emacia
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciai
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciam
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciară
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciarăm
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciarăți
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciase
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciasem
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciaseră
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciaserăm
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciaserăți
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciaseși
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciaseți
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciat
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciat
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciata
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciate
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciatei
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciatele
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciatelor
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciatul
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciatului
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciau
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciază
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciași
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciați
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciați
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciația
EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. DOOM
emaciáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. emaciáția (-ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (-ți-i-)
emaciație
EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. DOOM
emaciáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. emaciáția (-ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (-ți-i-)
emaciației
EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. DOOM
emaciáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. emaciáția (-ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (-ți-i-)
emaciații
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emaciații
EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. DOOM
emaciáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. emaciáția (-ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (-ți-i-)
emaciațiile
EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. DOOM
emaciáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. emaciáția (-ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (-ți-i-)
emaciațiilor
EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. DOOM
emaciáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. emaciáția (-ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (-ți-i-)
emaciaților
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].
emacie
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciem
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciere
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciere
EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier. DOOM
emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri
emacierea
EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier. DOOM
emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri
emacieri
EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier. DOOM
emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri
emacierii
EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier. DOOM
emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri
emacierile
EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier. DOOM
emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri
emacierilor
EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier. DOOM
emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri
emaciez
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emacieze
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciezi
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emaciind
EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. DOOM
!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză
emagramă
EMAGRÁMĂ s.f. Diagramă aerologică. [< fr. émagramme].
emai
EMÁI s.n. v. email.
emaia
EMAIÁ vb. I. v. emaila.
emaiat
EMAIÁT, -Ă adj. v. emailat.
emaiere
EMAIÉRE s.f. v. emailare.
email
EMÁIL, (2) emailuri, s. n. 1. Masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură. 2. Obiect emailat sau sort de email (1). 3. Peliculă obținută pe bază de rășini, care au în conținutul lor pigmenți. – Din fr. émail. DOOM
emáil (-mayl) s. n., (sorturi, obiecte) pl. emáiluri
emaila
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailai
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailaj
EMAILÁJ s. n. Emailare. – Din fr. émaillage.
emailam
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailare
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailare
EMAILÁRE, emailări, s. f. Acțiunea de a emaila și rezultatul ei; smălțuire. – V. emaila. DOOM
emailáre (-may-) s. f., g.-d. art. emailắrii; pl. emailắri
emailarea
EMAILÁRE, emailări, s. f. Acțiunea de a emaila și rezultatul ei; smălțuire. – V. emaila. DOOM
emailáre (-may-) s. f., g.-d. art. emailắrii; pl. emailắri
emailară
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailarăm
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailarăți
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailase
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailasem
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailaseră
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailaserăm
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailaserăți
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailaseși
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailaseți
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailat
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailat
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailata
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailate
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailatei
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailatele
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailatelor
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailatul
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailatului
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailau
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailași
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailați
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailați
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailații
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailaților
EMAILÁT, -Ă, emailați, -te, adj. Acoperit cu email (1); smălțuit. – V. emaila.
emailează
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailez
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emaileze
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailezi
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailoare
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailoarea
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailoarei
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailoarele
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailoarelor
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailor
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailori
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailorii
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailorilor
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailorul
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailorului
EMAILÓR, -OÁRE, emailori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrări de emailare; smălțuitor. – Din fr. émailleur. DOOM
emailór (-may-) s. m., pl. emailóri
emailul
EMÁIL, (2) emailuri, s. n. 1. Masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură. 2. Obiect emailat sau sort de email (1). 3. Peliculă obținută pe bază de rășini, care au în conținutul lor pigmenți. – Din fr. émail. DOOM
emáil (-mayl) s. n., (sorturi, obiecte) pl. emáiluri
emailului
EMÁIL, (2) emailuri, s. n. 1. Masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură. 2. Obiect emailat sau sort de email (1). 3. Peliculă obținută pe bază de rășini, care au în conținutul lor pigmenți. – Din fr. émail. DOOM
emáil (-mayl) s. n., (sorturi, obiecte) pl. emáiluri
emailuri
EMÁIL, (2) emailuri, s. n. 1. Masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură. 2. Obiect emailat sau sort de email (1). 3. Peliculă obținută pe bază de rășini, care au în conținutul lor pigmenți. – Din fr. émail. DOOM
emáil (-mayl) s. n., (sorturi, obiecte) pl. emáiluri
emailurile
EMÁIL, (2) emailuri, s. n. 1. Masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură. 2. Obiect emailat sau sort de email (1). 3. Peliculă obținută pe bază de rășini, care au în conținutul lor pigmenți. – Din fr. émail. DOOM
emáil (-mayl) s. n., (sorturi, obiecte) pl. emáiluri
emailurilor
EMÁIL, (2) emailuri, s. n. 1. Masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură. 2. Obiect emailat sau sort de email (1). 3. Peliculă obținută pe bază de rășini, care au în conținutul lor pigmenți. – Din fr. émail. DOOM
emáil (-mayl) s. n., (sorturi, obiecte) pl. emáiluri
emailând
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailînd
EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler. DOOM
emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză
emailări
EMAILÁRE, emailări, s. f. Acțiunea de a emaila și rezultatul ei; smălțuire. – V. emaila. DOOM
emailáre (-may-) s. f., g.-d. art. emailắrii; pl. emailắri
emailării
EMAILÁRE, emailări, s. f. Acțiunea de a emaila și rezultatul ei; smălțuire. – V. emaila. DOOM
emailáre (-may-) s. f., g.-d. art. emailắrii; pl. emailắri
emailările
EMAILÁRE, emailări, s. f. Acțiunea de a emaila și rezultatul ei; smălțuire. – V. emaila. DOOM
emailáre (-may-) s. f., g.-d. art. emailắrii; pl. emailắri
emailărilor
EMAILÁRE, emailări, s. f. Acțiunea de a emaila și rezultatul ei; smălțuire. – V. emaila. DOOM
emailáre (-may-) s. f., g.-d. art. emailắrii; pl. emailắri
emaioare
EMAIÓR, -OÁRE s.m. și f. v. emailor.
emaior
EMAIÓR, -OÁRE s.m. și f. v. emailor.
eman
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emana
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emana
EMANÁ vb. I. 1. tr. A degaja, a exala. 2. intr. A proveni, a-și trage originea. [P.i. emán și -nez. / < fr. émaner, it., lat. emanare].
emanai
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanam
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanare
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanare
EMANÁRE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana. DOOM
emanáre s. f., g.-d. art. emanắrii; pl. emanắri
emanarea
EMANÁRE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana. DOOM
emanáre s. f., g.-d. art. emanắrii; pl. emanắri
emanară
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanarăm
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanarăți
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanase
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanasem
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanaseră
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanaserăm
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanaserăți
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanaseși
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanaseți
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanat
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanat
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanata
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanate
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanatei
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanatele
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanatelor
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanatism
EMANATÍSM s. n. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. DOOM
emanatísm s. n.
emanatismul
EMANATÍSM s. n. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. DOOM
emanatísm s. n.
emanatismului
EMANATÍSM s. n. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. DOOM
emanatísm s. n.
emanatul
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanatului
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanau
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanași
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanați
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanați
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanația
EMANAȚIÚNE s. f. v. emanație. DOOM
emanáție (-ți-e) s. f., art. emanáția (-ți-a), g.-d. art. emanáției; pl. emanáții, art. emanáțiile (-ți-i-)
emanație
EMANAȚIÚNE s. f. v. emanație. DOOM
emanáție (-ți-e) s. f., art. emanáția (-ți-a), g.-d. art. emanáției; pl. emanáții, art. emanáțiile (-ți-i-)
emanației
EMANAȚIÚNE s. f. v. emanație. DOOM
emanáție (-ți-e) s. f., art. emanáția (-ți-a), g.-d. art. emanáției; pl. emanáții, art. emanáțiile (-ți-i-)
emanații
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanații
EMANAȚIÚNE s. f. v. emanație. DOOM
emanáție (-ți-e) s. f., art. emanáția (-ți-a), g.-d. art. emanáției; pl. emanáții, art. emanáțiile (-ți-i-)
emanațiile
EMANAȚIÚNE s. f. v. emanație. DOOM
emanáție (-ți-e) s. f., art. emanáția (-ți-a), g.-d. art. emanáției; pl. emanáții, art. emanáțiile (-ți-i-)
emanațiilor
EMANAȚIÚNE s. f. v. emanație. DOOM
emanáție (-ți-e) s. f., art. emanáția (-ți-a), g.-d. art. emanáției; pl. emanáții, art. emanáțiile (-ți-i-)
emanaților
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
emanaționism
EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație. DOOM
emanaționísm (-ți-o-) s. n.
emanaționismul
EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație. DOOM
emanaționísm (-ți-o-) s. n.
emanaționismului
EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație. DOOM
emanaționísm (-ți-o-) s. n.
emanațiune
EMANAȚIÚNE s. f. v. emanație. DOOM
emanáție (-ți-e) s. f., art. emanáția (-ți-a), g.-d. art. emanáției; pl. emanáții, art. emanáțiile (-ți-i-)
emancipa
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipai
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipam
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipare
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipare
EMANCIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa. DOOM
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipắrii
emanciparea
EMANCIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa. DOOM
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipắrii
emancipară
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emanciparăm
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emanciparăți
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipase
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipasem
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipaseră
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipaserăm
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipaserăți
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipaseși
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipaseți
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipat
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipat
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipata
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipate
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipatei
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipatele
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipatelor
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipatul
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipatului
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipau
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipași
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipați
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipați
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipația
EMANCIPÁȚIE s. f. (Înv.) Emancipare. – Din fr. émancipation, lat. emancipatio. DOOM
emancipáție (-ți-e) s. f., art. emancipáția (-ți-a), g.-d. emancipáții, art. emancipáției
emancipație
EMANCIPÁȚIE s. f. (Înv.) Emancipare. – Din fr. émancipation, lat. emancipatio. DOOM
emancipáție (-ți-e) s. f., art. emancipáția (-ți-a), g.-d. emancipáții, art. emancipáției
emancipației
EMANCIPÁȚIE s. f. (Înv.) Emancipare. – Din fr. émancipation, lat. emancipatio. DOOM
emancipáție (-ți-e) s. f., art. emancipáția (-ți-a), g.-d. emancipáții, art. emancipáției
emancipații
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipații
EMANCIPÁȚIE s. f. (Înv.) Emancipare. – Din fr. émancipation, lat. emancipatio. DOOM
emancipáție (-ți-e) s. f., art. emancipáția (-ți-a), g.-d. emancipáții, art. emancipáției
emancipațiile
EMANCIPÁȚIE s. f. (Înv.) Emancipare. – Din fr. émancipation, lat. emancipatio. DOOM
emancipáție (-ți-e) s. f., art. emancipáția (-ți-a), g.-d. emancipáții, art. emancipáției
emancipațiilor
EMANCIPÁȚIE s. f. (Înv.) Emancipare. – Din fr. émancipation, lat. emancipatio. DOOM
emancipáție (-ți-e) s. f., art. emancipáția (-ți-a), g.-d. emancipáții, art. emancipáției
emancipaților
EMANCIPÁT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine. 2. (În unele state) Scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui. – V. emancipa. DOOM
emancipát adj. m., pl. emancipáți; f. emancipátă, pl. emancipáte
emancipațiune
EMANCIPAȚIÚNE s.f. v. emancipație.
emancipează
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipez
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipeze
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipezi
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipând
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipînd
EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. DOOM
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancipări
EMANCIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa. DOOM
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipắrii
emancipării
EMANCIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa. DOOM
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipắrii
emancipările
EMANCIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa. DOOM
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipắrii
emancipărilor
EMANCIPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa. DOOM
emancipáre s. f., g.-d. art. emancipắrii
emane
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emani
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanoterapie
EMANOTERAPÍE s.f. Tratament cu emanații radioactive. [Gen. -iei. / < fr. émanothérapie].
emanând
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanînd
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a răspândi un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. DOOM
emaná (a ~) vb., ind. prez. 3 emánă
emanări
EMANÁRE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana. DOOM
emanáre s. f., g.-d. art. emanắrii; pl. emanắri
emanării
EMANÁRE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana. DOOM
emanáre s. f., g.-d. art. emanắrii; pl. emanắri
emanările
EMANÁRE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana. DOOM
emanáre s. f., g.-d. art. emanắrii; pl. emanắri
emanărilor
EMANÁRE, emanări, s. f. Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – V. emana. DOOM
emanáre s. f., g.-d. art. emanắrii; pl. emanắri
emarginat
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginata
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginate
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginatei
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginatele
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginatelor
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginatul
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginatului
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginați
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginații
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emarginaților
EMARGINÁT, -Ă, emarginați, -te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puțin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. DOOM
emarginát adj. m., pl. emargináți; f. emarginátă, pl. emargináte
emascula
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculai
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculam
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculare
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculare
EMASCULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emascula; emasculație; evirație. [< emascula].
emasculară
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emascularăm
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emascularăți
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculase
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculasem
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculaseră
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculaserăm
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculaserăți
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculaseși
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculaseți
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculat
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculat
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.
emasculau
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculași
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculați
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculația
EMASCULÁȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation. DOOM
emasculáție (rar) (-ți-e) s. f., art. emasculáția (-ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (-ți-i-)
emasculație
EMASCULÁȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation. DOOM
emasculáție (rar) (-ți-e) s. f., art. emasculáția (-ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (-ți-i-)
emasculației
EMASCULÁȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation. DOOM
emasculáție (rar) (-ți-e) s. f., art. emasculáția (-ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (-ți-i-)
emasculații
EMASCULÁȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation. DOOM
emasculáție (rar) (-ți-e) s. f., art. emasculáția (-ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (-ți-i-)
emasculațiile
EMASCULÁȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation. DOOM
emasculáție (rar) (-ți-e) s. f., art. emasculáția (-ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (-ți-i-)
emasculațiilor
EMASCULÁȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation. DOOM
emasculáție (rar) (-ți-e) s. f., art. emasculáția (-ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (-ți-i-)
emasculează
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculez
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculeze
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculezi
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculând
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emasculînd
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. DOOM
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
embargo
EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo. DOOM
embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri
embargoul
EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo. DOOM
embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri
embargoului
EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo. DOOM
embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri
embargouri
EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo. DOOM
embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri
embargourile
EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo. DOOM
embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri
embargourilor
EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo. DOOM
embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri
embatic
EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion. DOOM
embatíc (înv.) s. n., pl. embatícuri
embaticar
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticara
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticare
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticarei
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticarele
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticarelor
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticari
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticarii
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticarilor
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticarul
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticarului
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. DOOM
embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári
embaticul
EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion. DOOM
embatíc (înv.) s. n., pl. embatícuri
embaticului
EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion. DOOM
embatíc (înv.) s. n., pl. embatícuri
embaticuri
EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion. DOOM
embatíc (înv.) s. n., pl. embatícuri
embaticurile
EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion. DOOM
embatíc (înv.) s. n., pl. embatícuri
embaticurilor
EMBATÍC, embaticuri, s. n. (Înv.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion. DOOM
embatíc (înv.) s. n., pl. embatícuri
emblem
EMBLÉM s.n. v. emblemă.
emblema
EMBLÉMĂ, embleme, s. f. Obiect, imagine (însoțită de o deviză) care poartă în mod convențional un anumit înțeles, care simbolizează o anumită idee. ♦ Simbol; figură alegorică. – Din fr. emblème, lat. emblema. DOOM
emblémă s. f., g.-d. art. emblémei; pl. embléme
emblematic
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematica
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematice
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematicei
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematicele
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematicelor
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematici
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematicii
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematicilor
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematicul
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
emblematicului
EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique. DOOM
emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice
embleme
EMBLÉMĂ, embleme, s. f. Obiect, imagine (însoțită de o deviză) care poartă în mod convențional un anumit înțeles, care simbolizează o anumită idee. ♦ Simbol; figură alegorică. – Din fr. emblème, lat. emblema. DOOM
emblémă s. f., g.-d. art. emblémei; pl. embléme
emblemei
EMBLÉMĂ, embleme, s. f. Obiect, imagine (însoțită de o deviză) care poartă în mod convențional un anumit înțeles, care simbolizează o anumită idee. ♦ Simbol; figură alegorică. – Din fr. emblème, lat. emblema. DOOM
emblémă s. f., g.-d. art. emblémei; pl. embléme
emblemele
EMBLÉMĂ, embleme, s. f. Obiect, imagine (însoțită de o deviză) care poartă în mod convențional un anumit înțeles, care simbolizează o anumită idee. ♦ Simbol; figură alegorică. – Din fr. emblème, lat. emblema. DOOM
emblémă s. f., g.-d. art. emblémei; pl. embléme
emblemelor
EMBLÉMĂ, embleme, s. f. Obiect, imagine (însoțită de o deviză) care poartă în mod convențional un anumit înțeles, care simbolizează o anumită idee. ♦ Simbol; figură alegorică. – Din fr. emblème, lat. emblema. DOOM
emblémă s. f., g.-d. art. emblémei; pl. embléme
embol
EMBÓLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: emból s. n.] – Din fr. embolus. DOOM
embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri
embolectomie
EMBOLECTOMÍE s.f. Extirparea chirurgicală a unui embolus. [Gen. -iei. / < fr. embolectomie].
embolia
EMBOLÍE, embolii, s. f. Obstruare bruscă a unui vas sangvin sau limfatic. – Din fr. embolie. DOOM
embolíe s. f., art. embolía, g.-d. art. embolíei; pl. embolíi, art. embolíile
embolic
EMBÓLIC, -Ă adj. Referitor la embolie. [< fr. embolique].
embolie
EMBOLÍE, embolii, s. f. Obstruare bruscă a unui vas sangvin sau limfatic. – Din fr. embolie. DOOM
embolíe s. f., art. embolía, g.-d. art. embolíei; pl. embolíi, art. embolíile
emboliei
EMBOLÍE, embolii, s. f. Obstruare bruscă a unui vas sangvin sau limfatic. – Din fr. embolie. DOOM
embolíe s. f., art. embolía, g.-d. art. embolíei; pl. embolíi, art. embolíile
emboligen
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligena
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligene
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligenei
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligenele
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligenelor
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligeni
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligenii
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligenilor
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligenul
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
emboligenului
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène].
embolii
EMBOLÍE, embolii, s. f. Obstruare bruscă a unui vas sangvin sau limfatic. – Din fr. embolie. DOOM
embolíe s. f., art. embolía, g.-d. art. embolíei; pl. embolíi, art. embolíile
emboliile
EMBOLÍE, embolii, s. f. Obstruare bruscă a unui vas sangvin sau limfatic. – Din fr. embolie. DOOM
embolíe s. f., art. embolía, g.-d. art. embolíei; pl. embolíi, art. embolíile
emboliilor
EMBOLÍE, embolii, s. f. Obstruare bruscă a unui vas sangvin sau limfatic. – Din fr. embolie. DOOM
embolíe s. f., art. embolía, g.-d. art. embolíei; pl. embolíi, art. embolíile
embolit
EMBOLÍT s. n. Minereu bogat în argint. – Din germ. Embolit.
embolitul
EMBOLÍT s. n. Minereu bogat în argint. – Din germ. Embolit.
embolitului
EMBOLÍT s. n. Minereu bogat în argint. – Din germ. Embolit.
embolus
EMBÓLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: emból s. n.] – Din fr. embolus. DOOM
embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri
embrio
EMBRIO- Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la embrion sau la stadiul de dezvoltare embrionară. [Pron. -bri-o-. / < fr. embryo-, cf. gr. embryon].
embrioame
EMBRIÓM s.n. (Med.) Tumoare de origine embrionară. [Pron. -bri-om, pl. -oame. / < fr. embryome].
embrioamele
EMBRIÓM s.n. (Med.) Tumoare de origine embrionară. [Pron. -bri-om, pl. -oame. / < fr. embryome].
embrioamelor
EMBRIÓM s.n. (Med.) Tumoare de origine embrionară. [Pron. -bri-om, pl. -oame. / < fr. embryome].
