ev
ELECTRONVÓLT, electronvolți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.

DOOM

!electronvólt s. m., pl. electronvólți; simb. eV

ev
EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

DOOM

!Évul Médiu s. propriu n.

eva
în costumul lui Adam și Eva expr. (glum. – d. un cuplu) nud; complet dezbrăcat.

evacua
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuabil
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabila
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabile
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabilei
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabilele
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabilelor
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabili
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabilii
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabililor
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabilul
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuabilului
EVACUÁBIL, -Ă, evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [Pr.: -cu-a-] – Evacua + suf. -bil.

DOOM

evacuábil (-cu-a-) adj. m., pl. evacuábili; f. evacuábilă, pl. evacuábile

evacuai
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuam
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuare
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuare
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.

DOOM

evacuáre (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuắrii (-cu-ă-); pl. evacuắri

evacuarea
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.

DOOM

evacuáre (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuắrii (-cu-ă-); pl. evacuắri

evacuară
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuarăm
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuarăți
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuase
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuasem
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuaseră
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuaserăm
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuaserăți
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuaseși
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuaseți
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuat
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuat
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuata
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuate
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuatei
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuatele
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuatelor
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuatoare
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatoarea
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatoarei
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatoarele
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatoarelor
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuator
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatori
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatorii
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatorilor
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatorul
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatorului
EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur].

evacuatul
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuatului
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuau
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuași
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuați
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuați
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuația
EVACUÁȚIE s.f. Evacuare. [Pron. -cu-a-, var. evacuațiune s.f. / < fr. évacuation].

evacuație
EVACUÁȚIE s.f. Evacuare. [Pron. -cu-a-, var. evacuațiune s.f. / < fr. évacuation].

evacuației
EVACUÁȚIE s.f. Evacuare. [Pron. -cu-a-, var. evacuațiune s.f. / < fr. évacuation].

evacuații
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuații
EVACUÁȚIE s.f. Evacuare. [Pron. -cu-a-, var. evacuațiune s.f. / < fr. évacuation].

evacuațiile
EVACUÁȚIE s.f. Evacuare. [Pron. -cu-a-, var. evacuațiune s.f. / < fr. évacuation].

evacuațiilor
EVACUÁȚIE s.f. Evacuare. [Pron. -cu-a-, var. evacuațiune s.f. / < fr. évacuation].

evacuaților
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

evacuațiune
EVACUAȚIÚNE s.f. v. evacuație.

evacuează
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuez
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacueze
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuezi
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuând
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuînd
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

DOOM

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuări
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.

DOOM

evacuáre (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuắrii (-cu-ă-); pl. evacuắri

evacuării
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.

DOOM

evacuáre (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuắrii (-cu-ă-); pl. evacuắri

evacuările
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.

DOOM

evacuáre (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuắrii (-cu-ă-); pl. evacuắri

evacuărilor
EVACUÁRE, evacuări, s. f. Acțiunea de a evacua și rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din mașină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.

DOOM

evacuáre (-cu-a-) s. f., g.-d. art. evacuắrii (-cu-ă-); pl. evacuắri

evada
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadai
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadam
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadare
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadare
EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – V. evada.

DOOM

evadáre s. f., g.-d. art. evadắrii; pl. evadắri

evadarea
EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – V. evada.

DOOM

evadáre s. f., g.-d. art. evadắrii; pl. evadắri

evadară
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadarăm
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadarăți
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadase
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadasem
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadaseră
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadaserăm
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadaserăți
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadaseși
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadaseți
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadat
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadat
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadata
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadate
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadatei
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadatele
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadatelor
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadatul
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadatului
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadau
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadași
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadați
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadați
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadații
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadaților
EVADÁT, -Ă, evadați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din închisoare sau de sub pază. – V. evada.

evadează
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadez
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadeze
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadezi
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadne
Evadne 1. Una dintre fiicele zeului Poseidon. A fost iubită de Apollo, cu care a avut un fiu, pe nume Iamus. 2. Fiica lui Iphis și soția lui Capaneus. La moartea soțului ei, de durere, s-a sinucis.

evadând
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadînd
EVADÁ, evadez, vb. I. Intranz. (Despre deținuți) A fugi din închisoare sau de sub pază; p. ext. (fam.) a fugi, a scăpa. – Din fr. évader, lat. evadere.

DOOM

evadá (a ~) vb., ind. prez. 3 evadeáză

evadări
EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – V. evada.

DOOM

evadáre s. f., g.-d. art. evadắrii; pl. evadắri

evadării
EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – V. evada.

DOOM

evadáre s. f., g.-d. art. evadắrii; pl. evadắri

evadările
EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – V. evada.

DOOM

evadáre s. f., g.-d. art. evadắrii; pl. evadắri

evadărilor
EVADÁRE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. – V. evada.

DOOM

evadáre s. f., g.-d. art. evadắrii; pl. evadắri

evaginație
EVAGINÁȚIE s.f. (Anat.) Ieșire în afară a peretelui unui organ cavitar. [Gen. -iei, var. evaginațiune s.f. / < fr. évagination].

evaginațiune
EVAGINAȚIÚNE s.f. v. evaginație.

evalua
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluabil
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabila
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabile
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabilei
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabilele
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabilelor
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabili
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabilii
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabililor
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabilul
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluabilului
EVALUÁBIL, -Ă, evaluabili, -e, adj. Care poate fi evaluat; estimabil. [Pr.: -lu-a-] – Din fr. évaluable.

DOOM

evaluábil (-lu-a-) adj. m., pl. evaluábili, f. evaluábilă, pl. evaluábile

evaluai
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluam
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluare
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluare
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a-] – V. evalua.

DOOM

evaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluắrii (-lu-ă-); pl. evaluắri

evaluarea
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a-] – V. evalua.

DOOM

evaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluắrii (-lu-ă-); pl. evaluắri

evaluară
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluarăm
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluarăți
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluase
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluasem
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluaseră
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluaserăm
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluaserăți
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluaseși
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluaseți
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluat
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluat
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluata
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluate
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluatei
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluatele
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluatelor
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluatoare
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatoarea
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatoarei
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatoarele
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatoarelor
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluator
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatori
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatorii
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatorilor
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatorul
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatorului
EVALUATÓR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

evaluatul
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluatului
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluau
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluași
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluați
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluați
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluații
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluaților
EVALUÁT, -Ă, evaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] – V. evalua.

evaluează
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluez
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evalueze
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluezi
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluând
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluînd
EVALUÁ, evaluez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili prețul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. ♦ A prețui, a estima. [Pr.: -lu-a] – Din fr. évaluer.

DOOM

evaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evalueáză, 1 pl. evaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evaluéze (-lu-e-); ger. evaluấnd (-lu-ând)

evaluări
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a-] – V. evalua.

DOOM

evaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluắrii (-lu-ă-); pl. evaluắri

evaluării
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a-] – V. evalua.

DOOM

evaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluắrii (-lu-ă-); pl. evaluắri

evaluările
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a-] – V. evalua.

DOOM

evaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluắrii (-lu-ă-); pl. evaluắri

evaluărilor
EVALUÁRE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire. [Pr.: -lu-a-] – V. evalua.

DOOM

evaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluắrii (-lu-ă-); pl. evaluắri

evander
Evander (sau Evandrus) 1. Unul dintre fiii regelui Priamus. 2. Fiul lui Sarpedon. I-a sprijinit pe troieni în lupta lor împotriva grecilor. 3. Fiul zeului Hermes și al Carmentei. S-a stabilit în Italia și a întemeiat acolo orașul Pallanteum. Evander l-a găzduit pe Aeneas la sosirea eroului în Italia. A avut un fiu, Pallas, care a fost ucis, luptînd alături de Aeneas.

evandru
Evandru = Evander.

evandrus
Evander (sau Evandrus) 1. Unul dintre fiii regelui Priamus. 2. Fiul lui Sarpedon. I-a sprijinit pe troieni în lupta lor împotriva grecilor. 3. Fiul zeului Hermes și al Carmentei. S-a stabilit în Italia și a întemeiat acolo orașul Pallanteum. Evander l-a găzduit pe Aeneas la sosirea eroului în Italia. A avut un fiu, Pallas, care a fost ucis, luptînd alături de Aeneas.

evanescent
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescenta
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescente
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescentei
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescentele
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescentelor
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescentul
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescentului
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescența
EVANESCÉNȚĂ, evanescențe, s. f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence.

