edace
EDÁCE adj. invar. (Liv.) Care consumă, mănâncă. [Cf. it. edace, lat. edax < edere – a mânca].
edafic
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edafica
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edafice
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edaficei
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edaficele
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edaficelor
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edafici
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edaficii
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edaficilor
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edaficul
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edaficului
EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care se referă la sol. – Din fr. édaphique. DOOM
edáfic adj. m., pl. edáfici; f. edáfică, pl. edáfice
edafon
EDAFÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale care trăiesc în sol, legate de anumite condiții specifice de viață. – Din germ. Edaphon. DOOM
edafón s. n.
edafonul
EDAFÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale care trăiesc în sol, legate de anumite condiții specifice de viață. – Din germ. Edaphon. DOOM
edafón s. n.
edafonului
EDAFÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale care trăiesc în sol, legate de anumite condiții specifice de viață. – Din germ. Edaphon. DOOM
edafón s. n.
edam
EDÁM s. n. Sortiment de brânză olandeză. – Cuv. fr. DOOM
edám s. n.
edamul
EDÁM s. n. Sortiment de brânză olandeză. – Cuv. fr. DOOM
edám s. n.
edamului
EDÁM s. n. Sortiment de brânză olandeză. – Cuv. fr. DOOM
edám s. n.
edda
ÉDDA s.f. Nume sub care sunt cunoscute culegerile de legende și mituri ale vechilor popoare scandinave. [< germ. Edda, cf. scand. edda – străbun].
edec
EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek. DOOM
edéc s. n., pl. edécuri
edecar
EDECÁR, edecari, s. m. Persoană care trage la edec (1). – Edec + suf. -ar. DOOM
edecár s. m., pl. edecári
edecari
EDECÁR, edecari, s. m. Persoană care trage la edec (1). – Edec + suf. -ar. DOOM
edecár s. m., pl. edecári
edecarii
EDECÁR, edecari, s. m. Persoană care trage la edec (1). – Edec + suf. -ar. DOOM
edecár s. m., pl. edecári
edecarilor
EDECÁR, edecari, s. m. Persoană care trage la edec (1). – Edec + suf. -ar. DOOM
edecár s. m., pl. edecári
edecarul
EDECÁR, edecari, s. m. Persoană care trage la edec (1). – Edec + suf. -ar. DOOM
edecár s. m., pl. edecári
edecarului
EDECÁR, edecari, s. m. Persoană care trage la edec (1). – Edec + suf. -ar. DOOM
edecár s. m., pl. edecári
edeclii
EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli. DOOM
edeclíu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)
edecliii
EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli. DOOM
edeclíu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)
edecliilor
EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli. DOOM
edeclíu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)
edecliu
EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli. DOOM
edeclíu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)
edecliul
EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli. DOOM
edeclíu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)
edecliului
EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli. DOOM
edeclíu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edeclíul; pl. edeclíi, art. edeclíii (-cli-ii)
edecul
EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek. DOOM
edéc s. n., pl. edécuri
edecului
EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek. DOOM
edéc s. n., pl. edécuri
edecuri
EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek. DOOM
edéc s. n., pl. edécuri
edecurile
EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek. DOOM
edéc s. n., pl. edécuri
edecurilor
EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek. DOOM
edéc s. n., pl. edécuri
edelschwein
EDELSCHWEIN s. n. Rasă de porci crescută mai ales pentru carne. [Pr.: édelșvain] – Cuv. germ.
edelvais
ÉDELVAIS s. m. (Bot.; rar) Floare-de-colț. [Scris și: edelweiss] – Din germ. Edelweiss. DOOM
édelvais (-vais) (rar) s. m.
edelvaisul
ÉDELVAIS s. m. (Bot.; rar) Floare-de-colț. [Scris și: edelweiss] – Din germ. Edelweiss. DOOM
édelvais (-vais) (rar) s. m.
edelvaisului
ÉDELVAIS s. m. (Bot.; rar) Floare-de-colț. [Scris și: edelweiss] – Din germ. Edelweiss. DOOM
édelvais (-vais) (rar) s. m.
edelweiss
ÉDELVAIS s. m. (Bot.; rar) Floare-de-colț. [Scris și: edelweiss] – Din germ. Edelweiss.
edem
EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. DOOM
edém s. n., pl. edéme
edematoasa
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematoase
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematoasei
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematoasele
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematoaselor
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematos
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematosul
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematosului
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematoși
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematoșii
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edematoșilor
EDEMATÓS, -OÁSĂ adj. (Med.) Referitor la edem. [< fr. oedémateux].
