eu
EU, pron. pers. 1, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.; Psih.) Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. [Pr.: (I) ieu. – (I) Dat. mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-. – Var.: (pop., I) io pron. pers. 1 sg.] – (I) Lat. ego, mihi, me, (II) calc după fr. [le] moi, germ. [das] Ich.

DOOM

míne v. eu

eu
EU, pron. pers. 1, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.; Psih.) Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. [Pr.: (I) ieu. – (I) Dat. mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-. – Var.: (pop., I) io pron. pers. 1 sg.] – (I) Lat. ego, mihi, me, (II) calc după fr. [le] moi, germ. [das] Ich.

DOOM

eu² (concept filosofic) [pron. eu] s. n., art. éul

eu
EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: e-u-] – Din fr. europium.

DOOM

európiu [piu pron. piu] (e-u-) s. n., art. európiul; simb. Eu

eu
NON-EU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. [Pr.: -eu] – Non + eu (după fr. non-moi).

DOOM

!non-éu [eu pron. eu] s. n., art. non-éul

eu
NU-MĂ-UITÁ, nu-mă-uita, s. f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + mă + uita (după germ. Vergissmeinnicht).

DOOM

nu-mă-uitá s. f., pl. nu-mă-uitá

eucalipt
EUCALÍPT, eucalipți, s. m. Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și în parfumerie, iar lemnul, rezistent și dur, se folosește în construcții (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] – Din fr., lat. eucalyptus.

DOOM

eucalípt (e-u-) s. m., pl. eucalípți

eucaliptol
EUCALIPTÓL s. m. Substanță uleioasă obținută din frunzele de eucalipt, utilizată ca antiseptic al căilor respiratorii. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucalyptol.

DOOM

eucaliptól (e-u-) s. m.

eucaliptolul
EUCALIPTÓL s. m. Substanță uleioasă obținută din frunzele de eucalipt, utilizată ca antiseptic al căilor respiratorii. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucalyptol.

DOOM

eucaliptól (e-u-) s. m.

eucaliptolului
EUCALIPTÓL s. m. Substanță uleioasă obținută din frunzele de eucalipt, utilizată ca antiseptic al căilor respiratorii. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucalyptol.

DOOM

eucaliptól (e-u-) s. m.

eucaliptul
EUCALÍPT, eucalipți, s. m. Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și în parfumerie, iar lemnul, rezistent și dur, se folosește în construcții (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] – Din fr., lat. eucalyptus.

DOOM

eucalípt (e-u-) s. m., pl. eucalípți

eucaliptului
EUCALÍPT, eucalipți, s. m. Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și în parfumerie, iar lemnul, rezistent și dur, se folosește în construcții (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] – Din fr., lat. eucalyptus.

DOOM

eucalípt (e-u-) s. m., pl. eucalípți

eucalipți
EUCALÍPT, eucalipți, s. m. Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și în parfumerie, iar lemnul, rezistent și dur, se folosește în construcții (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] – Din fr., lat. eucalyptus.

DOOM

eucalípt (e-u-) s. m., pl. eucalípți

eucalipții
EUCALÍPT, eucalipți, s. m. Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și în parfumerie, iar lemnul, rezistent și dur, se folosește în construcții (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] – Din fr., lat. eucalyptus.

DOOM

eucalípt (e-u-) s. m., pl. eucalípți

eucalipților
EUCALÍPT, eucalipți, s. m. Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și în parfumerie, iar lemnul, rezistent și dur, se folosește în construcții (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] – Din fr., lat. eucalyptus.

DOOM

eucalípt (e-u-) s. m., pl. eucalípți

eucariotă
EUCARIÓTĂ, eucariote, s. f. (Biol.) Plantă sau animal evoluat care are nucleu tipic, separat prin membrană. [Pr.: e-u-ca-ri-o-] – Din engl. eucaryote.

eucaristie
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. Cuminecătură, împărtășanie. Am dormit un ceas de somn necunoscut celor vii... cum nu voi mai dormi decît după ultima euharistie. GALACTION, O. I 42. – Pronunțat: e-u-. - Variantă: eucaristíe s. f.

euclaz
EUCLÁZ s. n. Mineral rar, din familia silicaților, cu o compoziție foarte apropiată de cea a berilului. [Pr.: e-u-] – Din fr. euclase.

DOOM

eucláz (e-u-claz) s. n.

euclazul
EUCLÁZ s. n. Mineral rar, din familia silicaților, cu o compoziție foarte apropiată de cea a berilului. [Pr.: e-u-] – Din fr. euclase.

DOOM

eucláz (e-u-claz) s. n.

euclazului
EUCLÁZ s. n. Mineral rar, din familia silicaților, cu o compoziție foarte apropiată de cea a berilului. [Pr.: e-u-] – Din fr. euclase.

DOOM

eucláz (e-u-claz) s. n.

euclidian
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidiana
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidianul
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidianului
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidiene
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidienei
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidienele
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidienelor
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidieni
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidienii
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

euclidienilor
EUCLIDIÁN, -Ă, euclidieni, -e, adj. Referitor la geometria lui Euclid sau la principiile acesteia. [Pr.: e-u-cli-di-an] – Din fr. euclidien.

DOOM

euclidián (e-u-cli-di-an) adj. m., pl. euclidiéni (-di-eni); f. euclidiánă, pl. euclidiéne

eucoloid
EUCOLOÍD s.m. (Chim.) Substanță macromoleculară cu proprietăți coloidale, având un mare grad de polimerizare. [Pron. lo-id. / < fr. eucolloïde].

DOOM

eucoloíd (e-u-) s. m., pl. eucoloízi

eucoloidul
EUCOLOÍD s.m. (Chim.) Substanță macromoleculară cu proprietăți coloidale, având un mare grad de polimerizare. [Pron. lo-id. / < fr. eucolloïde].

DOOM

eucoloíd (e-u-) s. m., pl. eucoloízi

eucoloidului
EUCOLOÍD s.m. (Chim.) Substanță macromoleculară cu proprietăți coloidale, având un mare grad de polimerizare. [Pron. lo-id. / < fr. eucolloïde].

DOOM

eucoloíd (e-u-) s. m., pl. eucoloízi

eucoloizi
EUCOLOÍD s.m. (Chim.) Substanță macromoleculară cu proprietăți coloidale, având un mare grad de polimerizare. [Pron. lo-id. / < fr. eucolloïde].

DOOM

eucoloíd (e-u-) s. m., pl. eucoloízi

eucoloizii
EUCOLOÍD s.m. (Chim.) Substanță macromoleculară cu proprietăți coloidale, având un mare grad de polimerizare. [Pron. lo-id. / < fr. eucolloïde].

DOOM

eucoloíd (e-u-) s. m., pl. eucoloízi

eucoloizilor
EUCOLOÍD s.m. (Chim.) Substanță macromoleculară cu proprietăți coloidale, având un mare grad de polimerizare. [Pron. lo-id. / < fr. eucolloïde].

DOOM

eucoloíd (e-u-) s. m., pl. eucoloízi

eudemonic
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonica
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonice
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonicei
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonicele
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonicelor
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonici
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonicii
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonicilor
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonicul
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonicului
EUDEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la eudemonism. [< fr. eudémonique].

eudemonism
EUDEMONÍSM s. n. Doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme.

DOOM

eudemonísm (e-u-) s. n.

eudemonismul
EUDEMONÍSM s. n. Doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme.

DOOM

eudemonísm (e-u-) s. n.

eudemonismului
EUDEMONÍSM s. n. Doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme.

DOOM

eudemonísm (e-u-) s. n.

eudemonist
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonist
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonista
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonista
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemoniste
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemoniste
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistei
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistei
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistele
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistele
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistelor
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistelor
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistul
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistul
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistului
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonistului
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemoniști
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemoniști
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemoniștii
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemoniștii
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemoniștilor
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemoniștilor
EUDEMONÍST, -Ă, eudemoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al eudemonismului. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémoniste.

DOOM

eudemoníst (e-u-) adj. m., s. m., pl. eudemoníști; adj. f., s. f. eudemonístă, pl. eudemoníste

eudemonologia
EUDEMONOLOGÍE s.f. (Liv.) Raționament, discuție în jurul problemei fericirii. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. fr. eudémonologie, it. eudemonologia].

eudemonologic
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologica
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologice
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologicei
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologicele
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologicelor
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologici
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologicii
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologicilor
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologicul
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologicului
EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico].

eudemonologie
EUDEMONOLOGÍE s.f. (Liv.) Raționament, discuție în jurul problemei fericirii. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. fr. eudémonologie, it. eudemonologia].

eudemonologiei
EUDEMONOLOGÍE s.f. (Liv.) Raționament, discuție în jurul problemei fericirii. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. fr. eudémonologie, it. eudemonologia].

eudemonologii
EUDEMONOLOGÍE s.f. (Liv.) Raționament, discuție în jurul problemei fericirii. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. fr. eudémonologie, it. eudemonologia].

eudiometre
EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat electric alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di- o-] – Din fr. eudiomètre.

DOOM

eudiométru (aparat pentru eudiometrie) (e-u-di-o-me-tru) s. n., art. eudiométrul; pl. eudiométre

eudiometrele
EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat electric alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di- o-] – Din fr. eudiomètre.

DOOM

eudiométru (aparat pentru eudiometrie) (e-u-di-o-me-tru) s. n., art. eudiométrul; pl. eudiométre

eudiometrelor
EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat electric alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di- o-] – Din fr. eudiomètre.

DOOM

eudiométru (aparat pentru eudiometrie) (e-u-di-o-me-tru) s. n., art. eudiométrul; pl. eudiométre

eudiometria
EUDIOMETRÍE s.f. (Fiz.) Determinarea compoziției unui gaz cu ajutorul eudiometrului. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrie].

DOOM

eudiometríe (determinarea compoziției unui gaz) (e-u-di-o-me-tri-) s. f., art. eudiometría, g.-d. eudiometríi, art. eudiometríei

eudiometric
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometrica
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometrice
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometricei
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometricele
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometricelor
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometrici
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometricii
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometricilor
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometricul
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometricului
EUDIOMÉTRIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la eudiometrie. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrique].

DOOM

eudiométric (referitor la eudiometrie) (e-u-di-o-me-tric) adj. m., pl. eudiométrici; f. eudiométrică, pl. eudiométrice

eudiometrie
EUDIOMETRÍE s.f. (Fiz.) Determinarea compoziției unui gaz cu ajutorul eudiometrului. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrie].

