.
excelării
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.
excelările
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.
excelărilor
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.
excentra
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrai
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentram
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrare
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrare
EXCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a excentra și rezultatul ei. [< excentra].
excentrarea
EXCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a excentra și rezultatul ei. [< excentra].
excentrară
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrarăm
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrarăți
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrase
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrasem
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentraseră
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentraserăm
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentraserăți
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentraseși
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentraseți
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrat
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrat
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrau
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrași
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrați
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrează
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrez
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentreze
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrezi
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentric
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentrica
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentrice
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentricei
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentricele
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentricelor
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentrici
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentricii
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentricilor
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentricitate
EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité. DOOM
excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắți
excentricitatea
EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité. DOOM
excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắți
excentricități
EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité. DOOM
excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắți
excentricității
EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité. DOOM
excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắți
excentricitățile
EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité. DOOM
excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắți
excentricităților
EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité. DOOM
excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắți
excentricul
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentricului
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. DOOM
excéntric2 s. n., pl. excéntrice
excentrând
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrînd
EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].
excentrări
EXCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a excentra și rezultatul ei. [< excentra].
excentrării
EXCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a excentra și rezultatul ei. [< excentra].
excentrările
EXCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a excentra și rezultatul ei. [< excentra].
excentrărilor
EXCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a excentra și rezultatul ei. [< excentra].
excepta
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptai
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptam
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptare
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptare
EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta. DOOM
exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii
exceptarea
EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta. DOOM
exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii
exceptară
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptarăm
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptarăți
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptase
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptasem
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptaseră
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptaserăm
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptaserăți
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptaseși
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptaseți
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptat
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptat
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.
exceptau
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptași
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptați
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptează
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptez
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
excepteze
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptezi
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptând
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptînd
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. DOOM
exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză
exceptări
EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta. DOOM
exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii
exceptării
EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta. DOOM
exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii
exceptările
EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta. DOOM
exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii
exceptărilor
EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta. DOOM
exceptáre (excludere) s. f., g.-d. art. exceptắrii
excepția
EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. DOOM
excépție (-ți-e) s. f., art. excépția (-ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (-ți-i-)
excepție
EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. DOOM
excépție (-ți-e) s. f., art. excépția (-ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (-ți-i-)
excepției
EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. DOOM
excépție (-ți-e) s. f., art. excépția (-ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (-ți-i-)
excepții
EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. DOOM
excépție (-ți-e) s. f., art. excépția (-ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (-ți-i-)
excepțiile
EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. DOOM
excépție (-ți-e) s. f., art. excépția (-ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (-ți-i-)
excepțiilor
EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. DOOM
excépție (-ți-e) s. f., art. excépția (-ți-a), g.-d. art. excépției; pl. excépții, art. excépțiile (-ți-i-)
excepționa
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționai
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepțional
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționala
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționale
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționalei
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționalele
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționalelor
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționali
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționalii
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționalilor
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționalul
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționalului
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel. DOOM
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționam
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționare
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționare
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționară
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționarăm
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționarăți
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționase
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționasem
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționaseră
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționaserăm
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționaserăți
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționaseși
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționaseți
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționat
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționat
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționau
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționași
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționați
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționează
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționez
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționeze
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționezi
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționând
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepționînd
EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
excepțiune
EXCEPȚIÚNE s.f. v. excepție.
excerpta
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptai
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptam
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptare
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptare
EXCERPTÁRE, excerptări, s. f. Acțiunea de a excerpta și rezultatul ei. – V. excerpta. DOOM
excerptáre (extragere) s. f., g.-d. art. excerptắrii; pl. excerptắri
excerptarea
EXCERPTÁRE, excerptări, s. f. Acțiunea de a excerpta și rezultatul ei. – V. excerpta. DOOM
excerptáre (extragere) s. f., g.-d. art. excerptắrii; pl. excerptắri
excerptară
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptarăm
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptarăți
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptase
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptasem
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptaseră
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptaserăm
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptaserăți
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptaseși
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptaseți
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptat
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptau
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptași
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptați
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerpte
EXCÉRPTE s. n. pl. Pasaje sau termeni scoși dintr-o lucrare; p. ext. lucrare care conține asemenea pasaje. – Din lat. excerpta. DOOM
excérpte s. n. pl.
excerptează
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptele
EXCÉRPTE s. n. pl. Pasaje sau termeni scoși dintr-o lucrare; p. ext. lucrare care conține asemenea pasaje. – Din lat. excerpta. DOOM
excérpte s. n. pl.
excerptelor
EXCÉRPTE s. n. pl. Pasaje sau termeni scoși dintr-o lucrare; p. ext. lucrare care conține asemenea pasaje. – Din lat. excerpta. DOOM
excérpte s. n. pl.
excerptez
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerpteze
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptezi
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptând
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptînd
EXCERPTÁ, excerptez, vb. I. Tranz. A extrage un anumit material dintr-un text, dintr-o lucrare etc. în vederea studierii lui, a întocmirii unei lucrări științifice etc. – Din fr. excerpte. DOOM
excerptá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 excerpteáză
excerptări
EXCERPTÁRE, excerptări, s. f. Acțiunea de a excerpta și rezultatul ei. – V. excerpta. DOOM
excerptáre (extragere) s. f., g.-d. art. excerptắrii; pl. excerptắri
excerptării
EXCERPTÁRE, excerptări, s. f. Acțiunea de a excerpta și rezultatul ei. – V. excerpta. DOOM
excerptáre (extragere) s. f., g.-d. art. excerptắrii; pl. excerptắri
excerptările
EXCERPTÁRE, excerptări, s. f. Acțiunea de a excerpta și rezultatul ei. – V. excerpta. DOOM
excerptáre (extragere) s. f., g.-d. art. excerptắrii; pl. excerptắri
excerptărilor
EXCERPTÁRE, excerptări, s. f. Acțiunea de a excerpta și rezultatul ei. – V. excerpta. DOOM
excerptáre (extragere) s. f., g.-d. art. excerptắrii; pl. excerptắri
exces
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
excese
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
excesele
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
exceselor
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
excesiv
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesiva
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesive
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesivei
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesivele
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesivelor
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesivi
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesivii
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesivilor
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesivul
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesivului
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. DOOM
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesul
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
excesului
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
excesuri
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
excesurile
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
excesurilor
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus. DOOM
excés s. n., pl. excése
exchibiție
EXCHIBÍȚIE s.f. v. exhibiție.
excipient
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipienta
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipiente
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipientei
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipientele
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipientelor
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipientul
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipientului
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipienți
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipienții
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excipienților
EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient. DOOM
excipiént2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiénte
excit
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excita
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excita
EXCITÁ vb. I. tr. 1. A activa, a stimula funcția unei celule, a unui țesut, a unui organ etc. 2. (Fig.) A irita, a stârni, a ațâța. ♦ A provoca o senzație, o emoție, un sentiment. 3. (Fiz.) A comunica un plus de energie unui sistem fizic. ♦ A produce un câmp magnetic într-o mașină electrică. [Pron. ecs-ci-, p.i. excit și -tez, var. escita vb. I. / cf. fr. exciter, lat. excitare].
excitabil
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabila
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabile
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabilei
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabilele
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabilelor
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabili
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabilii
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabililor
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabilitate
EXCITABILITÁTE s. f. (Biol.) Capacitate a substanței vii de a reacționa în mod specific la acțiunea mediului extern și intern. – Din fr. excitabilité. DOOM
excitabilitáte s. f., g.-d. art. excitabilitắții
excitabilitatea
EXCITABILITÁTE s. f. (Biol.) Capacitate a substanței vii de a reacționa în mod specific la acțiunea mediului extern și intern. – Din fr. excitabilité. DOOM
excitabilitáte s. f., g.-d. art. excitabilitắții
excitabilități
EXCITABILITÁTE s. f. (Biol.) Capacitate a substanței vii de a reacționa în mod specific la acțiunea mediului extern și intern. – Din fr. excitabilité. DOOM
excitabilitáte s. f., g.-d. art. excitabilitắții
excitabilității
EXCITABILITÁTE s. f. (Biol.) Capacitate a substanței vii de a reacționa în mod specific la acțiunea mediului extern și intern. – Din fr. excitabilité. DOOM
excitabilitáte s. f., g.-d. art. excitabilitắții
excitabilul
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitabilului
EXCITÁBIL, -Ă, excitabili, -e, adj. Care poate fi (ușor) excitat. – Din fr. excitable, lat. excitabilis. DOOM
excitábil adj. m., pl. excitábili; f. excitábilă, pl. excitábile
excitai
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitam
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitant
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitanta
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitante
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitantei
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitantele
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitantelor
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitantul
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitantului
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitanți
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitanții
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitanților
EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. DOOM
excitánt2 s. n., pl. excitánte
excitare
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitare
EXCITÁRE, excitări, s. f. 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei; excitație. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. excita. DOOM
excitáre s. f., g.-d. art. excitắrii; pl. excitắri
excitarea
EXCITÁRE, excitări, s. f. 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei; excitație. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. excita. DOOM
excitáre s. f., g.-d. art. excitắrii; pl. excitắri
excitară
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitarăm
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitarăți
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitase
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitasem
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitaseră
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitaserăm
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitaserăți
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitaseși
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitaseți
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitat
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitat
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitata
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitate
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitatei
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitatele
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitatelor
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitatoare
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator.
excitatoare
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatoarea
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator.
excitatoarea
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatoarei
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator.
excitatoarei
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatoarele
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator.
excitatoarele
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatoarelor
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator.
excitatoarelor
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitator
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatori
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatorii
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatorilor
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatorul
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatorului
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. n. Generator auxiliar de curent continuu folosit pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. [Var.: (2) excitatoáre s. f.] – Din fr. excitateur, lat. excitator. DOOM
excitatór2 s. n., pl. excitatóare
excitatul
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitatului
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitau
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitași
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitați
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitați
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitația
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio. DOOM
excitáție (-ți-e) s. f., art. excitáția (-ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (-ți-i-)
excitație
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio. DOOM
excitáție (-ți-e) s. f., art. excitáția (-ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (-ți-i-)
excitației
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio. DOOM
excitáție (-ți-e) s. f., art. excitáția (-ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (-ți-i-)
excitații
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitații
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio. DOOM
excitáție (-ți-e) s. f., art. excitáția (-ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (-ți-i-)
excitațiile
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio. DOOM
excitáție (-ți-e) s. f., art. excitáția (-ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (-ți-i-)
excitațiilor
EXCITÁȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio. DOOM
excitáție (-ți-e) s. f., art. excitáția (-ți-a), g.-d. art. excitáției; pl. excitáții, art. excitáțiile (-ți-i-)
excitaților
EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.
excitațiune
EXCITAȚIÚNE s.f. v. excitație.
excite
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitroane
EXCITRÓN, excitroane, s. n. (Fiz.) Ignitron. – Din fr., engl. excitron. DOOM
excitrón (tub redresor) (-ci-tron) s. n., pl. excitroáne
excitroanele
EXCITRÓN, excitroane, s. n. (Fiz.) Ignitron. – Din fr., engl. excitron. DOOM
excitrón (tub redresor) (-ci-tron) s. n., pl. excitroáne
excitroanelor
EXCITRÓN, excitroane, s. n. (Fiz.) Ignitron. – Din fr., engl. excitron. DOOM
excitrón (tub redresor) (-ci-tron) s. n., pl. excitroáne
excitron
EXCITRÓN, excitroane, s. n. (Fiz.) Ignitron. – Din fr., engl. excitron. DOOM
excitrón (tub redresor) (-ci-tron) s. n., pl. excitroáne
excitronul
EXCITRÓN, excitroane, s. n. (Fiz.) Ignitron. – Din fr., engl. excitron. DOOM
excitrón (tub redresor) (-ci-tron) s. n., pl. excitroáne
excitronului
EXCITRÓN, excitroane, s. n. (Fiz.) Ignitron. – Din fr., engl. excitron. DOOM
excitrón (tub redresor) (-ci-tron) s. n., pl. excitroáne
excitând
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitînd
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
excitări
EXCITÁRE, excitări, s. f. 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei; excitație. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. excita. DOOM
excitáre s. f., g.-d. art. excitắrii; pl. excitắri
excitării
EXCITÁRE, excitări, s. f. 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei; excitație. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. excita. DOOM
excitáre s. f., g.-d. art. excitắrii; pl. excitắri
excitările
EXCITÁRE, excitări, s. f. 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei; excitație. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. excita. DOOM
excitáre s. f., g.-d. art. excitắrii; pl. excitắri
excitărilor
EXCITÁRE, excitări, s. f. 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei; excitație. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. excita. DOOM
excitáre s. f., g.-d. art. excitắrii; pl. excitắri
exciza
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizai
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizam
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizare
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizare
EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.
excizarea
EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.
excizară
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizarăm
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizarăți
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizase
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizasem
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizaseră
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizaserăm
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizaserăți
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizaseși
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizaseți
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizat
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizat
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser.
excizau
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizași
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizați
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizează
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizez
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizeze
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizezi
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizia
EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Acc. și: excizíe] – Din fr. excision. DOOM
excízie (-zi-e) s. f., art. excízia (-zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (-zi-i-)
excizie
EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Acc. și: excizíe] – Din fr. excision. DOOM
excízie (-zi-e) s. f., art. excízia (-zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (-zi-i-)
exciziei
EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Acc. și: excizíe] – Din fr. excision. DOOM
excízie (-zi-e) s. f., art. excízia (-zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (-zi-i-)
excizii
EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Acc. și: excizíe] – Din fr. excision. DOOM
excízie (-zi-e) s. f., art. excízia (-zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (-zi-i-)
exciziile
EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Acc. și: excizíe] – Din fr. excision. DOOM
excízie (-zi-e) s. f., art. excízia (-zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (-zi-i-)
exciziilor
EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Acc. și: excizíe] – Din fr. excision. DOOM
excízie (-zi-e) s. f., art. excízia (-zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (-zi-i-)
exciziune
EXCIZIÚNE s.f. v. excizie.
excizând
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
excizînd
EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser. DOOM
excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză
exciză
EXCÍZĂ s.f. Impozit indirect perceput în Anglia. [< engl., fr. excise].
excizări
EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.
excizării
EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.
excizările
EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.
excizărilor
EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.
exciți
EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare. DOOM
excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă
exclam
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclama
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamai
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamam
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamare
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamare
EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – V. exclama. DOOM
exclamáre s. f., g.-d. art. exclamắrii; pl. exclamắri
exclamarea
EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – V. exclama. DOOM
exclamáre s. f., g.-d. art. exclamắrii; pl. exclamắri
exclamară
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamarăm
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamarăți
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamase
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamasem
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamaseră
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamaserăm
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamaserăți
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamaseși
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamaseți
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamat
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamat
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.
exclamativ
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativa
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamative
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativei
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativele
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativelor
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativi
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativii
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativilor
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativul
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamativului
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. DOOM
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíve
exclamau
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamași
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamați
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamația
EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. DOOM
exclamáție (-ți-e) s. f., art. exclamáția (-ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (-ți-i-)
exclamație
EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. DOOM
exclamáție (-ți-e) s. f., art. exclamáția (-ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (-ți-i-)
exclamației
EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. DOOM
exclamáție (-ți-e) s. f., art. exclamáția (-ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (-ți-i-)
exclamații
EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. DOOM
exclamáție (-ți-e) s. f., art. exclamáția (-ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (-ți-i-)
exclamațiile
EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. DOOM
exclamáție (-ți-e) s. f., art. exclamáția (-ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (-ți-i-)
exclamațiilor
EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. DOOM
exclamáție (-ți-e) s. f., art. exclamáția (-ți-a), g.-d. art. exclamáției; pl. exclamáții, art. exclamáțiile (-ți-i-)
exclamațiune
EXCLAMAȚIÚNE s.f. v. exclamație.
exclame
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclami
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamând
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamînd
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. DOOM
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamări
EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – V. exclama. DOOM
exclamáre s. f., g.-d. art. exclamắrii; pl. exclamắri
exclamării
EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – V. exclama. DOOM
exclamáre s. f., g.-d. art. exclamắrii; pl. exclamắri
exclamările
EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – V. exclama. DOOM
exclamáre s. f., g.-d. art. exclamắrii; pl. exclamắri
exclamărilor
EXCLAMÁRE, exclamări, s. f. Acțiunea de a exclama și rezultatul ei; exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. – V. exclama. DOOM
exclamáre s. f., g.-d. art. exclamắrii; pl. exclamắri
exclud
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
exclude
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludea
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludeai
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludeam
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludeau
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludeați
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludem
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludere
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludere
EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude. DOOM
exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi
excluderea
EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude. DOOM
exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi
excluderi
EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude. DOOM
exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi
excluderii
EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude. DOOM
exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi
excluderile
EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude. DOOM
exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi
excluderilor
EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). ♦ Prevedere a unei polițe de asigurare sau a unui titlu aplicabilă în caz de neacoperire. – V. exclude. DOOM
exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi
excludeți
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excludă
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
exclus
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
exclus
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
exclusa
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
excluse
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluse
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
exclusei
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
exclusei
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
exclusele
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
excluselor
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
excluseră
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluserăm
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluserăți
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
exclusese
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
exclusesem
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluseseră
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluseserăm
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluseserăți
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluseseși
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluseseți
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluseși
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
exclusie
EXCLÚSIE s.f. v. excluziune.
exclusiune
EXCLUSIÚNE s.f. v. excluziune.
exclusiv
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusiva
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusive
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusivei
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusivele
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusivelor
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusivi
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusivii
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusivilor
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusivism
EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme. DOOM
exclusivísm s. n.
exclusivismul
EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme. DOOM
exclusivísm s. n.
exclusivismului
EXCLUSIVÍSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme. DOOM
exclusivísm s. n.
exclusivist
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusivista
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusiviste
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusivistei
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusivistele
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusivistelor
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusivistul
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusivistului
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusivitate
EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité. DOOM
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivitắții; pl. exclusivitắți
exclusivitatea
EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité. DOOM
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivitắții; pl. exclusivitắți
exclusivități
EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité. DOOM
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivitắții; pl. exclusivitắți
exclusivității
EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité. DOOM
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivitắții; pl. exclusivitắți
exclusivitățile
EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité. DOOM
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivitắții; pl. exclusivitắți
exclusivităților
EXCLUSIVITÁTE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité. DOOM
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivitắții; pl. exclusivitắți
exclusiviști
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusiviștii
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusiviștilor
EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste. DOOM
exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste
exclusivul
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusivului
EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. DOOM
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. exclusívă, pl. exclusíve
exclusul
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
exclusului
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
excluzi
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluziune
EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion. DOOM
excluziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
excluziunea
EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion. DOOM
excluziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
excluziuni
EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion. DOOM
excluziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
excluziunii
EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion. DOOM
excluziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
excluziunile
EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion. DOOM
excluziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
excluziunilor
EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion. DOOM
excluziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
excluziv
EXCLUZÍV, -Ă adj. v. exclusiv.
excluzând
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluzînd
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. DOOM
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús
excluși
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
exclușii
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
exclușilor
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
excogitația
EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio. DOOM
excogitáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. excogitáția (-ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (-ți-i-)
excogitație
EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio. DOOM
excogitáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. excogitáția (-ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (-ți-i-)
excogitației
EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio. DOOM
excogitáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. excogitáția (-ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (-ți-i-)
excogitații
EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio. DOOM
excogitáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. excogitáția (-ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (-ți-i-)
excogitațiile
EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio. DOOM
excogitáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. excogitáția (-ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (-ți-i-)
excogitațiilor
EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio. DOOM
excogitáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. excogitáția (-ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (-ți-i-)
excomunic
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunica
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicai
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicam
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicare
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicare
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica. DOOM
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri
excomunicarea
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica. DOOM
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri
excomunicară
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicarăm
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicarăți
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicase
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicasem
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicaseră
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicaserăm
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicaserăți
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicaseși
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicaseți
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicat
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicau
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicași
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicați
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunice
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunici
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicând
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicînd
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier. DOOM
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicări
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica. DOOM
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri
excomunicării
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica. DOOM
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri
excomunicările
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica. DOOM
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri
excomunicărilor
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica. DOOM
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri
excoria
EXCORIÁ, pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare. DOOM
excoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 excoriáză, 1 pl. excoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să excoriéze; ger. excoriínd (-ri-ind)
excoriat
EXCORIÁ, pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare.
excoriația
EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. excoriation. DOOM
excoriáție (-ri-a-ți-e) s. f., art. excoriáția (-ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (-ți-i-)
excoriație
EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. excoriation. DOOM
excoriáție (-ri-a-ți-e) s. f., art. excoriáția (-ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (-ți-i-)
excoriației
EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. excoriation. DOOM
excoriáție (-ri-a-ți-e) s. f., art. excoriáția (-ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (-ți-i-)
excoriații
EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. excoriation. DOOM
excoriáție (-ri-a-ți-e) s. f., art. excoriáția (-ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (-ți-i-)
excoriațiile
EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. excoriation. DOOM
excoriáție (-ri-a-ți-e) s. f., art. excoriáția (-ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (-ți-i-)
excoriațiilor
EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. excoriation. DOOM
excoriáție (-ri-a-ți-e) s. f., art. excoriáția (-ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (-ți-i-)
excoriere
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria. DOOM
excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
excorierea
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria. DOOM
excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
excorieri
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria. DOOM
excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
excorierii
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria. DOOM
excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
excorierile
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria. DOOM
excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
excorierilor
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria. DOOM
excoriére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
excorporația
EXCORPORÁȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dieceza sa. – Din fr. excorporation. DOOM
excorporáție (-ți-e) s. f., art. excorporáția (-ți-a), g.-d. art. excorporáției; pl. excorporáții, art. excorporáțiile (-ți-i-)
excorporație
EXCORPORÁȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dieceza sa. – Din fr. excorporation. DOOM
excorporáție (-ți-e) s. f., art. excorporáția (-ți-a), g.-d. art. excorporáției; pl. excorporáții, art. excorporáțiile (-ți-i-)
excorporației
EXCORPORÁȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dieceza sa. – Din fr. excorporation. DOOM
excorporáție (-ți-e) s. f., art. excorporáția (-ți-a), g.-d. art. excorporáției; pl. excorporáții, art. excorporáțiile (-ți-i-)
excorporații
EXCORPORÁȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dieceza sa. – Din fr. excorporation. DOOM
excorporáție (-ți-e) s. f., art. excorporáția (-ți-a), g.-d. art. excorporáției; pl. excorporáții, art. excorporáțiile (-ți-i-)
excorporațiile
EXCORPORÁȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dieceza sa. – Din fr. excorporation. DOOM
excorporáție (-ți-e) s. f., art. excorporáția (-ți-a), g.-d. art. excorporáției; pl. excorporáții, art. excorporáțiile (-ți-i-)
excorporațiilor
EXCORPORÁȚIE, excorporații, s. f. Act prin care un episcop declară că un preot nu face parte din dieceza sa. – Din fr. excorporation. DOOM
excorporáție (-ți-e) s. f., art. excorporáția (-ți-a), g.-d. art. excorporáției; pl. excorporáții, art. excorporáțiile (-ți-i-)
excrement
EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. DOOM
excremént s. n., pl. excreménte
excremente
EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. DOOM
excremént s. n., pl. excreménte
excrementele
EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. DOOM
excremént s. n., pl. excreménte
excrementelor
EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. DOOM
excremént s. n., pl. excreménte
excrementul
EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. DOOM
excremént s. n., pl. excreménte
excrementului
EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. DOOM
excremént s. n., pl. excreménte
excremențial
EXCREMENȚIÁL, -Ă adj. De natura excrementelor. [Pron. -ți-al. / cf. fr. excrémentiel].
excrescența
EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.). – Din lat. excrescentia. Cf.fr. excroissance. DOOM
excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe
excrescențe
EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.). – Din lat. excrescentia. Cf.fr. excroissance. DOOM
excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe
excrescenței
EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.). – Din lat. excrescentia. Cf.fr. excroissance. DOOM
excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe
excrescențele
EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.). – Din lat. excrescentia. Cf.fr. excroissance. DOOM
excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe
excrescențelor
EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.). – Din lat. excrescentia. Cf.fr. excroissance. DOOM
excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe
excreta
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretai
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretam
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretare
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretare
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.
excretară
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretarăm
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretarăți
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretase
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretasem
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretaseră
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretaserăm
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretaserăți
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretaseși
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretaseți
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretat
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretat
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.
excretau
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretași
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretați
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretează
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretez
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excreteze
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretezi
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretoare
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretoarea
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretoarei
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretoarele
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretoarelor
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretor
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretori
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretoria
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretorie
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretoriei
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretorii
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretorii
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretoriii
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretoriile
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretoriilor
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretorilor
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretoriu
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretoriul
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretoriului
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
excretorul
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretorului
EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. DOOM
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre
excretând
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretînd
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. DOOM
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excreția
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. DOOM
excréție (-ți-e) s. f., art. excréția (-ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (-ți-i-)
excreție
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. DOOM
excréție (-ți-e) s. f., art. excréția (-ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (-ți-i-)
excreției
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. DOOM
excréție (-ți-e) s. f., art. excréția (-ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (-ți-i-)
excreții
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. DOOM
excréție (-ți-e) s. f., art. excréția (-ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (-ți-i-)
excrețiile
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. DOOM
excréție (-ți-e) s. f., art. excréția (-ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (-ți-i-)
excrețiilor
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. DOOM
excréție (-ți-e) s. f., art. excréția (-ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (-ți-i-)
excrețiune
EXCREȚIÚNE s.f. v. excreție.
excrocherie
EXCROCHERÍE s.f. v. escrocherie.
excurs
EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus. DOOM
excúrs s. n., pl. excúrsuri
excursia
EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio. DOOM
excúrsie (-si-e) s. f., art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)
excursie
EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio. DOOM
excúrsie (-si-e) s. f., art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)
excursiei
EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio. DOOM
excúrsie (-si-e) s. f., art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)
excursii
EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio. DOOM
excúrsie (-si-e) s. f., art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)
excursiile
EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio. DOOM
excúrsie (-si-e) s. f., art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)
excursiilor
EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio. DOOM
excúrsie (-si-e) s. f., art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)
excursionist
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursionista
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursioniste
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursionistei
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursionistele
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursionistelor
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursionistul
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursionistului
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursioniști
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursioniștii
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursioniștilor
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste. DOOM
excursionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. excursionístei; pl. excursioníste
excursiune
EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] – Din fr. excursion, lat. excursio. DOOM
excúrsie (-si-e) s. f., art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)
excursiv
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursiva
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursive
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursivei
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursivele
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursivelor
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursivi
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursivii
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursivilor
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursivul
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursivului
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].
excursul
EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus. DOOM
excúrs s. n., pl. excúrsuri
excursului
EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus. DOOM
excúrs s. n., pl. excúrsuri
excursuri
EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus. DOOM
excúrs s. n., pl. excúrsuri
excursurile
EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus. DOOM
excúrs s. n., pl. excúrsuri
excursurilor
EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus. DOOM
excúrs s. n., pl. excúrsuri
excursus
EXCÚRSUS s.n. v. excurs (2) [în DN].
exeat
EXEÁT s.n. Învoire dată de un episcop catolic unui preot de a ieși din dioceza sa. ♦ (Fam.; ironic) Învoire dată cuiva de a pleca; concediere. [Pron. -xe-at. / < lat. exeat – să iasă].
exeatul
EXEÁT s.n. Învoire dată de un episcop catolic unui preot de a ieși din dioceza sa. ♦ (Fam.; ironic) Învoire dată cuiva de a pleca; concediere. [Pron. -xe-at. / < lat. exeat – să iasă].
exeatului
EXEÁT s.n. Învoire dată de un episcop catolic unui preot de a ieși din dioceza sa. ♦ (Fam.; ironic) Învoire dată cuiva de a pleca; concediere. [Pron. -xe-at. / < lat. exeat – să iasă].
exeaturi
EXEÁT s.n. Învoire dată de un episcop catolic unui preot de a ieși din dioceza sa. ♦ (Fam.; ironic) Învoire dată cuiva de a pleca; concediere. [Pron. -xe-at. / < lat. exeat – să iasă].
exeaturile
EXEÁT s.n. Învoire dată de un episcop catolic unui preot de a ieși din dioceza sa. ♦ (Fam.; ironic) Învoire dată cuiva de a pleca; concediere. [Pron. -xe-at. / < lat. exeat – să iasă].
exeaturilor
EXEÁT s.n. Învoire dată de un episcop catolic unui preot de a ieși din dioceza sa. ♦ (Fam.; ironic) Învoire dată cuiva de a pleca; concediere. [Pron. -xe-at. / < lat. exeat – să iasă].
execra
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrabil
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabila
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabile
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabilei
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabilele
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabilelor
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabili
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabilii
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabililor
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabilul
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrabilului
EXECRÁBIL, -Ă, execrabili, -e, adj. Respingător, detestabil, dezgustător, oribil. – Din fr. exécrable, lat. execrabilis. DOOM
execrábil (-xe-cra-) adj. m., pl. execrábili; f. execrábilă, pl. execrábile
execrai
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execram
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrare
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrare
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.
execrară
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrarăm
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrarăți
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrase
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrasem
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execraseră
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execraserăm
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execraserăți
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execraseși
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execraseți
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrat
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrat
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.
execrau
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrași
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrați
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrația
EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. – Din fr. exécration. DOOM
execráție (rar) (-xe-cra-ți-e) s. f., art. execráția (-ți-a), g.-d. art. execráției; pl. execráții, art. execráțiile (-ți-i-)
execrație
EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. – Din fr. exécration. DOOM
execráție (rar) (-xe-cra-ți-e) s. f., art. execráția (-ți-a), g.-d. art. execráției; pl. execráții, art. execráțiile (-ți-i-)
execrației
EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. – Din fr. exécration. DOOM
execráție (rar) (-xe-cra-ți-e) s. f., art. execráția (-ți-a), g.-d. art. execráției; pl. execráții, art. execráțiile (-ți-i-)
execrații
EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. – Din fr. exécration. DOOM
execráție (rar) (-xe-cra-ți-e) s. f., art. execráția (-ți-a), g.-d. art. execráției; pl. execráții, art. execráțiile (-ți-i-)
execrațiile
EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. – Din fr. exécration. DOOM
execráție (rar) (-xe-cra-ți-e) s. f., art. execráția (-ți-a), g.-d. art. execráției; pl. execráții, art. execráțiile (-ți-i-)
execrațiilor
EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. – Din fr. exécration. DOOM
execráție (rar) (-xe-cra-ți-e) s. f., art. execráția (-ți-a), g.-d. art. execráției; pl. execráții, art. execráțiile (-ți-i-)
execrațiune
EXECRAȚIÚNE s.f. v. execrație.