DOOM

evanescénță (rar) s. f., g.-d. art. evanescénței; pl. evanescénțe

evanescențe
EVANESCÉNȚĂ, evanescențe, s. f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence.

DOOM

evanescénță (rar) s. f., g.-d. art. evanescénței; pl. evanescénțe

evanescenței
EVANESCÉNȚĂ, evanescențe, s. f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence.

DOOM

evanescénță (rar) s. f., g.-d. art. evanescénței; pl. evanescénțe

evanescențele
EVANESCÉNȚĂ, evanescențe, s. f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence.

DOOM

evanescénță (rar) s. f., g.-d. art. evanescénței; pl. evanescénțe

evanescențelor
EVANESCÉNȚĂ, evanescențe, s. f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence.

DOOM

evanescénță (rar) s. f., g.-d. art. evanescénței; pl. evanescénțe

evanescenți
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescenții
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evanescenților
EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.

DOOM

evanescént (rar) adj. m., pl. evanescénți; f. evanescéntă, pl. evanescénte

evangelic
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -e, adj. 1. Referitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt în care d-na Herdelea, în stilul ei evanghelic, presărat cu maxime morale... îi spunea toate cîte s-au petrecut prin Amaradia. REBREANU, R. I 31. 2. Care ține de cultul creștin protestant. Catedrală evanghelică. – Variantă: (învechit) evangélic, -ă (NEGRUZZI, S. I 228) adj.

evangeliza
EVANGELIZÁ vb. I. v. evangheliza.

evanghelia
EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.

DOOM

evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-)

evangheliar
EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

DOOM

evangheliár (-li-ar) s. n., pl. evangheliáre

evangheliare
EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

DOOM

evangheliár (-li-ar) s. n., pl. evangheliáre

evangheliarele
EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

DOOM

evangheliár (-li-ar) s. n., pl. evangheliáre

evangheliarelor
EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

DOOM

evangheliár (-li-ar) s. n., pl. evangheliáre

evangheliarul
EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

DOOM

evangheliár (-li-ar) s. n., pl. evangheliáre

evangheliarului
EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

DOOM

evangheliár (-li-ar) s. n., pl. evangheliáre

evanghelic
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelica
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelice
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelicei
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelicele
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelicelor
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelici
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelicii
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelicilor
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelicul
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelicului
EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adj. 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din fr. évangélique, lat. evangelicus.

DOOM

evanghélic adj. m., pl. evanghélici; f. evanghélică, pl. evanghélice

evanghelie
EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.

DOOM

evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-)

evangheliei
EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.

DOOM

evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-)

evanghelii
EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.

DOOM

evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-)

evangheliile
EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.

DOOM

evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-)

evangheliilor
EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.

DOOM

evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-)

evanghelism
EVANGHELÍSM s.n. Caracter evanghelic. ♦ Doctrinele bisericii evanghelice. [Cf. fr. évangélisme].

evanghelismul
EVANGHELÍSM s.n. Caracter evanghelic. ♦ Doctrinele bisericii evanghelice. [Cf. fr. évangélisme].

evanghelismului
EVANGHELÍSM s.n. Caracter evanghelic. ♦ Doctrinele bisericii evanghelice. [Cf. fr. évangélisme].

evanghelist
EVANGHELÍST, evangheliști, s. m. 1. (În Noul Testament) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale. 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Hristos: Matei, Marcu, Luca și Ioan. [Var.: (pop.) vanghelíst s. m.] – Din sl. evangelistŭ.

DOOM

evanghelíst s. m., pl. evanghelíști

evanghelistul
EVANGHELÍST, evangheliști, s. m. 1. (În Noul Testament) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale. 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Hristos: Matei, Marcu, Luca și Ioan. [Var.: (pop.) vanghelíst s. m.] – Din sl. evangelistŭ.

DOOM

evanghelíst s. m., pl. evanghelíști

evanghelistului
EVANGHELÍST, evangheliști, s. m. 1. (În Noul Testament) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale. 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Hristos: Matei, Marcu, Luca și Ioan. [Var.: (pop.) vanghelíst s. m.] – Din sl. evangelistŭ.

DOOM

evanghelíst s. m., pl. evanghelíști

evangheliza
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizai
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizam
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizare
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizare
EVANGHELIZÁRE s.f. Acțiunea de a evangheliza și rezultatul ei. [< evangheliza].

evanghelizarea
EVANGHELIZÁRE s.f. Acțiunea de a evangheliza și rezultatul ei. [< evangheliza].

evanghelizară
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizarăm
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizarăți
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizase
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizasem
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizaseră
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizaserăm
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizaserăți
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizaseși
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizaseți
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizat
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizat
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

evanghelizau
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizași
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizați
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizează
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizez
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizeze
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizezi
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizând
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizînd
EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

DOOM

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizări
EVANGHELIZÁRE s.f. Acțiunea de a evangheliza și rezultatul ei. [< evangheliza].

evanghelizării
EVANGHELIZÁRE s.f. Acțiunea de a evangheliza și rezultatul ei. [< evangheliza].

evanghelizările
EVANGHELIZÁRE s.f. Acțiunea de a evangheliza și rezultatul ei. [< evangheliza].

evanghelizărilor
EVANGHELIZÁRE s.f. Acțiunea de a evangheliza și rezultatul ei. [< evangheliza].

evangheliști
EVANGHELÍST, evangheliști, s. m. 1. (În Noul Testament) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale. 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Hristos: Matei, Marcu, Luca și Ioan. [Var.: (pop.) vanghelíst s. m.] – Din sl. evangelistŭ.

DOOM

evanghelíst s. m., pl. evanghelíști

evangheliștii
EVANGHELÍST, evangheliști, s. m. 1. (În Noul Testament) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale. 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Hristos: Matei, Marcu, Luca și Ioan. [Var.: (pop.) vanghelíst s. m.] – Din sl. evangelistŭ.

DOOM

evanghelíst s. m., pl. evanghelíști

evangheliștilor
EVANGHELÍST, evangheliști, s. m. 1. (În Noul Testament) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale. 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Hristos: Matei, Marcu, Luca și Ioan. [Var.: (pop.) vanghelíst s. m.] – Din sl. evangelistŭ.

DOOM

evanghelíst s. m., pl. evanghelíști

evantai
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

DOOM

evantái s. n., pl. evantáie

evantai
EVANTÁI, evantaie și evantaiuri, s. n. Obiect în formă de semicerc, executat din hîrtie, pene, pînză sau dantelă, care se folosește pentru a-și face vînt și a se apăra de căldură. Prefectul își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care fluturau evantaiurile de dantelă neagră sau de pene. DUMITRIU, B. F. 160. Mișcîndu-și uriașele-i urechi ca niște evantaiuri, [elefantul] și-a întins trompa, zguduind cu putere gratiile. ANGHEL, PR. 115. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. Păunul are coada în evantai. ▭ [Toamna] Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte. TOPÎRCEANU, B. 53. – Scris și: (după franțuzește) evantail (NEGRUZZI, S. III 65). – Variantă: evantáliu (BART, E. 101, ANGHEL-IOSIF, C. L. 9, HOGAȘ, H. 109) s. n.

evantaie
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

DOOM

evantái s. n., pl. evantáie

evantaiele
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

DOOM

evantái s. n., pl. evantáie

evantaielor
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

DOOM

evantái s. n., pl. evantáie

evantail
EVANTÁI, evantaie și evantaiuri, s. n. Obiect în formă de semicerc, executat din hîrtie, pene, pînză sau dantelă, care se folosește pentru a-și face vînt și a se apăra de căldură. Prefectul își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care fluturau evantaiurile de dantelă neagră sau de pene. DUMITRIU, B. F. 160. Mișcîndu-și uriașele-i urechi ca niște evantaiuri, [elefantul] și-a întins trompa, zguduind cu putere gratiile. ANGHEL, PR. 115. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. Păunul are coada în evantai. ▭ [Toamna] Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte. TOPÎRCEANU, B. 53. – Scris și: (după franțuzește) evantail (NEGRUZZI, S. III 65). – Variantă: evantáliu (BART, E. 101, ANGHEL-IOSIF, C. L. 9, HOGAȘ, H. 109) s. n.

evantaiul
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

DOOM

evantái s. n., pl. evantáie

evantaiului
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

DOOM

evantái s. n., pl. evantáie

evantaliu
EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

evapor
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evapora
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evapora
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

evaporabil
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabila
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabile
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabilei
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabilele
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabilelor
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabili
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabilii
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabililor
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabilul
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporabilului
EVAPORÁBIL, -Ă, evaporabili, -e, adj. (Despre lichide) Care se poate evapora (ușor). – Din fr. évaporable.

