egal
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egala
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egala
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalabil
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabila
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabile
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabilei
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabilele
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabilelor
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabili
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabilii
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabililor
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabilul
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalabilului
EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable. DOOM
egalábil adj. m., pl. egalábili; f. egalábilă, pl. egalábile
egalai
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalam
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalare
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalare
EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala. DOOM
egaláre (egalizare) s. f., g.-d. art. egalắrii; pl. egalắri
egalarea
EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala. DOOM
egaláre (egalizare) s. f., g.-d. art. egalắrii; pl. egalắri
egalară
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalarăm
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalarăți
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalase
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalasem
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalaseră
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalaserăm
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalaserăți
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalaseși
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalaseți
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalat
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalat
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalata
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalate
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalatei
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalatele
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalatelor
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalatul
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalatului
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalau
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalași
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalați
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalați
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalații
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egalaților
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala.
egale
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalează
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalei
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalele
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalelor
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalez
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egaleze
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalezi
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egali
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalii
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalilor
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalitar
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitara
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitare
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitarei
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitarele
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitarelor
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitari
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitarii
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitarilor
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitarism
EGALITARÍSM s. n. Concepție socială care preconizează nivelarea, egalizarea consumului individual și a modului de trai al membrilor societății. – Din fr. égalitarisme, rus. egalitarizm. DOOM
egalitarísm s. n.
egalitarismul
EGALITARÍSM s. n. Concepție socială care preconizează nivelarea, egalizarea consumului individual și a modului de trai al membrilor societății. – Din fr. égalitarisme, rus. egalitarizm. DOOM
egalitarísm s. n.
egalitarismului
EGALITARÍSM s. n. Concepție socială care preconizează nivelarea, egalizarea consumului individual și a modului de trai al membrilor societății. – Din fr. égalitarisme, rus. egalitarizm. DOOM
egalitarísm s. n.
egalitarist
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitarist
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitarista
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitarista
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitariste
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitariste
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristei
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristei
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristele
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristele
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristelor
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristelor
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristul
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristul
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristului
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitaristului
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitariști
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitariști
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitariștii
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitariștii
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitariștilor
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitariștilor
EGALITARÍST, -Ă, egalitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține egalitarismului, privitor la egalitarism, care susține egalitarismul. 2. S. m. și f. Adept al egalitarismului. – Din fr. égalitariste. DOOM
egalitaríst adj. m., s. m., pl. egalitaríști; adj. f., s. f. egalitarístă, pl. egalitaríste
egalitarul
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitarului
EGALITÁR, -Ă, egalitari, -e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică și socială; privitor la egalitatea civilă, politică și socială; bazat pe egalitate civilă, politică și socială. – Din fr. égalitaire. DOOM
egalitár adj. m., pl. egalitári; f. egalitáră, pl. egalitáre
egalitate
EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. – Din fr. égalité. DOOM
egalitáte s. f., g.-d. art. egalitắții; pl. egalitắți
egalitatea
EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. – Din fr. égalité. DOOM
egalitáte s. f., g.-d. art. egalitắții; pl. egalitắți
egalități
EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. – Din fr. égalité. DOOM
egalitáte s. f., g.-d. art. egalitắții; pl. egalitắți
egalității
EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. – Din fr. égalité. DOOM
egalitáte s. f., g.-d. art. egalitắții; pl. egalitắți
egalitățile
EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. – Din fr. égalité. DOOM
egalitáte s. f., g.-d. art. egalitắții; pl. egalitắți
egalităților
EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. – Din fr. égalité. DOOM
egalitáte s. f., g.-d. art. egalitắții; pl. egalitắți
egaliza
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizai
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizam
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizare
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizare
EGALIZÁRE, egalizări, s. f. Acțiunea de a egaliza și rezultatul ei. – V. egaliza. DOOM
egalizáre s. f., g.-d. art. egalizắrii; pl. egalizắri
egalizarea
EGALIZÁRE, egalizări, s. f. Acțiunea de a egaliza și rezultatul ei. – V. egaliza. DOOM
egalizáre s. f., g.-d. art. egalizắrii; pl. egalizắri
egalizară
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizarăm
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizarăți
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizase
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizasem
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizaseră
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizaserăm
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizaserăți
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizaseși
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizaseți
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizat
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizat
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser.