DOOM

eudiometríe (determinarea compoziției unui gaz) (e-u-di-o-me-tri-) s. f., art. eudiometría, g.-d. eudiometríi, art. eudiometríei

eudiometriei
EUDIOMETRÍE s.f. (Fiz.) Determinarea compoziției unui gaz cu ajutorul eudiometrului. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrie].

DOOM

eudiometríe (determinarea compoziției unui gaz) (e-u-di-o-me-tri-) s. f., art. eudiometría, g.-d. eudiometríi, art. eudiometríei

eudiometrii
EUDIOMETRÍE s.f. (Fiz.) Determinarea compoziției unui gaz cu ajutorul eudiometrului. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrie].

DOOM

eudiometríe (determinarea compoziției unui gaz) (e-u-di-o-me-tri-) s. f., art. eudiometría, g.-d. eudiometríi, art. eudiometríei

eudiometriile
EUDIOMETRÍE s.f. (Fiz.) Determinarea compoziției unui gaz cu ajutorul eudiometrului. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrie].

DOOM

eudiometríe (determinarea compoziției unui gaz) (e-u-di-o-me-tri-) s. f., art. eudiometría, g.-d. eudiometríi, art. eudiometríei

eudiometriilor
EUDIOMETRÍE s.f. (Fiz.) Determinarea compoziției unui gaz cu ajutorul eudiometrului. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrie].

DOOM

eudiometríe (determinarea compoziției unui gaz) (e-u-di-o-me-tri-) s. f., art. eudiometría, g.-d. eudiometríi, art. eudiometríei

eudiometru
EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat electric alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di- o-] – Din fr. eudiomètre.

DOOM

eudiométru (aparat pentru eudiometrie) (e-u-di-o-me-tru) s. n., art. eudiométrul; pl. eudiométre

eudiometrul
EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat electric alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di- o-] – Din fr. eudiomètre.

DOOM

eudiométru (aparat pentru eudiometrie) (e-u-di-o-me-tru) s. n., art. eudiométrul; pl. eudiométre

eudiometrului
EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat electric alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di- o-] – Din fr. eudiomètre.

DOOM

eudiométru (aparat pentru eudiometrie) (e-u-di-o-me-tru) s. n., art. eudiométrul; pl. eudiométre

eudist
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudista
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudiste
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudistei
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudistele
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudistelor
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudistul
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudistului
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudiști
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudiștii
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eudiștilor
EUDÍST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.

DOOM

eudístă (e-u-) s. f., g.-d. art. eudístei, pl. eudíste

eufem
Eufem = Euphemus.

eufemic
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemica
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemice
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemicei
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemicele
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemicelor
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemici
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemicii
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemicilor
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemicul
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemicului
EUFÉMIC, -Ă adj. Eufemistic. [< fr. euphémique].

eufemism
EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme.

DOOM

eufemísm (e-u-) s. n., pl. eufemísme

eufemisme
EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme.

DOOM

eufemísm (e-u-) s. n., pl. eufemísme

eufemismele
EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme.

DOOM

eufemísm (e-u-) s. n., pl. eufemísme

eufemismelor
EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme.

DOOM

eufemísm (e-u-) s. n., pl. eufemísme

eufemismul
EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme.

DOOM

eufemísm (e-u-) s. n., pl. eufemísme

eufemismului
EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme.

DOOM

eufemísm (e-u-) s. n., pl. eufemísme

eufemistic
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemistica
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemistice
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemisticei
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemisticele
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemisticelor
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemistici
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemisticii
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemisticilor
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemisticul
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemisticului
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

DOOM

eufemístic (e-u-) adj. m., pl. eufemístici; f. eufemístică, pl. eufemístice

eufemiza
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizai
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizam
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizare
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizare
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizarea
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizară
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizarăm
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizarăți
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizase
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizasem
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizaseră
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizaserăm
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizaserăți
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizaseși
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizaseți
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizat
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizat
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizata
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizate
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizatei
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizatele
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizatelor
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizatul
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizatului
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizau
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizași
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizați
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizați
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizații
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizaților
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizează
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizez
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizeze
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizezi
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizând
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizînd
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizări
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizării
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizările
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufemizărilor
EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

eufonia
EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

DOOM

eufoníe (armonie sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile

eufonic
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonica
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonice
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonicei
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonicele
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonicelor
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonici
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonicii
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonicilor
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonicul
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonicului
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

DOOM

eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonie
EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

DOOM

eufoníe (armonie sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile

eufoniei
EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

DOOM

eufoníe (armonie sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile

eufonii
EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

DOOM

eufoníe (armonie sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile

eufonii
EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

DOOM

eufóniu [niu pron. niu] (e-u-) s. n., art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (-ni-i-)

eufoniile
EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

DOOM

eufoníe (armonie sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile

eufoniile
EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

DOOM

eufóniu [niu pron. niu] (e-u-) s. n., art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (-ni-i-)

eufoniilor
EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia.

DOOM

eufoníe (armonie sonoră) (e-u-) s. f., art. eufonía, g.-d. art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile

eufoniilor
EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

DOOM

eufóniu [niu pron. niu] (e-u-) s. n., art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (-ni-i-)

eufoniu
EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

DOOM

eufóniu [niu pron. niu] (e-u-) s. n., art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (-ni-i-)

eufoniul
EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

DOOM

eufóniu [niu pron. niu] (e-u-) s. n., art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (-ni-i-)

eufoniului
EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

DOOM

eufóniu [niu pron. niu] (e-u-) s. n., art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (-ni-i-)

euforb
Euforb = Euphorbus.

euforbiacee
EUFORBIACÉE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacée.

DOOM

euforbiacée (e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiacéea; g.-d. art. euforbiacéei; pl. euforbiacée

euforbiaceea
EUFORBIACÉE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacée.

DOOM

euforbiacée (e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiacéea; g.-d. art. euforbiacéei; pl. euforbiacée

euforbiaceei
EUFORBIACÉE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacée.

DOOM

euforbiacée (e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiacéea; g.-d. art. euforbiacéei; pl. euforbiacée

euforbiaceele
EUFORBIACÉE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacée.

DOOM

euforbiacée (e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiacéea; g.-d. art. euforbiacéei; pl. euforbiacée

euforbiaceelor
EUFORBIACÉE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacée.

DOOM

euforbiacée (e-u-, -bi-a-) s. f., art. euforbiacéea; g.-d. art. euforbiacéei; pl. euforbiacée

euforia
EUFORÍE, euforii, s. f. Stare care se manifestă printr-o senzație de bună dispoziție exagerată, de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.

DOOM

euforíe (beatitudine) (e-u-) s. f., art. euforía, g.-d. art. euforíei; pl. euforíi, art. euforíile

euforic
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforica
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforice
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforicei
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforicele
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforicelor
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforici
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforicii
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforicilor
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforicul
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforicului
EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

DOOM

eufóric (e-u-) adj. m., pl. eufórici; f. eufórică, pl. eufórice

euforie
EUFORÍE, euforii, s. f. Stare care se manifestă printr-o senzație de bună dispoziție exagerată, de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.

DOOM

euforíe (beatitudine) (e-u-) s. f., art. euforía, g.-d. art. euforíei; pl. euforíi, art. euforíile

euforiei
EUFORÍE, euforii, s. f. Stare care se manifestă printr-o senzație de bună dispoziție exagerată, de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.

DOOM

euforíe (beatitudine) (e-u-) s. f., art. euforía, g.-d. art. euforíei; pl. euforíi, art. euforíile

euforii
EUFORÍE, euforii, s. f. Stare care se manifestă printr-o senzație de bună dispoziție exagerată, de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.

DOOM

euforíe (beatitudine) (e-u-) s. f., art. euforía, g.-d. art. euforíei; pl. euforíi, art. euforíile

euforiile
EUFORÍE, euforii, s. f. Stare care se manifestă printr-o senzație de bună dispoziție exagerată, de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.

DOOM

euforíe (beatitudine) (e-u-) s. f., art. euforía, g.-d. art. euforíei; pl. euforíi, art. euforíile

euforiilor
EUFORÍE, euforii, s. f. Stare care se manifestă printr-o senzație de bună dispoziție exagerată, de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.

DOOM

euforíe (beatitudine) (e-u-) s. f., art. euforía, g.-d. art. euforíei; pl. euforíi, art. euforíile

euforizant
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizanta
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizante
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizantei
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizantele
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizantelor
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizantul
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizantului
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizanți
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizanții
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

euforizanților
EUFORIZÁNT, -Ă, euforizanți, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorisant.

eufrosina
Eufrosina = Euphrosyne.

eufuism
EUFUÍSM s. n. (Livr.) Manieră stilistică similară gongorismului spaniol sau manierismului italian folosită în proza elisabetană și barocă. [Pr.: e-u-fu-ism] – Din engl. euphuism.

eufuismul
EUFUÍSM s. n. (Livr.) Manieră stilistică similară gongorismului spaniol sau manierismului italian folosită în proza elisabetană și barocă. [Pr.: e-u-fu-ism] – Din engl. euphuism.

eufuismului
EUFUÍSM s. n. (Livr.) Manieră stilistică similară gongorismului spaniol sau manierismului italian folosită în proza elisabetană și barocă. [Pr.: e-u-fu-ism] – Din engl. euphuism.

eufuistic
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuistica
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuistice
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuisticei
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuisticele
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuisticelor
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuistici
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuisticii
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuisticilor
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuisticul
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuisticului
EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic.

eufuncție
EUFÚNCȚIE s.f. (Fil.) Funcție care menține sau sporește adaptarea unei unități date la contextul ei social. [Pron. e-u-, gen. -iei. / < fr. eufonction].

eugenetic
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugenetica
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugenetica
EUGENÉTICĂ s. f. Eugenie. [Pr.: e-u-] – Din germ. Eugenetik.

DOOM

eugenétică (e-u-) s. f., g.-d. art. eugenéticii

eugenetice
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugeneticei
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugeneticele
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugeneticelor
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugenetici
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugenetici
EUGENÉTICĂ s. f. Eugenie. [Pr.: e-u-] – Din germ. Eugenetik.