DOOM

evaporábil adj. m., pl. evaporábili; f. evaporábilă, pl. evaporábile

evaporai
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporam
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporare
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporare
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.

DOOM

evaporáre s. f., g.-d. art. evaporắrii; pl. evaporắri

evaporarea
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.

DOOM

evaporáre s. f., g.-d. art. evaporắrii; pl. evaporắri

evaporară
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporarăm
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporarăți
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporase
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporasem
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporaseră
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporaserăm
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporaserăți
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporaseși
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporaseți
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporat
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporatoare
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatoarea
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatoarei
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatoarele
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatoarelor
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporator
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatori
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatorii
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatorilor
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatorul
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatorului
EVAPORATÓR², -OÁRE, evaporatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). – Evapora + suf. -tor.

DOOM

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporau
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporași
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporați
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporație
EVAPORÁȚIE s. f. (Fiz.) Evaporare. – Din fr. évaporation.

evapore
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evapori
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporigraf
EVAPORIGRÁF s.n. Evaporimetru înregistrator. [Cf. fr. évaporographe].

evaporigrafe
EVAPORIGRÁF s.n. Evaporimetru înregistrator. [Cf. fr. évaporographe].

evaporigrafele
EVAPORIGRÁF s.n. Evaporimetru înregistrator. [Cf. fr. évaporographe].

evaporigrafelor
EVAPORIGRÁF s.n. Evaporimetru înregistrator. [Cf. fr. évaporographe].

evaporigraful
EVAPORIGRÁF s.n. Evaporimetru înregistrator. [Cf. fr. évaporographe].

evaporigrafului
EVAPORIGRÁF s.n. Evaporimetru înregistrator. [Cf. fr. évaporographe].

evaporimetre
EVAPORIMÉTRU, evaporimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei de evaporare a apei. – Din fr. évaporimètre.

DOOM

evaporimétru (-me-tru) s. n., art. evaporimétrul; pl. evaporimétre

evaporimetrele
EVAPORIMÉTRU, evaporimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei de evaporare a apei. – Din fr. évaporimètre.

DOOM

evaporimétru (-me-tru) s. n., art. evaporimétrul; pl. evaporimétre

evaporimetrelor
EVAPORIMÉTRU, evaporimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei de evaporare a apei. – Din fr. évaporimètre.

DOOM

evaporimétru (-me-tru) s. n., art. evaporimétrul; pl. evaporimétre

evaporimetria
EVAPORIMETRÍE s.f. Măsurare a evaporației. [Cf. fr. evaporimétrie].

evaporimetrie
EVAPORIMETRÍE s.f. Măsurare a evaporației. [Cf. fr. evaporimétrie].

evaporimetriei
EVAPORIMETRÍE s.f. Măsurare a evaporației. [Cf. fr. evaporimétrie].

evaporimetrii
EVAPORIMETRÍE s.f. Măsurare a evaporației. [Cf. fr. evaporimétrie].

evaporimetriile
EVAPORIMETRÍE s.f. Măsurare a evaporației. [Cf. fr. evaporimétrie].

evaporimetriilor
EVAPORIMETRÍE s.f. Măsurare a evaporației. [Cf. fr. evaporimétrie].

evaporimetru
EVAPORIMÉTRU, evaporimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei de evaporare a apei. – Din fr. évaporimètre.

DOOM

evaporimétru (-me-tru) s. n., art. evaporimétrul; pl. evaporimétre

evaporimetrul
EVAPORIMÉTRU, evaporimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei de evaporare a apei. – Din fr. évaporimètre.

DOOM

evaporimétru (-me-tru) s. n., art. evaporimétrul; pl. evaporimétre

evaporimetrului
EVAPORIMÉTRU, evaporimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei de evaporare a apei. – Din fr. évaporimètre.

DOOM

evaporimétru (-me-tru) s. n., art. evaporimétrul; pl. evaporimétre

evaporit
EVAPORÍT s.n. (Geol.) Nume dat sărurilor precipitate din apele lacurilor situate în deșert sau în apele golfurilor oceanice, unde evaporarea se produce rapid. [< fr. évaporite].

evaporitul
EVAPORÍT s.n. (Geol.) Nume dat sărurilor precipitate din apele lacurilor situate în deșert sau în apele golfurilor oceanice, unde evaporarea se produce rapid. [< fr. évaporite].

evaporitului
EVAPORÍT s.n. (Geol.) Nume dat sărurilor precipitate din apele lacurilor situate în deșert sau în apele golfurilor oceanice, unde evaporarea se produce rapid. [< fr. évaporite].

evaporând
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporînd
EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

DOOM

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporări
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.

DOOM

evaporáre s. f., g.-d. art. evaporắrii; pl. evaporắri

evaporării
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.

DOOM

evaporáre s. f., g.-d. art. evaporắrii; pl. evaporắri

evaporările
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.

DOOM

evaporáre s. f., g.-d. art. evaporắrii; pl. evaporắri

evaporărilor
EVAPORÁRE, evaporări, s. f. Acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei. – V. evapora.

DOOM

evaporáre s. f., g.-d. art. evaporắrii; pl. evaporắri

evapotranspirația
EVAPOTRANSPIRÁȚIE s.f. Fenomenul de pierdere combinată a umidității solului prin evaporare directă și prin transpirația plantelor. ♦ Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal. [< fr. évapotranspiration].

evapotranspirație
EVAPOTRANSPIRÁȚIE s.f. Fenomenul de pierdere combinată a umidității solului prin evaporare directă și prin transpirația plantelor. ♦ Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal. [< fr. évapotranspiration].

evapotranspirației
EVAPOTRANSPIRÁȚIE s.f. Fenomenul de pierdere combinată a umidității solului prin evaporare directă și prin transpirația plantelor. ♦ Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal. [< fr. évapotranspiration].

evapotranspirații
EVAPOTRANSPIRÁȚIE s.f. Fenomenul de pierdere combinată a umidității solului prin evaporare directă și prin transpirația plantelor. ♦ Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal. [< fr. évapotranspiration].

evapotranspirațiile
EVAPOTRANSPIRÁȚIE s.f. Fenomenul de pierdere combinată a umidității solului prin evaporare directă și prin transpirația plantelor. ♦ Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal. [< fr. évapotranspiration].

evapotranspirațiilor
EVAPOTRANSPIRÁȚIE s.f. Fenomenul de pierdere combinată a umidității solului prin evaporare directă și prin transpirația plantelor. ♦ Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal. [< fr. évapotranspiration].

evaza
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazai
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazam
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazare
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazare
EVAZÁRE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect sau la anumite articole de îmbrăcăminte. – V. evaza.

DOOM

evazáre s. f., g.-d. art. evazắrii; pl. evazắri

evazarea
EVAZÁRE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect sau la anumite articole de îmbrăcăminte. – V. evaza.