execrează
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrez
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execreze
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrezi
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrând
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execrînd
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari. DOOM
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză
execut
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executa
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executabil
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabila
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabile
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabilei
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabilele
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabilelor
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabili
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabilii
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabililor
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabilul
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executabilului
EXECUTÁBIL, -Ă, executabili, -e, adj. Care poate fi executat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutable. DOOM
executábil [x pron. gz] adj. m., pl. executábili; f. executábilă, pl. executábile
executai
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executam
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executant
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executanta
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executante
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executantei
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executantele
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executantelor
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executantul
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executantului
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executanți
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executanții
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executanților
EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant. DOOM
!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte
executare
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executare
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (prevăzută de lege, de un contract, de o hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa. DOOM
executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri
executarea
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (prevăzută de lege, de un contract, de o hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa. DOOM
executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri
executară
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executarăm
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executarăți
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executase
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executasem
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executaseră
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executaserăm
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executaserăți
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executaseși
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executaseți
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executat
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executat
EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.
executau
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executași
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executați
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
execute
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executiv
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executiva
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executive
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executivei
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executivele
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executivelor
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executivi
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executivii
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executivilor
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executivul
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executivului
EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor superioare. ◊ (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern și din întreg aparatul administrativ, în frunte cu șeful statului, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separației puterilor. Organ executiv (și substantivat, n.) = organ care exercită puterea executivă într-un stat. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif. DOOM
*executív2 [x pron. gz] s. n., pl. executíve
executoare
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executoarea
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executoarei
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executoarele
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executoarelor
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executor
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executori
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executoria
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executorie
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executoriei
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executorii
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executorii
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executoriii
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executoriile
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executoriilor
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executorilor
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executoriu
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executoriul
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executoriului
EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. DOOM
executóriu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. rĭu] adj. m., f. executórie (-ri-e); pl. m. și f. executórii
executorul
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executorului
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. DOOM
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executând
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executînd
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executări
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (prevăzută de lege, de un contract, de o hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa. DOOM
executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri
executării
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (prevăzută de lege, de un contract, de o hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa. DOOM
executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri
executările
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (prevăzută de lege, de un contract, de o hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa. DOOM
executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri
executărilor
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (prevăzută de lege, de un contract, de o hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa. DOOM
executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri
execuți
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter. DOOM
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
execuția
EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. DOOM
execúție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. execúția (-ți-a), g.-d. art. execúției; pl. execúții, art. execúțiile (-ți-i-)
execuție
EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. DOOM
execúție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. execúția (-ți-a), g.-d. art. execúției; pl. execúții, art. execúțiile (-ți-i-)
execuției
EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. DOOM
execúție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. execúția (-ți-a), g.-d. art. execúției; pl. execúții, art. execúțiile (-ți-i-)
execuții
EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. DOOM
execúție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. execúția (-ți-a), g.-d. art. execúției; pl. execúții, art. execúțiile (-ți-i-)
execuțiile
EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. DOOM
execúție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. execúția (-ți-a), g.-d. art. execúției; pl. execúții, art. execúțiile (-ți-i-)
execuțiilor
EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. DOOM
execúție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. execúția (-ți-a), g.-d. art. execúției; pl. execúții, art. execúțiile (-ți-i-)
execuțiune
EXECUȚIÚNE s.f. v. execuție.
exedra
EXÉDRĂ, exedre, s. f. 1. Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune, de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc într-un parc. – Din lat. exedra, fr. exèdre. DOOM
exédră (-xe-dră) s. f., g.-d. art. exédrei; pl. exédre
exedre
EXÉDRĂ, exedre, s. f. 1. Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune, de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc într-un parc. – Din lat. exedra, fr. exèdre. DOOM
exédră (-xe-dră) s. f., g.-d. art. exédrei; pl. exédre
exedrei
EXÉDRĂ, exedre, s. f. 1. Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune, de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc într-un parc. – Din lat. exedra, fr. exèdre. DOOM
exédră (-xe-dră) s. f., g.-d. art. exédrei; pl. exédre
exedrele
EXÉDRĂ, exedre, s. f. 1. Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune, de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc într-un parc. – Din lat. exedra, fr. exèdre. DOOM
exédră (-xe-dră) s. f., g.-d. art. exédrei; pl. exédre
exedrelor
EXÉDRĂ, exedre, s. f. 1. Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune, de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc într-un parc. – Din lat. exedra, fr. exèdre. DOOM
exédră (-xe-dră) s. f., g.-d. art. exédrei; pl. exédre
exeget
EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. DOOM
exegét s. m., pl. exegéți
exegetic
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegetica
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegetice
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegeticei
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegeticele
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegeticelor
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegetici
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegeticii
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegeticilor
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegeticul
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegeticului
EXEGÉTIC, -Ă, exegetici, -ce, adj. Care explică, interpretează; care ține de exegeză, privitor la exegeză, care se bazează pe exegeză. – Din fr. exégétique. DOOM
exegétic adj. m., pl. exegétici; f. exegétică, pl. exegétice
exegetul
EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. DOOM
exegét s. m., pl. exegéți
exegetului
EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. DOOM
exegét s. m., pl. exegéți
exegeza
EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse. DOOM
exegéză s. f., g.-d. art. exegézei; pl. exegéze
exegeze
EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse. DOOM
exegéză s. f., g.-d. art. exegézei; pl. exegéze
exegezei
EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse. DOOM
exegéză s. f., g.-d. art. exegézei; pl. exegéze
exegezele
EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse. DOOM
exegéză s. f., g.-d. art. exegézei; pl. exegéze
exegezelor
EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse. DOOM
exegéză s. f., g.-d. art. exegézei; pl. exegéze
exegeți
EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. DOOM
exegét s. m., pl. exegéți
exegeții
EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. DOOM
exegét s. m., pl. exegéți
exegeților
EXEGÉT, exegeți, s. m. Persoană care practică exegeza; specialist în exegeză. – Din fr. exégète. DOOM
exegét s. m., pl. exegéți
exemplar
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplar
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium. DOOM
exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre
exemplara
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplare
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplare
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium. DOOM
exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre
exemplarei
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplarele
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplarele
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium. DOOM
exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre
exemplarelor
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplarelor
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium. DOOM
exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre
exemplari
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplarii
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplarilor
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplaritate
EXEMPLARITÁTE s. f. Caracterul unui lucru corect, exemplar2. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplarité. DOOM
exemplaritáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplaritắții
exemplaritatea
EXEMPLARITÁTE s. f. Caracterul unui lucru corect, exemplar2. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplarité. DOOM
exemplaritáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplaritắții
exemplarități
EXEMPLARITÁTE s. f. Caracterul unui lucru corect, exemplar2. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplarité. DOOM
exemplaritáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplaritắții
exemplarității
EXEMPLARITÁTE s. f. Caracterul unui lucru corect, exemplar2. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplarité. DOOM
exemplaritáte [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplaritắții
exemplarul
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplarul
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium. DOOM
exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre
exemplarului
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris. DOOM
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplarului
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium. DOOM
exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre
exemple
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exemplele
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exemplelor
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exempli
EXEMPLI GRATIA loc. adv. După cum arată exemplele; de exemplu. [< lat. exempli gratia].
exemplific
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplifica
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificai
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificam
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificare
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificare
EXEMPLIFICÁRE, exemplificări, s. f. Acțiunea de a exemplifica și rezultatul ei. [Pr.: eg-zem-] – V. exemplifica. DOOM
exemplificáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplificắrii; pl. exemplificắri
exemplificarea
EXEMPLIFICÁRE, exemplificări, s. f. Acțiunea de a exemplifica și rezultatul ei. [Pr.: eg-zem-] – V. exemplifica. DOOM
exemplificáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplificắrii; pl. exemplificắri
exemplificară
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificarăm
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificarăți
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificase
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificasem
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificaseră
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificaserăm
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificaserăți
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificaseși
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificaseți
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificat
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificat
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificata
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificate
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificatei
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificatele
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificatelor
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificativ
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativa
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificative
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativei
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativele
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativelor
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativi
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativii
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativilor
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativul
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificativului
EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo].
exemplificatoare
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatoarea
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatoarei
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatoarele
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatoarelor
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificator
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatori
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatorii
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatorilor
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatorul
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatorului
EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care exemplifică. [Cf. it. esemplificatore].
exemplificatul
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificatului
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificau
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificași
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificați
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificați
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificații
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplificaților
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu).
exemplifice
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplifici
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificând
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificînd
EXEMPLIFICÁ, exemplífic, vb. I. Tranz. A lămuri, a demonstra, a ilustra prin exemple. [Pr.: eg-zem-] – Din it. esemplificare (după exemplu). DOOM
exemplificá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exemplífică
exemplificări
EXEMPLIFICÁRE, exemplificări, s. f. Acțiunea de a exemplifica și rezultatul ei. [Pr.: eg-zem-] – V. exemplifica. DOOM
exemplificáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplificắrii; pl. exemplificắri
exemplificării
EXEMPLIFICÁRE, exemplificări, s. f. Acțiunea de a exemplifica și rezultatul ei. [Pr.: eg-zem-] – V. exemplifica. DOOM
exemplificáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplificắrii; pl. exemplificắri
exemplificările
EXEMPLIFICÁRE, exemplificări, s. f. Acțiunea de a exemplifica și rezultatul ei. [Pr.: eg-zem-] – V. exemplifica. DOOM
exemplificáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplificắrii; pl. exemplificắri
exemplificărilor
EXEMPLIFICÁRE, exemplificări, s. f. Acțiunea de a exemplifica și rezultatul ei. [Pr.: eg-zem-] – V. exemplifica. DOOM
exemplificáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exemplificắrii; pl. exemplificắri
exemplu
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exemplul
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exemplului
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exempluri
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exemplurile
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exemplurilor
EXÉMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model; pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva). 2. Caz sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. éxemple, lat. exemplum. DOOM
exémplu [x pron. gz] s. n., art. exémplul; pl. exémple
exempt
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exempta
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exempte
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exemptei
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exemptele
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exemptelor
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exemptul
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exemptului
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exempți
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exempție
EXÉMPȚIE s.f. v. exempțiune.
exempții
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exempților
EXÉMPT, -Ă adj. (Jur.) Care nu este supus unei obligații, liber de ceva. [< lat. exemptus, fr. exempt]. DOOM
!exémpt [x pron. gz] adj. m., pl. exémpți; f. exémptă (-xemp-tă), pl. exémpte
exempțiune
EXEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. [Var. exempție s.f. / < lat. exemptio, fr. exemption].
exempțiunea
EXEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. [Var. exempție s.f. / < lat. exemptio, fr. exemption].
exempțiuni
EXEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. [Var. exempție s.f. / < lat. exemptio, fr. exemption].
exempțiunii
EXEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. [Var. exempție s.f. / < lat. exemptio, fr. exemption].
exenterație
EXENTERÁȚIE s.f. (Med.) Ieșirea intestinelor din cavitatea peritoneală. V. eventrație, eviscerație. ♦ Ablațiune a intestinelor în abator. [Pron. eg-zen-. / < fr. exentération, cf. lat. ex – în afară, gr. enteron – intestin].
exequatur
EXEQUÁTUR s.n. invar. Autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. [Pron. ex-sec-vá-. / < fr. exequatur, cf. lat. exsequatur – să execute]. DOOM
exequátur (lat.) [qu pron. cv] (-qua-) s. n.
exequaturul
EXEQUÁTUR s.n. invar. Autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. [Pron. ex-sec-vá-. / < fr. exequatur, cf. lat. exsequatur – să execute]. DOOM
exequátur (lat.) [qu pron. cv] (-qua-) s. n.
exequaturului
EXEQUÁTUR s.n. invar. Autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. [Pron. ex-sec-vá-. / < fr. exequatur, cf. lat. exsequatur – să execute]. DOOM
exequátur (lat.) [qu pron. cv] (-qua-) s. n.
exercita
EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare. DOOM
exercitá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exércită
exercitare
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita. DOOM
exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri
exercitarea
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita. DOOM
exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri
exercitat
EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.
exercitări
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita. DOOM
exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri
exercitării
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita. DOOM
exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri
exercitările
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita. DOOM
exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri
exercitărilor
EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita. DOOM
exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri
exerciții
EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. DOOM
exercíțiu [x pron. gz, țiu pron. țiu] s. n., art. exercíțiul; pl. exercíții, art. exercíțiile (-ți-i-)
exercițiile
EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. DOOM
exercíțiu [x pron. gz, țiu pron. țiu] s. n., art. exercíțiul; pl. exercíții, art. exercíțiile (-ți-i-)
exercițiilor
EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. DOOM
exercíțiu [x pron. gz, țiu pron. țiu] s. n., art. exercíțiul; pl. exercíții, art. exercíțiile (-ți-i-)
exercițiu
EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. DOOM
exercíțiu [x pron. gz, țiu pron. țiu] s. n., art. exercíțiul; pl. exercíții, art. exercíțiile (-ți-i-)
exercițiul
EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. DOOM
exercíțiu [x pron. gz, țiu pron. țiu] s. n., art. exercíțiul; pl. exercíții, art. exercíțiile (-ți-i-)
exercițiului
EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium. DOOM
exercíțiu [x pron. gz, țiu pron. țiu] s. n., art. exercíțiul; pl. exercíții, art. exercíțiile (-ți-i-)
exereza
EXERÉZĂ, exereze, s. f. (Med.) Ablațiune. – Din fr. exérèse. DOOM
exeréză s. f., g.-d. art. exerézei; pl. exeréze
exereze
EXERÉZĂ, exereze, s. f. (Med.) Ablațiune. – Din fr. exérèse. DOOM
exeréză s. f., g.-d. art. exerézei; pl. exeréze
exerezei
EXERÉZĂ, exereze, s. f. (Med.) Ablațiune. – Din fr. exérèse. DOOM
exeréză s. f., g.-d. art. exerézei; pl. exeréze
exerezele
EXERÉZĂ, exereze, s. f. (Med.) Ablațiune. – Din fr. exérèse. DOOM
exeréză s. f., g.-d. art. exerézei; pl. exeréze
exerezelor
EXERÉZĂ, exereze, s. f. (Med.) Ablațiune. – Din fr. exérèse. DOOM
exeréză s. f., g.-d. art. exerézei; pl. exeréze
exerga
EXÉRGĂ, exerge, s. f. Mic spațiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripție. ♦ Inscripție, nume, dată etc. gravate pe o medalie. – Din fr. exergue. DOOM
exérgă s. f., g.-d. art. exérgei; pl. exérge
exerge
EXÉRGĂ, exerge, s. f. Mic spațiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripție. ♦ Inscripție, nume, dată etc. gravate pe o medalie. – Din fr. exergue. DOOM
exérgă s. f., g.-d. art. exérgei; pl. exérge
exergei
EXÉRGĂ, exerge, s. f. Mic spațiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripție. ♦ Inscripție, nume, dată etc. gravate pe o medalie. – Din fr. exergue. DOOM
exérgă s. f., g.-d. art. exérgei; pl. exérge
exergele
EXÉRGĂ, exerge, s. f. Mic spațiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripție. ♦ Inscripție, nume, dată etc. gravate pe o medalie. – Din fr. exergue. DOOM
exérgă s. f., g.-d. art. exérgei; pl. exérge
exergelor
EXÉRGĂ, exerge, s. f. Mic spațiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripție. ♦ Inscripție, nume, dată etc. gravate pe o medalie. – Din fr. exergue. DOOM
exérgă s. f., g.-d. art. exérgei; pl. exérge
exergia
EXERGÍE s.f. (Fiz.) Parte a energiei care poate fi transformată în orice formă de energie. [Gen. -iei. / < fr. exergie].
exergie
EXERGÍE s.f. (Fiz.) Parte a energiei care poate fi transformată în orice formă de energie. [Gen. -iei. / < fr. exergie].
exergiei
EXERGÍE s.f. (Fiz.) Parte a energiei care poate fi transformată în orice formă de energie. [Gen. -iei. / < fr. exergie].
exergii
EXERGÍE s.f. (Fiz.) Parte a energiei care poate fi transformată în orice formă de energie. [Gen. -iei. / < fr. exergie].
exersa
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersai
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersam
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersare
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersare
EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa. DOOM
exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri
exersarea
EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa. DOOM
exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri
exersară
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersarăm
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersarăți
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersase
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersasem
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersaseră
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersaserăm
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersaserăți
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersaseși
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersaseți
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersat
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersat
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersata
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersate
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersatei
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersatele
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersatelor
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersatul
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersatului
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersau
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersași
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersați
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersați
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersații
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersaților
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.
exersează
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersez
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exerseze
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersezi
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersând
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersînd
EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. DOOM
exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză
exersări
EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa. DOOM
exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri
exersării
EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa. DOOM
exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri
exersările
EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa. DOOM
exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri
exersărilor
EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa. DOOM
exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri
exert
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exerta
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exerte
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exertei
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exertele
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exertelor
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exertul
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exertului
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exerți
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exerții
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exerților
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. DOOM
exért adj. m., pl. exérți; f. exértă, pl. exérte
exfolia
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliai
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliam
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliară
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliarăm
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliarăți
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliase
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliasem
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliaseră
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliaserăm
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliaserăți
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliaseși
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliaseți
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliat
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliat
EXFOLIÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. tr. (Metal.) A lamina în foi subțiri. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. exfoliare, cf. fr. exfolier].
exfoliau
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliază
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliași
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliați
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliația
EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere sub formă de lamele subțiri a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilaj sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation. DOOM
exfoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. exfoliáția (-ți-a), g.-d. art. exfoliáției; pl. exfoliáții, art. exfoliáțiile (-ți-i-)
exfoliație
EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere sub formă de lamele subțiri a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilaj sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation. DOOM
exfoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. exfoliáția (-ți-a), g.-d. art. exfoliáției; pl. exfoliáții, art. exfoliáțiile (-ți-i-)
exfoliației
EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere sub formă de lamele subțiri a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilaj sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation. DOOM
exfoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. exfoliáția (-ți-a), g.-d. art. exfoliáției; pl. exfoliáții, art. exfoliáțiile (-ți-i-)
exfoliații
EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere sub formă de lamele subțiri a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilaj sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation. DOOM
exfoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. exfoliáția (-ți-a), g.-d. art. exfoliáției; pl. exfoliáții, art. exfoliáțiile (-ți-i-)
exfoliațiile
EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere sub formă de lamele subțiri a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilaj sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation. DOOM
exfoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. exfoliáția (-ți-a), g.-d. art. exfoliáției; pl. exfoliáții, art. exfoliáțiile (-ți-i-)
exfoliațiilor
EXFOLIÁȚIE, exfoliații, s. f. 1. (Med.) Desprindere sub formă de lamele subțiri a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilaj sau tendon necrozat. 2. Cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. ♦ Desprindere de foi subțiri de la suprafața unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation. DOOM
exfoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. exfoliáția (-ți-a), g.-d. art. exfoliáției; pl. exfoliáții, art. exfoliáțiile (-ți-i-)
exfoliațiune
EXFOLIAȚIÚNE s.f. v. exfoliație.
exfolie
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliem
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliere
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliere
EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia. DOOM
exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri
exfolierea
EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia. DOOM
exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri
exfolieri
EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia. DOOM
exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri
exfolierii
EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia. DOOM
exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri
exfolierile
EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia. DOOM
exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri
exfolierilor
EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia. DOOM
exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri
exfoliez
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfolieze
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliezi
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exfoliind
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. DOOM
exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)
exhaustiune
EXHAUSTIÚNE s.f. (Liv.) Epuizare completă, sleire. [Pron. -ha-us-ti-u-. / cf. lat. exhaustio, fr. exhaustion]. DOOM
exhaustiúne (rar) (-ha-us-ti-u-) s. f., g.-d. art. exhaustiúnii
exhaustiv
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustiva
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustive
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustivei
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustivele
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustivelor
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustivi
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustivii
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustivilor
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustivitate
EXHAUSTIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi exhaustiv; metodă exhaustivă. [Pr.: -ha-us-] – Exhaustiv + suf. -itate. DOOM
exhaustivitáte (-ha-us-) s. f., g.-d. art. exhaustivitắții
exhaustivitatea
EXHAUSTIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi exhaustiv; metodă exhaustivă. [Pr.: -ha-us-] – Exhaustiv + suf. -itate. DOOM
exhaustivitáte (-ha-us-) s. f., g.-d. art. exhaustivitắții
exhaustivități
EXHAUSTIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi exhaustiv; metodă exhaustivă. [Pr.: -ha-us-] – Exhaustiv + suf. -itate. DOOM
exhaustivitáte (-ha-us-) s. f., g.-d. art. exhaustivitắții
exhaustivității
EXHAUSTIVITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi exhaustiv; metodă exhaustivă. [Pr.: -ha-us-] – Exhaustiv + suf. -itate. DOOM
exhaustivitáte (-ha-us-) s. f., g.-d. art. exhaustivitắții
exhaustivul
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustivului
EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif. DOOM
exhaustív (-ha-us-) adj. m., pl. exhaustívi; f. exhaustívă, pl. exhaustíve
exhaustoare
EXHAUSTÓR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea forțată a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o încăpere, dintr-o nișă, dintr-o exploatare minieră subterană etc. 2. Dispozitiv pentru alimentarea carburatorului. [Acc. și: exhaústor. – Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhausteur. DOOM
exhaustór (-ha-us-) s. n., pl. exhaustoáre
exhaustoarele
EXHAUSTÓR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea forțată a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o încăpere, dintr-o nișă, dintr-o exploatare minieră subterană etc. 2. Dispozitiv pentru alimentarea carburatorului. [Acc. și: exhaústor. – Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhausteur. DOOM
exhaustór (-ha-us-) s. n., pl. exhaustoáre
exhaustoarelor
EXHAUSTÓR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea forțată a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o încăpere, dintr-o nișă, dintr-o exploatare minieră subterană etc. 2. Dispozitiv pentru alimentarea carburatorului. [Acc. și: exhaústor. – Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhausteur. DOOM
exhaustór (-ha-us-) s. n., pl. exhaustoáre
exhaustor
EXHAUSTÓR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea forțată a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o încăpere, dintr-o nișă, dintr-o exploatare minieră subterană etc. 2. Dispozitiv pentru alimentarea carburatorului. [Acc. și: exhaústor. – Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhausteur. DOOM
exhaustór (-ha-us-) s. n., pl. exhaustoáre
exhaustor
EXHAUSTÓR s.n. 1. Ventilator centrifugal folosit la absorbirea aerului sau a altor gaze din încăperi închise. 2. Dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / < fr. exhausteur, cf. lat. exhaustorius].
exhaustorul
EXHAUSTÓR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea forțată a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o încăpere, dintr-o nișă, dintr-o exploatare minieră subterană etc. 2. Dispozitiv pentru alimentarea carburatorului. [Acc. și: exhaústor. – Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhausteur. DOOM
exhaustór (-ha-us-) s. n., pl. exhaustoáre
exhaustorului
EXHAUSTÓR, exhaustoare, s. n. 1. Ventilator folosit la evacuarea forțată a gazelor, a suspensiilor de particule solide din aer etc. dintr-o încăpere, dintr-o nișă, dintr-o exploatare minieră subterană etc. 2. Dispozitiv pentru alimentarea carburatorului. [Acc. și: exhaústor. – Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhausteur. DOOM
exhaustór (-ha-us-) s. n., pl. exhaustoáre
exhiba
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere. DOOM
exhibá (a exhiba) (livr.) vb., ind. prez. 3 exhíbă
exhiba
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibai
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibam
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibare
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibare
EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibarea
EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibară
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibarăm
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibarăți
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibase
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibasem
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibaseră
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibaserăm
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibaserăți
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibaseși
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibaseți
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibat
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibat
EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibau
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibași
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibați
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibează
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibez
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibeze
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibezi
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibitoria
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitorie
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitoriei
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitorii
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitoriii
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitoriile
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitoriilor
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitoriu
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitoriul
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibitoriului
EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Livr.) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. DOOM
exhibitóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. exhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. exhibitórii
exhibiția
EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție. DOOM
exhibíție (-ți-e) s. f., art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)
exhibiție
EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție. DOOM
exhibíție (-ți-e) s. f., art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)
exhibiției
EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție. DOOM
exhibíție (-ți-e) s. f., art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)
exhibiții
EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție. DOOM
exhibíție (-ți-e) s. f., art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)
exhibițiile
EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție. DOOM
exhibíție (-ți-e) s. f., art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)
exhibițiilor
EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție. DOOM
exhibíție (-ți-e) s. f., art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)
exhibiționism
EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme. DOOM
exhibiționísm (-ți-o-) s. n.
exhibiționismul
EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme. DOOM
exhibiționísm (-ți-o-) s. n.
exhibiționismului
EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme. DOOM
exhibiționísm (-ți-o-) s. n.
exhibiționist
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționista
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționiste
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționistei
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționistele
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționistelor
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționistul
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționistului
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționiști
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționiștii
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibiționiștilor
EXHIBIȚIONÍST, -Ă, exhibiționiști, -ste, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care practică exhibiționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionniste. DOOM
exhibiționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. exhibiționístei; pl. exhibiționíste
exhibițiune
EXHIBIȚIÚNE s. f. v. exhibiție. DOOM
exhibíție (-ți-e) s. f., art. exhibíția (-ți-a), g.-d. art. exhibíției; pl. exhibíții, art. exhibíțiile (-ți-i-)
exhibând
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibînd
EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibări
EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibării
EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibările
EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhibărilor
EXHIBÁ, exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
exhorta
EXHORTÁ vb. I. v. exorta.
exhortare
EXHORTÁRE s.f. v. exortare.
exhortat
EXHORTÁ vb. I. v. exorta.
exhortație
EXHORTÁȚIE s.f. v. exortație.
exhortațiune
EXHORTAȚIÚNE s.f. v. exortație.
exhuma
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumai
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumam
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumare
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumare
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma. DOOM
exhumáre s. f., g.-d. art. exhumắrii; pl. exhumắri
exhumarea
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma. DOOM
exhumáre s. f., g.-d. art. exhumắrii; pl. exhumắri
exhumară
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumarăm
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumarăți
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumase
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumasem
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumaseră
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumaserăm
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumaserăți
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumaseși
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumaseți
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumat
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumat
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. (Rar) A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare.
exhumau
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumași
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumați
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumația
EXHUMÁȚIE s.f. (Liv.) Exhumare. [< fr. exhumation].
exhumație
EXHUMÁȚIE s.f. (Liv.) Exhumare. [< fr. exhumation].
exhumației
EXHUMÁȚIE s.f. (Liv.) Exhumare. [< fr. exhumation].
exhumații
EXHUMÁȚIE s.f. (Liv.) Exhumare. [< fr. exhumation].
exhumațiile
EXHUMÁȚIE s.f. (Liv.) Exhumare. [< fr. exhumation].
exhumațiilor
EXHUMÁȚIE s.f. (Liv.) Exhumare. [< fr. exhumation].
exhumează
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumez
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumeze
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumezi
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumând
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumînd
EXHUMÁ, exhumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. DOOM
exhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 exhumeáză
exhumări
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma. DOOM
exhumáre s. f., g.-d. art. exhumắrii; pl. exhumắri
exhumării
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma. DOOM
exhumáre s. f., g.-d. art. exhumắrii; pl. exhumắri
exhumările
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma. DOOM
exhumáre s. f., g.-d. art. exhumắrii; pl. exhumắri
exhumărilor
EXHUMÁRE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma. DOOM
exhumáre s. f., g.-d. art. exhumắrii; pl. exhumắri
exie
-EXÍE Element secund de compunere savantă cu sensul de „stare”. [< fr. -exie, cf. gr. heksis].
exig
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exige
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigea
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigeai
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigeam
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigeau
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigeați
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigem
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigent
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigenta
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigente
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigentei
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigentele
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigentelor
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigentul
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigentului
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigența
EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. DOOM
exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe
exigențe
EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. DOOM
exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe
exigenței
EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. DOOM
exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe
exigențele
EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. DOOM
exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe
exigențelor
EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. DOOM
exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe
exigenți
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigenții
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigenților
EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis. DOOM
exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte
exigere
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigere
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger.
exigeți
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigi
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigibil
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibila
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibile
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibilei
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibilele
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibilelor
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibili
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibilii
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibililor
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibilitate
EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité. DOOM
exigibilitáte s. f., g.-d. art. exigibilitắții
exigibilitatea
EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité. DOOM
exigibilitáte s. f., g.-d. art. exigibilitắții
exigibilități
EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité. DOOM
exigibilitáte s. f., g.-d. art. exigibilitắții
exigibilității
EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité. DOOM
exigibilitáte s. f., g.-d. art. exigibilitắții
exigibilul
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibilului
EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible. DOOM
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigua
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exigue
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exiguei
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exiguele
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exiguelor
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exigui
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exiguii
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exiguilor
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exiguitate
EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis. DOOM
exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắți
exiguitatea
EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis. DOOM
exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắți
exiguități
EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis. DOOM
exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắți
exiguității
EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis. DOOM
exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắți
exiguitățile
EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis. DOOM
exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắți
exiguităților
EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis. DOOM
exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắți
exiguu
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exiguul
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exiguului
EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus. DOOM
*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)
exigând
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigînd
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exigă
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DOOM
exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)
exil
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exila
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilai
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilam
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilare
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilare
EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila. DOOM
exiláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilắrii; pl. exilắri
exilarea
EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila. DOOM
exiláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilắrii; pl. exilắri
exilarh
EXILÁRH, exilarhi, s. m. Șeful politic al evreilor aflați în captivitatea babilonică. – Din fr. exilarque. DOOM
!exilárh (-xi-larh/-xil-arh) s. m., pl. exilárhi
exilarhi
EXILÁRH, exilarhi, s. m. Șeful politic al evreilor aflați în captivitatea babilonică. – Din fr. exilarque. DOOM
!exilárh (-xi-larh/-xil-arh) s. m., pl. exilárhi
exilarhii
EXILÁRH, exilarhi, s. m. Șeful politic al evreilor aflați în captivitatea babilonică. – Din fr. exilarque. DOOM
!exilárh (-xi-larh/-xil-arh) s. m., pl. exilárhi
exilarhilor
EXILÁRH, exilarhi, s. m. Șeful politic al evreilor aflați în captivitatea babilonică. – Din fr. exilarque. DOOM
!exilárh (-xi-larh/-xil-arh) s. m., pl. exilárhi
exilarhul
EXILÁRH, exilarhi, s. m. Șeful politic al evreilor aflați în captivitatea babilonică. – Din fr. exilarque. DOOM
!exilárh (-xi-larh/-xil-arh) s. m., pl. exilárhi
exilarhului
EXILÁRH, exilarhi, s. m. Șeful politic al evreilor aflați în captivitatea babilonică. – Din fr. exilarque. DOOM
!exilárh (-xi-larh/-xil-arh) s. m., pl. exilárhi
exilară
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilarăm
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilarăți
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilase
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilasem
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilaseră
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilaserăm
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilaserăți
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilaseși
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilaseți
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilat
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilat
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilata
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilate
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilatei
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilatele
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilatelor
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilatul
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilatului
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilau
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilași
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilați
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilați
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilații
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exilaților
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
exile
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exilează
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilele
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exilelor
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exilez
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exileze
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilezi
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilul
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exilului
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exiluri
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exilurile
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exilurilor
EXÍL, exiluri, s. n. 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. DOOM
exíl [x pron. gz] s. n., pl. exíluri
exilând
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilînd
EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. DOOM
exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză
exilări
EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila. DOOM
exiláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilắrii; pl. exilắri
exilării
EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila. DOOM
exiláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilắrii; pl. exilắri
exilările
EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila. DOOM
exiláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilắrii; pl. exilắri
exilărilor
EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila. DOOM
exiláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilắrii; pl. exilắri
exima
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximai
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximam
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximare
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximare
EXIMÁRE s.f. (Jur.) Acțiunea de a exima. [< exima].