egalizatoare
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatoarea
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatoarei
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatoarele
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatoarelor
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizator
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatori
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatorii
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatorilor
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatorul
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizatorului
EGALIZATÓR, -OÁRE, egalizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care egalizează, care produce sau determină egalizarea. 2. S. n. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixarea colorantului. 3. S. n. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. – Din fr. égalisateur. DOOM
egalizatór2 (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoáre
egalizau
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizași
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizați
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizează
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizez
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizeze
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizezi
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizoare
EGALIZÓR, egalizoare, s. n. (Tehn.) Corector al caracteristicii de frecvență a unui sistem electroacustic. – Din fr. égaliseur, engl. equalizer. DOOM
egalizór (aparat) s. n., pl. egalizoáre
egalizoarele
EGALIZÓR, egalizoare, s. n. (Tehn.) Corector al caracteristicii de frecvență a unui sistem electroacustic. – Din fr. égaliseur, engl. equalizer. DOOM
egalizór (aparat) s. n., pl. egalizoáre
egalizoarelor
EGALIZÓR, egalizoare, s. n. (Tehn.) Corector al caracteristicii de frecvență a unui sistem electroacustic. – Din fr. égaliseur, engl. equalizer. DOOM
egalizór (aparat) s. n., pl. egalizoáre
egalizor
EGALIZÓR, egalizoare, s. n. (Tehn.) Corector al caracteristicii de frecvență a unui sistem electroacustic. – Din fr. égaliseur, engl. equalizer. DOOM
egalizór (aparat) s. n., pl. egalizoáre
egalizorul
EGALIZÓR, egalizoare, s. n. (Tehn.) Corector al caracteristicii de frecvență a unui sistem electroacustic. – Din fr. égaliseur, engl. equalizer. DOOM
egalizór (aparat) s. n., pl. egalizoáre
egalizorului
EGALIZÓR, egalizoare, s. n. (Tehn.) Corector al caracteristicii de frecvență a unui sistem electroacustic. – Din fr. égaliseur, engl. equalizer. DOOM
egalizór (aparat) s. n., pl. egalizoáre
egalizând
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizînd
EGALIZÁ, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe lucruri, situații etc. să fie egale între ele în anumite privințe. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a nivela. – Din fr. égaliser. DOOM
egalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 egalizeáză
egalizări
EGALIZÁRE, egalizări, s. f. Acțiunea de a egaliza și rezultatul ei. – V. egaliza. DOOM
egalizáre s. f., g.-d. art. egalizắrii; pl. egalizắri
egalizării
EGALIZÁRE, egalizări, s. f. Acțiunea de a egaliza și rezultatul ei. – V. egaliza. DOOM
egalizáre s. f., g.-d. art. egalizắrii; pl. egalizắri
egalizările
EGALIZÁRE, egalizări, s. f. Acțiunea de a egaliza și rezultatul ei. – V. egaliza. DOOM
egalizáre s. f., g.-d. art. egalizắrii; pl. egalizắri
egalizărilor
EGALIZÁRE, egalizări, s. f. Acțiunea de a egaliza și rezultatul ei. – V. egaliza. DOOM
egalizáre s. f., g.-d. art. egalizắrii; pl. egalizắri
egalul
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalului
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal. DOOM
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egále
egalând
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalînd
EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler. DOOM
egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză
egalări
EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala. DOOM
egaláre (egalizare) s. f., g.-d. art. egalắrii; pl. egalắri
egalării
EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala. DOOM
egaláre (egalizare) s. f., g.-d. art. egalắrii; pl. egalắri
egalările
EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala. DOOM
egaláre (egalizare) s. f., g.-d. art. egalắrii; pl. egalắri
egalărilor
EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala. – V. egala. DOOM
egaláre (egalizare) s. f., g.-d. art. egalắrii; pl. egalắri
egeean
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeeana
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeeanul
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeeanului
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeene
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeenei
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeenele
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeenelor
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeeni
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeenii
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeenilor
EGEEÁN, -Ă, egeeni, -e, adj. Care se referă la popoarele din zona Mării Egee. [Pr.: -ge-ean] – Din fr. égéen. DOOM
egeeán (-ge-ean) adj. m., pl. egeéni (-ge-eni); f. egeeánă, pl. egeéne
egeon
Egeon = Aegaeon.
egeria
Egeria = Aegeria.
egerie
EGÉRIE s.f. (Liv.) Sfătuitoare secretă. [< fr. égérie, cf. lat. Egeria – nimfă]. DOOM
egérie (livr.) (-ri-e) s. f., art. egéria (-ri-a), g.-d. art. egériei; pl. egérii
egeu
Egeu = Aegeus.