DOOM

evazáre s. f., g.-d. art. evazắrii; pl. evazắri

evazară
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazarăm
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazarăți
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazase
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazasem
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazaseră
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazaserăm
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazaserăți
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazaseși
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazaseți
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazat
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazat
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazata
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazate
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazatei
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazatele
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazatelor
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazatul
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazatului
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazau
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazași
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazați
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazați
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazații
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazaților
EVAZÁT, -Ă, evazați, -te, adj. (Mai ales despre fuste) Care are jumătatea inferioară mai largă decât jumătatea superioară; în formă de trapez. – V. evaza. Cf. fr. évasé.

evazează
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazez
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazeze
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazezi
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazionism
EVAZIONÍSM s.n. Tendință reacționară în artă, de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. évasionnisme].

DOOM

evazionísm (-zi-o-) s. n.

evazionismul
EVAZIONÍSM s.n. Tendință reacționară în artă, de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. évasionnisme].

DOOM

evazionísm (-zi-o-) s. n.

evazionismului
EVAZIONÍSM s.n. Tendință reacționară în artă, de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. évasionnisme].

DOOM

evazionísm (-zi-o-) s. n.

evazionist
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazionista
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazioniste
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazionistei
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazionistele
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazionistelor
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazionistul
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazionistului
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazioniști
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazioniștii
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evazioniștilor
EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [Pr.: -zi-o-] – Evaziune + suf. -ist.

DOOM

!evazioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. evazioníști; adj. f., s. f. evazionístă, pl. evazioníste

evaziune
EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.

DOOM

evaziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziúnii; pl. evaziúni

evaziunea
EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.

DOOM

evaziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziúnii; pl. evaziúni

evaziuni
EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.

DOOM

evaziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziúnii; pl. evaziúni

evaziunii
EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.

DOOM

evaziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziúnii; pl. evaziúni

evaziunile
EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.

DOOM

evaziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziúnii; pl. evaziúni

evaziunilor
EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.

DOOM

evaziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziúnii; pl. evaziúni

evaziv
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evaziva
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazive
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazivei
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazivele
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazivelor
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazivi
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazivii
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazivilor
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazivul
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazivului
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

DOOM

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazând
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazînd
EVAZÁ, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

DOOM

evazá (a ~) vb., ind. prez. 3 evazeáză

evazări
EVAZÁRE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect sau la anumite articole de îmbrăcăminte. – V. evaza.

DOOM

evazáre s. f., g.-d. art. evazắrii; pl. evazắri

evazării
EVAZÁRE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect sau la anumite articole de îmbrăcăminte. – V. evaza.

DOOM

evazáre s. f., g.-d. art. evazắrii; pl. evazắri

evazările
EVAZÁRE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect sau la anumite articole de îmbrăcăminte. – V. evaza.

DOOM

evazáre s. f., g.-d. art. evazắrii; pl. evazắri

evazărilor
EVAZÁRE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect sau la anumite articole de îmbrăcăminte. – V. evaza.

DOOM

evazáre s. f., g.-d. art. evazắrii; pl. evazắri

evecțiune
EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.

DOOM

evecțiúne (astron.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni

evecțiunea
EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.

DOOM

evecțiúne (astron.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni

evecțiuni
EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.

DOOM

evecțiúne (astron.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni

evecțiunii
EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.

DOOM

evecțiúne (astron.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni

evecțiunile
EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.

DOOM

evecțiúne (astron.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni

evecțiunilor
EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. évection, lat. evectio, -onis.

DOOM

evecțiúne (astron.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúni

eveniment
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

DOOM

evenimént s. n., pl. eveniménte

evenimente
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

DOOM

evenimént s. n., pl. eveniménte

evenimentele
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

DOOM

evenimént s. n., pl. eveniménte

evenimentelor
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

DOOM

evenimént s. n., pl. eveniménte

evenimentul
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

DOOM

evenimént s. n., pl. eveniménte

evenimentului
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

DOOM

evenimént s. n., pl. eveniménte

evenimențial
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențiala
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențiale
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențialei
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențialele
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențialelor
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențiali
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențialii
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențialilor
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențialul
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențialului
EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

DOOM

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

event
EVÉNT s.n. (Sport) Probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive. [< engl. event].

eventiv
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventiva
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventive
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventivei
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventivele
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventivelor
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventivi
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventivii
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventivilor
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventivul
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventivului
EVENTÍV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

DOOM

eventív² s. n., pl. eventíve

eventrația
EVENTRÁȚIE, eventrații, s. f. Ieșire sub piele a viscerelor învelite în sacul peritoneal, care apare în urma unui traumatism sau a unei operații. – Din fr. éventration.

DOOM

eventráție (-ți-e) s. f., art. eventráția (-ți-a), g.-d. art. eventráției; pl. eventráții, art. eventráțiile (-ți-i-)

eventrație
EVENTRÁȚIE, eventrații, s. f. Ieșire sub piele a viscerelor învelite în sacul peritoneal, care apare în urma unui traumatism sau a unei operații. – Din fr. éventration.

DOOM

eventráție (-ți-e) s. f., art. eventráția (-ți-a), g.-d. art. eventráției; pl. eventráții, art. eventráțiile (-ți-i-)

eventrației
EVENTRÁȚIE, eventrații, s. f. Ieșire sub piele a viscerelor învelite în sacul peritoneal, care apare în urma unui traumatism sau a unei operații. – Din fr. éventration.

DOOM

eventráție (-ți-e) s. f., art. eventráția (-ți-a), g.-d. art. eventráției; pl. eventráții, art. eventráțiile (-ți-i-)

eventrații
EVENTRÁȚIE, eventrații, s. f. Ieșire sub piele a viscerelor învelite în sacul peritoneal, care apare în urma unui traumatism sau a unei operații. – Din fr. éventration.

DOOM

eventráție (-ți-e) s. f., art. eventráția (-ți-a), g.-d. art. eventráției; pl. eventráții, art. eventráțiile (-ți-i-)

eventrațiile
EVENTRÁȚIE, eventrații, s. f. Ieșire sub piele a viscerelor învelite în sacul peritoneal, care apare în urma unui traumatism sau a unei operații. – Din fr. éventration.

DOOM

eventráție (-ți-e) s. f., art. eventráția (-ți-a), g.-d. art. eventráției; pl. eventráții, art. eventráțiile (-ți-i-)

eventrațiilor
EVENTRÁȚIE, eventrații, s. f. Ieșire sub piele a viscerelor învelite în sacul peritoneal, care apare în urma unui traumatism sau a unei operații. – Din fr. éventration.

DOOM

eventráție (-ți-e) s. f., art. eventráția (-ți-a), g.-d. art. eventráției; pl. eventráții, art. eventráțiile (-ți-i-)

eventrațiune
EVENTRAȚIÚNE s.f. v. eventrație.

eventual
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventuala
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventuale
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventualei
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventualele
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventualelor
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventuali
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventualii
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventualilor
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventualitate
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

DOOM

eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți

eventualitatea
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

DOOM

eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți

eventualități
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

DOOM

eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți

eventualității
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

DOOM

eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți

eventualitățile
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

DOOM

eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți

eventualităților
EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

DOOM

eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți

eventualul
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventualului
EVENTUÁL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.

DOOM

eventuál (-tu-al) adj. m., pl. eventuáli; f. eventuálă, pl. eventuále

eventul
EVÉNT s.n. (Sport) Probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive. [< engl. event].

eventului
EVÉNT s.n. (Sport) Probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive. [< engl. event].

eventuri
EVÉNT s.n. (Sport) Probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive. [< engl. event].

eventurile
EVÉNT s.n. (Sport) Probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive. [< engl. event].

eventurilor
EVÉNT s.n. (Sport) Probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive. [< engl. event].

evenus
Evenus, fiul zeului Ares și tatăl Marpessei. Evenus îi ucidea pe toți cei care-i cereau mîna fiicei sale. Marpessa a fost însă răpită, în cele din urmă, de către Idas. Neputînd să-i dea de urmă, Evenus s-a sinucis.

everdur
EVERDÚR s.n. Aliaj de cupru, siliciu și mangan. [< engl., fr. everdur].

eversiune
EVERSIÚNE, eversiuni, s. f. 1. (Livr.) Răsturnare; ruinare. 2. (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. éversion, lat. eversio, -onis.