embriocardia
EMBRIOCARDÍE s. f. Ritm cardiac patologic apărut în miocarditele grave, caracterizat prin accelerarea bătăilor inimii și prin egalizarea pauzelor și a tonalităților celor două zgomote ale ei; ritm fetal. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryocardie. DOOM
embriocardíe (-bri-o-) s. f., art. embriocardía, g.-d. embriocardíi, art. embriocardíei
embriocardie
EMBRIOCARDÍE s. f. Ritm cardiac patologic apărut în miocarditele grave, caracterizat prin accelerarea bătăilor inimii și prin egalizarea pauzelor și a tonalităților celor două zgomote ale ei; ritm fetal. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryocardie. DOOM
embriocardíe (-bri-o-) s. f., art. embriocardía, g.-d. embriocardíi, art. embriocardíei
embriocardiei
EMBRIOCARDÍE s. f. Ritm cardiac patologic apărut în miocarditele grave, caracterizat prin accelerarea bătăilor inimii și prin egalizarea pauzelor și a tonalităților celor două zgomote ale ei; ritm fetal. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryocardie. DOOM
embriocardíe (-bri-o-) s. f., art. embriocardía, g.-d. embriocardíi, art. embriocardíei
embriocardii
EMBRIOCARDÍE s. f. Ritm cardiac patologic apărut în miocarditele grave, caracterizat prin accelerarea bătăilor inimii și prin egalizarea pauzelor și a tonalităților celor două zgomote ale ei; ritm fetal. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryocardie. DOOM
embriocardíe (-bri-o-) s. f., art. embriocardía, g.-d. embriocardíi, art. embriocardíei
embriocardiile
EMBRIOCARDÍE s. f. Ritm cardiac patologic apărut în miocarditele grave, caracterizat prin accelerarea bătăilor inimii și prin egalizarea pauzelor și a tonalităților celor două zgomote ale ei; ritm fetal. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryocardie. DOOM
embriocardíe (-bri-o-) s. f., art. embriocardía, g.-d. embriocardíi, art. embriocardíei
embriocardiilor
EMBRIOCARDÍE s. f. Ritm cardiac patologic apărut în miocarditele grave, caracterizat prin accelerarea bătăilor inimii și prin egalizarea pauzelor și a tonalităților celor două zgomote ale ei; ritm fetal. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryocardie. DOOM
embriocardíe (-bri-o-) s. f., art. embriocardía, g.-d. embriocardíi, art. embriocardíei
embriogeneza
EMBRIOGENÉZĂ s. f. Proces de transformare succesivă a ovulului fecundat și a embrionului până la ecloziune sau naștere; dezvoltare embrionară. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryogenèse. DOOM
embriogenéză (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriogenézei
embriogeneze
EMBRIOGENÉZĂ s. f. Proces de transformare succesivă a ovulului fecundat și a embrionului până la ecloziune sau naștere; dezvoltare embrionară. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryogenèse. DOOM
embriogenéză (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriogenézei
embriogenezei
EMBRIOGENÉZĂ s. f. Proces de transformare succesivă a ovulului fecundat și a embrionului până la ecloziune sau naștere; dezvoltare embrionară. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryogenèse. DOOM
embriogenéză (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriogenézei
embriogenezele
EMBRIOGENÉZĂ s. f. Proces de transformare succesivă a ovulului fecundat și a embrionului până la ecloziune sau naștere; dezvoltare embrionară. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryogenèse. DOOM
embriogenéză (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriogenézei
embriogenezelor
EMBRIOGENÉZĂ s. f. Proces de transformare succesivă a ovulului fecundat și a embrionului până la ecloziune sau naștere; dezvoltare embrionară. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryogenèse. DOOM
embriogenéză (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriogenézei
embriogenie
EMBRIOGENÍE s.f. Embriogeneză. [Gen. -iei. / < fr. embryogénie, cf. gr. embryon – embrion, gennan – a naște].
embriografie
EMBRIOGRAFÍE s.f. Parte a embriologiei care se ocupă cu descrierea embrionului. [Gen. -iei. / < fr. embryographie, cf. gr. embryon – embrion, graphein – a scrie].
embriolog
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologa
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologe
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologei
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologele
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologelor
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologi
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologia
EMBRIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care se ocupă cu studiul embrionului în toate fazele dezvoltării lui, de la formarea celulei-ou până la ecloziune sau naștere. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologie. DOOM
embriologíe (-bri-o-) s. f., art. embriología, g.-d. embriologíi, art. embriologíei
embriologic
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologica
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologice
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologicei
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologicele
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologicelor
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologici
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologicii
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologicilor
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologicul
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologicului
EMBRIOLÓGIC, -Ă, embriologici, -ce, adj. Care aparține embriologiei, referitor la embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologique. DOOM
embriológic (-bri-o-) adj. m., pl. embriológici; f. embriológică, pl. embriológice
embriologie
EMBRIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care se ocupă cu studiul embrionului în toate fazele dezvoltării lui, de la formarea celulei-ou până la ecloziune sau naștere. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologie. DOOM
embriologíe (-bri-o-) s. f., art. embriología, g.-d. embriologíi, art. embriologíei
embriologiei
EMBRIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care se ocupă cu studiul embrionului în toate fazele dezvoltării lui, de la formarea celulei-ou până la ecloziune sau naștere. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologie. DOOM
embriologíe (-bri-o-) s. f., art. embriología, g.-d. embriologíi, art. embriologíei
embriologii
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologii
EMBRIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care se ocupă cu studiul embrionului în toate fazele dezvoltării lui, de la formarea celulei-ou până la ecloziune sau naștere. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologie. DOOM
embriologíe (-bri-o-) s. f., art. embriología, g.-d. embriologíi, art. embriologíei
embriologilor
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologul
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriologului
EMBRIOLÓG, -Ă, embriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în embriologie. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryologue. DOOM
embriológă (rar) (-bri-o-) s. f., g.-d. art. embriológei; pl. embriológe
embriom
EMBRIÓM s.n. (Med.) Tumoare de origine embrionară. [Pron. -bri-om, pl. -oame. / < fr. embryome].
embriomul
EMBRIÓM s.n. (Med.) Tumoare de origine embrionară. [Pron. -bri-om, pl. -oame. / < fr. embryome].
embriomului
EMBRIÓM s.n. (Med.) Tumoare de origine embrionară. [Pron. -bri-om, pl. -oame. / < fr. embryome].
embrion
EMBRIÓN s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei ființe vii de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ♦ Germen al unei plante existent în sămânța din care va lua naștere prin germinație. 2. (Fig.) Început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon]. DOOM
embrión (-bri-on) s. m., pl. embrióni
embrion
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
embrionar
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionara
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionare
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionarei
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionarele
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionarelor
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionari
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionarii
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionarilor
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionarul
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionarului
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. DOOM
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionat
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionata
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionate
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionatei
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionatele
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionatelor
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionatul
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionatului
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionați
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionații
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrionaților
EMBRIONÁT, -Ă, embrionați, -te, adj. Cu embrion. [Pr.: -bri-o] – Din embrion. DOOM
embrionát (-bri-o-) adj. m., pl. embrionáți; f. embrionátă, pl. embrionáte
embrioni
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
embrionii
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
embrionilor
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
embrionul
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
embrionului
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
embriopatie
EMBRIOPATÍE s.f. (Med.) Boală a embrionului. [Pron. -bri-o-, gen. -iei. / < fr. embryopathie].
embriotom
EMBRIOTÓM s.n. Instrument folosit în embriotomie. [< fr. embryotome, cf. gr. embryon – embrion, tome – tăiere].
embriotomia
EMBRIOTOMÍE, embriotomii, s. f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie. DOOM
embriotomíe (-bri-o-) s. f., art. embriotomía, g.-d. art. embriotomíei; pl. embriotomíi, art. embriotomíile
embriotomic
EMBRIOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la embriotomie. [< fr. embryotomique].
embriotomie
EMBRIOTOMÍE, embriotomii, s. f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie. DOOM
embriotomíe (-bri-o-) s. f., art. embriotomía, g.-d. art. embriotomíei; pl. embriotomíi, art. embriotomíile
embriotomiei
EMBRIOTOMÍE, embriotomii, s. f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie. DOOM
embriotomíe (-bri-o-) s. f., art. embriotomía, g.-d. art. embriotomíei; pl. embriotomíi, art. embriotomíile
embriotomii
EMBRIOTOMÍE, embriotomii, s. f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie. DOOM
embriotomíe (-bri-o-) s. f., art. embriotomía, g.-d. art. embriotomíei; pl. embriotomíi, art. embriotomíile
embriotomiile
EMBRIOTOMÍE, embriotomii, s. f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie. DOOM
embriotomíe (-bri-o-) s. f., art. embriotomía, g.-d. art. embriotomíei; pl. embriotomíi, art. embriotomíile
embriotomiilor
EMBRIOTOMÍE, embriotomii, s. f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie. DOOM
embriotomíe (-bri-o-) s. f., art. embriotomía, g.-d. art. embriotomíei; pl. embriotomíi, art. embriotomíile
embu
EMBÚ s.n. (Pict.) Ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou. [< fr. embu].
emden
ÉMDEN s. n. Rasă de gâște de culoare albă, de 7-10 kg. – Cuv. germ. DOOM
émden (rasă de găini) (germ.) s. propriu n.
emdenul
ÉMDEN s. n. Rasă de gâște de culoare albă, de 7-10 kg. – Cuv. germ. DOOM
émden (rasă de găini) (germ.) s. propriu n.
emdenului
ÉMDEN s. n. Rasă de gâște de culoare albă, de 7-10 kg. – Cuv. germ. DOOM
émden (rasă de găini) (germ.) s. propriu n.
emeargă
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emenagog
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagoga
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagoge
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagogei
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagogele
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagogelor
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagogi
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagogii
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagogilor
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagogul
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenagogului
EMENAGÓG, emenagoge, s. n. Medicament care provoacă, care favorizează menstruația. – Din fr. emménagogue. DOOM
emenagóg s. n., pl. emenagóge
emenda
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendai
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendam
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendanda
EMENDÁNDA s. n. pl. Corecturi (tipografice) la un text. – Cuv. lat. DOOM
emendánda (lat.) s. n. pl.
emendare
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendare
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda]. DOOM
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri
emendarea
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda]. DOOM
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri
emendară
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendarăm
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendarăți
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendase
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendasem
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendaseră
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendaserăm
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendaserăți
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendaseși
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendaseți
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendat
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendat
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender.
emendatoare
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatoarea
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatoarei
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatoarele
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatoarelor
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendator
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatori
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatorii
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatorilor
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatorul
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendatorului
EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
emendau
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendași
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendați
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendația
EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation. DOOM
emendáție (-ți-e) s. f., art. emendáția (-ți-a), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (-ți-i-)
emendație
EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation. DOOM
emendáție (-ți-e) s. f., art. emendáția (-ți-a), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (-ți-i-)
emendației
EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation. DOOM
emendáție (-ți-e) s. f., art. emendáția (-ți-a), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (-ți-i-)
emendații
EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation. DOOM
emendáție (-ți-e) s. f., art. emendáția (-ți-a), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (-ți-i-)
emendațiile
EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation. DOOM
emendáție (-ți-e) s. f., art. emendáția (-ți-a), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (-ți-i-)
emendațiilor
EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation. DOOM
emendáție (-ți-e) s. f., art. emendáția (-ți-a), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (-ți-i-)
emendațiune
EMENDAȚIÚNE s.f. v. emendație.
emendează
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendez
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendeze
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendezi
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendând
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendînd
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. DOOM
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendări
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda]. DOOM
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri
emendării
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda]. DOOM
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri
emendările
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda]. DOOM
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri
emendărilor
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda]. DOOM
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri
emerg
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emerge
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emergea
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emergeau
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emergent
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergenta
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergente
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergentei
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergentele
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergentelor
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergentul
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergentului
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergența
EMERGÉNȚĂ, emergențe, s. f. Însușire a unui fascicul de radiații de a părăsi un sistem de medii. – Din fr. émergence. DOOM
emergénță (ieșire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emergénței; pl. emergénțe
emergențe
EMERGÉNȚĂ, emergențe, s. f. Însușire a unui fascicul de radiații de a părăsi un sistem de medii. – Din fr. émergence. DOOM
emergénță (ieșire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emergénței; pl. emergénțe
emergenței
EMERGÉNȚĂ, emergențe, s. f. Însușire a unui fascicul de radiații de a părăsi un sistem de medii. – Din fr. émergence. DOOM
emergénță (ieșire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emergénței; pl. emergénțe
emergențele
EMERGÉNȚĂ, emergențe, s. f. Însușire a unui fascicul de radiații de a părăsi un sistem de medii. – Din fr. émergence. DOOM
emergénță (ieșire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emergénței; pl. emergénțe
emergențelor
EMERGÉNȚĂ, emergențe, s. f. Însușire a unui fascicul de radiații de a părăsi un sistem de medii. – Din fr. émergence. DOOM
emergénță (ieșire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emergénței; pl. emergénțe
emergenți
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergenții
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergenților
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis. DOOM
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte
emergere
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emergere
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émerger.
emergând
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emergînd
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emeri
EMERÍ s. n. (Rar) Șmirghel. – Din fr. émeri. DOOM
emerí (rar) s. n., art. emeríul
emerit
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emerita
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emerite
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emeritei
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emeritele
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emeritelor
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emeritul
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emeritului
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emeriul
EMERÍ s. n. (Rar) Șmirghel. – Din fr. émeri. DOOM
emerí (rar) s. n., art. emeríul
emeriului
EMERÍ s. n. (Rar) Șmirghel. – Din fr. émeri. DOOM
emerí (rar) s. n., art. emeríul
emeriți
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emeriții
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emeriților
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. DOOM
emerít adj. m., pl. emeríți; f. emerítă, pl. emeríte
emers
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emers
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emersa
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emerse
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emerse
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emersei
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emersele
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emerselor
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emerseră
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emersese
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emerseseră
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emersiune
EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Ieșire a unui corp la suprafața unui lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis. DOOM
emersiúne (ieșire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni
emersiunea
EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Ieșire a unui corp la suprafața unui lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis. DOOM
emersiúne (ieșire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni
emersiuni
EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Ieșire a unui corp la suprafața unui lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis. DOOM
emersiúne (ieșire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni
emersiunii
EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Ieșire a unui corp la suprafața unui lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis. DOOM
emersiúne (ieșire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni
emersiunile
EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Ieșire a unui corp la suprafața unui lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis. DOOM
emersiúne (ieșire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni
emersiunilor
EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Ieșire a unui corp la suprafața unui lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis. DOOM
emersiúne (ieșire) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúni
emersul
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emersului
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emerși
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emerșii
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emerșilor
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
emetic
EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, folosit în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus. DOOM
emetíc s. n.
emeticul
EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, folosit în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus. DOOM
emetíc s. n.
emeticului
EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, folosit în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus. DOOM
emetíc s. n.
emetrop
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetrop
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropa
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropa
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetrope
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetrope
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropei
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropei
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropele
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropele
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropelor
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropelor
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropi
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropi
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropia
EMETROPÍE s. f. Vedere normală, proprietate a ochiului de a vedea normal. – Din fr. emmétropie. DOOM
emetropíe (-me-tro-) s. f., art. emetropía, g.-d. emetropíi, art. emetropíei
emetropie
EMETROPÍE s. f. Vedere normală, proprietate a ochiului de a vedea normal. – Din fr. emmétropie. DOOM
emetropíe (-me-tro-) s. f., art. emetropía, g.-d. emetropíi, art. emetropíei
emetropiei
EMETROPÍE s. f. Vedere normală, proprietate a ochiului de a vedea normal. – Din fr. emmétropie. DOOM
emetropíe (-me-tro-) s. f., art. emetropía, g.-d. emetropíi, art. emetropíei
emetropii
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropii
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropii
EMETROPÍE s. f. Vedere normală, proprietate a ochiului de a vedea normal. – Din fr. emmétropie. DOOM
emetropíe (-me-tro-) s. f., art. emetropía, g.-d. emetropíi, art. emetropíei
emetropilor
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropilor
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropul
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropul
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropului
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emetropului
EMETRÓP, -Ă, emetropi, -e, adj., s. m. și f. Persoană care are vederea normală. – Din fr. emmétrope. DOOM
emetróp (-me-trop) adj. m., s. m., pl. emetrópi; adj. f., s. f. emetrópă, pl. emetrópe
emfatic
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfatica
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfatice
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfaticei
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfaticele
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfaticelor
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfatici
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfaticii
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfaticilor
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfaticul
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfaticului
EMFÁTIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. DOOM
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. emfátică, pl. emfátice
emfază
EMFÁZĂ s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. ♦ (Med.) Atitudine lipsită de naturalețe, în dezacord cu realitatea, prezentă la psihopați, paranoici, schizofrenici etc. – Din fr. emphase, lat. emphasis. DOOM
emfáză s. f., g.-d. art. emfázei
emfiteoza
EMFITEÓZĂ, emfiteoze, s. f. Contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată. [Pr.: -te-o-] – Din fr. emphytéose. DOOM
emfiteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. emfiteózei; pl. emfiteóze
emfiteoze
EMFITEÓZĂ, emfiteoze, s. f. Contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată. [Pr.: -te-o-] – Din fr. emphytéose. DOOM
emfiteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. emfiteózei; pl. emfiteóze
emfiteozei
EMFITEÓZĂ, emfiteoze, s. f. Contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată. [Pr.: -te-o-] – Din fr. emphytéose. DOOM
emfiteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. emfiteózei; pl. emfiteóze
emfiteozele
EMFITEÓZĂ, emfiteoze, s. f. Contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată. [Pr.: -te-o-] – Din fr. emphytéose. DOOM
emfiteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. emfiteózei; pl. emfiteóze
emfiteozelor
EMFITEÓZĂ, emfiteoze, s. f. Contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată. [Pr.: -te-o-] – Din fr. emphytéose. DOOM
emfiteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. emfiteózei; pl. emfiteóze
emfizem
EMFIZÉM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorează infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème. DOOM
emfizém s. n., pl. emfizéme
emfizem
EMFIZÉM s.n. Umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi. ◊ Emfizem pulmonar = dilatarea forțată a alveolelor pulmonare provocată de pierderea elasticității țesutului. [Pl. -me, -muri. / < fr. emphysème, cf. gr. emphysema – umflătură].
emfizematos
EMFIZEMATÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Suferind) de emfizem. [< fr. emphysémateux].
emfizeme
EMFIZÉM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorează infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème. DOOM
emfizém s. n., pl. emfizéme
emfizemele
EMFIZÉM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorează infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème. DOOM
emfizém s. n., pl. emfizéme
emfizemelor
EMFIZÉM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorează infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème. DOOM
emfizém s. n., pl. emfizéme
emfizemul
EMFIZÉM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorează infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème. DOOM
emfizém s. n., pl. emfizéme
emfizemului
EMFIZÉM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorează infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème. DOOM
emfizém s. n., pl. emfizéme
emfraxia
EMFRAXÍE, emfraxii, s. f. Obstrucție a unui organ canalicular. – Din fr. emphraxis. DOOM
emfraxíe s. f., art. emfraxía, g.-d. art. emfraxíei; pl. emfraxíi, art. emfraxíile
emfraxie
EMFRAXÍE, emfraxii, s. f. Obstrucție a unui organ canalicular. – Din fr. emphraxis. DOOM
emfraxíe s. f., art. emfraxía, g.-d. art. emfraxíei; pl. emfraxíi, art. emfraxíile
emfraxiei
EMFRAXÍE, emfraxii, s. f. Obstrucție a unui organ canalicular. – Din fr. emphraxis. DOOM
emfraxíe s. f., art. emfraxía, g.-d. art. emfraxíei; pl. emfraxíi, art. emfraxíile
emfraxii
EMFRAXÍE, emfraxii, s. f. Obstrucție a unui organ canalicular. – Din fr. emphraxis. DOOM
emfraxíe s. f., art. emfraxía, g.-d. art. emfraxíei; pl. emfraxíi, art. emfraxíile
emfraxiile
EMFRAXÍE, emfraxii, s. f. Obstrucție a unui organ canalicular. – Din fr. emphraxis. DOOM
emfraxíe s. f., art. emfraxía, g.-d. art. emfraxíei; pl. emfraxíi, art. emfraxíile
emfraxiilor
EMFRAXÍE, emfraxii, s. f. Obstrucție a unui organ canalicular. – Din fr. emphraxis. DOOM
emfraxíe s. f., art. emfraxía, g.-d. art. emfraxíei; pl. emfraxíi, art. emfraxíile
emi
EMI- v. hemi-.
emiciclu
EMICÍCLU s. n. v. hemiciclu. DOOM
hemicíclu (-ci-clu) s. n., art. hemicíclul; pl. hemicícluri
emiclic
EMICLÍC, emiclicuri, s. n. (Înv.) Tain, mâncare. – Tc. yemeklik.
emicriptofită
HEMICRIPTOFÍTĂ, hemicriptofite, adj., s. f. (Plantă perenă) la care mugurii de reînnoire apar în dreptul suprafeței solului sau sub stratul de frunze moarte sau de mușchi care acoperă pământul. – Din fr. hémicryptophyte. DOOM
hemicriptofítă (-mi-crip-) adj. f., s. f., pl. hemicriptofíte
emie
-EMÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sânge”. [Var. -hemie. / < fr. -hémie, cf. gr. haima].
emiedrie
EMIEDRÍE s.f. v. hemiedrie.
emigra
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrai
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigram
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrant
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrant
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigranta
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigranta
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrante
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrante
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantei
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantei
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantele
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantele
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantelor
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantelor
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantul
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantul
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantului
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrantului
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigranți
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigranți
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigranții
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigranții
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigranților
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigranților
EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. DOOM
!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
emigrare
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrare
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra. DOOM
emigráre (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắri
emigrarea
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra. DOOM
emigráre (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắri
emigrară
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrarăm
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrarăți
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrase
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrasem
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigraseră
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigraserăm
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigraserăți
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigraseși
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigraseți
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrat
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrat
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrat
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrata
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrata
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrate
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrate
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratei
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratei
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratele
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratele
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratelor
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratelor
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratul
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratul
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratului
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigratului
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrau
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrași
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrați
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrați
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrați
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrația
EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis. DOOM
emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigráția (-ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (-ți-i-)
emigrație
EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis. DOOM
emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigráția (-ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (-ți-i-)
emigrației
EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis. DOOM
emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigráția (-ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (-ți-i-)
emigrații
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrații
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrații
EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis. DOOM
emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigráția (-ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (-ți-i-)
emigrațiile
EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis. DOOM
emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigráția (-ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (-ți-i-)
emigrațiilor
EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis. DOOM
emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigráția (-ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (-ți-i-)
emigraților
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigraților
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré. DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
emigrațiune
EMIGRÁȚIE, emigrații, s. f. 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară, în același loc, într-o anumită perioadă. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigrațiúne s. f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis. DOOM
emigráție (expatriere, totalitatea expatriaților) (-mi-gra-ți-e) s. f., art. emigráția (-ți-a), g.-d. art. emigráției; pl. emigráții, art. emigráțiile (-ți-i-)
emigrează
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrez
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigreze
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrezi
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrând
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrînd
EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. DOOM
emigrá (a ~) (a se expatria) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 emigreáză
emigrări
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra. DOOM
emigráre (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắri
emigrării
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra. DOOM
emigráre (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắri
emigrările
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra. DOOM
emigráre (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắri
emigrărilor
EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra. DOOM
emigráre (expatriere) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. emigrắrii; pl. emigrắri
eminamente
EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment. DOOM
eminaménte adv.
eminent
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminenta
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminente
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminentei
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminentele
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminentelor
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminentul
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminentului
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminența
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din fr. éminence, lat. eminentia. DOOM
eminénță (proeminență, superioritate) s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe
eminențe
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din fr. éminence, lat. eminentia. DOOM
eminénță (proeminență, superioritate) s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe
eminenței
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din fr. éminence, lat. eminentia. DOOM
eminénță (proeminență, superioritate) s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe
eminențele
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din fr. éminence, lat. eminentia. DOOM
eminénță (proeminență, superioritate) s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe
eminențelor
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din fr. éminence, lat. eminentia. DOOM
eminénță (proeminență, superioritate) s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe
eminenți
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminenții
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminenților
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. DOOM
eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte
eminescian
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminesciana
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescianism
EMINESCIANÍSM s. n. Ceea ce este specific gândirii și operei eminesciene. ♦ Tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. eminesciene. [Pr.: -ci-a-] – Eminescian + suf. -ism. DOOM
*eminescianísm (-ci-a-) s. n.
eminescianismul
EMINESCIANÍSM s. n. Ceea ce este specific gândirii și operei eminesciene. ♦ Tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. eminesciene. [Pr.: -ci-a-] – Eminescian + suf. -ism. DOOM
*eminescianísm (-ci-a-) s. n.
eminescianismului
EMINESCIANÍSM s. n. Ceea ce este specific gândirii și operei eminesciene. ♦ Tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. eminesciene. [Pr.: -ci-a-] – Eminescian + suf. -ism. DOOM
*eminescianísm (-ci-a-) s. n.
eminescianul
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescianului
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminesciene
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescienei
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescienele
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescienelor
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescieni
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescienii
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescienilor
EMINESCIÁN, -Ă, eminescieni, -e, adj. Care aparține lui Eminescu, privitor la Eminescu, în genul operei lui Eminescu. [Pr.: -ci-an] – Eminescu (n. pr.) + suf. -ian. DOOM
eminescián (-ci-an) adj. m., pl. eminesciéni (-ci-eni); f. eminesciánă, pl. eminesciéne
eminescolog
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologa
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologe
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologei
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologele
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologelor
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologi
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologia
EMINESCOLOGÍE s. f. Studiul vieții și operei lui Eminescu. – De la Eminescu (după dantologie).
eminescologie
EMINESCOLOGÍE s. f. Studiul vieții și operei lui Eminescu. – De la Eminescu (după dantologie).
eminescologiei
EMINESCOLOGÍE s. f. Studiul vieții și operei lui Eminescu. – De la Eminescu (după dantologie).
eminescologii
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologii
EMINESCOLOGÍE s. f. Studiul vieții și operei lui Eminescu. – De la Eminescu (după dantologie).
eminescologilor
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologul
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
eminescologului
EMINESCOLÓG, eminescologi, s. m. Specialist în eminescologie. – Din eminescologie (derivat regresiv). DOOM
*eminescológ s. m., pl. eminescológi
emir
EMÍR emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator, unui șef de stat sau unui comandant de oști în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. DOOM
emír s. m., pl. emíri
emirat
EMIRÁT, emirate, s. n. 1. Stat condus de un emir (2). 2. Funcția, demnitatea de emir (2). – Din fr. émirat. DOOM
emirát s. n., pl. emiráte
emirate
EMIRÁT, emirate, s. n. 1. Stat condus de un emir (2). 2. Funcția, demnitatea de emir (2). – Din fr. émirat. DOOM
emirát s. n., pl. emiráte
emiratele
EMIRÁT, emirate, s. n. 1. Stat condus de un emir (2). 2. Funcția, demnitatea de emir (2). – Din fr. émirat. DOOM
emirát s. n., pl. emiráte
emiratelor
EMIRÁT, emirate, s. n. 1. Stat condus de un emir (2). 2. Funcția, demnitatea de emir (2). – Din fr. émirat. DOOM
emirát s. n., pl. emiráte
emiratul
EMIRÁT, emirate, s. n. 1. Stat condus de un emir (2). 2. Funcția, demnitatea de emir (2). – Din fr. émirat. DOOM
emirát s. n., pl. emiráte
emiratului
EMIRÁT, emirate, s. n. 1. Stat condus de un emir (2). 2. Funcția, demnitatea de emir (2). – Din fr. émirat. DOOM
emirát s. n., pl. emiráte
emiri
EMÍR emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator, unui șef de stat sau unui comandant de oști în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. DOOM
emír s. m., pl. emíri
emirian
EMIRIÁN, -Ă, emirieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Emiratelor Arabe Unite sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Emiratelor Arabe Unite sau emirienilor (1), privitor la Emiratele Arabe Unite ori la emirieni. [Pr.: -ri-an] – Din engl. Emirian. DOOM
emirián (referitor la Emiratele Arabe Unite) (-ri-an) adj. m., s. m., pl. emiriéni (-ri-eni); f. emiriánă, pl. emiriéne
emirii
EMÍR emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator, unui șef de stat sau unui comandant de oști în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. DOOM
emír s. m., pl. emíri
emirilor
EMÍR emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator, unui șef de stat sau unui comandant de oști în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. DOOM
emír s. m., pl. emíri
emirul
EMÍR emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator, unui șef de stat sau unui comandant de oști în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. DOOM
emír s. m., pl. emíri
emirului
EMÍR emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator, unui șef de stat sau unui comandant de oști în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. DOOM
emír s. m., pl. emíri
emis
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emisa
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emisar
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.
emisar
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire. DOOM
emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre
emisare
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.
emisarele
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.
emisarelor
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.
emisari
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire. DOOM
emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre
emisarii
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire. DOOM
emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre
emisarilor
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire. DOOM
emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre
emisarul
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.
emisarul
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire. DOOM
emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre
emisarului
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.
emisarului
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire. DOOM
emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre
emise
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emisei
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emisele
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emiselor
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emisfera
EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium. DOOM
!emisféră (-mis-fe-/-mi-sfe-) s. f., g.-d. art. emisférei; pl. emisfére
emisfere
EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium. DOOM
!emisféră (-mis-fe-/-mi-sfe-) s. f., g.-d. art. emisférei; pl. emisfére
emisferei
EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium. DOOM
!emisféră (-mis-fe-/-mi-sfe-) s. f., g.-d. art. emisférei; pl. emisfére
emisferele
EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium. DOOM
!emisféră (-mis-fe-/-mi-sfe-) s. f., g.-d. art. emisférei; pl. emisfére
emisferelor
EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium. DOOM
!emisféră (-mis-fe-/-mi-sfe-) s. f., g.-d. art. emisférei; pl. emisfére
emisferic
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisferica
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisferice
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisfericei
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisfericele
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisfericelor
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisferici
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisfericii
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisfericilor
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisfericul
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisfericului
EMISFÉRIC, -Ă, emisferici, -ce, adj. În formă de emisferă. – Din fr. hémisphérique. DOOM
!emisféric (-mis-fe-/-mi-sfe-) adj. m., pl. emisférici; f. emisférică, pl. emisférice
emisie
EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-. – Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis. DOOM
emisiúne (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni
emisiune
EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-. – Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis. DOOM
emisiúne (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni
emisiunea
EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-. – Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis. DOOM
emisiúne (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni
emisiuni
EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-. – Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis. DOOM
emisiúne (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni
emisiunii
EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-. – Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis. DOOM
emisiúne (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni
emisiunile
EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-. – Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis. DOOM
emisiúne (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni
emisiunilor
EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-. – Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis. DOOM
emisiúne (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiúnii; pl. emisiúni
emisiv
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisiva
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisive
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisivei
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisivele
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisivelor
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisivi
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisivii
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisivilor
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisivul
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisivului
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. DOOM
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emistih
HEMISTÍH s. n. v. emistih. DOOM
!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri
emistihul
HEMISTÍH s. n. v. emistih. DOOM
!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri
emistihului
HEMISTÍH s. n. v. emistih. DOOM
!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri
emistihuri
HEMISTÍH s. n. v. emistih. DOOM
!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri
emistihurile
HEMISTÍH s. n. v. emistih. DOOM
!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri
emistihurilor
HEMISTÍH s. n. v. emistih. DOOM
!emistíh (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistíhuri
emisul
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emisului
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emitanța
EMITÁNȚĂ, emitanțe, s. f. (Fiz.) Radianță. – Din fr. émittance. DOOM
emitánță s. f., g.-d. art. emitánței; pl. emitánțe
emitanțe
EMITÁNȚĂ, emitanțe, s. f. (Fiz.) Radianță. – Din fr. émittance. DOOM
emitánță s. f., g.-d. art. emitánței; pl. emitánțe
emitanței
EMITÁNȚĂ, emitanțe, s. f. (Fiz.) Radianță. – Din fr. émittance. DOOM
emitánță s. f., g.-d. art. emitánței; pl. emitánțe
emitanțele
EMITÁNȚĂ, emitanțe, s. f. (Fiz.) Radianță. – Din fr. émittance. DOOM
emitánță s. f., g.-d. art. emitánței; pl. emitánțe
emitanțelor
EMITÁNȚĂ, emitanțe, s. f. (Fiz.) Radianță. – Din fr. émittance. DOOM
emitánță s. f., g.-d. art. emitánței; pl. emitánțe
emite
EMÍTE, emít, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora un act normativ. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre. DOOM
emíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 să emítă; ger. emițấnd; part. emís
emitent
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitenta
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitente
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitentei
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitentele
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitentelor
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitentul
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitentului
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitenți
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitenții
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitenților
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. DOOM
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitere
EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite. – V. emite. DOOM
emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
emiterea
EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite. – V. emite. DOOM
emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
emiteri
EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite. – V. emite. DOOM
emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
emiterii
EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite. – V. emite. DOOM
emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
emiterile
EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite. – V. emite. DOOM
emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
emiterilor
EMÍTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite. – V. emite. DOOM
emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri
emitor
EMITÓR, emitori, s. m. (Electron.) Electrod al unui tranzistor. – Din engl. emitter.
emiși
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emișii
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emișilor
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
emițătoare
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițătoarea
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițătoarei
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițătoarele
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițătoarelor
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițător
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițători
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițătorii
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițătorilor
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițătorul
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emițătorului
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). DOOM
emițătór2 s. n., pl. emițătoáre
emmakent
Emma Kent expr. (intl.) infracțiune constând în înșelarea oamenilor prin oferirea de bancnote false prin îndoirea banilor din interiorul teancului pentru a crea impresia că sunt mai mulți.
emolient
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolienta
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emoliente
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolientei
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolientele
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolientelor
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolientul
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolientului
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolienți
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolienții
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolienților
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. DOOM
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emolument
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument. DOOM
emolumént s. n., pl. emoluménte
emolumente
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument. DOOM
emolumént s. n., pl. emoluménte
emolumentele
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument. DOOM
emolumént s. n., pl. emoluménte
emolumentelor
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument. DOOM
emolumént s. n., pl. emoluménte
emolumentul
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument. DOOM
emolumént s. n., pl. emoluménte
emolumentului
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument. DOOM
emolumént s. n., pl. emoluménte
emonctorii
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire. DOOM
emonctóriu [riu pron. riu] (-monc-to-) s. n., art. emonctóriul; pl. emonctórii; art. emonctóriile (-ri-i-)
emonctoriile
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire. DOOM
emonctóriu [riu pron. riu] (-monc-to-) s. n., art. emonctóriul; pl. emonctórii; art. emonctóriile (-ri-i-)
emonctoriilor
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire. DOOM
emonctóriu [riu pron. riu] (-monc-to-) s. n., art. emonctóriul; pl. emonctórii; art. emonctóriile (-ri-i-)
emonctoriu
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire. DOOM
emonctóriu [riu pron. riu] (-monc-to-) s. n., art. emonctóriul; pl. emonctórii; art. emonctóriile (-ri-i-)
emonctoriul
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire. DOOM
emonctóriu [riu pron. riu] (-monc-to-) s. n., art. emonctóriul; pl. emonctórii; art. emonctóriile (-ri-i-)
emonctoriului
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire. DOOM
emonctóriu [riu pron. riu] (-monc-to-) s. n., art. emonctóriul; pl. emonctórii; art. emonctóriile (-ri-i-)
emoncțiune
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction. DOOM
emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
emoncțiunea
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction. DOOM
emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
emoncțiuni
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction. DOOM
emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
emoncțiunii
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction. DOOM
emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
emoncțiunile
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction. DOOM
emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
emoncțiunilor
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction. DOOM
emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
emonda
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondai
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondaj
EMONDÁJ, emondaje, s. n. 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. – Din fr. émondage. DOOM
emondáj s. n., pl. emondáje
emondaje
EMONDÁJ, emondaje, s. n. 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. – Din fr. émondage. DOOM
emondáj s. n., pl. emondáje
emondajele
EMONDÁJ, emondaje, s. n. 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. – Din fr. émondage. DOOM
emondáj s. n., pl. emondáje
emondajelor
EMONDÁJ, emondaje, s. n. 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. – Din fr. émondage. DOOM
emondáj s. n., pl. emondáje
emondajul
EMONDÁJ, emondaje, s. n. 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. – Din fr. émondage. DOOM
emondáj s. n., pl. emondáje
emondajului
EMONDÁJ, emondaje, s. n. 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație. 2. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor. – Din fr. émondage. DOOM
emondáj s. n., pl. emondáje
emondam
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondare
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondare
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda. DOOM
emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri
emondarea
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda. DOOM
emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri
emondară
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondarăm
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondarăți
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondase
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondasem
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondaseră
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondaserăm
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondaserăți
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondaseși
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondaseți
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondat
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondat
EMONDÁ vb. I. tr. A curăța arborii de crăci. [< fr. émonder, cf. lat. emundare – a curăța].
emondau
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondași
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondați
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondația
EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation. DOOM
emondáție (-ți-e) s. f., art. emondáția (-ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (-ți-i-)
emondație
EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation. DOOM
emondáție (-ți-e) s. f., art. emondáția (-ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (-ți-i-)
emondației
EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation. DOOM
emondáție (-ți-e) s. f., art. emondáția (-ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (-ți-i-)
emondații
EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation. DOOM
emondáție (-ți-e) s. f., art. emondáția (-ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (-ți-i-)
emondațiile
EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation. DOOM
emondáție (-ți-e) s. f., art. emondáția (-ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (-ți-i-)
emondațiilor
EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation. DOOM
emondáție (-ți-e) s. f., art. emondáția (-ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (-ți-i-)
emondează
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondez
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondeze
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondezi
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondoare
EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir. DOOM
emondór s. n., pl. emondoáre
emondoarele
EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir. DOOM
emondór s. n., pl. emondoáre
emondoarelor
EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir. DOOM
emondór s. n., pl. emondoáre
emondor
EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir. DOOM
emondór s. n., pl. emondoáre
emondorul
EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir. DOOM
emondór s. n., pl. emondoáre
emondorului
EMONDÓR, emondoare, s. n. Unealtă folosită la emondaj. – Din fr. émondoir. DOOM
emondór s. n., pl. emondoáre
emondând
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondînd
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. DOOM
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondări
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda. DOOM
emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri
emondării
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda. DOOM
emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri
emondările
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda. DOOM
emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri
emondărilor
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda. DOOM
emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri
emotiv
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotiva
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotive
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotivei
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotivele
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotivelor
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotivi
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotivii
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotivilor
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotivism
EMOTIVÍSM s. n. Teorie conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. – Din fr. émotivisme. DOOM
emotivísm s. n.
emotivismul
EMOTIVÍSM s. n. Teorie conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. – Din fr. émotivisme. DOOM
emotivísm s. n.
emotivismului
EMOTIVÍSM s. n. Teorie conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. – Din fr. émotivisme. DOOM
emotivísm s. n.
emotivitate
EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité. DOOM
emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivitắții
emotivitatea
EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité. DOOM
emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivitắții
emotivități
EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité. DOOM
emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivitắții
emotivității
EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité. DOOM
emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivitắții
emotivul
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emotivului
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. DOOM
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve
emoția
EMOȚIÚNE s. f. v. emoție. DOOM
emóție (-ți-e) s. f., art. emóția (-ți-a), g.-d. art. emóției; pl. emóții, art. emóțiile (-ți-i-)
emoție
EMOȚIÚNE s. f. v. emoție. DOOM
emóție (-ți-e) s. f., art. emóția (-ți-a), g.-d. art. emóției; pl. emóții, art. emóțiile (-ți-i-)
emoției
EMOȚIÚNE s. f. v. emoție. DOOM
emóție (-ți-e) s. f., art. emóția (-ți-a), g.-d. art. emóției; pl. emóții, art. emóțiile (-ți-i-)
emoții
EMOȚIÚNE s. f. v. emoție. DOOM
emóție (-ți-e) s. f., art. emóția (-ți-a), g.-d. art. emóției; pl. emóții, art. emóțiile (-ți-i-)
emoțiile
EMOȚIÚNE s. f. v. emoție. DOOM
emóție (-ți-e) s. f., art. emóția (-ți-a), g.-d. art. emóției; pl. emóții, art. emóțiile (-ți-i-)
emoțiilor
EMOȚIÚNE s. f. v. emoție. DOOM
emóție (-ți-e) s. f., art. emóția (-ți-a), g.-d. art. emóției; pl. emóții, art. emóțiile (-ți-i-)
emoționa
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționabil
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabila
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabile
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabilei
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabilele
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabilelor
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabili
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabilii
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabililor
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabilitate
EMOȚIONABILITÁTE s.f. Caracter emoționabil. [< emoționabil + -itate].
