dîca
dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent). DOOM
dấcă (reg.) s. f.
dîci
dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent). DOOM
dấcă (reg.) s. f.
dîcii
dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent). DOOM
dấcă (reg.) s. f.
dîlma
DẤLMĂ, dâlme, s. f. (Reg.) Formă de relief cu aspect de deal scund, izolat și cu vârful rotunjit. – Contaminare între dâmb și gâlmă. DOOM
dấlmă (dâmb) (reg.) s. f., g.-d. art. dấlmei; pl. dấlme
dîlme
DẤLMĂ, dâlme, s. f. (Reg.) Formă de relief cu aspect de deal scund, izolat și cu vârful rotunjit. – Contaminare între dâmb și gâlmă. DOOM
dấlmă (dâmb) (reg.) s. f., g.-d. art. dấlmei; pl. dấlme
dîlmei
DẤLMĂ, dâlme, s. f. (Reg.) Formă de relief cu aspect de deal scund, izolat și cu vârful rotunjit. – Contaminare între dâmb și gâlmă. DOOM
dấlmă (dâmb) (reg.) s. f., g.-d. art. dấlmei; pl. dấlme
dîlmele
DẤLMĂ, dâlme, s. f. (Reg.) Formă de relief cu aspect de deal scund, izolat și cu vârful rotunjit. – Contaminare între dâmb și gâlmă. DOOM
dấlmă (dâmb) (reg.) s. f., g.-d. art. dấlmei; pl. dấlme
dîlmelor
DẤLMĂ, dâlme, s. f. (Reg.) Formă de relief cu aspect de deal scund, izolat și cu vârful rotunjit. – Contaminare între dâmb și gâlmă. DOOM
dấlmă (dâmb) (reg.) s. f., g.-d. art. dấlmei; pl. dấlme
dîmb
DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb. DOOM
dâmb s. n., pl. dấmburi
dîmbovițean
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițeana
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițeanca
DÂMBOVIȚEÁNCĂ, dâmbovițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Dâmbovița. – Dâmbovițean + suf. -că. DOOM
dâmbovițeáncă s. f., g.-d. art. dâmbovițéncei; pl. dâmbovițénce
dîmbovițeanul
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițeanului
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițence
DÂMBOVIȚEÁNCĂ, dâmbovițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Dâmbovița. – Dâmbovițean + suf. -că. DOOM
dâmbovițeáncă s. f., g.-d. art. dâmbovițéncei; pl. dâmbovițénce
dîmbovițencei
DÂMBOVIȚEÁNCĂ, dâmbovițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Dâmbovița. – Dâmbovițean + suf. -că. DOOM
dâmbovițeáncă s. f., g.-d. art. dâmbovițéncei; pl. dâmbovițénce
dîmbovițencele
DÂMBOVIȚEÁNCĂ, dâmbovițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Dâmbovița. – Dâmbovițean + suf. -că. DOOM
dâmbovițeáncă s. f., g.-d. art. dâmbovițéncei; pl. dâmbovițénce
dîmbovițencelor
DÂMBOVIȚEÁNCĂ, dâmbovițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Dâmbovița. – Dâmbovițean + suf. -că. DOOM
dâmbovițeáncă s. f., g.-d. art. dâmbovițéncei; pl. dâmbovițénce
dîmbovițene
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițenei
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițenele
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițenelor
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițeni
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițenii
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbovițenilor
DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne
dîmbul
DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb. DOOM
dâmb s. n., pl. dấmburi
dîmbuleț
DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț. DOOM
dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
dîmbulețe
DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț. DOOM
dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
dîmbulețele
DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț. DOOM
dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
dîmbulețelor
DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț. DOOM
dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
dîmbulețul
DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț. DOOM
dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
dîmbulețului
DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț. DOOM
dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
dîmbului
DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb. DOOM
dâmb s. n., pl. dấmburi
dîmburi
DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb. DOOM
dâmb s. n., pl. dấmburi
dîmburile
DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb. DOOM
dâmb s. n., pl. dấmburi
dîmburilor
DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb. DOOM
dâmb s. n., pl. dấmburi
dîmbușoare
DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor. DOOM
dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre
dîmbușoarele
DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor. DOOM
dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre
dîmbușoarelor
DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor. DOOM
dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre
dîmbușor
DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor. DOOM
dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre
dîmbușorul
DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor. DOOM
dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre
dîmbușorului
DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor. DOOM
dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre
dînd
DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-și) da bună ziua (sau bună seara, binețe etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui (cuiva) o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat. ◊ Expr. A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. ◊ Expr. A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. 4. A pune pe cineva în posesia unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui. 5. A pune pe cineva la dispoziția cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu... 6. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că prețuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulțumit cu... ♦ A oferi, a plăti. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, se spune pentru a arăta certitudinea asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (cu lăcomie, dintr-dată, în cantități mari). ♦ A trimite sau a așeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la școală. ♦ A mâna, a duce un animal la păscut. 10. A așeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziție sau direcție. Își dăduse pe ochi pălăria rotundă. ◊ Expr. A da la (sau într-)o parte = a îndepărta. A da ușa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg ușa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desființa. 11. (În expr. și loc.) A da pe piatră = a ascuți. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (Reg.; despre țesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara orelor de școală. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc.) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viață = a naște; a făuri; fig. a anima, a însufleți. A da însemnătate = a acorda atenție. A-și da (cu) părerea = a-și expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (refl.; despre lupte) a se desfășura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaște”, „a înțelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti. ◊ Expr. Ș-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strașnic! Ce-o (sau cum a) da târgul și norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârșit, în cele din urmă. ♦ Intranz. (În expr.) A da în cărți (sau cu cărțile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-și da sfârșitul (sau sufletul, duhul ori obștescul sfârșit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a susține un examen în fața unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată), conștientă sau reflexă. Dă din mâini. ◊ Expr. A da din umeri = a înălța din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult. ♦ Intranz. și tranz. A o ține întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni. 2. A spăla, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. A-și da cu cotul sau (tranz.) a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a(-și) face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc. Am învățat să dau cu pușca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; fig. a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu ști încotro să (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ◊ Expr. A da de fund = a ajunge până la fund; p. ext. a ajunge la capăt, la sfârșit. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păți. A da de rușine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rușine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa. 6. (Despre nenorociri, necazuri etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un loc; (despre drumuri) a se uni cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la... ♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri în..., a intra, a cădea în... ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi. ♦ (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare. 9. (În expr.) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. ♦ (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care a ajuns la capătul puterilor din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A se revărsa afară din vas din cauza cantității prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece. III. 1. Refl. și intranz. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. și tranz.) A (se) da jos = a (se) coborî. ♦ Refl. A se așeza undeva. 2. Refl. și intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheață”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcție, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna. ◊ Expr. A se da în vânt după... = a-și da toată osteneala să obțină ceva; fig. a ține foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva. 7. Refl. A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleșit de... 8. Refl. A nu opune rezistență; a ceda. ◊ Expr. A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda. ♦ (Înv. și fam.; despre armate, cetăți, comandanți) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinări introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă. ◊ Expr. A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. 10. Refl. (În expr.) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperf. dădeam și dam; perf. s. dădui (reg. dedei și detei); m. m. ca perf. dădusem și dasem (reg. dedesem și detesem); prez. conjunctiv pers. 3 să dea (reg. să deie).] – Lat. dare. DOOM
da2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dau, 2 sg. dai, 1 pl. dăm, 2 pl. dați, imperf. 3 sg. dădeá, perf. s. 1 sg. dădúi, 1 pl. dădúrăm, m.m.c.p. 1 sg. dădúsem, 1 pl. dădúserăm; conj. prez. 3 să dea; cond. prez. 3 ar da/(în imprecații) dar-ar; imper. neg. 2 sg. nu da
dîra
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîra
DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. DOOM
dấră s. f., g.-d. art. dấrei; pl. dấre
dîra
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrai
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrai
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîram
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîram
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrare
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrară
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrarăm
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrarăți
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrască
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrase
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrasem
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîraseră
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîraserăm
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîraserăți
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîraseși
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîraseți
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrat
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrau
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrau
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrași
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîraște
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrați
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrați
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrdala
DÂRDÁLĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -eală. DOOM
dârdálă (reg.) s. f., g.-d. art. dârdálei; pl. dârdále
dîrdale
DÂRDÁLĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -eală. DOOM
dârdálă (reg.) s. f., g.-d. art. dârdálei; pl. dârdále
dîrdalei
DÂRDÁLĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -eală. DOOM
dârdálă (reg.) s. f., g.-d. art. dârdálei; pl. dârdále
dîrdalele
DÂRDÁLĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -eală. DOOM
dârdálă (reg.) s. f., g.-d. art. dârdálei; pl. dârdále
dîrdalelor
DÂRDÁLĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -eală. DOOM
dârdálă (reg.) s. f., g.-d. art. dârdálei; pl. dârdále
dîrdora
DẤRDORĂ, dârdori, s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊ Expr. A fi în dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdorja. DOOM
dấrdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dấrdorii; pl. dấrdori
dîrdori
DẤRDORĂ, dârdori, s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊ Expr. A fi în dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdorja. DOOM
dấrdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dấrdorii; pl. dấrdori
dîrdorii
DẤRDORĂ, dârdori, s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊ Expr. A fi în dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdorja. DOOM
dấrdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dấrdorii; pl. dấrdori
dîrdorile
DẤRDORĂ, dârdori, s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊ Expr. A fi în dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdorja. DOOM
dấrdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dấrdorii; pl. dấrdori
dîrdorilor
DẤRDORĂ, dârdori, s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊ Expr. A fi în dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdorja. DOOM
dấrdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dấrdorii; pl. dấrdori
dîrdîi
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîia
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiai
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiala
DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală. DOOM
dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli
dîrdîiam
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiau
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiați
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîie
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîieli
DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală. DOOM
dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli
dîrdîielii
DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală. DOOM
dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli
dîrdîielile
DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală. DOOM
dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli
dîrdîielilor
DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală. DOOM
dârdâiálă s. f., g.-d. art. dârdâiélii; pl. dârdâiéli
dîrdîii
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîim
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîind
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîire
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîire
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee.
dîrdîirea
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee.
dîrdîiri
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee.
dîrdîirii
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee.
dîrdîirile
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee.
dîrdîirilor
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee.
dîrdîiră
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîirăm
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîirăți
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîise
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîisem
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiseră
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiserăm
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiserăți
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiseși
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiseți
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîit
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîit
DÂRDÂÍT s. n. Dârdâială. – V. dârdâi. DOOM
dârdâít s. n.
dîrdîitul
DÂRDÂÍT s. n. Dârdâială. – V. dârdâi. DOOM
dârdâít s. n.
dîrdîitului
DÂRDÂÍT s. n. Dârdâială. – V. dârdâi. DOOM
dârdâít s. n.