DOOM

eversiúne (distrugere, ieșire a unei membrane din cavitatea ei) (-si-u-) s. f., g.-d. art. eversiúnii

eversiunea
EVERSIÚNE, eversiuni, s. f. 1. (Livr.) Răsturnare; ruinare. 2. (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. éversion, lat. eversio, -onis.

DOOM

eversiúne (distrugere, ieșire a unei membrane din cavitatea ei) (-si-u-) s. f., g.-d. art. eversiúnii

eversiuni
EVERSIÚNE, eversiuni, s. f. 1. (Livr.) Răsturnare; ruinare. 2. (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. éversion, lat. eversio, -onis.

DOOM

eversiúne (distrugere, ieșire a unei membrane din cavitatea ei) (-si-u-) s. f., g.-d. art. eversiúnii

eversiunii
EVERSIÚNE, eversiuni, s. f. 1. (Livr.) Răsturnare; ruinare. 2. (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. éversion, lat. eversio, -onis.

DOOM

eversiúne (distrugere, ieșire a unei membrane din cavitatea ei) (-si-u-) s. f., g.-d. art. eversiúnii

eversiunile
EVERSIÚNE, eversiuni, s. f. 1. (Livr.) Răsturnare; ruinare. 2. (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. éversion, lat. eversio, -onis.

DOOM

eversiúne (distrugere, ieșire a unei membrane din cavitatea ei) (-si-u-) s. f., g.-d. art. eversiúnii

eversiunilor
EVERSIÚNE, eversiuni, s. f. 1. (Livr.) Răsturnare; ruinare. 2. (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. éversion, lat. eversio, -onis.

DOOM

eversiúne (distrugere, ieșire a unei membrane din cavitatea ei) (-si-u-) s. f., g.-d. art. eversiúnii

evghenia
EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

DOOM

evgheníe (înv.) s. f., art. evghenía, g.-d. art. evgheníei; pl. evgheníi, art. evgheníile

evghenicoasa
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicoase
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicoasei
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicoasele
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicoaselor
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicos
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicosul
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicosului
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicoși
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicoșii
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenicoșilor
EVGHENICÓS, -OÁSĂ, evghenicoși, -oase, adj. (Înv.) Nobil. – Din ngr. evghenikós.

DOOM

evghenicós (înv.) adj. m., pl. evghenicóși; f. evghenicoásă, pl. evghenicoáse

evghenie
EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

DOOM

evgheníe (înv.) s. f., art. evghenía, g.-d. art. evgheníei; pl. evgheníi, art. evgheníile

evghenie
evghéníe (-íi), s. f. – Boierie, noblețe. Ngr. εὐγένεια. Sec. XVIII (Gáldi 184). – Der. (din gr.) evghenicos, adj. (nobil, aristocratic); evghenisi, vb. (a înnobila, a da un titlu nobiliar); evghenist, s. m. (nobil, aristocrat).

evgheniei
EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

DOOM

evgheníe (înv.) s. f., art. evghenía, g.-d. art. evgheníei; pl. evgheníi, art. evgheníile

evghenii
EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

DOOM

evgheníe (înv.) s. f., art. evghenía, g.-d. art. evgheníei; pl. evgheníi, art. evgheníile

evgheniile
EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

DOOM

evgheníe (înv.) s. f., art. evghenía, g.-d. art. evgheníei; pl. evgheníi, art. evgheníile

evgheniilor
EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

DOOM

evgheníe (înv.) s. f., art. evghenía, g.-d. art. evgheníei; pl. evgheníi, art. evgheníile

evghenis
EVGHENÍS adj. m. (Grecism învechit; folosit uneori ironic) Nobil. Provințialul e fudul din născare și evghenis din cap pînă în călcîie. NEGRUZZI, S. I 238. ◊ (Substantivat) Vino să te sărut, evghenisul mamei. GHICA, S. A. 112. – Variantă: evgheníst, evgheniști (SADOVEANU, E, 64), adj. m.

evghenist
EVGHENÍST adj. m. v. evghenis.

evhemerism
EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î. H.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-. – Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.

DOOM

euhemerísm (e-u-) s. n.

evhologhion
EVHOLÓGHION s. n. (Bis.; înv.) Molitvelnic. – Ngr. evhologion.

evicțiune
EVICȚIÚNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere totală sau parțială, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terțe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

DOOM

evicțiúne (pierdere a posesiei) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evicțiúnii; pl. evicțiúni

evicțiunea
EVICȚIÚNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere totală sau parțială, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terțe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

DOOM

evicțiúne (pierdere a posesiei) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evicțiúnii; pl. evicțiúni

evicțiuni
EVICȚIÚNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere totală sau parțială, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terțe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

DOOM

evicțiúne (pierdere a posesiei) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evicțiúnii; pl. evicțiúni

evicțiunii
EVICȚIÚNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere totală sau parțială, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terțe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

DOOM

evicțiúne (pierdere a posesiei) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evicțiúnii; pl. evicțiúni

evicțiunile
EVICȚIÚNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere totală sau parțială, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terțe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

DOOM

evicțiúne (pierdere a posesiei) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evicțiúnii; pl. evicțiúni

evicțiunilor
EVICȚIÚNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere totală sau parțială, a posesiei ori a dreptului de proprietate asupra unui lucru dobândit prin cumpărare, partaj etc., în favoarea unei terțe persoane, căreia îi este recunoscut legal un drept real asupra unui lucru. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

DOOM

evicțiúne (pierdere a posesiei) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. evicțiúnii; pl. evicțiúni

evida
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidai
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidam
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidare
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidare
EVIDÁRE s.f. Acțiunea de a evida și rezultatul ei. [< evida].

evidarea
EVIDÁRE s.f. Acțiunea de a evida și rezultatul ei. [< evida].

evidară
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidarăm
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidarăți
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidase
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidasem
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidaseră
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidaserăm
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidaserăți
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidaseși
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidaseți
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidat
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidat
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidau
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidași
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidați
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidează
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evident
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidenta
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidente
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidentei
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidentele
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidentelor
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidentul
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidentului
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidența
EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.

DOOM

evidénță s. f., g.-d. art. evidénței; pl. evidénțe

evidențe
EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.

DOOM

evidénță s. f., g.-d. art. evidénței; pl. evidénțe

evidenței
EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.

DOOM

evidénță s. f., g.-d. art. evidénței; pl. evidénțe

evidențele
EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.

DOOM

evidénță s. f., g.-d. art. evidénței; pl. evidénțe

evidențelor
EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.

DOOM

evidénță s. f., g.-d. art. evidénței; pl. evidénțe

evidenți
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidenția
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiai
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiam
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiară
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiarăm
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiarăți
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiase
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiasem
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiaseră
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiaserăm
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiaserăți
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiaseși
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiaseți
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiat
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiat
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiata
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiate
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiatei
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiatele
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiatelor
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiatul
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiatului
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiau
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiază
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiași
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiați
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiați
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiații
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidențiaților
EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. [Pr.: -ți-at] – V. evidenția.

evidenție
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiem
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiere
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiere
EVIDENȚIÉRE, evidențieri, s. f. Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. evidenția.

DOOM

evidențiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. evidențiérii; pl. evidențiéri

evidențierea
EVIDENȚIÉRE, evidențieri, s. f. Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. evidenția.

DOOM

evidențiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. evidențiérii; pl. evidențiéri

evidențieri
EVIDENȚIÉRE, evidențieri, s. f. Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. evidenția.

DOOM

evidențiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. evidențiérii; pl. evidențiéri

evidențierii
EVIDENȚIÉRE, evidențieri, s. f. Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. evidenția.

DOOM

evidențiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. evidențiérii; pl. evidențiéri

evidențierile
EVIDENȚIÉRE, evidențieri, s. f. Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. evidenția.

DOOM

evidențiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. evidențiérii; pl. evidențiéri

evidențierilor
EVIDENȚIÉRE, evidențieri, s. f. Acțiunea de a (se) evidenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. evidenția.