eghilet
EGHILÉT, eghileți, s. m. Șnur cu capetele îmbrăcate în metal, care împodobește uniforma unor militari. – Din fr. aiguillette. DOOM
eghilét s. m., pl. eghiléți
eghiletul
EGHILÉT, eghileți, s. m. Șnur cu capetele îmbrăcate în metal, care împodobește uniforma unor militari. – Din fr. aiguillette. DOOM
eghilét s. m., pl. eghiléți
eghiletului
EGHILÉT, eghileți, s. m. Șnur cu capetele îmbrăcate în metal, care împodobește uniforma unor militari. – Din fr. aiguillette. DOOM
eghilét s. m., pl. eghiléți
eghileți
EGHILÉT, eghileți, s. m. Șnur cu capetele îmbrăcate în metal, care împodobește uniforma unor militari. – Din fr. aiguillette. DOOM
eghilét s. m., pl. eghiléți
eghileții
EGHILÉT, eghileți, s. m. Șnur cu capetele îmbrăcate în metal, care împodobește uniforma unor militari. – Din fr. aiguillette. DOOM
eghilét s. m., pl. eghiléți
eghileților
EGHILÉT, eghileți, s. m. Șnur cu capetele îmbrăcate în metal, care împodobește uniforma unor militari. – Din fr. aiguillette. DOOM
eghilét s. m., pl. eghiléți
egialeu
Egialeu = Aegialeus.
egida
EGÍDĂ, egide, s. f. Ocrotire, sprijin, protecție; îndrumare, îngrijire. ◊ (În loc. prep.) Sub egida... = sub auspiciile... – Din fr. égide, lat. aegis, -idis. DOOM
egídă s. f., g.-d. art. egídei; pl. egíde
egide
EGÍDĂ, egide, s. f. Ocrotire, sprijin, protecție; îndrumare, îngrijire. ◊ (În loc. prep.) Sub egida... = sub auspiciile... – Din fr. égide, lat. aegis, -idis. DOOM
egídă s. f., g.-d. art. egídei; pl. egíde
egidei
EGÍDĂ, egide, s. f. Ocrotire, sprijin, protecție; îndrumare, îngrijire. ◊ (În loc. prep.) Sub egida... = sub auspiciile... – Din fr. égide, lat. aegis, -idis. DOOM
egídă s. f., g.-d. art. egídei; pl. egíde
egidele
EGÍDĂ, egide, s. f. Ocrotire, sprijin, protecție; îndrumare, îngrijire. ◊ (În loc. prep.) Sub egida... = sub auspiciile... – Din fr. égide, lat. aegis, -idis. DOOM
egídă s. f., g.-d. art. egídei; pl. egíde
egidelor
EGÍDĂ, egide, s. f. Ocrotire, sprijin, protecție; îndrumare, îngrijire. ◊ (În loc. prep.) Sub egida... = sub auspiciile... – Din fr. égide, lat. aegis, -idis. DOOM
egídă s. f., g.-d. art. egídei; pl. egíde
egipan
EGIPÁN s.m. Supranume dat zeului Pan și satirilor, datorită presupusului lor picior de țap. [< fr. aigipan, cf. gr. aix, aigos – țap, Pan – zeu la greci].
egipt
Egipt = Aegyptus.
egiptean
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egipteanca
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egipteanco
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egipteanul
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egipteanule
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egipteanului
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egiptence
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egiptencei
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egiptencele
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egiptencelor
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egiptene
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egipteni
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egiptenii
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egiptenilor
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egiptolog
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologa
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologe
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologei
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologele
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologelor
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologi
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologia
EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. – Din fr. égyptologie. DOOM
egiptologíe s. f., art. egiptología, g.-d. egiptologíi, art. egiptologíei
egiptologic
EGIPTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la egiptologie. [< fr. égyptologique].