edeme
EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. DOOM
edém s. n., pl. edéme
edemele
EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. DOOM
edém s. n., pl. edéme
edemelor
EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. DOOM
edém s. n., pl. edéme
edemul
EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. DOOM
edém s. n., pl. edéme
edemului
EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. DOOM
edém s. n., pl. edéme
eden
EDÉN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. DOOM
edén (livr.) s. n.
edenic
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenica
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenice
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenicei
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenicele
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenicelor
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenici
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenicii
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenicilor
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenicul
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenicului
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. DOOM
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice
edenta
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentai
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentam
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentare
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentare
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter.
edentară
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentarăm
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentarăți
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentase
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentasem
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentaseră
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentaserăm
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentaserăți
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentaseși
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentaseți
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentat
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentat
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentata
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentate
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentatei
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentatele
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentatelor
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentatul
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentatului
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentau
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentași
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentați
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentați
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentație
EDENTÁȚIE s. f. Lipsa unuia sau a mai multor dinți de pe arcadele dentare. – Cf. fr. édenter. DOOM
*edentáție (-ți-e) s. f., art. edentáția; g.-d. edentáții, art. edentáției
edentații
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentaților
EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. DOOM
edentát s. n., pl. edentáte
edentează
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentez
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edenteze
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentezi
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentând
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edentînd
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. DOOM
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză
edenul
EDÉN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. DOOM
edén (livr.) s. n.
edenului
EDÉN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. DOOM
edén (livr.) s. n.
edenuri
EDÉN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. DOOM
edén (livr.) s. n.
edenurile
EDÉN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. DOOM
edén (livr.) s. n.
edenurilor
EDÉN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. DOOM
edén (livr.) s. n.
edict
EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale. 2. (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laică sau bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. DOOM
edíct s. n., pl. edícte
edict
EDÍCT s.n. Lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman (mai ales pretorul și, sub imperiu, împăratul) își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ Act, decret emis de un monarh prin care se stabileau norme imperative cu privire la o anumită problemă. [Pl. -te, -turi. / < lat. edictum, cf. fr. édict].
edicta
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictai
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictal
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictala
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictale
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictalei
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictalele
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictalelor
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictali
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictalii
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictalilor
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictalul
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictalului
EDICTÁL, -Ă, edictali, -e, adj. (Rar) Privitor la un edict. – Din fr. édictal, lat. edictalis. DOOM
edictál (rar) adj. m., pl. edictáli; f. edictálă, pl. edictále
edictam
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictare
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictare
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictară
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictarăm
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictarăți
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictase
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictasem
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictaseră
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictaserăm
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictaserăți
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictaseși
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictaseți
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictat
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictat
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictau
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictași
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictați
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edicte
EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale. 2. (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laică sau bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. DOOM
edíct s. n., pl. edícte
edictează
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictele
EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale. 2. (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laică sau bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. DOOM
edíct s. n., pl. edícte
edictelor
EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale. 2. (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laică sau bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. DOOM
edíct s. n., pl. edícte
edictez
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edicteze