emoționabilitatea
EMOȚIONABILITÁTE s.f. Caracter emoționabil. [< emoționabil + -itate].
emoționabilități
EMOȚIONABILITÁTE s.f. Caracter emoționabil. [< emoționabil + -itate].
emoționabilității
EMOȚIONABILITÁTE s.f. Caracter emoționabil. [< emoționabil + -itate].
emoționabilul
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționabilului
EMOȚIONÁBIL, -Ă adj. Care se emoționează ușor; emotiv. [Cf. fr. émotionnable].
emoționai
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoțional
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționala
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționale
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționalei
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționalele
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționalelor
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționali
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționalii
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționalilor
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționalul
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționalului
EMOȚIONÁL, -Ă, emoționali, -e, adj. Care este propriu emoțiilor; provocat de o emoție; care produce o emoție; emotiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnel. DOOM
emoționál (-ți-o-) adj. m., pl. emoționáli; f. emoționálă, pl. emoționále
emoționam
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționant
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționanta
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționante
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționantei
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționantele
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționantelor
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționantul
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționantului
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționanți
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționanții
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționanților
EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. DOOM
emoționánt (-ți-o-) adj. m., pl. emoționánți; f. emoționántă, pl. emoționánte
emoționare
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționare
EMOȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa. DOOM
emoționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. emoționắrii
emoționară
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționarăm
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționarăți
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționase
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționasem
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționaseră
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționaserăm
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționaserăți
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționaseși
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționaseți
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționat
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționat
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționata
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționate
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționatei
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționatele
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționatelor
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționatul
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționatului
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționau
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționași
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționați
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționați
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționații
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționaților
EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
emoționează
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționez
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționeze
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționezi
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționând
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționînd
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. DOOM
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoțiune
EMOȚIÚNE s. f. v. emoție. DOOM
emóție (-ți-e) s. f., art. emóția (-ți-a), g.-d. art. emóției; pl. emóții, art. emóțiile (-ți-i-)
empatia
EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy. DOOM
*empatíe s. f., art. empatía, g.-d. empatíi, art. empatíei
empatie
EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy. DOOM
*empatíe s. f., art. empatía, g.-d. empatíi, art. empatíei
empatiei
EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy. DOOM
*empatíe s. f., art. empatía, g.-d. empatíi, art. empatíei
empatii
EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy. DOOM
*empatíe s. f., art. empatía, g.-d. empatíi, art. empatíei
empetrum
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.
empiem
EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi].
empiem
EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi]. DOOM
empiém (-pi-em) s. n., pl. empiémuri
empiemul
EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi]. DOOM
empiém (-pi-em) s. n., pl. empiémuri
empiemului
EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi]. DOOM
empiém (-pi-em) s. n., pl. empiémuri
empiemuri
EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi]. DOOM
empiém (-pi-em) s. n., pl. empiémuri
empiemurile
EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi]. DOOM
empiém (-pi-em) s. n., pl. empiémuri
empiemurilor
EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi]. DOOM
empiém (-pi-em) s. n., pl. empiémuri
empiocel
EMPIOCÉL s.n. (Med.) Tumoare purulentă. [< fr. empyocèle, cf. gr. en – în, pyon – puroi, kele – tumoare].
empire
EMPIRE adj. invar. Stil empire = stil în arhitectură și în arta decorativă și aplicată, caracterizat prin monumentalitate fastuoasă, prin folosirea emblemelor militare și prin bogăția decorațiilor interioare, care s-a impus în timpul ocupației napoleoneene. [Pron. ampír. / < fr. (style) Empire]. DOOM
!Empíre (fr.) [pron. ăpír] (-pi-re) s. propriu n.
empireu
EMPIRÉU s. n. 1. (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești, unde își aveau lăcașul zeii; reședința zeilor. 2. (În Evul Mediu; în teologia creștină) Al șaptelea cer, lăcașul lui Dumnezeu și al sufletelor celor mântuiți. – Din fr. empyrée, it. empireo. DOOM
empiréu s. n., art. empiréul
empireul
EMPIRÉU s. n. 1. (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești, unde își aveau lăcașul zeii; reședința zeilor. 2. (În Evul Mediu; în teologia creștină) Al șaptelea cer, lăcașul lui Dumnezeu și al sufletelor celor mântuiți. – Din fr. empyrée, it. empireo. DOOM
empiréu s. n., art. empiréul
empireului
EMPIRÉU s. n. 1. (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești, unde își aveau lăcașul zeii; reședința zeilor. 2. (În Evul Mediu; în teologia creștină) Al șaptelea cer, lăcașul lui Dumnezeu și al sufletelor celor mântuiți. – Din fr. empyrée, it. empireo. DOOM
empiréu s. n., art. empiréul
empiria
EMPIRÍE s.f. (Liv.) Existență; experiență. [< gr. empeiria].
empiric
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empirica
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empirice
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empiricei
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empiricele
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empiricelor
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empirici
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empiricii
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empiricilor
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empiricul
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empiricului
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus. DOOM
empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice
empirie
EMPIRÍE s.f. (Liv.) Existență; experiență. [< gr. empeiria].
empiriei
EMPIRÍE s.f. (Liv.) Existență; experiență. [< gr. empeiria].
empirii
EMPIRÍE s.f. (Liv.) Existență; experiență. [< gr. empeiria].
empiriocritic
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocritica
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocritice
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocriticei
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocriticele
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocriticelor
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocritici
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocriticii
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocriticilor
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocriticism
EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Formă pozitivistă a empirismului orientată spre eliminarea elementelor apriorice și dualiste; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. DOOM
empiriocriticísm (-ri-o-cri-) s. n.
empiriocriticismul
EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Formă pozitivistă a empirismului orientată spre eliminarea elementelor apriorice și dualiste; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. DOOM
empiriocriticísm (-ri-o-cri-) s. n.
empiriocriticismului
EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Formă pozitivistă a empirismului orientată spre eliminarea elementelor apriorice și dualiste; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. DOOM
empiriocriticísm (-ri-o-cri-) s. n.
empiriocriticul
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriocriticului
EMPIRIOCRÍTIC, -Ă, empiriocritici, -ce, adj. Care ține de empiriocriticism, propriu empiriocriticismului. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritik. DOOM
empiriocrític (-ri-o-cri-) adj. m., pl. empiriocrítici; f. empiriocrítică, pl. empiriocrítice
empiriomonism
EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm. DOOM
empiriomonísm (-ri-o-) s. n.
empiriomonismul
EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm. DOOM
empiriomonísm (-ri-o-) s. n.
empiriomonismului
EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm. DOOM
empiriomonísm (-ri-o-) s. n.
empiriosimbolism
EMPIRIOSIMBOLÍSM s. n. (Fil.) Variantă a empiriocriticismului care consideră reprezentările și noțiunile ca simboluri ale senzațiilor noastre. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. empiriosymbolisme.
empirism
EMPIRÍSM s. n. Teorie epistemiologică potrivit căreia informația autentică despre lume trebuie obținută prin mijloace a posteriori, astfel încât nimic nu poate fi gândit fără să fi fost mai întâi simțit. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte. – Din fr. empirisme. DOOM
empirísm s. n.
empirismul
EMPIRÍSM s. n. Teorie epistemiologică potrivit căreia informația autentică despre lume trebuie obținută prin mijloace a posteriori, astfel încât nimic nu poate fi gândit fără să fi fost mai întâi simțit. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte. – Din fr. empirisme. DOOM
empirísm s. n.
empirismului
EMPIRÍSM s. n. Teorie epistemiologică potrivit căreia informația autentică despre lume trebuie obținută prin mijloace a posteriori, astfel încât nimic nu poate fi gândit fără să fi fost mai întâi simțit. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte. – Din fr. empirisme. DOOM
empirísm s. n.
empirist
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empirist
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empirista
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empirista
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiriste
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiriste
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristei
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristei
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristele
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristele
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristelor
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristelor
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristul
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristul
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristului
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiristului
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiriști
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiriști
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiriștii
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiriștii
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiriștilor
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
empiriștilor
EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste. DOOM
empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste
emplastre
EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. DOOM
emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre
emplastrele
EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. DOOM
emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre
emplastrelor
EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. DOOM
emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre
emplastru
EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. DOOM
emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre
emplastrul
EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. DOOM
emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre
emplastrului
EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. DOOM
emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre
emplecton
EMPLECTÓN s.n. Element arhitectonic prin care se desemnează umplutura zidului din piatră brută, legată cu pământ sau cu var. [< fr., gr. emplecton].
emplectonul
EMPLECTÓN s.n. Element arhitectonic prin care se desemnează umplutura zidului din piatră brută, legată cu pământ sau cu var. [< fr., gr. emplecton].
emplectonului
EMPLECTÓN s.n. Element arhitectonic prin care se desemnează umplutura zidului din piatră brută, legată cu pământ sau cu var. [< fr., gr. emplecton].
emporii
EMPÓRIU, emporii, s. n. Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion. DOOM
empóriu [riu pron. riu] s. n., art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (-ri-i-)
emporiile
EMPÓRIU, emporii, s. n. Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion. DOOM
empóriu [riu pron. riu] s. n., art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (-ri-i-)
emporiilor
EMPÓRIU, emporii, s. n. Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion. DOOM
empóriu [riu pron. riu] s. n., art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (-ri-i-)
emporiu
EMPÓRIU, emporii, s. n. Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion. DOOM
empóriu [riu pron. riu] s. n., art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (-ri-i-)
emporiul
EMPÓRIU, emporii, s. n. Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion. DOOM
empóriu [riu pron. riu] s. n., art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (-ri-i-)
emporiului
EMPÓRIU, emporii, s. n. Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion. DOOM
empóriu [riu pron. riu] s. n., art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (-ri-i-)
empusa
Empusa, spectru monstruos care lua adesea înfățișarea unei femei frumoase. Se hrănea cu carne de om și făcea parte din ceata infernală a zeiței Hecate.