egiptologie
EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. – Din fr. égyptologie. DOOM
egiptologíe s. f., art. egiptología, g.-d. egiptologíi, art. egiptologíei
egiptologiei
EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. – Din fr. égyptologie. DOOM
egiptologíe s. f., art. egiptología, g.-d. egiptologíi, art. egiptologíei
egiptologii
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologii
EGIPTOLOGÍE s. f. Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii, istoriei și culturii Egiptului antic. – Din fr. égyptologie. DOOM
egiptologíe s. f., art. egiptología, g.-d. egiptologíi, art. egiptologíei
egiptologilor
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologul
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egiptologului
EGIPTOLÓG, egiptologi, s. m. Specialist în egiptologie. – Din fr. égyptologue. DOOM
egiptológ s. m., pl. egiptológi
egipțian
EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației Republicii Arabe Egipt. – Egiptean + suf. -că. DOOM
egipteáncă s. f., g.-d. art. egipténcei; pl. egipténce
egipțiana
EGIPȚIÁNĂ, egipțiene, s. f. (Mai ales la pl.) Caracter de literă tipografică caracterizată prin grosimea uniformă a tuturor trăsăturilor, prin construcție aproape geometrică și tălpile picioarelor dreptunghiulare. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. égyptienne, germ. Egyptienne. DOOM
egipțiánă (literă) (-ți-a-) s. f., g.-d. art. egipțiénei (-ți-e-); pl. egipțiéne
egipțiene
EGIPȚIÁNĂ, egipțiene, s. f. (Mai ales la pl.) Caracter de literă tipografică caracterizată prin grosimea uniformă a tuturor trăsăturilor, prin construcție aproape geometrică și tălpile picioarelor dreptunghiulare. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. égyptienne, germ. Egyptienne. DOOM
egipțiánă (literă) (-ți-a-) s. f., g.-d. art. egipțiénei (-ți-e-); pl. egipțiéne
egipțienei
EGIPȚIÁNĂ, egipțiene, s. f. (Mai ales la pl.) Caracter de literă tipografică caracterizată prin grosimea uniformă a tuturor trăsăturilor, prin construcție aproape geometrică și tălpile picioarelor dreptunghiulare. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. égyptienne, germ. Egyptienne. DOOM
egipțiánă (literă) (-ți-a-) s. f., g.-d. art. egipțiénei (-ți-e-); pl. egipțiéne
egipțienele
EGIPȚIÁNĂ, egipțiene, s. f. (Mai ales la pl.) Caracter de literă tipografică caracterizată prin grosimea uniformă a tuturor trăsăturilor, prin construcție aproape geometrică și tălpile picioarelor dreptunghiulare. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. égyptienne, germ. Egyptienne. DOOM
egipțiánă (literă) (-ți-a-) s. f., g.-d. art. egipțiénei (-ți-e-); pl. egipțiéne
egipțienelor
EGIPȚIÁNĂ, egipțiene, s. f. (Mai ales la pl.) Caracter de literă tipografică caracterizată prin grosimea uniformă a tuturor trăsăturilor, prin construcție aproape geometrică și tălpile picioarelor dreptunghiulare. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. égyptienne, germ. Egyptienne. DOOM
egipțiánă (literă) (-ți-a-) s. f., g.-d. art. egipțiénei (-ți-e-); pl. egipțiéne
egirin
EGIRÍN s.n. Silicat natural de sodiu și fier. [< fr. égirine]. DOOM
egirín s. n.
egirinul
EGIRÍN s.n. Silicat natural de sodiu și fier. [< fr. égirine]. DOOM
egirín s. n.
egirinului
EGIRÍN s.n. Silicat natural de sodiu și fier. [< fr. égirine]. DOOM
egirín s. n.
egiră
EGÍRĂ s.f. v. hegiră.
egist
Egist = Aegisthus.
eglendisi
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism învechit) A se distra, a petrece, a se amuza. S-a eglindisit la bal la curte. NEGRUZZI, S. I 240. – Variantă: englendisí (ALECSANDRI, T. 454) vb. IV.
eglendisire
eglendisí (-sésc, -ít), vb. refl. – A se distra, a-și petrece timpul. – Var. englendisi. Ngr. ἐγλεντίζω, aorist ἐγλέντησα, din tc. eglenmak, aorist eglend; cf. alb. egljendisem, sb. eglendisati. Șeineanu, III, 167, propune un der. direct din tc., dar der. verbale din tc. sînt puține în rom. Este cuvînt înv. (sec. XVIII). – Der. eglingea, s. f. (distracție), din tc. eglence (Lokotsch 560; Ronzevalle 35), cf. ngr. ἐγλεντζές, bg. eglenğa, sb. ieglenğe. Cf. Gáldi 176.