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictezi
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictul
EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale. 2. (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laică sau bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. DOOM
edíct s. n., pl. edícte
edictului
EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale. 2. (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laică sau bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. DOOM
edíct s. n., pl. edícte
edictând
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edictînd
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
edicul
EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum. DOOM
edícul s. n., pl. edícule
edicule
EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum. DOOM
edícul s. n., pl. edícule
ediculele
EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum. DOOM
edícul s. n., pl. edícule
ediculelor
EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum. DOOM
edícul s. n., pl. edícule
ediculul
EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum. DOOM
edícul s. n., pl. edícule
ediculului
EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum. DOOM
edícul s. n., pl. edícule
edific
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edifica
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificai
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificam
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificare
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificare
EDIFICÁRE, edificări, s. f. Acțiunea de a (se) edifica și rezultatul ei. – V. edifica. DOOM
edificáre s. f., g.-d. art. edificắrii; pl. edificắri
edificarea
EDIFICÁRE, edificări, s. f. Acțiunea de a (se) edifica și rezultatul ei. – V. edifica. DOOM
edificáre s. f., g.-d. art. edificắrii; pl. edificắri
edificară
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificarăm
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificarăți
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificase
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificasem
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificaseră
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificaserăm
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificaserăți
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificaseși
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificaseți
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificat
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificatoare
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatoarea
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatoarei
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatoarele
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatoarelor
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificator
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatori
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatorii
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatorilor
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatorul
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificatorului
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. DOOM
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
edificau
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificași
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificați
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edifice
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edifici
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificii
EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. DOOM
edifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (-ci-i-)
edificiile
EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. DOOM
edifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (-ci-i-)
edificiilor
EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. DOOM
edifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (-ci-i-)
edificiu
EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. DOOM
edifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (-ci-i-)
edificiul
EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. DOOM
edifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (-ci-i-)
edificiului
EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. DOOM
edifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (-ci-i-)
edificând
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificînd
EDIFICÁ, edífic, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A zidi, a ridica, a clădi (construcții monumentale). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) lămuri, a (se) clarifica. – Din fr. édifier, lat. aedifîcare. DOOM
edificá (a ~) vb., ind. prez. 3 edífică
edificări
EDIFICÁRE, edificări, s. f. Acțiunea de a (se) edifica și rezultatul ei. – V. edifica. DOOM
edificáre s. f., g.-d. art. edificắrii; pl. edificắri
edificării
EDIFICÁRE, edificări, s. f. Acțiunea de a (se) edifica și rezultatul ei. – V. edifica. DOOM
edificáre s. f., g.-d. art. edificắrii; pl. edificắri
edificările
EDIFICÁRE, edificări, s. f. Acțiunea de a (se) edifica și rezultatul ei. – V. edifica. DOOM
edificáre s. f., g.-d. art. edificắrii; pl. edificắri
edificărilor
EDIFICÁRE, edificări, s. f. Acțiunea de a (se) edifica și rezultatul ei. – V. edifica. DOOM
edificáre s. f., g.-d. art. edificắrii; pl. edificắri
edil
EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis. DOOM
edíl s. m., pl. edíli
edilaj
EDILÁJ s.n. (Rar) Activitate edilitară. [< edil]. DOOM
ediláj (rar) s. n.
edili
EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis. DOOM
edíl s. m., pl. edíli
edilii
EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis. DOOM
edíl s. m., pl. edíli
edililor
EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis. DOOM
edíl s. m., pl. edíli
edilitar
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitara
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitare
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitarei
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitarele
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitarelor
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitari
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitarii
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitarilor
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitarul
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitarului
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de interes public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. DOOM
edilitár adj. m., pl. edilitári; f. edilitáră, pl. edilitáre
edilitate
EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. – Din fr. édilité, lat. aedilitas, -atis. DOOM
edilitáte s. f., g.-d. art. edilitắții
edilitatea
EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. – Din fr. édilité, lat. aedilitas, -atis. DOOM
edilitáte s. f., g.-d. art. edilitắții
edilități
EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. – Din fr. édilité, lat. aedilitas, -atis. DOOM
edilitáte s. f., g.-d. art. edilitắții
edilității
EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. – Din fr. édilité, lat. aedilitas, -atis. DOOM
edilitáte s. f., g.-d. art. edilitắții
edilul
EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis. DOOM
edíl s. m., pl. edíli
edilului
EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis. DOOM
edíl s. m., pl. edíli
edip
Edip = Oedipus.