dîrdîiși
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîrdîiți
DÂRDÂÍ, dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinți) A clănțăni de frig, de frică. 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV] – Onomatopee. DOOM
dârdâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dấrdâi, 3 dấrdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá; conj. prez. 3 să dấrdâie
dîre
DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. DOOM
dấră s. f., g.-d. art. dấrei; pl. dấre
dîrează
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrei
DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. DOOM
dấră s. f., g.-d. art. dấrei; pl. dấre
dîrele
DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. DOOM
dấră s. f., g.-d. art. dấrei; pl. dấre
dîrelor
DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. DOOM
dấră s. f., g.-d. art. dấrei; pl. dấre
dîrez
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîreze
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrezi
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrjala
DÎRJÁLĂ, dîrjale, s. f. (Regional) 1. Băț (lung și gros), bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. coadă, mîner al unei unelte (topor, coasă etc.). Se uitau la mine și parcă mă loveau cu beldia, cu dîrjala, așa mă priveau. STANCU, D. 396. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. -Pl. și: dîrjele (ȘEZ. VII 122). DOOM
dârjálă (rar) s. f., g.-d. art. dârjálei; pl. dârjále
dîrjale
DÎRJÁLĂ, dîrjale, s. f. (Regional) 1. Băț (lung și gros), bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. coadă, mîner al unei unelte (topor, coasă etc.). Se uitau la mine și parcă mă loveau cu beldia, cu dîrjala, așa mă priveau. STANCU, D. 396. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. -Pl. și: dîrjele (ȘEZ. VII 122). DOOM
dârjálă (rar) s. f., g.-d. art. dârjálei; pl. dârjále
dîrjalei
DÎRJÁLĂ, dîrjale, s. f. (Regional) 1. Băț (lung și gros), bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. coadă, mîner al unei unelte (topor, coasă etc.). Se uitau la mine și parcă mă loveau cu beldia, cu dîrjala, așa mă priveau. STANCU, D. 396. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. -Pl. și: dîrjele (ȘEZ. VII 122). DOOM
dârjálă (rar) s. f., g.-d. art. dârjálei; pl. dârjále
dîrjalele
DÎRJÁLĂ, dîrjale, s. f. (Regional) 1. Băț (lung și gros), bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. coadă, mîner al unei unelte (topor, coasă etc.). Se uitau la mine și parcă mă loveau cu beldia, cu dîrjala, așa mă priveau. STANCU, D. 396. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. -Pl. și: dîrjele (ȘEZ. VII 122). DOOM
dârjálă (rar) s. f., g.-d. art. dârjálei; pl. dârjále
dîrjalelor
DÎRJÁLĂ, dîrjale, s. f. (Regional) 1. Băț (lung și gros), bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. coadă, mîner al unei unelte (topor, coasă etc.). Se uitau la mine și parcă mă loveau cu beldia, cu dîrjala, așa mă priveau. STANCU, D. 396. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. -Pl. și: dîrjele (ȘEZ. VII 122). DOOM
dârjálă (rar) s. f., g.-d. art. dârjálei; pl. dârjále
dîrji
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrjii
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrjilor
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrloaga
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrloage
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrloagei
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrloagele
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrloagelor
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrlog
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrlog
DÂRLÓG1, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – Et. nec. DOOM
dârlóg (curea) s. m., pl. dârlógi
dîrlogei
DÂRLOGÉL, dârlogei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui dârlog1. – Dârlog1 + suf. -el. DOOM
dârlogél (pop.) s. m., pl. dârlogéi, art. dârlogéii
dîrlogeii
DÂRLOGÉL, dârlogei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui dârlog1. – Dârlog1 + suf. -el. DOOM
dârlogél (pop.) s. m., pl. dârlogéi, art. dârlogéii
dîrlogeilor
DÂRLOGÉL, dârlogei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui dârlog1. – Dârlog1 + suf. -el. DOOM
dârlogél (pop.) s. m., pl. dârlogéi, art. dârlogéii
dîrlogel
DÂRLOGÉL, dârlogei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui dârlog1. – Dârlog1 + suf. -el. DOOM
dârlogél (pop.) s. m., pl. dârlogéi, art. dârlogéii
dîrlogelul
DÂRLOGÉL, dârlogei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui dârlog1. – Dârlog1 + suf. -el. DOOM
dârlogél (pop.) s. m., pl. dârlogéi, art. dârlogéii
dîrlogelului
DÂRLOGÉL, dârlogei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui dârlog1. – Dârlog1 + suf. -el. DOOM
dârlogél (pop.) s. m., pl. dârlogéi, art. dârlogéii
dîrlogi