eximarea
EXIMÁRE s.f. (Jur.) Acțiunea de a exima. [< exima].
eximară
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximarăm
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximarăți
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximase
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximasem
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximaseră
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximaserăm
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximaserăți
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximaseși
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximaseți
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximat
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximat
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximau
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximași
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximați
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximează
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximez
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximeze
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximezi
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximând
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximînd
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligație. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
eximări
EXIMÁRE s.f. (Jur.) Acțiunea de a exima. [< exima].
eximării
EXIMÁRE s.f. (Jur.) Acțiunea de a exima. [< exima].
eximările
EXIMÁRE s.f. (Jur.) Acțiunea de a exima. [< exima].
eximărilor
EXIMÁRE s.f. (Jur.) Acțiunea de a exima. [< exima].
exina
EXÍNĂ, exine, s. f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine.
exindar
exindár (-ri), s. m. – (Înv.) Monedă turcească valorînd un taler și 90 de parale. Ngr. ἐξιντάρια „șaizeci”.
exine
EXÍNĂ, exine, s. f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine.
exinei
EXÍNĂ, exine, s. f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine.
exinele
EXÍNĂ, exine, s. f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine.
exinelor
EXÍNĂ, exine, s. f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine.
exist
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
exista
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existai
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existam
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existare
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existare
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.
existară
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existarăm
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existarăți
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existase
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existasem
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existaseră
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existaserăm
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existaserăți
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existaseși
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existaseți
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existat
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existau
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existași
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existați
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existe
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existent
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existenta
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existente
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existentei
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existentele
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existentelor
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existentul
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existentului
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existența
EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. DOOM
existénță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. existénței; pl. existénțe
existențe
EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. DOOM
existénță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. existénței; pl. existénțe
existenței
EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. DOOM
existénță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. existénței; pl. existénțe
existențele
EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. DOOM
existénță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. existénței; pl. existénțe
existențelor
EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. DOOM
existénță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. existénței; pl. existénțe
existenți
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existențial
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențiala
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențiale
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențialei
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențialele
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențialelor
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențiali
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențialii
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențialilor
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențialism
EXISTENȚIALÍSM s. n. Titulatură aplicată unor filosofii care evidențiază și justifică importanța existenței individuale și caracterul ei ireductibil. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialisme, germ. Existentialismus. DOOM
existențialísm [x pron. gz] (-ți-a-) s. n.
existențialismul
EXISTENȚIALÍSM s. n. Titulatură aplicată unor filosofii care evidențiază și justifică importanța existenței individuale și caracterul ei ireductibil. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialisme, germ. Existentialismus. DOOM
existențialísm [x pron. gz] (-ți-a-) s. n.
existențialismului
EXISTENȚIALÍSM s. n. Titulatură aplicată unor filosofii care evidențiază și justifică importanța existenței individuale și caracterul ei ireductibil. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialisme, germ. Existentialismus. DOOM
existențialísm [x pron. gz] (-ți-a-) s. n.
existențialist
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialist
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialista
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialista
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialiste
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialiste
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistei
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistei
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistele
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistele
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistelor
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistelor
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistul
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistul
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistului
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialistului
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialiști
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialiști
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialiștii
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialiștii
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialiștilor
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialiștilor
EXISTENȚIALÍST, -Ă, existențialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține existențialismului, privitor la existențialism. 2. S. m. și f. Adept al existențialismului. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialiste. DOOM
existențialíst [x pron. gz] (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. existențialíști; adj. f., s. f. existențialístă, pl. existențialíste
existențialul
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existențialului
EXISTENȚIÁL, -Ă, existențiali, -e, adj. Privitor la existență, care ține de existență. [Pr.: eg-zis-ten-ți-al] – Din fr. existentiel. DOOM
existențiál [x pron. gz] (-ți-al) adj. m., pl. existențiáli; f. existențiálă, pl. existențiále
existenții
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existenților
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). DOOM
*existént2 [x pron. gz] s. n.
existând
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
existînd
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
exitus
ÉXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat. DOOM
éxitus (lat.) s. n.
exitusul
ÉXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat. DOOM
éxitus (lat.) s. n.
exitusului
ÉXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat. DOOM
éxitus (lat.) s. n.
exiști
EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere. DOOM
existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă
exlibristică
EXLIBRÍSTICĂ s.f. Colecție de ex-libris; studiul ex-librisurilor. [< ex-libris + -istică].
exmatricula
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculai
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculam
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculare
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculare
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula. DOOM
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri
exmatricularea
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula. DOOM
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri
exmatriculară
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatricularăm
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatricularăți
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculase
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculasem
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculaseră
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculaserăm
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculaserăți
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculaseși
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculaseți
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculat
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculat
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculata
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculate
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculatei
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculatele
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculatelor
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculatul
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculatului
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculau
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculași
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculați
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculați
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculații
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculaților
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
exmatriculează
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculez
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculeze
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculezi
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculând
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculînd
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren. DOOM
exmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculeáză
exmatriculări
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula. DOOM
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri
exmatriculării
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula. DOOM
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri
exmatriculările
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula. DOOM
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri
exmatriculărilor
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula. DOOM
exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri
exo
EXO- Element prim de compunere savantă cu sensul „în afară”. [< fr. exo-, cf. gr. exo].
exobiologia
EXOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în cosmos. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. exobiologie. DOOM
exobiologíe (-bi-o-) s. f., art. exobiología, g.-d. exobiologíi, art. exobiologíei
exobiologie
EXOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în cosmos. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. exobiologie. DOOM
exobiologíe (-bi-o-) s. f., art. exobiología, g.-d. exobiologíi, art. exobiologíei
exobiologiei
EXOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în cosmos. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. exobiologie. DOOM
exobiologíe (-bi-o-) s. f., art. exobiología, g.-d. exobiologíi, art. exobiologíei
exobiologii
EXOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în cosmos. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. exobiologie. DOOM
exobiologíe (-bi-o-) s. f., art. exobiología, g.-d. exobiologíi, art. exobiologíei
exocardiac
EXOCARDIÁC, -Ă adj. (Despre zgomotele inimii) Care se produce în afara cavității cardiace. [Pron. -di-ac. / < fr. exocardiaque].
exocardie
EXOCARDÍE s.f. Ectopie extratoracică a inimii. [Gen. -iei. / < fr. exocardie].
exocarp
EXOCÁRP, exocarpuri, s. n. (Bot.) Epicarp. – Din fr. exocarpe. DOOM
exocárp s. n., pl. exocárpuri
exocarpul
EXOCÁRP, exocarpuri, s. n. (Bot.) Epicarp. – Din fr. exocarpe. DOOM
exocárp s. n., pl. exocárpuri
exocarpului
EXOCÁRP, exocarpuri, s. n. (Bot.) Epicarp. – Din fr. exocarpe. DOOM
exocárp s. n., pl. exocárpuri
exocarpuri
EXOCÁRP, exocarpuri, s. n. (Bot.) Epicarp. – Din fr. exocarpe. DOOM
exocárp s. n., pl. exocárpuri
exocarpurile
EXOCÁRP, exocarpuri, s. n. (Bot.) Epicarp. – Din fr. exocarpe. DOOM
exocárp s. n., pl. exocárpuri
exocarpurilor
EXOCÁRP, exocarpuri, s. n. (Bot.) Epicarp. – Din fr. exocarpe. DOOM
exocárp s. n., pl. exocárpuri
exocarst
EXOCÁRST s.n. (Geol.) Totalitatea proceselor și a formelor carstice existente pe suprafața rocilor. [Cf. fr. exokarst].
exocranian
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocraniana
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocranianul
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocranianului
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocraniene
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocranienei
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocranienele
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocranienelor
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocranieni
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocranienii
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocranienilor
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien].
exocrin
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrina
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrine
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrinei
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrinele
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrinelor
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrini
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrinii
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrinilor
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrinopatie
EXOCRINOPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune datorată disfuncției unei glande exocrine. [Gen. -iei. / < fr. exocrinopathie].
exocrinul
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exocrinului
EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ◊ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. DOOM
exocrín (-xo-crin) adj. m., pl. exocríni; f. exocrínă, pl. exocríne
exod
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.). 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode. DOOM
exód s. n., pl. exóduri
exoderm
EXODÉRM, exoderme, s. n. Țesut vegetal de protecție, format din celule mari poliedrice, situate sub epiderma rădăcinii. – Din fr. exoderme. DOOM
exodérm s. n., pl. exodérme
exoderme
EXODÉRM, exoderme, s. n. Țesut vegetal de protecție, format din celule mari poliedrice, situate sub epiderma rădăcinii. – Din fr. exoderme. DOOM
exodérm s. n., pl. exodérme
exodermele
EXODÉRM, exoderme, s. n. Țesut vegetal de protecție, format din celule mari poliedrice, situate sub epiderma rădăcinii. – Din fr. exoderme. DOOM
exodérm s. n., pl. exodérme
exodermelor
EXODÉRM, exoderme, s. n. Țesut vegetal de protecție, format din celule mari poliedrice, situate sub epiderma rădăcinii. – Din fr. exoderme. DOOM
exodérm s. n., pl. exodérme
exodermul
EXODÉRM, exoderme, s. n. Țesut vegetal de protecție, format din celule mari poliedrice, situate sub epiderma rădăcinii. – Din fr. exoderme. DOOM
exodérm s. n., pl. exodérme
exodermului
EXODÉRM, exoderme, s. n. Țesut vegetal de protecție, format din celule mari poliedrice, situate sub epiderma rădăcinii. – Din fr. exoderme. DOOM
exodérm s. n., pl. exodérme
exodul
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.). 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode. DOOM
exód s. n., pl. exóduri
exodului
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.). 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode. DOOM
exód s. n., pl. exóduri
exoduri
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.). 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode. DOOM
exód s. n., pl. exóduri
exodurile
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.). 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode. DOOM
exód s. n., pl. exóduri
exodurilor
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Emigrare în masă a unei populații, evacuare, refugiere (în timp de război, cataclisme etc.); plecare în număr mare (dintr-o regiune în alta, de la sat la oraș etc.). 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode. DOOM
exód s. n., pl. exóduri
exoelectron
EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-électron. DOOM
exoelectrón s. m., pl. exoelectróni
exoelectroni
EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-électron. DOOM
exoelectrón s. m., pl. exoelectróni
exoelectronii
EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-électron. DOOM
exoelectrón s. m., pl. exoelectróni
exoelectronilor
EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-électron. DOOM
exoelectrón s. m., pl. exoelectróni
exoelectronul
EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-électron. DOOM
exoelectrón s. m., pl. exoelectróni
exoelectronului
EXOELECTRÓN, exoelectroni, s. m. Electron produs prin exoemisie. [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-électron. DOOM
exoelectrón s. m., pl. exoelectróni
exoemisia
EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission. DOOM
exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)
exoemisie
EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission. DOOM
exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)
exoemisiei
EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission. DOOM
exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)
exoemisii
EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission. DOOM
exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)
exoemisiile
EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission. DOOM
exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)
exoemisiilor
EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exoémission. DOOM
exoemísie (-si-e) s. f., art. exoemísia (-si-a), g.-d. art. exoemísiei; pl. exoemísii, art. exoemísiile (-si-i-)
exoenzimă
EXOENZÍMĂ s.f. Enzimă secretată în celule, dar eliminată în lichidele din organism, unde își exercită activitatea. [< fr. exoenzyme].
exoflisea
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exofliseai
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exofliseam
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisească
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exofliseau
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exofliseați
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisesc
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisește
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisești
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisi
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisii
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisim
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisind
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisire
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisiră
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisirăm
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisirăți
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisise
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisisem
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisiseră
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisiserăm
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisiserăți
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisiseși
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisiseți
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisit
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisiși
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflisiți
EXOFLISÍ, exoflisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism ieșit din uz) A concedia (un funcționar) din slujbă; a da afară. A fost exoflisit din minister. CARAGIALE, O. VII 49. ♦ A se descotorosi de cineva. Bate-mi în ușă cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel. CARAGIALE, O. I 196. DOOM
exoflisí (a ~) (înv.) (-xo-fli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exoflisésc, imperf. 3 sg. exofliseá; conj. prez. 3 să exofliseáscă
exoflă
exóflă (-le), s. f. – Carte falsă, carte fără valoare la anumite jocuri de cărți. Ngr. ἐξώφυλλα (Graur, BL, IV, 78). – Der. exoflisi, vb. (a decarta), din ngr. ἐξωφυλλίζω, care ajunge să coincidă cu exoflisi, vb. (a plăti, a scăpa), din ngr. ἐξοφλῶ, aorist ἐξόφλησα (Gáldi 186; Scriban).
exoftalmia
EXOFTALMÍE, exoftalmii, s. f. Proeminență accentuată a globilor oculari în afara orbitelor, constituind un simptom al anumitor boli. – Din fr. exophtalmie. DOOM
!exoftalmíe (e-xof-/ex-of-) s. f., art. exoftalmía, g.-d. art. exoftalmíei; pl. exoftalmíi, art. exoftalmíile
exoftalmic
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmica
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmice
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmicei
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmicele
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmicelor
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmici
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmicii
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmicilor
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmicul
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmicului
EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. – Din fr. exophtalmique. DOOM
*exoftálmic (e-xof-/ex-of-) adj. m., pl. exoftálmici; f. exoftálmică, pl. exoftálmice
exoftalmie
EXOFTALMÍE, exoftalmii, s. f. Proeminență accentuată a globilor oculari în afara orbitelor, constituind un simptom al anumitor boli. – Din fr. exophtalmie. DOOM
!exoftalmíe (e-xof-/ex-of-) s. f., art. exoftalmía, g.-d. art. exoftalmíei; pl. exoftalmíi, art. exoftalmíile
exoftalmiei
EXOFTALMÍE, exoftalmii, s. f. Proeminență accentuată a globilor oculari în afara orbitelor, constituind un simptom al anumitor boli. – Din fr. exophtalmie. DOOM
!exoftalmíe (e-xof-/ex-of-) s. f., art. exoftalmía, g.-d. art. exoftalmíei; pl. exoftalmíi, art. exoftalmíile
exoftalmii
EXOFTALMÍE, exoftalmii, s. f. Proeminență accentuată a globilor oculari în afara orbitelor, constituind un simptom al anumitor boli. – Din fr. exophtalmie. DOOM
!exoftalmíe (e-xof-/ex-of-) s. f., art. exoftalmía, g.-d. art. exoftalmíei; pl. exoftalmíi, art. exoftalmíile
exoftalmiile
EXOFTALMÍE, exoftalmii, s. f. Proeminență accentuată a globilor oculari în afara orbitelor, constituind un simptom al anumitor boli. – Din fr. exophtalmie. DOOM
!exoftalmíe (e-xof-/ex-of-) s. f., art. exoftalmía, g.-d. art. exoftalmíei; pl. exoftalmíi, art. exoftalmíile
exoftalmiilor
EXOFTALMÍE, exoftalmii, s. f. Proeminență accentuată a globilor oculari în afara orbitelor, constituind un simptom al anumitor boli. – Din fr. exophtalmie. DOOM
!exoftalmíe (e-xof-/ex-of-) s. f., art. exoftalmía, g.-d. art. exoftalmíei; pl. exoftalmíi, art. exoftalmíile
exogam
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogama
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogame
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogamei
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogamele
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogamelor
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogami
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogamia
EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile între membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie. DOOM
exogamíe s. f., art. exogamía, g.-d. art. exogamíei; pl. exogamíi, art. exogamíile
exogamie
EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile între membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie. DOOM
exogamíe s. f., art. exogamía, g.-d. art. exogamíei; pl. exogamíi, art. exogamíile
exogamiei
EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile între membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie. DOOM
exogamíe s. f., art. exogamía, g.-d. art. exogamíei; pl. exogamíi, art. exogamíile
exogamii
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogamii
EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile între membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie. DOOM
exogamíe s. f., art. exogamía, g.-d. art. exogamíei; pl. exogamíi, art. exogamíile
exogamiile
EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile între membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie. DOOM
exogamíe s. f., art. exogamía, g.-d. art. exogamíei; pl. exogamíi, art. exogamíile
exogamiilor
EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile între membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie. DOOM
exogamíe s. f., art. exogamía, g.-d. art. exogamíei; pl. exogamíi, art. exogamíile
exogamilor
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogamul
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogamului
EXOGÁM, -Ă, exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. – Din fr. exogame, engl. exogamy.
exogen
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogena
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogene
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogenei
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogenele
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogenelor
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogeni
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogenii
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogenilor
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogenul
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogenului
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorează unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorează unor cauze din afara Pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. DOOM
exogén adj. m., pl. exogéni; f. exogénă, pl. exogéne
exogira
EXOGÍRĂ, exogire, s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele inegale și umboanele răsucite în spirală, existent în jurasicul superior. – Din fr. exogyre. DOOM
exogíră s. f., g.-d. art. exogírei; pl. exogíre
exogire
EXOGÍRĂ, exogire, s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele inegale și umboanele răsucite în spirală, existent în jurasicul superior. – Din fr. exogyre. DOOM
exogíră s. f., g.-d. art. exogírei; pl. exogíre
exogirei
EXOGÍRĂ, exogire, s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele inegale și umboanele răsucite în spirală, existent în jurasicul superior. – Din fr. exogyre. DOOM
exogíră s. f., g.-d. art. exogírei; pl. exogíre
exogirele
EXOGÍRĂ, exogire, s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele inegale și umboanele răsucite în spirală, existent în jurasicul superior. – Din fr. exogyre. DOOM
exogíră s. f., g.-d. art. exogírei; pl. exogíre
exogirelor
EXOGÍRĂ, exogire, s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele inegale și umboanele răsucite în spirală, existent în jurasicul superior. – Din fr. exogyre. DOOM
exogíră s. f., g.-d. art. exogírei; pl. exogíre
exomfal
EXOMFÁL s.n. (Med.) Hernie ombilicală congenitală. [< fr. exomphale, cf. gr. exo – în afară, omphalos – ombilic].
exomorf
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfa
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfe
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfei
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfele
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfelor
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfi
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfii
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfilor
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfism
EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. – Din fr. exomorphisme. DOOM
exomorfísm s. n.
exomorfismul
EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. – Din fr. exomorphisme. DOOM
exomorfísm s. n.
exomorfismului
EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. – Din fr. exomorphisme. DOOM
exomorfísm s. n.
exomorful
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exomorfului
EXOMÓRF, -Ă adj. Care prezintă exomorfism. [< fr. exomorphe].
exonda
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondai
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondam
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondare
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondare
EXONDÁRE, exondări, s. f. Proces de ridicare deasupra nivelului mării a unor suprafețe din scoarța Pământului, din cauza mișcărilor tectonice. – V. exonda. DOOM
exondáre s. f., g.-d. art. exondắrii; pl. exondắri
exondarea
EXONDÁRE, exondări, s. f. Proces de ridicare deasupra nivelului mării a unor suprafețe din scoarța Pământului, din cauza mișcărilor tectonice. – V. exonda. DOOM
exondáre s. f., g.-d. art. exondắrii; pl. exondắri
exondară
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondarăm
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondarăți
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondase
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondasem
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondaseră
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondaserăm
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondaserăți
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondaseși
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondaseți
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondat
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondau
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondași
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondați
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondează
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondez
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondeze
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondezi
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondând
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondînd
EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. DOOM
!exondá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se exondeáză
exondări
EXONDÁRE, exondări, s. f. Proces de ridicare deasupra nivelului mării a unor suprafețe din scoarța Pământului, din cauza mișcărilor tectonice. – V. exonda. DOOM
exondáre s. f., g.-d. art. exondắrii; pl. exondắri
exondării
EXONDÁRE, exondări, s. f. Proces de ridicare deasupra nivelului mării a unor suprafețe din scoarța Pământului, din cauza mișcărilor tectonice. – V. exonda. DOOM
exondáre s. f., g.-d. art. exondắrii; pl. exondắri
exondările
EXONDÁRE, exondări, s. f. Proces de ridicare deasupra nivelului mării a unor suprafețe din scoarța Pământului, din cauza mișcărilor tectonice. – V. exonda. DOOM
exondáre s. f., g.-d. art. exondắrii; pl. exondắri
exondărilor
EXONDÁRE, exondări, s. f. Proces de ridicare deasupra nivelului mării a unor suprafețe din scoarța Pământului, din cauza mișcărilor tectonice. – V. exonda. DOOM
exondáre s. f., g.-d. art. exondắrii; pl. exondắri
exonera
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerai
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exoneram
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerare
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerare
EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera. DOOM
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerắrii; pl. exonerắri
exonerarea
EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera. DOOM
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerắrii; pl. exonerắri
exonerară
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerarăm
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerarăți
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerase
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerasem
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exoneraseră
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exoneraserăm
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exoneraserăți
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exoneraseși
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exoneraseți
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerat
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerat
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.
exonerau
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerași
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerați
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerația
EXONERÁȚIE s.f. Exonerare. [Cf. fr. exonération, lat. exoneratio].
exonerație
EXONERÁȚIE s.f. Exonerare. [Cf. fr. exonération, lat. exoneratio].
exonerației
EXONERÁȚIE s.f. Exonerare. [Cf. fr. exonération, lat. exoneratio].
exonerații
EXONERÁȚIE s.f. Exonerare. [Cf. fr. exonération, lat. exoneratio].
exonerațiile
EXONERÁȚIE s.f. Exonerare. [Cf. fr. exonération, lat. exoneratio].
exonerațiilor
EXONERÁȚIE s.f. Exonerare. [Cf. fr. exonération, lat. exoneratio].
exonerează
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerez
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonereze
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerezi
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerând
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerînd
EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare. DOOM
exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză
exonerări
EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera. DOOM
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerắrii; pl. exonerắri
exonerării
EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera. DOOM
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerắrii; pl. exonerắri
exonerările
EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera. DOOM
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerắrii; pl. exonerắri
exonerărilor
EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera. DOOM
exoneráre s. f., g.-d. art. exonerắrii; pl. exonerắri
exoniroza
EXONIRÓZĂ s.f. Poluție care se produce în somn. [< fr. exonirose, cf. gr. ex – în afară, oneiros – vis]. DOOM
!exoniróză (e-xo-/ex-o-) s. f., g.-d. art. exonirózei; pl. exoniróze
exoniroze
EXONIRÓZĂ s.f. Poluție care se produce în somn. [< fr. exonirose, cf. gr. ex – în afară, oneiros – vis]. DOOM
!exoniróză (e-xo-/ex-o-) s. f., g.-d. art. exonirózei; pl. exoniróze
exonirozei
EXONIRÓZĂ s.f. Poluție care se produce în somn. [< fr. exonirose, cf. gr. ex – în afară, oneiros – vis]. DOOM
!exoniróză (e-xo-/ex-o-) s. f., g.-d. art. exonirózei; pl. exoniróze
exonirozele
EXONIRÓZĂ s.f. Poluție care se produce în somn. [< fr. exonirose, cf. gr. ex – în afară, oneiros – vis]. DOOM
!exoniróză (e-xo-/ex-o-) s. f., g.-d. art. exonirózei; pl. exoniróze
exonirozelor
EXONIRÓZĂ s.f. Poluție care se produce în somn. [< fr. exonirose, cf. gr. ex – în afară, oneiros – vis]. DOOM
!exoniróză (e-xo-/ex-o-) s. f., g.-d. art. exonirózei; pl. exoniróze
exoplasmă
EXOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Zona periferică a citoplasmei. [< fr. exoplasme, cf. gr. exo – în afară, plasma – formație].
exorația
EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. DOOM
!exoráție (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)
exorație
EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. DOOM
!exoráție (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)
exorației
EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. DOOM
!exoráție (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)
exorații
EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. DOOM
!exoráție (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)
exorațiile
EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. DOOM
!exoráție (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)
exorațiilor
EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. DOOM
!exoráție (livr.) (e-xo-, -ți-e/ex-o-) s. f., art. exoráția (-ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (-ți-i-)
exorbitant
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitanta
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitante
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitantei
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitantele
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitantelor
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitantul
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitantului
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitanța
EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance. DOOM
!exorbitánță (rar) (e-xor-/ex-or-) s. f., g.-d. art. exorbitánței; pl. exorbitánțe
exorbitanțe
EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance. DOOM
!exorbitánță (rar) (e-xor-/ex-or-) s. f., g.-d. art. exorbitánței; pl. exorbitánțe
exorbitanței
EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance. DOOM
!exorbitánță (rar) (e-xor-/ex-or-) s. f., g.-d. art. exorbitánței; pl. exorbitánțe
exorbitanțele
EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance. DOOM
!exorbitánță (rar) (e-xor-/ex-or-) s. f., g.-d. art. exorbitánței; pl. exorbitánțe
exorbitanțelor
EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance. DOOM
!exorbitánță (rar) (e-xor-/ex-or-) s. f., g.-d. art. exorbitánței; pl. exorbitánțe
exorbitanți
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitanții
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorbitanților
EXORBITÁNT, -Ă, exorbitanți, -te, adj. Care întrece cu mult limita normală (în privința prețului, a pretențiilor cuiva etc.); excesiv. – Din fr. exorbitant, lat. exorbitans, -ntis. DOOM
!exorbitánt (e-xor-/ex-or-) adj. m., pl. exorbitánți; f. exorbitántă, pl. exorbitánte
exorcism
EXORCÍSM s. n. Ceremonie rituală însoțită de rugăciuni, descântece etc. pentru alungarea demonilor din trupul unui posedat. – Din fr. exorcisme. DOOM
exorcísm s. n.
exorcist
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcist
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcista
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcista
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorciste
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorciste
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistei
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistei
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistele
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistele
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistelor
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistelor
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistul
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistul
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistului
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorcistului
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorciza
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizai
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizam
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizare
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizare
EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza. DOOM
exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizắrii; pl. exorcizắri
exorcizarea
EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza. DOOM
exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizắrii; pl. exorcizắri
exorcizară
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizarăm
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizarăți
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizase
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizasem
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizaseră
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizaserăm
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizaserăți
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizaseși
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizaseți
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizat
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizat
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare.
exorcizau
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizași
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizați
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizează
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizez
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizeze
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizezi
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizând
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizînd
EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A rosti rugăciuni, descântece pentru a alunga demonii din trupul unui posedat. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. DOOM
exorcizá (a ~) vb., ind. prez. 3 exorcizeáză
exorcizări
EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza. DOOM
exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizắrii; pl. exorcizắri
exorcizării
EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza. DOOM
exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizắrii; pl. exorcizắri
exorcizările
EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza. DOOM
exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizắrii; pl. exorcizắri
exorcizărilor
EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza. DOOM
exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizắrii; pl. exorcizắri
exorciști
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorciști
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorciștii
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorciștii
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorciștilor
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exorciștilor
EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. DOOM
exorcíst adj. m., s. m., pl. exorcíști; adj. f., s. f. exorcístă, pl. exorcíste
exordii
EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium. DOOM
exórdiu [diu pron. dĭu] s. n., art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (-di-i-)
exordiile
EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium. DOOM
exórdiu [diu pron. dĭu] s. n., art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (-di-i-)
exordiilor
EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium. DOOM
exórdiu [diu pron. dĭu] s. n., art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (-di-i-)
exordiu
EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium. DOOM
exórdiu [diu pron. dĭu] s. n., art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (-di-i-)
exordiul
EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium. DOOM
exórdiu [diu pron. dĭu] s. n., art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (-di-i-)
exordiului
EXÓRDIU, exordii, s. n. Prima parte a unui discurs care, enunțând sumar conținutul acestuia, urmărește câștigarea atenției și bunăvoinței auditoriului; p. ext. introducere, prefață la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium. DOOM
exórdiu [diu pron. dĭu] s. n., art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (-di-i-)
exoreic
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreica
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreice
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreicei
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreicele
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreicelor
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreici
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreicii
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreicilor
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreicul
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreicului
EXORÉIC, -Ă adj. (Despre o regiune, un bazin hidrografic) Cu ape naturale care se scurg în mare. [Pron. -re-ic. / < fr. exoréique, cf. gr. exo – în afară, rhein – a curge].
exoreism
EXOREÍSM s.n. Caracter exoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. exoréisme].
exoreismul
EXOREÍSM s.n. Caracter exoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. exoréisme].
exoreismului
EXOREÍSM s.n. Caracter exoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. exoréisme].
exorta
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortai
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortam
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortare
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortare
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta. DOOM
exortáre (livr.) s. f., g.-d. art. exortắrii; pl. exortắri
exortarea
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta. DOOM
exortáre (livr.) s. f., g.-d. art. exortắrii; pl. exortắri
exortară
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortarăm
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortarăți
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortase
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortasem
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortaseră
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortaserăm
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortaserăți
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortaseși
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortaseți
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortat
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortat
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.
exortativ
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativa
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortative
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativei
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativele
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativelor
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativi
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativii
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativilor
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativul
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortativului
EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif.
exortau
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortași
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortați
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortația
EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exortation. DOOM
exortáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortáția (-ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (-ți-i-)
exortație
EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exortation. DOOM
exortáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortáția (-ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (-ți-i-)
exortației
EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exortation. DOOM
exortáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortáția (-ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (-ți-i-)
exortații
EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exortation. DOOM
exortáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortáția (-ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (-ți-i-)
exortațiile
EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exortation. DOOM
exortáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortáția (-ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (-ți-i-)
exortațiilor
EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exortation. DOOM
exortáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortáția (-ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (-ți-i-)
exortațiune
EXORTAȚIÚNE s.f. v. exortație.
exortează
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortez
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exorteze
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortezi
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortând
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortînd
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. DOOM
exortá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exorteáză
exortări
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta. DOOM
exortáre (livr.) s. f., g.-d. art. exortắrii; pl. exortắri
exortării
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta. DOOM
exortáre (livr.) s. f., g.-d. art. exortắrii; pl. exortắri
exortările
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta. DOOM
exortáre (livr.) s. f., g.-d. art. exortắrii; pl. exortắri
exortărilor
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta. DOOM
exortáre (livr.) s. f., g.-d. art. exortắrii; pl. exortắri
exoschelet
EXOSCHELÉT, exoschelete, s. n. (Biol.; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. – Din fr. exosquelette, engl. exoskeleton.
exoschelete
EXOSCHELÉT, exoschelete, s. n. (Biol.; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. – Din fr. exosquelette, engl. exoskeleton.
exoscheletele
EXOSCHELÉT, exoschelete, s. n. (Biol.; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. – Din fr. exosquelette, engl. exoskeleton.
exoscheletelor
EXOSCHELÉT, exoschelete, s. n. (Biol.; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. – Din fr. exosquelette, engl. exoskeleton.
exoscheletul
EXOSCHELÉT, exoschelete, s. n. (Biol.; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. – Din fr. exosquelette, engl. exoskeleton.
exoscheletului
EXOSCHELÉT, exoschelete, s. n. (Biol.; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. – Din fr. exosquelette, engl. exoskeleton.
exosfera
EXOSFÉRĂ, exosfere, s. f. Strat atmosferic situat la o altitudine de peste 500 km deasupra Pământului, în care gazele ce compun aerul sunt disociate și rarefiate. – Din fr. exosphère. DOOM
!exosféră (-xos-fe-/-xo-sfe-) s. f., g.-d. art. exosférei; pl. exosfére
exosfere
EXOSFÉRĂ, exosfere, s. f. Strat atmosferic situat la o altitudine de peste 500 km deasupra Pământului, în care gazele ce compun aerul sunt disociate și rarefiate. – Din fr. exosphère. DOOM
!exosféră (-xos-fe-/-xo-sfe-) s. f., g.-d. art. exosférei; pl. exosfére
exosferei
EXOSFÉRĂ, exosfere, s. f. Strat atmosferic situat la o altitudine de peste 500 km deasupra Pământului, în care gazele ce compun aerul sunt disociate și rarefiate. – Din fr. exosphère. DOOM
!exosféră (-xos-fe-/-xo-sfe-) s. f., g.-d. art. exosférei; pl. exosfére
exosferele
EXOSFÉRĂ, exosfere, s. f. Strat atmosferic situat la o altitudine de peste 500 km deasupra Pământului, în care gazele ce compun aerul sunt disociate și rarefiate. – Din fr. exosphère. DOOM
!exosféră (-xos-fe-/-xo-sfe-) s. f., g.-d. art. exosférei; pl. exosfére
exosferelor
EXOSFÉRĂ, exosfere, s. f. Strat atmosferic situat la o altitudine de peste 500 km deasupra Pământului, în care gazele ce compun aerul sunt disociate și rarefiate. – Din fr. exosphère. DOOM
!exosféră (-xos-fe-/-xo-sfe-) s. f., g.-d. art. exosférei; pl. exosfére
exosferic
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosferica
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosferice
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosfericei
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosfericele
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosfericelor
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosferici
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosfericii
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosfericilor
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosfericul
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosfericului
EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique.
exosmotic
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmotica
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmotice
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmoticei
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmoticele
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmoticelor
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmotici
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmoticii
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmoticilor
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmoticul
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmoticului
EXOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la exosmoză. [< fr. exosmotique].
exosmoza
EXOSMÓZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid, prin osmoză, din spațiul mărginit de o membrană semipermeabilă în cel din afara ei. – Din fr. exosmose. DOOM
!exosmóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmózei; pl. exosmóze
exosmoze
EXOSMÓZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid, prin osmoză, din spațiul mărginit de o membrană semipermeabilă în cel din afara ei. – Din fr. exosmose. DOOM
!exosmóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmózei; pl. exosmóze
exosmozei
EXOSMÓZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid, prin osmoză, din spațiul mărginit de o membrană semipermeabilă în cel din afara ei. – Din fr. exosmose. DOOM
!exosmóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmózei; pl. exosmóze
exosmozele
EXOSMÓZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid, prin osmoză, din spațiul mărginit de o membrană semipermeabilă în cel din afara ei. – Din fr. exosmose. DOOM
!exosmóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmózei; pl. exosmóze
exosmozelor
EXOSMÓZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid, prin osmoză, din spațiul mărginit de o membrană semipermeabilă în cel din afara ei. – Din fr. exosmose. DOOM
!exosmóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exosmózei; pl. exosmóze
exosplenopexie
EXOSPLENOPEXÍE s.f. (Med.) Fixare operatorie a splinei în afara cavității abdominale (pentru a fi eliminată prin cangrenare). [Gen. -iei. / < fr. exosplénopexie].
exostoza
EXOSTÓZĂ, exostoze, s. f. Excrescență osoasă traumatică sau inflamatorie care provoacă șchiopătarea și anchilozarea articulațiilor la om și la cal. – Din fr. exostose. DOOM
!exostóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exostózei; pl. exostóze
exostoze
EXOSTÓZĂ, exostoze, s. f. Excrescență osoasă traumatică sau inflamatorie care provoacă șchiopătarea și anchilozarea articulațiilor la om și la cal. – Din fr. exostose. DOOM
!exostóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exostózei; pl. exostóze
exostozei
EXOSTÓZĂ, exostoze, s. f. Excrescență osoasă traumatică sau inflamatorie care provoacă șchiopătarea și anchilozarea articulațiilor la om și la cal. – Din fr. exostose. DOOM
!exostóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exostózei; pl. exostóze
exostozele
EXOSTÓZĂ, exostoze, s. f. Excrescență osoasă traumatică sau inflamatorie care provoacă șchiopătarea și anchilozarea articulațiilor la om și la cal. – Din fr. exostose. DOOM
!exostóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exostózei; pl. exostóze
exostozelor
EXOSTÓZĂ, exostoze, s. f. Excrescență osoasă traumatică sau inflamatorie care provoacă șchiopătarea și anchilozarea articulațiilor la om și la cal. – Din fr. exostose. DOOM
!exostóză (e-xos-/ex-os-) s. f., g.-d. art. exostózei; pl. exostóze
exostozica
EXOSTÓZICĂ, exostozice, adj. (În sintagma) Boală exostozică = dezvoltare patologică a oaselor în punctele de osificare activă, apărută în timpul creșterii acestora. – Din exostoză. DOOM
!exostózică (e-xos-/ex-os-) adj. f., pl. exostózice
exostozice
EXOSTÓZICĂ, exostozice, adj. (În sintagma) Boală exostozică = dezvoltare patologică a oaselor în punctele de osificare activă, apărută în timpul creșterii acestora. – Din exostoză. DOOM
!exostózică (e-xos-/ex-os-) adj. f., pl. exostózice
exostozicei
EXOSTÓZICĂ, exostozice, adj. (În sintagma) Boală exostozică = dezvoltare patologică a oaselor în punctele de osificare activă, apărută în timpul creșterii acestora. – Din exostoză. DOOM
!exostózică (e-xos-/ex-os-) adj. f., pl. exostózice
exostozicele
EXOSTÓZICĂ, exostozice, adj. (În sintagma) Boală exostozică = dezvoltare patologică a oaselor în punctele de osificare activă, apărută în timpul creșterii acestora. – Din exostoză. DOOM
!exostózică (e-xos-/ex-os-) adj. f., pl. exostózice
exostozicelor
EXOSTÓZICĂ, exostozice, adj. (În sintagma) Boală exostozică = dezvoltare patologică a oaselor în punctele de osificare activă, apărută în timpul creșterii acestora. – Din exostoză. DOOM
!exostózică (e-xos-/ex-os-) adj. f., pl. exostózice
exoteric
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exoterica
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exoterice
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exotericei
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exotericele
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exotericelor
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exoterici
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exotericii
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exotericilor
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exotericul
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exotericului
EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filosofice sau ritualuri religioase) Destinat direct publicului. – Din fr. exotérique. DOOM
exotéric (accesibil tuturor) adj. m., pl. exotérici; f. exotérică, pl. exotérice
exoterism
EXOTERÍSM s.n. Învățătură parțială a unei doctrine, ritual care putea fi cunoscut și de profani. [< fr. éxotérisme].
exoterismul
EXOTERÍSM s.n. Învățătură parțială a unei doctrine, ritual care putea fi cunoscut și de profani. [< fr. éxotérisme].
exoterismului
EXOTERÍSM s.n. Învățătură parțială a unei doctrine, ritual care putea fi cunoscut și de profani. [< fr. éxotérisme].
exoterm
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exoterma
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exoterme
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotermei
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotermele
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotermelor
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotermi
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotermic
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermica
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermice
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermicei
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermicele
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermicelor
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermici
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermicii
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermicilor
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermicul
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermicului
EXOTÉRMIC, -Ă, exotermici, -ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. DOOM
exotérmic (cu degajare de căldură) adj. m., pl. exotérmici; f. exotérmică, pl. exotérmice
exotermii
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotermilor
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotermul
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotermului
EXOTÉRM, -Ă, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic. – Din fr. exotherme.
exotic
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exotica
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exotice
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exoticei
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exoticele
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exoticelor
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exotici
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exoticii
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exoticilor
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exoticul
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exoticului
EXÓTIC, -Ă, exotici, -ce, adj. Care se află în zone foarte îndepărtate și care impresionează prin aspectele neobișnuite, ciudate; care provine dintr-o asemenea regiune, care aparține, care este propriu acestor țări. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotique, lat. exoticus. DOOM
exótic [x pron. gz] adj. m., pl. exótici; f. exótică, pl. exótice
exotimopexie
EXOTIMOPEXÍE s.f. (Med.) Enuclearea operatorie a timusului și fixarea lui deasupra sternului. [Gen. -iei. / < fr. exothymopexie].
exotiropexie
EXOTIROPEXÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală făcută în scopul extirpării tiroidei. [Gen. -iei. / < fr. exithyropexie].
exotism
EXOTÍSM s. n. Însușirea de a fi exotic. ♦ Tendință în arta și în literatura europeană, mai ales în cea romantică, de a descrie priveliști și obiceiuri din țări exotice. [Pr.: eg-zo-] – Din fr. exotisme. DOOM
exotísm [x pron. gz] s. n.
exotoxina
EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s. f. Substanță toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă și care produce stări toxicoinfecțioase la om și la animale. – Din fr. exotoxine. DOOM
exotoxínă s. f., g.-d. art. exotoxínei; pl. exotoxíne
exotoxine
EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s. f. Substanță toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă și care produce stări toxicoinfecțioase la om și la animale. – Din fr. exotoxine. DOOM
exotoxínă s. f., g.-d. art. exotoxínei; pl. exotoxíne
exotoxinei
EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s. f. Substanță toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă și care produce stări toxicoinfecțioase la om și la animale. – Din fr. exotoxine. DOOM
exotoxínă s. f., g.-d. art. exotoxínei; pl. exotoxíne
exotoxinele
EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s. f. Substanță toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă și care produce stări toxicoinfecțioase la om și la animale. – Din fr. exotoxine. DOOM
exotoxínă s. f., g.-d. art. exotoxínei; pl. exotoxíne
exotoxinelor
EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s. f. Substanță toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă și care produce stări toxicoinfecțioase la om și la animale. – Din fr. exotoxine. DOOM
exotoxínă s. f., g.-d. art. exotoxínei; pl. exotoxíne
expandat
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandata
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandate
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandatei
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandatele
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandatelor
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandatul
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandatului
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandați
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandații
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expandaților
EXPANDÁT, -Ă, expandați, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. – Cf. engl. expanded. DOOM
*expandát adj. m., pl. expandáți; f. expandátă, pl. expandáte
expansibil
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibila
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibile
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibilei
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibilele
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibilelor
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibili
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibilii
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibililor
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibilitate
EXPANSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansibil. – Din fr. expansibilité. DOOM
!expansibilitáte s. f., g.-d. art. expansibilitắții
expansibilitatea
EXPANSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansibil. – Din fr. expansibilité. DOOM
!expansibilitáte s. f., g.-d. art. expansibilitắții
expansibilități
EXPANSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansibil. – Din fr. expansibilité. DOOM
!expansibilitáte s. f., g.-d. art. expansibilitắții
expansibilității
EXPANSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansibil. – Din fr. expansibilité. DOOM
!expansibilitáte s. f., g.-d. art. expansibilitắții
expansibilitățile
EXPANSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansibil. – Din fr. expansibilité. DOOM
!expansibilitáte s. f., g.-d. art. expansibilitắții
expansibilităților
EXPANSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansibil. – Din fr. expansibilité. DOOM
!expansibilitáte s. f., g.-d. art. expansibilitắții
expansibilul
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansibilului
EXPANSÍBIL, -Ă, expansibili, -e, adj. Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare; spec. (despre gaze) care se poate dilata. – Din fr. expansible. DOOM
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. expansíbilă, pl. expansíbile
expansionism
EXPANSIONÍSM s. n. Atitudine prin care se urmărește extinderea politică și economică asupra unui teritoriu străin; politică de expansiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansionisme. Cf. rus. ekspansionizm, germ. Expansionism. DOOM
expansionísm (-si-o-) s. n.
expansionismul
EXPANSIONÍSM s. n. Atitudine prin care se urmărește extinderea politică și economică asupra unui teritoriu străin; politică de expansiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansionisme. Cf. rus. ekspansionizm, germ. Expansionism. DOOM
expansionísm (-si-o-) s. n.
expansionismului
EXPANSIONÍSM s. n. Atitudine prin care se urmărește extinderea politică și economică asupra unui teritoriu străin; politică de expansiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansionisme. Cf. rus. ekspansionizm, germ. Expansionism. DOOM
expansionísm (-si-o-) s. n.
expansionist
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionista
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionista
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansioniste
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansioniste
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionistei
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionistei
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionistele
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionistele
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionistelor
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionistelor
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionistul
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansionistului
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansioniști
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansioniștii
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansioniștilor
EXPANSIONÍST, -Ă, expansioniști, -ste, adj. Care aparține expansionismului, privitor la expansionism. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expansioniste. Cf. rus. ekspansionist, germ. Expansionist. DOOM
expansioníst (-si-o-) adj. m., pl. expansioníști; f. expansionístă, pl. expansioníste
expansiune
EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unei puteri asupra unor țări și popoare străine; acaparare de teritorii, de sfere de influență (adesea cu ajutorul forței). ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis. DOOM
expansiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. expansiúnii; pl. expansiúni
expansiunea
EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unei puteri asupra unor țări și popoare străine; acaparare de teritorii, de sfere de influență (adesea cu ajutorul forței). ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis. DOOM
expansiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. expansiúnii; pl. expansiúni
expansiuni
EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unei puteri asupra unor țări și popoare străine; acaparare de teritorii, de sfere de influență (adesea cu ajutorul forței). ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis. DOOM
expansiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. expansiúnii; pl. expansiúni
expansiunii
EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unei puteri asupra unor țări și popoare străine; acaparare de teritorii, de sfere de influență (adesea cu ajutorul forței). ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis. DOOM
expansiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. expansiúnii; pl. expansiúni
expansiunile
EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unei puteri asupra unor țări și popoare străine; acaparare de teritorii, de sfere de influență (adesea cu ajutorul forței). ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis. DOOM
expansiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. expansiúnii; pl. expansiúni
expansiunilor
EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unei puteri asupra unor țări și popoare străine; acaparare de teritorii, de sfere de influență (adesea cu ajutorul forței). ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis. DOOM
expansiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. expansiúnii; pl. expansiúni
expansiv
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansiva
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansive
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansivei
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansivele
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansivelor
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansivi
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansivii
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansivilor
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansivitate
EXPANSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansiv; manifestare a acestei însușiri, exuberanță. – Din fr. expansivité. DOOM
expansivitáte s. f., g.-d. art. expansivitắții
expansivitatea
EXPANSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansiv; manifestare a acestei însușiri, exuberanță. – Din fr. expansivité. DOOM
expansivitáte s. f., g.-d. art. expansivitắții
expansivități
EXPANSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansiv; manifestare a acestei însușiri, exuberanță. – Din fr. expansivité. DOOM
expansivitáte s. f., g.-d. art. expansivitắții
expansivității
EXPANSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi expansiv; manifestare a acestei însușiri, exuberanță. – Din fr. expansivité. DOOM
expansivitáte s. f., g.-d. art. expansivitắții
expansivul
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expansivului
EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. DOOM
expansív adj. m., pl. expansívi; f. expansívă, pl. expansíve
expatria
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriai
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriam
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriară
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriarăm
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriarăți
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriase
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriasem
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriaseră
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriaserăm
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriaserăți
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriaseși
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriaseți
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriat
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriat
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriata
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriate
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriatei
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriatele
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriatelor
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriatul
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriatului
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriau
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriază
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriași
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriați
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriați
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriații
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatriaților
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
expatrie
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriem
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriere
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriere
EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria. DOOM
expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri
expatrierea
EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria. DOOM
expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri
expatrieri
EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria. DOOM
expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri
expatrierii
EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria. DOOM
expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri
expatrierile
EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria. DOOM
expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri
expatrierilor
EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria. DOOM
expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriéri
expatriez
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatrieze
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriezi
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expatriind
EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. DOOM
!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)
expectativa
EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative. DOOM
expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve
expectative
EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative. DOOM
expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve
expectativei
EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative. DOOM
expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve
expectativele
EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative. DOOM
expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve
expectativelor
EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative. DOOM
expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve
expectația
EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio. DOOM
expectáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. expectáția (-ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (-ți-i-)
expectație
EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio. DOOM
expectáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. expectáția (-ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (-ți-i-)
expectației
EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio. DOOM
expectáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. expectáția (-ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (-ți-i-)
expectații
EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio. DOOM
expectáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. expectáția (-ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (-ți-i-)
expectațiile
EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio. DOOM
expectáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. expectáția (-ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (-ți-i-)
expectațiilor
EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio. DOOM
expectáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. expectáția (-ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (-ți-i-)
expectațiune
EXPECTAȚIÚNE s.f. v. expectație.
expectora
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorai
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectoram
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorant
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectoranta
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectorante
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectorantei
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectorantele
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectorantelor
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectorantul
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectorantului
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectoranți
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectoranții
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectoranților
EXPECTORÁNT, -Ă, expectoranți, -te, adj., s. n. (Medicament, substanță) care ușurează expectorația (2). – Din fr. expectorant. DOOM
expectoránt2 s. n., pl. expectoránte
expectorare
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorare
EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de a expectora și rezultatul ei; expectorație. – V. expectora. DOOM
expectoráre s. f., g.-d. art. expectorắrii; pl. expectorắri
expectorarea
EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de a expectora și rezultatul ei; expectorație. – V. expectora. DOOM
expectoráre s. f., g.-d. art. expectorắrii; pl. expectorắri
expectorară
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorarăm
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorarăți
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorase
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorasem
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectoraseră
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectoraserăm
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectoraserăți
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectoraseși
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectoraseți
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorat
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorat
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare.
expectorau
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorași
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorați
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorația
EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare, – Din fr. expectoration. DOOM
expectoráție (-ți-e) s. f., art. expectoráția (-ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (-ți-i-)
expectorație
EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare, – Din fr. expectoration. DOOM
expectoráție (-ți-e) s. f., art. expectoráția (-ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (-ți-i-)
expectorației
EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare, – Din fr. expectoration. DOOM
expectoráție (-ți-e) s. f., art. expectoráția (-ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (-ți-i-)
expectorații
EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare, – Din fr. expectoration. DOOM
expectoráție (-ți-e) s. f., art. expectoráția (-ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (-ți-i-)
expectorațiile
EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare, – Din fr. expectoration. DOOM
expectoráție (-ți-e) s. f., art. expectoráția (-ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (-ți-i-)
expectorațiilor
EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare, – Din fr. expectoration. DOOM
expectoráție (-ți-e) s. f., art. expectoráția (-ți-a), g.-d. art. expectoráției; pl. expectoráții, art. expectoráțiile (-ți-i-)
expectorațiune
EXPECTORAȚIÚNE s.f. v. expectorație.
expectorează
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorez
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectoreze
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorezi
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorând
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorînd
EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare. DOOM
expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză
expectorări
EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de a expectora și rezultatul ei; expectorație. – V. expectora. DOOM
expectoráre s. f., g.-d. art. expectorắrii; pl. expectorắri
expectorării
EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de a expectora și rezultatul ei; expectorație. – V. expectora. DOOM
expectoráre s. f., g.-d. art. expectorắrii; pl. expectorắri
expectorările
EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de a expectora și rezultatul ei; expectorație. – V. expectora. DOOM
expectoráre s. f., g.-d. art. expectorắrii; pl. expectorắri
expectorărilor
EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de a expectora și rezultatul ei; expectorație. – V. expectora. DOOM
expectoráre s. f., g.-d. art. expectorắrii; pl. expectorắri
expedia
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediai
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediam
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediară
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediarăm
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediarăți
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediase
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediasem
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediaseră
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediaserăm
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediaserăți
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediaseși
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediaseți
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediat
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediat
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier.
expediau
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediază
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediași
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediați
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expedie
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediem
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expedient
EXPEDIÉNT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expédient. DOOM
expediént (-di-ent) s. n., pl. expediénte
expediente
EXPEDIÉNT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expédient. DOOM
expediént (-di-ent) s. n., pl. expediénte
expedientele
EXPEDIÉNT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expédient. DOOM
expediént (-di-ent) s. n., pl. expediénte
expedientelor
EXPEDIÉNT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expédient. DOOM
expediént (-di-ent) s. n., pl. expediénte
expedientul
EXPEDIÉNT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expédient. DOOM
expediént (-di-ent) s. n., pl. expediénte
expedientului
EXPEDIÉNT, expediente, s. n. Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expédient. DOOM
expediént (-di-ent) s. n., pl. expediénte
expediere
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediere
EXPEDIÉRE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia. DOOM
expediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
expedierea
EXPEDIÉRE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia. DOOM
expediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
expedieri
EXPEDIÉRE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia. DOOM
expediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
expedierii
EXPEDIÉRE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia. DOOM
expediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
expedierile
EXPEDIÉRE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia. DOOM
expediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
expedierilor
EXPEDIÉRE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia. DOOM
expediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
expediez
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expedieze
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediezi
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expediind
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier. DOOM
expediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediáză, 1 pl. expediém (-di-em); conj. prez. 3 să expediéze; ger. expediínd (-di-ind)
expeditiv
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditiva
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditive
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditivei
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditivele
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditivelor
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditivi
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditivii
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditivilor
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditivul
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditivului
EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. DOOM
expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. expeditívă, pl. expeditíve
expeditoare
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoare
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoarea
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoarea
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoarei
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoarei
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoarele
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoarele
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoarelor
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditoarelor
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditor
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditor
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditori
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditori
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditorii
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditorii
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditorilor
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditorilor
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditorul
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditorul
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditorului
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expeditorului
EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur. DOOM
expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.
expediția
EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie de explorare lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. DOOM
expedíție (-ți-e) s. f., art. expedíția (-ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (-ți-i-)
expediție
EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie de explorare lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. DOOM
expedíție (-ți-e) s. f., art. expedíția (-ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (-ți-i-)
expediției
EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie de explorare lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. DOOM
expedíție (-ți-e) s. f., art. expedíția (-ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (-ți-i-)
expediții
EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie de explorare lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. DOOM
expedíție (-ți-e) s. f., art. expedíția (-ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (-ți-i-)
expedițiile
EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie de explorare lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. DOOM
expedíție (-ți-e) s. f., art. expedíția (-ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (-ți-i-)
expedițiilor
EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie de explorare lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio. DOOM
expedíție (-ți-e) s. f., art. expedíția (-ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (-ți-i-)
expediționar
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționara
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționare
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționarei
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționarele
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționarelor
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționari
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționarii
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționarilor
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționarul
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expediționarului
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire. DOOM
expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
expedițiune
EXPEDIȚIÚNE s.f. v. expediție.
expedui
EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A expedia. Cancelaria lua scrisorile și pachetele noastre de le expeduia. GHICA, S. XXI. ◊ Refl. pas. Păstrăvii... astfel împachetați se expeduiesc la locurile cele mai departe. I. IONESCU, M. 66.
expeduire
EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mânui).
expeduit
EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mânui).
experiența
EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s. f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ◊ Expr. A face o experiență = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia. DOOM
experiénță (-ri-en-) s. f., g.-d. art. experiénței; pl. experiénțe
experiențe
EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s. f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ◊ Expr. A face o experiență = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia. DOOM
experiénță (-ri-en-) s. f., g.-d. art. experiénței; pl. experiénțe
experienței
EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s. f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ◊ Expr. A face o experiență = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia. DOOM
experiénță (-ri-en-) s. f., g.-d. art. experiénței; pl. experiénțe
experiențele
EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s. f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ◊ Expr. A face o experiență = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia. DOOM
experiénță (-ri-en-) s. f., g.-d. art. experiénței; pl. experiénțe
experiențelor
EXPERIÉNȚĂ, experiențe, s. f. 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ◊ Expr. A face o experiență = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia. DOOM
experiénță (-ri-en-) s. f., g.-d. art. experiénței; pl. experiénțe
experiment
EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. DOOM
experimént s. n., pl. experiménte
experimenta
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentabil
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabila
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabile
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabilei
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabilele
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabilelor
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabili
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabilii
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabililor
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabilul
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentabilului
EXPERIMENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi experimentat. [Cf. fr. expérimentable].
experimentai
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimental
EXPERIMENTÁL, -Ă, experimentali, -e, adj. (Adesea adverbial) De experiență, bazat pe experiență, rezultat din experiență; cu titlu de încercare. – Din fr. expérimental, lat. experimentalis. DOOM
experimentál adj. m., pl. experimentáli; f. experimentálă, pl. experimentále
experimentalism
EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. – Din engl. experimentalism.
experimentalismul
EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. – Din engl. experimentalism.
experimentalismului
EXPERIMENTALÍSM s. n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaștere, de creație. – Din engl. experimentalism.
experimentam
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentare
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentare
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta. DOOM
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri
experimentarea
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta. DOOM
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri
experimentară
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentarăm
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentarăți
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentase
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentasem
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentaseră
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentaserăm
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentaserăți
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentaseși
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentaseți
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentat
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentat
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentata
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentate
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentatei
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentatele
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentatelor
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentatoare
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatoarea
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatoarei
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatoarele
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatoarelor
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentator
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatori
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatorii
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatorilor
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatorul
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatorului
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. DOOM
experimentatór s. m., pl. experimentatóri
experimentatul
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentatului
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentau
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentași
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentați
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentați
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentația
EXPERIMENTÁȚIE s.f. Experimentare. ♦ Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. [Gen. -iei. / < fr. expérimentation].
experimentație
EXPERIMENTÁȚIE s.f. Experimentare. ♦ Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. [Gen. -iei. / < fr. expérimentation].
experimentației
EXPERIMENTÁȚIE s.f. Experimentare. ♦ Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. [Gen. -iei. / < fr. expérimentation].
experimentații
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimentații
EXPERIMENTÁȚIE s.f. Experimentare. ♦ Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. [Gen. -iei. / < fr. expérimentation].
experimentațiile
EXPERIMENTÁȚIE s.f. Experimentare. ♦ Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. [Gen. -iei. / < fr. expérimentation].
experimentațiilor
EXPERIMENTÁȚIE s.f. Experimentare. ♦ Folosirea experiențelor în cercetarea științifică. [Gen. -iei. / < fr. expérimentation].
experimentaților
EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.
experimente
EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. DOOM
experimént s. n., pl. experiménte
experimentează
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentele
EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. DOOM
experimént s. n., pl. experiménte
experimentelor
EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. DOOM
experimént s. n., pl. experiménte
experimentez
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimenteze
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentezi
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentul
EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. DOOM
experimént s. n., pl. experiménte
experimentului
EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. DOOM
experimént s. n., pl. experiménte
experimentând
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentînd
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. DOOM
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză
experimentări
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta. DOOM
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri
experimentării
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta. DOOM
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri
experimentările
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta. DOOM
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri
experimentărilor
EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta. DOOM
experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri
expert
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
experta
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
experte
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
expertei
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
expertele
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
expertelor
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
expertiza
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertiza
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise. DOOM
expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze
expertizai
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizam
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizare
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizare
EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.
expertizarea
EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.
expertizară
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizarăm
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizarăți
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizase
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizasem
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizaseră
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizaserăm
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizaserăți
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizaseși
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizaseți
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizat
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizat
EXPERTIZÁT, -Ă, expertizați, -te, adj. Care a fost supus expertizei. – V. expertiza.
expertizau
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizași
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizați
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertize
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise. DOOM
expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze
expertizează
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizei
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise. DOOM
expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze
expertizele
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise. DOOM
expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze
expertizelor
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise. DOOM
expertíză s. f., g.-d. art. expertízei; pl. expertíze
expertizez
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizeze
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizezi
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizând
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizînd
EXPERTIZÁ, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. – Din expertiză + suf. -iza. DOOM
expertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 expertizeáză
expertizări
EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.
expertizării
EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.
expertizările
EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.
expertizărilor
EXPERTIZÁRE, expertizări, s. f. Acțiunea de a expertiza. – V. expertiza.
expertul
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
expertului
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
experți
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
experții
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
experților
EXPÉRT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus. DOOM
expértă s. f., g.-d. art. expértei; pl. expérte
expia
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiabil
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabila
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabile
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabilei
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabilele
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabilelor
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabili
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabilii
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabililor
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabilul
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiabilului
EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispășit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable. DOOM
expiábil (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiábili; f. expiábilă, pl. expiábile
expiai
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiam
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiară
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiarăm
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiarăți
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiase
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiasem
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiaseră
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiaserăm
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiaserăți
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiaseși
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiaseți
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiat
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiat
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.