eglindisea
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindiseai
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindiseam
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisească
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindiseau
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindiseați
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisesc
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisește
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisești
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisi
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisii
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisim
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisind
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisire
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisire
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism înv.) A se distra, a petrece (2), a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisiră
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisirăm
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisirăți
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisise
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisisem
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisiseră
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisiserăm
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisiserăți
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisiseși
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisiseți
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisit
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisiși
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
eglindisiți
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. DOOM
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă
egloga
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga. DOOM
eglógă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglógei; pl. eglóge
egloge
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga. DOOM
eglógă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglógei; pl. eglóge
eglogei
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga. DOOM
eglógă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglógei; pl. eglóge
eglogele
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga. DOOM
eglógă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglógei; pl. eglóge
eglogelor
EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga. DOOM
eglógă (e-glo-) s. f., g.-d. art. eglógei; pl. eglóge
ego
ÁLTER ÉGO loc. s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat. DOOM
álter égo (lat.) loc. s. m.
ego
EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego].
egocentric
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentric
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentrica
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentrica
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentrice
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentrice
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricei
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricei
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricele
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricele
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricelor
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricelor
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentrici
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentrici
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricii
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricii
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricilor
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricilor
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricul
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricul
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricului
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentricului
EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique. DOOM
egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice
egocentrism
EGOCENTRÍSM s. n. Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale; tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme. DOOM
egocentrísm s. n.
egocentrismul
EGOCENTRÍSM s. n. Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale; tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme. DOOM
egocentrísm s. n.
egocentrismului
EGOCENTRÍSM s. n. Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale; tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme. DOOM
egocentrísm s. n.
egofonia
EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie și în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră, phone – sunet].
egofonie
EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie și în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră, phone – sunet].
egofoniei
EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie și în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră, phone – sunet].
egofonii
EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie și în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră, phone – sunet].
egoism
EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme. DOOM
egoísm (iubire de sine) s. n.
egoismul
EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme. DOOM
egoísm (iubire de sine) s. n.
egoismului
EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme. DOOM
egoísm (iubire de sine) s. n.
egoist
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoista
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoiste
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoistei
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoistele
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoistelor
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoistul
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoistului
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoiști
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoiștii
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egoiștilor
EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste. DOOM
egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste
egolatra
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatre
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatrei
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatrele
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatrelor
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatri
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatria
EGOLATRÍE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism. – Cf. lat. e g o (după idolatrie). DOOM
egolatríe (-la-tri-) s. f., art. egolatría, g.-d. egolatríi, art. egolatríei
egolatrie
EGOLATRÍE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism. – Cf. lat. e g o (după idolatrie). DOOM
egolatríe (-la-tri-) s. f., art. egolatría, g.-d. egolatríi, art. egolatríei
egolatriei
EGOLATRÍE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism. – Cf. lat. e g o (după idolatrie). DOOM
egolatríe (-la-tri-) s. f., art. egolatría, g.-d. egolatríi, art. egolatríei
egolatrii
EGOLATRÍE s. f. Manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; supraestimare a valorii personale; egotism. – Cf. lat. e g o (după idolatrie). DOOM
egolatríe (-la-tri-) s. f., art. egolatría, g.-d. egolatríi, art. egolatríei
egolatrii
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatrilor
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatru
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatrul
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egolatrului
EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego (după idolatru). DOOM
egolátru (-la-tru) adj. m., pl. egolátri; f. egolátră, pl. egolátre
egomism
EGOMÍSM s.n. (Rar) Egoism absolut, care nu acceptă decât existența propriului eu. [< fr. égomisme, cf. lat. egomet – eu însumi]. DOOM
egomísm (egoism absolut) (rar) s. n.
egomismul
EGOMÍSM s.n. (Rar) Egoism absolut, care nu acceptă decât existența propriului eu. [< fr. égomisme, cf. lat. egomet – eu însumi]. DOOM
egomísm (egoism absolut) (rar) s. n.
egomismului
EGOMÍSM s.n. (Rar) Egoism absolut, care nu acceptă decât existența propriului eu. [< fr. égomisme, cf. lat. egomet – eu însumi]. DOOM
egomísm (egoism absolut) (rar) s. n.
egotism
EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme. DOOM
egotísm (supraapreciere a propriei persoane) s. n.
egotismul
EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme. DOOM
egotísm (supraapreciere a propriei persoane) s. n.
egotismului
EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme. DOOM
egotísm (supraapreciere a propriei persoane) s. n.
egotist
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotista
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotiste
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotistei
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotistele
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotistelor
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotistul
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotistului
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotiști
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotiștii
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotiștilor
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste. DOOM
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egrena
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenai
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenaj
EGRENÁJ s.n. Egrenare. [< fr. égrenage]. DOOM
egrenáj (e-gre-) s. n.
egrenam
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenare
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenare
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena. DOOM
egrenáre (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenắrii; pl. egrenắri
egrenarea
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena. DOOM
egrenáre (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenắrii; pl. egrenắri
egrenară
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenarăm
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenarăți
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenase
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenasem
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenaseră
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenaserăm
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenaserăți
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenaseși
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenaseți
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenat
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenat
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenata
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenate
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenatei
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenatele
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenatelor
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenatul
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenatului
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenau
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenași
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenați
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenați
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenații
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenaților
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena. – V. egrena. DOOM
egrenát (e-gre-) s. n.
egrenează
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenez
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egreneze
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenezi
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenând
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenînd
EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener. DOOM
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenări
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena. DOOM
egrenáre (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenắrii; pl. egrenắri
egrenării
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena. DOOM
egrenáre (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenắrii; pl. egrenắri
egrenările
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena. DOOM
egrenáre (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenắrii; pl. egrenắri
egrenărilor
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena. DOOM
egrenáre (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenắrii; pl. egrenắri
egresiune
EGRESIÚNE s.f. (Liv.) Ieșire. [< lat. egressio].
egresiunea
EGRESIÚNE s.f. (Liv.) Ieșire. [< lat. egressio].
egresiuni
EGRESIÚNE s.f. (Liv.) Ieșire. [< lat. egressio].
egresiunii
EGRESIÚNE s.f. (Liv.) Ieșire. [< lat. egressio].
egreta
EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. DOOM
egrétă (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrétei; pl. egréte
egrete
EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. DOOM
egrétă (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrétei; pl. egréte
egretei
EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. DOOM
egrétă (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrétei; pl. egréte
egretele
EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. DOOM
egrétă (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrétei; pl. egréte
egretelor
EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. DOOM
egrétă (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrétei; pl. egréte
egumen
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumena
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumene
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumenea
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeneai
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeneam
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenească
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeneau
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeneați
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenei
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumenele
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumenelor
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumenesc
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenește
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenești
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeni
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumeni
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenia
EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie. DOOM
egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei
egumenie
EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie. DOOM
egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei
egumeniei
EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie. DOOM
egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei
egumenii
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumenii
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenii
EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie. DOOM
egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei
egumenilor
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumenim
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenind
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenire
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenire
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.
egumeniră
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenirăm
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenirăți
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenise
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenisem
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeniseră
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeniserăm
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeniserăți
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeniseși
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeniseți
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenit
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeniși
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumeniți
EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen. DOOM
egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă
egumenul
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egumenului
EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. DOOM
egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene
egutaj
EGUTÁJ s.n. Egutare. [< fr. égouttage].
egutaje
EGUTÁJ s.n. Egutare. [< fr. égouttage].
egutajele
EGUTÁJ s.n. Egutare. [< fr. égouttage].
egutajelor
EGUTÁJ s.n. Egutare. [< fr. égouttage].
egutajul
EGUTÁJ s.n. Egutare. [< fr. égouttage].
egutajului
EGUTÁJ s.n. Egutare. [< fr. égouttage].
egutare
EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage. DOOM
egutáre s. f., g.-d. art. egutắrii
egutarea
EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage. DOOM
egutáre s. f., g.-d. art. egutắrii
egutoare
EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir. DOOM
egutór s. n., pl. egutoáre
egutoarele
EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir. DOOM
egutór s. n., pl. egutoáre
egutoarelor
EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir. DOOM
egutór s. n., pl. egutoáre
egutor
EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir. DOOM
egutór s. n., pl. egutoáre
egutorul
EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir. DOOM
egutór s. n., pl. egutoáre
egutorului
EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir. DOOM
egutór s. n., pl. egutoáre
egutări
EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage. DOOM
egutáre s. f., g.-d. art. egutắrii
egutării
EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage. DOOM
egutáre s. f., g.-d. art. egutắrii
egutările
EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage. DOOM
egutáre s. f., g.-d. art. egutắrii
egutărilor
EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage. DOOM
egutáre s. f., g.-d. art. egutắrii
egări
egări s. m. pl. colanți, pantaloni de damă