DOOM

evidențiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. evidențiérii; pl. evidențiéri

evidențiez
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențieze
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidențiezi
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidenții
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidențiind
EVIDENȚIÁ, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.

DOOM

evidențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiáză, 1 pl. evidențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențiéze; ger. evidențiínd (-ți-ind)

evidenților
EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

DOOM

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidez
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evideze
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidezi
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidând
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidînd
EVIDÁ vb. I. tr. A scobi pe dinăuntru, a goli, a decupa, a scoate. [< fr. évider].

evidări
EVIDÁRE s.f. Acțiunea de a evida și rezultatul ei. [< evida].

evidării
EVIDÁRE s.f. Acțiunea de a evida și rezultatul ei. [< evida].

evidările
EVIDÁRE s.f. Acțiunea de a evida și rezultatul ei. [< evida].

evidărilor
EVIDÁRE s.f. Acțiunea de a evida și rezultatul ei. [< evida].

evie
ÉVIE s.f. (Liv.) Bacantă. [Gen. -iei. / < it. evia, cf. gr. euoe].

eving
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinge
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingea
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingeai
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingeam
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingeau
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingeați
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingem
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingere
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingere
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

evingeți
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingi
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingând
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingînd
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evingă
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evins
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evins
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

evinse
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinsei
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinseră
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinserăm
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinserăți
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinsese
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinsesem
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinseseră
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinseserăm
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinseserăți
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinseseși
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinseseți
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evinseși
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evira
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirai
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

eviram
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirare
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirare
EVIRÁRE s.f. Evirație. [< evira].

evirarea
EVIRÁRE s.f. Evirație. [< evira].

evirară
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirarăm
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirarăți
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirase
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirasem
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

eviraseră
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

eviraserăm
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

eviraserăți
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

eviraseși
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

eviraseți
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirat
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirat
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirau
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirași
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirați
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirația
EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.

DOOM

eviráție (rar) (-ți-e) s. f., art. eviráția (-ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (-ți-i-)

evirație
EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.

DOOM

eviráție (rar) (-ți-e) s. f., art. eviráția (-ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (-ți-i-)

evirației
EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.

DOOM

eviráție (rar) (-ți-e) s. f., art. eviráția (-ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (-ți-i-)

evirații
EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.

DOOM

eviráție (rar) (-ți-e) s. f., art. eviráția (-ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (-ți-i-)

evirațiile
EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.

DOOM

eviráție (rar) (-ți-e) s. f., art. eviráția (-ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (-ți-i-)

evirațiilor
EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.

DOOM

eviráție (rar) (-ți-e) s. f., art. eviráția (-ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (-ți-i-)

evirează
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirez
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evireze
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirezi
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirând
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirînd
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare].

evirări
EVIRÁRE s.f. Evirație. [< evira].

evirării
EVIRÁRE s.f. Evirație. [< evira].

evirările
EVIRÁRE s.f. Evirație. [< evira].

evirărilor
EVIRÁRE s.f. Evirație. [< evira].

eviscera
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerai
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

evisceram
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerare
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerare
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.

DOOM

evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerắrii; pl. eviscerắri

eviscerarea
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.

DOOM

evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerắrii; pl. eviscerắri

eviscerară
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerarăm
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerarăți
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerase
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerasem
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

evisceraseră
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

evisceraserăm
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

evisceraserăți
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

evisceraseși
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

evisceraseți
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerat
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerat
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

eviscerata
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

eviscerate
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

evisceratei
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

evisceratele
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

evisceratelor
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

evisceratul
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

evisceratului
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

eviscerau
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerași
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerați
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerați
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

eviscerația
EVISCERÁȚIE s.f. Evidare a unei cavități a corpului de organele conținute; eviscerare. [Gen. -iei. / < fr. éviscération, cf. lat. viscera – viscere].

eviscerație
EVISCERÁȚIE s.f. Evidare a unei cavități a corpului de organele conținute; eviscerare. [Gen. -iei. / < fr. éviscération, cf. lat. viscera – viscere].

eviscerației
EVISCERÁȚIE s.f. Evidare a unei cavități a corpului de organele conținute; eviscerare. [Gen. -iei. / < fr. éviscération, cf. lat. viscera – viscere].

eviscerații
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

eviscerații
EVISCERÁȚIE s.f. Evidare a unei cavități a corpului de organele conținute; eviscerare. [Gen. -iei. / < fr. éviscération, cf. lat. viscera – viscere].

eviscerațiile
EVISCERÁȚIE s.f. Evidare a unei cavități a corpului de organele conținute; eviscerare. [Gen. -iei. / < fr. éviscération, cf. lat. viscera – viscere].

eviscerațiilor
EVISCERÁȚIE s.f. Evidare a unei cavități a corpului de organele conținute; eviscerare. [Gen. -iei. / < fr. éviscération, cf. lat. viscera – viscere].

evisceraților
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

eviscerează
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerez
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscereze
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerezi
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerând
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerînd
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.

DOOM

eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză

eviscerări
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.

DOOM

evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerắrii; pl. eviscerắri

eviscerării
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.

DOOM

evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerắrii; pl. eviscerắri

eviscerările
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.

DOOM

evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerắrii; pl. eviscerắri

eviscerărilor
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.

DOOM

evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerắrii; pl. eviscerắri

evit
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evita
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitabil
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabila
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabile
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabilei
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabilele
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabilelor
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabili
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabilii
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabililor
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabilitate
EVITABILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este evitabil. – Evitabil + suf. -itate.

DOOM

evitabilitáte s. f., g.-d. art. evitabilitắții

evitabilitatea
EVITABILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este evitabil. – Evitabil + suf. -itate.

DOOM

evitabilitáte s. f., g.-d. art. evitabilitắții

evitabilități
EVITABILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este evitabil. – Evitabil + suf. -itate.

DOOM

evitabilitáte s. f., g.-d. art. evitabilitắții

evitabilității
EVITABILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este evitabil. – Evitabil + suf. -itate.

DOOM

evitabilitáte s. f., g.-d. art. evitabilitắții

evitabilul
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitabilului
EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

DOOM

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. evitábilă, pl. evitábile

evitai
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitam
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitare
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitare
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

DOOM

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri

evitarea
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

DOOM

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri

evitară
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitarăm
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitarăți
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitase
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitasem
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitaseră
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitaserăm
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitaserăți
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitaseși
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitaseți
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitat
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitat
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

evitau
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitași
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitați
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evite
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitic
EVÍTIC, -Ă adj. Specific Evei. ◊ Costum evitic = nudism, nuditate, nud. [Cf. it. evitico].

evitând
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitînd
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitări
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

DOOM

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri

evitării
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

DOOM

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri

evitările
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

DOOM

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri

evitărilor
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.

DOOM

evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri

evius
Evius, denumire purtată de Dionysus, de la strigătul evoe, care însoțea serbările sale.

eviți
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

DOOM

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evlavia
EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

DOOM

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)

evlavie
EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

DOOM

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)

evlaviei
EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

DOOM

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)

evlavii
EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

DOOM

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)

evlaviile
EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

DOOM

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)

evlaviilor
EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

DOOM

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)

evlavioasa
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlavioase
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlavioasei
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlavioasele
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlavioaselor
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlavios
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlaviosul
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlaviosului
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlavioși
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlavioșii
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evlavioșilor
EVLAVIÓS, -OÁSĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.

DOOM

evlaviós (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavióși; f. evlavioásă, pl. evlavioáse

evoc
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evoca
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocabil
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabila
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabile
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabilei
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabilele
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabilelor
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabili
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabilii
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabililor
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabilul
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocabilului
EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

DOOM

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. evocábilă, pl. evocábile

evocai
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocam
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocare
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocare
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca.

DOOM

evocáre s. f., g.-d. art. evocắrii; pl. evocắri

evocarea
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca.

DOOM

evocáre s. f., g.-d. art. evocắrii; pl. evocắri

evocară
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocarăm
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocarăți
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocase
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocasem
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocaseră
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocaserăm
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocaserăți
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocaseși
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocaseți
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocat
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocat
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

evocativ
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativa
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocative
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativei
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativele
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativelor
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativi
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativii
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativilor
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativul
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocativului
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.

DOOM

evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve

evocatoare
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatoarea
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatoarei
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatoarele
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatoarelor
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocator
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatori
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatorii
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatorilor
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatorul
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocatorului
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

DOOM

evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocau
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocași
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocați
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocația
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

DOOM

evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)

evocație
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

DOOM

evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)

evocației
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

DOOM

evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)

evocații
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

DOOM

evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)

evocațiile
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

DOOM

evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)

evocațiilor
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

DOOM

evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)

evocațiune
EVOCAȚIÚNE s.f. v. evocație.

evoce
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evoci
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocând
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocînd
EVOCÁ, evóc, vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din fr. évoquer, lat. evocare.

DOOM

evocá (a ~) vb., ind. prez. 3 evócă; conj. prez. 3 să evóce

evocări
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca.

DOOM

evocáre s. f., g.-d. art. evocắrii; pl. evocắri

evocării
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca.

DOOM

evocáre s. f., g.-d. art. evocắrii; pl. evocắri

evocările
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca.

DOOM

evocáre s. f., g.-d. art. evocắrii; pl. evocắri

evocărilor
EVOCÁRE, evocări, s. f. Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (Concr.) Compoziție literară în care se evocă ceva. – V. evoca.

DOOM

evocáre s. f., g.-d. art. evocắrii; pl. evocắri

evoe
EVOÉ interj. Strigăt al bacantelor în onoarea lui Bachus. [< lat. evoe, gr. euoe].

evolua
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluai
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluam
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluare
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluare
EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.

DOOM

evoluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluắrii (-lu-ă-); pl. evoluắri

evoluarea
EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.

DOOM

evoluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluắrii (-lu-ă-); pl. evoluắri

evoluară
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluarăm
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluarăți
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluase
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluasem
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluaseră
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluaserăm
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluaserăți
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluaseși
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluaseți
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluat
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluat
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluata
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluate
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluatei
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluatele
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluatelor
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluatul
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluatului
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluau
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluași
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluați
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluați
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluații
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluaților
EVOLUÁT, -Ă, evoluați, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

evoluează
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluez
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evolueze
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluezi
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluta
EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din germ. Evolute.

DOOM

evolútă s. f., g.-d. art. evolútei; pl. evolúte

evolute
EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din germ. Evolute.

DOOM

evolútă s. f., g.-d. art. evolútei; pl. evolúte

evolutei
EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din germ. Evolute.

DOOM

evolútă s. f., g.-d. art. evolútei; pl. evolúte

evolutele
EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din germ. Evolute.

DOOM

evolútă s. f., g.-d. art. evolútei; pl. evolúte

evolutelor
EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din germ. Evolute.

DOOM

evolútă s. f., g.-d. art. evolútei; pl. evolúte

evolutiv
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutiva
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutive
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutivei
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutivele
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutivelor
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutivi
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutivii
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutivilor
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutivul
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evolutivului
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.

DOOM

evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve

evoluând
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluînd
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.

DOOM

evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)

evoluări
EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.

DOOM

evoluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluắrii (-lu-ă-); pl. evoluắri

evoluării
EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.

DOOM

evoluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluắrii (-lu-ă-); pl. evoluắri

evoluările
EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.

DOOM

evoluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluắrii (-lu-ă-); pl. evoluắri

evoluărilor
EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.

DOOM

evoluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluắrii (-lu-ă-); pl. evoluắri

evoluția
EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). 4. (Biol.) Proces prin care, pornind de la cele mai primitive organisme, s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vii. – Din fr. évolution, lat. evolutio.

DOOM

evolúție (-ți-e) s. f., art. evolúția (-ți-a), g.-d. art. evolúției; pl. evolúții, art. evolúțiile (-ți-i-)

evoluție
EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). 4. (Biol.) Proces prin care, pornind de la cele mai primitive organisme, s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vii. – Din fr. évolution, lat. evolutio.

DOOM

evolúție (-ți-e) s. f., art. evolúția (-ți-a), g.-d. art. evolúției; pl. evolúții, art. evolúțiile (-ți-i-)

evoluției
EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). 4. (Biol.) Proces prin care, pornind de la cele mai primitive organisme, s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vii. – Din fr. évolution, lat. evolutio.

DOOM

evolúție (-ți-e) s. f., art. evolúția (-ți-a), g.-d. art. evolúției; pl. evolúții, art. evolúțiile (-ți-i-)

evoluții
EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). 4. (Biol.) Proces prin care, pornind de la cele mai primitive organisme, s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vii. – Din fr. évolution, lat. evolutio.

DOOM

evolúție (-ți-e) s. f., art. evolúția (-ți-a), g.-d. art. evolúției; pl. evolúții, art. evolúțiile (-ți-i-)

evoluțiile
EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). 4. (Biol.) Proces prin care, pornind de la cele mai primitive organisme, s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vii. – Din fr. évolution, lat. evolutio.

DOOM

evolúție (-ți-e) s. f., art. evolúția (-ți-a), g.-d. art. evolúției; pl. evolúții, art. evolúțiile (-ți-i-)

evoluțiilor
EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). 4. (Biol.) Proces prin care, pornind de la cele mai primitive organisme, s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vii. – Din fr. évolution, lat. evolutio.

DOOM

evolúție (-ți-e) s. f., art. evolúția (-ți-a), g.-d. art. evolúției; pl. evolúții, art. evolúțiile (-ți-i-)

evoluționism
EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu de evoluție, care a început odată cu formarea primei celule. 2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionnisme.

DOOM

evoluționísm (-ți-o-) s. n.

evoluționismul
EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu de evoluție, care a început odată cu formarea primei celule. 2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionnisme.

DOOM

evoluționísm (-ți-o-) s. n.

evoluționismului
EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu de evoluție, care a început odată cu formarea primei celule. 2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionnisme.

DOOM

evoluționísm (-ți-o-) s. n.

evoluționist
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționist
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționista
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționista
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționiste
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționiste
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistei
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistei
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistele
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistele
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistelor
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistelor
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistul
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistul
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistului
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționistului
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționiști
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționiști
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționiștii
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționiștii
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționiștilor
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluționiștilor
EVOLUȚIONÍST, -Ă, evoluționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la evoluționism (1), care are la bază evoluționismul. 2. S. m. și f. Adept al evoluționismului (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionniste.

DOOM

evoluționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. evoluționíști; adj. f., s. f. evoluționístă, pl. evoluționíste

evoluțiune
EVOLUȚIÚNE s.f. v. evoluție.

evolventa
EVOLVÉNTĂ s.f. (Mat.) Curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; desfășurătoare. [< germ. Evolvente].

DOOM

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

evolvente
EVOLVÉNTĂ s.f. (Mat.) Curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; desfășurătoare. [< germ. Evolvente].

DOOM

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

evolventei
EVOLVÉNTĂ s.f. (Mat.) Curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; desfășurătoare. [< germ. Evolvente].

DOOM

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

evolventele
EVOLVÉNTĂ s.f. (Mat.) Curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; desfășurătoare. [< germ. Evolvente].

DOOM

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

evolventelor
EVOLVÉNTĂ s.f. (Mat.) Curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; desfășurătoare. [< germ. Evolvente].

DOOM

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

evonymus
SÁLBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.

evorsiune
EVORSIÚNE s.f. Acțiune erozivă a apei curgătoare, care, căzând vertical, formează vârtejuri. [Cf. germ. Evorsion, engl. evorsion].

evrei
EVRÉU, evrei, s. m. (La pl.) Populație de religie iudaică (mozaică), descendentă din vechii locuitori ai Palestinei și din alte populații care au adoptat iudaismul; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; izraelit. ♦ Populația actualului stat Israel; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din sl. evreinŭ.

