en
EN DÉTAIL loc. adj., loc. adv. (Care este) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul. [Pr.: ãdetáĭ] – Loc. fr. DOOM
en títre (fr.) [pron. ătítr] (ti-tre) loc. adj.
enalagă
ENALÁGĂ s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. [Cf. it. enallage, lat., gr. enallage]. DOOM
enálagă s. f., g.-d. art. enálagei; pl. enálage
enantem
ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème. DOOM
enantém s. n., pl. enantéme
enanteme
ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème. DOOM
enantém s. n., pl. enantéme
enantemele
ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème. DOOM
enantém s. n., pl. enantéme
enantemelor
ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème. DOOM
enantém s. n., pl. enantéme
enantemul
ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème. DOOM
enantém s. n., pl. enantéme
enantemului
ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème. DOOM
enantém s. n., pl. enantéme
enantic
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enantica
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enantice
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enanticei
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enanticele
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enanticelor
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enantici
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enanticii
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enanticilor
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enanticul
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enanticului
ENÁNTIC, -Ă adj. (Liv.) Care aparține vinului, de vin. [< fr. oenantique].
enantio
ENANTIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „opus”, „contrar”, „invers”. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantio-, cf. gr. enantios].
enantiomer
ENANTIOMÉR s.m. Izomer optic. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomère].
enantiomeri
ENANTIOMÉR s.m. Izomer optic. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomère].
enantiomerii
ENANTIOMÉR s.m. Izomer optic. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomère].
enantiomerilor
ENANTIOMÉR s.m. Izomer optic. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomère].
enantiomerul
ENANTIOMÉR s.m. Izomer optic. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomère].
enantiomerului
ENANTIOMÉR s.m. Izomer optic. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomère].
enantiomorf
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfa
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfe
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfei
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfele
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfelor
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfi
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfia
ENANTIOMORFÍE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphie. DOOM
enantiomorfíe (-ti-o-) s. f., art. enantiomorfía, g.-d. enantiomorfíi, art. enantiomorfíei
enantiomorfie
ENANTIOMORFÍE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphie. DOOM
enantiomorfíe (-ti-o-) s. f., art. enantiomorfía, g.-d. enantiomorfíi, art. enantiomorfíei
enantiomorfiei
ENANTIOMORFÍE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphie. DOOM
enantiomorfíe (-ti-o-) s. f., art. enantiomorfía, g.-d. enantiomorfíi, art. enantiomorfíei
enantiomorfii
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfii
ENANTIOMORFÍE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphie. DOOM
enantiomorfíe (-ti-o-) s. f., art. enantiomorfía, g.-d. enantiomorfíi, art. enantiomorfíei
enantiomorfilor
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfism
ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism. DOOM
enantiomorfísm (-ti-o-) s. n.
enantiomorfismul
ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism. DOOM
enantiomorfísm (-ti-o-) s. n.
enantiomorfismului
ENANTIOMORFÍSM s. n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism. DOOM
enantiomorfísm (-ti-o-) s. n.
enantiomorful
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiomorfului
ENANTIOMÓRF, -Ă adj. Care este format din aceleași părți dar dispuse în sens invers. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphe, cf. gr. enantios – contrar, morphe – formă]. DOOM
enantiomórf (-ti-o-) adj. m., pl. enantiomórfi; f. enantiomórfă, pl. enantiomórfe
enantiotrop
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropa
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotrope
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropei
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropele
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropelor
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropi
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropia
ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a prezenta diferite structuri cristaline în aceeași stare de agregare, fiecare dintre acestea fiind stabilă în anumite intervale de temperatură și presiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. DOOM
enantiotropíe (-ti-o-tro-) s. f., art. enantiotropía, g.-d. enantiotropíi, art. enantiotropíei
enantiotropie
ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a prezenta diferite structuri cristaline în aceeași stare de agregare, fiecare dintre acestea fiind stabilă în anumite intervale de temperatură și presiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. DOOM
enantiotropíe (-ti-o-tro-) s. f., art. enantiotropía, g.-d. enantiotropíi, art. enantiotropíei
enantiotropiei
ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a prezenta diferite structuri cristaline în aceeași stare de agregare, fiecare dintre acestea fiind stabilă în anumite intervale de temperatură și presiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. DOOM
enantiotropíe (-ti-o-tro-) s. f., art. enantiotropía, g.-d. enantiotropíi, art. enantiotropíei
enantiotropii
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropii
ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a prezenta diferite structuri cristaline în aceeași stare de agregare, fiecare dintre acestea fiind stabilă în anumite intervale de temperatură și presiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. DOOM
enantiotropíe (-ti-o-tro-) s. f., art. enantiotropía, g.-d. enantiotropíi, art. enantiotropíei
enantiotropilor
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropul
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantiotropului
ENANTIOTRÓP, -Ă adj. Care prezintă enantiotropie. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotrope]. DOOM
enantiotróp (-ti-o-trop) adj. m., pl. enantiotrópi; f. enantiotrópă, pl. enantiotrópe
enantioză
ENANTIÓZĂ s.f. Nume dat în anumite sisteme filozofice fiecăreia dintre cele zece opoziții socotite ca sursă a oricărui lucru. [< gr. enantiosis, cf. fr. énantiose]. DOOM
enantióză (-ti-o-) s. f., g.-d. art. enantiózei
enargit
ENARGÍT s. n. Mineral întâlnit în zăcăminte hidrotermale de cupru. – Din germ. Enargit.
enarmonia
ENARMONÍE, enarmonii, s. f. Raportul dintre sunete cu aceeași înălțime, dar cu notații diferite. – Din fr. enharmonie. DOOM
!enarmoníe (e-nar-/en-ar-) s. f., art. enarmonía, g.-d. art. enarmoníei; pl. enarmoníi, art. enarmoníile
enarmonic
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonica
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonice
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonicei
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonicele
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonicelor
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonici
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonicii
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonicilor
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonicul
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonicului
ENARMÓNIC, -Ă, enarmonici, -ce, adj. (Despre sunete) De aceeași înălțime, dar cu denumiri, notații diferite. – Din fr. enharmonique. DOOM
!enarmónic (e-nar-/en-ar-) adj. m., pl. enarmónici; f. enarmónică, pl. enarmónice
enarmonie
ENARMONÍE, enarmonii, s. f. Raportul dintre sunete cu aceeași înălțime, dar cu notații diferite. – Din fr. enharmonie. DOOM
!enarmoníe (e-nar-/en-ar-) s. f., art. enarmonía, g.-d. art. enarmoníei; pl. enarmoníi, art. enarmoníile
enarmoniei
ENARMONÍE, enarmonii, s. f. Raportul dintre sunete cu aceeași înălțime, dar cu notații diferite. – Din fr. enharmonie. DOOM
!enarmoníe (e-nar-/en-ar-) s. f., art. enarmonía, g.-d. art. enarmoníei; pl. enarmoníi, art. enarmoníile
enarmonii
ENARMONÍE, enarmonii, s. f. Raportul dintre sunete cu aceeași înălțime, dar cu notații diferite. – Din fr. enharmonie. DOOM
!enarmoníe (e-nar-/en-ar-) s. f., art. enarmonía, g.-d. art. enarmoníei; pl. enarmoníi, art. enarmoníile
enarmoniile
ENARMONÍE, enarmonii, s. f. Raportul dintre sunete cu aceeași înălțime, dar cu notații diferite. – Din fr. enharmonie. DOOM
!enarmoníe (e-nar-/en-ar-) s. f., art. enarmonía, g.-d. art. enarmoníei; pl. enarmoníi, art. enarmoníile
enarmoniilor
ENARMONÍE, enarmonii, s. f. Raportul dintre sunete cu aceeași înălțime, dar cu notații diferite. – Din fr. enharmonie. DOOM
!enarmoníe (e-nar-/en-ar-) s. f., art. enarmonía, g.-d. art. enarmoníei; pl. enarmoníi, art. enarmoníile
enartroză
ENARTRÓZĂ s.f. (Med.) Articulație mobilă. [< fr. énarthrose].
encarpa
ENCÁRPĂ, encarpe, s. f. Ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentație la construcțiile antice. – Din fr. encarpe. DOOM
encárpă s. f., g.-d. art. encárpei; pl. encárpe
encarpe
ENCÁRPĂ, encarpe, s. f. Ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentație la construcțiile antice. – Din fr. encarpe. DOOM
encárpă s. f., g.-d. art. encárpei; pl. encárpe
encarpei
ENCÁRPĂ, encarpe, s. f. Ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentație la construcțiile antice. – Din fr. encarpe. DOOM
encárpă s. f., g.-d. art. encárpei; pl. encárpe
encarpele
ENCÁRPĂ, encarpe, s. f. Ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentație la construcțiile antice. – Din fr. encarpe. DOOM
encárpă s. f., g.-d. art. encárpei; pl. encárpe
encarpelor
ENCÁRPĂ, encarpe, s. f. Ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentație la construcțiile antice. – Din fr. encarpe. DOOM
encárpă s. f., g.-d. art. encárpei; pl. encárpe
encaustic
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encaustica
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encaustica
ENCAÚSTICĂ s.f. (Ant.) Pictură făcută cu culori diluate în ceară. // s.m. Preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. [Pron. -ca-us-. / < fr. encaustique, cf. gr. enkaustike < enkaiein – a arde].
encaustice
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encausticei
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encausticele
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encausticelor
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encaustici
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encaustici
ENCAÚSTICĂ s.f. (Ant.) Pictură făcută cu culori diluate în ceară. // s.m. Preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. [Pron. -ca-us-. / < fr. encaustique, cf. gr. enkaustike < enkaiein – a arde].
encausticii
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encausticii
ENCAÚSTICĂ s.f. (Ant.) Pictură făcută cu culori diluate în ceară. // s.m. Preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. [Pron. -ca-us-. / < fr. encaustique, cf. gr. enkaustike < enkaiein – a arde].
encausticilor
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encausticul
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encausticului
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústic s. m., pl. encaústici
encaustică
ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique. DOOM
encaústică s. f., g.-d. art. encaústicii
encefal
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encefale
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encefalele
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encefalelor
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encefalic
ENCEFÁLIC, -Ă, encefalici, -ce, adj. Care aparține encefalului, privitor la encefal. – Din fr. encéphalique. DOOM
encefálic adj. m., pl. encefálici; f. encefálică, pl. encefálice
encefalină
ENCEFALÍNĂ s. f. (Biol.) Proteină din creier cu acțiune calmantă asupra durerilor. – Din fr. encéphaline.
encefalita
ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite. DOOM
encefalítă s. f., g.-d. art. encefalítei; pl. encefalíte
encefalite
ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite. DOOM
encefalítă s. f., g.-d. art. encefalítei; pl. encefalíte
encefalitei
ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite. DOOM
encefalítă s. f., g.-d. art. encefalítei; pl. encefalíte
encefalitele
ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite. DOOM
encefalítă s. f., g.-d. art. encefalítei; pl. encefalíte
encefalitelor
ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite. DOOM
encefalítă s. f., g.-d. art. encefalítei; pl. encefalíte
encefalocel
ENCEFALOCÉL s.n. (Med.) Hernie a encefalului. [< fr. encéphalocèle].
encefalografia
ENCEFALOGRAFÍE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie. DOOM
encefalografíe (-lo-gra-) s. f., art. encefalografía, g.-d. encefalografíi, art. encefalografíei
encefalografie
ENCEFALOGRAFÍE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie. DOOM
encefalografíe (-lo-gra-) s. f., art. encefalografía, g.-d. encefalografíi, art. encefalografíei
encefalografiei
ENCEFALOGRAFÍE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie. DOOM
encefalografíe (-lo-gra-) s. f., art. encefalografía, g.-d. encefalografíi, art. encefalografíei
encefalografii
ENCEFALOGRAFÍE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie. DOOM
encefalografíe (-lo-gra-) s. f., art. encefalografía, g.-d. encefalografíi, art. encefalografíei
encefalografiile
ENCEFALOGRAFÍE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie. DOOM
encefalografíe (-lo-gra-) s. f., art. encefalografía, g.-d. encefalografíi, art. encefalografíei
encefalografiilor
ENCEFALOGRAFÍE s. f. Metodă de examinare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie. DOOM
encefalografíe (-lo-gra-) s. f., art. encefalografía, g.-d. encefalografíi, art. encefalografíei
encefalograma
ENCEFALOGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine radiografică a encefalului. [< fr. encéphalogramme].
encefalograme
ENCEFALOGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine radiografică a encefalului. [< fr. encéphalogramme].
encefalogramei
ENCEFALOGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine radiografică a encefalului. [< fr. encéphalogramme].
encefalogramele
ENCEFALOGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine radiografică a encefalului. [< fr. encéphalogramme].
encefalogramelor
ENCEFALOGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine radiografică a encefalului. [< fr. encéphalogramme].
encefaloid
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloida
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloide
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloidei
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloidele
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloidelor
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloidul
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloidului
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloizi
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloizii
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefaloizilor
ENCEFALOÍD, -Ă, encefaloizi, -de, adj. Care are sinuozități și o consistență asemănătoare cu a encefalului. – Din fr. encéphaloïde. DOOM
encefaloíd adj. m., pl. encefaloízi; f. encefaloídă, pl. encefaloíde
encefalomalacie
ENCEFALOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. [Gen. -iei. / < fr. encéphalomalacie, cf. gr. enkephalos – creier, malakia – înmuiere].
encefalomielita
ENCEFALOMIELÍTĂ, encefalomielite, s. f. Inflamație a creierului și a măduvei spinării, care prezintă simptome atât de encefalită, cât și de mielită. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encéphalomyélite. DOOM
encefalomielítă (-mi-e-) s. f., g.-d. art. encefalomielítei; pl. encefalomielíte
encefalomielite
ENCEFALOMIELÍTĂ, encefalomielite, s. f. Inflamație a creierului și a măduvei spinării, care prezintă simptome atât de encefalită, cât și de mielită. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encéphalomyélite. DOOM
encefalomielítă (-mi-e-) s. f., g.-d. art. encefalomielítei; pl. encefalomielíte
encefalomielitei
ENCEFALOMIELÍTĂ, encefalomielite, s. f. Inflamație a creierului și a măduvei spinării, care prezintă simptome atât de encefalită, cât și de mielită. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encéphalomyélite. DOOM
encefalomielítă (-mi-e-) s. f., g.-d. art. encefalomielítei; pl. encefalomielíte
encefalomielitele
ENCEFALOMIELÍTĂ, encefalomielite, s. f. Inflamație a creierului și a măduvei spinării, care prezintă simptome atât de encefalită, cât și de mielită. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encéphalomyélite. DOOM
encefalomielítă (-mi-e-) s. f., g.-d. art. encefalomielítei; pl. encefalomielíte
encefalomielitelor
ENCEFALOMIELÍTĂ, encefalomielite, s. f. Inflamație a creierului și a măduvei spinării, care prezintă simptome atât de encefalită, cât și de mielită. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encéphalomyélite. DOOM
encefalomielítă (-mi-e-) s. f., g.-d. art. encefalomielítei; pl. encefalomielíte
encefalomielografie
ENCEFALOMIELOGRAFÍE s.f. (Med.) Explorare radiologică a encefalului și a măduvei spinării. [Pron. -mi-e-. / < fr. encéphalo-myélographie].
encefalopatia
ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie. DOOM
encefalopatíe s. f., art. encefalopatía, g.-d. art. encefalopatíei; pl. encefalopatíi, art. encefalopatíile
encefalopatie
ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie. DOOM
encefalopatíe s. f., art. encefalopatía, g.-d. art. encefalopatíei; pl. encefalopatíi, art. encefalopatíile
encefalopatiei
ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie. DOOM
encefalopatíe s. f., art. encefalopatía, g.-d. art. encefalopatíei; pl. encefalopatíi, art. encefalopatíile
encefalopatii
ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie. DOOM
encefalopatíe s. f., art. encefalopatía, g.-d. art. encefalopatíei; pl. encefalopatíi, art. encefalopatíile
encefalopatiile
ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie. DOOM
encefalopatíe s. f., art. encefalopatía, g.-d. art. encefalopatíei; pl. encefalopatíi, art. encefalopatíile
encefalopatiilor
ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie. DOOM
encefalopatíe s. f., art. encefalopatía, g.-d. art. encefalopatíei; pl. encefalopatíi, art. encefalopatíile
encefaloscoape
ENCEFALOSCÓP s.n. Aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene. [< fr. encéphaloscope, cf. gr. enkephalos – creier, skopein – a privi].
encefaloscoapele
ENCEFALOSCÓP s.n. Aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene. [< fr. encéphaloscope, cf. gr. enkephalos – creier, skopein – a privi].
encefaloscoapelor
ENCEFALOSCÓP s.n. Aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene. [< fr. encéphaloscope, cf. gr. enkephalos – creier, skopein – a privi].
encefaloscop
ENCEFALOSCÓP s.n. Aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene. [< fr. encéphaloscope, cf. gr. enkephalos – creier, skopein – a privi].
encefaloscopul
ENCEFALOSCÓP s.n. Aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene. [< fr. encéphaloscope, cf. gr. enkephalos – creier, skopein – a privi].
encefaloscopului
ENCEFALOSCÓP s.n. Aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene. [< fr. encéphaloscope, cf. gr. enkephalos – creier, skopein – a privi].
encefaloză
ENCEFALÓZĂ, encefaloze, s. f. (Med.) Denumire generică pentru o afecțiune cerebrală degenerativă. – Din fr. encéphalose.
encefalul
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encefalului
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encefaluri
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encefalurile
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encefalurilor
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. DOOM
encefál s. n., pl. encefále
encelad
Encelad = Enceladus.
enceladus
Enceladus, cel mai puternic dintre giganții care au uneltit împotriva lui Zeus. Părintele zeilor l-a fulgerat însă cu trăsnetul său prăvălindu-l în adîndurile muntelui Aetna.
enchaine
ENCHAINÉ s.n. (Cinem.) Procedeu constând în a lega între ele două scene ale unui film. [Pron. anșené. / < fr. anchaîné].
enchimoza
ENCHIMÓZĂ, enchimoze, s. f. Răspândire de sânge în vasele de la suprafața pielii, fără să fi fost provocată de o lovitură exterioară. – Din fr. enchymose. DOOM
enchimóză (afluență a sângelui) s. f., g.-d. art. enchimózei; pl. enchimóze
enchimoze
ENCHIMÓZĂ, enchimoze, s. f. Răspândire de sânge în vasele de la suprafața pielii, fără să fi fost provocată de o lovitură exterioară. – Din fr. enchymose. DOOM
enchimóză (afluență a sângelui) s. f., g.-d. art. enchimózei; pl. enchimóze
enchimozei
ENCHIMÓZĂ, enchimoze, s. f. Răspândire de sânge în vasele de la suprafața pielii, fără să fi fost provocată de o lovitură exterioară. – Din fr. enchymose. DOOM
enchimóză (afluență a sângelui) s. f., g.-d. art. enchimózei; pl. enchimóze
enchimozele
ENCHIMÓZĂ, enchimoze, s. f. Răspândire de sânge în vasele de la suprafața pielii, fără să fi fost provocată de o lovitură exterioară. – Din fr. enchymose. DOOM
enchimóză (afluență a sângelui) s. f., g.-d. art. enchimózei; pl. enchimóze
enchimozelor
ENCHIMÓZĂ, enchimoze, s. f. Răspândire de sânge în vasele de la suprafața pielii, fără să fi fost provocată de o lovitură exterioară. – Din fr. enchymose. DOOM
enchimóză (afluență a sângelui) s. f., g.-d. art. enchimózei; pl. enchimóze
enciclica
ENCÍCLICĂ, enciclice, s. f. 1. (În Biserica catolică) Scrisoare a Papei către bisericile, clerul și credincioșii din toate țările sau dintr-o anumită țară, conținând o problemă de doctrină sau de actualitate. 2. Scrisoare adresată bisericilor dintr-un teritoriu dat. 3. Scrisoare a oricărui episcop către bisericile și credincioșii săi. – Din fr. encyclique. DOOM
encíclică (-ci-cli-) s. f., g.-d. art. encíclicei; pl. encíclice
enciclice
ENCÍCLICĂ, enciclice, s. f. 1. (În Biserica catolică) Scrisoare a Papei către bisericile, clerul și credincioșii din toate țările sau dintr-o anumită țară, conținând o problemă de doctrină sau de actualitate. 2. Scrisoare adresată bisericilor dintr-un teritoriu dat. 3. Scrisoare a oricărui episcop către bisericile și credincioșii săi. – Din fr. encyclique. DOOM
encíclică (-ci-cli-) s. f., g.-d. art. encíclicei; pl. encíclice
enciclicei
ENCÍCLICĂ, enciclice, s. f. 1. (În Biserica catolică) Scrisoare a Papei către bisericile, clerul și credincioșii din toate țările sau dintr-o anumită țară, conținând o problemă de doctrină sau de actualitate. 2. Scrisoare adresată bisericilor dintr-un teritoriu dat. 3. Scrisoare a oricărui episcop către bisericile și credincioșii săi. – Din fr. encyclique. DOOM
encíclică (-ci-cli-) s. f., g.-d. art. encíclicei; pl. encíclice
enciclicele
ENCÍCLICĂ, enciclice, s. f. 1. (În Biserica catolică) Scrisoare a Papei către bisericile, clerul și credincioșii din toate țările sau dintr-o anumită țară, conținând o problemă de doctrină sau de actualitate. 2. Scrisoare adresată bisericilor dintr-un teritoriu dat. 3. Scrisoare a oricărui episcop către bisericile și credincioșii săi. – Din fr. encyclique. DOOM
encíclică (-ci-cli-) s. f., g.-d. art. encíclicei; pl. encíclice
enciclicelor
ENCÍCLICĂ, enciclice, s. f. 1. (În Biserica catolică) Scrisoare a Papei către bisericile, clerul și credincioșii din toate țările sau dintr-o anumită țară, conținând o problemă de doctrină sau de actualitate. 2. Scrisoare adresată bisericilor dintr-un teritoriu dat. 3. Scrisoare a oricărui episcop către bisericile și credincioșii săi. – Din fr. encyclique. DOOM
encíclică (-ci-cli-) s. f., g.-d. art. encíclicei; pl. encíclice
encicloped
ENCICLOPÉD s.m. Enciclopedist (2) [în DN]. [Et. incertă].