DOOM

eugenétică (e-u-) s. f., g.-d. art. eugenéticii

eugeneticii
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugeneticii
EUGENÉTICĂ s. f. Eugenie. [Pr.: e-u-] – Din germ. Eugenetik.

DOOM

eugenétică (e-u-) s. f., g.-d. art. eugenéticii

eugeneticilor
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugeneticul
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugeneticului
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch].

eugenezic
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezica
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezice
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezicei
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezicele
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezicelor
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezici
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezicii
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezicilor
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezicul
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenezicului
EUGENÉZIC, -Ă, eugenezici, -ce, adj. Care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică. [Pr.: e-u-] – Din fr. eugénésique.

DOOM

eugenézic (e-u-) adj. m., pl. eugenézici; f. eugenézică, pl. eugenézice

eugenia
EUGENÍE s. f. Disciplină care studiază aplicarea practică a biologiei eredității în ameliorarea genetică a individului; ansamblul metodelor care stau la baza acestei discipline. [Pr.: e-u-] – Din lat. eugenia. Cf. fr. eugénisme.

DOOM

eugeníe (e-u-) s. f., art. eugenía, g.-d. eugeníi, art. eugeníei

eugenic
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenica
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenice
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenicei
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenicele
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenicelor
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenici
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenicii
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenicilor
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenicul
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenicului
EUGÉNIC, -Ă, eugenici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] – Din engl. eugenic.

DOOM

eugénic (livr.) (e-u-) adj. m., pl. eugénici; f. eugénică, pl. eugénice

eugenie
EUGENÍE s. f. Disciplină care studiază aplicarea practică a biologiei eredității în ameliorarea genetică a individului; ansamblul metodelor care stau la baza acestei discipline. [Pr.: e-u-] – Din lat. eugenia. Cf. fr. eugénisme.

DOOM

eugeníe (e-u-) s. f., art. eugenía, g.-d. eugeníi, art. eugeníei

eugeniei
EUGENÍE s. f. Disciplină care studiază aplicarea practică a biologiei eredității în ameliorarea genetică a individului; ansamblul metodelor care stau la baza acestei discipline. [Pr.: e-u-] – Din lat. eugenia. Cf. fr. eugénisme.

DOOM

eugeníe (e-u-) s. f., art. eugenía, g.-d. eugeníi, art. eugeníei

eugenii
EUGENÍE s. f. Disciplină care studiază aplicarea practică a biologiei eredității în ameliorarea genetică a individului; ansamblul metodelor care stau la baza acestei discipline. [Pr.: e-u-] – Din lat. eugenia. Cf. fr. eugénisme.

DOOM

eugeníe (e-u-) s. f., art. eugenía, g.-d. eugeníi, art. eugeníei

eugenism
EUGENÍSM s.n. Eugenie. [< fr. eugénisme].

eugenismul
EUGENÍSM s.n. Eugenie. [< fr. eugénisme].

eugenismului
EUGENÍSM s.n. Eugenie. [< fr. eugénisme].

eugenist
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenist
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenista
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenista
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugeniste
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugeniste
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistei
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistei
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistele
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistele
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistelor
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistelor
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistul
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistul
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistului
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenistului
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugeniști
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugeniști
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugeniștii
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugeniștii
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugeniștilor
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugeniștilor
EUGENÍST, -Ă adj. Referitor la eugenie. // s.m. și f. Adept al eugeniei. [< fr. eugéniste].

eugenol
EUGENÓL s.n. Substanță mirositoare din uleiul de cuișoare, de garoafe etc., folosită în parfumerie și în dentistică. [< fr. eugénol].

eugenolul
EUGENÓL s.n. Substanță mirositoare din uleiul de cuișoare, de garoafe etc., folosită în parfumerie și în dentistică. [< fr. eugénol].

eugenolului
EUGENÓL s.n. Substanță mirositoare din uleiul de cuișoare, de garoafe etc., folosită în parfumerie și în dentistică. [< fr. eugénol].

euglena
EUGLÉNĂ, euglene, s. f. Protozoar flagelat oval-alungit, de apă dulce, care posedă cromatofori cu clorofilă (Euglena viridis). [Pr.: e-u-] – Din fr. euglène.

DOOM

euglénă (e-u-gle-) s. f., g.-d. art. euglénei; pl. eugléne

euglene
EUGLÉNĂ, euglene, s. f. Protozoar flagelat oval-alungit, de apă dulce, care posedă cromatofori cu clorofilă (Euglena viridis). [Pr.: e-u-] – Din fr. euglène.

DOOM

euglénă (e-u-gle-) s. f., g.-d. art. euglénei; pl. eugléne

euglenei
EUGLÉNĂ, euglene, s. f. Protozoar flagelat oval-alungit, de apă dulce, care posedă cromatofori cu clorofilă (Euglena viridis). [Pr.: e-u-] – Din fr. euglène.

DOOM

euglénă (e-u-gle-) s. f., g.-d. art. euglénei; pl. eugléne

euglenele
EUGLÉNĂ, euglene, s. f. Protozoar flagelat oval-alungit, de apă dulce, care posedă cromatofori cu clorofilă (Euglena viridis). [Pr.: e-u-] – Din fr. euglène.

DOOM

euglénă (e-u-gle-) s. f., g.-d. art. euglénei; pl. eugléne

euglenelor
EUGLÉNĂ, euglene, s. f. Protozoar flagelat oval-alungit, de apă dulce, care posedă cromatofori cu clorofilă (Euglena viridis). [Pr.: e-u-] – Din fr. euglène.

DOOM

euglénă (e-u-gle-) s. f., g.-d. art. euglénei; pl. eugléne

euharistia
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. (Bis.) Taină și act de venerație în cele mai multe Biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor; cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.

DOOM

euharistíe (e-u-) s. f., art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile

euharistic
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharistica
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharistice
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharisticei
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharisticele
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharisticelor
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharistici
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharisticii
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharisticilor
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharisticul
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharisticului
EUHARÍSTIC, -Ă, euharistici, -ce, adj. De euharistie, privitor la euharistie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistique.

DOOM

euharístic (e-u-) adj. m., pl. euharístici; f. euharístică, pl. euharístice

euharistie
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. (Bis.) Taină și act de venerație în cele mai multe Biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor; cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.

DOOM

euharistíe (e-u-) s. f., art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile

euharistiei
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. (Bis.) Taină și act de venerație în cele mai multe Biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor; cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.

DOOM

euharistíe (e-u-) s. f., art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile

euharistii
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. (Bis.) Taină și act de venerație în cele mai multe Biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor; cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.

DOOM

euharistíe (e-u-) s. f., art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile

euharistiile
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. (Bis.) Taină și act de venerație în cele mai multe Biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor; cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.

DOOM

euharistíe (e-u-) s. f., art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile

euharistiilor
EUHARISTÍE, euharistii, s. f. (Bis.) Taină și act de venerație în cele mai multe Biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor; cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.

DOOM

euharistíe (e-u-) s. f., art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile

euhemerism
EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î. H.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-. – Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.

DOOM

euhemerísm (e-u-) s. n.

euhemerismul
EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î. H.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-. – Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.

DOOM

euhemerísm (e-u-) s. n.

euhemerismului
EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î. H.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-. – Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme.

DOOM

euhemerísm (e-u-) s. n.

eulan
EULÁN s.n. (Text.) Preparat de apret folosit pentru a apăra de molii țesăturile și firele de lână. [Pron. e-u-. / < fr. eulan].

eulogie
EULOGÍE s.f. (Bis.) Pâine binecuvântată care se distribuia credincioșilor participanți la adunările creștine din primele secole ale erei noastre. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. it. eulogia < gr. eulogiai – cuvinte bune].

eumaeus
Eumaeus, porcar al lui Odysseus, rămas credincios amintirii stăpînului său. După douăzeci de ani de absență, Eumaeus este primul care-l recunoaște pe Odysseus la întoarcerea eroului în Ithaca și-l ajută să-i ucidă pe pretendenții Penelopei (v. și Odysseus).

eumelus
Eumelus, fiul lui Admetus și al lui Alcestis. A participat la războiul troian și, datorită cailor săi foarte iuți, a ieșit învingător la jocurile funebre organizate cu ocazia morții lui Patroclus.

eumenida
EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.

DOOM

eumeníde (e-u-) s. f. pl.

eumenide
EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.

DOOM

eumeníde (e-u-) s. f. pl.

eumenidei
EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.

DOOM

eumeníde (e-u-) s. f. pl.

eumenidele
EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.

DOOM

eumeníde (e-u-) s. f. pl.

eumenidelor
EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.

DOOM

eumeníde (e-u-) s. f. pl.

eumenides
Eumenides v. Erinyes.

eumeu
Eumeu = Eumaeus.

eumolp
Eumolp = Eumolpus.

eumolpus
Eumolpus, fiul lui Poseidon și al Chionei (v. și Chione 1.). Aruncat în mare de către Chione, care voia să-l piardă pentru ca tatăl ei să nu afle de existența copilului, Eumolpus este salvat de la înec de către Poseidon, care-l duce în Aethiopia și-l dă în grija Benthesicymei ca să-l crească. Mai tîrziu se căsătorește cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din țară, deoarece încercase să-și violeze o vară. Pleacă, împreună cu fiul său Ismarus, și se stabilește o vreme în Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde înființează Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine în ajutorul eleusinilor în lupta acestora împotriva atenienilor. Cade în luptă, ucis de mîna lui Erechtheus (v. și Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus îi răzbună moartea.

eunaeus
Eunaeus, fiul lui Iason și al Hypsipylei, regina din Lemnos (v. Hypsipyle).

eunomia
Eunomia, fiica lui Zeus și a lui Themis și una dintre „ore” – divinități care vegheau asupra anotimpurilor și asupra ordinii din natură și societate (v. și Horae).

eunuc
EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus.

DOOM

eunúc (e-u-) s. m., pl. eunúci

eunuchism
EUNUCHÍSM s.n. Stare a eunucului. [Pron. e-u-. / cf. fr. eunuchisme].

eunuchismul
EUNUCHÍSM s.n. Stare a eunucului. [Pron. e-u-. / cf. fr. eunuchisme].

eunuchismului
EUNUCHÍSM s.n. Stare a eunucului. [Pron. e-u-. / cf. fr. eunuchisme].

eunuci
EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus.

DOOM

eunúc (e-u-) s. m., pl. eunúci

eunucii
EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus.

DOOM

eunúc (e-u-) s. m., pl. eunúci

eunucilor
EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus.

DOOM

eunúc (e-u-) s. m., pl. eunúci

eunucoid
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoida
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoide
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoidei
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoidele
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoidelor
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoidism
EUNUCOIDÍSM s.n. Insuficiență testiculară. ◊ Eunucoidism feminin = Insuficientă maturație ovariană la pubertate. [Pron. e-u-nu-co-i-. / < fr. eunuchoïdisme].

eunucoidismul
EUNUCOIDÍSM s.n. Insuficiență testiculară. ◊ Eunucoidism feminin = Insuficientă maturație ovariană la pubertate. [Pron. e-u-nu-co-i-. / < fr. eunuchoïdisme].

eunucoidismului
EUNUCOIDÍSM s.n. Insuficiență testiculară. ◊ Eunucoidism feminin = Insuficientă maturație ovariană la pubertate. [Pron. e-u-nu-co-i-. / < fr. eunuchoïdisme].

eunucoidul
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoidului
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoizi
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoizii
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucoizilor
EUNUCOÍD, -Ă adj. (Despre voce) Ca de castrat. [Pron. e-u-nu-co-id. / < fr. eunuchoïde].

eunucul
EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus.

DOOM

eunúc (e-u-) s. m., pl. eunúci

eunucului
EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus.

DOOM

eunúc (e-u-) s. m., pl. eunúci

eupatie
EUPATÍE s.f. (Liv.) Resemnare în fața suferinței. [Gen. -iei. / < fr. eupathie, cf. gr. eu – bine, pathos – suferință].

DOOM

eupatíe (livr.) (e-u-) s. f., art. eupatía, g.-d. eupatíi, art. eupatíei

eupatorium
CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.

eupatrid
EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides.

DOOM

eupatríd (e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrízi

eupatridul
EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides.

DOOM

eupatríd (e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrízi

eupatridului
EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides.

DOOM

eupatríd (e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrízi

eupatrizi
EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides.

DOOM

eupatríd (e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrízi

eupatrizii
EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides.

DOOM

eupatríd (e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrízi

eupatrizilor
EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupatrides.

DOOM

eupatríd (e-u-pa-trid) s. m., pl. eupatrízi

eupepsia
EUPEPSÍE, eupepsii, s. f. Digestie ușoară. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupepsie.

DOOM

eupepsíe (e-u-) s. f., art. eupepsía, g.-d. art. eupepsíei; pl. eupepsíi; art. eupepsíile

eupepsie
EUPEPSÍE, eupepsii, s. f. Digestie ușoară. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupepsie.

DOOM

eupepsíe (e-u-) s. f., art. eupepsía, g.-d. art. eupepsíei; pl. eupepsíi; art. eupepsíile

eupepsiei
EUPEPSÍE, eupepsii, s. f. Digestie ușoară. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupepsie.

DOOM

eupepsíe (e-u-) s. f., art. eupepsía, g.-d. art. eupepsíei; pl. eupepsíi; art. eupepsíile

eupepsii
EUPEPSÍE, eupepsii, s. f. Digestie ușoară. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupepsie.

DOOM

eupepsíe (e-u-) s. f., art. eupepsía, g.-d. art. eupepsíei; pl. eupepsíi; art. eupepsíile

eupepsiile
EUPEPSÍE, eupepsii, s. f. Digestie ușoară. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupepsie.

DOOM

eupepsíe (e-u-) s. f., art. eupepsía, g.-d. art. eupepsíei; pl. eupepsíi; art. eupepsíile

eupepsiilor
EUPEPSÍE, eupepsii, s. f. Digestie ușoară. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupepsie.

DOOM

eupepsíe (e-u-) s. f., art. eupepsía, g.-d. art. eupepsíei; pl. eupepsíi; art. eupepsíile

eupeptic
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupeptica
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupeptice
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupepticei
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupepticele
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupepticelor
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupeptici
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupepticii
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupepticilor
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupepticul
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

eupepticului
EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique.

DOOM

eupéptic² (e-u-) s. n., pl. eupéptice

euphemus
Euphemus, unul dintre fiii lui Poseidon și ai Europei (v. Europa 2.), înzestrat de tatăl său cu darul de a merge pe apă. A participat la expediția argonauților.

euphorbia
LÁPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = calea lactee, v. lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stâncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.

euphorbus
Euphorbus, erou troian, care l-a rănit pe Patroclus. A fost ucis de Menelaus.

euphrasia
SILÚR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

euphrosyne
Euphrosyne, una dintre grații (v. și Charites).

euploid
EUPLOÍD, euploide, s. n. (Biol.) Organism ale cărui celule somatice conțin un număr de cromozomi egal cu numărul de bază al celulei sau cu un multiplu al acestuia. [Pr.: e-u-plo-id] – Din fr. éuploide, engl. euploid.

euploide
EUPLOÍD, euploide, s. n. (Biol.) Organism ale cărui celule somatice conțin un număr de cromozomi egal cu numărul de bază al celulei sau cu un multiplu al acestuia. [Pr.: e-u-plo-id] – Din fr. éuploide, engl. euploid.

euploidele
EUPLOÍD, euploide, s. n. (Biol.) Organism ale cărui celule somatice conțin un număr de cromozomi egal cu numărul de bază al celulei sau cu un multiplu al acestuia. [Pr.: e-u-plo-id] – Din fr. éuploide, engl. euploid.

euploidelor
EUPLOÍD, euploide, s. n. (Biol.) Organism ale cărui celule somatice conțin un număr de cromozomi egal cu numărul de bază al celulei sau cu un multiplu al acestuia. [Pr.: e-u-plo-id] – Din fr. éuploide, engl. euploid.

euploidul
EUPLOÍD, euploide, s. n. (Biol.) Organism ale cărui celule somatice conțin un număr de cromozomi egal cu numărul de bază al celulei sau cu un multiplu al acestuia. [Pr.: e-u-plo-id] – Din fr. éuploide, engl. euploid.

euploidului
EUPLOÍD, euploide, s. n. (Biol.) Organism ale cărui celule somatice conțin un număr de cromozomi egal cu numărul de bază al celulei sau cu un multiplu al acestuia. [Pr.: e-u-plo-id] – Din fr. éuploide, engl. euploid.

eupnee
EUPNÉE s. f. Respirație bună, normală. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupnée.

DOOM

!eupnée (e-up-ne-/-u-pne-) s. f., art. eupnéea, g.-d. art. eupnéei

eupneea
EUPNÉE s. f. Respirație bună, normală. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupnée.

DOOM

!eupnée (e-up-ne-/-u-pne-) s. f., art. eupnéea, g.-d. art. eupnéei

eupneei
EUPNÉE s. f. Respirație bună, normală. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupnée.

DOOM

!eupnée (e-up-ne-/-u-pne-) s. f., art. eupnéea, g.-d. art. eupnéei

eupraxie
EUPRAXÍE s.f. (Med.) Capacitate de a executa mișcări coordonate. [Gen. -iei. / < fr. eupraxie, cf. gr. eu – bine, praxis – acțiune].

eur
EURO¹- Element de compunere cu semnificația „în sau din Europa”, „specific Europei”. [Pr. -e-u-] – Din fr. euro-.

euri
EURI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „larg”, „cuprinzător”. [Pron. e-u-. / < fr., germ. eury-, cf. gr. eurys].

eurial
Eurial = Euryalus.

eurialin
EURIALÍN, -Ă adj. v. eurihalin.

eurialinitate
EURIALINITÁTE s.f. v. eurihalinitate.

euribar
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribar
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribara
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribara
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribare
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribare
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarei
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarei
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarele
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarele
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarelor
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarelor
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribari
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribari
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarii
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarii
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarilor
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarilor
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarul
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarul
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarului
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribarului
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale presiunii hidrostatice din mediul acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare.

DOOM

euribár (e-u-) adj. m., s. m., pl. euribári; adj. f., s. f. euribáră, pl. euribáre

euribate
Euribate = Eurybates.

euribiont
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribionta
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribionte
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribiontei
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribiontele
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribiontelor
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribiontul
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribiontului
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribionți
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribionții
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euribionților
EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte.

DOOM

euribiónt (e-u-, -bi-ont) adj. m., pl. euribiónți; f. euribióntă, pl. euribiónte

euricefal
EURICEFÁL, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) care prezintă euricefalie. [Pron. e-u-. / < fr. eurycéphalie].

euricefalia
EURICEFALÍE s.f. (Med.) Malformație constând din existența unui craniu neobișnuit de larg. [Gen. -iei. / < fr. eurycéphalie, cf. gr. eurys – larg, kephale – cap].

euricefalie
EURICEFALÍE s.f. (Med.) Malformație constând din existența unui craniu neobișnuit de larg. [Gen. -iei. / < fr. eurycéphalie, cf. gr. eurys – larg, kephale – cap].

euricefaliei
EURICEFALÍE s.f. (Med.) Malformație constând din existența unui craniu neobișnuit de larg. [Gen. -iei. / < fr. eurycéphalie, cf. gr. eurys – larg, kephale – cap].

euricefalii
EURICEFALÍE s.f. (Med.) Malformație constând din existența unui craniu neobișnuit de larg. [Gen. -iei. / < fr. eurycéphalie, cf. gr. eurys – larg, kephale – cap].

euricefaliile
EURICEFALÍE s.f. (Med.) Malformație constând din existența unui craniu neobișnuit de larg. [Gen. -iei. / < fr. eurycéphalie, cf. gr. eurys – larg, kephale – cap].

euricefaliilor
EURICEFALÍE s.f. (Med.) Malformație constând din existența unui craniu neobișnuit de larg. [Gen. -iei. / < fr. eurycéphalie, cf. gr. eurys – larg, kephale – cap].

euricleea
Euricleea = Euryclea.

euridice
Euridice = Eurydice.

eurignat
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignat
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignata
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignata
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignate
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignate
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatei
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatei
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatele
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatele
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatelor
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatelor
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatism
EURIGNATÍSM s.n. (Med.) Malformație constând în existența unor maxilare anormal de late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathisme, cf. gr. eurys – larg, gnathos – falcă].

eurignatul
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatul
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatului
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignatului
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignați
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignați
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignații
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignații
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignaților
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurignaților
EURIGNÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) cu maxilarele foarte late. [Pron. e-u-. / < fr. eurygnathe].

eurihalin
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalina
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihaline
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalinei
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalinele
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalinelor
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalini
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalinii
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalinilor
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalinitate
EURIHALINITÁTE s.f. (Biol.) Calitatea a ceea ce este eurihalin. [Pron. e-u-, var. eurialinitate s.f. / cf. fr. euryhalinité].

eurihalinul
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

eurihalinului
EURIHALÍN, -Ă, eurihalini, -e, adj. (Despre organisme acvatice) Care suportă variații mari ale salinității. [Pr.: e-u-] – Din fr. euryhalin.

DOOM

eurihalín (e-u-) adj. m., pl. eurihalíni; f. eurihalínă, pl. eurihalíne

euriloh
Euriloh = Eurylochus.

eurimah
Eurimah = Eurymachus.

eurinome
Eurinome = Eurynome.

eurip
EURÍP, euripe, s. n. Canal artificial care separa, la romani, arena și animalele sălbatice de spectatori, în circuri. [Pr.: e-u-] – Din fr. euripe, lat. euripus.

DOOM

euríp (e-u-) s. n., pl. eurípe

euripe
EURÍP, euripe, s. n. Canal artificial care separa, la romani, arena și animalele sălbatice de spectatori, în circuri. [Pr.: e-u-] – Din fr. euripe, lat. euripus.

DOOM

euríp (e-u-) s. n., pl. eurípe

euripele
EURÍP, euripe, s. n. Canal artificial care separa, la romani, arena și animalele sălbatice de spectatori, în circuri. [Pr.: e-u-] – Din fr. euripe, lat. euripus.

DOOM

euríp (e-u-) s. n., pl. eurípe

euripelor
EURÍP, euripe, s. n. Canal artificial care separa, la romani, arena și animalele sălbatice de spectatori, în circuri. [Pr.: e-u-] – Din fr. euripe, lat. euripus.

DOOM

euríp (e-u-) s. n., pl. eurípe

euripil
Euripil = Eurypylus.

euripul
EURÍP, euripe, s. n. Canal artificial care separa, la romani, arena și animalele sălbatice de spectatori, în circuri. [Pr.: e-u-] – Din fr. euripe, lat. euripus.

DOOM

euríp (e-u-) s. n., pl. eurípe

euripului
EURÍP, euripe, s. n. Canal artificial care separa, la romani, arena și animalele sălbatice de spectatori, în circuri. [Pr.: e-u-] – Din fr. euripe, lat. euripus.

DOOM

euríp (e-u-) s. n., pl. eurípe

euristene
Euristene = Eurysthenes.

euristenizi
Euristenizi = Eurysthenidae.

euristeu
Euristeu = Eurystheus.

euristic
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristica
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristica
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístică (metodă) (e-u-) s. f., g.-d. art. eurísticii

euristice
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristicei
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristicele
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristicelor
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristici
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristici
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístică (metodă) (e-u-) s. f., g.-d. art. eurísticii

euristicii
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristicii
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístică (metodă) (e-u-) s. f., g.-d. art. eurísticii

euristicile
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístică (metodă) (e-u-) s. f., g.-d. art. eurísticii

euristicilor
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristicilor
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístică (metodă) (e-u-) s. f., g.-d. art. eurísticii

euristicul
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euristicului
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

DOOM

eurístic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. eurístici; f. eurístică, pl. eurístice

euriterm
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euriterma
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euriterme
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritermei
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritermele
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritermelor
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritermi
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritermii
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritermilor
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritermul
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritermului
EURITÉRM, -Ă, euritermi, -e, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale temperaturii din mediul extern. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurytherme.

DOOM

euritérm (e-u-) adj. m., pl. euritérmi; f. euritérmă, pl. euritérme

euritmia
EURITMÍE, euritmii, s. f. 1. Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.). 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice. 3. (Med.) Ritm regulat al pulsului. [Pr. e-u-] – Din fr. eurythmie, it. euritmia.

DOOM

euritmíe (e-u-) s. f., art. euritmía, g.-d. art. euritmíei; pl. euritmíi, art. euritmíile

euritmic
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmica
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmice
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmicei
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmicele
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmicelor
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmici
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmicii
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmicilor
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmicul
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmicului
EURÍTMIC, -Ă, euritmici, -ce, adj. Privitor la euritmie, care are un ritm armonios. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurythmique.

DOOM

eurítmic (e-u-) adj. m., pl. eurítmici; f. eurítmică, pl. eurítmice

euritmie
EURITMÍE, euritmii, s. f. 1. Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.). 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice. 3. (Med.) Ritm regulat al pulsului. [Pr. e-u-] – Din fr. eurythmie, it. euritmia.

DOOM

euritmíe (e-u-) s. f., art. euritmía, g.-d. art. euritmíei; pl. euritmíi, art. euritmíile

euritmiei
EURITMÍE, euritmii, s. f. 1. Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.). 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice. 3. (Med.) Ritm regulat al pulsului. [Pr. e-u-] – Din fr. eurythmie, it. euritmia.

DOOM

euritmíe (e-u-) s. f., art. euritmía, g.-d. art. euritmíei; pl. euritmíi, art. euritmíile

euritmii
EURITMÍE, euritmii, s. f. 1. Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.). 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice. 3. (Med.) Ritm regulat al pulsului. [Pr. e-u-] – Din fr. eurythmie, it. euritmia.

DOOM

euritmíe (e-u-) s. f., art. euritmía, g.-d. art. euritmíei; pl. euritmíi, art. euritmíile

euritmiile
EURITMÍE, euritmii, s. f. 1. Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.). 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice. 3. (Med.) Ritm regulat al pulsului. [Pr. e-u-] – Din fr. eurythmie, it. euritmia.

DOOM

euritmíe (e-u-) s. f., art. euritmía, g.-d. art. euritmíei; pl. euritmíi, art. euritmíile

euritmiilor
EURITMÍE, euritmii, s. f. 1. Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.). 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice. 3. (Med.) Ritm regulat al pulsului. [Pr. e-u-] – Din fr. eurythmie, it. euritmia.

DOOM

euritmíe (e-u-) s. f., art. euritmía, g.-d. art. euritmíei; pl. euritmíi, art. euritmíile

euritop
EURITÓP, -Ă adj. (Biol.; op. stenotop) Cu un areal foarte larg. [< fr. eurytope].

euro
EURO¹- Element de compunere cu semnificația „în sau din Europa”, „specific Europei”. [Pr. -e-u-] – Din fr. euro-.

euro
EURO², euro, s. m. Monedă unică europeană începând cu anul 2002, care a înlocuit monedele naționale din 12 țări ale Uniunii Europene. [Pr.: e-u-] – Din fr. euro.

DOOM

éuro (e-u-) s. m., pl. éuro; simb. €

euroatlantic
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlantica
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlantice
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlanticei
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlanticele
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlanticelor
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlantici
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlanticii
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlanticilor
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlanticul
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

euroatlanticului
EUROATLÁNTIC, -Ă, euroatlantici, -ce, adj. Care aparține țărilor membre ale Alianței Atlanticului de Nord, referitor la această alianță și la aceste țări. [Pr.: e-u-ro-a-] – Euro- + atlantic.

DOOM

*euroatlántic (e-u-ro-a-tlan-) adj. m., pl. euroatlántici; f. euroatlántică, pl. euroatlántice

eurocent
EUROCÉNT, eurocenți, s. m. Monedă divizionară reprezentând a suta parte dintr-un euro. [Pr.: e-u-] – Euro- + cent.

DOOM

*eurocént (e-u-) s. m., pl. eurocénți

eurocentul
EUROCÉNT, eurocenți, s. m. Monedă divizionară reprezentând a suta parte dintr-un euro. [Pr.: e-u-] – Euro- + cent.

DOOM

*eurocént (e-u-) s. m., pl. eurocénți

eurocentului
EUROCÉNT, eurocenți, s. m. Monedă divizionară reprezentând a suta parte dintr-un euro. [Pr.: e-u-] – Euro- + cent.

DOOM

*eurocént (e-u-) s. m., pl. eurocénți

eurocenți
EUROCÉNT, eurocenți, s. m. Monedă divizionară reprezentând a suta parte dintr-un euro. [Pr.: e-u-] – Euro- + cent.

DOOM

*eurocént (e-u-) s. m., pl. eurocénți

eurocenții
EUROCÉNT, eurocenți, s. m. Monedă divizionară reprezentând a suta parte dintr-un euro. [Pr.: e-u-] – Euro- + cent.

DOOM

*eurocént (e-u-) s. m., pl. eurocénți

eurocenților
EUROCÉNT, eurocenți, s. m. Monedă divizionară reprezentând a suta parte dintr-un euro. [Pr.: e-u-] – Euro- + cent.

DOOM

*eurocént (e-u-) s. m., pl. eurocénți

eurocrat
EUROCRÁT s.m. Funcționar al organismelor și organizațiilor europene. [Pron. e-u-. / cf. it. eurocrate].

eurodolar
EURODOLÁR, eurodolari, s. m. Dolar american depus în bănci situate în afara teritoriului sau legislației SUA și utilizat pentru tranzacții în Europa. [Pr.: e-u-] – Din engl., fr. eurodollar.

DOOM

*eurodolár (e-u-) s. m., pl. eurodolári

eurodolari
EURODOLÁR, eurodolari, s. m. Dolar american depus în bănci situate în afara teritoriului sau legislației SUA și utilizat pentru tranzacții în Europa. [Pr.: e-u-] – Din engl., fr. eurodollar.

DOOM

*eurodolár (e-u-) s. m., pl. eurodolári

eurodolarii
EURODOLÁR, eurodolari, s. m. Dolar american depus în bănci situate în afara teritoriului sau legislației SUA și utilizat pentru tranzacții în Europa. [Pr.: e-u-] – Din engl., fr. eurodollar.

DOOM

*eurodolár (e-u-) s. m., pl. eurodolári

eurodolarilor
EURODOLÁR, eurodolari, s. m. Dolar american depus în bănci situate în afara teritoriului sau legislației SUA și utilizat pentru tranzacții în Europa. [Pr.: e-u-] – Din engl., fr. eurodollar.