edita
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editai
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editam
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editare
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editare
EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita. – V. edita. DOOM
editáre s. f., g.-d. art. editắrii; pl. editắri
editarea
EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita. – V. edita. DOOM
editáre s. f., g.-d. art. editắrii; pl. editắri
editară
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editarăm
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editarăți
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editase
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editasem
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editaseră
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editaserăm
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editaserăți
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editaseși
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editaseți
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editat
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editat
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editata
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editate
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editatei
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editatele
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editatelor
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editatul
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editatului
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editau
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editași
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editați
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editați
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editații
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editaților
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
editează
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editez
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editeze
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editezi
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editoare
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editoarea
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editoarei
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editoarele
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editoarelor
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editor
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editori
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editorial
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editoriala
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editoriale
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editorialei
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editorialele
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editorialelor
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editoriali
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editorialii
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editorialilor
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editorialist
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialista
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialiste
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialistei
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialistele
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialistelor
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialistul
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialistului
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialiști
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialiștii
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialiștilor
EDITORIALÍST, -Ă, editorialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care scrie editoriale (într-un ziar, într-o revistă etc.] – Din fr. éditorialiste. DOOM
*editorialístă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. editorialístei; pl. editorialíste
editorialul
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editorialului
EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial. DOOM
editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále
editorii
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editorilor
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editorul
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editorului
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. DOOM
editór s. m., pl. editóri
editura
EDITÚRĂ, edituri, s. f. Instituție cu personalitate juridică, specializată în valorificarea dreptului de autor, care editează cărți, publicații periodice etc. – Edita + suf. -ură. DOOM
editúră s. f., g.-d. art. editúrii; pl. editúri
edituri
EDITÚRĂ, edituri, s. f. Instituție cu personalitate juridică, specializată în valorificarea dreptului de autor, care editează cărți, publicații periodice etc. – Edita + suf. -ură. DOOM
editúră s. f., g.-d. art. editúrii; pl. editúri
editurii
EDITÚRĂ, edituri, s. f. Instituție cu personalitate juridică, specializată în valorificarea dreptului de autor, care editează cărți, publicații periodice etc. – Edita + suf. -ură. DOOM
editúră s. f., g.-d. art. editúrii; pl. editúri
editurile
EDITÚRĂ, edituri, s. f. Instituție cu personalitate juridică, specializată în valorificarea dreptului de autor, care editează cărți, publicații periodice etc. – Edita + suf. -ură. DOOM
editúră s. f., g.-d. art. editúrii; pl. editúri
editurilor
EDITÚRĂ, edituri, s. f. Instituție cu personalitate juridică, specializată în valorificarea dreptului de autor, care editează cărți, publicații periodice etc. – Edita + suf. -ură. DOOM
editúră s. f., g.-d. art. editúrii; pl. editúri
editând
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editînd
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. DOOM
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză
editări
EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita. – V. edita. DOOM
editáre s. f., g.-d. art. editắrii; pl. editắri
editării
EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita. – V. edita. DOOM
editáre s. f., g.-d. art. editắrii; pl. editắri
editările
EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita. – V. edita. DOOM
editáre s. f., g.-d. art. editắrii; pl. editắri
editărilor
EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita. – V. edita. DOOM
editáre s. f., g.-d. art. editắrii; pl. editắri
ediția
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. DOOM
edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)
ediție
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. DOOM
edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)
ediției
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. DOOM
edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)
ediții
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. DOOM
edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)
edițiile
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. DOOM
edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)
edițiilor
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. DOOM
edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)
edițiune
EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. DOOM
edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)
edometre
EDOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea compresibilității unui pământ. [< fr. hédomètre].
edometrele
EDOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea compresibilității unui pământ. [< fr. hédomètre].
edometrelor
EDOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea compresibilității unui pământ. [< fr. hédomètre].
edometru
EDOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea compresibilității unui pământ. [< fr. hédomètre].
edometrul
EDOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea compresibilității unui pământ. [< fr. hédomètre].
edometrului
EDOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea compresibilității unui pământ. [< fr. hédomètre].
edones
Edoni (sau Edones), locuitori din Thracia, care aveau pentru zeul Dionysus un cult orgiastic.
edoni
Edoni (sau Edones), locuitori din Thracia, care aveau pentru zeul Dionysus un cult orgiastic.
edonides
Edonides, denumire purtată de preotesele lui Dionysus.
edoniene
Edoniene = Edonides.
edru
-EDRU Element de compunere savantă cu sensul de „față”, „latură”. [< fr. -èdre, it. -edro, cf. gr. hedra – bază].