enciclopedia
ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s. f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporții diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un singur domeniu, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri. 2. Ansamblu multilateral de cunoștințe omenești. ◊ (Fam.) Enciclopedie ambulantă = persoană care are cunoștințe multe, diverse și exacte. – Din fr. encyclopédie. DOOM
enciclopedíe (-ci-clo-) s. f., art. enciclopedía, g.-d. art. enciclopedíei; pl. enciclopedíi, art. enciclopedíile
enciclopedic
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedica
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedice
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedicei
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedicele
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedicelor
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedici
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedicii
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedicilor
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedicul
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedicului
ENCICLOPÉDIC, -Ă, enciclopedici, -ce, adj. Care are caracter de enciclopedie; p. ext. vast, cuprinzător. – Din fr. encyclopédique. DOOM
enciclopédic (-ci-clo-) adj. m., pl. enciclopédici; f. enciclopédică, pl. enciclopédice
enciclopedie
ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s. f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporții diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un singur domeniu, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri. 2. Ansamblu multilateral de cunoștințe omenești. ◊ (Fam.) Enciclopedie ambulantă = persoană care are cunoștințe multe, diverse și exacte. – Din fr. encyclopédie. DOOM
enciclopedíe (-ci-clo-) s. f., art. enciclopedía, g.-d. art. enciclopedíei; pl. enciclopedíi, art. enciclopedíile
enciclopediei
ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s. f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporții diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un singur domeniu, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri. 2. Ansamblu multilateral de cunoștințe omenești. ◊ (Fam.) Enciclopedie ambulantă = persoană care are cunoștințe multe, diverse și exacte. – Din fr. encyclopédie. DOOM
enciclopedíe (-ci-clo-) s. f., art. enciclopedía, g.-d. art. enciclopedíei; pl. enciclopedíi, art. enciclopedíile
enciclopedii
ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s. f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporții diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un singur domeniu, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri. 2. Ansamblu multilateral de cunoștințe omenești. ◊ (Fam.) Enciclopedie ambulantă = persoană care are cunoștințe multe, diverse și exacte. – Din fr. encyclopédie. DOOM
enciclopedíe (-ci-clo-) s. f., art. enciclopedía, g.-d. art. enciclopedíei; pl. enciclopedíi, art. enciclopedíile
enciclopediile
ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s. f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporții diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un singur domeniu, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri. 2. Ansamblu multilateral de cunoștințe omenești. ◊ (Fam.) Enciclopedie ambulantă = persoană care are cunoștințe multe, diverse și exacte. – Din fr. encyclopédie. DOOM
enciclopedíe (-ci-clo-) s. f., art. enciclopedía, g.-d. art. enciclopedíei; pl. enciclopedíi, art. enciclopedíile
enciclopediilor
ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s. f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporții diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un singur domeniu, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri. 2. Ansamblu multilateral de cunoștințe omenești. ◊ (Fam.) Enciclopedie ambulantă = persoană care are cunoștințe multe, diverse și exacte. – Din fr. encyclopédie. DOOM
enciclopedíe (-ci-clo-) s. f., art. enciclopedía, g.-d. art. enciclopedíei; pl. enciclopedíi, art. enciclopedíile
enciclopedism
ENCICLOPEDÍSM s. n. 1. Sistemul și principiile enciclopediștilor (mai ales ale celor francezi din sec. XVIII). 2. Erudiție vastă, multilaterală. – Din fr. encyclopédisme. DOOM
enciclopedísm (-ci-clo-) s. n.
enciclopedismul
ENCICLOPEDÍSM s. n. 1. Sistemul și principiile enciclopediștilor (mai ales ale celor francezi din sec. XVIII). 2. Erudiție vastă, multilaterală. – Din fr. encyclopédisme. DOOM
enciclopedísm (-ci-clo-) s. n.
enciclopedismului
ENCICLOPEDÍSM s. n. 1. Sistemul și principiile enciclopediștilor (mai ales ale celor francezi din sec. XVIII). 2. Erudiție vastă, multilaterală. – Din fr. encyclopédisme. DOOM
enciclopedísm (-ci-clo-) s. n.
enciclopedist
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedist
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedista
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedista
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopediste
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopediste
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistei
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistei
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistele
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistele
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistelor
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistelor
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistul
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistul
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistului
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopedistului
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopediști
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopediști
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopediștii
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopediștii
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopediștilor
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enciclopediștilor
ENCICLOPEDÍST, -Ă, enciclopediști, -ste, s. m., s. f., adj. 1. S. m. pl. Nume dat gânditorilor, savanților și scriitorilor francezi precursori ai Revoluției Franceze de la sfârșitul sec, XVIII, care au colaborat la editarea unei enciclopedii. 2. Adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are cunoștințe enciclopedice. – Din fr. encyclopédiste. DOOM
enciclopedíst (-ci-clo-) adj. m., s. m., pl. enciclopedíști; adj. f., s. f. enciclopedístă, pl. enciclopedíste
enclava
ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave. DOOM
enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
enclave
ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave. DOOM
enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
enclavei
ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave. DOOM
enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
enclavele
ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave. DOOM
enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
enclavelor
ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave. DOOM
enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
enclitic
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
enclitica
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
enclitice
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
encliticei
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
encliticele
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
encliticelor
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
enclitici
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
encliticii
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
encliticilor
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
encliticul
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
encliticului
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. DOOM
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice
encliza
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. DOOM
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze
enclize
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. DOOM
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze
enclizei
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. DOOM
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze
enclizele
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. DOOM
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze
enclizelor
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. DOOM
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze
encomiast
ENCOMIÁST s.m. (Liv.) Persoană care rostește elogiul cuiva; panegerist. [Pron. -mi-ast. / < it. encomiaste].
encomiastic
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiastica
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiastice
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiasticei
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiasticele
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiasticelor
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiastici
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiasticii
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiasticilor
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiasticul
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiasticului
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] – Din encomion. DOOM
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice
encomiastul
ENCOMIÁST s.m. (Liv.) Persoană care rostește elogiul cuiva; panegerist. [Pron. -mi-ast. / < it. encomiaste].
encomiastului
ENCOMIÁST s.m. (Liv.) Persoană care rostește elogiul cuiva; panegerist. [Pron. -mi-ast. / < it. encomiaste].
encomiaști
ENCOMIÁST s.m. (Liv.) Persoană care rostește elogiul cuiva; panegerist. [Pron. -mi-ast. / < it. encomiaste].
encomiaștii
ENCOMIÁST s.m. (Liv.) Persoană care rostește elogiul cuiva; panegerist. [Pron. -mi-ast. / < it. encomiaste].
encomiaștilor
ENCOMIÁST s.m. (Liv.) Persoană care rostește elogiul cuiva; panegerist. [Pron. -mi-ast. / < it. encomiaste].
encomioane
ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion. DOOM
encomión (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioáne
encomioanele
ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion. DOOM
encomión (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioáne
encomioanelor
ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion. DOOM
encomión (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioáne
encomion
ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion. DOOM
encomión (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioáne
encomionul
ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion. DOOM
encomión (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioáne
encomionului
ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion. DOOM
encomión (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioáne
encomiu
ENCÓMIU s.n. v. encomion.
encondroame
ENCONDRÓM, encondroame, s. n. Tumoare, excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un os. – Din fr. enchondrome. DOOM
encondróm s. n., pl. encondroáme
encondroamele
ENCONDRÓM, encondroame, s. n. Tumoare, excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un os. – Din fr. enchondrome. DOOM
encondróm s. n., pl. encondroáme
encondroamelor
ENCONDRÓM, encondroame, s. n. Tumoare, excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un os. – Din fr. enchondrome. DOOM
encondróm s. n., pl. encondroáme
encondrom
ENCONDRÓM, encondroame, s. n. Tumoare, excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un os. – Din fr. enchondrome. DOOM
encondróm s. n., pl. encondroáme
encondromul
ENCONDRÓM, encondroame, s. n. Tumoare, excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un os. – Din fr. enchondrome. DOOM
encondróm s. n., pl. encondroáme
encondromului
ENCONDRÓM, encondroame, s. n. Tumoare, excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un os. – Din fr. enchondrome. DOOM
encondróm s. n., pl. encondroáme
encrin
ENCRÍN s.m. (Geol.) Gen de echinoderme fosile din triasic; crin-de-mare. / < fr. encrine, cf. gr. en – în, krinon – crin].
encrini
ENCRÍN s.m. (Geol.) Gen de echinoderme fosile din triasic; crin-de-mare. / < fr. encrine, cf. gr. en – în, krinon – crin].
encrinii
ENCRÍN s.m. (Geol.) Gen de echinoderme fosile din triasic; crin-de-mare. / < fr. encrine, cf. gr. en – în, krinon – crin].
encrinilor
ENCRÍN s.m. (Geol.) Gen de echinoderme fosile din triasic; crin-de-mare. / < fr. encrine, cf. gr. en – în, krinon – crin].
encrinul
ENCRÍN s.m. (Geol.) Gen de echinoderme fosile din triasic; crin-de-mare. / < fr. encrine, cf. gr. en – în, krinon – crin].
encrinului
ENCRÍN s.m. (Geol.) Gen de echinoderme fosile din triasic; crin-de-mare. / < fr. encrine, cf. gr. en – în, krinon – crin].
endartera
ENDARTÉRĂ s.f. (Anat.) Tunica internă a arterelor. [< fr. endartère, cf. gr. endon – înăuntru, arteria – arteră].
endartere
ENDARTÉRĂ s.f. (Anat.) Tunica internă a arterelor. [< fr. endartère, cf. gr. endon – înăuntru, arteria – arteră].
endarterei
ENDARTÉRĂ s.f. (Anat.) Tunica internă a arterelor. [< fr. endartère, cf. gr. endon – înăuntru, arteria – arteră].
endarterele
ENDARTÉRĂ s.f. (Anat.) Tunica internă a arterelor. [< fr. endartère, cf. gr. endon – înăuntru, arteria – arteră].
endarterelor
ENDARTÉRĂ s.f. (Anat.) Tunica internă a arterelor. [< fr. endartère, cf. gr. endon – înăuntru, arteria – arteră].
endarteriectomie
ENDARTERIECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a tunicii interne a unei artere. [Pron. -ri-ec-, gen. -iei. / < fr. endartériectomie].
endarterita
ENDARTERÍTĂ, endarterite, s. f. Inflamație a arterei care poate produce obstruarea acesteia. – Din fr. endartérite. DOOM
!endarterítă (en-dar-/end-ar-) s. f., g.-d. art. endarterítei; pl. endarteríte
endarterite
ENDARTERÍTĂ, endarterite, s. f. Inflamație a arterei care poate produce obstruarea acesteia. – Din fr. endartérite. DOOM
!endarterítă (en-dar-/end-ar-) s. f., g.-d. art. endarterítei; pl. endarteríte
endarteritei
ENDARTERÍTĂ, endarterite, s. f. Inflamație a arterei care poate produce obstruarea acesteia. – Din fr. endartérite. DOOM
!endarterítă (en-dar-/end-ar-) s. f., g.-d. art. endarterítei; pl. endarteríte
endarteritele
ENDARTERÍTĂ, endarterite, s. f. Inflamație a arterei care poate produce obstruarea acesteia. – Din fr. endartérite. DOOM
!endarterítă (en-dar-/end-ar-) s. f., g.-d. art. endarterítei; pl. endarteríte
endarteritelor
ENDARTERÍTĂ, endarterite, s. f. Inflamație a arterei care poate produce obstruarea acesteia. – Din fr. endartérite. DOOM
!endarterítă (en-dar-/end-ar-) s. f., g.-d. art. endarterítei; pl. endarteríte
endeca
ENDECA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) unsprezece (ori)”. [< fr. hendeca-, cf. gr. hendeka].
endecagoane
ENDECAGÓN, endecagoane, s. n. Poligon cu unsprezece laturi (și tot atâtea unghiuri). – Din fr. (h)endécagone. DOOM
endecagón s. n., pl. endecagoáne
endecagoanele
ENDECAGÓN, endecagoane, s. n. Poligon cu unsprezece laturi (și tot atâtea unghiuri). – Din fr. (h)endécagone. DOOM
endecagón s. n., pl. endecagoáne
endecagoanelor
ENDECAGÓN, endecagoane, s. n. Poligon cu unsprezece laturi (și tot atâtea unghiuri). – Din fr. (h)endécagone. DOOM
endecagón s. n., pl. endecagoáne
endecagon
ENDECAGÓN, endecagoane, s. n. Poligon cu unsprezece laturi (și tot atâtea unghiuri). – Din fr. (h)endécagone. DOOM
endecagón s. n., pl. endecagoáne
endecagonul
ENDECAGÓN, endecagoane, s. n. Poligon cu unsprezece laturi (și tot atâtea unghiuri). – Din fr. (h)endécagone. DOOM
endecagón s. n., pl. endecagoáne
endecagonului
ENDECAGÓN, endecagoane, s. n. Poligon cu unsprezece laturi (și tot atâtea unghiuri). – Din fr. (h)endécagone. DOOM
endecagón s. n., pl. endecagoáne
endecasilab
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilab
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilaba
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabe
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabei
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabele
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabelor
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabi
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabi
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabic
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabica
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabice
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabicei
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabicele
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabicelor
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabici
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabicii
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabicilor
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabicul
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabicului
ENDECASILÁBIC, endecasilabice, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabique. DOOM
!endecasilábic (vers ~) adj. m.; pl. f. endecasilábice
endecasilabii
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabii
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabilor
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabilor
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabul
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabul
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabului
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endecasilabului
ENDECASILÁB, endecasilabi, s. m. Vers care are unsprezece silabe. – Din fr. (h)endécasyllabe, lat. hendecasillabus. DOOM
endecasiláb s. m., pl. endecasilábi
endemia
ENDEMÍE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice semnalate o perioadă îndelungată de timp. – Din fr. endémie. DOOM
endemíe s. f., art. endemía, g.-d. art. endemíei; pl. endemíi, art. endemíile
endemic
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemica
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemice
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemicei
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemicele
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemicelor
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemici
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemicii
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemicilor
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemicitate
ENDEMICITÁTE s. f. (Biol.) Caracter endemic; endemism. – Din fr. endémicité, engl. endemicity.
endemicitatea
ENDEMICITÁTE s. f. (Biol.) Caracter endemic; endemism. – Din fr. endémicité, engl. endemicity.
endemicități
ENDEMICITÁTE s. f. (Biol.) Caracter endemic; endemism. – Din fr. endémicité, engl. endemicity.
endemicității
ENDEMICITÁTE s. f. (Biol.) Caracter endemic; endemism. – Din fr. endémicité, engl. endemicity.
endemicul
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemicului
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite regiuni. – Din fr. endémique. DOOM
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice
endemie
ENDEMÍE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice semnalate o perioadă îndelungată de timp. – Din fr. endémie. DOOM
endemíe s. f., art. endemía, g.-d. art. endemíei; pl. endemíi, art. endemíile
endemiei
ENDEMÍE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice semnalate o perioadă îndelungată de timp. – Din fr. endémie. DOOM
endemíe s. f., art. endemía, g.-d. art. endemíei; pl. endemíi, art. endemíile
endemii
ENDEMÍE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice semnalate o perioadă îndelungată de timp. – Din fr. endémie. DOOM
endemíe s. f., art. endemía, g.-d. art. endemíei; pl. endemíi, art. endemíile
endemiile
ENDEMÍE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice semnalate o perioadă îndelungată de timp. – Din fr. endémie. DOOM
endemíe s. f., art. endemía, g.-d. art. endemíei; pl. endemíi, art. endemíile
endemiilor
ENDEMÍE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice semnalate o perioadă îndelungată de timp. – Din fr. endémie. DOOM
endemíe s. f., art. endemía, g.-d. art. endemíei; pl. endemíi, art. endemíile
endemism
ENDEMÍSM s. n. (Biol.) Fenomen constând în existența unor specii, genuri, familii exclusiv pe un teritoriu determinat, relativ limitat. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism. DOOM
*endemísm s. n.
endemismul
ENDEMÍSM s. n. (Biol.) Fenomen constând în existența unor specii, genuri, familii exclusiv pe un teritoriu determinat, relativ limitat. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism. DOOM
*endemísm s. n.
endemismului
ENDEMÍSM s. n. (Biol.) Fenomen constând în existența unor specii, genuri, familii exclusiv pe un teritoriu determinat, relativ limitat. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism. DOOM
*endemísm s. n.
endemoepidemic
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemica
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemice
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemicei
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemicele
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemicelor
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemici
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemicii
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemicilor
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemicul
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endemoepidemicului
ENDEMOEPIDÉMIC, -Ă, endemoepidemici, -ce, adj. Care se referă la boli infecțioase prezente în mod endemic într-o populație, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic. DOOM
endemoepidémic adj. m., pl. endemoepidémici; f. endemoepidémică, pl. endemoepidémice
endimion
Endimion = Endymion.
endivia
ANDÍVĂ, andive, s. f. Plantă erbacee din ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se pregătesc salate; cicoare-de-grădină (Cichorium endivia) – Din fr. endive.
endo
ENDO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înăuntru”. [< fr., it. endo-, cf. gr. endon].
endoblast
ENDOBLÁST s. n. (Biol.) Endoderm. – Din fr. endoblaste, engl. endoblast.
endoblastic
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblastica
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblastice
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblasticei
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblasticele
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblasticelor
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblastici
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblasticii
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblasticilor
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblasticul
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endoblasticului
ENDOBLÁSTIC, -Ă adj. (Biol.) Al endoblastului. [< fr. endoblastique].
endocard
ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din fr. endocarde. DOOM
endocárd s. n., pl. endocárduri
endocardic
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardica
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardice
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardicei
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardicele
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardicelor
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardici
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardicii
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardicilor
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardicul
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardicului
ENDOCÁRDIC, -Ă, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endocard. – Cf. fr. endocarditique.
endocardita
ENDOCARDÍTĂ, endocardite, s. f. Boală care constă în inflamarea endocardului cauzată de unii agenți patogeni. – Din fr. endocardite. DOOM
endocardítă s. f., g.-d. art. endocardítei; pl. endocardíte
endocardite
ENDOCARDÍTĂ, endocardite, s. f. Boală care constă în inflamarea endocardului cauzată de unii agenți patogeni. – Din fr. endocardite. DOOM
endocardítă s. f., g.-d. art. endocardítei; pl. endocardíte
endocarditei
ENDOCARDÍTĂ, endocardite, s. f. Boală care constă în inflamarea endocardului cauzată de unii agenți patogeni. – Din fr. endocardite. DOOM
endocardítă s. f., g.-d. art. endocardítei; pl. endocardíte
endocarditele
ENDOCARDÍTĂ, endocardite, s. f. Boală care constă în inflamarea endocardului cauzată de unii agenți patogeni. – Din fr. endocardite. DOOM
endocardítă s. f., g.-d. art. endocardítei; pl. endocardíte
endocarditelor
ENDOCARDÍTĂ, endocardite, s. f. Boală care constă în inflamarea endocardului cauzată de unii agenți patogeni. – Din fr. endocardite. DOOM
endocardítă s. f., g.-d. art. endocardítei; pl. endocardíte
endocardul
ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din fr. endocarde. DOOM
endocárd s. n., pl. endocárduri
endocardului
ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din fr. endocarde. DOOM
endocárd s. n., pl. endocárduri
endocarduri
ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din fr. endocarde. DOOM
endocárd s. n., pl. endocárduri
endocardurile
ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din fr. endocarde. DOOM
endocárd s. n., pl. endocárduri
endocardurilor
ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din fr. endocarde. DOOM
endocárd s. n., pl. endocárduri
endocarp
ENDOCÁRP, endocarpuri, s. n. Stratul intern al pericarpului care protejează sămânța unor fructe. – Din fr. endocarpe. DOOM
endocárp s. n., pl. endocárpuri
endocarpul
ENDOCÁRP, endocarpuri, s. n. Stratul intern al pericarpului care protejează sămânța unor fructe. – Din fr. endocarpe. DOOM
endocárp s. n., pl. endocárpuri
endocarpului
ENDOCÁRP, endocarpuri, s. n. Stratul intern al pericarpului care protejează sămânța unor fructe. – Din fr. endocarpe. DOOM
endocárp s. n., pl. endocárpuri
endocarpuri
ENDOCÁRP, endocarpuri, s. n. Stratul intern al pericarpului care protejează sămânța unor fructe. – Din fr. endocarpe. DOOM
endocárp s. n., pl. endocárpuri
endocarpurile
ENDOCÁRP, endocarpuri, s. n. Stratul intern al pericarpului care protejează sămânța unor fructe. – Din fr. endocarpe. DOOM
endocárp s. n., pl. endocárpuri
endocarpurilor
ENDOCÁRP, endocarpuri, s. n. Stratul intern al pericarpului care protejează sămânța unor fructe. – Din fr. endocarpe. DOOM
endocárp s. n., pl. endocárpuri
endocarst
ENDOCÁRST s.n. Totalitatea proceselor și formelor carstice care se dezvoltă în interiorul masivelor calcaroase. [Cf. germ. Endokarst].
endocarstul
ENDOCÁRST s.n. Totalitatea proceselor și formelor carstice care se dezvoltă în interiorul masivelor calcaroase. [Cf. germ. Endokarst].
endocarstului
ENDOCÁRST s.n. Totalitatea proceselor și formelor carstice care se dezvoltă în interiorul masivelor calcaroase. [Cf. germ. Endokarst].
endocervicită
ENDOCERVICÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei colului uterin. [< fr. endocervicite].
endocranian
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocraniana
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranianul
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranianului
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocraniene
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranienei
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranienele
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranienelor
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranieni
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranienii
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranienilor
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. Din interiorul cutiei craniene; al endocraniului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. endocrânien].
endocranii
ENDOCRÁNIU, endocranii, s. n. Fața internă a cutiei craniene. – Din fr. endocrâne (după craniu). DOOM
endocrániu [niu pron. niu] (-do-cra-) s. n., art. endocrániul; pl. endocránii, art. endocrániile (-ni-i-)
endocraniile
ENDOCRÁNIU, endocranii, s. n. Fața internă a cutiei craniene. – Din fr. endocrâne (după craniu). DOOM
endocrániu [niu pron. niu] (-do-cra-) s. n., art. endocrániul; pl. endocránii, art. endocrániile (-ni-i-)
endocraniilor
ENDOCRÁNIU, endocranii, s. n. Fața internă a cutiei craniene. – Din fr. endocrâne (după craniu). DOOM
endocrániu [niu pron. niu] (-do-cra-) s. n., art. endocrániul; pl. endocránii, art. endocrániile (-ni-i-)
endocraniu
ENDOCRÁNIU, endocranii, s. n. Fața internă a cutiei craniene. – Din fr. endocrâne (după craniu). DOOM
endocrániu [niu pron. niu] (-do-cra-) s. n., art. endocrániul; pl. endocránii, art. endocrániile (-ni-i-)
endocraniul
ENDOCRÁNIU, endocranii, s. n. Fața internă a cutiei craniene. – Din fr. endocrâne (după craniu). DOOM
endocrániu [niu pron. niu] (-do-cra-) s. n., art. endocrániul; pl. endocránii, art. endocrániile (-ni-i-)
endocraniului
ENDOCRÁNIU, endocranii, s. n. Fața internă a cutiei craniene. – Din fr. endocrâne (după craniu). DOOM
endocrániu [niu pron. niu] (-do-cra-) s. n., art. endocrániul; pl. endocránii, art. endocrániile (-ni-i-)
endocrin
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrina
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrine
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrinei
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrinele
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrinelor
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrini
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrinia
ENDOCRINÍE s.f. (Med.) Stare patologică cauzată de deranjarea secreției endocrine. [< fr. endocrinie].
endocrinian
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocriniana
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinianul
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinianului
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinie
ENDOCRINÍE s.f. (Med.) Stare patologică cauzată de deranjarea secreției endocrine. [< fr. endocrinie].
endocriniei
ENDOCRINÍE s.f. (Med.) Stare patologică cauzată de deranjarea secreției endocrine. [< fr. endocrinie].
endocriniene
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinienei
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinienele
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinienelor
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinieni
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinienii
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinienilor
ENDOCRINIÁN, -Ă adj. De natură endocrină, referitor la glandele endocrine; endocrin. [Pron. -ni-an, pl. ieni, -iene. / < fr. endocrinien].
endocrinii
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrinii
ENDOCRINÍE s.f. (Med.) Stare patologică cauzată de deranjarea secreției endocrine. [< fr. endocrinie].
endocrinilor
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrinolog
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologa
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologe
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologei
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologele
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologelor
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologi
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologia
ENDOCRINOLOGÍE, s. f. Ramură a biologiei și a medicinii care studiază hormonii, glandele și țesuturile cu secreție internă și funcțiile lor, aflate în condiții normale sau patologice. – Din fr. endocrinologie. DOOM
endocrinologíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinología, g.-d. endocrinologíi, art. endocrinologíei
endocrinologic
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologica
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologice
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologicei
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologicele
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologicelor
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologici
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologicii
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologicilor
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologicul
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologicului
ENDOCRINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la endocrinologie. [< fr. endocrinologique].
endocrinologie
ENDOCRINOLOGÍE, s. f. Ramură a biologiei și a medicinii care studiază hormonii, glandele și țesuturile cu secreție internă și funcțiile lor, aflate în condiții normale sau patologice. – Din fr. endocrinologie. DOOM
endocrinologíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinología, g.-d. endocrinologíi, art. endocrinologíei
endocrinologiei
ENDOCRINOLOGÍE, s. f. Ramură a biologiei și a medicinii care studiază hormonii, glandele și țesuturile cu secreție internă și funcțiile lor, aflate în condiții normale sau patologice. – Din fr. endocrinologie. DOOM
endocrinologíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinología, g.-d. endocrinologíi, art. endocrinologíei
endocrinologii
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologii
ENDOCRINOLOGÍE, s. f. Ramură a biologiei și a medicinii care studiază hormonii, glandele și țesuturile cu secreție internă și funcțiile lor, aflate în condiții normale sau patologice. – Din fr. endocrinologie. DOOM
endocrinologíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinología, g.-d. endocrinologíi, art. endocrinologíei
endocrinologilor
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologul
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinologului
ENDOCRINOLÓG, -Ă, endocrinologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în endocrinologie. – Din endocrinologie (după bacteriologie – bacteriolog). DOOM
endocrinológă (rar) (-do-cri-) s. f., g.-d. art. endocrinológei; pl. endocrinológe
endocrinopatie
ENDOCRINOPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune datorită disfuncției unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. endocrinopathie].
endocrinoterapia
ENDOCRINOTERAPÍE s. f. Tratament medical făcut cu substanțe extrase din glandele endocrine. – Din fr. endocrinothérapie. DOOM
endocrinoterapíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinoterapía, g.-d. endocrinoterapíi, art. endocrinoterapíei
endocrinoterapie
ENDOCRINOTERAPÍE s. f. Tratament medical făcut cu substanțe extrase din glandele endocrine. – Din fr. endocrinothérapie. DOOM
endocrinoterapíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinoterapía, g.-d. endocrinoterapíi, art. endocrinoterapíei
endocrinoterapiei
ENDOCRINOTERAPÍE s. f. Tratament medical făcut cu substanțe extrase din glandele endocrine. – Din fr. endocrinothérapie. DOOM
endocrinoterapíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinoterapía, g.-d. endocrinoterapíi, art. endocrinoterapíei
endocrinoterapii
ENDOCRINOTERAPÍE s. f. Tratament medical făcut cu substanțe extrase din glandele endocrine. – Din fr. endocrinothérapie. DOOM
endocrinoterapíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinoterapía, g.-d. endocrinoterapíi, art. endocrinoterapíei
endocrinoterapiile
ENDOCRINOTERAPÍE s. f. Tratament medical făcut cu substanțe extrase din glandele endocrine. – Din fr. endocrinothérapie. DOOM
endocrinoterapíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinoterapía, g.-d. endocrinoterapíi, art. endocrinoterapíei
endocrinoterapiilor
ENDOCRINOTERAPÍE s. f. Tratament medical făcut cu substanțe extrase din glandele endocrine. – Din fr. endocrinothérapie. DOOM
endocrinoterapíe (-do-cri-) s. f., art. endocrinoterapía, g.-d. endocrinoterapíi, art. endocrinoterapíei
endocrinul
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endocrinului
ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. DOOM
endocrín (-do-crin) adj. m., pl. endocríni; f. endocrínă, pl. endocríne
endoderm
ENDODÉRM, endoderme, s. n. 1. Foița interioară a embrionului animalelor superioare, din care provin tubul digestiv și glandele anexe. 2. Strat unicelular interior al peretului corpului la celenterate. 3. (Biol.) Strat celular intern al scoarței tulpinii și rădăcinii, lipsit de spații intercelulare. – Din fr. endoderme. DOOM
endodérm s. n., pl. endodérme
endoderme
ENDODÉRM, endoderme, s. n. 1. Foița interioară a embrionului animalelor superioare, din care provin tubul digestiv și glandele anexe. 2. Strat unicelular interior al peretului corpului la celenterate. 3. (Biol.) Strat celular intern al scoarței tulpinii și rădăcinii, lipsit de spații intercelulare. – Din fr. endoderme. DOOM
endodérm s. n., pl. endodérme
endodermele
ENDODÉRM, endoderme, s. n. 1. Foița interioară a embrionului animalelor superioare, din care provin tubul digestiv și glandele anexe. 2. Strat unicelular interior al peretului corpului la celenterate. 3. (Biol.) Strat celular intern al scoarței tulpinii și rădăcinii, lipsit de spații intercelulare. – Din fr. endoderme. DOOM
endodérm s. n., pl. endodérme
endodermelor
ENDODÉRM, endoderme, s. n. 1. Foița interioară a embrionului animalelor superioare, din care provin tubul digestiv și glandele anexe. 2. Strat unicelular interior al peretului corpului la celenterate. 3. (Biol.) Strat celular intern al scoarței tulpinii și rădăcinii, lipsit de spații intercelulare. – Din fr. endoderme. DOOM
endodérm s. n., pl. endodérme
endodermic
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermica
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermice
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermicei
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermicele
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermicelor
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermici
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermicii
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermicilor
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermicul
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermicului
ENDODÉRMIC, -Ă, endodermici, -ce, adj. Care ține de endoderm, referitor la endoderm. – Din fr. endodermique. DOOM
endodérmic adj. m., pl. endodérmici; f. endodérmică, pl. endodérmice
endodermul
ENDODÉRM, endoderme, s. n. 1. Foița interioară a embrionului animalelor superioare, din care provin tubul digestiv și glandele anexe. 2. Strat unicelular interior al peretului corpului la celenterate. 3. (Biol.) Strat celular intern al scoarței tulpinii și rădăcinii, lipsit de spații intercelulare. – Din fr. endoderme. DOOM
endodérm s. n., pl. endodérme
endodermului
ENDODÉRM, endoderme, s. n. 1. Foița interioară a embrionului animalelor superioare, din care provin tubul digestiv și glandele anexe. 2. Strat unicelular interior al peretului corpului la celenterate. 3. (Biol.) Strat celular intern al scoarței tulpinii și rădăcinii, lipsit de spații intercelulare. – Din fr. endoderme. DOOM
endodérm s. n., pl. endodérme
endodiascop
ENDODIASCÓP s.n. Tub de raze roentgen, folosit pentru efectuarea de radiografii interne prin introducerea într-o cavitate a corpului. [Pron. -di-as-, pl. -coape. / < fr. endodiascope].
endodiascopie
ENDODIASCOPÍE s.f. Examinare a cavităților corpului cu ajutorul endodiascopului. [Pron. -di-a-. / < fr. endodiascopie, cf. gr. endon – înăuntru, dia – prin, skopein – a privi].
endoecia
ENDOECÍE s.f. (Biol.) Folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. [Pron. -do-e-, gen. -iei. / cf. gr. endon – înăuntru, oikos – casă]. DOOM
endoecíe s. f., art. endoecía, g.-d. endoecíi, art. endoecíei
endoecie
ENDOECÍE s.f. (Biol.) Folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. [Pron. -do-e-, gen. -iei. / cf. gr. endon – înăuntru, oikos – casă]. DOOM
endoecíe s. f., art. endoecía, g.-d. endoecíi, art. endoecíei
endoeciei
ENDOECÍE s.f. (Biol.) Folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. [Pron. -do-e-, gen. -iei. / cf. gr. endon – înăuntru, oikos – casă]. DOOM
endoecíe s. f., art. endoecía, g.-d. endoecíi, art. endoecíei
endoecii
ENDOECÍE s.f. (Biol.) Folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. [Pron. -do-e-, gen. -iei. / cf. gr. endon – înăuntru, oikos – casă]. DOOM
endoecíe s. f., art. endoecía, g.-d. endoecíi, art. endoecíei
endoenzima
ENDOENZÍMĂ, endoenzime, s. f. Enzimă intracelulară a cărei eliberare nu are loc decât după distrugerea mecanică a celulelor. [Pr.: -do-en-] – Din fr. endoenzyme. DOOM
endoenzímă s. f., g.-d. art. endoenzímei; pl. endoenzíme
endoenzime
ENDOENZÍMĂ, endoenzime, s. f. Enzimă intracelulară a cărei eliberare nu are loc decât după distrugerea mecanică a celulelor. [Pr.: -do-en-] – Din fr. endoenzyme. DOOM
endoenzímă s. f., g.-d. art. endoenzímei; pl. endoenzíme
endoenzimei
ENDOENZÍMĂ, endoenzime, s. f. Enzimă intracelulară a cărei eliberare nu are loc decât după distrugerea mecanică a celulelor. [Pr.: -do-en-] – Din fr. endoenzyme. DOOM
endoenzímă s. f., g.-d. art. endoenzímei; pl. endoenzíme
endoenzimele
ENDOENZÍMĂ, endoenzime, s. f. Enzimă intracelulară a cărei eliberare nu are loc decât după distrugerea mecanică a celulelor. [Pr.: -do-en-] – Din fr. endoenzyme. DOOM
endoenzímă s. f., g.-d. art. endoenzímei; pl. endoenzíme
endoenzimelor
ENDOENZÍMĂ, endoenzime, s. f. Enzimă intracelulară a cărei eliberare nu are loc decât după distrugerea mecanică a celulelor. [Pr.: -do-en-] – Din fr. endoenzyme. DOOM
endoenzímă s. f., g.-d. art. endoenzímei; pl. endoenzíme
endoestezia
ENDOESTEZÍE s. f. Sentiment, sensibilitate interioară. [Pr.: -do-es-] – Din fr. endoesthésie. DOOM
endoestezíe s. f., art. endoestezía, g.-d. endoestezíi, art. endoestezíei
endoestezie
ENDOESTEZÍE s. f. Sentiment, sensibilitate interioară. [Pr.: -do-es-] – Din fr. endoesthésie. DOOM
endoestezíe s. f., art. endoestezía, g.-d. endoestezíi, art. endoestezíei
endoesteziei
ENDOESTEZÍE s. f. Sentiment, sensibilitate interioară. [Pr.: -do-es-] – Din fr. endoesthésie. DOOM
endoestezíe s. f., art. endoestezía, g.-d. endoestezíi, art. endoestezíei
endoestezii
ENDOESTEZÍE s. f. Sentiment, sensibilitate interioară. [Pr.: -do-es-] – Din fr. endoesthésie. DOOM
endoestezíe s. f., art. endoestezía, g.-d. endoestezíi, art. endoestezíei
endoesteziile
ENDOESTEZÍE s. f. Sentiment, sensibilitate interioară. [Pr.: -do-es-] – Din fr. endoesthésie. DOOM
endoestezíe s. f., art. endoestezía, g.-d. endoestezíi, art. endoestezíei
endoesteziilor
ENDOESTEZÍE s. f. Sentiment, sensibilitate interioară. [Pr.: -do-es-] – Din fr. endoesthésie. DOOM
endoestezíe s. f., art. endoestezía, g.-d. endoestezíi, art. endoestezíei
endofazie
ENDOFAZÍE s. f. (Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. – Din fr. endophasie.
endofit
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofita
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofite
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofitei
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofitele
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofitelor
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofitul
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofitului
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofiți
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofiții
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endofiților
ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă].
endoflebită
ENDOFLEBÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii interne a venelor. [< fr. endophlébite].
endogam
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogama
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogame
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogamei
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogamele
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogamelor
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogami
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogamia
ENDOGAMÍE s. f. 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în interiorul unei comunități sau al unui grup social, practicată la unele populații primitive. 2. (Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. – Din fr. endogamie. DOOM
endogamíe s. f., art. endogamía, g.-d. endogamíi, art. endogamíei
endogamie
ENDOGAMÍE s. f. 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în interiorul unei comunități sau al unui grup social, practicată la unele populații primitive. 2. (Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. – Din fr. endogamie. DOOM
endogamíe s. f., art. endogamía, g.-d. endogamíi, art. endogamíei
endogamiei
ENDOGAMÍE s. f. 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în interiorul unei comunități sau al unui grup social, practicată la unele populații primitive. 2. (Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. – Din fr. endogamie. DOOM
endogamíe s. f., art. endogamía, g.-d. endogamíi, art. endogamíei
endogamii
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogamii
ENDOGAMÍE s. f. 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în interiorul unei comunități sau al unui grup social, practicată la unele populații primitive. 2. (Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. – Din fr. endogamie. DOOM
endogamíe s. f., art. endogamía, g.-d. endogamíi, art. endogamíei
endogamilor
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogamul
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogamului
ENDOGÁM, -Ă adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
endogen
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogena
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogene
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogenei
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogenele
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogenelor
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogeneza
ENDOGENÉZĂ s. f. Producere a celulelor în interiorul altor celule. – Din fr. endogenèse. DOOM
endogenéză s. f., g.-d. art. endogenézei
endogeneze
ENDOGENÉZĂ s. f. Producere a celulelor în interiorul altor celule. – Din fr. endogenèse. DOOM
endogenéză s. f., g.-d. art. endogenézei
endogenezei
ENDOGENÉZĂ s. f. Producere a celulelor în interiorul altor celule. – Din fr. endogenèse. DOOM
endogenéză s. f., g.-d. art. endogenézei
endogenezele
ENDOGENÉZĂ s. f. Producere a celulelor în interiorul altor celule. – Din fr. endogenèse. DOOM
endogenéză s. f., g.-d. art. endogenézei
endogenezelor
ENDOGENÉZĂ s. f. Producere a celulelor în interiorul altor celule. – Din fr. endogenèse. DOOM
endogenéză s. f., g.-d. art. endogenézei
endogeni
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogenii
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogenilor
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogenul
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endogenului
ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul Pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorează unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. DOOM
endogén adj. m., pl. endogéni; f. endogénă, pl. endogéne
endolimfa
ENDOLÍMFĂ s. f. Lichid care se află în labirintul urechii interne. – Din fr. endolymphe. DOOM
endolímfă s. f., g.-d. art. endolímfei
endolimfe
ENDOLÍMFĂ s. f. Lichid care se află în labirintul urechii interne. – Din fr. endolymphe. DOOM
endolímfă s. f., g.-d. art. endolímfei
endolimfei
ENDOLÍMFĂ s. f. Lichid care se află în labirintul urechii interne. – Din fr. endolymphe. DOOM
endolímfă s. f., g.-d. art. endolímfei
endometre
ENDOMÉTRU, endometre, s. n. (Anat.) Mucoasă uterină. – Din fr. endomètre, engl. endometrium. DOOM
!endométru (-me-tru) s. n., art. endométrul; pl. endométre
endometrele
ENDOMÉTRU, endometre, s. n. (Anat.) Mucoasă uterină. – Din fr. endomètre, engl. endometrium. DOOM
!endométru (-me-tru) s. n., art. endométrul; pl. endométre
endometrelor
ENDOMÉTRU, endometre, s. n. (Anat.) Mucoasă uterină. – Din fr. endomètre, engl. endometrium. DOOM
!endométru (-me-tru) s. n., art. endométrul; pl. endométre
endometrial
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometriala
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometriale
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometrialei
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometrialele
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometrialelor
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometriali
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometrialii
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometrialilor
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometrialul
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometrialului
ENDOMETRIÁL, -Ă adj. Referitor la endometru, al endometrului. [Pron. -tri-al. / < fr. endométrial].
endometriom
ENDOMETRIÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă constituită din elemente epiteliale, care se dezvoltă în țesuturi mai îndepărtate de uter. [Pron. -tri-om, pl. -oame. / < fr. endométriome].
endometrioză
ENDOMETRIÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune caracterizată prin dezvoltarea de endometrioame. [Pron. -tri-o-. / < fr. endométriose].
endometrita
ENDOMETRÍTĂ, endometrite, s. f. (Med.) Inflamație a mucoasei uterine. – Din fr. endométrite. DOOM
endometrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. endometrítei; pl. endometríte
endometrite
ENDOMETRÍTĂ, endometrite, s. f. (Med.) Inflamație a mucoasei uterine. – Din fr. endométrite. DOOM
endometrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. endometrítei; pl. endometríte
endometritei
ENDOMETRÍTĂ, endometrite, s. f. (Med.) Inflamație a mucoasei uterine. – Din fr. endométrite. DOOM
endometrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. endometrítei; pl. endometríte
endometritele
ENDOMETRÍTĂ, endometrite, s. f. (Med.) Inflamație a mucoasei uterine. – Din fr. endométrite. DOOM
endometrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. endometrítei; pl. endometríte
endometritelor
ENDOMETRÍTĂ, endometrite, s. f. (Med.) Inflamație a mucoasei uterine. – Din fr. endométrite. DOOM
endometrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. endometrítei; pl. endometríte
endometru
ENDOMÉTRU, endometre, s. n. (Anat.) Mucoasă uterină. – Din fr. endomètre, engl. endometrium. DOOM
!endométru (-me-tru) s. n., art. endométrul; pl. endométre
endometrul
ENDOMÉTRU, endometre, s. n. (Anat.) Mucoasă uterină. – Din fr. endomètre, engl. endometrium. DOOM
!endométru (-me-tru) s. n., art. endométrul; pl. endométre
endometrului
ENDOMÉTRU, endometre, s. n. (Anat.) Mucoasă uterină. – Din fr. endomètre, engl. endometrium. DOOM
!endométru (-me-tru) s. n., art. endométrul; pl. endométre
endomitoza
ENDOMITÓZĂ, endomitoze, s. f. (Biol.) Formă a mitozei în care multiplicarea cromozomilor nu este însoțită de diviziunea nucleului. – Din engl. endomitosis.
endomitoze
ENDOMITÓZĂ, endomitoze, s. f. (Biol.) Formă a mitozei în care multiplicarea cromozomilor nu este însoțită de diviziunea nucleului. – Din engl. endomitosis.
endomitozei
ENDOMITÓZĂ, endomitoze, s. f. (Biol.) Formă a mitozei în care multiplicarea cromozomilor nu este însoțită de diviziunea nucleului. – Din engl. endomitosis.
endomitozele
ENDOMITÓZĂ, endomitoze, s. f. (Biol.) Formă a mitozei în care multiplicarea cromozomilor nu este însoțită de diviziunea nucleului. – Din engl. endomitosis.
endomitozelor
ENDOMITÓZĂ, endomitoze, s. f. (Biol.) Formă a mitozei în care multiplicarea cromozomilor nu este însoțită de diviziunea nucleului. – Din engl. endomitosis.
endomorfism
ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme. DOOM
endomorfísm s. n.
endomorfismul
ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme. DOOM
endomorfísm s. n.
endomorfismului
ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme. DOOM
endomorfísm s. n.
endonazal
ENDONAZÁL, -Ă, endonazali, -e, adj. (Anat.) Al mucoasei nazale; referitor la interiorul nasului. – Din fr. endonasal.
endonefrită
ENDONEFRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei bazinetului. [< fr. endonéphrite].
endoparazit
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazit
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazita
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazita
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazite
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazite
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitei
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitei
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitele
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitele
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitelor
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitelor
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitul
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitul
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitului
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparazitului
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparaziți
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparaziți
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparaziții
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparaziții
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparaziților
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endoparaziților
ENDOPARAZÍT, -Ă, endoparaziți, -te, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă în interiorul țesuturilor plantei-gazdă, provocând boli grave. 2. S. m. și f., adj. (Animal) care trăiește ca parazit în organele interne ale corpului omenesc și al animalelor. – Din fr. endoparasite. DOOM
endoparazít adj. m., s. m., pl. endoparazíți; adj. f., s. f. endoparazítă, pl. endoparazíte
endopericardită
ENDOPERICARDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a pericardului. [< fr. endopéricardite].
endoplasma
ENDOPLÁSMĂ s. f. Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare, înconjurată de ectoplasmă. – Din fr. endoplasme. DOOM
endoplásmă (parte a celulei) (-do-plas-) s. f., g.-d. art. endoplásmei
endoplasmatic
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmatica
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmatice
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmaticei
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmaticele
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmaticelor
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmatici
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmaticii
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmaticilor
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmaticul
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasmaticului
ENDOPLASMÁTIC, -Ă, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. – Din fr. endoplasmatique.
endoplasme
ENDOPLÁSMĂ s. f. Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare, înconjurată de ectoplasmă. – Din fr. endoplasme. DOOM
endoplásmă (parte a celulei) (-do-plas-) s. f., g.-d. art. endoplásmei
endoplasmei
ENDOPLÁSMĂ s. f. Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare, înconjurată de ectoplasmă. – Din fr. endoplasme. DOOM
endoplásmă (parte a celulei) (-do-plas-) s. f., g.-d. art. endoplásmei
endoplasmele
ENDOPLÁSMĂ s. f. Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare, înconjurată de ectoplasmă. – Din fr. endoplasme. DOOM
endoplásmă (parte a celulei) (-do-plas-) s. f., g.-d. art. endoplásmei
endoplasmelor
ENDOPLÁSMĂ s. f. Partea internă sau centrală a celulei la organismele monocelulare, înconjurată de ectoplasmă. – Din fr. endoplasme. DOOM
endoplásmă (parte a celulei) (-do-plas-) s. f., g.-d. art. endoplásmei
endoplastă
ENDOPLÁSTĂ s. f. Masă protoplasmatică care formează nucleul celulei infuzorilor. – Din fr. endoplaste. DOOM
endoplástă (masă protoplasmatică) (-do-plas-) s. f., g.-d. art. endoplástei
endoreic
ENDOREÍC, -Ă, endoreici, -ce, adj. (Geogr.) Lipsit de scurgere. Regiune endoreică. [Pr.: -re-ic] – Din fr. endoréique. DOOM
endoréic (-re-ic) adj. m., pl. endoréici; f. endoréică, pl. endoréice
endoreism
ENDOREÍSM s.n. Caracterul, situația a ceea ce este endoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. endoréisme].
endoreismul
ENDOREÍSM s.n. Caracterul, situația a ceea ce este endoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. endoréisme].
endoreismului
ENDOREÍSM s.n. Caracterul, situația a ceea ce este endoreic. [Pron. -re-ism. / < fr. endoréisme].
endoschelet
ENDOSCHELÉT s. n. (Biol.) Schelet osos intern caracteristic vertebratelor. – Cf. engl. endoskeleton.
endoscoape
ENDOSCÓP, endoscoape, s. n. Aparat prevăzut cu sisteme optice și de iluminat cu care se face endoscopia. – Din fr. endoscope. DOOM
!endoscóp (-dos-cop/-do-scop) s. n., pl. endoscoápe
endoscoapele
ENDOSCÓP, endoscoape, s. n. Aparat prevăzut cu sisteme optice și de iluminat cu care se face endoscopia. – Din fr. endoscope. DOOM
!endoscóp (-dos-cop/-do-scop) s. n., pl. endoscoápe
endoscoapelor
ENDOSCÓP, endoscoape, s. n. Aparat prevăzut cu sisteme optice și de iluminat cu care se face endoscopia. – Din fr. endoscope. DOOM
!endoscóp (-dos-cop/-do-scop) s. n., pl. endoscoápe
endoscop
ENDOSCÓP, endoscoape, s. n. Aparat prevăzut cu sisteme optice și de iluminat cu care se face endoscopia. – Din fr. endoscope. DOOM
!endoscóp (-dos-cop/-do-scop) s. n., pl. endoscoápe
endoscopia
ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie. DOOM
!endoscopíe (-dos-co-/-do-sco-) s. f., art. endoscopía, g.-d. endoscopíi, art. endoscopíei
endoscopic
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopica
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopice
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopicei
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopicele
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopicelor
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopici
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopicii
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopicilor
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopicul
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopicului
ENDOSCÓPIC, -Ă, endoscopici, -ce, adj. (Med.) Referitor la endoscopie. – Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
endoscopie
ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie. DOOM
!endoscopíe (-dos-co-/-do-sco-) s. f., art. endoscopía, g.-d. endoscopíi, art. endoscopíei
endoscopiei
ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie. DOOM
!endoscopíe (-dos-co-/-do-sco-) s. f., art. endoscopía, g.-d. endoscopíi, art. endoscopíei
endoscopii
ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie. DOOM
!endoscopíe (-dos-co-/-do-sco-) s. f., art. endoscopía, g.-d. endoscopíi, art. endoscopíei
endoscopiile
ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie. DOOM
!endoscopíe (-dos-co-/-do-sco-) s. f., art. endoscopía, g.-d. endoscopíi, art. endoscopíei
endoscopiilor
ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie. DOOM
!endoscopíe (-dos-co-/-do-sco-) s. f., art. endoscopía, g.-d. endoscopíi, art. endoscopíei
endoscopul
ENDOSCÓP, endoscoape, s. n. Aparat prevăzut cu sisteme optice și de iluminat cu care se face endoscopia. – Din fr. endoscope. DOOM
!endoscóp (-dos-cop/-do-scop) s. n., pl. endoscoápe
endoscopului
ENDOSCÓP, endoscoape, s. n. Aparat prevăzut cu sisteme optice și de iluminat cu care se face endoscopia. – Din fr. endoscope. DOOM
!endoscóp (-dos-cop/-do-scop) s. n., pl. endoscoápe
endosmometru
ENDOSMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității fenomenului de endosmoză. [< fr. endosmomètre].
endosmotic
ENDOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la endosmoză. [< fr. endosmotique].
endosmoză
ENDOSMÓZĂ s. f. Pătrundere a unui fluid prin osmoză, în spațiul mărginit de o membrană semipermeabilă. – Din fr. endosmose. DOOM
!endosmóză (en-dos-/end-os-) s. f., g.-d. art. endosmózei
endosperm
ENDOSPÉRM, endosperme, s. n. Țesut vegetal situat în vecinătatea embrionului, în care se înmagazinează substanțele de rezervă necesare creșterii embrionului. – Din fr. endosperme, germ. Endosperm. DOOM
!endospérm (-dos-perm/-do-sperm) s. n., pl. endospérme
endosperme
ENDOSPÉRM, endosperme, s. n. Țesut vegetal situat în vecinătatea embrionului, în care se înmagazinează substanțele de rezervă necesare creșterii embrionului. – Din fr. endosperme, germ. Endosperm. DOOM
!endospérm (-dos-perm/-do-sperm) s. n., pl. endospérme
endospermele
ENDOSPÉRM, endosperme, s. n. Țesut vegetal situat în vecinătatea embrionului, în care se înmagazinează substanțele de rezervă necesare creșterii embrionului. – Din fr. endosperme, germ. Endosperm. DOOM
!endospérm (-dos-perm/-do-sperm) s. n., pl. endospérme
endospermelor
ENDOSPÉRM, endosperme, s. n. Țesut vegetal situat în vecinătatea embrionului, în care se înmagazinează substanțele de rezervă necesare creșterii embrionului. – Din fr. endosperme, germ. Endosperm. DOOM
!endospérm (-dos-perm/-do-sperm) s. n., pl. endospérme
endospermul
ENDOSPÉRM, endosperme, s. n. Țesut vegetal situat în vecinătatea embrionului, în care se înmagazinează substanțele de rezervă necesare creșterii embrionului. – Din fr. endosperme, germ. Endosperm. DOOM
!endospérm (-dos-perm/-do-sperm) s. n., pl. endospérme
endospermului
ENDOSPÉRM, endosperme, s. n. Țesut vegetal situat în vecinătatea embrionului, în care se înmagazinează substanțele de rezervă necesare creșterii embrionului. – Din fr. endosperme, germ. Endosperm. DOOM
!endospérm (-dos-perm/-do-sperm) s. n., pl. endospérme
endostetoscop
ENDOSTETOSCÓP s.n. Stetoscop pentru ascultarea inimii prin esofag. [< fr. endostéthoscope].
endotelial
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endoteliala
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endoteliale
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endotelialei
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endotelialele
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endotelialelor
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endoteliali
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endotelialii
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endotelialilor
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endotelialul
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endotelialului
ENDOTELIÁL, -Ă adj. Al endoteliului. [Pron. -li-al. / < fr. endothélial].
endotelii
ENDOTÉLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care căptușește o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium. DOOM
endotéliu [liu pron. liu] s. n., art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (-li-i-)
endoteliile
ENDOTÉLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care căptușește o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium. DOOM
endotéliu [liu pron. liu] s. n., art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (-li-i-)
endoteliilor
ENDOTÉLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care căptușește o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium. DOOM
endotéliu [liu pron. liu] s. n., art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (-li-i-)
endoteliom
ENDOTELIÓM s.n. (Med.) Tumoare malignă formată prin înmulțirea celulelor endoteliale. [Pron. -li-om, pl. -oame. / < fr. endothéliome].
endotelită
ENDOTELÍTĂ s.f. Inflamație a endoteliilor vasculare. [< fr. endothélite].
endoteliu
ENDOTÉLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care căptușește o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium. DOOM
endotéliu [liu pron. liu] s. n., art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (-li-i-)
endoteliul
ENDOTÉLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care căptușește o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium. DOOM
endotéliu [liu pron. liu] s. n., art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (-li-i-)
endoteliului
ENDOTÉLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care căptușește o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium. DOOM
endotéliu [liu pron. liu] s. n., art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (-li-i-)
endoterm
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endoterma
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endoterme
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotermei
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotermele
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotermelor
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotermi
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotermia
ENDOTERMÍE s. f. (Chim.) Reacție care se efectuează prin absorbție de căldură. – Din fr. endothermie. DOOM
endotermíe s. f., art. endotermía, g.-d. endotermíi, art. endotermíei
endotermic
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermica
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermice
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermicei
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermicele
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermicelor
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermici
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermicii
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermicilor
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermicul
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermicului
ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. DOOM
endotérmic adj. m., pl. endotérmici; f. endotérmică, pl. endotérmice
endotermie
ENDOTERMÍE s. f. (Chim.) Reacție care se efectuează prin absorbție de căldură. – Din fr. endothermie. DOOM
endotermíe s. f., art. endotermía, g.-d. endotermíi, art. endotermíei
endotermiei
ENDOTERMÍE s. f. (Chim.) Reacție care se efectuează prin absorbție de căldură. – Din fr. endothermie. DOOM
endotermíe s. f., art. endotermía, g.-d. endotermíi, art. endotermíei
endotermii
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotermii
ENDOTERMÍE s. f. (Chim.) Reacție care se efectuează prin absorbție de căldură. – Din fr. endothermie. DOOM
endotermíe s. f., art. endotermía, g.-d. endotermíi, art. endotermíei
endotermilor
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotermul
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotermului
ENDOTÉRM, -Ă, endotermi, -e, adj. Endotermic. – Din germ. endoterm. DOOM
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. endotérmă, pl. endotérme
endotim
ENDOTÍM, -Ă adj. Intern, privind baza sentimentală a tuturor trăirilor. [< germ. endothym].
endotoxina
ENDOTOXÍNĂ, endotoxine, s. f. Substanță toxică a cărei eliberare nu are loc decât odată cu dezintegrarea celulei în care se află. – Din fr. endotoxine. DOOM
endotoxínă s. f., g.-d. art. endotoxínei, pl. endotoxíne
endotoxine
ENDOTOXÍNĂ, endotoxine, s. f. Substanță toxică a cărei eliberare nu are loc decât odată cu dezintegrarea celulei în care se află. – Din fr. endotoxine. DOOM
endotoxínă s. f., g.-d. art. endotoxínei, pl. endotoxíne
endotoxinei
ENDOTOXÍNĂ, endotoxine, s. f. Substanță toxică a cărei eliberare nu are loc decât odată cu dezintegrarea celulei în care se află. – Din fr. endotoxine. DOOM
endotoxínă s. f., g.-d. art. endotoxínei, pl. endotoxíne
endotoxinele
ENDOTOXÍNĂ, endotoxine, s. f. Substanță toxică a cărei eliberare nu are loc decât odată cu dezintegrarea celulei în care se află. – Din fr. endotoxine. DOOM
endotoxínă s. f., g.-d. art. endotoxínei, pl. endotoxíne
endotoxinelor
ENDOTOXÍNĂ, endotoxine, s. f. Substanță toxică a cărei eliberare nu are loc decât odată cu dezintegrarea celulei în care se află. – Din fr. endotoxine. DOOM
endotoxínă s. f., g.-d. art. endotoxínei, pl. endotoxíne
endymion
Endymion, păstor de o rară frumusețe care l-a rugat pe Zeus să-l lase să doarmă veșnic, ca să rămînă pururea tînăr. Zeus i-a împlinit voia. Văzîndu-l dormind, Artemis (Luna) s-a îndrăgostit de frumosul păstor pe care a început să-l viziteze, noapte de noapte, coborînd din înaltul cerurilor. Din iubirea lor s-au născut cincizeci de fete.
enea
ENEA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nouă”. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéa-, cf. gr. ennea].
enea
Enea = Aeneas.
eneacord
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde. DOOM
eneacórd (-ne-a-) s. n.
eneacordul
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde. DOOM
eneacórd (-ne-a-) s. n.
eneacordului
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde. DOOM
eneacórd (-ne-a-) s. n.
eneacorduri
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde. DOOM
eneacórd (-ne-a-) s. n.
eneacordurile
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde. DOOM
eneacórd (-ne-a-) s. n.
eneacordurilor
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde. DOOM
eneacórd (-ne-a-) s. n.
eneada
ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade. DOOM
eneádă (rar) (grup de nouă obiecte) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. eneádei; pl. eneáde
eneade
ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade. DOOM
eneádă (rar) (grup de nouă obiecte) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. eneádei; pl. eneáde
eneadei
ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade. DOOM
eneádă (rar) (grup de nouă obiecte) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. eneádei; pl. eneáde
eneadele
ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade. DOOM
eneádă (rar) (grup de nouă obiecte) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. eneádei; pl. eneáde
eneadelor
ENEÁDĂ s. f. (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéade. DOOM
eneádă (rar) (grup de nouă obiecte) (-ne-a-) s. f., g.-d. art. eneádei; pl. eneáde
eneadul
Eneadul = Aeneades.
eneagoane
ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone. DOOM
eneagón (-ne-a-) s. n., pl. eneagoáne
eneagoanele
ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone. DOOM
eneagón (-ne-a-) s. n., pl. eneagoáne
eneagoanelor
ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone. DOOM
eneagón (-ne-a-) s. n., pl. eneagoáne
eneagon
ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone. DOOM
eneagón (-ne-a-) s. n., pl. eneagoáne
eneagonal
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonala
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonale
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonalei
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonalele
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonalelor
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonali
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonalii
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonalilor
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonalul
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonalului
ENEAGONÁL, -Ă adj. Cu nouă unghiuri, în formă de eneagon. [Cf. fr. ennéagonal].
eneagonul
ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone. DOOM
eneagón (-ne-a-) s. n., pl. eneagoáne
eneagonului
ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone. DOOM
eneagón (-ne-a-) s. n., pl. eneagoáne
eneasilab
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilab
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilaba
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabe
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabei
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabele
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabelor
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabi
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabi
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabii
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabii
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabilor
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabilor
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabul
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabul
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabului
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneasilabului
ENEASILÁB, eneasilabi, s. m., adj. (Vers) compus din nouă silabe. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéasyllabe. DOOM
!eneasiláb (-ne-a-) s. m., pl. eneasilábi
eneoda
ENEÓDĂ, eneode, s. f. Tub electronic cu nouă electrozi, utilizat în radioreceptoarele cu modulație de frecvență. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. ennéode. DOOM
eneódă (tub electronic) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. eneódei; pl. eneóde
eneode
ENEÓDĂ, eneode, s. f. Tub electronic cu nouă electrozi, utilizat în radioreceptoarele cu modulație de frecvență. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. ennéode. DOOM
eneódă (tub electronic) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. eneódei; pl. eneóde
eneodei
ENEÓDĂ, eneode, s. f. Tub electronic cu nouă electrozi, utilizat în radioreceptoarele cu modulație de frecvență. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. ennéode. DOOM
eneódă (tub electronic) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. eneódei; pl. eneóde
eneodele
ENEÓDĂ, eneode, s. f. Tub electronic cu nouă electrozi, utilizat în radioreceptoarele cu modulație de frecvență. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. ennéode. DOOM
eneódă (tub electronic) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. eneódei; pl. eneóde
eneodelor
ENEÓDĂ, eneode, s. f. Tub electronic cu nouă electrozi, utilizat în radioreceptoarele cu modulație de frecvență. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. ennéode. DOOM
eneódă (tub electronic) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. eneódei; pl. eneóde
eneolitic
ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique. DOOM
eneolític (-ne-o-) s. n.
eneoliticul
ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique. DOOM
eneolític (-ne-o-) s. n.
eneoliticului
ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique. DOOM
eneolític (-ne-o-) s. n.
energetic
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energetica
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energetica
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii, transmisiunii și distribuției energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétică s. f., g.-d. art. energéticii
energetice
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energeticei
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energeticele
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energeticelor
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energetici
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energetici
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii, transmisiunii și distribuției energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétică s. f., g.-d. art. energéticii
energetician
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticiana
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticianul
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticianului
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticiene
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticienei
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticienele
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticienelor
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticieni
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticienii
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticienilor
ENERGETICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în energetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. énergéticien].
energeticii
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energeticii
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii, transmisiunii și distribuției energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétică s. f., g.-d. art. energéticii
energeticile
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii, transmisiunii și distribuției energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétică s. f., g.-d. art. energéticii
energeticilor
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energeticilor
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii, transmisiunii și distribuției energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétică s. f., g.-d. art. energéticii
energeticul
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energeticului
ENERGÉTIC, -Ă, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea și la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalații organizat unitar în scopul producerii transportului și distribuției energiei electrice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transformărilor de energie dintr-o formă în alta; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul surselor și al posibilităților tehnico-economice de exploatare și de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. énergétique. DOOM
energétic adj. m., pl. energétici; f. energétică, pl. energétice
energetism
ENERGETÍSM s. n. Curent filosofic idealist inițiat la sfârșitul sec. XIX, care a încercat să înlăture noțiunea de materie, înlocuind-o cu aceea de energie, considerată ca substanță unică a lumii, rupând astfel mișcarea de materie. – Din fr. énergétisme, rus. energhetizm. DOOM
energetísm s. n.
energetismul
ENERGETÍSM s. n. Curent filosofic idealist inițiat la sfârșitul sec. XIX, care a încercat să înlăture noțiunea de materie, înlocuind-o cu aceea de energie, considerată ca substanță unică a lumii, rupând astfel mișcarea de materie. – Din fr. énergétisme, rus. energhetizm. DOOM
energetísm s. n.
energetismului
ENERGETÍSM s. n. Curent filosofic idealist inițiat la sfârșitul sec. XIX, care a încercat să înlăture noțiunea de materie, înlocuind-o cu aceea de energie, considerată ca substanță unică a lumii, rupând astfel mișcarea de materie. – Din fr. énergétisme, rus. energhetizm. DOOM
energetísm s. n.
energetist
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetista
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetiste
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetistei
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetistele
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetistelor
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetistul
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetistului
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetiști
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetiștii
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energetiștilor
ENERGETÍST, -Ă, energetiști, -ste, adj., s. m. (Adept) al energetismului. – Din fr. énergétiste.
energia
ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. – Din fr. énergie, lat. energia. DOOM
energíe s. f., art. energía, g.-d. art. energíei; pl. energíi, art. energíile
energic
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energica
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energice
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energicei
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energicele
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energicelor
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energici
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energicii
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energicilor
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energico
ENERGICO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu forță, cu energie, cu hotărâre. [< it. energico].
energicul
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energicului
ENÉRGIC, -Ă, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare, de energie (2); hotărât, viguros; care oglindește, exprimă energie (2). ♦ (Despre medicamente) Cu acțiune promptă, puternică și imediată; eficace. – Din fr. énergique. DOOM
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. enérgică, pl. enérgice
energie
ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. – Din fr. énergie, lat. energia. DOOM
energíe s. f., art. energía, g.-d. art. energíei; pl. energíi, art. energíile
energiei
ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. – Din fr. énergie, lat. energia. DOOM
energíe s. f., art. energía, g.-d. art. energíei; pl. energíi, art. energíile
energii
ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. – Din fr. énergie, lat. energia. DOOM
energíe s. f., art. energía, g.-d. art. energíei; pl. energíi, art. energíile
energiile
ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. – Din fr. énergie, lat. energia. DOOM
energíe s. f., art. energía, g.-d. art. energíei; pl. energíi, art. energíile
energiilor
ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată în altă stare. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. – Din fr. énergie, lat. energia. DOOM
energíe s. f., art. energía, g.-d. art. energíei; pl. energíi, art. energíile
energizant
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizanta
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizante
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizantei
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizantele
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizantelor
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizantul
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizantului
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizanți
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizanții
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energizanților
ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj., s. n. (Produs, factor) care dă energie, care stimulează un proces metabolic. – Din fr. énergisant. DOOM
*energizánt2 s. n., pl. energizánte
energofag
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofaga
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofage
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofagei
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofagele
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofagelor
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofagi
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofagii
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofagilor
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofagul
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energofagului
ENERGOFÁG, -Ă, energofagi, -ge, adj. Care este mare consumator de energie. – Energo- + -fag. DOOM
*energofág adj. m., pl. energofági; f. energofágă, pl. energofáge
energointensiv
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensiva
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensive
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensivei
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensivele
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensivelor
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensivi
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensivii
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensivilor
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensivul
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energointensivului
ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv.
energol
ENERGÓL s.n. Combustibil pentru rachete. [< fr. énergol].
energolul
ENERGÓL s.n. Combustibil pentru rachete. [< fr. énergol].
energolului
ENERGÓL s.n. Combustibil pentru rachete. [< fr. énergol].
energometre
ENERGOMÉTRU, energometre, s. n. (Med.) Aparat pentru analiza pulsului arterial. – Din fr. énergomètre.
energometrele
ENERGOMÉTRU, energometre, s. n. (Med.) Aparat pentru analiza pulsului arterial. – Din fr. énergomètre.
energometrelor
ENERGOMÉTRU, energometre, s. n. (Med.) Aparat pentru analiza pulsului arterial. – Din fr. énergomètre.
energometru
ENERGOMÉTRU, energometre, s. n. (Med.) Aparat pentru analiza pulsului arterial. – Din fr. énergomètre.
energometrul
ENERGOMÉTRU, energometre, s. n. (Med.) Aparat pentru analiza pulsului arterial. – Din fr. énergomètre.
energometrului
ENERGOMÉTRU, energometre, s. n. (Med.) Aparat pentru analiza pulsului arterial. – Din fr. énergomètre.
energumen
ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om posedat de diavol. ♦ Fig. Om agitat, exaltat. – Din fr. énergumène. DOOM
energumén s. m., pl. energuméni
energumeni
ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om posedat de diavol. ♦ Fig. Om agitat, exaltat. – Din fr. énergumène. DOOM
energumén s. m., pl. energuméni
energumenii
ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om posedat de diavol. ♦ Fig. Om agitat, exaltat. – Din fr. énergumène. DOOM
energumén s. m., pl. energuméni
energumenilor
ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om posedat de diavol. ♦ Fig. Om agitat, exaltat. – Din fr. énergumène. DOOM
energumén s. m., pl. energuméni
energumenul
ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om posedat de diavol. ♦ Fig. Om agitat, exaltat. – Din fr. énergumène. DOOM
energumén s. m., pl. energuméni
energumenului
ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om posedat de diavol. ♦ Fig. Om agitat, exaltat. – Din fr. énergumène. DOOM
energumén s. m., pl. energuméni
enerva
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervai
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervam
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervant
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervanta
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervante
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervantei
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervantele
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervantelor
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervantul
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervantului
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervanți
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervanții
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervanților
ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. DOOM
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. enervántă; pl. enervánte
enervare
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervare
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva. DOOM
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri
enervarea
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva. DOOM
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri
enervară
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervarăm
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervarăți
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervase
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervasem
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervaseră
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervaserăm
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervaserăți
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervaseși
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervaseți
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervat
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervat
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervata
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervate
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervatei
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervatele
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervatelor
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervatul
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervatului
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervau
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervași
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervați
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervați
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervație
ENERVÁȚIE s.f. (Med.) Ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi. [< fr. énervation].
enervații
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervaților
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.
enervează
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervez
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enerveze
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervezi
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervând
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervînd
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. DOOM
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză
enervări
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva. DOOM
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri
enervării
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva. DOOM
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri
enervările
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva. DOOM
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri
enervărilor
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva. DOOM
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri
enescian
ENESCIÁN, -Ă, enescieni, -e, adj. De Enescu, al lui Enescu; în maniera lui Enescu. [Pr.: -ci-an] – Enescu (n. pr.) + suf. -ian.
eneu
Eneu = Oeneus.
enfeu
ENFÉU s.n. (Arheol.) Nișă funerară cu fundul plat. [< fr. enfeu].
enfeul
ENFÉU s.n. (Arheol.) Nișă funerară cu fundul plat. [< fr. enfeu].
enfeului
ENFÉU s.n. (Arheol.) Nișă funerară cu fundul plat. [< fr. enfeu].
enfeuri
ENFÉU s.n. (Arheol.) Nișă funerară cu fundul plat. [< fr. enfeu].
enfeurile
ENFÉU s.n. (Arheol.) Nișă funerară cu fundul plat. [< fr. enfeu].
enfeurilor
ENFÉU s.n. (Arheol.) Nișă funerară cu fundul plat. [< fr. enfeu].
engastrimit
ENGASTRIMÍT s.m. (Rar) Ventriloc. [< fr.engastrimythe, cf. gr. en – în, gaster – abdomen, mythos – cuvânt]. DOOM
engastrimít s. m., pl. engastrimíți
engastrimitul
ENGASTRIMÍT s.m. (Rar) Ventriloc. [< fr.engastrimythe, cf. gr. en – în, gaster – abdomen, mythos – cuvânt]. DOOM
engastrimít s. m., pl. engastrimíți
engastrimitului
ENGASTRIMÍT s.m. (Rar) Ventriloc. [< fr.engastrimythe, cf. gr. en – în, gaster – abdomen, mythos – cuvânt]. DOOM
engastrimít s. m., pl. engastrimíți
engastrimiți
ENGASTRIMÍT s.m. (Rar) Ventriloc. [< fr.engastrimythe, cf. gr. en – în, gaster – abdomen, mythos – cuvânt]. DOOM
engastrimít s. m., pl. engastrimíți
engastrimiții
ENGASTRIMÍT s.m. (Rar) Ventriloc. [< fr.engastrimythe, cf. gr. en – în, gaster – abdomen, mythos – cuvânt]. DOOM
engastrimít s. m., pl. engastrimíți
engastrimiților
ENGASTRIMÍT s.m. (Rar) Ventriloc. [< fr.engastrimythe, cf. gr. en – în, gaster – abdomen, mythos – cuvânt]. DOOM
engastrimít s. m., pl. engastrimíți
engineering
ENGINEERING s.n. (Anglicism) Studiere a unui proiect industrial sub toate aspectele sale (tehnic, economic, financiar, social etc.). ♦ Întocmire a unei lucrări de sinteză coordonând munca mai multor echipe de specialiști în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru obținerea unei eficiențe ridicate. [Pron. enginiring. / < engl. engineering]. DOOM
engineering (angl.) [pron. enginíring] (-nee-) s. n.
engineeringul
ENGINEERING s.n. (Anglicism) Studiere a unui proiect industrial sub toate aspectele sale (tehnic, economic, financiar, social etc.). ♦ Întocmire a unei lucrări de sinteză coordonând munca mai multor echipe de specialiști în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru obținerea unei eficiențe ridicate. [Pron. enginiring. / < engl. engineering]. DOOM
engineering (angl.) [pron. enginíring] (-nee-) s. n.
engineeringului
ENGINEERING s.n. (Anglicism) Studiere a unui proiect industrial sub toate aspectele sale (tehnic, economic, financiar, social etc.). ♦ Întocmire a unei lucrări de sinteză coordonând munca mai multor echipe de specialiști în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru obținerea unei eficiențe ridicate. [Pron. enginiring. / < engl. engineering]. DOOM
engineering (angl.) [pron. enginíring] (-nee-) s. n.
englendisi
ENGLENDISÍ vb. IV v. eglendisi.
engler
ÉNGLER s.n. (Tehn.) Unitate de măsură a viscozității uleiurilor minerale. [< fr., it., engl. engler, cf. K. Engler – chimist german].
engleri
ÉNGLER s.n. (Tehn.) Unitate de măsură a viscozității uleiurilor minerale. [< fr., it., engl. engler, cf. K. Engler – chimist german].
englerii
ÉNGLER s.n. (Tehn.) Unitate de măsură a viscozității uleiurilor minerale. [< fr., it., engl. engler, cf. K. Engler – chimist german].
englerilor
ÉNGLER s.n. (Tehn.) Unitate de măsură a viscozității uleiurilor minerale. [< fr., it., engl. engler, cf. K. Engler – chimist german].
englerul
ÉNGLER s.n. (Tehn.) Unitate de măsură a viscozității uleiurilor minerale. [< fr., it., engl. engler, cf. K. Engler – chimist german].
englerului
ÉNGLER s.n. (Tehn.) Unitate de măsură a viscozității uleiurilor minerale. [< fr., it., engl. engler, cf. K. Engler – chimist german].
englez
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englez
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
engleza
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
engleze
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezeasca
ENGLEZÉSC, -EÁSCĂ, englezești, adj. Care aparține englezilor sau Marii Britanii, privitor la englezi sau la Marea Britanie; englez. – Englez + suf. -esc. DOOM
englezésc adj. m., f. englezeáscă; pl. m. și f. englezéști
englezei
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezele
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezelor
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezesc
ENGLEZÉSC, -EÁSCĂ, englezești, adj. Care aparține englezilor sau Marii Britanii, privitor la englezi sau la Marea Britanie; englez. – Englez + suf. -esc. DOOM
englezésc adj. m., f. englezeáscă; pl. m. și f. englezéști
englezescul
ENGLEZÉSC, -EÁSCĂ, englezești, adj. Care aparține englezilor sau Marii Britanii, privitor la englezi sau la Marea Britanie; englez. – Englez + suf. -esc. DOOM
englezésc adj. m., f. englezeáscă; pl. m. și f. englezéști
englezescului
ENGLEZÉSC, -EÁSCĂ, englezești, adj. Care aparține englezilor sau Marii Britanii, privitor la englezi sau la Marea Britanie; englez. – Englez + suf. -esc. DOOM
englezésc adj. m., f. englezeáscă; pl. m. și f. englezéști
englezește
ENGLEZÉȘTE adv. Ca englezii, în limba engleză. ◊ Expr. A o șterge (sau a pleca) englezește = a pleca repede și pe neobservate. – Englez + suf. -ește. DOOM
englezéște adv.
englezești
ENGLEZÉSC, -EÁSCĂ, englezești, adj. Care aparține englezilor sau Marii Britanii, privitor la englezi sau la Marea Britanie; englez. – Englez + suf. -esc. DOOM
englezésc adj. m., f. englezeáscă; pl. m. și f. englezéști
englezeștii
ENGLEZÉSC, -EÁSCĂ, englezești, adj. Care aparține englezilor sau Marii Britanii, privitor la englezi sau la Marea Britanie; englez. – Englez + suf. -esc. DOOM
englezésc adj. m., f. englezeáscă; pl. m. și f. englezéști
englezeștile
ENGLEZÉSC, -EÁSCĂ, englezești, adj. Care aparține englezilor sau Marii Britanii, privitor la englezi sau la Marea Britanie; englez. – Englez + suf. -esc. DOOM
englezésc adj. m., f. englezeáscă; pl. m. și f. englezéști
englezeștilor
ENGLEZÉSC, -EÁSCĂ, englezești, adj. Care aparține englezilor sau Marii Britanii, privitor la englezi sau la Marea Britanie; englez. – Englez + suf. -esc. DOOM
englezésc adj. m., f. englezeáscă; pl. m. și f. englezéști
englezi
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezii
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezilor
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezoaica
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezoaice
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezoaicei
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezoaicele
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezoaicelor
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezoaico
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezul
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
englezului
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
engleză
ENGLEZOÁICĂ, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. – Englez + suf. -oaică. DOOM
englezoáică (-zoai-) s. f., g-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
english
BASIC-ENGLISH s. n. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béisic-ingliș] – Cuv. engl.
engoba
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
engobe
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
engobei
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
engobele
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
engobelor
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
engolpioane
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion. DOOM
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáne
engolpioanele
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion. DOOM
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáne
engolpioanelor
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion. DOOM
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáne
engolpion
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion. DOOM
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáne
engolpionul
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion. DOOM
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáne
engolpionului
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion. DOOM
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáne
engrama
ENGRÁMĂ, engrame, s. f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din fr. engramme, germ. Engramme. DOOM
engrámă s. f., g.-d. art. engrámei; pl. engráme
engrame
ENGRÁMĂ, engrame, s. f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din fr. engramme, germ. Engramme. DOOM
engrámă s. f., g.-d. art. engrámei; pl. engráme
engramei
ENGRÁMĂ, engrame, s. f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din fr. engramme, germ. Engramme. DOOM
engrámă s. f., g.-d. art. engrámei; pl. engráme
engramele
ENGRÁMĂ, engrame, s. f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din fr. engramme, germ. Engramme. DOOM
engrámă s. f., g.-d. art. engrámei; pl. engráme
engramelor
ENGRÁMĂ, engrame, s. f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din fr. engramme, germ. Engramme. DOOM
engrámă s. f., g.-d. art. engrámei; pl. engráme
engros
ANGRÓ, adj. invar., adv. (2) angrouri, s. n. 1. Adj. invar., adv. În cantitate mare; cu ridicata, cu toptanul. 2. S. n. Magazin, depozit care vinde marfă angro. [Scris și: engros] – Din fr. en gros.
enibahar
IENIBAHÁR s. n. (Cu sens colectiv) Fructele mici, rotunde și negre, ale unei plante exotice, care se folosesc drept condiment. Am întîi dovadă pe Piperul, care E la fiecine prea de cinste mare; Am și după dînsul pe Ienibaharul, Chimenul... Cimbrul și Mararul. PANN, P. V. I 121. – Variantă: enibahár s. n.
enidul
Enidul = Oenides.
enigma
ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma. DOOM
enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme
enigmatic
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmatica
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmatice
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmaticei
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmaticele
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmaticelor
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmatici
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmaticii
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmaticilor
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmaticul
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigmaticului
ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus. DOOM
enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. enigmátică, pl. enigmátice
enigme
ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma. DOOM
enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme
enigmei
ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma. DOOM
enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme
enigmele
ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma. DOOM
enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme
enigmelor
ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma. DOOM
enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme
enigmistic
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmistica
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmistica
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă. DOOM
enigmístică s. f., g.-d. art. enigmísticii
enigmistice
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmisticei
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmisticele
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmisticelor
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmistici
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmistici
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă. DOOM
enigmístică s. f., g.-d. art. enigmísticii
enigmisticii
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmisticii
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă. DOOM
enigmístică s. f., g.-d. art. enigmísticii
enigmisticilor
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmisticul
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enigmisticului
ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.
enilism
ENILÍSM s.n. Formă de alcoolism datorat abuzului de vin. [< fr. oenilisme].
enilismul
ENILÍSM s.n. Formă de alcoolism datorat abuzului de vin. [< fr. oenilisme].
enilismului
ENILÍSM s.n. Formă de alcoolism datorat abuzului de vin. [< fr. oenilisme].
enio
Enio = Enyo.
enjambament
ENJAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Ingambament. [< fr. enjambement].
enjambamente
ENJAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Ingambament. [< fr. enjambement].
enjambamentele
ENJAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Ingambament. [< fr. enjambement].
enjambamentelor
ENJAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Ingambament. [< fr. enjambement].
enjambamentul
ENJAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Ingambament. [< fr. enjambement].
enjambamentului
ENJAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Ingambament. [< fr. enjambement].
eno
OENO- v. eno-.
enocianina
ENOCIANÍNĂ s.f. Substanță colorantă care dă culoarea vinului roșu. [Pron. -ci-a-. / < fr. énocyanine].
enocianine
ENOCIANÍNĂ s.f. Substanță colorantă care dă culoarea vinului roșu. [Pron. -ci-a-. / < fr. énocyanine].
enocianinei
ENOCIANÍNĂ s.f. Substanță colorantă care dă culoarea vinului roșu. [Pron. -ci-a-. / < fr. énocyanine].
enofil
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofila
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofile
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofilei
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofilele
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofilelor
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofili
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofilii
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofililor
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofilul
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enofilului
ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].
enoftalmie
ENOFTALMÍE s.f. Înfundare patologică a globului ocular în orbită. [Gen. -iei. / < fr. énophtalmie, cf. gr. en – în, ophtalmos – ochi]. DOOM
!enoftalmíe (e-nof-/en-of-) s. f., art. enoftalmía, g.-d. enoftalmíi, art. enoftalmíei
enolaza
ENOLÁZĂ s. f. (Chim.) Enzimă cu rol catalizator în fermentația alcoolică. – Din fr. énolase. DOOM
enoláză s. f., g.-d. art. enolázei
enolaze
ENOLÁZĂ s. f. (Chim.) Enzimă cu rol catalizator în fermentația alcoolică. – Din fr. énolase. DOOM
enoláză s. f., g.-d. art. enolázei
enolazei
ENOLÁZĂ s. f. (Chim.) Enzimă cu rol catalizator în fermentația alcoolică. – Din fr. énolase. DOOM
enoláză s. f., g.-d. art. enolázei
enolic
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolica
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolice
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolicei
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolicele
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolicelor
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolici
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolicii
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolicilor
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolicul
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolicului
ENÓLIC, -Ă adj. (Despre medicamente) Care folosește vinul ca excipient. ◊ Acizi enolici = nume dat la o serie de materii colorante care se găsesc în vinurile roșii. [< fr. énolique].
enolizare
ENOLIZÁRE s.f. Trecere a unor combinații chimice de la forma catonică la cea enolică. [După fr. énolisation].
enolizarea
ENOLIZÁRE s.f. Trecere a unor combinații chimice de la forma catonică la cea enolică. [După fr. énolisation].
enolizări
ENOLIZÁRE s.f. Trecere a unor combinații chimice de la forma catonică la cea enolică. [După fr. énolisation].
enolizării
ENOLIZÁRE s.f. Trecere a unor combinații chimice de la forma catonică la cea enolică. [După fr. énolisation].
enolog
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologa
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologe
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologei
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologele
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologelor
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologi
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologia
OENOLOGÍE s. f. v. enologie. DOOM
!enologíe/oenologíe [oe pron. e] (oe-) s. f., art. enología/ oenología, g.-d. enologíi/oenologíi, art. enologíei/oenologíei
enologic
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologica
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologice
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologicei
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologicele
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologicelor
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologici
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologicii
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologicilor
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologicul
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologicului
ENOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la enologie. [Scris și oenologic. / < fr. oenologique].
enologie
OENOLOGÍE s. f. v. enologie. DOOM
!enologíe/oenologíe [oe pron. e] (oe-) s. f., art. enología/ oenología, g.-d. enologíi/oenologíi, art. enologíei/oenologíei
enologiei
OENOLOGÍE s. f. v. enologie. DOOM
!enologíe/oenologíe [oe pron. e] (oe-) s. f., art. enología/ oenología, g.-d. enologíi/oenologíi, art. enologíei/oenologíei
enologii
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologii
OENOLOGÍE s. f. v. enologie. DOOM
!enologíe/oenologíe [oe pron. e] (oe-) s. f., art. enología/ oenología, g.-d. enologíi/oenologíi, art. enologíei/oenologíei
enologilor
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologul
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enologului
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue. DOOM
*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi
enomau
Enomau = Oenomaus.
enometria
ENOMETRÍE s.f. Determinare a cantității de alcool din vin. [Scris și oenometrie. / < fr. oenométrie].
enometrie
ENOMETRÍE s.f. Determinare a cantității de alcool din vin. [Scris și oenometrie. / < fr. oenométrie].
enometriei
ENOMETRÍE s.f. Determinare a cantității de alcool din vin. [Scris și oenometrie. / < fr. oenométrie].
enometrii
ENOMETRÍE s.f. Determinare a cantității de alcool din vin. [Scris și oenometrie. / < fr. oenométrie].
enometriile
ENOMETRÍE s.f. Determinare a cantității de alcool din vin. [Scris și oenometrie. / < fr. oenométrie].
enometriilor
ENOMETRÍE s.f. Determinare a cantității de alcool din vin. [Scris și oenometrie. / < fr. oenométrie].
enona
Enona = Oenone.
enopion
Enopion = Oenopion.
enoptromanția
ENOPTROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea forțe magice. [Gen. -iei. / < fr. énoptromancie, cf. gr. enoptromanteia]. DOOM
enoptromanțíe s. f., art. enoptromanțía, g.-d. enoptromanțíi, art. enoptromanțíei
enoptromanție
ENOPTROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea forțe magice. [Gen. -iei. / < fr. énoptromancie, cf. gr. enoptromanteia]. DOOM
enoptromanțíe s. f., art. enoptromanțía, g.-d. enoptromanțíi, art. enoptromanțíei
enoptromanției
ENOPTROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea forțe magice. [Gen. -iei. / < fr. énoptromancie, cf. gr. enoptromanteia]. DOOM
enoptromanțíe s. f., art. enoptromanțía, g.-d. enoptromanțíi, art. enoptromanțíei
enoptromanții
ENOPTROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea forțe magice. [Gen. -iei. / < fr. énoptromancie, cf. gr. enoptromanteia]. DOOM
enoptromanțíe s. f., art. enoptromanțía, g.-d. enoptromanțíi, art. enoptromanțíei
enoptromanțiile
ENOPTROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea forțe magice. [Gen. -iei. / < fr. énoptromancie, cf. gr. enoptromanteia]. DOOM
enoptromanțíe s. f., art. enoptromanțía, g.-d. enoptromanțíi, art. enoptromanțíei
enoptromanțiilor
ENOPTROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea forțe magice. [Gen. -iei. / < fr. énoptromancie, cf. gr. enoptromanteia]. DOOM
enoptromanțíe s. f., art. enoptromanțía, g.-d. enoptromanțíi, art. enoptromanțíei
enoria
ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. DOOM
enoríe s. f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile
enoriaș
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașa
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașe
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașei
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașele
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașelor
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriași
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașii
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașilor
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașul
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enoriașului
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Membru al unei parohii. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș, DOOM
enoriáșă (-ri-a-) s. f., art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
enorie
ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. DOOM
enoríe s. f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile
enoriei
ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. DOOM
enoríe s. f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile
enorii
ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. DOOM
enoríe s. f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile
enoriile
ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. DOOM
enoríe s. f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile
enoriilor
ENORÍE, enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. DOOM
enoríe s. f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile
enorm
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enorma
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enorme
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enormei
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enormele
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enormelor
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enormi
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enormii
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enormilor
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enormitate
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis. DOOM
enormitáte s. f., g.-d. art. enormitắții; pl. enormitắți
enormitatea
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis. DOOM
enormitáte s. f., g.-d. art. enormitắții; pl. enormitắți
enormități
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis. DOOM
enormitáte s. f., g.-d. art. enormitắții; pl. enormitắți
enormității
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis. DOOM
enormitáte s. f., g.-d. art. enormitắții; pl. enormitắți
enormitățile
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis. DOOM
enormitáte s. f., g.-d. art. enormitắții; pl. enormitắți
enormităților
ENORMITÁTE, enormități, s. f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganță. – Din fr. énormité, lat. enormitas, -atis. DOOM
enormitáte s. f., g.-d. art. enormitắții; pl. enormitắți
enormul
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enormului
ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. DOOM
enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme
enostoză
ENOSTÓZĂ s.f. (Med.) Tumoare benignă a canalului medular al unui os. [< fr. énostose].
enot
ENÓT, enoți, s. m. Animal cu blană prețioasă, asemănător cu un câine (Nyctereutes prociyonoides). – Et. nec. DOOM
enót s. m., pl. enóți
enotehnica
ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique. DOOM
enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii
enotehnici
ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique. DOOM
enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii
enotehnicii
ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique. DOOM
enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii
enoterapie
ENOTERAPÍE s.f. Tratament prin vin. [Gen. -iei, scris și oenoterapie, var. oinoterapie s.f. / cf. it. enoterapia < gr. oinos – vin, therapeia – tratament].
enotru
Enotru = Oenotrus.
enotul
ENÓT, enoți, s. m. Animal cu blană prețioasă, asemănător cu un câine (Nyctereutes prociyonoides). – Et. nec. DOOM
enót s. m., pl. enóți
enotului
ENÓT, enoți, s. m. Animal cu blană prețioasă, asemănător cu un câine (Nyctereutes prociyonoides). – Et. nec. DOOM
enót s. m., pl. enóți
enoți
ENÓT, enoți, s. m. Animal cu blană prețioasă, asemănător cu un câine (Nyctereutes prociyonoides). – Et. nec. DOOM
enót s. m., pl. enóți
enoții
ENÓT, enoți, s. m. Animal cu blană prețioasă, asemănător cu un câine (Nyctereutes prociyonoides). – Et. nec. DOOM
enót s. m., pl. enóți
enoților
ENÓT, enoți, s. m. Animal cu blană prețioasă, asemănător cu un câine (Nyctereutes prociyonoides). – Et. nec. DOOM
enót s. m., pl. enóți
ensiform
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiforma
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiforme
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiformei
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiformele
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiformelor
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiformi
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiformii
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiformilor
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiformul
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
ensiformului
ENSIFÓRM, -Ă adj. (Despre frunze) De forma unei săbii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – formă]. DOOM
ensifórm adj. m., pl. ensifórmi; f. ensifórmă, pl. ensifórme
entalpia
ENTALPÍE s. f. (Fiz.) Mărime termodinamică de stare a unui sistem fizic egală cu diferența dintre energia internă și lucrul mecanic efectuat de un sistem. – Din fr. enthalpie, engl. enthalpy. DOOM
entalpíe s. f., art. entalpía, g.-d. entalpíi, art. entalpíei
entalpic
ENTÁLPIC, -Ă adj. Referitor la entalpie. [< fr. enthalpique].
entalpie
ENTALPÍE s. f. (Fiz.) Mărime termodinamică de stare a unui sistem fizic egală cu diferența dintre energia internă și lucrul mecanic efectuat de un sistem. – Din fr. enthalpie, engl. enthalpy. DOOM
entalpíe s. f., art. entalpía, g.-d. entalpíi, art. entalpíei
entalpiei
ENTALPÍE s. f. (Fiz.) Mărime termodinamică de stare a unui sistem fizic egală cu diferența dintre energia internă și lucrul mecanic efectuat de un sistem. – Din fr. enthalpie, engl. enthalpy. DOOM
entalpíe s. f., art. entalpía, g.-d. entalpíi, art. entalpíei
entalpii
ENTALPÍE s. f. (Fiz.) Mărime termodinamică de stare a unui sistem fizic egală cu diferența dintre energia internă și lucrul mecanic efectuat de un sistem. – Din fr. enthalpie, engl. enthalpy. DOOM
entalpíe s. f., art. entalpía, g.-d. entalpíi, art. entalpíei
entasis
ENTÁSIS s.n. (Arhit.) Partea îngroșată a fusului unei coloane galbate. [< fr. entasis].
entelehie
ENTELEHÍE s. f. Noțiune filosofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie. DOOM
entelehíe s. f., art. entelehía, g.-d. entelehíi, art. entelehíei
enter
ENTER- v. entero-.
enteralgia
ENTERALGÍE, enteralgii, s. f. Durere acută de intestine. – Din fr. entéralgie. DOOM
!enteralgíe (-te-ral-/-ter-al-) s. f., art. enteralgía, g.-d. art. enteralgíei; pl. enteralgíi, art. enteralgíile
enteralgie
ENTERALGÍE, enteralgii, s. f. Durere acută de intestine. – Din fr. entéralgie. DOOM
!enteralgíe (-te-ral-/-ter-al-) s. f., art. enteralgía, g.-d. art. enteralgíei; pl. enteralgíi, art. enteralgíile
enteralgiei
ENTERALGÍE, enteralgii, s. f. Durere acută de intestine. – Din fr. entéralgie. DOOM
!enteralgíe (-te-ral-/-ter-al-) s. f., art. enteralgía, g.-d. art. enteralgíei; pl. enteralgíi, art. enteralgíile
enteralgii
ENTERALGÍE, enteralgii, s. f. Durere acută de intestine. – Din fr. entéralgie. DOOM
!enteralgíe (-te-ral-/-ter-al-) s. f., art. enteralgía, g.-d. art. enteralgíei; pl. enteralgíi, art. enteralgíile
enteralgiile
ENTERALGÍE, enteralgii, s. f. Durere acută de intestine. – Din fr. entéralgie. DOOM
!enteralgíe (-te-ral-/-ter-al-) s. f., art. enteralgía, g.-d. art. enteralgíei; pl. enteralgíi, art. enteralgíile
enteralgiilor
ENTERALGÍE, enteralgii, s. f. Durere acută de intestine. – Din fr. entéralgie. DOOM
!enteralgíe (-te-ral-/-ter-al-) s. f., art. enteralgía, g.-d. art. enteralgíei; pl. enteralgíi, art. enteralgíile
enterectazia
ENTERECTAZÍE, enterectazii, s. f. Dilatare a intestinului. – Din fr. entérectasie. DOOM
!enterectazíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectazía, g.-d. art. enterectazíei; pl. enterectazíi, art. enterectazíile
enterectazie
ENTERECTAZÍE, enterectazii, s. f. Dilatare a intestinului. – Din fr. entérectasie. DOOM
!enterectazíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectazía, g.-d. art. enterectazíei; pl. enterectazíi, art. enterectazíile
enterectaziei
ENTERECTAZÍE, enterectazii, s. f. Dilatare a intestinului. – Din fr. entérectasie. DOOM
!enterectazíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectazía, g.-d. art. enterectazíei; pl. enterectazíi, art. enterectazíile
enterectazii
ENTERECTAZÍE, enterectazii, s. f. Dilatare a intestinului. – Din fr. entérectasie. DOOM
!enterectazíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectazía, g.-d. art. enterectazíei; pl. enterectazíi, art. enterectazíile
enterectaziile
ENTERECTAZÍE, enterectazii, s. f. Dilatare a intestinului. – Din fr. entérectasie. DOOM
!enterectazíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectazía, g.-d. art. enterectazíei; pl. enterectazíi, art. enterectazíile
enterectaziilor
ENTERECTAZÍE, enterectazii, s. f. Dilatare a intestinului. – Din fr. entérectasie. DOOM
!enterectazíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectazía, g.-d. art. enterectazíei; pl. enterectazíi, art. enterectazíile
enterectomia
ENTERECTOMÍE, enterectomii, s. f. Rezecție a unei părți din intestin. – Din fr. entérectomie. DOOM
!enterectomíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectomía, g.-d. art. enterectomíei; pl. enterectomíi, art. enterectomíile
enterectomie
ENTERECTOMÍE, enterectomii, s. f. Rezecție a unei părți din intestin. – Din fr. entérectomie. DOOM
!enterectomíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectomía, g.-d. art. enterectomíei; pl. enterectomíi, art. enterectomíile
enterectomiei
ENTERECTOMÍE, enterectomii, s. f. Rezecție a unei părți din intestin. – Din fr. entérectomie. DOOM
!enterectomíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectomía, g.-d. art. enterectomíei; pl. enterectomíi, art. enterectomíile
enterectomii
ENTERECTOMÍE, enterectomii, s. f. Rezecție a unei părți din intestin. – Din fr. entérectomie. DOOM
!enterectomíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectomía, g.-d. art. enterectomíei; pl. enterectomíi, art. enterectomíile
enterectomiile
ENTERECTOMÍE, enterectomii, s. f. Rezecție a unei părți din intestin. – Din fr. entérectomie. DOOM
!enterectomíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectomía, g.-d. art. enterectomíei; pl. enterectomíi, art. enterectomíile
enterectomiilor
ENTERECTOMÍE, enterectomii, s. f. Rezecție a unei părți din intestin. – Din fr. entérectomie. DOOM
!enterectomíe (-te-rec-/-ter-ec-) s. f., art. enterectomía, g.-d. art. enterectomíei; pl. enterectomíi, art. enterectomíile
enteric
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
enterica
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
enterice
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
entericei
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
entericele
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
entericelor
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
enterici
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
entericii
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
entericilor
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
entericul
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
entericului
ENTÉRIC, -Ă, enterici, -ce, adj. Intestinal. – Din fr. entérique. DOOM
entéric adj. m., pl. entérici; f. entérică, pl. entérice
enterie
-ENTERIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „intestin”. [< fr. -entérie, cf. gr. enteron].
enterita
ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a intestinului subțire, cauzată de infecții, intoxicații sau alergii. – Din fr. entérite. DOOM
enterítă s. f., g.-d. art. enterítei; pl. enteríte
enterite
ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a intestinului subțire, cauzată de infecții, intoxicații sau alergii. – Din fr. entérite. DOOM
enterítă s. f., g.-d. art. enterítei; pl. enteríte
enteritei
ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a intestinului subțire, cauzată de infecții, intoxicații sau alergii. – Din fr. entérite. DOOM
enterítă s. f., g.-d. art. enterítei; pl. enteríte
enteritele
ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a intestinului subțire, cauzată de infecții, intoxicații sau alergii. – Din fr. entérite. DOOM
enterítă s. f., g.-d. art. enterítei; pl. enteríte
enteritelor
ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a intestinului subțire, cauzată de infecții, intoxicații sau alergii. – Din fr. entérite. DOOM
enterítă s. f., g.-d. art. enterítei; pl. enteríte
entero
ENTERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestin”. [Var. enter-. / < fr. entéro-, it. entero-, gr. enteron – intestin].
enteroanastomoza
ENTEROANASTOMÓZĂ, enteroanastomoze, s. f. Operație chirurgicală prin care se stabilește o legătură între două anse intestinale, pentru a ocoli o tumoare sau altă piedică din tranzitul intestinal. [Pr.: -ro-a-] – Din fr. entéro-anastomose. DOOM
!enteroanastomóză (-ro-a-nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d. art. enteroanastomózei; pl. enteroanastomóze
enteroanastomoze
ENTEROANASTOMÓZĂ, enteroanastomoze, s. f. Operație chirurgicală prin care se stabilește o legătură între două anse intestinale, pentru a ocoli o tumoare sau altă piedică din tranzitul intestinal. [Pr.: -ro-a-] – Din fr. entéro-anastomose. DOOM
!enteroanastomóză (-ro-a-nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d. art. enteroanastomózei; pl. enteroanastomóze
enteroanastomozei
ENTEROANASTOMÓZĂ, enteroanastomoze, s. f. Operație chirurgicală prin care se stabilește o legătură între două anse intestinale, pentru a ocoli o tumoare sau altă piedică din tranzitul intestinal. [Pr.: -ro-a-] – Din fr. entéro-anastomose. DOOM
!enteroanastomóză (-ro-a-nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d. art. enteroanastomózei; pl. enteroanastomóze
enteroanastomozele
ENTEROANASTOMÓZĂ, enteroanastomoze, s. f. Operație chirurgicală prin care se stabilește o legătură între două anse intestinale, pentru a ocoli o tumoare sau altă piedică din tranzitul intestinal. [Pr.: -ro-a-] – Din fr. entéro-anastomose. DOOM
!enteroanastomóză (-ro-a-nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d. art. enteroanastomózei; pl. enteroanastomóze
enteroanastomozelor
ENTEROANASTOMÓZĂ, enteroanastomoze, s. f. Operație chirurgicală prin care se stabilește o legătură între două anse intestinale, pentru a ocoli o tumoare sau altă piedică din tranzitul intestinal. [Pr.: -ro-a-] – Din fr. entéro-anastomose. DOOM
!enteroanastomóză (-ro-a-nas-to-/-na-sto-) s. f., g.-d. art. enteroanastomózei; pl. enteroanastomóze
enterobacter
ENTEROBACTÉR s.n. Bacterie care trăiește în tubul digestiv al omului și al animalelor. [Cf. fr. entérobactérie].
enterobacteria
ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din fr. entérobactérie. DOOM
enterobactérie (-ri-e) s. f., art. enterobactéria (-ri-a), g.-d. art. enterobactériei; pl. enterobactérii, art. enterobactériile (-ri-i-)
enterobacterie
ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din fr. entérobactérie. DOOM
enterobactérie (-ri-e) s. f., art. enterobactéria (-ri-a), g.-d. art. enterobactériei; pl. enterobactérii, art. enterobactériile (-ri-i-)
enterobacteriei
ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din fr. entérobactérie. DOOM
enterobactérie (-ri-e) s. f., art. enterobactéria (-ri-a), g.-d. art. enterobactériei; pl. enterobactérii, art. enterobactériile (-ri-i-)
enterobacterii
ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din fr. entérobactérie. DOOM
enterobactérie (-ri-e) s. f., art. enterobactéria (-ri-a), g.-d. art. enterobactériei; pl. enterobactérii, art. enterobactériile (-ri-i-)
enterobacteriile
ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din fr. entérobactérie. DOOM
enterobactérie (-ri-e) s. f., art. enterobactéria (-ri-a), g.-d. art. enterobactériei; pl. enterobactérii, art. enterobactériile (-ri-i-)
enterobacteriilor
ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din fr. entérobactérie. DOOM
enterobactérie (-ri-e) s. f., art. enterobactéria (-ri-a), g.-d. art. enterobactériei; pl. enterobactérii, art. enterobactériile (-ri-i-)
enterobiază
ENTEROBIÁZĂ s.f. (Med.) Oxiuriază. [Pron. -bi-a-. / < fr. entérobiase].
enterocel
ENTEROCÉL s.n. (Med.) Hernie având un conținut format de intestin. [< fr. entérocèle].
enterocenteză
ENTEROCENTÉZĂ s.f. (Med.) Puncție a intestinului în cursul unei intervenții chirurgicale în scopul evacuării conținutului intestinal. [< fr. entérocentèse, cf. gr. enteron – intestin, kentesis – înțepătură].
enterochinaza
ENTEROCHINÁZĂ, enterochinaze, s. f. Enzimă prezentă în sucul intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. – Din fr. entérokinase. DOOM
enterochináză s. f., g.-d. art. enterochinázei; pl. enterochináze
enterochinaze
ENTEROCHINÁZĂ, enterochinaze, s. f. Enzimă prezentă în sucul intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. – Din fr. entérokinase. DOOM
enterochináză s. f., g.-d. art. enterochinázei; pl. enterochináze
enterochinazei
ENTEROCHINÁZĂ, enterochinaze, s. f. Enzimă prezentă în sucul intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. – Din fr. entérokinase. DOOM
enterochináză s. f., g.-d. art. enterochinázei; pl. enterochináze
enterochinazele
ENTEROCHINÁZĂ, enterochinaze, s. f. Enzimă prezentă în sucul intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. – Din fr. entérokinase. DOOM
enterochináză s. f., g.-d. art. enterochinázei; pl. enterochináze
enterochinazelor
ENTEROCHINÁZĂ, enterochinaze, s. f. Enzimă prezentă în sucul intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. – Din fr. entérokinase. DOOM
enterochináză s. f., g.-d. art. enterochinázei; pl. enterochináze
enterocliză
ENTEROCLÍZĂ s.f. (Med.) Spălătură intestinală. [< fr. entéroclyse].
enterococ
ENTEROCÓC, enterococi, s. m. (Biol.) Microb prezent în intestin. – Din fr. entérocoque.
enterococi
ENTEROCÓC, enterococi, s. m. (Biol.) Microb prezent în intestin. – Din fr. entérocoque.
enterococie
ENTEROCOCÍE s.f. (Med.) Stare de boală datorită infecției prin enterococ. [Gen. -iei. / < fr. entérococcie].
enterococii
ENTEROCÓC, enterococi, s. m. (Biol.) Microb prezent în intestin. – Din fr. entérocoque.
enterococilor
ENTEROCÓC, enterococi, s. m. (Biol.) Microb prezent în intestin. – Din fr. entérocoque.
enterococul
ENTEROCÓC, enterococi, s. m. (Biol.) Microb prezent în intestin. – Din fr. entérocoque.
enterococului
ENTEROCÓC, enterococi, s. m. (Biol.) Microb prezent în intestin. – Din fr. entérocoque.
enterocolita
ENTEROCOLÍTĂ, enterocolite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a intestinului subțire și a celui gros, provocată de germeni patogeni. – Din fr. entérocolite. DOOM
enterocolítă s. f., g.-d. art. enterocolítei; pl. enterocolíte
enterocolite
ENTEROCOLÍTĂ, enterocolite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a intestinului subțire și a celui gros, provocată de germeni patogeni. – Din fr. entérocolite. DOOM
enterocolítă s. f., g.-d. art. enterocolítei; pl. enterocolíte
enterocolitei
ENTEROCOLÍTĂ, enterocolite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a intestinului subțire și a celui gros, provocată de germeni patogeni. – Din fr. entérocolite. DOOM
enterocolítă s. f., g.-d. art. enterocolítei; pl. enterocolíte
enterocolitele
ENTEROCOLÍTĂ, enterocolite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a intestinului subțire și a celui gros, provocată de germeni patogeni. – Din fr. entérocolite. DOOM
enterocolítă s. f., g.-d. art. enterocolítei; pl. enterocolíte
enterocolitelor
ENTEROCOLÍTĂ, enterocolite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a intestinului subțire și a celui gros, provocată de germeni patogeni. – Din fr. entérocolite. DOOM
enterocolítă s. f., g.-d. art. enterocolítei; pl. enterocolíte
enterogastrita
ENTEROGASTRÍTĂ, enterogastrite, s. f. Gastroenterită. – Din fr. entérogastrite. DOOM
enterogastrítă s. f., g.-d. art. enterogastrítei; pl. enterogastríte
enterogastrite
ENTEROGASTRÍTĂ, enterogastrite, s. f. Gastroenterită. – Din fr. entérogastrite. DOOM
enterogastrítă s. f., g.-d. art. enterogastrítei; pl. enterogastríte
enterogastritei
ENTEROGASTRÍTĂ, enterogastrite, s. f. Gastroenterită. – Din fr. entérogastrite. DOOM
enterogastrítă s. f., g.-d. art. enterogastrítei; pl. enterogastríte
enterogastritele
ENTEROGASTRÍTĂ, enterogastrite, s. f. Gastroenterită. – Din fr. entérogastrite. DOOM
enterogastrítă s. f., g.-d. art. enterogastrítei; pl. enterogastríte
enterogastritelor
ENTEROGASTRÍTĂ, enterogastrite, s. f. Gastroenterită. – Din fr. entérogastrite. DOOM
enterogastrítă s. f., g.-d. art. enterogastrítei; pl. enterogastríte
enterogastron
ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune inhibitoare asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. DOOM
enterogastrónă s. f., g.-d. art. enterogastrónei; pl. enterogastróne
enterogastrona
ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune inhibitoare asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. DOOM
enterogastrónă s. f., g.-d. art. enterogastrónei; pl. enterogastróne
enterogastrone
ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune inhibitoare asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. DOOM
enterogastrónă s. f., g.-d. art. enterogastrónei; pl. enterogastróne
enterogastronei
ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune inhibitoare asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. DOOM
enterogastrónă s. f., g.-d. art. enterogastrónei; pl. enterogastróne
enterogastronele
ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune inhibitoare asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. DOOM
enterogastrónă s. f., g.-d. art. enterogastrónei; pl. enterogastróne
enterogastronelor
ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune inhibitoare asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. DOOM
enterogastrónă s. f., g.-d. art. enterogastrónei; pl. enterogastróne
enterohemoragia
ENTEROHEMORAGÍE, enterohemoragii, s. f. Hemoragie intestinală. – Din fr. entéro-hémorragie. DOOM
enterohemoragíe s. f., art. enterohemoragía, g.-d. art. enterohemoragíei; pl. enterohemoragíi, art. enterohemoragíile
enterohemoragie
ENTEROHEMORAGÍE, enterohemoragii, s. f. Hemoragie intestinală. – Din fr. entéro-hémorragie. DOOM
enterohemoragíe s. f., art. enterohemoragía, g.-d. art. enterohemoragíei; pl. enterohemoragíi, art. enterohemoragíile
enterohemoragiei
ENTEROHEMORAGÍE, enterohemoragii, s. f. Hemoragie intestinală. – Din fr. entéro-hémorragie. DOOM
enterohemoragíe s. f., art. enterohemoragía, g.-d. art. enterohemoragíei; pl. enterohemoragíi, art. enterohemoragíile
enterohemoragii
ENTEROHEMORAGÍE, enterohemoragii, s. f. Hemoragie intestinală. – Din fr. entéro-hémorragie. DOOM
enterohemoragíe s. f., art. enterohemoragía, g.-d. art. enterohemoragíei; pl. enterohemoragíi, art. enterohemoragíile
enterohemoragiile
ENTEROHEMORAGÍE, enterohemoragii, s. f. Hemoragie intestinală. – Din fr. entéro-hémorragie. DOOM
enterohemoragíe s. f., art. enterohemoragía, g.-d. art. enterohemoragíei; pl. enterohemoragíi, art. enterohemoragíile
enterohemoragiilor
ENTEROHEMORAGÍE, enterohemoragii, s. f. Hemoragie intestinală. – Din fr. entéro-hémorragie. DOOM
enterohemoragíe s. f., art. enterohemoragía, g.-d. art. enterohemoragíei; pl. enterohemoragíi, art. enterohemoragíile
enterohepatită
ENTEROHEPATÍTĂ s.f. Inflamație necrotică a cecumului și a ficatului, care se observă mai ales la curcile tinere. [< fr. entérohépatite]
enterolit
ENTEROLÍT s.n. Concrețiune minerală formată în intestin; calcul intestinal. [< fr. entérolithe].
enterologia
ENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. – Din fr. entérologie. DOOM
*enterologíe s. f., art. enterología, g.-d. enterologíi, art. enterologíei
enterologie
ENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. – Din fr. entérologie. DOOM
*enterologíe s. f., art. enterología, g.-d. enterologíi, art. enterologíei
enterologiei
ENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. – Din fr. entérologie. DOOM
*enterologíe s. f., art. enterología, g.-d. enterologíi, art. enterologíei
enterologii
ENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. – Din fr. entérologie. DOOM
*enterologíe s. f., art. enterología, g.-d. enterologíi, art. enterologíei
enteromorf
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfa
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfe
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfei
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfele
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfelor
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfi
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfii
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfilor
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorful
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteromorfului
ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. DOOM
enteromórf adj. m., pl. enteromórfi; f. enteromórfă, pl. enteromórfe
enteropatia
ENTEROPATÍE, enteropatii, s. f. Boală a intestinelor. – Din fr. entéropathie. DOOM
enteropatíe s. f., art. enteropatía, g.-d. art. enteropatíei; pl. enteropatíi, art. enteropatíile
enteropatie
ENTEROPATÍE, enteropatii, s. f. Boală a intestinelor. – Din fr. entéropathie. DOOM
enteropatíe s. f., art. enteropatía, g.-d. art. enteropatíei; pl. enteropatíi, art. enteropatíile
enteropatiei
ENTEROPATÍE, enteropatii, s. f. Boală a intestinelor. – Din fr. entéropathie. DOOM
enteropatíe s. f., art. enteropatía, g.-d. art. enteropatíei; pl. enteropatíi, art. enteropatíile
enteropatii
ENTEROPATÍE, enteropatii, s. f. Boală a intestinelor. – Din fr. entéropathie. DOOM
enteropatíe s. f., art. enteropatía, g.-d. art. enteropatíei; pl. enteropatíi, art. enteropatíile
enteropatiile
ENTEROPATÍE, enteropatii, s. f. Boală a intestinelor. – Din fr. entéropathie. DOOM
enteropatíe s. f., art. enteropatía, g.-d. art. enteropatíei; pl. enteropatíi, art. enteropatíile
enteropatiilor
ENTEROPATÍE, enteropatii, s. f. Boală a intestinelor. – Din fr. entéropathie. DOOM
enteropatíe s. f., art. enteropatía, g.-d. art. enteropatíei; pl. enteropatíi, art. enteropatíile
enteropexie
ENTEROPEXÍE s.f. (Med.) Fixare a intestinului la peretele abdominal. [Gen. -iei. / < fr. entéropexie].
enteroptoză
ENTEROPTÓZĂ s.f. (Med.) Deplasare a intestinului în partea de jos a cavității abdominale. [< fr. entéroptôse].
enteroragie
ENTERORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie intestinală. [Gen. -iei. / < fr. entérorragie, cf. gr. enteron – intestin, rhegnynai – a curge].
enterorenal
ENTERORENÁL, -Ă adj. Sindrom enterorenal = sindrom infecțios produs de unele bacterii saprofite și manifestat prin tulburări intestinale urmate de septicemie, apoi de o serie de tulburări renale și urinare. [< fr. entérorénal].
enteroscop
ENTEROSCÓP s.n. Instrument constând dintr-un tub drept cu oglindă și dispozitiv de iluminat, folosit în enteroscopie. [< fr. entéroscope].
enteroscopie
ENTEROSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a intestinului cu ajutorul enteroscopului. [Gen. -iei. / < fr. entéroscopie].
enterospasm
ENTEROSPÁSM s.n. (Med.) Contractare spasmodică a intestinului. [< fr. entérospasme].
enterostenoză
ENTEROSTENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare, strâmtare a intestinului. [< fr. entérosténose].
enterostomie
ENTEROSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie la piele a unei anse intestinale. [Gen. -iei. / < fr. entérostomie, cf. gr. enteron – intestin, stoma – deschidere].
enterotom
ENTEROTÓM s.n. (Med.) Instrument chirurgical folosit în enterotomie. [< fr. entérotome].
enterotomia
ENTEROTOMÍE, enterotomii, s. f. Operație chirurgicală executată pe intestin. – Din fr. entérotomie. DOOM
enterotomíe s. f., art. enterotomía, g.-d. art. enterotomíei; pl. enterotomíi, art. enterotomíile
enterotomie
ENTEROTOMÍE, enterotomii, s. f. Operație chirurgicală executată pe intestin. – Din fr. entérotomie. DOOM
enterotomíe s. f., art. enterotomía, g.-d. art. enterotomíei; pl. enterotomíi, art. enterotomíile
enterotomiei
ENTEROTOMÍE, enterotomii, s. f. Operație chirurgicală executată pe intestin. – Din fr. entérotomie. DOOM
enterotomíe s. f., art. enterotomía, g.-d. art. enterotomíei; pl. enterotomíi, art. enterotomíile
enterotomii
ENTEROTOMÍE, enterotomii, s. f. Operație chirurgicală executată pe intestin. – Din fr. entérotomie. DOOM
enterotomíe s. f., art. enterotomía, g.-d. art. enterotomíei; pl. enterotomíi, art. enterotomíile
enterotomiile
ENTEROTOMÍE, enterotomii, s. f. Operație chirurgicală executată pe intestin. – Din fr. entérotomie. DOOM
enterotomíe s. f., art. enterotomía, g.-d. art. enterotomíei; pl. enterotomíi, art. enterotomíile
enterotomiilor
ENTEROTOMÍE, enterotomii, s. f. Operație chirurgicală executată pe intestin. – Din fr. entérotomie. DOOM
enterotomíe s. f., art. enterotomía, g.-d. art. enterotomíei; pl. enterotomíi, art. enterotomíile
enterovaccin
ENTEROVACCÍN s.n. Vaccin introdus pe cale bucală și absorbit de intestin. [< fr. entérovaccin].
enterozoar
ENTEROZOÁR s.n. Vierme sau parazit intestinal. [Pron. -zo-ar. / < fr. entérozoaire].
enterozoare
ENTEROZOÁR s.n. Vierme sau parazit intestinal. [Pron. -zo-ar. / < fr. entérozoaire].
enterozoarele
ENTEROZOÁR s.n. Vierme sau parazit intestinal. [Pron. -zo-ar. / < fr. entérozoaire].
enterozoarelor
ENTEROZOÁR s.n. Vierme sau parazit intestinal. [Pron. -zo-ar. / < fr. entérozoaire].
enterozoarul
ENTEROZOÁR s.n. Vierme sau parazit intestinal. [Pron. -zo-ar. / < fr. entérozoaire].
enterozoarului
ENTEROZOÁR s.n. Vierme sau parazit intestinal. [Pron. -zo-ar. / < fr. entérozoaire].
entimema
ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din fr. enthymème, lat. enthymema. DOOM
entimémă s. f., g.-d. art. entimémei; pl. entiméme
entimeme
ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din fr. enthymème, lat. enthymema. DOOM
entimémă s. f., g.-d. art. entimémei; pl. entiméme
entimemei
ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din fr. enthymème, lat. enthymema. DOOM
entimémă s. f., g.-d. art. entimémei; pl. entiméme
entimemele
ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din fr. enthymème, lat. enthymema. DOOM
entimémă s. f., g.-d. art. entimémei; pl. entiméme
entimemelor
ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din fr. enthymème, lat. enthymema. DOOM
entimémă s. f., g.-d. art. entimémei; pl. entiméme
entitate
ENTITÁTE, entități, s. f. 1. (Fil.) Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. (Inform.) Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din fr. entité, lat. entitas, -atis. DOOM
entitáte s. f., g.-d. art. entitắții; pl. entitắți
entitatea
ENTITÁTE, entități, s. f. 1. (Fil.) Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. (Inform.) Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din fr. entité, lat. entitas, -atis. DOOM
entitáte s. f., g.-d. art. entitắții; pl. entitắți
entități
ENTITÁTE, entități, s. f. 1. (Fil.) Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. (Inform.) Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din fr. entité, lat. entitas, -atis. DOOM
entitáte s. f., g.-d. art. entitắții; pl. entitắți
entității
ENTITÁTE, entități, s. f. 1. (Fil.) Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. (Inform.) Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din fr. entité, lat. entitas, -atis. DOOM
entitáte s. f., g.-d. art. entitắții; pl. entitắți
entitățile
ENTITÁTE, entități, s. f. 1. (Fil.) Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. (Inform.) Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din fr. entité, lat. entitas, -atis. DOOM
entitáte s. f., g.-d. art. entitắții; pl. entitắți
entităților
ENTITÁTE, entități, s. f. 1. (Fil.) Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. (Inform.) Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din fr. entité, lat. entitas, -atis. DOOM
entitáte s. f., g.-d. art. entitắții; pl. entitắți
entoblast
ENTOBLÁST s.n. v. endoblast.
entoderm
ENTODÉRM s.n. v. endoderm.
entomo
ENTOMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) insectă”, „(de la) insecte”). [< fr. entomo-, cf. gr. entomon].
entomofag
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofag
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofaga
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofaga
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofage
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofage
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagei
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagei
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagele
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagele
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagelor
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagelor
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagi
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagi
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagia
ENTOMOFAGÍE s.f. Faptul de a mânca insecte; hrănire cu insecte. [Gen. -iei. / < fr. entomophagie].
entomofagie
ENTOMOFAGÍE s.f. Faptul de a mânca insecte; hrănire cu insecte. [Gen. -iei. / < fr. entomophagie].
entomofagiei
ENTOMOFAGÍE s.f. Faptul de a mânca insecte; hrănire cu insecte. [Gen. -iei. / < fr. entomophagie].
entomofagii
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagii
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagii
ENTOMOFAGÍE s.f. Faptul de a mânca insecte; hrănire cu insecte. [Gen. -iei. / < fr. entomophagie].
entomofagilor
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagilor
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagul
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagul
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagului
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofagului
ENTOMOFÁG, -Ă, entomofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește cu insecte. – Din fr. entomophage. DOOM
entomofág adj. m., s. m., pl. entomofági; adj. f., s. f. entomofágă, pl. entomofáge
entomofil
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofila
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofile
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofilei
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofilele
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofilelor
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofili
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofilia
ENTOMOFILÍE s.f. Polenizare prin intermediul insectelor; entomogamie. [Gen. -iei. / < fr. entomophilie].
entomofilie
ENTOMOFILÍE s.f. Polenizare prin intermediul insectelor; entomogamie. [Gen. -iei. / < fr. entomophilie].
entomofiliei
ENTOMOFILÍE s.f. Polenizare prin intermediul insectelor; entomogamie. [Gen. -iei. / < fr. entomophilie].
entomofilii
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofilii
ENTOMOFILÍE s.f. Polenizare prin intermediul insectelor; entomogamie. [Gen. -iei. / < fr. entomophilie].
entomofililor
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofilul
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofilului
ENTOMOFÍL, -Ă, entomofili, -e, adj. (Despre plante) La care polenizarea se face prin intermediul insectelor. – Din fr. entomophile. DOOM
entomofíl adj. m., pl. entomofíli; f. entomofílă, pl. entomofíle
entomofit
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofita
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofite
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofitei
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofitele
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofitelor
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofitul
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofitului
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofiți
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofiții
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomofiților
ENTOMOFÍT, -Ă adj. (Despre criptogame și bacterii) Care crește pe insecte. [< fr. entomophyte].
entomogamia
ENTOMOGAMÍE s.f. Entomofilie. [< germ. Entomogamie].
entomogamie
ENTOMOGAMÍE s.f. Entomofilie. [< germ. Entomogamie].
entomogamiei
ENTOMOGAMÍE s.f. Entomofilie. [< germ. Entomogamie].
entomogamii
ENTOMOGAMÍE s.f. Entomofilie. [< germ. Entomogamie].
entomolog
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologa
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologe
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologei
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologele
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologelor
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologi
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologia
ENTOMOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. – Din fr. entomologie, germ. Entomologie. DOOM
entomologíe s. f., art. entomología, g.-d. entomologíi, art. entomologíei
entomologic
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologica
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologice
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologicei
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologicele
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologicelor
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologici
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologicii
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologicilor
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologicul
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologicului
ENTOMOLÓGIC, -Ă, entomologici, -ce, adj. Care aparține entomologiei, privitor la entomologie. – Din fr. entomologique. DOOM
entomológic adj. m., pl. entomológici; f. entomológică, pl. entomológice
entomologie
ENTOMOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. – Din fr. entomologie, germ. Entomologie. DOOM
entomologíe s. f., art. entomología, g.-d. entomologíi, art. entomologíei
entomologiei
ENTOMOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. – Din fr. entomologie, germ. Entomologie. DOOM
entomologíe s. f., art. entomología, g.-d. entomologíi, art. entomologíei
entomologii
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologii
ENTOMOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. – Din fr. entomologie, germ. Entomologie. DOOM
entomologíe s. f., art. entomología, g.-d. entomologíi, art. entomologíei
entomologiile
ENTOMOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. – Din fr. entomologie, germ. Entomologie. DOOM
entomologíe s. f., art. entomología, g.-d. entomologíi, art. entomologíei
entomologiilor
ENTOMOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. – Din fr. entomologie, germ. Entomologie. DOOM
entomologíe s. f., art. entomología, g.-d. entomologíi, art. entomologíei
entomologilor
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologist
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologista
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologiste
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologistei
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologistele
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologistelor
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologistul
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologistului
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologiști
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologiștii
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologiștilor
ENTOMOLOGÍST, -Ă, entomologiști, -ste, s. m. și f. Entomolog. – Din fr. entomologiste. DOOM
entomologístă s. f., g.-d. art. entomologístei; pl. entomologíste
entomologul
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomologului
ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. DOOM
entomológă (rar) s. f., g.-d. art. entomológei; pl. entomológe
entomostracee
ENTOMOSTRACÉE s.n. pl. Subclasă de crustacee inferioare, cuprinzând dafnia, ciclopul etc.; (la sg. entomostraceu) animal din această subclasă. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. entomostracées].
entomostracee
ENTOMOSTRACÉU, entomostracee, s. n. (La pl.) Grup de crustacee inferioare mici, fără apendice abdominal și cu branhii; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest grup. – Din fr. entomostracé. DOOM
!entomostracéu (-mos-tra-/-mo-stra-) s. n., art. entomostracéul; pl. entomostracée
entomostraceele
ENTOMOSTRACÉU, entomostracee, s. n. (La pl.) Grup de crustacee inferioare mici, fără apendice abdominal și cu branhii; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest grup. – Din fr. entomostracé. DOOM
!entomostracéu (-mos-tra-/-mo-stra-) s. n., art. entomostracéul; pl. entomostracée
entomostraceelor
ENTOMOSTRACÉU, entomostracee, s. n. (La pl.) Grup de crustacee inferioare mici, fără apendice abdominal și cu branhii; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest grup. – Din fr. entomostracé. DOOM
!entomostracéu (-mos-tra-/-mo-stra-) s. n., art. entomostracéul; pl. entomostracée
entomostraceu
ENTOMOSTRACÉU, entomostracee, s. n. (La pl.) Grup de crustacee inferioare mici, fără apendice abdominal și cu branhii; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest grup. – Din fr. entomostracé. DOOM
!entomostracéu (-mos-tra-/-mo-stra-) s. n., art. entomostracéul; pl. entomostracée
entomostraceul
ENTOMOSTRACÉU, entomostracee, s. n. (La pl.) Grup de crustacee inferioare mici, fără apendice abdominal și cu branhii; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest grup. – Din fr. entomostracé. DOOM
!entomostracéu (-mos-tra-/-mo-stra-) s. n., art. entomostracéul; pl. entomostracée
entomostraceului
ENTOMOSTRACÉU, entomostracee, s. n. (La pl.) Grup de crustacee inferioare mici, fără apendice abdominal și cu branhii; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest grup. – Din fr. entomostracé. DOOM
!entomostracéu (-mos-tra-/-mo-stra-) s. n., art. entomostracéul; pl. entomostracée
entoplasmă
ENTOPLÁSMĂ s.f. Partea interioară a protoplasmei celulare. [< germ. Entoplasma].
entorsa
ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse. DOOM
entórsă s. f., g.-d. art. entórsei; pl. entórse
entorse
ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse. DOOM
entórsă s. f., g.-d. art. entórsei; pl. entórse
entorsei
ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse. DOOM
entórsă s. f., g.-d. art. entórsei; pl. entórse
entorsele
ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse. DOOM
entórsă s. f., g.-d. art. entórsei; pl. entórse
entorselor
ENTÓRSĂ, entorse, s. f. Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor. – Din fr. entorse. DOOM
entórsă s. f., g.-d. art. entórsei; pl. entórse
entozoar
ENTOZOÁR, entozoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți; (și la sg.) animal din această categorie. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. entozoaire. DOOM
entozoár (-zo-ar) s. n., pl. entozoáre
entozoare
ENTOZOÁR, entozoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți; (și la sg.) animal din această categorie. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. entozoaire. DOOM
entozoár (-zo-ar) s. n., pl. entozoáre
entozoarele
ENTOZOÁR, entozoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți; (și la sg.) animal din această categorie. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. entozoaire. DOOM
entozoár (-zo-ar) s. n., pl. entozoáre
entozoarelor
ENTOZOÁR, entozoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți; (și la sg.) animal din această categorie. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. entozoaire. DOOM
entozoár (-zo-ar) s. n., pl. entozoáre
entozoarul
ENTOZOÁR, entozoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți; (și la sg.) animal din această categorie. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. entozoaire. DOOM
entozoár (-zo-ar) s. n., pl. entozoáre
entozoarului
ENTOZOÁR, entozoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți; (și la sg.) animal din această categorie. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. entozoaire. DOOM
entozoár (-zo-ar) s. n., pl. entozoáre
entrată
ENTRÁTĂ, entrate, s. f. (Muz.) Introducere. – Din it. entrata.
entrelacs
ENTRELÁCS s.n. (Arhit.) Motiv ornamental care constă dintr-o împletitură de linii curbe sau frânte. [< fr. entrelacs].
entremeses
ENTREMÉSES s.n. invar. (Lit.) Reprezentație comică specific spaniolă, care se dădea între actele unei piese mai mari sau sub forma unor mici piese într-un act. [< sp. entremeses].
entropia
ENTROPÍE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. – Din fr. entropie. DOOM
entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile
entropic
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropica
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropice
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropicei
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropicele
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropicelor
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropici
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropicii
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropicilor
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropicul
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropicului
ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. – Din fr. entropique. DOOM
*entrópic adj. m., pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópice
entropie
ENTROPÍE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. – Din fr. entropie. DOOM
entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile
entropiei
ENTROPÍE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. – Din fr. entropie. DOOM
entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile
entropii
ENTROPÍE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. – Din fr. entropie. DOOM
entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile
entropiile
ENTROPÍE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. – Din fr. entropie. DOOM
entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile
entropiilor
ENTROPÍE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. – Din fr. entropie. DOOM
entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile
entropion
ENTROPIÓN s. n. Inversiune a pleoapei, însoțită de iritația conjunctivei și a corneii. [Pr.: -pi-on] – Din fr. entropion. DOOM
entropión (-pi-on) s. n.
entuziasm
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasma
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmai
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmam
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmare
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmare
ENTUZIASMÁRE s.f. Faptul de a (se) entuziasma. [< entuziasma].
entuziasmarea
ENTUZIASMÁRE s.f. Faptul de a (se) entuziasma. [< entuziasma].
entuziasmară
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmarăm
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmarăți
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmase
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmasem
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmaseră
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmaserăm
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmaserăți
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmaseși
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmaseți
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmat
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmat
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmata
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmate
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmatei
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmatele
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmatelor
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmatul
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmatului
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmau
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmași
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmați
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmați
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmații
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasmaților
ENTUZIASMÁT, -Ă, entuziasmați, -te, adj. Cuprins de entuziasm. [Pr.: -zi-as-] – V. entuziasma.
entuziasme
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasmează
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmele
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasmelor
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasmez
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmeze
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmezi
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmul
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasmului
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasmuri
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasmurile
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasmurilor
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. DOOM
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
entuziasmând
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmînd
ENTUZIASMÁ, entuziasmez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) însufleți, a (se) înflăcăra. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. enthousiasmer. DOOM
entuziasmá (a ~) (-zi-as-) vb., ind. prez. 3 entuziasmeáză
entuziasmări
ENTUZIASMÁRE s.f. Faptul de a (se) entuziasma. [< entuziasma].
entuziasmării
ENTUZIASMÁRE s.f. Faptul de a (se) entuziasma. [< entuziasma].
entuziasmările
ENTUZIASMÁRE s.f. Faptul de a (se) entuziasma. [< entuziasma].
entuziasmărilor
ENTUZIASMÁRE s.f. Faptul de a (se) entuziasma. [< entuziasma].
entuziast
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziasta
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziaste
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziastei
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziastele
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziastelor
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziastul
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziastului
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziaști
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziaștii
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
entuziaștilor
ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. DOOM
entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste
enuclea
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleai
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleam
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleare
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleare
ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. é n u c l é e r. DOOM
enucleáre (-nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắri
enuclearea
ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. é n u c l é e r. DOOM
enucleáre (-nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắri
enucleară
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enuclearăm
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enuclearăți
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enuclease
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleasem
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleaseră
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleaserăm
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleaserăți
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleaseși
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleaseți
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleat
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleau
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleași
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleați
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleația
ENUCLEÁȚIE, enucleații, s. f. Enucleare. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. énucléation. DOOM
enucleáție (-nu-cle-a-ți-e) s. f., art. enucleáția (-ți-a), g.-d. art. enucleáției; pl. enucleáții, art. enucleáțiile (-ți-i-)
enucleație
ENUCLEÁȚIE, enucleații, s. f. Enucleare. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. énucléation. DOOM
enucleáție (-nu-cle-a-ți-e) s. f., art. enucleáția (-ți-a), g.-d. art. enucleáției; pl. enucleáții, art. enucleáțiile (-ți-i-)
enucleației
ENUCLEÁȚIE, enucleații, s. f. Enucleare. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. énucléation. DOOM
enucleáție (-nu-cle-a-ți-e) s. f., art. enucleáția (-ți-a), g.-d. art. enucleáției; pl. enucleáții, art. enucleáțiile (-ți-i-)
enucleații
ENUCLEÁȚIE, enucleații, s. f. Enucleare. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. énucléation. DOOM
enucleáție (-nu-cle-a-ți-e) s. f., art. enucleáția (-ți-a), g.-d. art. enucleáției; pl. enucleáții, art. enucleáțiile (-ți-i-)
enucleațiile
ENUCLEÁȚIE, enucleații, s. f. Enucleare. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. énucléation. DOOM
enucleáție (-nu-cle-a-ți-e) s. f., art. enucleáția (-ți-a), g.-d. art. enucleáției; pl. enucleáții, art. enucleáțiile (-ți-i-)
enucleațiilor
ENUCLEÁȚIE, enucleații, s. f. Enucleare. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. énucléation. DOOM
enucleáție (-nu-cle-a-ți-e) s. f., art. enucleáția (-ți-a), g.-d. art. enucleáției; pl. enucleáții, art. enucleáțiile (-ți-i-)
enucleațiune
ENUCLEAȚIÚNE s.f. v. enucleație.
enucleează
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleez
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleeze
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleezi
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleând
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleînd
ENUCLEÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A explica, a lămuri o anumită chestiune. 2. (Med.) A face, a executa o enucleație. [Pron. -cle-a, p.i. -cleez, 3,6 -cleează. / cf. it., lat. enucleare].
enucleări
ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. é n u c l é e r. DOOM
enucleáre (-nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắri
enucleării
ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. é n u c l é e r. DOOM
enucleáre (-nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắri
enucleările
ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. é n u c l é e r. DOOM
enucleáre (-nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắri
enucleărilor
ENUCLEÁRE, enucleări, s. f. Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin separare de țesuturile înconjurătoare; enucleație. [Pr.: -cle-a-] – Cf. fr. é n u c l é e r. DOOM
enucleáre (-nu-cle-a-) s. f., g.-d. art. enucleắrii (-cle-ă-); pl. enucleắri
enumera
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerabil
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabila
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabile
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabilei
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabilele
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabilelor
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabili
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabilii
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabililor
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabilul
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerabilului
ENUMERÁBIL, -Ă adj. Care se poate enumera. [Cf. fr. énumérable].
enumerai
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumeram
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerare
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerare
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. DOOM
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerắrii; pl. enumerắri
enumerarea
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. DOOM
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerắrii; pl. enumerắri
enumerară
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerarăm
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerarăți
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerase
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerasem
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumeraseră
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumeraserăm
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumeraserăți
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumeraseși
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumeraseți
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerat
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerat
ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare.
enumerativ
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativa
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerative
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativei
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativele
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativelor
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativi
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativii
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativilor
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativul
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerativului
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. DOOM
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumerau
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerași
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerați
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerația
ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care se recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio. DOOM
enumeráție (-ți-e) s. f., art. enumeráția (-ți-a), g.-d. art. enumeráției; pl. enumeráții, art. enumeráțiile (-ți-i-)
enumerație
ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care se recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio. DOOM
enumeráție (-ți-e) s. f., art. enumeráția (-ți-a), g.-d. art. enumeráției; pl. enumeráții, art. enumeráțiile (-ți-i-)
enumerației
ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care se recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio. DOOM
enumeráție (-ți-e) s. f., art. enumeráția (-ți-a), g.-d. art. enumeráției; pl. enumeráții, art. enumeráțiile (-ți-i-)
enumerații
ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care se recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio. DOOM
enumeráție (-ți-e) s. f., art. enumeráția (-ți-a), g.-d. art. enumeráției; pl. enumeráții, art. enumeráțiile (-ți-i-)
enumerațiile
ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care se recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio. DOOM
enumeráție (-ți-e) s. f., art. enumeráția (-ți-a), g.-d. art. enumeráției; pl. enumeráții, art. enumeráțiile (-ți-i-)
enumerațiilor
ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care se recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio. DOOM
enumeráție (-ți-e) s. f., art. enumeráția (-ți-a), g.-d. art. enumeráției; pl. enumeráții, art. enumeráțiile (-ți-i-)
enumere
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumeri
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerând
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerînd
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enumerări
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. DOOM
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerắrii; pl. enumerắri
enumerării
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. DOOM
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerắrii; pl. enumerắri
enumerările
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. DOOM
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerắrii; pl. enumerắri
enumerărilor
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. DOOM
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerắrii; pl. enumerắri
enumăr
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. DOOM
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd
enunț
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv). DOOM
enúnț s. n., pl. enúnțuri
enunț
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunța
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțai
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțam
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțare
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțare
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța. DOOM
enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri
enunțarea
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța. DOOM
enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri
enunțară
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțarăm
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțarăți
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțase
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțasem
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțaseră
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțaserăm
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțaserăți
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțaseși
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțaseți
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțat
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțat
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
enunțau
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțași
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțați
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțe
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunți
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativa
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiative
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativei
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativele
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativelor
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativi
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativii
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativilor
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativul
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativului
ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. DOOM
enunțiatív (-ți-a-) adj. m., pl. enunțiatívi; f. enunțiatívă, pl. enunțiatíve
enunțiativă
ENUNȚIATÍVĂ adj. f. (Numai în expr.) Propoziție enunțiativă = propoziție care cuprinde relatarea în mod obiectiv, fără participarea afectului, a unei constatări sau a unei observații. Propozițiile enunțiative sînt specifice descrierilor și narațiunilor. GRAM. ROM. II 28.
enunțul
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv). DOOM
enúnț s. n., pl. enúnțuri
enunțului
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv). DOOM
enúnț s. n., pl. enúnțuri
enunțuri
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv). DOOM
enúnț s. n., pl. enúnțuri
enunțurile
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv). DOOM
enúnț s. n., pl. enúnțuri
enunțurilor
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv). DOOM
enúnț s. n., pl. enúnțuri
enunțând
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțînd
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. DOOM
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțări
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța. DOOM
enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri
enunțării
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța. DOOM
enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri
enunțările
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța. DOOM
enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri
enunțărilor
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța. DOOM
enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri
enuretic
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enuretic
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enuretica
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enuretica
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enuretice
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enuretice
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticei
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticei
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticele
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticele
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticelor
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticelor
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enuretici
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enuretici
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticii
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticii
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticilor
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticilor
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticul
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticul
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticului
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enureticului
ENURÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de enurezis. [< fr. énurétique].
enurezis
ENURÉZIS s. n. Boală care se manifestă prin pierderea necontrolată a urinei, în general în timpul somnului; incontinență urinară. – După fr. énurèse. DOOM
!enurézis (e-nu-/en-u-) s. n.
enurezisul
ENURÉZIS s. n. Boală care se manifestă prin pierderea necontrolată a urinei, în general în timpul somnului; incontinență urinară. – După fr. énurèse. DOOM
!enurézis (e-nu-/en-u-) s. n.
enurezisului
ENURÉZIS s. n. Boală care se manifestă prin pierderea necontrolată a urinei, în general în timpul somnului; incontinență urinară. – După fr. énurèse. DOOM
!enurézis (e-nu-/en-u-) s. n.
enurezisuri
ENURÉZIS s. n. Boală care se manifestă prin pierderea necontrolată a urinei, în general în timpul somnului; incontinență urinară. – După fr. énurèse. DOOM
!enurézis (e-nu-/en-u-) s. n.
enurezisurile
ENURÉZIS s. n. Boală care se manifestă prin pierderea necontrolată a urinei, în general în timpul somnului; incontinență urinară. – După fr. énurèse. DOOM
!enurézis (e-nu-/en-u-) s. n.
enurezisurilor
ENURÉZIS s. n. Boală care se manifestă prin pierderea necontrolată a urinei, în general în timpul somnului; incontinență urinară. – După fr. énurèse. DOOM
!enurézis (e-nu-/en-u-) s. n.
enureză
ENURÉZĂ s.f. v. enurezis.
enyalius
Enyalius („Războinicul”), denumire dată zeului Ares.
enyo
Enyo, în mitologia greacă, zeița războiului, corespunzătoare Bellonei din mitologia romană. Îl întovărășea întotdeauna pe Ares în luptă.
enzima
ENZÍMĂ, enzime, s. f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care catalizează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme. DOOM
enzímă s. f., g.-d. art. enzímei; pl. enzíme
enzimatic
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimatica
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimatice
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimaticei
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimaticele
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimaticelor
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimatici
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimaticii
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimaticilor
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimaticul
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzimaticului
ENZIMÁTIC, -Ă, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. – Din fr. enzymatique, engl. enzymatic. DOOM
*enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. enzimátică, pl. enzimátice
enzime
ENZÍMĂ, enzime, s. f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care catalizează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme. DOOM
enzímă s. f., g.-d. art. enzímei; pl. enzíme
enzimei
ENZÍMĂ, enzime, s. f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care catalizează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme. DOOM
enzímă s. f., g.-d. art. enzímei; pl. enzíme
enzimele
ENZÍMĂ, enzime, s. f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care catalizează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme. DOOM
enzímă s. f., g.-d. art. enzímei; pl. enzíme
enzimelor
ENZÍMĂ, enzime, s. f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care catalizează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme. DOOM
enzímă s. f., g.-d. art. enzímei; pl. enzíme
enzimologia
ENZIMOLOGÍE s. f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul enzimelor și al modului lor de acțiune. – Din germ. Enzymologie, fr. enzymologie. DOOM
enzimologíe s. f., art. enzimología, g.-d. enzimologíi, art. enzimologíei
enzimologie
ENZIMOLOGÍE s. f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul enzimelor și al modului lor de acțiune. – Din germ. Enzymologie, fr. enzymologie. DOOM
enzimologíe s. f., art. enzimología, g.-d. enzimologíi, art. enzimologíei
enzimologiei
ENZIMOLOGÍE s. f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul enzimelor și al modului lor de acțiune. – Din germ. Enzymologie, fr. enzymologie. DOOM
enzimologíe s. f., art. enzimología, g.-d. enzimologíi, art. enzimologíei
enzimologii
ENZIMOLOGÍE s. f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul enzimelor și al modului lor de acțiune. – Din germ. Enzymologie, fr. enzymologie. DOOM
enzimologíe s. f., art. enzimología, g.-d. enzimologíi, art. enzimologíei
enzimopatie
ENZIMOPATÍE s.f. (Med.) Stare patologică datorată dereglării funcționale a unei enzime sau a unui sistem enzimatic. [Gen. -iei. / < fr. enzymopathie].
enzimoterapie
ENZIMOTERAPÍE s.f. Folosirea terapeutică a enzimelor. [Gen. -iei. / < fr. enzymothérapie].
enzootia
ENZOOTÍE s. f. Răspândire a unei boli infectocontagioase la animale pe un anumit teritoriu sau în cadrul unui grup limitat. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. enzootie. DOOM
enzootíe s. f., art. enzootía, g.-d. enzootíi, art. enzootíei
enzootic
ENZOÓTIC, -Ă, enzootici, -ce, adj. (Med. vet.) Care are caracter de enzootie. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. enzootique, engl. enzootic.
enzootie
ENZOOTÍE s. f. Răspândire a unei boli infectocontagioase la animale pe un anumit teritoriu sau în cadrul unui grup limitat. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. enzootie. DOOM
enzootíe s. f., art. enzootía, g.-d. enzootíi, art. enzootíei
enzootiei
ENZOOTÍE s. f. Răspândire a unei boli infectocontagioase la animale pe un anumit teritoriu sau în cadrul unui grup limitat. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. enzootie. DOOM
enzootíe s. f., art. enzootía, g.-d. enzootíi, art. enzootíei
enzootii
ENZOOTÍE s. f. Răspândire a unei boli infectocontagioase la animale pe un anumit teritoriu sau în cadrul unui grup limitat. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. enzootie. DOOM
enzootíe s. f., art. enzootía, g.-d. enzootíi, art. enzootíei