expiatoare
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatoarea
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatoarei
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatoarele
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatoarelor
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiator
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatori
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatorii
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatorilor
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatorul
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiatorului
EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius. DOOM
expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre
expiau
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiază
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiași
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiați
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiația
EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. DOOM
expiáție (livr.) (-pi-a-ți-e) s. f., art. expiáția (-ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (-ți-i-)
expiație
EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. DOOM
expiáție (livr.) (-pi-a-ți-e) s. f., art. expiáția (-ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (-ți-i-)
expiației
EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. DOOM
expiáție (livr.) (-pi-a-ți-e) s. f., art. expiáția (-ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (-ți-i-)
expiații
EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. DOOM
expiáție (livr.) (-pi-a-ți-e) s. f., art. expiáția (-ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (-ți-i-)
expiațiile
EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. DOOM
expiáție (livr.) (-pi-a-ți-e) s. f., art. expiáția (-ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (-ți-i-)
expiațiilor
EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. DOOM
expiáție (livr.) (-pi-a-ți-e) s. f., art. expiáția (-ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (-ți-i-)
expiațiune
EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. DOOM
expiáție (livr.) (-pi-a-ți-e) s. f., art. expiáția (-ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (-ți-i-)
expie
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiem
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiere
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiere
EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia. DOOM
expiére (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expiérii; pl. expiéri
expierea
EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia. DOOM
expiére (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expiérii; pl. expiéri
expieri
EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia. DOOM
expiére (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expiérii; pl. expiéri
expierii
EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia. DOOM
expiére (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expiérii; pl. expiéri
expierile
EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia. DOOM
expiére (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expiérii; pl. expiéri
expierilor
EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia. DOOM
expiére (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expiérii; pl. expiéri
expiez
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expieze
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiezi
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expiind
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DOOM
expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)
expir
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expira
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirai
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expiram
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirare
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirare
EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira. DOOM
expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri
expirarea
EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira. DOOM
expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri
expirară
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirarăm
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirarăți
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirase
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirasem
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expiraseră
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expiraserăm
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expiraserăți
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expiraseși
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expiraseți
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirat
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirat
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expirata
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expirate
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expiratei
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expiratele
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expiratelor
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expiratoare
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratoarea
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratoarei
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratoarele
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratoarelor
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expirator
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratori
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratorii
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratorilor
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratorul
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratorului
EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. DOOM
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáre
expiratul
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expiratului
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expirau
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirași
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirați
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirați
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expirația
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. DOOM
expiráție (-ți-e) s. f., art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)
expirație
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. DOOM
expiráție (-ți-e) s. f., art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)
expirației
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. DOOM
expiráție (-ți-e) s. f., art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)
expirații
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expirații
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. DOOM
expiráție (-ți-e) s. f., art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)
expirațiile
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. DOOM
expiráție (-ți-e) s. f., art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)
expirațiilor
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. DOOM
expiráție (-ți-e) s. f., art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)
expiraților
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
expire
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expiri
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirând
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirînd
EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. DOOM
expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră
expirări
EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira. DOOM
expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri
expirării
EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira. DOOM
expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri
expirările
EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira. DOOM
expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri
expirărilor
EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira. DOOM
expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri
explant
EXPLÁNT s.n. (Med.) Cultură de țesut viu pe un mediu artificial. [Pl. -te. / < fr. explant, cf. lat. ex – afară, plantare – a sădi].
explanta
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantai
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantam
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantare
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantare
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantară
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantarăm
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantarăți
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantase
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantasem
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantaseră
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantaserăm
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantaserăți
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantaseși
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantaseți
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantat
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantat
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantau
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantași
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantați
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explante
EXPLÁNT s.n. (Med.) Cultură de țesut viu pe un mediu artificial. [Pl. -te. / < fr. explant, cf. lat. ex – afară, plantare – a sădi].
explantează
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantele
EXPLÁNT s.n. (Med.) Cultură de țesut viu pe un mediu artificial. [Pl. -te. / < fr. explant, cf. lat. ex – afară, plantare – a sădi].
explantelor
EXPLÁNT s.n. (Med.) Cultură de țesut viu pe un mediu artificial. [Pl. -te. / < fr. explant, cf. lat. ex – afară, plantare – a sădi].
explantez
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explanteze
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantezi
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantul
EXPLÁNT s.n. (Med.) Cultură de țesut viu pe un mediu artificial. [Pl. -te. / < fr. explant, cf. lat. ex – afară, plantare – a sădi].
explantului
EXPLÁNT s.n. (Med.) Cultură de țesut viu pe un mediu artificial. [Pl. -te. / < fr. explant, cf. lat. ex – afară, plantare – a sădi].
explantând
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
explantînd
EXPLANTÁ vb. I. (Med.) A face un explant. [< fr. explanter].
expletiv
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletiva
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletive
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletivei
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletivele
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletivelor
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletivi
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletivii
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletivilor
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletivul
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
expletivului
EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus. DOOM
expletív adj. m., pl. expletívi; f. expletívă, pl. expletíve
explic
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explica
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicabil
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabila
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabile
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabilei
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabilele
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabilelor
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabili
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabilii
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabililor
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabilul
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicabilului
EXPLICÁBIL, -Ă, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat. – Din fr. explicable. DOOM
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. explicábilă, pl. explicábile
explicai
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicam
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicare
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicare
EXPLICÁRE, explicări, s. f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; lămurire. – V. explica. DOOM
explicáre s. f., g.-d. art. explicắrii; pl. explicắri
explicarea
EXPLICÁRE, explicări, s. f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; lămurire. – V. explica. DOOM
explicáre s. f., g.-d. art. explicắrii; pl. explicắri
explicară
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicarăm
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicarăți
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicase
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicasem
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicaseră
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicaserăm
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicaserăți
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicaseși
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicaseți
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicat
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicat
EXPLICÁT, -Ă, explicați, -te, adj. Care a fost prezentat astfel încât să poată fi (ușor) înțeles. – V. explica.
explicativ
EXPLICATÍV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ◊ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. – Din fr. explicatif. DOOM
explicatív adj. m., pl. explicatívi; f. explicatívă, pl. explicatíve
explicatoare
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatoarea
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatoarei
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatoarele
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatoarelor
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicator
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatori
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatorii
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatorilor
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatorul
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicatorului
EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator. DOOM
explicatór (înv.) adj. m., pl. explicatóri; f. sg. și pl. explicatoáre
explicau
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicași
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicați
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicația
EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio. DOOM
explicáție (-ți-e) s. f., art. explicáția (-ți-a), g.-d. art. explicáției; pl. explicáții, art. explicáțiile (-ți-i-)
explicație
EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio. DOOM
explicáție (-ți-e) s. f., art. explicáția (-ți-a), g.-d. art. explicáției; pl. explicáții, art. explicáțiile (-ți-i-)
explicației
EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio. DOOM
explicáție (-ți-e) s. f., art. explicáția (-ți-a), g.-d. art. explicáției; pl. explicáții, art. explicáțiile (-ți-i-)
explicații
EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio. DOOM
explicáție (-ți-e) s. f., art. explicáția (-ți-a), g.-d. art. explicáției; pl. explicáții, art. explicáțiile (-ți-i-)
explicațiile
EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio. DOOM
explicáție (-ți-e) s. f., art. explicáția (-ți-a), g.-d. art. explicáției; pl. explicáții, art. explicáțiile (-ți-i-)
explicațiilor
EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio. DOOM
explicáție (-ți-e) s. f., art. explicáția (-ți-a), g.-d. art. explicáției; pl. explicáții, art. explicáțiile (-ți-i-)
explicațiune
EXPLICAȚIÚNE s.f. v. explicație.
explice
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explici
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicit
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
explicit
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
explicit
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicita
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicita
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitai
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitam
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitare
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitare
EXPLICITÁRE s.f. Acțiunea de a explicita și rezultatul ei. [< explicita].
explicitarea
EXPLICITÁRE s.f. Acțiunea de a explicita și rezultatul ei. [< explicita].
explicitară
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitarăm
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitarăți
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitase
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitasem
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitaseră
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitaserăm
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitaserăți
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitaseși
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitaseți
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitat
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitat
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitate
EXPLICITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este explicit; limpezime, claritate. – Din fr. explicité. DOOM
explicitáte (rar) s. f., g.-d. art. explicitắții
explicitatea
EXPLICITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este explicit; limpezime, claritate. – Din fr. explicité. DOOM
explicitáte (rar) s. f., g.-d. art. explicitắții
explicitau
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitași
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitați
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicite
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
explicite
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicitează
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitei
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicitele
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
explicitele
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicitelor
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
explicitelor
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicitez
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
expliciteze
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitezi
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitul
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
explicitul
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicitului
EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
explicitului
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicitând
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitînd
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
explicitări
EXPLICITÁRE s.f. Acțiunea de a explicita și rezultatul ei. [< explicita].
explicitării
EXPLICITÁRE s.f. Acțiunea de a explicita și rezultatul ei. [< explicita].
explicitările
EXPLICITÁRE s.f. Acțiunea de a explicita și rezultatul ei. [< explicita].
explicitărilor
EXPLICITÁRE s.f. Acțiunea de a explicita și rezultatul ei. [< explicita].
explicități
EXPLICITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este explicit; limpezime, claritate. – Din fr. explicité. DOOM
explicitáte (rar) s. f., g.-d. art. explicitắții
explicității
EXPLICITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este explicit; limpezime, claritate. – Din fr. explicité. DOOM
explicitáte (rar) s. f., g.-d. art. explicitắții
expliciți
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
expliciții
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
expliciților
EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. DOOM
explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte
explicând
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicînd
EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare. DOOM
explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă
explicări
EXPLICÁRE, explicări, s. f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; lămurire. – V. explica. DOOM
explicáre s. f., g.-d. art. explicắrii; pl. explicắri
explicării
EXPLICÁRE, explicări, s. f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; lămurire. – V. explica. DOOM
explicáre s. f., g.-d. art. explicắrii; pl. explicắri
explicările
EXPLICÁRE, explicări, s. f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; lămurire. – V. explica. DOOM
explicáre s. f., g.-d. art. explicắrii; pl. explicắri
explicărilor
EXPLICÁRE, explicări, s. f. Acțiunea de a (se) explica și rezultatul ei; lămurire. – V. explica. DOOM
explicáre s. f., g.-d. art. explicắrii; pl. explicắri
explicător
EXPLICĂTÓR, -OÁRE adj. v. explicator.
exploata
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatabil
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabila
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabile
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabilei
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabilele
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabilelor
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabili
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabilii
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabililor
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabilitate
EXPLOATABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea unui bun de a putea fi exploatat. – Din fr. exploitabilité. DOOM
exploatabilitáte (rar) (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatabilitắții
exploatabilitatea
EXPLOATABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea unui bun de a putea fi exploatat. – Din fr. exploitabilité. DOOM
exploatabilitáte (rar) (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatabilitắții
exploatabilități
EXPLOATABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea unui bun de a putea fi exploatat. – Din fr. exploitabilité. DOOM
exploatabilitáte (rar) (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatabilitắții
exploatabilității
EXPLOATABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea unui bun de a putea fi exploatat. – Din fr. exploitabilité. DOOM
exploatabilitáte (rar) (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatabilitắții
exploatabilul
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatabilului
EXPLOATÁBIL, -Ă, exploatabili, -e, adj. (Despre bunuri naturale) Care poate fi exploatat. – Din fr. exploitable. DOOM
exploatábil (-ploa-) adj. m., pl. exploatábili; f. exploatábilă, pl. exploatábile
exploatai
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatam
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatare
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatare
EXPLOATÁRE, (4) exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. 4. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. DOOM
exploatáre (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatắrii; (locuri) pl. exploatắri
exploatarea
EXPLOATÁRE, (4) exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. 4. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. DOOM
exploatáre (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatắrii; (locuri) pl. exploatắri
exploatară
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatarăm
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatarăți
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatase
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatasem
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploataseră
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploataserăm
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploataserăți
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploataseși
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploataseți
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatat
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatat
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatat
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatata
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatata
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatate
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatate
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatei
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatei
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatele
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatele
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatelor
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatelor
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatoare
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoare
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoarea
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoarea
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoarei
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoarei
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoarele
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoarele
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoarelor
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatoarelor
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatator
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatator
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatori
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatori
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatorii
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatorii
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatorilor
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatorilor
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatorul
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatorul
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatorului
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatorului
EXPLOATATÓR, -OÁRE, exploatatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care exploatează munca altuia, însușindu-și fără echivalent o parte din produsul acestei munci. 2. (Persoană) care exploatează o mină, o pădure, o moșie etc. – Exploata + suf. -tor (după fr. exploiteur). DOOM
exploatatór (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoáre
exploatatul
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatul
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatului
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatatului
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatau
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatași
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatați
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatați
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatați
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatația
EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation. DOOM
exploatáție (-ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatáția (-ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (-ți-i-)
exploatație
EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation. DOOM
exploatáție (-ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatáția (-ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (-ți-i-)
exploatației
EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation. DOOM
exploatáție (-ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatáția (-ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (-ți-i-)
exploatații
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatații
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatații
EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation. DOOM
exploatáție (-ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatáția (-ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (-ți-i-)
exploatațiile
EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation. DOOM
exploatáție (-ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatáția (-ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (-ți-i-)
exploatațiilor
EXPLOATÁȚIE, exploatații, s. f. 1. Unitate economică, întreprindere care exploatează terenuri, păduri, mine etc.; exploatare. 2. Terenul, pădurea, mina etc. care se află în exploatarea unității de mai sus. – Din fr. exploitation. DOOM
exploatáție (-ploa-, -ți-e) s. f., art. exploatáția (-ți-a), g.-d. art. exploatáției; pl. exploatáții, art. exploatáțiile (-ți-i-)
exploataților
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploataților
EXPLOATÁT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata. DOOM
exploatát (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatáți; adj. f., s. f. exploatátă, pl. exploatáte
exploatațiune
EXPLOATAȚIÚNE s.f. v. exploatație.
exploatează
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatez
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploateze
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatezi
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatând
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatînd
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter. DOOM
exploatá (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploateáză
exploatări
EXPLOATÁRE, (4) exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. 4. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. DOOM
exploatáre (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatắrii; (locuri) pl. exploatắri
exploatării
EXPLOATÁRE, (4) exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. 4. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. DOOM
exploatáre (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatắrii; (locuri) pl. exploatắri
exploatările
EXPLOATÁRE, (4) exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. 4. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. DOOM
exploatáre (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatắrii; (locuri) pl. exploatắri
exploatărilor
EXPLOATÁRE, (4) exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. 4. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 5. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. DOOM
exploatáre (-ploa-) s. f., g.-d. art. exploatắrii; (locuri) pl. exploatắri
exploda
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodai
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodam
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodare
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodare
EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda. DOOM
explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri
explodarea
EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda. DOOM
explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri
explodară
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodarăm
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodarăți
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodase
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodasem
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodaseră
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodaserăm
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodaserăți
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodaseși
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodaseți
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodat
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodat
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma datorită presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.
explodau
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodași
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodați
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodează
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodez
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodeze
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodezi
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodoare
EXPLODÓR, explodoare, s. n. Explozor. – Din engl. exploder.
explodoarele
EXPLODÓR, explodoare, s. n. Explozor. – Din engl. exploder.
explodoarelor
EXPLODÓR, explodoare, s. n. Explozor. – Din engl. exploder.
explodor
EXPLODÓR, explodoare, s. n. Explozor. – Din engl. exploder.
explodorul
EXPLODÓR, explodoare, s. n. Explozor. – Din engl. exploder.
explodorului
EXPLODÓR, explodoare, s. n. Explozor. – Din engl. exploder.
explodând
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodînd
EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. DOOM
explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză
explodări
EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda. DOOM
explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri
explodării
EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda. DOOM
explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri
explodările
EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda. DOOM
explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri
explodărilor
EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda. DOOM
explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri
explora
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorabil
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabila
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabile
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabilei
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabilele
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabilelor
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabili
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabilii
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabililor
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabilul
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorabilului
EXPLORÁBIL, -Ă, explorabili, -e, adj. Care poate fi explorat. – Din fr. explorable. DOOM
explorábil adj. m., pl. explorábili; f. explorábilă, pl. explorábile
explorai
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
exploram
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorare
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorare
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora. DOOM
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri
explorarea
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora. DOOM
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri
explorară
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorarăm
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorarăți
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorase
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorasem
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
exploraseră
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
exploraserăm
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
exploraserăți
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
exploraseși
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
exploraseți
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorat
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorat
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
explorata
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
explorate
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
exploratei
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
exploratele
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
exploratelor
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
exploratoare
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratoarea
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratoarei
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratoarele
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratoarelor
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
explorator
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratori
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratorii
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratorilor
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratorul
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratorului
EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator. DOOM
exploratór s. m., pl. exploratóri
exploratul
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
exploratului
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
explorau
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorași
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorați
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorați
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
explorația
EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio. DOOM
exploráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exploráția (-ți-a), g.-d. art. exploráției; pl. exploráții, art. exploráțiile (-ți-i-)
explorație
EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio. DOOM
exploráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exploráția (-ți-a), g.-d. art. exploráției; pl. exploráții, art. exploráțiile (-ți-i-)
explorației
EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio. DOOM
exploráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exploráția (-ți-a), g.-d. art. exploráției; pl. exploráții, art. exploráțiile (-ți-i-)
explorații
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
explorații
EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio. DOOM
exploráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exploráția (-ți-a), g.-d. art. exploráției; pl. exploráții, art. exploráțiile (-ți-i-)
explorațiile
EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio. DOOM
exploráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exploráția (-ți-a), g.-d. art. exploráției; pl. exploráții, art. exploráțiile (-ți-i-)
explorațiilor
EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio. DOOM
exploráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exploráția (-ți-a), g.-d. art. exploráției; pl. exploráții, art. exploráțiile (-ți-i-)
exploraților
EXPLORÁT, -Ă, explorați, -te, adj. (Despre țări sau regiuni necunoscute sau mai puțin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaște. ♦ (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilitățile de exploatare. – V. explora.
explorațiune
EXPLORAȚIÚNE s.f. v. explorație.
explorează
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorez
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
exploreze
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorezi
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorând
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorînd
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. DOOM
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză
explorări
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora. DOOM
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri
explorării
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora. DOOM
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri
explorările
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora. DOOM
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri
explorărilor
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora. DOOM
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri
explosiv
EXPLOSÍV, -Ă adj., s.m. v. exploziv.
explozia
EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio. DOOM
explózie (-zi-e) s. f., art. explózia (-zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. explóziile (-zi-i-)
explozibil
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibila
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibile
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibilei
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibilele
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibilelor
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibili
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibilii
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibililor
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibilitate
EXPLOZIBILITÁTE s.f. Însușirea de a exploda, de a fi explozibil. [Cf. fr. explosibilité].
explozibilitatea
EXPLOZIBILITÁTE s.f. Însușirea de a exploda, de a fi explozibil. [Cf. fr. explosibilité].
explozibilități
EXPLOZIBILITÁTE s.f. Însușirea de a exploda, de a fi explozibil. [Cf. fr. explosibilité].
explozibilității
EXPLOZIBILITÁTE s.f. Însușirea de a exploda, de a fi explozibil. [Cf. fr. explosibilité].
explozibilul
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozibilului
EXPLOZÍBIL, -Ă, explozibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda; exploziv (1). 2. S. n. Exploziv (2). – Din fr. explosible. DOOM
explozíbil2 s. n., pl. explozíbile
explozie
EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio. DOOM
explózie (-zi-e) s. f., art. explózia (-zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. explóziile (-zi-i-)
exploziei
EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio. DOOM
explózie (-zi-e) s. f., art. explózia (-zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. explóziile (-zi-i-)
explozii
EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio. DOOM
explózie (-zi-e) s. f., art. explózia (-zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. explóziile (-zi-i-)
exploziile
EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio. DOOM
explózie (-zi-e) s. f., art. explózia (-zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. explóziile (-zi-i-)
exploziilor
EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio. DOOM
explózie (-zi-e) s. f., art. explózia (-zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. explóziile (-zi-i-)
explozimetre
EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s. n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze și vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.
explozimetrele
EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s. n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze și vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.
explozimetrelor
EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s. n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze și vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.
explozimetru
EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s. n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze și vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.
explozimetrul
EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s. n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze și vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.
explozimetrului
EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s. n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze și vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter.
explozitivitate
EXPLOZITIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi exploziv. – Exploziv + suf. -itate.
exploziune
EXPLOZIÚNE s.f. v. explozie.
exploziv
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
exploziva
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozive
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozivei
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozivele
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozivelor
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozivi
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozivii
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozivilor
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozivitate
EXPLOZITIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi exploziv. – Exploziv + suf. -itate.
explozivitatea
EXPLOZITIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi exploziv. – Exploziv + suf. -itate.
explozivități
EXPLOZITIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi exploziv. – Exploziv + suf. -itate.
explozivității
EXPLOZITIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi exploziv. – Exploziv + suf. -itate.
explozivul
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozivului
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. DOOM
explozív2 s. n., pl. explozíve
explozoare
EXPLOZÓR, explozoare, s. n. Aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur. DOOM
explozór s. n., pl. explozoáre
explozoarele
EXPLOZÓR, explozoare, s. n. Aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur. DOOM
explozór s. n., pl. explozoáre
explozoarelor
EXPLOZÓR, explozoare, s. n. Aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur. DOOM
explozór s. n., pl. explozoáre
explozor
EXPLOZÓR, explozoare, s. n. Aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur. DOOM
explozór s. n., pl. explozoáre
explozorul
EXPLOZÓR, explozoare, s. n. Aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur. DOOM
explozór s. n., pl. explozoáre
explozorului
EXPLOZÓR, explozoare, s. n. Aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur. DOOM
explozór s. n., pl. explozoáre
expolițiune
EXPOLIȚIÚNE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în reluarea unei idei cu alte cuvinte. [Cf. fr. expolition].
expolițiunea
EXPOLIȚIÚNE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în reluarea unei idei cu alte cuvinte. [Cf. fr. expolition].
expolițiuni
EXPOLIȚIÚNE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în reluarea unei idei cu alte cuvinte. [Cf. fr. expolition].
expolițiunii
EXPOLIȚIÚNE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în reluarea unei idei cu alte cuvinte. [Cf. fr. expolition].
expolițiunile
EXPOLIȚIÚNE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în reluarea unei idei cu alte cuvinte. [Cf. fr. expolition].
expolițiunilor
EXPOLIȚIÚNE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în reluarea unei idei cu alte cuvinte. [Cf. fr. expolition].
exponat
EXPONÁT, exponate, s. n. Obiect expus în cadrul unei expoziții, unui muzeu etc. – Din rus. eksponat. DOOM
exponát s. n., pl. exponáte
exponate
EXPONÁT, exponate, s. n. Obiect expus în cadrul unei expoziții, unui muzeu etc. – Din rus. eksponat. DOOM
exponát s. n., pl. exponáte
exponatele
EXPONÁT, exponate, s. n. Obiect expus în cadrul unei expoziții, unui muzeu etc. – Din rus. eksponat. DOOM
exponát s. n., pl. exponáte
exponatelor
EXPONÁT, exponate, s. n. Obiect expus în cadrul unei expoziții, unui muzeu etc. – Din rus. eksponat. DOOM
exponát s. n., pl. exponáte
exponatul
EXPONÁT, exponate, s. n. Obiect expus în cadrul unei expoziții, unui muzeu etc. – Din rus. eksponat. DOOM
exponát s. n., pl. exponáte
exponatului
EXPONÁT, exponate, s. n. Obiect expus în cadrul unei expoziții, unui muzeu etc. – Din rus. eksponat. DOOM
exponát s. n., pl. exponáte
exponent
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponenta
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponente
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponentei
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponentele
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponentelor
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponentul
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponentului
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponenți
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponențial
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențiala
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențiale
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențialei
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențialele
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențialelor
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențiali
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențialii
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențialilor
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențialul
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponențialului
EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel. DOOM
exponențiál (-ți-al) adj. m., pl. exponențiáli; f. exponențiálă, pl. exponențiále
exponenții
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponenților
EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. DOOM
exponéntă s. f., g.-d. art. exponéntei; pl. exponénte
exponometre
EXPONOMÉTRU, exponometre, s. n. Instrument folosit pentru stabilirea duratei corecte de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice. – Din rus. eksponometr, germ. Exponometer. Cf. fr. exposemètre. DOOM
exponométru (-me-tru) s. n., art. exponométrul; pl. exponométre
exponometrele
EXPONOMÉTRU, exponometre, s. n. Instrument folosit pentru stabilirea duratei corecte de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice. – Din rus. eksponometr, germ. Exponometer. Cf. fr. exposemètre. DOOM
exponométru (-me-tru) s. n., art. exponométrul; pl. exponométre
exponometrelor
EXPONOMÉTRU, exponometre, s. n. Instrument folosit pentru stabilirea duratei corecte de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice. – Din rus. eksponometr, germ. Exponometer. Cf. fr. exposemètre. DOOM
exponométru (-me-tru) s. n., art. exponométrul; pl. exponométre
exponometria
EXPONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. 2. Tehnică a construirii și folosirii exponometrelor. – Din exponometru. Cf. fr. exposométrie. DOOM
exponometríe (-me-tri-) s. f., art. exponometría, g.-d. exponometríi, art. exponometríei
exponometrie
EXPONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. 2. Tehnică a construirii și folosirii exponometrelor. – Din exponometru. Cf. fr. exposométrie. DOOM
exponometríe (-me-tri-) s. f., art. exponometría, g.-d. exponometríi, art. exponometríei
exponometriei
EXPONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. 2. Tehnică a construirii și folosirii exponometrelor. – Din exponometru. Cf. fr. exposométrie. DOOM
exponometríe (-me-tri-) s. f., art. exponometría, g.-d. exponometríi, art. exponometríei
exponometrii
EXPONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. 2. Tehnică a construirii și folosirii exponometrelor. – Din exponometru. Cf. fr. exposométrie. DOOM
exponometríe (-me-tri-) s. f., art. exponometría, g.-d. exponometríi, art. exponometríei
exponometriile
EXPONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. 2. Tehnică a construirii și folosirii exponometrelor. – Din exponometru. Cf. fr. exposométrie. DOOM
exponometríe (-me-tri-) s. f., art. exponometría, g.-d. exponometríi, art. exponometríei
exponometriilor
EXPONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. 2. Tehnică a construirii și folosirii exponometrelor. – Din exponometru. Cf. fr. exposométrie. DOOM
exponometríe (-me-tri-) s. f., art. exponometría, g.-d. exponometríi, art. exponometríei
exponometru
EXPONOMÉTRU, exponometre, s. n. Instrument folosit pentru stabilirea duratei corecte de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice. – Din rus. eksponometr, germ. Exponometer. Cf. fr. exposemètre. DOOM
exponométru (-me-tru) s. n., art. exponométrul; pl. exponométre
exponometrul
EXPONOMÉTRU, exponometre, s. n. Instrument folosit pentru stabilirea duratei corecte de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice. – Din rus. eksponometr, germ. Exponometer. Cf. fr. exposemètre. DOOM
exponométru (-me-tru) s. n., art. exponométrul; pl. exponométre
exponometrului
EXPONOMÉTRU, exponometre, s. n. Instrument folosit pentru stabilirea duratei corecte de expunere la lumină a unui film sau a unei plăci fotografice. – Din rus. eksponometr, germ. Exponometer. Cf. fr. exposemètre. DOOM
exponométru (-me-tru) s. n., art. exponométrul; pl. exponométre
export
EXPÓRT, exporturi, s. n. Faptul de a exporta; vânzare de bunuri materiale și servicii către persoanele fizice și juridice dintr-o altă țară; exportare. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor exportate. ◊ Export invizibil = vânzare de servicii în (sau la) alte țări. Export de capital = plasare de capitaluri în alte țări. – Din germ. Export. DOOM
expórt s. n., pl. expórturi
export
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exporta
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportabil
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabila
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabile
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabilei
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabilele
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabilelor
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabili
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabilii
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabililor
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabilul
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportabilului
EXPORTÁBIL, -Ă, exportabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care se poate exporta. – Din fr. exportable. DOOM
exportábil adj. m., pl. exportábili; f. exportábilă, pl. exportábile
exportai
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportam
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportare
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportare
EXPORTÁRE, exportări, s. f. Acțiunea de a exporta și rezultatul ei; export. – V. exporta. DOOM
exportáre s. f., g.-d. art. exportắrii; pl. exportắri
exportarea
EXPORTÁRE, exportări, s. f. Acțiunea de a exporta și rezultatul ei; export. – V. exporta. DOOM
exportáre s. f., g.-d. art. exportắrii; pl. exportắri
exportară
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportarăm
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportarăți
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportase
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportasem
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportaseră
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportaserăm
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportaserăți
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportaseși
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportaseți
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportat
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportat
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportata
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportate
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportatei
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportatele
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportatelor
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportatoare
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoare
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoarea
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoarea
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoarei
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoarei
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoarele
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoarele
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoarelor
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatoarelor
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportator
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportator
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatori
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatori
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatorii
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatorii
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatorilor
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatorilor
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatorul
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatorul
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatorului
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatorului
EXPORTATÓR, -OÁRE, exportatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, firmă, țară etc.) care exportă. – Din fr. exportateur. DOOM
exportatór adj. m., s. m., pl. exportatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exportatoáre
exportatul
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportatului
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportau
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportași
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportați
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportați
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportații
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exportaților
EXPORTÁT, -Ă, exportați, -te, adj. (Despre mărfuri) Trimis peste graniță pentru a fi vîndut sau schimbat. Produse exportate.
exporte
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportul
EXPÓRT, exporturi, s. n. Faptul de a exporta; vânzare de bunuri materiale și servicii către persoanele fizice și juridice dintr-o altă țară; exportare. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor exportate. ◊ Export invizibil = vânzare de servicii în (sau la) alte țări. Export de capital = plasare de capitaluri în alte țări. – Din germ. Export. DOOM
expórt s. n., pl. expórturi
exportului
EXPÓRT, exporturi, s. n. Faptul de a exporta; vânzare de bunuri materiale și servicii către persoanele fizice și juridice dintr-o altă țară; exportare. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor exportate. ◊ Export invizibil = vânzare de servicii în (sau la) alte țări. Export de capital = plasare de capitaluri în alte țări. – Din germ. Export. DOOM
expórt s. n., pl. expórturi
exporturi
EXPÓRT, exporturi, s. n. Faptul de a exporta; vânzare de bunuri materiale și servicii către persoanele fizice și juridice dintr-o altă țară; exportare. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor exportate. ◊ Export invizibil = vânzare de servicii în (sau la) alte țări. Export de capital = plasare de capitaluri în alte țări. – Din germ. Export. DOOM
expórt s. n., pl. expórturi
exporturile
EXPÓRT, exporturi, s. n. Faptul de a exporta; vânzare de bunuri materiale și servicii către persoanele fizice și juridice dintr-o altă țară; exportare. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor exportate. ◊ Export invizibil = vânzare de servicii în (sau la) alte țări. Export de capital = plasare de capitaluri în alte țări. – Din germ. Export. DOOM
expórt s. n., pl. expórturi
exporturilor
EXPÓRT, exporturi, s. n. Faptul de a exporta; vânzare de bunuri materiale și servicii către persoanele fizice și juridice dintr-o altă țară; exportare. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor exportate. ◊ Export invizibil = vânzare de servicii în (sau la) alte țări. Export de capital = plasare de capitaluri în alte țări. – Din germ. Export. DOOM
expórt s. n., pl. expórturi
exportând
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportînd
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
exportări
EXPORTÁRE, exportări, s. f. Acțiunea de a exporta și rezultatul ei; export. – V. exporta. DOOM
exportáre s. f., g.-d. art. exportắrii; pl. exportắri
exportării
EXPORTÁRE, exportări, s. f. Acțiunea de a exporta și rezultatul ei; export. – V. exporta. DOOM
exportáre s. f., g.-d. art. exportắrii; pl. exportắri
exportările
EXPORTÁRE, exportări, s. f. Acțiunea de a exporta și rezultatul ei; export. – V. exporta. DOOM
exportáre s. f., g.-d. art. exportắrii; pl. exportắri
exportărilor
EXPORTÁRE, exportări, s. f. Acțiunea de a exporta și rezultatul ei; export. – V. exporta. DOOM
exportáre s. f., g.-d. art. exportắrii; pl. exportắri
exporți
EXPORTÁ, expórt, vb. I. Tranz. A vinde în afara țării mărfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate în țară; p. ext. a vinde servicii cumpărătorilor din alte țări. – Din fr. exporter, lat. exportare. DOOM
exportá (a ~) vb., ind. prez. 3 expórtă
expozabil
EXPOZÁBIL, -Ă, expozabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi expus, etalat. Această enumerare de obiecte, ce aveau a figura în Expozițiunea romînă, era făcută pre cît se putuse, dupe diviziunea regulamentară a grupelor de producte expozabile. ODOBESCU, S. II 80.