DOOM

*eurodolár (e-u-) s. m., pl. eurodolári

eurodolarul
EURODOLÁR, eurodolari, s. m. Dolar american depus în bănci situate în afara teritoriului sau legislației SUA și utilizat pentru tranzacții în Europa. [Pr.: e-u-] – Din engl., fr. eurodollar.

DOOM

*eurodolár (e-u-) s. m., pl. eurodolári

eurodolarului
EURODOLÁR, eurodolari, s. m. Dolar american depus în bănci situate în afara teritoriului sau legislației SUA și utilizat pentru tranzacții în Europa. [Pr.: e-u-] – Din engl., fr. eurodollar.

DOOM

*eurodolár (e-u-) s. m., pl. eurodolári

euroi
euroi s. m. invar. (peior.) moneda euro.

euroobligațiune
EUROOBLIGAȚIÚNE, euroobligațiuni, s. f. (Ec.) Obligațiune emisă și comercializată pe piețele europene. [Pr.: e-u-ro-o-] – Euro- + obligațiune.

DOOM

*euroobligațiúne (e-u-ro-o-bli-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. euroobligațiúnii; pl. euroobligațiúni

europa
Europa 1. Fiica lui Agenor și a Telephassei. Într-o zi, în timp ce Europa se juca împreună cu prietenele ei pe cîmp, Zeus a văzut-o și s-a îndrăgostit de frumusețea ei. El s-a transformat într-un taur alb și a venit să se culce la picioarele fetei. Deși la început temătoare, Europa a prins în cele din urmă curaj și, la îmbierile lui, i s-a urcat în spinare. Atunci taurul a rupt-o la fugă peste cîmpuri, a intrat în mare și, cu toate țipetele deznădăjduite ale fetei, nu s-a oprit decît în insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a dăruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus și Sarpedon. Mai tîrziu, Zeus a căsătorit-o cu Asterion, regele Cretei. După moarte Europa a fost divinizată. 2. Fiica lui Tityus și mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

europaea
SĂNIȘOÁRĂ, sănișoare, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dințate și flori mici, albe-roșietice, reunite în capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sănicioáră s. f.] – Et. nec.

europaeum
POPÍLNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popấlnic, pochívnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

europaeus
VÂSC, s. m. Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificată și cu fructul în formă de bobițe albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală (Viscum album). ◊ Compus: vâsc-de-stejar = mărgăritar. – Lat. viscum.

europarlamentar
EUROPARLAMENTÁR, europarlamentari, s. n. Membru în Parlamentul european. [Pr.: e-u-] – Euro¹- + parlamentar. Cf. it. europarlamentare.

european
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

european
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

european
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

european
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

european
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeana
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeana
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeana
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeana
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeanca
EUROPEÁNCĂ, europence, s. f. Femeie care face parte din populația Europei. [Pr.: e-u-] – European + suf. -că.

DOOM

europeáncă (e-u-, -pean-) s. f., g.-d. art. européncei; pl. europénce

europeanul
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeanul
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeanul
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeanul
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeanul
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeanule
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeanule
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeanului
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeanului
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeanului
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeanului
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeanului
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeism
EUROPEÍSM s.n. 1. Caracter european. 2. Atitudine favorabilă unității europene. ♦ Mișcare care tinde să formeze o unitate europeană (socială, politică, economică și culturală). 3. (Lingv.) Formă lingvistică proprie limbilor europene. [Pron. e-u-ro-pe-ism. / cf. it. europeismo, fr. européanisme].

europeismul
EUROPEÍSM s.n. 1. Caracter european. 2. Atitudine favorabilă unității europene. ♦ Mișcare care tinde să formeze o unitate europeană (socială, politică, economică și culturală). 3. (Lingv.) Formă lingvistică proprie limbilor europene. [Pron. e-u-ro-pe-ism. / cf. it. europeismo, fr. européanisme].

europeismului
EUROPEÍSM s.n. 1. Caracter european. 2. Atitudine favorabilă unității europene. ♦ Mișcare care tinde să formeze o unitate europeană (socială, politică, economică și culturală). 3. (Lingv.) Formă lingvistică proprie limbilor europene. [Pron. e-u-ro-pe-ism. / cf. it. europeismo, fr. européanisme].

europence
EUROPEÁNCĂ, europence, s. f. Femeie care face parte din populația Europei. [Pr.: e-u-] – European + suf. -că.

DOOM

europeáncă (e-u-, -pean-) s. f., g.-d. art. européncei; pl. europénce

europencei
EUROPEÁNCĂ, europence, s. f. Femeie care face parte din populația Europei. [Pr.: e-u-] – European + suf. -că.

DOOM

europeáncă (e-u-, -pean-) s. f., g.-d. art. européncei; pl. europénce

europencele
EUROPEÁNCĂ, europence, s. f. Femeie care face parte din populația Europei. [Pr.: e-u-] – European + suf. -că.

DOOM

europeáncă (e-u-, -pean-) s. f., g.-d. art. européncei; pl. europénce

europencelor
EUROPEÁNCĂ, europence, s. f. Femeie care face parte din populația Europei. [Pr.: e-u-] – European + suf. -că.

DOOM

europeáncă (e-u-, -pean-) s. f., g.-d. art. européncei; pl. europénce

europene
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europene
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europene
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europene
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europene
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europene
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeneasca
EUROPENÉSC, -EÁSCĂ, europenești, adj. (Înv.) European. [Pr.: e-u-] – European + suf. -esc.

DOOM

europenésc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europeneáscă; pl. m. și f. europenéști

europenei
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenei
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenei
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenei
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenele
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenele
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenele
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenele
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenelor
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenelor
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenelor
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenelor
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenesc
EUROPENÉSC, -EÁSCĂ, europenești, adj. (Înv.) European. [Pr.: e-u-] – European + suf. -esc.

DOOM

europenésc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europeneáscă; pl. m. și f. europenéști

europenescul
EUROPENÉSC, -EÁSCĂ, europenești, adj. (Înv.) European. [Pr.: e-u-] – European + suf. -esc.

DOOM

europenésc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europeneáscă; pl. m. și f. europenéști

europenescului
EUROPENÉSC, -EÁSCĂ, europenești, adj. (Înv.) European. [Pr.: e-u-] – European + suf. -esc.

DOOM

europenésc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europeneáscă; pl. m. și f. europenéști

europenește
EUROPENÉȘTE adv. Ca europenii (1). [Pr.: e-u-] – European + suf. -ește.

DOOM

europenéște (e-u-) adv.

europenești
EUROPENÉSC, -EÁSCĂ, europenești, adj. (Înv.) European. [Pr.: e-u-] – European + suf. -esc.

DOOM

europenésc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europeneáscă; pl. m. și f. europenéști

europeneștii
EUROPENÉSC, -EÁSCĂ, europenești, adj. (Înv.) European. [Pr.: e-u-] – European + suf. -esc.

DOOM

europenésc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europeneáscă; pl. m. și f. europenéști

europeneștile
EUROPENÉSC, -EÁSCĂ, europenești, adj. (Înv.) European. [Pr.: e-u-] – European + suf. -esc.

DOOM

europenésc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europeneáscă; pl. m. și f. europenéști

europeneștilor
EUROPENÉSC, -EÁSCĂ, europenești, adj. (Înv.) European. [Pr.: e-u-] – European + suf. -esc.

DOOM

europenésc (înv.) (e-u-) adj. m., f. europeneáscă; pl. m. și f. europenéști

europeni
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeni
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europeni
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeni
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europeni
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenii
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenii
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenii
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenii
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenii
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenilor
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenilor
EUROPEÁN, -Ă, europeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Europei. 2. Adj. Care aparține Europei sau europenilor (1), privitor la Europa ori la europeni; europenesc. [Pr.: e-u-] – Din fr. européen.

DOOM

!europeán (e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. européni; adj. f., s. f. europeánă, pl. européne

europenilor
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenilor
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenilor
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

europenistica
INDO-EUROPENÍSTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul limbilor indo-europene. – Cf. germ. Indoeuropäistik.

DOOM

*índo-europenístică (-e-u-) s. f., g.-d. art. índo-europenísticii

europenistici
INDO-EUROPENÍSTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul limbilor indo-europene. – Cf. germ. Indoeuropäistik.

DOOM

*índo-europenístică (-e-u-) s. f., g.-d. art. índo-europenísticii

europenisticii
INDO-EUROPENÍSTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul limbilor indo-europene. – Cf. germ. Indoeuropäistik.

DOOM

*índo-europenístică (-e-u-) s. f., g.-d. art. índo-europenísticii

europeniza
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizai
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizam
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizare
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizare
EUROPENIZÁRE s. f. Acțiunea de a europeniza și rezultatul ei. [Pr.: e-u-] – V. europeniza.

DOOM

*europenizáre (e-u-) s. f., g.-d. art. europenizắrii

europenizarea
EUROPENIZÁRE s. f. Acțiunea de a europeniza și rezultatul ei. [Pr.: e-u-] – V. europeniza.

DOOM

*europenizáre (e-u-) s. f., g.-d. art. europenizắrii

europenizară
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizarăm
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizarăți
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizase
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizasem
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizaseră
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizaserăm
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizaserăți
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizaseși
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizaseți
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizat
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizat
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizata
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizate
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizatei
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizatele
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizatelor
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizatul
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizatului
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizau
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizași
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizați
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizați
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizații
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizaților
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

europenizează
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizez
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizeze
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizezi
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizând
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizînd
EUROPENIZÁ, europenizez, vb. I. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. européaniser.

DOOM

europenizá (a ~) (e-u-) vb., ind. prez. 3 europenizeáză

europenizări
EUROPENIZÁRE s. f. Acțiunea de a europeniza și rezultatul ei. [Pr.: e-u-] – V. europeniza.

DOOM

*europenizáre (e-u-) s. f., g.-d. art. europenizắrii

europenizării
EUROPENIZÁRE s. f. Acțiunea de a europeniza și rezultatul ei. [Pr.: e-u-] – V. europeniza.

DOOM

*europenizáre (e-u-) s. f., g.-d. art. europenizắrii

europenizările
EUROPENIZÁRE s. f. Acțiunea de a europeniza și rezultatul ei. [Pr.: e-u-] – V. europeniza.

DOOM

*europenizáre (e-u-) s. f., g.-d. art. europenizắrii

europenizărilor
EUROPENIZÁRE s. f. Acțiunea de a europeniza și rezultatul ei. [Pr.: e-u-] – V. europeniza.

DOOM

*europenizáre (e-u-) s. f., g.-d. art. europenizắrii

europiu
EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: e-u-] – Din fr. europium.

DOOM

európiu [piu pron. piu] (e-u-) s. n., art. európiul; simb. Eu

europiul
EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: e-u-] – Din fr. europium.

DOOM

európiu [piu pron. piu] (e-u-) s. n., art. európiul; simb. Eu

europiului
EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: e-u-] – Din fr. europium.

DOOM

európiu [piu pron. piu] (e-u-) s. n., art. európiul; simb. Eu

europium
EURÓPIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: e-u-] – Din fr. europium.

DOOM

európiu [piu pron. piu] (e-u-) s. n., art. európiul; simb. Eu

europoid
EUROPOÍD, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care aparține populațiilor originare din Europa. [Pron. -po-id. / < germ. europoid].

eurosceptic
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

eurosceptica
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

eurosceptice
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

euroscepticei
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

euroscepticele
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

euroscepticelor
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

eurosceptici
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

euroscepticii
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

euroscepticilor
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

euroscepticul
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

euroscepticului
EUROSCÉPTIC, eurosceptici, s. m. Persoană, în special politician britanic, care se opune Uniunii Europene sau numai sporirii puterilor ei. [Pr.: e-u-] – Din engl. Euro-sceptic.

eurostar
eurostar s. m. sg. (tox.) LSD-25.

euroul
EURO², euro, s. m. Monedă unică europeană începând cu anul 2002, care a înlocuit monedele naționale din 12 țări ale Uniunii Europene. [Pr.: e-u-] – Din fr. euro.

DOOM

éuro (e-u-) s. m., pl. éuro; simb. €

euroului
EURO², euro, s. m. Monedă unică europeană începând cu anul 2002, care a înlocuit monedele naționale din 12 țări ale Uniunii Europene. [Pr.: e-u-] – Din fr. euro.

DOOM

éuro (e-u-) s. m., pl. éuro; simb. €

euryalus
Euryalus 1. Erou argian care a participat la expediția argonauților și a luptat în războiul troian. Era și unul dintre epigoni. 2. Unul dintre însoțitorii lui Aeneas, mort în lupta cu rutulii. Prietenia lui cu Nisus (1.) era celebră. 3. Unul dintre fiii lui Odysseus, ucis de însăși mîna eroului.

eurybates
Eurybates, trimisul lui Agamemnon care a venit la Achilles s-o ceară pe Briseis.

euryclea
Euryclea, doica lui Odysseus. După douăzeci de ani de absență, ea l-a recunoscut pe Odysseus reîntors în Ithaca, după o cicatrice pe care acesta o avea la picior.

eurydice
Eurydice 1. Soția lui Orpheus. Odată, în timp ce se afla pe cîmp, Aristaeus a văzut-o și, îndrăgostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. și Aristaeus). Căutînd să se salveze, Eurydice a luat-o la fugă, dar a fost mușcată de un șarpe și a murit. Îndurerat, Orpheus n-a pregetat să coboare în Infern ca s-o întîlnească. Acolo, prin cîntecele lui minunate a reușit să-i înduplece pe zeii subpămînteni să i-o înapoieze pe Eurydice. El s-a legat însă cu jurămînt să n-o privească înainte de a fi pășit dincolo de hotarele lumii subpămîntene. Altfel urma s-o piardă pentru totdeauna. Orpheus nu și-a putut ține însă jurămîntul. El n-a putut rezista dorinței arzătoare de a-și privi soția înainte de a ajunge pe pămînt. În felul acesta Eurydice a rămas pentru totdeauna în lumea morților. 2. Mama lui Danaë. 3. Soția lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. Fiica lui Amphiaraus și a Eriphylei.

eurylochus
Eurylochus, unul dintre însoțitorii lui Odysseus. Trimis de către erou în recunoaștere, Eurylochus a fost cel care l-a vestit pe Odysseus că tovarășii lui au fost transformați de Circe într-o turmă de porci. Eurylochus a căzut victimă mîniei lui Apollo, fiindcă s-a înfruptat, împreună cu ceilalți greci, din turmele zeului.

eurymachus
Eurymachus, unul dintre pretendenții Penelopei, ucis de mîna lui Odysseus la întoarcerea eroului în Ithaca.

eurynome
Eurynome, una dintre oceanide. Eurynome domnea în vremurile de demult peste Olympus, alături de Ophion. Ei au fost goniți însă de Cronus și de Rhea și s-au refugiat în fundul mării. Din unirea Eurynomei cu Zeus s-au născut cele trei grații (v. și Charites).

eurypylus
Eurypylus 1. Fiul lui Euaemon și unul dintre ostașii greci care s-au bătut sub zidurile Troiei. A fost rănit de Paris. 2. Rege din Cos, și fiul lui Poseidon și al lui Astypalaea. A fost ucis, împreună cu fiii lui, de către Heracles. 3. Fiul lui Telephus și al lui Astyoche, ucis de către Pyrrhus în războiul troian.

eurysaces
Eurysaces, fiul lui Aiax (v. Aiax 2.) și al Tecmessei. Înainte de a se sinucide, Aiax și-a încredințat fiul fratelui său Teucer. După distrugerea Troiei, cei doi s-au întors în Attica. Acolo Eurysaces i-a urmat la tron bunicului său, Telamon.

eurysthenes
Eurysthenes, fiul lui Aristodemus și al Argiei și frate geamăn cu Procles. A urmat la tronul Spartei după moartea tatălui său.

eurysthenidae
Eurysthenidae, urmașii lui Eurysthenes.

eurystheus
Eurystheus, fiul lui Sthenelus și al Nicippei. Cînd Heracles era pe punctul de a se naște, Zeus, voind să-i facă un dar fiului său, a hotărît ca tronul cetății Mycenae să revină primului nou născut dintre urmașii lui Perseus. De bună seamă, el se gîndise la erau. Geloasă, Hera i-a zădărnicit însă planurile, făcînd să întîrzie nașterea lui Heracles și grăbind-o în schimb pe cea a lui Eurystheus. În felul acesta Eurystheus a devenit rege în Mycenae. Temîndu-se toată viața de erou, atunci cînd oracolul îi poruncește lui Heracles să-l slujească pe Eurystheus, acesta din urmă îl pune la cele mai grele încercări, cu gîndul ascuns să-l piardă (v. și Heracles). Departe de a-i împlini voia, cele douăsprezece munci ale lui Heracles, săvîrșite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decît să sporească gloria eroului. După moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsă asupra fiilor celui dintîi, pe care-i urmărește în toate peregrinările lor (v. și Heraclidae). În cele din urmă, Eurystheus cade răpus într-o luptă împotriva atenienilor.

eurytus
Eurytus 1. Unul dintre giganții care au participat la lupta împotriva olimpienilor. A fost ucis de Dionysus. 2. Regele Oechaliei. Fiind un arcaș iscusit, a făgăduit-o pe fiica sa, Iole, aceluia care-l va întrece în mînuirea arcului. A fost învins de către Heracles și, fiindcă a refuzat să-și țină făgăduiala, a fost în cele din urmă ucis de către erou. 3. Fiul lui Hermes și unul dintre argonauți.

eusemia
EUSEMÍE, eusemii, s. f. Totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. [Pr.: e-u-] – Din fr. eusémie.

DOOM

eusemíe (e-u-) s. f., art. eusemía, g.-d. art. eusemíei; pl. eusemíi, art. eusemíile

eusemie
EUSEMÍE, eusemii, s. f. Totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. [Pr.: e-u-] – Din fr. eusémie.

DOOM

eusemíe (e-u-) s. f., art. eusemía, g.-d. art. eusemíei; pl. eusemíi, art. eusemíile

eusemiei
EUSEMÍE, eusemii, s. f. Totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. [Pr.: e-u-] – Din fr. eusémie.

DOOM

eusemíe (e-u-) s. f., art. eusemía, g.-d. art. eusemíei; pl. eusemíi, art. eusemíile

eusemii
EUSEMÍE, eusemii, s. f. Totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. [Pr.: e-u-] – Din fr. eusémie.

DOOM

eusemíe (e-u-) s. f., art. eusemía, g.-d. art. eusemíei; pl. eusemíi, art. eusemíile

eusemiile
EUSEMÍE, eusemii, s. f. Totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. [Pr.: e-u-] – Din fr. eusémie.

DOOM

eusemíe (e-u-) s. f., art. eusemía, g.-d. art. eusemíei; pl. eusemíi, art. eusemíile

eusemiilor
EUSEMÍE, eusemii, s. f. Totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. [Pr.: e-u-] – Din fr. eusémie.

DOOM

eusemíe (e-u-) s. f., art. eusemía, g.-d. art. eusemíei; pl. eusemíi, art. eusemíile

eustatic
EUSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la eustatism. [Pron. e-us-. / < fr. eustatique].

eustatism
EUSTATÍSM s.n. Variație a nivelului general al oceanelor, de natură climatică sau tectonică. [Pron. e-us-. / < fr. eustatisme].

eustil
EUSTÍL, eustiluri, s. n. Colonadă în care coloanele sunt distanțate între ele prin spații proporționate după diametrele lor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eustyle.

DOOM

!eustíl (e-us-til/-u-stil) s. n., pl. eustíluri

eustilul
EUSTÍL, eustiluri, s. n. Colonadă în care coloanele sunt distanțate între ele prin spații proporționate după diametrele lor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eustyle.

DOOM

!eustíl (e-us-til/-u-stil) s. n., pl. eustíluri

eustilului
EUSTÍL, eustiluri, s. n. Colonadă în care coloanele sunt distanțate între ele prin spații proporționate după diametrele lor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eustyle.

DOOM

!eustíl (e-us-til/-u-stil) s. n., pl. eustíluri

eustiluri
EUSTÍL, eustiluri, s. n. Colonadă în care coloanele sunt distanțate între ele prin spații proporționate după diametrele lor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eustyle.

DOOM

!eustíl (e-us-til/-u-stil) s. n., pl. eustíluri

eustilurile
EUSTÍL, eustiluri, s. n. Colonadă în care coloanele sunt distanțate între ele prin spații proporționate după diametrele lor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eustyle.

DOOM

!eustíl (e-us-til/-u-stil) s. n., pl. eustíluri

eustilurilor
EUSTÍL, eustiluri, s. n. Colonadă în care coloanele sunt distanțate între ele prin spații proporționate după diametrele lor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eustyle.

DOOM

!eustíl (e-us-til/-u-stil) s. n., pl. eustíluri

eutanasia
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasia
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare (de către medic) a unei morți precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasie.

DOOM

eutanasíe (e-u-) s. f., art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei

eutanasiai
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiam
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiară
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiarăm
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiarăți
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiase
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiasem
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiaseră
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiaserăm
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiaserăți
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiaseși
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiaseți
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiat
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiau
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiază
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiași
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiați
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasic
EUTANÁSIC, -Ă adj. Referitor la eutanasie; care provoacă eutanasia. [< fr. euthanasique].

eutanasie
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasie
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare (de către medic) a unei morți precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasie.

DOOM

eutanasíe (e-u-) s. f., art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei

eutanasiei
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare (de către medic) a unei morți precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasie.

DOOM

eutanasíe (e-u-) s. f., art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei

eutanasiem
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiere
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiere
EUTANASIÉRE s. f. Faptul de a eutanasia. [Pr.: e-u-] – V. eutanasia.

DOOM

*eutanasiére (e-u-; -si-e-) s. f., g.-d. art. eutanasiérii

eutanasierea
EUTANASIÉRE s. f. Faptul de a eutanasia. [Pr.: e-u-] – V. eutanasia.

DOOM

*eutanasiére (e-u-; -si-e-) s. f., g.-d. art. eutanasiérii

eutanasieri
EUTANASIÉRE s. f. Faptul de a eutanasia. [Pr.: e-u-] – V. eutanasia.

DOOM

*eutanasiére (e-u-; -si-e-) s. f., g.-d. art. eutanasiérii

eutanasierii
EUTANASIÉRE s. f. Faptul de a eutanasia. [Pr.: e-u-] – V. eutanasia.

DOOM

*eutanasiére (e-u-; -si-e-) s. f., g.-d. art. eutanasiérii

eutanasierile
EUTANASIÉRE s. f. Faptul de a eutanasia. [Pr.: e-u-] – V. eutanasia.

DOOM

*eutanasiére (e-u-; -si-e-) s. f., g.-d. art. eutanasiérii

eutanasierilor
EUTANASIÉRE s. f. Faptul de a eutanasia. [Pr.: e-u-] – V. eutanasia.

DOOM

*eutanasiére (e-u-; -si-e-) s. f., g.-d. art. eutanasiérii

eutanasiez
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasieze
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasiezi
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanasii
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare (de către medic) a unei morți precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasie.

DOOM

eutanasíe (e-u-) s. f., art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei

eutanasiile
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare (de către medic) a unei morți precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasie.

DOOM

eutanasíe (e-u-) s. f., art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei

eutanasiilor
EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare (de către medic) a unei morți precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasie.

DOOM

eutanasíe (e-u-) s. f., art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei

eutanasiind
EUTANASIÁ, eutanasiez, vb. I. Tranz. A provoca o eutanasie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euthanasier.

DOOM

*eutanasiá (a ~) (e-u-, -si-a) vb., ind. prez. 3 eutanasiáză; ger. eutanasiínd (-si-ind)

eutanazie
EUTANAZÍE s.f. v. eutanasie.

eutectic
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutectica
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutectice
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutecticei
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutecticele
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutecticelor
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutectici
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutecticii
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutecticilor
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutecticul
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutecticului
EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique.

DOOM

eutéctic (e-u-) adj. m., pl. eutéctici; f. eutéctică, pl. eutéctice

eutectoid
EUTECTOÍD, eutectoide, s. n. Aliaj sub formă de amestec mecanic a două sau a mai multor faze solide rezultate prin cristalizarea lor simultană, la temperatură constantă. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectoïde.

DOOM

eutectoíd (e-u-) s. n., pl. eutectoíde

eutectoide
EUTECTOÍD, eutectoide, s. n. Aliaj sub formă de amestec mecanic a două sau a mai multor faze solide rezultate prin cristalizarea lor simultană, la temperatură constantă. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectoïde.

DOOM

eutectoíd (e-u-) s. n., pl. eutectoíde

eutectoidele
EUTECTOÍD, eutectoide, s. n. Aliaj sub formă de amestec mecanic a două sau a mai multor faze solide rezultate prin cristalizarea lor simultană, la temperatură constantă. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectoïde.

DOOM

eutectoíd (e-u-) s. n., pl. eutectoíde

eutectoidelor
EUTECTOÍD, eutectoide, s. n. Aliaj sub formă de amestec mecanic a două sau a mai multor faze solide rezultate prin cristalizarea lor simultană, la temperatură constantă. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectoïde.

DOOM

eutectoíd (e-u-) s. n., pl. eutectoíde

eutectoidul
EUTECTOÍD, eutectoide, s. n. Aliaj sub formă de amestec mecanic a două sau a mai multor faze solide rezultate prin cristalizarea lor simultană, la temperatură constantă. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectoïde.

DOOM

eutectoíd (e-u-) s. n., pl. eutectoíde

eutectoidului
EUTECTOÍD, eutectoide, s. n. Aliaj sub formă de amestec mecanic a două sau a mai multor faze solide rezultate prin cristalizarea lor simultană, la temperatură constantă. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectoïde.

DOOM

eutectoíd (e-u-) s. n., pl. eutectoíde

euterpe
Euterpe, una dintre muze, fiica lui Zeus și a Mnemosynei. Patrona poezia lirică (v. și Musae).

eutexia
EUTEXÍE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie.

DOOM

eutexíe (e-u-) s. f., art. eutexía, g.-d. art. eutexíei; pl. eutexíi, art. eutexíile

eutexie
EUTEXÍE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie.

DOOM

eutexíe (e-u-) s. f., art. eutexía, g.-d. art. eutexíei; pl. eutexíi, art. eutexíile

eutexiei
EUTEXÍE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie.

DOOM

eutexíe (e-u-) s. f., art. eutexía, g.-d. art. eutexíei; pl. eutexíi, art. eutexíile

eutexii
EUTEXÍE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie.

DOOM

eutexíe (e-u-) s. f., art. eutexía, g.-d. art. eutexíei; pl. eutexíi, art. eutexíile

eutexiile
EUTEXÍE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie.

DOOM

eutexíe (e-u-) s. f., art. eutexía, g.-d. art. eutexíei; pl. eutexíi, art. eutexíile

eutexiilor
EUTEXÍE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie.

DOOM

eutexíe (e-u-) s. f., art. eutexía, g.-d. art. eutexíei; pl. eutexíi, art. eutexíile

eutimetru
EUTIMÉTRU s.n. Miră stadimetrică orizontală pentru măsurarea indirectă a distanțelor. [< fr. euthymètre].

eutimie
EUTIMÍE s.f. (Liv.) Liniște sufletească. [Gen. -iei. / < fr. euthymie, cf. lat., gr. euthymia].

eutocia
EUTOCÍE, eutocii, s. f. Naștere normală, fără complicații. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutocie.

DOOM

eutocíe (e-u-) s. f., art. eutocía, g.-d. art. eutocíei; pl. eutocíi, art. eutocíile

eutocic
EUTÓCIC, -Ă adj. Care favorizează eutocia. [< fr. eutocique].

eutocie
EUTOCÍE, eutocii, s. f. Naștere normală, fără complicații. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutocie.

DOOM

eutocíe (e-u-) s. f., art. eutocía, g.-d. art. eutocíei; pl. eutocíi, art. eutocíile

eutociei
EUTOCÍE, eutocii, s. f. Naștere normală, fără complicații. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutocie.

DOOM

eutocíe (e-u-) s. f., art. eutocía, g.-d. art. eutocíei; pl. eutocíi, art. eutocíile

eutocii
EUTOCÍE, eutocii, s. f. Naștere normală, fără complicații. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutocie.

DOOM

eutocíe (e-u-) s. f., art. eutocía, g.-d. art. eutocíei; pl. eutocíi, art. eutocíile

eutociile
EUTOCÍE, eutocii, s. f. Naștere normală, fără complicații. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutocie.

DOOM

eutocíe (e-u-) s. f., art. eutocía, g.-d. art. eutocíei; pl. eutocíi, art. eutocíile

eutociilor
EUTOCÍE, eutocii, s. f. Naștere normală, fără complicații. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutocie.

DOOM

eutocíe (e-u-) s. f., art. eutocía, g.-d. art. eutocíei; pl. eutocíi, art. eutocíile

eutrofia
EUTROFÍE, eutrofii, s. f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriții a țesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie.

DOOM

eutrofíe (e-u-tro-) s. f., art. eutrofía, g.-d. art. eutrofíei; pl. eutrofíi, art. eutrofíile

eutrofic
EUTRÓFIC, -Ă, eutrofici, -ce, adj. (Despre copii) Care este hrănit bine; care este dezvoltat normal. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophique.

DOOM

*eutrófic (e-u-tro-) adj. m., pl. eutrófici; f. eutrófică, pl. eutrófice

eutrofie
EUTROFÍE, eutrofii, s. f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriții a țesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie.

DOOM

eutrofíe (e-u-tro-) s. f., art. eutrofía, g.-d. art. eutrofíei; pl. eutrofíi, art. eutrofíile

eutrofiei
EUTROFÍE, eutrofii, s. f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriții a țesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie.

DOOM

eutrofíe (e-u-tro-) s. f., art. eutrofía, g.-d. art. eutrofíei; pl. eutrofíi, art. eutrofíile

eutrofii
EUTROFÍE, eutrofii, s. f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriții a țesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie.

DOOM

eutrofíe (e-u-tro-) s. f., art. eutrofía, g.-d. art. eutrofíei; pl. eutrofíi, art. eutrofíile

eutrofiile
EUTROFÍE, eutrofii, s. f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriții a țesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie.

DOOM

eutrofíe (e-u-tro-) s. f., art. eutrofía, g.-d. art. eutrofíei; pl. eutrofíi, art. eutrofíile

eutrofiilor
EUTROFÍE, eutrofii, s. f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriții a țesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie.

DOOM

eutrofíe (e-u-tro-) s. f., art. eutrofía, g.-d. art. eutrofíei; pl. eutrofíi, art. eutrofíile