emu
ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu.
emu
ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu. DOOM
ému (pasăre) s. m., art. émul; pl. ému
emul
ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu. DOOM
ému (pasăre) s. m., art. émul; pl. ému
emul
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus. DOOM
emúl (concurent) s. m., pl. emúli
emulația
EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație. DOOM
emuláție (-ți-e) s. f., art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)
emulație
EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație. DOOM
emuláție (-ți-e) s. f., art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)
emulației
EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație. DOOM
emuláție (-ți-e) s. f., art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)
emulații
EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație. DOOM
emuláție (-ți-e) s. f., art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)
emulațiile
EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație. DOOM
emuláție (-ți-e) s. f., art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)
emulațiilor
EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație. DOOM
emuláție (-ți-e) s. f., art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)
emulațiune
EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație. DOOM
emuláție (-ți-e) s. f., art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)
emulgator
EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. – Din germ. Emulgator. DOOM
emulgatór s. m., pl. emulgatóri
emulgatori
EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. – Din germ. Emulgator. DOOM
emulgatór s. m., pl. emulgatóri
emulgatorii
EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. – Din germ. Emulgator. DOOM
emulgatór s. m., pl. emulgatóri
emulgatorilor
EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. – Din germ. Emulgator. DOOM
emulgatór s. m., pl. emulgatóri
emulgatorul
EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. – Din germ. Emulgator. DOOM
emulgatór s. m., pl. emulgatóri
emulgatorului
EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. – Din germ. Emulgator. DOOM
emulgatór s. m., pl. emulgatóri
emuli
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus. DOOM
emúl (concurent) s. m., pl. emúli
emulii
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus. DOOM
emúl (concurent) s. m., pl. emúli
emulilor
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus. DOOM
emúl (concurent) s. m., pl. emúli
emulor
ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu. DOOM
ému (pasăre) s. m., art. émul; pl. ému
emulsia
EMÚLSIE, emulsii, s. f. Amestec dispers format din două lichide insolubile unul în celălalt. ♦ Strat sensibil la acțiunea luminii, depus pe plăcile și pe filmele fotografice. – Din fr. émulsion. DOOM
emúlsie (-si-e) s. f., art. emúlsia (-si-a), g.-d. art. emúlsiei; pl. emúlsii, art. emúlsiile (-si-i-)
emulsie
EMÚLSIE, emulsii, s. f. Amestec dispers format din două lichide insolubile unul în celălalt. ♦ Strat sensibil la acțiunea luminii, depus pe plăcile și pe filmele fotografice. – Din fr. émulsion. DOOM
emúlsie (-si-e) s. f., art. emúlsia (-si-a), g.-d. art. emúlsiei; pl. emúlsii, art. emúlsiile (-si-i-)
emulsiei
EMÚLSIE, emulsii, s. f. Amestec dispers format din două lichide insolubile unul în celălalt. ♦ Strat sensibil la acțiunea luminii, depus pe plăcile și pe filmele fotografice. – Din fr. émulsion. DOOM
emúlsie (-si-e) s. f., art. emúlsia (-si-a), g.-d. art. emúlsiei; pl. emúlsii, art. emúlsiile (-si-i-)
emulsii
EMÚLSIE, emulsii, s. f. Amestec dispers format din două lichide insolubile unul în celălalt. ♦ Strat sensibil la acțiunea luminii, depus pe plăcile și pe filmele fotografice. – Din fr. émulsion. DOOM
emúlsie (-si-e) s. f., art. emúlsia (-si-a), g.-d. art. emúlsiei; pl. emúlsii, art. emúlsiile (-si-i-)
emulsiile
EMÚLSIE, emulsii, s. f. Amestec dispers format din două lichide insolubile unul în celălalt. ♦ Strat sensibil la acțiunea luminii, depus pe plăcile și pe filmele fotografice. – Din fr. émulsion. DOOM
emúlsie (-si-e) s. f., art. emúlsia (-si-a), g.-d. art. emúlsiei; pl. emúlsii, art. emúlsiile (-si-i-)
emulsiilor
EMÚLSIE, emulsii, s. f. Amestec dispers format din două lichide insolubile unul în celălalt. ♦ Strat sensibil la acțiunea luminii, depus pe plăcile și pe filmele fotografice. – Din fr. émulsion. DOOM
emúlsie (-si-e) s. f., art. emúlsia (-si-a), g.-d. art. emúlsiei; pl. emúlsii, art. emúlsiile (-si-i-)
emulsina
EMULSÍNĂ s.f. Enzimă care se găsește în migdalele amare, în ciuperci etc. [< fr. émulsine]. DOOM
emulsínă s. f., g.-d. art. emulsínei
emulsine
EMULSÍNĂ s.f. Enzimă care se găsește în migdalele amare, în ciuperci etc. [< fr. émulsine]. DOOM
emulsínă s. f., g.-d. art. emulsínei
emulsinei
EMULSÍNĂ s.f. Enzimă care se găsește în migdalele amare, în ciuperci etc. [< fr. émulsine]. DOOM
emulsínă s. f., g.-d. art. emulsínei
emulsiona
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionabil
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabila
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabile
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabilei
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabilele
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabilelor
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabili
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabilii
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabililor
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabilul
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionabilului
EMULSIONÁBIL, -Ă, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate fi transformat în emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnable.
emulsionai
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionam
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionant
EMULSIONÁNT, emulsionante, s. n. Emulgator. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnant. DOOM
emulsionánt (-si-o-) s. n., pl. emulsionánte
emulsionante
EMULSIONÁNT, emulsionante, s. n. Emulgator. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnant. DOOM
emulsionánt (-si-o-) s. n., pl. emulsionánte
emulsionantele
EMULSIONÁNT, emulsionante, s. n. Emulgator. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnant. DOOM
emulsionánt (-si-o-) s. n., pl. emulsionánte
emulsionantelor
EMULSIONÁNT, emulsionante, s. n. Emulgator. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnant. DOOM
emulsionánt (-si-o-) s. n., pl. emulsionánte
emulsionantul
EMULSIONÁNT, emulsionante, s. n. Emulgator. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnant. DOOM
emulsionánt (-si-o-) s. n., pl. emulsionánte
emulsionantului
EMULSIONÁNT, emulsionante, s. n. Emulgator. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionnant. DOOM
emulsionánt (-si-o-) s. n., pl. emulsionánte
emulsionare
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionare
EMULSIONÁRE, emulsionări, s. f. Acțiunea de a emulsiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. emulsiona. DOOM
emulsionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. emulsionắrii; pl. emulsionắri
emulsionarea
EMULSIONÁRE, emulsionări, s. f. Acțiunea de a emulsiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. emulsiona. DOOM
emulsionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. emulsionắrii; pl. emulsionắri
emulsionară
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionarăm
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionarăți
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionase
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionasem
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionaseră
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionaserăm
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionaserăți
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionaseși
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionaseți
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionat
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionat
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner.
emulsionau
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionași
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionați
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionează
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionez
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsioneze
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionezi
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionând
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionînd
EMULSIONÁ, emulsionez, vb. I. Intranz. și tranz. A forma sau a prepara o emulsie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. émulsionner. DOOM
emulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 emulsioneáză
emulsionări
EMULSIONÁRE, emulsionări, s. f. Acțiunea de a emulsiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. emulsiona. DOOM
emulsionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. emulsionắrii; pl. emulsionắri
emulsionării
EMULSIONÁRE, emulsionări, s. f. Acțiunea de a emulsiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. emulsiona. DOOM
emulsionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. emulsionắrii; pl. emulsionắri
emulsionările
EMULSIONÁRE, emulsionări, s. f. Acțiunea de a emulsiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. emulsiona. DOOM
emulsionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. emulsionắrii; pl. emulsionắri
emulsionărilor
EMULSIONÁRE, emulsionări, s. f. Acțiunea de a emulsiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. emulsiona. DOOM
emulsionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. emulsionắrii; pl. emulsionắri
emulsiune
EMULSIÚNE s.f. v. emulsie.
emulsiv
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsiva
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsive
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsivei
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsivele
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsivelor
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsivi
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsivii
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsivilor
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsivul
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsivului
EMULSÍV, -Ă, emulsivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. 2. S. n. Emulgator. – Din fr. émulsif. DOOM
emulsív2 s. n., pl. emulsíve
emulsoare
EMULSÓR, emulsoare, s. n. Aparat care servește la obținerea emulsiilor. – Din fr. émulseur. DOOM
emulsór s. n., pl. emulsoáre
emulsoarele
EMULSÓR, emulsoare, s. n. Aparat care servește la obținerea emulsiilor. – Din fr. émulseur. DOOM
emulsór s. n., pl. emulsoáre
emulsoarelor
EMULSÓR, emulsoare, s. n. Aparat care servește la obținerea emulsiilor. – Din fr. émulseur. DOOM
emulsór s. n., pl. emulsoáre
emulsor
EMULSÓR, emulsoare, s. n. Aparat care servește la obținerea emulsiilor. – Din fr. émulseur. DOOM
emulsór s. n., pl. emulsoáre
emulsorul
EMULSÓR, emulsoare, s. n. Aparat care servește la obținerea emulsiilor. – Din fr. émulseur. DOOM
emulsór s. n., pl. emulsoáre
emulsorului
EMULSÓR, emulsoare, s. n. Aparat care servește la obținerea emulsiilor. – Din fr. émulseur. DOOM
emulsór s. n., pl. emulsoáre
emului
ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu. DOOM
ému (pasăre) s. m., art. émul; pl. ému
emulul
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus. DOOM
emúl (concurent) s. m., pl. emúli
emulului
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus. DOOM
emúl (concurent) s. m., pl. emúli
emusa
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusai
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusam
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusare
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusare
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusară
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusarăm
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusarăți
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusase
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusasem
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusaseră
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusaserăm
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusaserăți
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusaseși
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusaseți
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusat
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusat
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusau
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusași
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusați
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusează
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusez
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emuseze
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusezi
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusând
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emusînd
EMUSÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
emuul
ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu.
emuului
ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. emu, germ. Emu.