expozant
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozant
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozanta
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozanta
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozante
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozante
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantei
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantei
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantele
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantele
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantelor
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantelor
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantul
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantul
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantului
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozantului
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozanți
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozanți
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozanții
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozanții
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozanților
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozanților
EXPOZÁNT, -Ă, expozanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, țară etc.) care prezintă, expune ceva (la o expoziție). – Din fr. exposant. DOOM
expozánt adj. m., s. m., pl. expozánți; adj. f., s. f. expozántă, pl. expozánte
expozeu
EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé. DOOM
expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
expozeul
EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé. DOOM
expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
expozeului
EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé. DOOM
expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
expozeuri
EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé. DOOM
expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
expozeurile
EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé. DOOM
expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
expozeurilor
EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé. DOOM
expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
expozitiv
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitiva
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitive
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitivei
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitivele
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitivelor
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitivi
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitivii
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitivilor
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitivul
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expozitivului
EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. DOOM
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve
expoziția
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expoziție
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expoziției
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expoziții
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozițiile
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozițiilor
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozițional
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționala
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționale
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționalei
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționalele
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționalelor
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționali
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționalii
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționalilor
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționalul
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expoziționalului
EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional. DOOM
*expoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. expoziționáli; f. expoziționálă, pl. expoziționále
expozițiune
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozițiunea
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozițiuni
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozițiunii
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozițiunile
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozițiunilor
EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. DOOM
expozíție (-ți-e) s. f., art. expozíția (-ți-a), g.-d. art. expozíției; pl. expozíții, art. expozíțiile (-ți-i-)
expozometru
EXPOZOMÉTRU s.n. Exponometru. [< fr. exposomètre].
expre
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus.
expres
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expres
EXPRÉS1, -Ă, expreși, -se, adj. (În sintagmele) Tren expres (și substantivat, n.) = tren care merge cu viteză mare, oprindu-se numai în stațiile importante. Scrisoare (recomandată) expresă sau colet expres = scrisoare sau colet care ajunge la destinație mai repede, în schimbul unei suprataxe. Bufet expres (și substantivat, n.) = bufet în care se servesc, foarte repede și la prețuri populare, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustări, minuturi. [Pl. și: (substantivat, n.) expresuri] – Din fr. express.
expresa
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
exprese
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expresei
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expresele
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expreselor
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expresia
EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis. DOOM
exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)
expresie
EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis. DOOM
exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)
expresiei
EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis. DOOM
exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)
expresii
EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis. DOOM
exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)
expresiile
EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis. DOOM
exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)
expresiilor
EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis. DOOM
exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)
expresionism
EXPRESIONÍSM s. n. Curent artistic și literar apărut în Germania la începutul sec. XX, care pune accent pe intensitatea expresiei. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expressionnisme. DOOM
expresionísm (-si-o-) s. n.
expresionismul
EXPRESIONÍSM s. n. Curent artistic și literar apărut în Germania la începutul sec. XX, care pune accent pe intensitatea expresiei. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expressionnisme. DOOM
expresionísm (-si-o-) s. n.
expresionismului
EXPRESIONÍSM s. n. Curent artistic și literar apărut în Germania la începutul sec. XX, care pune accent pe intensitatea expresiei. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expressionnisme. DOOM
expresionísm (-si-o-) s. n.
expresionist
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionist
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionista
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionista
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresioniste
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresioniste
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistei
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistei
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistele
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistele
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistelor
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistelor
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistul
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistul
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistului
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresionistului
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresioniști
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresioniști
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresioniștii
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresioniștii
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresioniștilor
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresioniștilor
EXPRESIONÍST, -Ă, expresioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de expresionism, care reprezintă expresionismul. 2. S. m. și f. Adept al expresionismului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expresionniste. DOOM
expresioníst (-si-o-) adj. m., s. m., pl. expresioníști; adj. f., s. f. expresionístă, pl. expresioníste
expresiune
EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis. DOOM
exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)
expresiv
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresiva
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresive
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresivei
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresivele
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresivelor
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresivi
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresivii
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresivilor
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresivitate
EXPRESIVITÁTE s. f. Calitatea, capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clară, plastică. – Din fr. expressivité. DOOM
expresivitáte s. f., g.-d. art. expresivitắții
expresivitatea
EXPRESIVITÁTE s. f. Calitatea, capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clară, plastică. – Din fr. expressivité. DOOM
expresivitáte s. f., g.-d. art. expresivitắții
expresivități
EXPRESIVITÁTE s. f. Calitatea, capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clară, plastică. – Din fr. expressivité. DOOM
expresivitáte s. f., g.-d. art. expresivitắții
expresivității
EXPRESIVITÁTE s. f. Calitatea, capacitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clară, plastică. – Din fr. expressivité. DOOM
expresivitáte s. f., g.-d. art. expresivitắții
expresivul
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresivului
EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif. DOOM
expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve
expresul
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expresului
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expreși
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expreșii
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
expreșilor
EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus. DOOM
exprés2 s. n., pl. exprése
exprim
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprima
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimabil
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabila
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabile
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabilei
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabilele
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabilelor
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabili
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabilii
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabililor
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabilul
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimabilului
EXPRIMÁBIL, -Ă, exprimabili, -e, adj. Care poate fi exprimat. – Din fr. exprimable. DOOM
exprimábil adj. m., pl. exprimábili; f. exprimábilă, pl. exprimábile
exprimai
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimam
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimare
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimare
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima. DOOM
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri
exprimarea
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima. DOOM
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri
exprimară
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimarăm
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimarăți
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimase
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimasem
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimaseră
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimaserăm
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimaserăți
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimaseși
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimaseți
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimat
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimat
EXPRIMÁT, -Ă, exprimați, -te, adj. Redat, arătat, manifestat.
exprimau
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimași
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimați
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprime
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimi
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimând
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimînd
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. DOOM
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimări
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima. DOOM
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri
exprimării
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima. DOOM
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri
exprimările
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima. DOOM
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri
exprimărilor
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima. DOOM
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri
expromisiune
EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
expromisiunea
EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
expromisiuni
EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
expromisiunii
EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
expromisiunile
EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
expromisiunilor
EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
expropria
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriai
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriam
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriară
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriarăm
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriarăți
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriase
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriasem
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriaseră
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriaserăm
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriaserăți
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriaseși
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriaseți
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriat
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriat
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriat
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriata
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriata
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriate
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriate
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatei
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatei
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatele
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatele
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatelor
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatelor
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatoare
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatoarea
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatoarei
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatoarele
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatoarelor
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriator
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatori
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatorii
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatorilor
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatorul
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatorului
EXPROPRIATÓR, -OÁRE, expropriatori, -oare, s. m. și f. Persoană care expropriază (2). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. expropriateur. DOOM
expropriatór (-pro-pri-a-) s. m., pl. expropriatóri
expropriatul
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatul
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatului
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriatului
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriau
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriază
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriași
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriați
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriați
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriați
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriația
EXPROPRIÁȚIE s.f. Expropriere. [Gen. -iei, var. expropriațiune s.f. / < fr. expropriation].
expropriație
EXPROPRIÁȚIE s.f. Expropriere. [Gen. -iei, var. expropriațiune s.f. / < fr. expropriation].
expropriației
EXPROPRIÁȚIE s.f. Expropriere. [Gen. -iei, var. expropriațiune s.f. / < fr. expropriation].
expropriații
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriații
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriații
EXPROPRIÁȚIE s.f. Expropriere. [Gen. -iei, var. expropriațiune s.f. / < fr. expropriation].
expropriațiile
EXPROPRIÁȚIE s.f. Expropriere. [Gen. -iei, var. expropriațiune s.f. / < fr. expropriation].
expropriațiilor
EXPROPRIÁȚIE s.f. Expropriere. [Gen. -iei, var. expropriațiune s.f. / < fr. expropriation].
expropriaților
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriaților
EXPROPRIÁT, -Ă, expropriați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre bunuri) Care a fost luat prin expropriere. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost supusă exproprierii. [Pr.: -pri-at] – V. expropria. DOOM
expropriát (-pro-pri-at) adj. m., s. m., pl. expropriáți; adj. f., s. f. expropriátă, pl. expropriáte
expropriațiune
EXPROPRIAȚIÚNE s.f. v. expropriație.
exproprie
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriem
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriere
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriere
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria. DOOM
expropriére (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri
exproprierea
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria. DOOM
expropriére (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri
exproprieri
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria. DOOM
expropriére (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri
exproprierii
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria. DOOM
expropriére (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri
exproprierile
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria. DOOM
expropriére (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri
exproprierilor
EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria. DOOM
expropriére (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri
expropriez
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
exproprieze
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriezi
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expropriind
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I. Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a] – Din fr. exproprier. DOOM
expropriá (a ~) (-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 expropriáză, 1 pl. expropriém (-pri-em); conj. prez. 3 să expropriéze; ger. expropriínd (-pri-ind)
expugnabil
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabila
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabile
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabilei
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabilele
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabilelor
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabili
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabilii
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabililor
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabilul
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expugnabilului
EXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care poate fi luat cu forța. [Cf. fr. expugnable].
expui
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuie
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expulsia
EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.
expulsie
EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.
expulsiei
EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.
expulsii
EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.
expulsiile
EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.
expulsiilor
EXPÚLSIE, expulsii, s. f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. – Din fr. expulsion, lat. expulsio.
expulsiune
EXPULSIÚNE s.f. v. expulsie.
expulza
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzai
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzam
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzare
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzare
EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza. DOOM
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzắrii; pl. expulzắri
expulzarea
EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza. DOOM
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzắrii; pl. expulzắri
expulzară
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzarăm
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzarăți
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzase
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzasem
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzaseră
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzaserăm
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzaserăți
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzaseși
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzaseți
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzat
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzat
EXPULZÁT, -Ă, expulzați, -te, adj. (Despre persoane sau grupuri de persoane) Care a fost dat afară, izgonit dintr-o țară, obligat să părăsească teritoriul unei țări. ♦ (Despre lucruri, substanțe etc.) Scos, eliminat.
expulzau
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzași
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzați
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzează
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzez
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzeze
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzezi
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzând
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzînd
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. DOOM
expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză
expulzări
EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza. DOOM
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzắrii; pl. expulzắri
expulzării
EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza. DOOM
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzắrii; pl. expulzắri
expulzările
EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza. DOOM
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzắrii; pl. expulzắri
expulzărilor
EXPULZÁRE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza. DOOM
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzắrii; pl. expulzắri
expun
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuncțiune
EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. DOOM
expuncțiúne (-punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiúnii; pl. expuncțiúni
expuncțiunea
EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. DOOM
expuncțiúne (-punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiúnii; pl. expuncțiúni
expuncțiuni
EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. DOOM
expuncțiúne (-punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiúnii; pl. expuncțiúni
expuncțiunii
EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. DOOM
expuncțiúne (-punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiúnii; pl. expuncțiúni
expuncțiunile
EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. DOOM
expuncțiúne (-punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiúnii; pl. expuncțiúni
expuncțiunilor
EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. DOOM
expuncțiúne (-punc-ți-u-) s. f., g.-d. art. expuncțiúnii; pl. expuncțiúni
expune
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expunea
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuneai
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuneam
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuneau
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuneați
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expunem
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expunere
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expunere
EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune. DOOM
expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri
expunerea
EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune. DOOM
expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri
expuneri
EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune. DOOM
expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri
expunerii
EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune. DOOM
expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri
expunerile
EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune. DOOM
expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri
expunerilor
EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune. DOOM
expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri
expuneți
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expunând
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expunînd
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expună
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expurga
EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare. DOOM
!expurgá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sg. expúrgă
expurgare
EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga. DOOM
expurgáre s. f., g.-d. art. expurgắrii; pl. expurgắri
expurgarea
EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga. DOOM
expurgáre s. f., g.-d. art. expurgắrii; pl. expurgắri
expurgat
EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.
expurgația
EXPURGÁȚIE, expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation. DOOM
expurgáție (-ți-e) s. f., art. expurgáția (-ți-a), g.-d. art. expurgáției; pl. expurgáții, art. expurgáțiile (-ți-i-)
expurgație
EXPURGÁȚIE, expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation. DOOM
expurgáție (-ți-e) s. f., art. expurgáția (-ți-a), g.-d. art. expurgáției; pl. expurgáții, art. expurgáțiile (-ți-i-)
expurgației
EXPURGÁȚIE, expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation. DOOM
expurgáție (-ți-e) s. f., art. expurgáția (-ți-a), g.-d. art. expurgáției; pl. expurgáții, art. expurgáțiile (-ți-i-)
expurgații
EXPURGÁȚIE, expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation. DOOM
expurgáție (-ți-e) s. f., art. expurgáția (-ți-a), g.-d. art. expurgáției; pl. expurgáții, art. expurgáțiile (-ți-i-)
expurgațiile
EXPURGÁȚIE, expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation. DOOM
expurgáție (-ți-e) s. f., art. expurgáția (-ți-a), g.-d. art. expurgáției; pl. expurgáții, art. expurgáțiile (-ți-i-)
expurgațiilor
EXPURGÁȚIE, expurgații, s. f. Expurgare. – Din fr. expurgation. DOOM
expurgáție (-ți-e) s. f., art. expurgáția (-ți-a), g.-d. art. expurgáției; pl. expurgáții, art. expurgáțiile (-ți-i-)
expurgări
EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga. DOOM
expurgáre s. f., g.-d. art. expurgắrii; pl. expurgắri
expurgării
EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga. DOOM
expurgáre s. f., g.-d. art. expurgắrii; pl. expurgắri
expurgările
EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga. DOOM
expurgáre s. f., g.-d. art. expurgắrii; pl. expurgắri
expurgărilor
EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga. DOOM
expurgáre s. f., g.-d. art. expurgắrii; pl. expurgắri
expus
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuse
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expusei
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuseră
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuserăm
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuserăți
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expusese
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expusesem
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuseseră
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuseserăm
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuseserăți
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuseseși
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuseseți
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
expuseși
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune). DOOM
expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús
exsangua
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsangue
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsanguei
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsanguele
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsanguelor
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsangui
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsanguii
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsanguilor
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsanguina
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinai
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinam
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinare
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinare
EXSANGUINÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a exsanguina și rezultatul ei; exsanguinație. [< exsanguina].
exsanguinarea
EXSANGUINÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a exsanguina și rezultatul ei; exsanguinație. [< exsanguina].
exsanguinară
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinarăm
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinarăți
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinase
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinasem
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinaseră
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinaserăm
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinaserăți
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinaseși
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinaseți
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinat
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinat
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinau
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinași
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinați
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinație
EXSANGUINÁȚIE s.f. (Med.) Extragere a sângelui dintr-un organism pentru a fi înlocuit cu sânge străin. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguination].
exsanguinează
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinez
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguineze
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinezi
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinotransfuzia
EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire (totală) a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.
exsanguinotransfuzie
EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire (totală) a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.
exsanguinotransfuziei
EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire (totală) a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.
exsanguinotransfuzii
EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire (totală) a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.
exsanguinotransfuziile
EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire (totală) a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.
exsanguinotransfuziilor
EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire (totală) a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.
exsanguinând
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinînd
EXSANGUINÁ vb. I. tr. (Med.) A face operația de exsanguinație. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguiner].
exsanguinări
EXSANGUINÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a exsanguina și rezultatul ei; exsanguinație. [< exsanguina].
exsanguinării
EXSANGUINÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a exsanguina și rezultatul ei; exsanguinație. [< exsanguina].
exsanguinările
EXSANGUINÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a exsanguina și rezultatul ei; exsanguinație. [< exsanguina].
exsanguinărilor
EXSANGUINÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a exsanguina și rezultatul ei; exsanguinație. [< exsanguina].
exsanguu
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsanguul
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsanguului
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. DOOM
*exsánguu (-gu-u) adj. m., pl. exsángui; f. exsánguă (gu-ă), pl. exsángue (gu-e)
exsangvinotransfuzie
EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire (totală) a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.
exsicata
EXSICÁTA s.f. (Bot.) Colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar. [< fr., lat. exsicata].
exsicate
EXSICÁTA s.f. (Bot.) Colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar. [< fr., lat. exsicata].
exsicatei
EXSICÁTA s.f. (Bot.) Colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar. [< fr., lat. exsicata].
exsicatele
EXSICÁTA s.f. (Bot.) Colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar. [< fr., lat. exsicata].
exsicatelor
EXSICÁTA s.f. (Bot.) Colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar. [< fr., lat. exsicata].
exsicatoare
EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur. DOOM
exsicatór s. n., pl. exsicatoáre
exsicatoarele
EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur. DOOM
exsicatór s. n., pl. exsicatoáre
exsicatoarelor
EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur. DOOM
exsicatór s. n., pl. exsicatoáre
exsicator
EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur. DOOM
exsicatór s. n., pl. exsicatoáre
exsicatorul
EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur. DOOM
exsicatór s. n., pl. exsicatoáre
exsicatorului
EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur. DOOM
exsicatór s. n., pl. exsicatoáre
exsicația
EXSICÁȚIE s.f. (Liv.) Uscare. [< fr. exsiccation, cf. lat. exsiccatio].
exsicație
EXSICÁȚIE s.f. (Liv.) Uscare. [< fr. exsiccation, cf. lat. exsiccatio].
exsicației
EXSICÁȚIE s.f. (Liv.) Uscare. [< fr. exsiccation, cf. lat. exsiccatio].
exsicații
EXSICÁȚIE s.f. (Liv.) Uscare. [< fr. exsiccation, cf. lat. exsiccatio].
exsicațiile
EXSICÁȚIE s.f. (Liv.) Uscare. [< fr. exsiccation, cf. lat. exsiccatio].
exsicațiilor
EXSICÁȚIE s.f. (Liv.) Uscare. [< fr. exsiccation, cf. lat. exsiccatio].
exstrofia
EXSTROFÍE s.f. (Biol.) Defect de conformație al unui organ care este întors astfel încât fața sa internă devine externă. [Gen. -iei. / < fr. exstrophie, cf. gr. ex – afară, strophe – întoarcere]. DOOM
exstrofíe s. f., art. exstrofía, g.-d. exstrofíi, art. exstrofíei
exstrofie
EXSTROFÍE s.f. (Biol.) Defect de conformație al unui organ care este întors astfel încât fața sa internă devine externă. [Gen. -iei. / < fr. exstrophie, cf. gr. ex – afară, strophe – întoarcere]. DOOM
exstrofíe s. f., art. exstrofía, g.-d. exstrofíi, art. exstrofíei
exstrofiei
EXSTROFÍE s.f. (Biol.) Defect de conformație al unui organ care este întors astfel încât fața sa internă devine externă. [Gen. -iei. / < fr. exstrophie, cf. gr. ex – afară, strophe – întoarcere]. DOOM
exstrofíe s. f., art. exstrofía, g.-d. exstrofíi, art. exstrofíei
exstrofii
EXSTROFÍE s.f. (Biol.) Defect de conformație al unui organ care este întors astfel încât fața sa internă devine externă. [Gen. -iei. / < fr. exstrophie, cf. gr. ex – afară, strophe – întoarcere]. DOOM
exstrofíe s. f., art. exstrofía, g.-d. exstrofíi, art. exstrofíei
exsuda
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudai
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudam
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudant
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudant
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudanta
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudanta
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudante
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudante
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantei
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantei
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantele
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantele
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantelor
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantelor
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantul
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantul
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantului
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudantului
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudanți
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudanți
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudanții
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudanții
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudanților
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudanților
EXSUDÁNT, -Ă, exsudanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă transpirație. – Din fr. exsudant. DOOM
exsudánt adj. m., s. m., pl. exsudánți; adj. f. exsudántă, pl. exsudánte
exsudare
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudare
EXSUDÁRE s.f. Acțiunea de a exsuda și rezultatul ei; exsudație. ♦ (Geol.) Proces de ridicare a soluțiilor din săruri și de depunere apoi (prin evaporare) a sărurilor la suprafața deșerturilor sau a altor regiuni cu climat arid. [< exsuda].
exsudarea
EXSUDÁRE s.f. Acțiunea de a exsuda și rezultatul ei; exsudație. ♦ (Geol.) Proces de ridicare a soluțiilor din săruri și de depunere apoi (prin evaporare) a sărurilor la suprafața deșerturilor sau a altor regiuni cu climat arid. [< exsuda].
exsudară
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudarăm
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudarăți
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudase
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudasem
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudaseră
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudaserăm
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudaserăți
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudaseși
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudaseți
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudat
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudat
EXSUDÁT, exsudate, s. n. Lichid bogat în albumină, fibrinos, hemoragic sau seros, ieșit din vasele sangvine, limfatice sau din țesuturi, în urma unui proces patologic, microbian, bacterian sau a intervenției unui factor chimic, fizic sau traumatic. – Din fr. exsudat. DOOM
exsudát s. n., pl. exsudáte
exsudate
EXSUDÁT, exsudate, s. n. Lichid bogat în albumină, fibrinos, hemoragic sau seros, ieșit din vasele sangvine, limfatice sau din țesuturi, în urma unui proces patologic, microbian, bacterian sau a intervenției unui factor chimic, fizic sau traumatic. – Din fr. exsudat. DOOM
exsudát s. n., pl. exsudáte
exsudatele
EXSUDÁT, exsudate, s. n. Lichid bogat în albumină, fibrinos, hemoragic sau seros, ieșit din vasele sangvine, limfatice sau din țesuturi, în urma unui proces patologic, microbian, bacterian sau a intervenției unui factor chimic, fizic sau traumatic. – Din fr. exsudat. DOOM
exsudát s. n., pl. exsudáte
exsudatelor
EXSUDÁT, exsudate, s. n. Lichid bogat în albumină, fibrinos, hemoragic sau seros, ieșit din vasele sangvine, limfatice sau din țesuturi, în urma unui proces patologic, microbian, bacterian sau a intervenției unui factor chimic, fizic sau traumatic. – Din fr. exsudat. DOOM
exsudát s. n., pl. exsudáte
exsudativ
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativa
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudative
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativei
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativele
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativelor
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativi
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativii
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativilor
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativul
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudativului
EXSUDATÍV, -Ă adj. (Despre inflamații) Însoțit de supurație. [< fr. exsudatif].
exsudatul
EXSUDÁT, exsudate, s. n. Lichid bogat în albumină, fibrinos, hemoragic sau seros, ieșit din vasele sangvine, limfatice sau din țesuturi, în urma unui proces patologic, microbian, bacterian sau a intervenției unui factor chimic, fizic sau traumatic. – Din fr. exsudat. DOOM
exsudát s. n., pl. exsudáte
exsudatului
EXSUDÁT, exsudate, s. n. Lichid bogat în albumină, fibrinos, hemoragic sau seros, ieșit din vasele sangvine, limfatice sau din țesuturi, în urma unui proces patologic, microbian, bacterian sau a intervenției unui factor chimic, fizic sau traumatic. – Din fr. exsudat. DOOM
exsudát s. n., pl. exsudáte
exsudau
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudași
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudați
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudație
EXSUDÁȚIE, exsudații, s. f. 1. Transpirație, asudare. 2. Apariție la suprafața unui strat de asfalt a excesului de bitum sau de gudron. – Din fr. exsudation. DOOM
exsudáție (-ți-e) s. f., art. exsudáția (-ți-a), g.-d. art. exsudáției; pl. exsudáții, art. exsudáțiile (-ți-i-)
exsudează
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudez
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudeze
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudezi
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudând
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudînd
EXSUDÁ vb. I. intr. (Biol.) A produce un exsudat; a transpira. [< fr. exsuder, cf. lat. exsudare].
exsudări
EXSUDÁRE s.f. Acțiunea de a exsuda și rezultatul ei; exsudație. ♦ (Geol.) Proces de ridicare a soluțiilor din săruri și de depunere apoi (prin evaporare) a sărurilor la suprafața deșerturilor sau a altor regiuni cu climat arid. [< exsuda].
exsudării
EXSUDÁRE s.f. Acțiunea de a exsuda și rezultatul ei; exsudație. ♦ (Geol.) Proces de ridicare a soluțiilor din săruri și de depunere apoi (prin evaporare) a sărurilor la suprafața deșerturilor sau a altor regiuni cu climat arid. [< exsuda].
exsudările
EXSUDÁRE s.f. Acțiunea de a exsuda și rezultatul ei; exsudație. ♦ (Geol.) Proces de ridicare a soluțiilor din săruri și de depunere apoi (prin evaporare) a sărurilor la suprafața deșerturilor sau a altor regiuni cu climat arid. [< exsuda].
exsudărilor
EXSUDÁRE s.f. Acțiunea de a exsuda și rezultatul ei; exsudație. ♦ (Geol.) Proces de ridicare a soluțiilor din săruri și de depunere apoi (prin evaporare) a sărurilor la suprafața deșerturilor sau a altor regiuni cu climat arid. [< exsuda].
exsuflație
EXSUFLÁȚIE s.f. Extragere de aer din cavitatea pleurală sau extrapleurală. [Gen. -iei. / < fr. exsufflation].[În DO exuflație]
extant
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extanta
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extante
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extantei
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extantele
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extantelor
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extantul
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extantului
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extanți
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extanții
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extanților
EXTÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care există în natură. [< lat. extans, fr. extant].
extatic
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extatica
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extatice
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extaticei
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extaticele
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extaticelor
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extatici
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extaticii
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extaticilor
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extaticul
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extaticului
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. DOOM
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extaz
EXTÁZ, extaze, s. n. 1. Expresie a cunoașterii nemijlocite a realităților divine; act de trăire supremă a comuniunii de iubire cu Dumnezeul personal. ♦ (Med.) Stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe și de exaltare mintală, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare. 2. Stare excesivă de însuflețire, admirație profundă; adorație, venerație. – Din fr. extase. DOOM
extáz s. n., pl. extáze
extazia
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziai
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziam
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziară
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziarăm
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziarăți
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziase
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziasem
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziaseră
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziaserăm
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziaserăți
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziaseși
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziaseți
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziat
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziat
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziata
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziate
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziatei
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziatele
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziatelor
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziatul
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziatului
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziau
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziază
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziași
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziați
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziați
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziații
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extaziaților
EXTAZIÁT, -Ă, extaziați, -te, adj. Căzut în extaz, plin de admirație, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [Pr.: -zi-at] – V. extazia.
extazie
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziem
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziere
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziere
EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia. DOOM
extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri
extazierea
EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia. DOOM
extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri
extazieri
EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia. DOOM
extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri
extazierii
EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia. DOOM
extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri
extazierile
EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia. DOOM
extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri
extazierilor
EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia. DOOM
extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri
extaziez
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extazieze
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziezi
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extaziind
EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s')extasier. DOOM
extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)
extemporal
EXTEMPORÁL, extemporale, s. n. Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control. – Din germ. Extemporale, lat. extemporalis. DOOM
extemporál s. n., pl. extemporále
extemporale
EXTEMPORÁL, extemporale, s. n. Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control. – Din germ. Extemporale, lat. extemporalis. DOOM
extemporál s. n., pl. extemporále
extemporalele
EXTEMPORÁL, extemporale, s. n. Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control. – Din germ. Extemporale, lat. extemporalis. DOOM
extemporál s. n., pl. extemporále
extemporalelor
EXTEMPORÁL, extemporale, s. n. Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control. – Din germ. Extemporale, lat. extemporalis. DOOM
extemporál s. n., pl. extemporále
extemporalul
EXTEMPORÁL, extemporale, s. n. Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control. – Din germ. Extemporale, lat. extemporalis. DOOM
extemporál s. n., pl. extemporále
extemporalului
EXTEMPORÁL, extemporale, s. n. Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control. – Din germ. Extemporale, lat. extemporalis. DOOM
extemporál s. n., pl. extemporále
extemporaneu
EXTEMPORANÉU, -ÉE, extemporanei, -ee, adj. (Livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (Med.; despre medicamente) Care este preparat sau administrat fără întârziere. – Din lat. extemporaneus, fr. extemporané.
extensia
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensibil
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibila
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibile
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibilei
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibilele
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibilelor
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibili
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibilii
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibililor
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibilitate
EXTENSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi extensibil; posibilitate de extindere, de mărire. – Din fr. extensibilité. DOOM
extensibilitáte s. f., g.-d. art. extensibilitắții
extensibilitatea
EXTENSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi extensibil; posibilitate de extindere, de mărire. – Din fr. extensibilité. DOOM
extensibilitáte s. f., g.-d. art. extensibilitắții
extensibilități
EXTENSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi extensibil; posibilitate de extindere, de mărire. – Din fr. extensibilité. DOOM
extensibilitáte s. f., g.-d. art. extensibilitắții
extensibilității
EXTENSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi extensibil; posibilitate de extindere, de mărire. – Din fr. extensibilité. DOOM
extensibilitáte s. f., g.-d. art. extensibilitắții
extensibilul
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensibilului
EXTENSÍBIL, -Ă, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde, care poate fi alungit fără a se rupe. – Din fr. extensible. DOOM
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. extensíbilă, pl. extensíbile
extensie
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiei
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensii
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiile
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiilor
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensimetre
EXTENSIMÉTRU s.n. Alveograf. [< fr. extensimètre].
extensimetrele
EXTENSIMÉTRU s.n. Alveograf. [< fr. extensimètre].
extensimetrelor
EXTENSIMÉTRU s.n. Alveograf. [< fr. extensimètre].
extensimetru
EXTENSIMÉTRU s.n. Alveograf. [< fr. extensimètre].
extensimetrul
EXTENSIMÉTRU s.n. Alveograf. [< fr. extensimètre].
extensimetrului
EXTENSIMÉTRU s.n. Alveograf. [< fr. extensimètre].
extensiune
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiunea
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiuni
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiunii
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiunile
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiunilor
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. DOOM
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni
extensiv
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensiva
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensive
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensivei
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensivele
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensivelor
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensivi
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensivii
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensivilor
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensivul
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extensivului
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. DOOM
extensív adj. m., pl. extensívi; f. extensívă, pl. extensíve
extenso
IN EXTÉNSO loc. adv. Pe larg, în detaliu; în întregime. – Loc. lat. DOOM
in exténso (lat.) loc. adv.
extensoare
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensoarea
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensoarei
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensoarele
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensoarelor
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensograf
EXTENSOGRÁF, extensografe, s. n. Aparat care înregistrează variația viscozității unui aluat de o anumită consistență. – Din fr. extensographe. DOOM
extensográf (-so-graf) s. n., pl. extensográfe
extensografe
EXTENSOGRÁF, extensografe, s. n. Aparat care înregistrează variația viscozității unui aluat de o anumită consistență. – Din fr. extensographe. DOOM
extensográf (-so-graf) s. n., pl. extensográfe
extensografele
EXTENSOGRÁF, extensografe, s. n. Aparat care înregistrează variația viscozității unui aluat de o anumită consistență. – Din fr. extensographe. DOOM
extensográf (-so-graf) s. n., pl. extensográfe
extensografelor
EXTENSOGRÁF, extensografe, s. n. Aparat care înregistrează variația viscozității unui aluat de o anumită consistență. – Din fr. extensographe. DOOM
extensográf (-so-graf) s. n., pl. extensográfe
extensograful
EXTENSOGRÁF, extensografe, s. n. Aparat care înregistrează variația viscozității unui aluat de o anumită consistență. – Din fr. extensographe. DOOM
extensográf (-so-graf) s. n., pl. extensográfe
extensografului
EXTENSOGRÁF, extensografe, s. n. Aparat care înregistrează variația viscozității unui aluat de o anumită consistență. – Din fr. extensographe. DOOM
extensográf (-so-graf) s. n., pl. extensográfe
extensograma
EXTENSOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată la extensograf. [< fr. extensogramme].
extensograme
EXTENSOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată la extensograf. [< fr. extensogramme].
extensogramei
EXTENSOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată la extensograf. [< fr. extensogramme].
extensogramele
EXTENSOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată la extensograf. [< fr. extensogramme].
extensogramelor
EXTENSOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată la extensograf. [< fr. extensogramme].
extensometre
EXTENSOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea deformațiilor pieselor supuse la întindere. ♦ Dinamometru pentru măsurarea extensiunii în kilograme. [< fr. extensomètre].
extensometrele
EXTENSOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea deformațiilor pieselor supuse la întindere. ♦ Dinamometru pentru măsurarea extensiunii în kilograme. [< fr. extensomètre].
extensometrelor
EXTENSOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea deformațiilor pieselor supuse la întindere. ♦ Dinamometru pentru măsurarea extensiunii în kilograme. [< fr. extensomètre].
extensometria
EXTENSOMETRÍE s.f. Parte a metrologiei care se ocupă cu diversele aparate de măsură a deformațiilor mecanice. [Gen. -iei. / < fr. extensométrie].
extensometrie
EXTENSOMETRÍE s.f. Parte a metrologiei care se ocupă cu diversele aparate de măsură a deformațiilor mecanice. [Gen. -iei. / < fr. extensométrie].
extensometriei
EXTENSOMETRÍE s.f. Parte a metrologiei care se ocupă cu diversele aparate de măsură a deformațiilor mecanice. [Gen. -iei. / < fr. extensométrie].
extensometrii
EXTENSOMETRÍE s.f. Parte a metrologiei care se ocupă cu diversele aparate de măsură a deformațiilor mecanice. [Gen. -iei. / < fr. extensométrie].
extensometru
EXTENSOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea deformațiilor pieselor supuse la întindere. ♦ Dinamometru pentru măsurarea extensiunii în kilograme. [< fr. extensomètre].
extensometrul
EXTENSOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea deformațiilor pieselor supuse la întindere. ♦ Dinamometru pentru măsurarea extensiunii în kilograme. [< fr. extensomètre].
extensometrului
EXTENSOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea deformațiilor pieselor supuse la întindere. ♦ Dinamometru pentru măsurarea extensiunii în kilograme. [< fr. extensomètre].
extensor
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensori
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensorii
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensorilor
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensorul
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extensorului
EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat de gimnastică pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. DOOM
extensór2 s. n., pl. extensoáre
extenua
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuai
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuam
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuant
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuanta
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuante
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuantei
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuantele
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuantelor
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuantul
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuantului
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuanți
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuanții
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuanților
EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant. DOOM
extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte
extenuare
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuare
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua. DOOM
extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri
extenuarea
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua. DOOM
extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri
extenuară
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuarăm
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuarăți
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuase
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuasem
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuaseră
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuaserăm
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuaserăți
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuaseși
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuaseți
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuat
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuat
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuata
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuate
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuatei
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuatele
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuatelor
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuatul
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuatului
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuau
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuași
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuați
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuați
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuații
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuaților
EXTENUÁT, -Ă, extenuați, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-at] – V. extenua.
extenuează
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuez
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenueze
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuezi
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuând
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuînd
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. DOOM
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuări
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua. DOOM
extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri
extenuării
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua. DOOM
extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri
extenuările
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua. DOOM
extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri
extenuărilor
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua. DOOM
extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri
exterioara
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exterioare
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exterioarei
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exterioarele
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exterioarelor
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exterior
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exteriori
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exteriorii
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exteriorilor
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exterioritate
EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. extériorité. DOOM
exterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exterioritắții
exterioritatea
EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. extériorité. DOOM
exterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exterioritắții
exteriorități
EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. extériorité. DOOM
exterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exterioritắții
exteriorității
EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. extériorité. DOOM
exterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exterioritắții
exterioriza
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizai
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizam
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizare
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizare
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza. DOOM
exteriorizáre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắri
exteriorizarea
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza. DOOM
exteriorizáre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắri
exteriorizară
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizarăm
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizarăți
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizase
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizasem
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizaseră
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizaserăm
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizaserăți
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizaseși
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizaseți
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizat
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizat
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser.
exteriorizau
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizași
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizați
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizează
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizez
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizeze
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizezi
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizând
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizînd
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser. DOOM
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizări
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza. DOOM
exteriorizáre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắri
exteriorizării
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza. DOOM
exteriorizáre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắri
exteriorizările
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza. DOOM
exteriorizáre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắri
exteriorizărilor
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza. DOOM
exteriorizáre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắri
exteriorul
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exteriorului
EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este în afară, care este din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = totalitatea importurilor și exporturilor unei țări. 2. S. n. Partea din afară a unui lucru; fațadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior. DOOM
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exteritorial
EXTERITORIÁL, -Ă, exteritoriali, -e, adj. Care se bucură de dreptul de exteritorialitate, supus principiului exteritorialității. [Pr.: -ri-al] – Din exteritorialitate (după punctualitate – punctual). Cf. germ. exterritorial, rus. eksterritorial'nâi. DOOM
exteritoriál (-ri-al) adj. m., pl. exteritoriáli; f. exteritoriálă, pl. exteritoriále
exteritorialitate
EXTERITORIALITÁTE s. f. Regim special de care se bucură anumite persoane, precum și sediile oficiilor diplomatice aflate într-un stat străin, prin prezumția că ele se află pe teritoriul statului lor național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialité. Cf. germ. Exterritorialität. DOOM
exteritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. exteritorialitắții
exteritorialitatea
EXTERITORIALITÁTE s. f. Regim special de care se bucură anumite persoane, precum și sediile oficiilor diplomatice aflate într-un stat străin, prin prezumția că ele se află pe teritoriul statului lor național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialité. Cf. germ. Exterritorialität. DOOM
exteritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. exteritorialitắții
exteritorialități
EXTERITORIALITÁTE s. f. Regim special de care se bucură anumite persoane, precum și sediile oficiilor diplomatice aflate într-un stat străin, prin prezumția că ele se află pe teritoriul statului lor național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialité. Cf. germ. Exterritorialität. DOOM
exteritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. exteritorialitắții
exteritorialității
EXTERITORIALITÁTE s. f. Regim special de care se bucură anumite persoane, precum și sediile oficiilor diplomatice aflate într-un stat străin, prin prezumția că ele se află pe teritoriul statului lor național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialité. Cf. germ. Exterritorialität. DOOM
exteritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. exteritorialitắții
extermin
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
extermina
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminai
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminam
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminant
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminanta
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminante
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminantei
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminantele
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminantelor
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminantul
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminantului
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminanți
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminanții
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminanților
EXTERMINÁNT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. DOOM
exterminánt adj. m., pl. exterminánți; f. exterminántă, pl. exterminánte
exterminare
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminare
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina. DOOM
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri
exterminarea
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina. DOOM
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri
exterminară
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminarăm
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminarăți
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminase
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminasem
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminaseră
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminaserăm
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminaserăți
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminaseși
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminaseți
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminat
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminat
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminata
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminate
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminatei
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminatele
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminatelor
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminatoare
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoare
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoarea
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoarea
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoarei
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoarei
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoarele
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoarele
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoarelor
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatoarelor
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminator
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminator
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatori
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatori
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatorii
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatorii
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatorilor
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatorilor
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatorul
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatorul
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatorului
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatorului
EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator. DOOM
exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre
exterminatul
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminatului
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminau
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminași
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminați
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminați
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminația
EXTERMINÁȚIE s.f. Exterminare. [Gen. -iei, var. exterminațiune s.f. / cf. fr. extermination, lat. exterminatio].
exterminație
EXTERMINÁȚIE s.f. Exterminare. [Gen. -iei, var. exterminațiune s.f. / cf. fr. extermination, lat. exterminatio].
exterminației
EXTERMINÁȚIE s.f. Exterminare. [Gen. -iei, var. exterminațiune s.f. / cf. fr. extermination, lat. exterminatio].
exterminații
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminații
EXTERMINÁȚIE s.f. Exterminare. [Gen. -iei, var. exterminațiune s.f. / cf. fr. extermination, lat. exterminatio].
exterminațiile
EXTERMINÁȚIE s.f. Exterminare. [Gen. -iei, var. exterminațiune s.f. / cf. fr. extermination, lat. exterminatio].
exterminațiilor
EXTERMINÁȚIE s.f. Exterminare. [Gen. -iei, var. exterminațiune s.f. / cf. fr. extermination, lat. exterminatio].
exterminaților
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
exterminațiune
EXTERMINAȚIÚNE, exterminațiuni, s. f. (Rar) Exterminare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. extermination, lat. exterminatio, -onis. DOOM
exterminațiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exterminațiúnii; pl. exterminațiúni
extermine
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
extermini
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminând
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminînd
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. DOOM
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminări
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina. DOOM
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri
exterminării
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina. DOOM
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri
exterminările
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina. DOOM
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri
exterminărilor
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina. DOOM
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri
extern
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
extern
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externa
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externa
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externa
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externai
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externam
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externare
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externare
EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.
externarea
EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.
externară
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externarăm
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externarăți
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externase
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externasem
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externaseră
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externaserăm
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externaserăți
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externaseși
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externaseți
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externat
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externat
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externata
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externate
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externatei
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externatele
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externatelor
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externatul
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externatului
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externau
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externași
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externați
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externați
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externații
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externaților
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa. DOOM
externát s. n., pl. externáte
externe
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externe
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externează
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externei
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externei
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externele
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externele
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externelor
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externelor
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externez
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externeze
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externezi
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externi
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externi
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externii
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externii
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externilor
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externilor
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externist
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externista
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externiste
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externistei
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externistele
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externistelor
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externistul
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externistului
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externiști
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externiștii
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externiștilor
EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].
externul
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externul
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externului
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externului
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. DOOM
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
externând
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externînd
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern. DOOM
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externări
EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.
externării
EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.
externările
EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.
externărilor
EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.
exteroceptiv
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptiva
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptive
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptivei
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptivele
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptivelor
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptivi
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptivii
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptivilor
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptivul
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptivului
EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ve, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif.
exteroceptor
EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.
exteroceptori
EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.
exteroceptorii
EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.
exteroceptorilor
EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.
exteroceptorul
EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.
exteroceptorului
EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.
extinctiv
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctiva
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctive
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctivei
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctivele
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctivelor
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctivi
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctivii
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctivilor
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctivul
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctivului
EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e, adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din fr. extinctif. DOOM
extinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. extinctívi; f. extinctívă, pl. extinctíve
extinctoare
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctoarea
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctoarei
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctoarele
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctoarelor
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctor
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctori
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctorii
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctorilor
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctorul
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extinctorului
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor. DOOM
extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre
extincția
EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. DOOM
extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)
extincție
EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. DOOM
extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)
extincției
EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. DOOM
extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)
extincții
EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. DOOM
extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)
extincțiile
EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. DOOM
extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)
extincțiilor
EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. DOOM
extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)
extincțiune
EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. DOOM
extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)
extind
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinde
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindea
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindeai
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindeam
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindeau
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindeați
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindem
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindere
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindere
EXTÍNDERE, extinderi, s. f. Acțiunea de a (se) extinde și rezultatul ei; întindere, mărire, lărgire. – V. extinde. DOOM
extíndere s. f., g.-d. art. extínderii; pl. extínderi
extinderea
EXTÍNDERE, extinderi, s. f. Acțiunea de a (se) extinde și rezultatul ei; întindere, mărire, lărgire. – V. extinde. DOOM
extíndere s. f., g.-d. art. extínderii; pl. extínderi
extinderi
EXTÍNDERE, extinderi, s. f. Acțiunea de a (se) extinde și rezultatul ei; întindere, mărire, lărgire. – V. extinde. DOOM
extíndere s. f., g.-d. art. extínderii; pl. extínderi
extinderii
EXTÍNDERE, extinderi, s. f. Acțiunea de a (se) extinde și rezultatul ei; întindere, mărire, lărgire. – V. extinde. DOOM
extíndere s. f., g.-d. art. extínderii; pl. extínderi
extinderile
EXTÍNDERE, extinderi, s. f. Acțiunea de a (se) extinde și rezultatul ei; întindere, mărire, lărgire. – V. extinde. DOOM
extíndere s. f., g.-d. art. extínderii; pl. extínderi
extinderilor
EXTÍNDERE, extinderi, s. f. Acțiunea de a (se) extinde și rezultatul ei; întindere, mărire, lărgire. – V. extinde. DOOM
extíndere s. f., g.-d. art. extínderii; pl. extínderi
extindeți
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extindă
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extingibil
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibila
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibile
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibilei
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibilele
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibilelor
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibili
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibilii
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibililor
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibilul
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extingibilului
EXTINGÍBIL, -Ă, extingibili, -e, adj. Care poate fi stins; spec. (despre acțiuni judiciare) care trebuie stins. – Din fr. extinguible, lat. exstinguibilis (după stinge). DOOM
extingíbil adj. m., pl. extingíbili; f. extingíbilă, pl. extingíbile
extinguibil
EXTINGUÍBIL, -Ă adj. v. extingibil.
extins
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinse
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinsei
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinseră
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinserăm
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinserăți
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinsese
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinsesem
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinseseră
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinseserăm
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinseserăți
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinseseși
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinseseți
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinseși
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinzi
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinzând
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extinzînd
EXTÍNDE, extínd, vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. – Din lat. extendere (după întinde). DOOM
extínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extínd, 2 sg. extínzi, 1 pl. extíndem, imperf. 3 sg. extindeá; conj. prez. 3 să extíndă; ger. extinzấnd; part. extíns
extirp
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpa
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpa
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpabil
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabila
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabile
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabilei
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabilele
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabilelor
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabili
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabilii
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabililor
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabilul
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpabilului
EXTIRPÁBIL, -Ă, extirpabili, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. – Din fr. extirpable. DOOM
extirpábil adj. m., pl. extirpábili; f. extirpábilă, pl. extirpábile
extirpai
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpam
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpare
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpare
EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație, excizie. – V. extirpa. DOOM
extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri
extirparea
EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație, excizie. – V. extirpa. DOOM
extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri
extirpară
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirparăm
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirparăți
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpase
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpasem
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpaseră
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpaserăm
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpaserăți
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpaseși
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpaseți
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpat
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpat
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpata
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpate
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpatei
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpatele
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpatelor
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpatoare
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatoarea
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatoarei
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatoarele
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatoarelor
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpator
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatori
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatorii
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatorilor
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatorul
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatorului
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator. DOOM
extirpatór2 s. n., pl. extirpatoáre
extirpatul
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpatului
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpau
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpași
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpați
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpați
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpația
EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation. DOOM
extirpáție (-ți-e) s. f., art. extirpáția (-ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (-ți-i-)
extirpație
EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation. DOOM
extirpáție (-ți-e) s. f., art. extirpáția (-ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (-ți-i-)
extirpației
EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation. DOOM
extirpáție (-ți-e) s. f., art. extirpáția (-ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (-ți-i-)
extirpații
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpații
EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation. DOOM
extirpáție (-ți-e) s. f., art. extirpáția (-ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (-ți-i-)
extirpațiile
EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation. DOOM
extirpáție (-ți-e) s. f., art. extirpáția (-ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (-ți-i-)
extirpațiilor
EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation. DOOM
extirpáție (-ți-e) s. f., art. extirpáția (-ți-a), g.-d. art. extirpáției; pl. extirpáții, art. extirpáțiile (-ți-i-)
extirpaților
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
extirpațiune
EXTIRPAȚIÚNE s.f. v. extirpație.
extirpe
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpi
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpând
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpînd
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare. DOOM
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă
extirpări
EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație, excizie. – V. extirpa. DOOM
extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri
extirpării
EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație, excizie. – V. extirpa. DOOM
extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri
extirpările
EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație, excizie. – V. extirpa. DOOM
extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri
extirpărilor
EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație, excizie. – V. extirpa. DOOM
extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri
extispex
EXTISPÉX s.n. invar. Extispiciu. [< lat. extispex].
extispicii
EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. DOOM
extispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. extispíciul; pl. extispícii, art. extispíciile (-ci-i-)
extispiciile
EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. DOOM
extispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. extispíciul; pl. extispícii, art. extispíciile (-ci-i-)
extispiciilor
EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. DOOM
extispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. extispíciul; pl. extispícii, art. extispíciile (-ci-i-)
extispiciu
EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. DOOM
extispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. extispíciul; pl. extispícii, art. extispíciile (-ci-i-)
extispiciul
EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. DOOM
extispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. extispíciul; pl. extispícii, art. extispíciile (-ci-i-)
extispiciului
EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. DOOM
extispíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. extispíciul; pl. extispícii, art. extispíciile (-ci-i-)
extorca
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcai
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcam
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcare
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcare
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. DOOM
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorcarea
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. DOOM
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorcară
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcarăm
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcarăți
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcase
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcasem
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcaseră
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcaserăm
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcaserăți
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcaseși
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcaseți
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcat
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcat
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
extorcau
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcași
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcați
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcația
EXTORCÁȚIE s.f. (Rar) Extorcare. [Gen. -iei, var. estorcație, estorcațiune, extorcațiune s.f. / < extorca].
extorcație
EXTORCÁȚIE s.f. (Rar) Extorcare. [Gen. -iei, var. estorcație, estorcațiune, extorcațiune s.f. / < extorca].
extorcației
EXTORCÁȚIE s.f. (Rar) Extorcare. [Gen. -iei, var. estorcație, estorcațiune, extorcațiune s.f. / < extorca].
extorcații
EXTORCÁȚIE s.f. (Rar) Extorcare. [Gen. -iei, var. estorcație, estorcațiune, extorcațiune s.f. / < extorca].
extorcațiile
EXTORCÁȚIE s.f. (Rar) Extorcare. [Gen. -iei, var. estorcație, estorcațiune, extorcațiune s.f. / < extorca].
extorcațiilor
EXTORCÁȚIE s.f. (Rar) Extorcare. [Gen. -iei, var. estorcație, estorcațiune, extorcațiune s.f. / < extorca].
extorcațiune
EXTORCAȚIÚNE s.f. v. extorcație.
extorchează
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorchez
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcheze
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorchezi
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcând
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcînd
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. DOOM
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcări
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. DOOM
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorcării
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. DOOM
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorcările
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. DOOM
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorcărilor
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. DOOM
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorsiune
EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. extorsion, lat. extorsio, -onis. DOOM
extorsiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extorsiúnii; pl. extorsiúni
extorsiunea
EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. extorsion, lat. extorsio, -onis. DOOM
extorsiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extorsiúnii; pl. extorsiúni
extorsiuni
EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. extorsion, lat. extorsio, -onis. DOOM
extorsiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extorsiúnii; pl. extorsiúni
extorsiunii
EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. extorsion, lat. extorsio, -onis. DOOM
extorsiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extorsiúnii; pl. extorsiúni
extorsiunile
EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. extorsion, lat. extorsio, -onis. DOOM
extorsiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extorsiúnii; pl. extorsiúni
extorsiunilor
EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. extorsion, lat. extorsio, -onis. DOOM
extorsiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extorsiúnii; pl. extorsiúni
extra
ÉXTRA adj. invar. Care este de calitate superioară. Vin extra. Mazăre extra. – Din fr. extra-, lat. extra. DOOM
*éxtra adj. invar.
extraatmosferic
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosferica
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosferice
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosfericei
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosfericele
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosfericelor
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosferici
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosfericii
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosfericilor
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosfericul
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extraatmosfericului
EXTRAATMOSFÉRIC, -Ă, extraatmosferici, -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] – Din fr. extra-atmosphérique.
extrabugetar
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetara
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetare
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetarei
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetarele
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetarelor
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetari
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetarii
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetarilor
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetarul
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extrabugetarului
EXTRABUGETÁR, -Ă, extrabugetari, -e, adj. Care nu este înscris în buget, care se face în afara bugetului. – Din fr. extra-budgétaire. DOOM
extrabugetár adj. m., pl. extrabugetári; f. extrabugetáră, pl. extrabugetáre
extracelular
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelulara
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelulare
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelularei
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelularele
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelularelor
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelulari
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelularii
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelularilor
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelularul
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracelularului
EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ține de celule. – Din fr. extracellulaire. DOOM
extracelulár adj. m., pl. extracelulári; f. extraceluláră, pl. extraceluláre
extracocar
extracocar, -ă,, extracocari, -e adj. (glum.) extraordinar.
extraconjugal
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugala
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugale
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugalei
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugalele
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugalelor
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugali
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugalii
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugalilor
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugalul
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconjugalului
EXTRACONJUGÁL, -Ă, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relațiile din afara căsătoriei; adulterin; extramarital. – Din fr. extraconjugal. DOOM
*extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli; f. extraconjugálă, pl. extraconjugále
extraconstituțional
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționala
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționale
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționalei
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționalele
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționalelor
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționali
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționalii
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționalilor
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționalul
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extraconstituționalului
EXTRACONSTITUȚIONÁL, -Ă, extraconstituționali, -e, adj. În afara prevederilor constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. extraconstitutionnel.
extracontabil
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabila
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabile
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabilei
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabilele
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabilelor
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabili
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabilii
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabililor
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabilul
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracontabilului
EXTRACONTÁBIL, -Ă, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situații, lucrări etc.) Care se efectuează pe baza unor date procurate pe alte căi decât cea contabilă. – Extra- + contabil. DOOM
extracontábil adj. m., pl. extracontábili; f. extracontábilă, pl. extracontábile
extracorporal
EXTRACORPORÁL, -Ă, extracorporali, -e, adj. Care se află în afara corpului. – Extra- + corporal. DOOM
extracorporál adj. m., pl. extracorporáli; f. extracorporálă, pl. extracorporále
extracranian
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracraniana
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracranianul
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracranianului
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracraniene
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracranienei
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracranienele
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracranienelor
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracranieni
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracranienii
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extracranienilor
EXTRACRANIÁN, -Ă adj. (Situat) în afara cutiei craniene. [Pron. -ni-an, pl. -nieni, -niene. / cf. fr. extracrânien].
extract
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt. DOOM
extráct s. n., pl. extrácte
extracte
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt. DOOM
extráct s. n., pl. extrácte
extractele
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt. DOOM
extráct s. n., pl. extrácte
extractelor
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt. DOOM
extráct s. n., pl. extrácte
extractibil
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibila
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibile
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibilei
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibilele
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibilelor
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibili
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibilii
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibililor
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibilul
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractibilului
EXTRACTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi extras. [Cf. fr. extractible].
extractiv
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractiva
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractive
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractivei
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractivele
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractivelor
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractivi
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractivii
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractivilor
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractivul
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractivului
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. DOOM
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve
extractoare
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractoarea
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractoarei
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractoarele
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractoarelor
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractor
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractori
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractorii
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractorilor
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractorul
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractorului
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur. DOOM
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractul
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt. DOOM
extráct s. n., pl. extrácte
extractului
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt. DOOM
extráct s. n., pl. extrácte
extracurent
EXTRACURÉNT s. n. (Fiz.) Curent electric datorat autoinducției. – Din fr. extra-courant.
extracția
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio. DOOM
extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)
extracție
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio. DOOM
extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)
extracției
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio. DOOM
extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)
extracții
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio. DOOM
extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)
extracțiile
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio. DOOM
extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)
extracțiilor
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio. DOOM
extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)
extracțiune
EXTRACȚIÚNE s.f. v. extracție.
extrados
EXTRADÓS, extradosuri, s. n. 1. Suprafața exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți. 2. Fața convexă a unei palete de turbină sau fața superioară a unei aripi de avion. – Din fr. extrados. DOOM
extradós s. n., pl. extradósuri
extradosul
EXTRADÓS, extradosuri, s. n. 1. Suprafața exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți. 2. Fața convexă a unei palete de turbină sau fața superioară a unei aripi de avion. – Din fr. extrados. DOOM
extradós s. n., pl. extradósuri
extradosului
EXTRADÓS, extradosuri, s. n. 1. Suprafața exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți. 2. Fața convexă a unei palete de turbină sau fața superioară a unei aripi de avion. – Din fr. extrados. DOOM
extradós s. n., pl. extradósuri
extradosuri
EXTRADÓS, extradosuri, s. n. 1. Suprafața exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți. 2. Fața convexă a unei palete de turbină sau fața superioară a unei aripi de avion. – Din fr. extrados. DOOM
extradós s. n., pl. extradósuri
extradosurile
EXTRADÓS, extradosuri, s. n. 1. Suprafața exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți. 2. Fața convexă a unei palete de turbină sau fața superioară a unei aripi de avion. – Din fr. extrados. DOOM
extradós s. n., pl. extradósuri
extradosurilor
EXTRADÓS, extradosuri, s. n. 1. Suprafața exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți. 2. Fața convexă a unei palete de turbină sau fața superioară a unei aripi de avion. – Din fr. extrados. DOOM
extradós s. n., pl. extradósuri
extradotal
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotala
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotale
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotalei
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotalele
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotalelor
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotali
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotalii
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotalilor
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotalul
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradotalului
EXTRADOTÁL, -Ă, extradotali, -e, adj. (Despre averea soției) Care este în afară de zestre. – Din fr. extra-dotal. DOOM
extradotál adj. m., pl. extradotáli; f. extradotálă, pl. extradotále
extradur
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradura
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradure
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradurei
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradurele
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradurelor
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extraduri
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradurii
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradurilor
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradurul
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extradurului
EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. – Extra- + dur.
extraestetic
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraestetica
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraestetice
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraesteticei
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraesteticele
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraesteticelor
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraestetici
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraesteticii
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraesteticilor
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraesteticul
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extraesteticului
EXTRAESTÉTIC, -Ă, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-e-] – Extra- + estetic. DOOM
extraestétic adj. m., pl. extraestétici; f. extraestétică, pl. extraestétice
extrafin
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafina
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafine
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafinei
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafinele
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafinelor
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafini
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafinii
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafinilor
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafinul
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafinului
EXTRAFÍN, -Ă, extrafini, -e, adj. De o calitate superioară; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extrafin. DOOM
extrafín adj. m., pl. extrafíni; f. extrafínă, pl. extrafíne
extrafor
EXTRAFÓR s. n. Panglică (foarte) rezistentă folosită în croitorie. – Din fr. extra-fort. DOOM
extrafór s. n.
extraforul
EXTRAFÓR s. n. Panglică (foarte) rezistentă folosită în croitorie. – Din fr. extra-fort. DOOM
extrafór s. n.
extraforului
EXTRAFÓR s. n. Panglică (foarte) rezistentă folosită în croitorie. – Din fr. extra-fort. DOOM
extrafór s. n.
extrag
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extragalactic
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalactica
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalactice
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalacticei
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalacticele
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalacticelor
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalactici
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalacticii
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalacticilor
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalacticul
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extragalacticului
EXTRAGALÁCTIC, -Ă, extragalactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. – Din fr. extragalactique, engl. extragalactic. DOOM
extragaláctic adj. m., pl. extragaláctici; f. extragaláctică, pl. extragaláctice
extrage
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extragem
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extragere
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extragere
EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage. DOOM
extrágere s. f., g.-d. art. extrágerii; pl. extrágeri
extragerea
EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage. DOOM
extrágere s. f., g.-d. art. extrágerii; pl. extrágeri
extrageri
EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage. DOOM
extrágere s. f., g.-d. art. extrágerii; pl. extrágeri
extragerii
EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage. DOOM
extrágere s. f., g.-d. art. extrágerii; pl. extrágeri
extragerile
EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage. DOOM
extrágere s. f., g.-d. art. extrágerii; pl. extrágeri
extragerilor
EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage. DOOM
extrágere s. f., g.-d. art. extrágerii; pl. extrágeri
extrageți
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extragi
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extragramatical
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticala
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticale
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticalei
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticalele
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticalelor
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticali
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticalii
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticalilor
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticalul
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragramaticalului
EXTRAGRAMATICÁL, -Ă, extragramaticali, -e, adj. Situat în afara gramaticii. – Din fr. extragrammatical. DOOM
extragramaticál (-tra-gra-) adj. m., pl. extragramaticáli; f. extragramaticálă, pl. extragramaticále
extragă
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrajudiciar
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciara
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciare
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciarei
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciarele
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciarelor
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciari
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciarii
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciarilor
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciarul
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extrajudiciarului
EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. DOOM
extrajudiciár (-ci-ar) adj. m., pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáre
extralegal
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegala
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegale
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegalei
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegalele
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegalelor
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegali
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegalii
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegalilor
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegalul
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralegalului
EXTRALEGÁL, -Ă, extralegali, -e, adj. În afara legalității. – Din fr. extralégal. DOOM
extralegál adj. m., pl. extralegáli; f. extralegálă, pl. extralegále
extralingvistic
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvistica
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvistice
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvisticei
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvisticele
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvisticelor
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvistici
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvisticii
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvisticilor
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvisticul
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extralingvisticului
EXTRALINGVÍSTIC, -Ă, extralingvistici, -ce, adj. Situat în afara limbii. – Din fr. extralinguistique. DOOM
extralingvístic adj. m., pl. extralingvístici; f. extralingvístică, pl. extralingvístice
extramarital
EXTRAMARITÁL, -Ă, extramaritali, -e, adj. (Livr.) Extraconjugal. – Din engl. extramarital.
extramundan
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundana
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundane
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundanei
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundanele
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundanelor
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundani
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundanii
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundanilor
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundanul
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extramundanului
EXTRAMUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Din afara lumii. [< germ. extramundan].
extranatural
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturala
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturale
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturalei
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturalele
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturalelor
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturali
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturalii
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturalilor
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturalul
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranaturalului
EXTRANATURÁL, -Ă adj. (Liv.) Din afara legilor naturii. [Cf. it. extranaturale].
extranee
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneea
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneei
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneele
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneelor
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extranei
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneii
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneilor
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneitate
EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité. DOOM
extraneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneitắții
extraneitatea
EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité. DOOM
extraneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneitắții
extraneități
EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité. DOOM
extraneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneitắții
extraneității
EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité. DOOM
extraneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneitắții
extraneu
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneul
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extraneului
EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Livr.) Din afară, străin. – Din lat. extraneus. DOOM
extranéu (livr.) adj. m., pl. extranéi; f. sg. și pl. extranée
extranuclear
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranucleara
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranucleare
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranuclearei
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranuclearele
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranuclearelor
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranucleari
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranuclearii
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranuclearilor
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranuclearul
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extranuclearului
EXTRANUCLEÁR, -Ă, extranucleari, -e, adj. (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. extranucléaire, engl. extranuclear.
extraordinar
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinara
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinare
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinarei
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinarele
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinarelor
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinari
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinarii
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinarilor
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinaritate
EXTRAORDINARITÁTE s.f. (Liv.) Însușirea a ceea ce este extraordinar. [Cf. it. estraordinarietà].
extraordinaritatea
EXTRAORDINARITÁTE s.f. (Liv.) Însușirea a ceea ce este extraordinar. [Cf. it. estraordinarietà].
extraordinarități
EXTRAORDINARITÁTE s.f. (Liv.) Însușirea a ceea ce este extraordinar. [Cf. it. estraordinarietà].
extraordinarității
EXTRAORDINARITÁTE s.f. (Liv.) Însușirea a ceea ce este extraordinar. [Cf. it. estraordinarietà].
extraordinarul
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordinarului
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. DOOM
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraparlamentar
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentara
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentare
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentarei
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentarele
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentarelor
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentari
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentarii
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentarilor
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentarul
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraparlamentarului
EXTRAPARLAMENTÁR, -Ă, extraparlamentari, -e, adj. Care nu face parte din parlament; din afara parlamentului. – Din fr. extraparlementaire. DOOM
extraparlamentár adj. m., pl. extraparlamentári; f. extraparlamentáră, pl. extraparlamentáre
extraperitoneal
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitoneala
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitoneale
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitonealei
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitonealele
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitonealelor
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitoneali
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitonealii
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitonealilor
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitonealul
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraperitonealului
EXTRAPERITONEÁL, -Ă, extraperitoneali, -e, adj. Situat în afara peritoneului. [Pr.: -ne-al] – Din fr. extrapéritonéal. DOOM
extraperitoneál (-ne-al) adj. m., pl. extraperitoneáli; f. extraperitoneálă, pl. extraperitoneále
extraplat
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplata
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplate
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplatei
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplatele
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplatelor
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplatul
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplatului
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplați
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplații
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extraplaților
EXTRAPLÁT, -Ă, extraplați, -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. – Din fr. extra-plat. DOOM
extraplát (-tra-plat) adj. m., pl. extrapláți; f. extraplátă, pl. extrapláte
extrapleural
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleurala
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleurale
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleuralei
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleuralele
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleuralelor
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleurali
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleuralii
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleuralilor
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleuralul
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapleuralului
EXTRAPLEURÁL, -Ă, extrapleurali, -e, adj. Situat în afara pleurei. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. extrapleural. DOOM
extrapleurál (-tra-ple-u-) adj. m., pl. extrapleuráli; f. extrapleurálă, pl. extrapleurále
extrapola
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolai
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolam
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolare
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolare
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola. DOOM
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri
extrapolarea
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola. DOOM
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri
extrapolară
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolarăm
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolarăți
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolase
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolasem
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolaseră
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolaserăm
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolaserăți
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolaseși
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolaseți
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolat
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolat
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler.
extrapolau
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolași
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolați
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolația
EXTRAPOLÁȚIE, extrapolații, s. f. Extrapolare. – Din fr. extrapolation. DOOM
extrapoláție (-ți-e) s. f., art. extrapoláția (-ți-a), g.-d. art. extrapoláției; pl. extrapoláții, art. extrapoláțiile (-ți-i-)
extrapolație
EXTRAPOLÁȚIE, extrapolații, s. f. Extrapolare. – Din fr. extrapolation. DOOM
extrapoláție (-ți-e) s. f., art. extrapoláția (-ți-a), g.-d. art. extrapoláției; pl. extrapoláții, art. extrapoláțiile (-ți-i-)
extrapolației
EXTRAPOLÁȚIE, extrapolații, s. f. Extrapolare. – Din fr. extrapolation. DOOM
extrapoláție (-ți-e) s. f., art. extrapoláția (-ți-a), g.-d. art. extrapoláției; pl. extrapoláții, art. extrapoláțiile (-ți-i-)
extrapolații
EXTRAPOLÁȚIE, extrapolații, s. f. Extrapolare. – Din fr. extrapolation. DOOM
extrapoláție (-ți-e) s. f., art. extrapoláția (-ți-a), g.-d. art. extrapoláției; pl. extrapoláții, art. extrapoláțiile (-ți-i-)
extrapolațiile
EXTRAPOLÁȚIE, extrapolații, s. f. Extrapolare. – Din fr. extrapolation. DOOM
extrapoláție (-ți-e) s. f., art. extrapoláția (-ți-a), g.-d. art. extrapoláției; pl. extrapoláții, art. extrapoláțiile (-ți-i-)
extrapolațiilor
EXTRAPOLÁȚIE, extrapolații, s. f. Extrapolare. – Din fr. extrapolation. DOOM
extrapoláție (-ți-e) s. f., art. extrapoláția (-ți-a), g.-d. art. extrapoláției; pl. extrapoláții, art. extrapoláțiile (-ți-i-)
extrapolează
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolez
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapoleze
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolezi
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolând
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolînd
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. DOOM
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapolări
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola. DOOM
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri
extrapolării
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola. DOOM
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri
extrapolările
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola. DOOM
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri
extrapolărilor
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola. DOOM
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri
extraprofesional
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionala
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionale
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionalei
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionalele
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionalelor
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionali
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionalii
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionalilor
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionalul
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extraprofesionalului
EXTRAPROFESIONÁL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparține domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.
extrareglementar
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementara
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementare
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementarei
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementarele
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementarelor
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementari
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementarii
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementarilor
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementarul
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extrareglementarului
EXTRAREGLEMENTÁR, -Ă, extrareglementari, -e, adj. Care este în afara regulamentului. – Din fr. extraréglementaire.
extraretinian
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretiniana
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretinianul
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretinianului
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretiniene
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretinienei
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretinienele
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretinienelor
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretinieni
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretinienii
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extraretinienilor
EXTRARETINIÁN, -Ă, extraretinieni, -e, adj. (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. extrarétinien.
extras
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extras
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrasa
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrase
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrase
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrasei
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrasele
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extraselor
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrasensibil
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibila
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibile
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibilei
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibilele
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibilelor
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibili
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibilii
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibililor
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibilul
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasensibilului
EXTRASENSÍBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație exterioară. – Din fr. extrasensible.
extrasenzorial
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzoriala
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzoriale
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzorialei
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzorialele
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzorialelor
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzoriali
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzorialii
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzorialilor
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzorialul
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extrasenzorialului
EXTRASENZORIÁL, -Ă, extrasenzoriali, -e, adj. Care este perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extrasensoriel. DOOM
*extrasenzoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrasenzoriáli; f. extrasenzoriálă, pl. extrasenzoriále
extraseră
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extraserăm
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extraserăți
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrasezon
EXTRASEZÓN s. n. Timpul din afara sezonului (de referință). – Extra- + sezon. DOOM
*extrasezón s. n.
extrasistola
EXTRASÍSTOLĂ, extrasistole, s. f. Contracție prematură a inimii care alterează ritmul normal al bătăilor cardiace. – Din fr. extrasystole. DOOM
extrasístolă s. f., g.-d. art. extrasístolei; pl. extrasístole
extrasistole
EXTRASÍSTOLĂ, extrasistole, s. f. Contracție prematură a inimii care alterează ritmul normal al bătăilor cardiace. – Din fr. extrasystole. DOOM
extrasístolă s. f., g.-d. art. extrasístolei; pl. extrasístole
extrasistolei
EXTRASÍSTOLĂ, extrasistole, s. f. Contracție prematură a inimii care alterează ritmul normal al bătăilor cardiace. – Din fr. extrasystole. DOOM
extrasístolă s. f., g.-d. art. extrasístolei; pl. extrasístole
extrasistolele
EXTRASÍSTOLĂ, extrasistole, s. f. Contracție prematură a inimii care alterează ritmul normal al bătăilor cardiace. – Din fr. extrasystole. DOOM
extrasístolă s. f., g.-d. art. extrasístolei; pl. extrasístole
extrasistolelor
EXTRASÍSTOLĂ, extrasistole, s. f. Contracție prematură a inimii care alterează ritmul normal al bătăilor cardiace. – Din fr. extrasystole. DOOM
extrasístolă s. f., g.-d. art. extrasístolei; pl. extrasístole
extrastatutar
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutara
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutare
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutarei
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutarele
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutarelor
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutari
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutarii
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutarilor
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutarul
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrastatutarului
EXTRASTATUTÁR, -Ă, extrastatutari, -e, adj. Care este în afară de statut. – Din fr. extrastatutaire. DOOM
!extrastatutár (-tras-ta-/-tra-sta-) adj. m., pl. extrastatutári; f. extrastatutáră, pl. extrastatutáre
extrasul
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrasului
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extraterestra
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extraterestre
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extraterestrei
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extraterestrele
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extraterestrelor
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extraterestru
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extraterestrul
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extraterestrului
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extratereștri
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extratereștrii
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extratereștrilor
EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre. DOOM
extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre
extrateritorial
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritoriala
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritoriale
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritorialei
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritorialele
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritorialelor
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritoriali
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritorialii
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritorialilor
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritorialitate
EXTRATERITORIALITÁTE s. f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, referitor la privilegiile sau imunitățile acordate unor persoane ori instituții străine, care sunt tratate ca și când s-ar afla pe teritoriul național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. extraterritorialité. DOOM
extrateritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. extrateritorialitắții
extrateritorialitatea
EXTRATERITORIALITÁTE s. f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, referitor la privilegiile sau imunitățile acordate unor persoane ori instituții străine, care sunt tratate ca și când s-ar afla pe teritoriul național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. extraterritorialité. DOOM
extrateritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. extrateritorialitắții
extrateritorialități
EXTRATERITORIALITÁTE s. f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, referitor la privilegiile sau imunitățile acordate unor persoane ori instituții străine, care sunt tratate ca și când s-ar afla pe teritoriul național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. extraterritorialité. DOOM
extrateritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. extrateritorialitắții
extrateritorialității
EXTRATERITORIALITÁTE s. f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, referitor la privilegiile sau imunitățile acordate unor persoane ori instituții străine, care sunt tratate ca și când s-ar afla pe teritoriul național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. extraterritorialité. DOOM
extrateritorialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. extrateritorialitắții
extrateritorialul
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extrateritorialului
EXTRATERITORIÁL, -Ă, extrateritoriali, -e, adj. Care este în afara teritoriului unui stat. [Pr.: -ri-al] – Din fr. extraterritorial. DOOM
extrateritoriál (-ri-al) adj. m., pl. extrateritoriáli; f. extrateritoriálă, pl. extrateritoriále
extraurban
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbana
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbane
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbanei
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbanele
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbanelor
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbani
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbanii
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbanilor
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbanul
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurbanului
EXTRAURBÁN, -Ă, extraurbani, -e, adj. Care se află în afara orașului. [Pr.: -tra-ur-] – Extra- + urban. DOOM
extraurbán (-tra-ur-) adj. m., pl. extraurbáni; f. extraurbánă, pl. extraurbáne
extraurgent
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgenta
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgente
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgentei
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgentele
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgentelor
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgentul
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgentului
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgenți
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgenții
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extraurgenților
EXTRAURGÉNT, -Ă adj. Foarte urgent. [Cf. fr. extra-urgent].
extrauterin
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterina
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterine
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterinei
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterinele
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterinelor
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterini
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterinii
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterinilor
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterinul
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extrauterinului
EXTRAUTERÍN, -Ă, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavității uterine. ◊ Sarcină extrauterină = sarcină anormală în care oul fecundat se dezvoltă în afara cavității uterine. [Pr.: -tra-u-] – Din fr. extra-utérin. DOOM
extrauterín (-tra-u-) adj. m., pl. extrauteríni; f. extrauterínă, pl. extrauteríne
extravagant
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravaganta
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravagante
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravagantei
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravagantele
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravagantelor
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravagantul
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravagantului
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravaganța
EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. DOOM
extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe
extravaganțe
EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. DOOM
extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe
extravaganței
EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. DOOM
extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe
extravaganțele
EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. DOOM
extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe
extravaganțelor
EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. DOOM
extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe
extravaganți
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravaganții
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravaganților
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. DOOM
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. extravagántă, pl. extravagánte
extravaza
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazai
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazam
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazare
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazare
EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza. DOOM
extravazáre s. f., g.-d. art. extravazắrii; pl. extravazắri
extravazarea
EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza. DOOM
extravazáre s. f., g.-d. art. extravazắrii; pl. extravazắri
extravazară
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazarăm
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazarăți
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazase
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazasem
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazaseră
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazaserăm
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazaserăți
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazaseși
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazaseți
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazat
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazau
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazași
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazați
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazează
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazez
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazeze
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazezi
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazând
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazînd
EXTRAVAZÁ, pers. 3 extravazează, vb. I. Refl. (Despre sânge, umori etc.) A se vărsa afară din canalele sale. – Din fr. extravaser. DOOM
!extravazá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se extravazeáză
extravazări
EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza. DOOM
extravazáre s. f., g.-d. art. extravazắrii; pl. extravazắri
extravazării
EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza. DOOM
extravazáre s. f., g.-d. art. extravazắrii; pl. extravazắri
extravazările
EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza. DOOM
extravazáre s. f., g.-d. art. extravazắrii; pl. extravazắri
extravazărilor
EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza. DOOM
extravazáre s. f., g.-d. art. extravazắrii; pl. extravazắri
extravehicular
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehiculara
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehiculare
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehicularei
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehicularele
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehicularelor
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehiculari
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehicularii
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehicularilor
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehicularul
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extravehicularului
EXTRAVEHICULÁR, -Ă adj. (Rar) În afara unui vehicul (spațial). [Cf. fr. extravehiculaire].
extraversiune
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extraversiunea
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extraversiuni
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extraversiunii
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extraversiunile
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extraversiunilor
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extravertit
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertita
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertite
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertitei
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertitele
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertitelor
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertitul
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertitului
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertiți
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertiții
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravertiților
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extravilan
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilana
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilane
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilanei
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilanele
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilanelor
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilani
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilanii
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilanilor
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilanul
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extravilanului
EXTRAVILÁN, -Ă, extravilani, -e, adj., s. n. (Teritoriu) aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. – Cf. fr. extra-ville. DOOM
*extravilán2 s. n.
extrașcolar
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolara
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolare
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolarei
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolarele
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolarelor
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolari
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolarii
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolarilor
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolarul
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrașcolarului
EXTRAȘCOLÁR, -Ă, extrașcolari, -e, adj. În afara programului și activității școlare. – Extra- + școlar. DOOM
!extrașcolár (-traș-co-/-tra-șco-) adj. m., pl. extrașcolári; f. extrașcoláră, pl. extrașcoláre
extrași
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrașii
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrașilor
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. DOOM
extrás s. n., pl. extráse
extrem
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extrem
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extrema
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extrema
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremala
EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. – Din fr. extrémale. DOOM
extremálă (funcție matematică) s. f., g-d. art. extremálei; pl. extremále
extremale
EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. – Din fr. extrémale. DOOM
extremálă (funcție matematică) s. f., g-d. art. extremálei; pl. extremále
extremalei
EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. – Din fr. extrémale. DOOM
extremálă (funcție matematică) s. f., g-d. art. extremálei; pl. extremále
extremalele
EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. – Din fr. extrémale. DOOM
extremálă (funcție matematică) s. f., g-d. art. extremálei; pl. extremále
extremalelor
EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. – Din fr. extrémale. DOOM
extremálă (funcție matematică) s. f., g-d. art. extremálei; pl. extremále
extreme
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extreme
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremei
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremei
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremele
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremele
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremelor
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremelor
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremi
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremi
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremii
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremii
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremilor
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremilor
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremis
IN EXTRÉMIS loc. adv. 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții. – Loc. lat. DOOM
in extrémis (lat.) loc. adv.
extremism
EXTREMÍSM s. n. Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. – Din fr. extrémisme. DOOM
extremísm s. n.
extremismul
EXTREMÍSM s. n. Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. – Din fr. extrémisme. DOOM
extremísm s. n.
extremismului
EXTREMÍSM s. n. Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. – Din fr. extrémisme. DOOM
extremísm s. n.
extremist
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremist
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremista
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremista
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremiste
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremiste
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistei
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistei
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistele
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistele
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistelor
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistelor
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistul
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistul
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistului
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremistului
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremitate
EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité. DOOM
extremitáte s. f., g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắți
extremitatea
EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité. DOOM
extremitáte s. f., g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắți
extremități
EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité. DOOM
extremitáte s. f., g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắți
extremității
EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité. DOOM
extremitáte s. f., g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắți
extremitățile
EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité. DOOM
extremitáte s. f., g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắți
extremităților
EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité. DOOM
extremitáte s. f., g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắți
extremiști
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremiști
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremiștii
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremiștii
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremiștilor
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremiștilor
EXTREMÍST, -Ă, extremiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de extremism, care depășește limitele normale, moderate; privitor la teoriile, ideile, opiniile, metodele, măsurile etc. împinse la extrem. 2. S. m. și f. Adept al extremismului. – Din fr. extrémiste. DOOM
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíști; adj. f., s. f. extremístă, pl. extremíste
extremul
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremul
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremului
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremului
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. DOOM
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
extremum
EXTRÉMUM s.m. (Mat.) Extrem. [< fr. extrémum, cf. lat. extremum].
extremumi
EXTRÉMUM s.m. (Mat.) Extrem. [< fr. extrémum, cf. lat. extremum].
extremumii
EXTRÉMUM s.m. (Mat.) Extrem. [< fr. extrémum, cf. lat. extremum].
extremumilor
EXTRÉMUM s.m. (Mat.) Extrem. [< fr. extrémum, cf. lat. extremum].
extremumul
EXTRÉMUM s.m. (Mat.) Extrem. [< fr. extrémum, cf. lat. extremum].
extremumului
EXTRÉMUM s.m. (Mat.) Extrem. [< fr. extrémum, cf. lat. extremum].
extrinsec
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinseca
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinsece
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinsecei
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinsecele
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinsecelor
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinseci
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinsecii
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinsecilor
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinsecul
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrinsecului
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. DOOM
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce
extrofia
EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie.
extrofie
EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie.
extrofiei
EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie.
extrofii
EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie.
extrofiile
EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie.
extrofiilor
EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie.
extrors
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorsa
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorse
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorsei
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorsele
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorselor
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorsul
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorsului
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorși
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorșii
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrorșilor
EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară].
extrospectiv
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectiva
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospective
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectivei
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectivele
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectivelor
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectivi
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectivii
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectivilor
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectivul
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospectivului
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective.
extrospecția
EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection.
extrospecție
EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection.
extrospecției
EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection.
extrospecții
EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection.
extrospecțiile
EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection.
extrospecțiilor
EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection.
extroversie
EXTROVÉRSIE s.f. v. extraversiune.
extroversiune
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extroversiunea
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extroversiuni
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extroversiunii
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extroversiunile
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extroversiunilor
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune. DOOM
extroversiúne v. extraversiúne
extrovertit
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. DOOM
extrovertít v. extravertít
extrudare
EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. extrusion. DOOM
extrudáre s. f., g.-d. art. extrudắrii; pl. extrudắri
extrudarea
EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. extrusion. DOOM
extrudáre s. f., g.-d. art. extrudắrii; pl. extrudắri
extrudări
EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. extrusion. DOOM
extrudáre s. f., g.-d. art. extrudắrii; pl. extrudắri
extrudării
EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. extrusion. DOOM
extrudáre s. f., g.-d. art. extrudắrii; pl. extrudắri
extrudările
EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. extrusion. DOOM
extrudáre s. f., g.-d. art. extrudắrii; pl. extrudắri
extrudărilor
EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. – Cf. fr. extrusion. DOOM
extrudáre s. f., g.-d. art. extrudắrii; pl. extrudắri
extruzie
EXTRÚZIE s.f. v. extruziune.
extruziune
EXTRUZIÚNE, extruziuni, s. f. Extrudare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. extrusion. DOOM
extruziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. extruziúnii; pl. extruziúni
extruziunea
EXTRUZIÚNE, extruziuni, s. f. Extrudare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. extrusion. DOOM
extruziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. extruziúnii; pl. extruziúni
extruziuni
EXTRUZIÚNE, extruziuni, s. f. Extrudare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. extrusion. DOOM
extruziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. extruziúnii; pl. extruziúni
extruziunii
EXTRUZIÚNE, extruziuni, s. f. Extrudare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. extrusion. DOOM
extruziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. extruziúnii; pl. extruziúni
extruziunile
EXTRUZIÚNE, extruziuni, s. f. Extrudare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. extrusion. DOOM
extruziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. extruziúnii; pl. extruziúni
extruziunilor
EXTRUZIÚNE, extruziuni, s. f. Extrudare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. extrusion. DOOM
extruziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. extruziúnii; pl. extruziúni
extruziv
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruziva
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzive
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzivei
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzivele
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzivelor
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzivi
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzivii
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzivilor
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzivul
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extruzivului
EXTRUZÍV, -Ă adj. Referitor la extruziune. ◊ Rocă extruzivă = rocă magmatică care ajunge la suprafață prin fisuri sau canale, se revarsă pe pământ și apoi se solidifică rapid, formând o masă dură. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].
extrăda
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădai
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădam
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădare
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădare
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda. DOOM
extrădáre s. f., g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắri
extrădarea
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda. DOOM
extrădáre s. f., g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắri
extrădară
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădarăm
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădarăți
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădase
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădasem
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădaseră
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădaserăm
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădaserăți
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădaseși
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădaseți
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădat
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădat
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădata
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădate
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădatei
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădatele
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădatelor
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădatul
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădatului
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădau
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădași
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădați
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădați
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădații
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădaților
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
extrădează
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădez
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădeze
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădezi
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădând
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădînd
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader. DOOM
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădări
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda. DOOM
extrădáre s. f., g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắri
extrădării
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda. DOOM
extrădáre s. f., g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắri
extrădările
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda. DOOM
extrădáre s. f., g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắri
extrădărilor
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda. DOOM
extrădáre s. f., g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắri
extrăgea
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăgeai
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăgeam
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăgeau
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăgeați
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăgând
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăgînd
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăsei
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăsese
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăsesem
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăseseră
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăseserăm
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăseserăți
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăseseși
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăseseți
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrăseși
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). DOOM
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extumescența
EXTUMESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, tumefacție. [< fr. extumescence, cf. lat. extumescere – a se umfla]. DOOM
extumescénță s. f., g.-d. art. extumescénței; pl. extumescénțe
extumescențe
EXTUMESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, tumefacție. [< fr. extumescence, cf. lat. extumescere – a se umfla]. DOOM
extumescénță s. f., g.-d. art. extumescénței; pl. extumescénțe
extumescenței
EXTUMESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, tumefacție. [< fr. extumescence, cf. lat. extumescere – a se umfla]. DOOM
extumescénță s. f., g.-d. art. extumescénței; pl. extumescénțe
extumescențele
EXTUMESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, tumefacție. [< fr. extumescence, cf. lat. extumescere – a se umfla]. DOOM
extumescénță s. f., g.-d. art. extumescénței; pl. extumescénțe
extumescențelor
EXTUMESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, tumefacție. [< fr. extumescence, cf. lat. extumescere – a se umfla]. DOOM
extumescénță s. f., g.-d. art. extumescénței; pl. extumescénțe
exuberant
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberanta
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberante
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberantei
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberantele
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberantelor
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberantul
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberantului
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberanța
EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. DOOM
exuberánță s. f., g.-d. art. exuberánței; pl. exuberánțe
exuberanțe
EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. DOOM
exuberánță s. f., g.-d. art. exuberánței; pl. exuberánțe
exuberanței
EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. DOOM
exuberánță s. f., g.-d. art. exuberánței; pl. exuberánțe
exuberanțele
EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. DOOM
exuberánță s. f., g.-d. art. exuberánței; pl. exuberánțe
exuberanțelor
EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. DOOM
exuberánță s. f., g.-d. art. exuberánței; pl. exuberánțe
exuberanți
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberanții
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exuberanților
EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. DOOM
exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte
exulcerația
EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din fr. exulcération. DOOM
!exulceráție (e-xul-, -ți-e/ex-ul-) s. f., art. exulceráția (-ți-a), g.-d. art. exulceráției; pl. exulceráții, art. exulceráțiile (-ți-i-)
exulcerație
EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din fr. exulcération. DOOM
!exulceráție (e-xul-, -ți-e/ex-ul-) s. f., art. exulceráția (-ți-a), g.-d. art. exulceráției; pl. exulceráții, art. exulceráțiile (-ți-i-)
exulcerației
EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din fr. exulcération. DOOM
!exulceráție (e-xul-, -ți-e/ex-ul-) s. f., art. exulceráția (-ți-a), g.-d. art. exulceráției; pl. exulceráții, art. exulceráțiile (-ți-i-)
exulcerații
EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din fr. exulcération. DOOM
!exulceráție (e-xul-, -ți-e/ex-ul-) s. f., art. exulceráția (-ți-a), g.-d. art. exulceráției; pl. exulceráții, art. exulceráțiile (-ți-i-)
exulcerațiile
EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din fr. exulcération. DOOM
!exulceráție (e-xul-, -ți-e/ex-ul-) s. f., art. exulceráția (-ți-a), g.-d. art. exulceráției; pl. exulceráții, art. exulceráțiile (-ți-i-)
exulcerațiilor
EXULCERÁȚIE, exulcerații, s. f. (Med.) Ulcerație superficială, ușoară. – Din fr. exulcération. DOOM
!exulceráție (e-xul-, -ți-e/ex-ul-) s. f., art. exulceráția (-ți-a), g.-d. art. exulceráției; pl. exulceráții, art. exulceráțiile (-ți-i-)
exult
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exulta
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultai
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultam
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultant
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultanta
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultante
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultantei
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultantele
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultantelor
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultantul
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultantului
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultanța
EXULTÁNȚĂ s.f. Exultație. [Cf. fr. exultance, it. esultanza].
exultanțe
EXULTÁNȚĂ s.f. Exultație. [Cf. fr. exultance, it. esultanza].
exultanței
EXULTÁNȚĂ s.f. Exultație. [Cf. fr. exultance, it. esultanza].
exultanțele
EXULTÁNȚĂ s.f. Exultație. [Cf. fr. exultance, it. esultanza].
exultanțelor
EXULTÁNȚĂ s.f. Exultație. [Cf. fr. exultance, it. esultanza].
exultanți
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultanții
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultanților
EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. DOOM
exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte
exultare
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultare
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta. DOOM
exultáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultắrii; pl. exultắri
exultarea
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta. DOOM
exultáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultắrii; pl. exultắri
exultară
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultarăm
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultarăți
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultase
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultasem
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultaseră
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultaserăm
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultaserăți
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultaseși
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultaseți
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultat
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultau
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultași
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultați
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultația
EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation. DOOM
exultáție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exultáția (-ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (-ți-i-)
exultație
EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation. DOOM
exultáție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exultáția (-ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (-ți-i-)
exultației
EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation. DOOM
exultáție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exultáția (-ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (-ți-i-)
exultații
EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation. DOOM
exultáție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exultáția (-ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (-ți-i-)
exultațiile
EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation. DOOM
exultáție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exultáția (-ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (-ți-i-)
exultațiilor
EXULTÁȚIE, exultații, s. f. Exultare. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultation. DOOM
exultáție [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exultáția (-ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (-ți-i-)
exultațiune
EXULTAȚIÚNE s.f. v. exultație.
exulte
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultând
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultînd
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultări
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta. DOOM
exultáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultắrii; pl. exultắri
exultării
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta. DOOM
exultáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultắrii; pl. exultắri
exultările
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta. DOOM
exultáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultắrii; pl. exultắri
exultărilor
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta. DOOM
exultáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultắrii; pl. exultắri
exulți
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. DOOM
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exuviabil
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabila
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabile
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabilei
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabilele
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabilelor
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabili
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabilii
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabililor
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabilul
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuviabilului
EXUVIÁBIL, -Ă, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care își schimbă pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable. DOOM
exuviábil (-vi-a-) adj. m., pl. exuviábili; f. exuviábilă, pl. exuviábile
exuvial
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuviala
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuviale
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuvialei
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuvialele
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuvialelor
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuviali
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuvialii
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuvialilor
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuvialul
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuvialului
EXUVIÁL, -Ă adj. Referitor la exuvie. [Pron. -vi-al. / cf. fr. exuvial].
exuvie
EXÚVIE s.f. (Zool.) Înveliș rezultat prin năpârlirea și ieșirea adulților din pupe. [Gen. -iei. / < fr. exuvie, cf. lat. exuviae – piele].
exânscria
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriai
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriam
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriau
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriați
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscrie
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriem
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriere
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscrieți
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscrii
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriind
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscris
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscrise
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscrisei
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriseră
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriserăm
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriserăți
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscrisese
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscrisesem
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriseseră
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriseserăm
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriseserăți
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriseseși
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriseseți
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriseși
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exânscriu
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscria
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriai
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriam
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriau
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriați
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscrie
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriem
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriere
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscrieți
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscrii
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriind
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscris
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscrise
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscrisei
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriseră
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriserăm
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriserăți
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscrisese
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscrisesem
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriseseră
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriseserăm
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriseserăți
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriseseși
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriseseți
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriseși
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís
exînscriu
EXÎNSCRÍE, exînscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua. – Ex- + înscrie. DOOM
*exînscríe (e-xîn-/ex-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exînscríu, 2 sg. exînscríi, 1 pl. exînscríem, 2 pl. exînscríeți; conj. prez. 3 să exînscríe; imper. 2 pl. exînscríeți; ger. exînscriínd (-scri-ind); part. exînscrís