educ
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educa
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educabil
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabila
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabile
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabilei
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabilele
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabilelor
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabili
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabilii
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabililor
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabilitate
EDUCABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi educabil. – Educabil + suf. -itate. DOOM
educabilitáte s. f., g.-d. art. educabilitắții
educabilitatea
EDUCABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi educabil. – Educabil + suf. -itate. DOOM
educabilitáte s. f., g.-d. art. educabilitắții
educabilități
EDUCABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi educabil. – Educabil + suf. -itate. DOOM
educabilitáte s. f., g.-d. art. educabilitắții
educabilității
EDUCABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi educabil. – Educabil + suf. -itate. DOOM
educabilitáte s. f., g.-d. art. educabilitắții
educabilul
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educabilului
EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educație. – Din fr. éducable. DOOM
educábil adj. m., pl. educábili; f. educábilă, pl. educábile
educai
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educam
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educare
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educare
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa. DOOM
educáre s. f., g.-d. art. educắrii
educarea
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa. DOOM
educáre s. f., g.-d. art. educắrii
educară
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educarăm
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educarăți
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educase
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educasem
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educaseră
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educaserăm
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educaserăți
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educaseși
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educaseți
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educat
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educat
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educata
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educate
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educatei
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educatele
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educatelor
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educativ
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativa
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educative
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativei
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativele
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativelor
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativi
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativii
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativilor
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativul
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educativului
EDUCATÍV, -Ă, educativi, -e, adj. Care aparține educației, privitor la educație, care contribuie la educația cuiva. – Din fr. éducatif. DOOM
educatív adj. m., pl. educatívi; f. educatívă, pl. educatíve
educatoare
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoare
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoarea
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoarea
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoarei
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoarei
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoarele
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoarele
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoarelor
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatoarelor
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educator
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educator
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatori
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatori
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatorii
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatorii
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatorilor
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatorilor
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatorul
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatorul
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatorului
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatorului
EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator. DOOM
educatór adj. m., s. m., pl. educatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoáre
educatul
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educatului
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educau
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educași
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educați
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educați
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educația
EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. DOOM
educáție (-ți-e) s. f., art. educáția (-ți-a), g.-d. educáții, art. educáției
educație
EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. DOOM
educáție (-ți-e) s. f., art. educáția (-ți-a), g.-d. educáții, art. educáției
educației
EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. DOOM
educáție (-ți-e) s. f., art. educáția (-ți-a), g.-d. educáții, art. educáției
educații
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educații
EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. DOOM
educáție (-ți-e) s. f., art. educáția (-ți-a), g.-d. educáții, art. educáției
educațiile
EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. DOOM
educáție (-ți-e) s. f., art. educáția (-ți-a), g.-d. educáții, art. educáției
educațiilor
EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. DOOM
educáție (-ți-e) s. f., art. educáția (-ți-a), g.-d. educáții, art. educáției
educaților
EDUCÁT, -Ă, educați, -te, adj. Care a primit educație; manierat, politicos, civilizat. – V. educa.
educațional
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționala
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționale
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționalei
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționalele
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționalelor
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționali
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționalii
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționalilor
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționalul
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educaționalului
EDUCAȚIONÁL, -Ă, educaționali, -e, adj. Care aparține educației, învățământului, care contribuie la educația cuiva; educativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. educational, fr. éducationnel. DOOM
*educaționál (-ți-o-) adj. m., pl. educaționáli; f. educaționálă, pl. educaționále
educațiune
EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis. DOOM
educáție (-ți-e) s. f., art. educáția (-ți-a), g.-d. educáții, art. educáției
educe
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educi
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educogen
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogena
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogene
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogenei
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogenele
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogenelor
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogeni
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogenii
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogenilor
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogenul
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educogenului
EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène].
educând
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educînd
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. DOOM
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă
educări
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa. DOOM
educáre s. f., g.-d. art. educắrii
educării
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa. DOOM
educáre s. f., g.-d. art. educắrii
educările
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa. DOOM
educáre s. f., g.-d. art. educắrii
educărilor
EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa. DOOM
educáre s. f., g.-d. art. educắrii
edulcora
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorai
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcoram
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorant
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcoranta
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcorante
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcorantei
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcorantele
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcorantelor
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcorantul
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcorantului
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcoranți
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcoranții
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcoranților
EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant. DOOM
edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte
edulcorare
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorare
EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].
edulcorarea
EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].
edulcorară
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorarăm
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorarăți
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorase
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorasem
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcoraseră
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcoraserăm
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcoraserăți
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcoraseși
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcoraseți
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorat
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorat
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcorata
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcorate
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcoratei
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcoratele
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcoratelor
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcoratul
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcoratului
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcorau
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorași
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorați
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorați
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcorația
EDULCORÁȚIE s.f. Edulcorare. [< fr. édulcoration].
edulcorație
EDULCORÁȚIE s.f. Edulcorare. [< fr. édulcoration].
edulcorației
EDULCORÁȚIE s.f. Edulcorare. [< fr. édulcoration].
edulcorații
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcorații
EDULCORÁȚIE s.f. Edulcorare. [< fr. édulcoration].
edulcoraților
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. DOOM
*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte
edulcorează
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorez
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcoreze
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorezi
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorând
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorînd
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. DOOM
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză
edulcorări
EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].
edulcorării
EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].
edulcorările
EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].
edulcorărilor
EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].
edulis
STRÍDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi.