eo
EO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „de la început”, „cel mai vechi”. [Pron. e-o-. / < fr. éo-, cf. gr. eos – auroră].
eoantrop
EOANTRÓP, eoantropi, s. m. Gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul. [Pr.: e-o-] – Din fr. eoanthropus. DOOM
eoantróp (e-o-an-) s. m., pl. eoantrópi
eoantropi
EOANTRÓP, eoantropi, s. m. Gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul. [Pr.: e-o-] – Din fr. eoanthropus. DOOM
eoantróp (e-o-an-) s. m., pl. eoantrópi
eoantropii
EOANTRÓP, eoantropi, s. m. Gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul. [Pr.: e-o-] – Din fr. eoanthropus. DOOM
eoantróp (e-o-an-) s. m., pl. eoantrópi
eoantropilor
EOANTRÓP, eoantropi, s. m. Gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul. [Pr.: e-o-] – Din fr. eoanthropus. DOOM
eoantróp (e-o-an-) s. m., pl. eoantrópi
eoantropul
EOANTRÓP, eoantropi, s. m. Gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul. [Pr.: e-o-] – Din fr. eoanthropus. DOOM
eoantróp (e-o-an-) s. m., pl. eoantrópi
eoantropului
EOANTRÓP, eoantropi, s. m. Gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul. [Pr.: e-o-] – Din fr. eoanthropus. DOOM
eoantróp (e-o-an-) s. m., pl. eoantrópi
eocen
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocena
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocene
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocenei
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocenele
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocenelor
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eoceni
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocenii
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocenilor
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocenul
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eocenului
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. DOOM
eocén2 (e-o-) s. n.
eol
Eol = Aeolus.
eolian
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eoliana
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolianul
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolianului
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolidul
Eolidul = Aeolides.
eoliene
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolienei
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolienele
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolienelor
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolieni
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolienii
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolienilor
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien. DOOM
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne
eolit
EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithe. DOOM
eolít (e-o-) s. n., pl. eolíte
eolit
EOLÍT s.n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă de omul primitiv. [Pron. e-o-, pl. -te, -turi. / < fr. éolithe].
eolite
EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithe. DOOM
eolít (e-o-) s. n., pl. eolíte
eolitele
EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithe. DOOM
eolít (e-o-) s. n., pl. eolíte
eolitelor
EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithe. DOOM
eolít (e-o-) s. n., pl. eolíte
eolitic
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eolitica
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eolitice
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eoliticei
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eoliticele
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eoliticelor
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eolitici
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eoliticii
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eoliticilor
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eoliticul
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eoliticului
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithique. DOOM
eolític (e-o-) adj. m., pl. eolítici; f. eolítică, pl. eolítice
eolitul
EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithe. DOOM
eolít (e-o-) s. n., pl. eolíte
eolitului
EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithe. DOOM
eolít (e-o-) s. n., pl. eolíte
eolotrop
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropa
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotrope
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropei
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropele
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropelor
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropi
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropia
EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie. DOOM
eolotropíe (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile
eolotropie
EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie. DOOM
eolotropíe (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile
eolotropiei
EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie. DOOM
eolotropíe (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile
eolotropii
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropii
EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie. DOOM
eolotropíe (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile
eolotropiile
EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie. DOOM
eolotropíe (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile
eolotropiilor
EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie. DOOM
eolotropíe (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile
eolotropilor
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropul
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eolotropului
EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope. DOOM
eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe
eon
EÓN, eoni, s. m. 1. (Fil.; la gnostici) Fiecare dintre multiplele emanații, ipostaze, forme de manifestare ale divinității supreme unice. 2. (Geol.) Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. DOOM
eón s. m., pl. eóni
eoni
EÓN, eoni, s. m. 1. (Fil.; la gnostici) Fiecare dintre multiplele emanații, ipostaze, forme de manifestare ale divinității supreme unice. 2. (Geol.) Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. DOOM
eón s. m., pl. eóni
eonii
EÓN, eoni, s. m. 1. (Fil.; la gnostici) Fiecare dintre multiplele emanații, ipostaze, forme de manifestare ale divinității supreme unice. 2. (Geol.) Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. DOOM
eón s. m., pl. eóni
eonilor
EÓN, eoni, s. m. 1. (Fil.; la gnostici) Fiecare dintre multiplele emanații, ipostaze, forme de manifestare ale divinității supreme unice. 2. (Geol.) Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. DOOM
eón s. m., pl. eóni
eonul
EÓN, eoni, s. m. 1. (Fil.; la gnostici) Fiecare dintre multiplele emanații, ipostaze, forme de manifestare ale divinității supreme unice. 2. (Geol.) Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. DOOM
eón s. m., pl. eóni
eonului
EÓN, eoni, s. m. 1. (Fil.; la gnostici) Fiecare dintre multiplele emanații, ipostaze, forme de manifestare ale divinității supreme unice. 2. (Geol.) Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. DOOM
eón s. m., pl. eóni
eortologhion
eortológhion (-oáne), s. n. – 1. Calendar al sărbătorilor religioase. – 2. Carte care conține imnurile tuturor sărbătorile de peste an. Ngr. ἐορτολόγιον.
eos
Pallantias (sau Pallantis), denumire purtată de zeița Eos, socotită – după o versiune – drept fiica titanului Pallas.
eozina
EOZÍNĂ, eozine, s. f. Colorant roșu strălucitor, folosit la fabricarea cernelii roșii, în bacteriologie ca substanță de contrast, la sensibilizarea plăcilor fotografice, în cosmetică, în industria alimentară etc. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosine. DOOM
eozínă (e-o-) s. f., g.-d. art. eozínei; pl. eozíne
eozine
EOZÍNĂ, eozine, s. f. Colorant roșu strălucitor, folosit la fabricarea cernelii roșii, în bacteriologie ca substanță de contrast, la sensibilizarea plăcilor fotografice, în cosmetică, în industria alimentară etc. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosine. DOOM
eozínă (e-o-) s. f., g.-d. art. eozínei; pl. eozíne
eozinei
EOZÍNĂ, eozine, s. f. Colorant roșu strălucitor, folosit la fabricarea cernelii roșii, în bacteriologie ca substanță de contrast, la sensibilizarea plăcilor fotografice, în cosmetică, în industria alimentară etc. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosine. DOOM
eozínă (e-o-) s. f., g.-d. art. eozínei; pl. eozíne
eozinele
EOZÍNĂ, eozine, s. f. Colorant roșu strălucitor, folosit la fabricarea cernelii roșii, în bacteriologie ca substanță de contrast, la sensibilizarea plăcilor fotografice, în cosmetică, în industria alimentară etc. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosine. DOOM
eozínă (e-o-) s. f., g.-d. art. eozínei; pl. eozíne
eozinelor
EOZÍNĂ, eozine, s. f. Colorant roșu strălucitor, folosit la fabricarea cernelii roșii, în bacteriologie ca substanță de contrast, la sensibilizarea plăcilor fotografice, în cosmetică, în industria alimentară etc. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosine. DOOM
eozínă (e-o-) s. f., g.-d. art. eozínei; pl. eozíne
eozinocit
EOZINOCÍT s.n. Leucocită eozinofilă. [Pron. e-o-. / < fr. éosinocyte].
eozinofil
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofila
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofile
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofilei
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofilele
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofilelor
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofili
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofilia
EOZINOFILÍE s. f. Creștere excesivă a numărului de granulații eozinofile din sânge, întâlnită în unele alergii sau boli parazitare. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophilie. DOOM
eozinofilíe (e-o-) s. f., art. eozinofilía, g.-d. eozinofilíi, art. eozinofilíei
eozinofilie
EOZINOFILÍE s. f. Creștere excesivă a numărului de granulații eozinofile din sânge, întâlnită în unele alergii sau boli parazitare. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophilie. DOOM
eozinofilíe (e-o-) s. f., art. eozinofilía, g.-d. eozinofilíi, art. eozinofilíei
eozinofiliei
EOZINOFILÍE s. f. Creștere excesivă a numărului de granulații eozinofile din sânge, întâlnită în unele alergii sau boli parazitare. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophilie. DOOM
eozinofilíe (e-o-) s. f., art. eozinofilía, g.-d. eozinofilíi, art. eozinofilíei
eozinofilii
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofilii
EOZINOFILÍE s. f. Creștere excesivă a numărului de granulații eozinofile din sânge, întâlnită în unele alergii sau boli parazitare. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophilie. DOOM
eozinofilíe (e-o-) s. f., art. eozinofilía, g.-d. eozinofilíi, art. eozinofilíei
eozinofililor
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofilul
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinofilului
EOZINOFÍL, -Ă, eozinofili, -e, adj. Care fixează eozina. ♦ (Despre leucocite) Care are o granulație de tipul eozinei. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophile. DOOM
eozinofíl (e-o-) adj. m., pl. eozinofíli; f. eozinofílă, pl. eozinofíle
eozinopenia
EOZINOPENÍE s. f. Scădere sub valorile normale a granulațiilor eozinofile din sânge, întâlnită în unele boli infecțioase. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinopénie. DOOM
eozinopeníe (e-o-) s. f., art. eozinopenía, g.-d. eozinopeníi, art. eozinopeníei
eozinopenie
EOZINOPENÍE s. f. Scădere sub valorile normale a granulațiilor eozinofile din sânge, întâlnită în unele boli infecțioase. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinopénie. DOOM
eozinopeníe (e-o-) s. f., art. eozinopenía, g.-d. eozinopeníi, art. eozinopeníei
eozinopeniei
EOZINOPENÍE s. f. Scădere sub valorile normale a granulațiilor eozinofile din sânge, întâlnită în unele boli infecțioase. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinopénie. DOOM
eozinopeníe (e-o-) s. f., art. eozinopenía, g.-d. eozinopeníi, art. eozinopeníei
eozinopenii
EOZINOPENÍE s. f. Scădere sub valorile normale a granulațiilor eozinofile din sânge, întâlnită în unele boli infecțioase. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinopénie. DOOM
eozinopeníe (e-o-) s. f., art. eozinopenía, g.-d. eozinopeníi, art. eozinopeníei
eozoic
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoica
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoice
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoicei
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoicele
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoicelor
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoici
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoicii
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoicilor
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoicul
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice
eozoicului
EOZÓIC s.n. Proterozoic. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. e-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. éozoïque, cf. gr. eos – auroră, zoe – viață]. DOOM
eozóic (e-o-zo-ic) adj. m., pl. eozóici; f. eozóică, pl. eozóice