DOOM

evréu (e-vreu) s. m., art. evréul; pl. evréi, art. evréii

evreiasca
EVREIÉSC, -IÁSCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: -vre-iesc] – Evreu + suf. -esc.

DOOM

evreiésc (e-vre-) adj. m., f. evreiáscă; pl. m. și f. evreiéști

evreica
EVRÉICĂ, evreice, s. f. Femeie care face parte din neamul evreilor. – Din rus. evreika.

DOOM

evréică (e-vrei-) s. f., g.-d. art. evréicei; pl. evréice

evreice
EVRÉICĂ, evreice, s. f. Femeie care face parte din neamul evreilor. – Din rus. evreika.

DOOM

evréică (e-vrei-) s. f., g.-d. art. evréicei; pl. evréice

evreicei
EVRÉICĂ, evreice, s. f. Femeie care face parte din neamul evreilor. – Din rus. evreika.

DOOM

evréică (e-vrei-) s. f., g.-d. art. evréicei; pl. evréice

evreicele
EVRÉICĂ, evreice, s. f. Femeie care face parte din neamul evreilor. – Din rus. evreika.

DOOM

evréică (e-vrei-) s. f., g.-d. art. evréicei; pl. evréice

evreicelor
EVRÉICĂ, evreice, s. f. Femeie care face parte din neamul evreilor. – Din rus. evreika.

DOOM

evréică (e-vrei-) s. f., g.-d. art. evréicei; pl. evréice

evreiesc
EVREIÉSC, -IÁSCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: -vre-iesc] – Evreu + suf. -esc.

DOOM

evreiésc (e-vre-) adj. m., f. evreiáscă; pl. m. și f. evreiéști

evreiescul
EVREIÉSC, -IÁSCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: -vre-iesc] – Evreu + suf. -esc.

DOOM

evreiésc (e-vre-) adj. m., f. evreiáscă; pl. m. și f. evreiéști

evreiescului
EVREIÉSC, -IÁSCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: -vre-iesc] – Evreu + suf. -esc.

DOOM

evreiésc (e-vre-) adj. m., f. evreiáscă; pl. m. și f. evreiéști

evreiește
EVREIÉȘTE adv. În felul evreilor, ca evreii; în limba ebraică. [Pr.: -vre-ieș-] – Evreu + suf. -ește.

DOOM

evreiéște (e-vre-) adv.

evreiești
EVREIÉSC, -IÁSCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: -vre-iesc] – Evreu + suf. -esc.

DOOM

evreiésc (e-vre-) adj. m., f. evreiáscă; pl. m. și f. evreiéști

evreieștii
EVREIÉSC, -IÁSCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: -vre-iesc] – Evreu + suf. -esc.

DOOM

evreiésc (e-vre-) adj. m., f. evreiáscă; pl. m. și f. evreiéști

evreieștile
EVREIÉSC, -IÁSCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: -vre-iesc] – Evreu + suf. -esc.

DOOM

evreiésc (e-vre-) adj. m., f. evreiáscă; pl. m. și f. evreiéști

evreieștilor
EVREIÉSC, -IÁSCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: -vre-iesc] – Evreu + suf. -esc.

DOOM

evreiésc (e-vre-) adj. m., f. evreiáscă; pl. m. și f. evreiéști

evreii
EVRÉU, evrei, s. m. (La pl.) Populație de religie iudaică (mozaică), descendentă din vechii locuitori ai Palestinei și din alte populații care au adoptat iudaismul; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; izraelit. ♦ Populația actualului stat Israel; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din sl. evreinŭ.

DOOM

evréu (e-vreu) s. m., art. evréul; pl. evréi, art. evréii

evreilor
EVRÉU, evrei, s. m. (La pl.) Populație de religie iudaică (mozaică), descendentă din vechii locuitori ai Palestinei și din alte populații care au adoptat iudaismul; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; izraelit. ♦ Populația actualului stat Israel; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din sl. evreinŭ.

DOOM

evréu (e-vreu) s. m., art. evréul; pl. evréi, art. evréii

evreu
EVRÉU, evrei, s. m. (La pl.) Populație de religie iudaică (mozaică), descendentă din vechii locuitori ai Palestinei și din alte populații care au adoptat iudaismul; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; izraelit. ♦ Populația actualului stat Israel; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din sl. evreinŭ.

DOOM

evréu (e-vreu) s. m., art. evréul; pl. evréi, art. evréii

evreul
EVRÉU, evrei, s. m. (La pl.) Populație de religie iudaică (mozaică), descendentă din vechii locuitori ai Palestinei și din alte populații care au adoptat iudaismul; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; izraelit. ♦ Populația actualului stat Israel; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din sl. evreinŭ.

DOOM

evréu (e-vreu) s. m., art. evréul; pl. evréi, art. evréii

evreului
EVRÉU, evrei, s. m. (La pl.) Populație de religie iudaică (mozaică), descendentă din vechii locuitori ai Palestinei și din alte populații care au adoptat iudaismul; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; izraelit. ♦ Populația actualului stat Israel; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din sl. evreinŭ.

DOOM

evréu (e-vreu) s. m., art. evréul; pl. evréi, art. evréii

evrica
ÉVRICA interj. (Livr.) Exclamație de bucurie folosită mai ales la rezolvarea unei probleme dificile. – Din ngr. évrika.

DOOM

évrica (e-vri-) interj.

evropenesc
EVROPENÉSC, -EÁSCĂ adj. v. europenesc.

evropenește
EVROPENÉȘTE adv. v. europenește.

evsevie
evsevíe s. f. – Pietate. Ngr. εὐσεβεία. Sec. XVII, înv. (Murnu 24). – Der. evsevios, adj. (pios).

evul
EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

DOOM

!Évul Médiu s. propriu n.

evulsie
EVULSIÚNE, evulsiuni, s. f. (Livr.) Smulgere; scoatere, extracție. [Pr.: -si-u-. – Var.: evúlsie s. f.] – Din fr. évulsion, lat. evulsio, -onis.

DOOM

evulsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiúnii; pl. evulsiúni

evulsiune
EVULSIÚNE, evulsiuni, s. f. (Livr.) Smulgere; scoatere, extracție. [Pr.: -si-u-. – Var.: evúlsie s. f.] – Din fr. évulsion, lat. evulsio, -onis.

DOOM

evulsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiúnii; pl. evulsiúni

evulsiunea
EVULSIÚNE, evulsiuni, s. f. (Livr.) Smulgere; scoatere, extracție. [Pr.: -si-u-. – Var.: evúlsie s. f.] – Din fr. évulsion, lat. evulsio, -onis.

DOOM

evulsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiúnii; pl. evulsiúni

evulsiuni
EVULSIÚNE, evulsiuni, s. f. (Livr.) Smulgere; scoatere, extracție. [Pr.: -si-u-. – Var.: evúlsie s. f.] – Din fr. évulsion, lat. evulsio, -onis.

DOOM

evulsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiúnii; pl. evulsiúni

evulsiunii
EVULSIÚNE, evulsiuni, s. f. (Livr.) Smulgere; scoatere, extracție. [Pr.: -si-u-. – Var.: evúlsie s. f.] – Din fr. évulsion, lat. evulsio, -onis.

DOOM

evulsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiúnii; pl. evulsiúni

evulsiunile
EVULSIÚNE, evulsiuni, s. f. (Livr.) Smulgere; scoatere, extracție. [Pr.: -si-u-. – Var.: evúlsie s. f.] – Din fr. évulsion, lat. evulsio, -onis.

DOOM

evulsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiúnii; pl. evulsiúni

evulsiunilor
EVULSIÚNE, evulsiuni, s. f. (Livr.) Smulgere; scoatere, extracție. [Pr.: -si-u-. – Var.: evúlsie s. f.] – Din fr. évulsion, lat. evulsio, -onis.

DOOM

evulsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. evulsiúnii; pl. evulsiúni

evului
EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

DOOM

!Évul Médiu s. propriu n.

evuri
EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

DOOM

!Évul Médiu s. propriu n.

evurile
EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

DOOM

!Évul Médiu s. propriu n.

evurilor
EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

DOOM

!Évul Médiu s. propriu n.