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrlogi
DÂRLÓG1, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – Et. nec. DOOM
dârlóg (curea) s. m., pl. dârlógi
dîrlogii
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrlogii
DÂRLÓG1, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – Et. nec. DOOM
dârlóg (curea) s. m., pl. dârlógi
dîrlogilor
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrlogilor
DÂRLÓG1, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – Et. nec. DOOM
dârlóg (curea) s. m., pl. dârlógi
dîrlogul
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrlogul
DÂRLÓG1, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – Et. nec. DOOM
dârlóg (curea) s. m., pl. dârlógi
dîrlogului
DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. (Pop.) Cal slab, prăpădit și bătrân; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊ Expr. A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. DOOM
dârloágă (cal) (pop.) s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. dârloáge
dîrlogului
DÂRLÓG1, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – Et. nec. DOOM
dârlóg (curea) s. m., pl. dârlógi
dîrmoane
DÂRMÓN, dărmoane, s. n. (Pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon. DOOM
dârmón (pop.) s. n., pl. dârmoáne
dîrmoanele
DÂRMÓN, dărmoane, s. n. (Pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon. DOOM
dârmón (pop.) s. n., pl. dârmoáne
dîrmoanelor
DÂRMÓN, dărmoane, s. n. (Pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon. DOOM
dârmón (pop.) s. n., pl. dârmoáne
dîrmoji
DÂRMÓZ, dârmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe și cu fructe în formă de boabe roșii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: dârmóx s. m.] – Et. nec. DOOM
dârmóz s. m., pl. dârmóji
dîrmojii
DÂRMÓZ, dârmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe și cu fructe în formă de boabe roșii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: dârmóx s. m.] – Et. nec. DOOM
dârmóz s. m., pl. dârmóji
dîrmojilor
DÂRMÓZ, dârmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe și cu fructe în formă de boabe roșii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: dârmóx s. m.] – Et. nec. DOOM
dârmóz s. m., pl. dârmóji
dîrmon
DÂRMÓN, dărmoane, s. n. (Pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon. DOOM
dârmón (pop.) s. n., pl. dârmoáne
dîrmonul
DÂRMÓN, dărmoane, s. n. (Pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon. DOOM
dârmón (pop.) s. n., pl. dârmoáne
dîrmonului
DÂRMÓN, dărmoane, s. n. (Pop.) Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon. DOOM
dârmón (pop.) s. n., pl. dârmoáne
dîrmoz
DÂRMÓZ, dârmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe și cu fructe în formă de boabe roșii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: dârmóx s. m.] – Et. nec. DOOM
dârmóz s. m., pl. dârmóji
dîrmozul
DÂRMÓZ, dârmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe și cu fructe în formă de boabe roșii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: dârmóx s. m.] – Et. nec. DOOM
dârmóz s. m., pl. dârmóji
dîrmozului
DÂRMÓZ, dârmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe și cu fructe în formă de boabe roșii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: dârmóx s. m.] – Et. nec. DOOM
dârmóz s. m., pl. dârmóji
dîrsta
DẤRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja. DOOM
dấrstă (pop.) s. f., g.-d. art. dấrstei; pl. dấrste
dîrste
DẤRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja. DOOM
dấrstă (pop.) s. f., g.-d. art. dấrstei; pl. dấrste
dîrstei
DẤRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja. DOOM
dấrstă (pop.) s. f., g.-d. art. dấrstei; pl. dấrste
dîrstele
DẤRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja. DOOM
dấrstă (pop.) s. f., g.-d. art. dấrstei; pl. dấrste
dîrstelor
DẤRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja. DOOM
dấrstă (pop.) s. f., g.-d. art. dấrstei; pl. dấrste
dîrvala
DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec. DOOM
dârválă (pop.) s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále
dîrvale
DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec. DOOM
dârválă (pop.) s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále
dîrvalei
DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec. DOOM
dârválă (pop.) s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále
dîrvalele
DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec. DOOM
dârválă (pop.) s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále
dîrvalelor
DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec. DOOM
dârválă (pop.) s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále
dîrvar
DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45. DOOM
dârvár (rar) s. m., pl. dârvári
dîrvari
DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45. DOOM
dârvár (rar) s. m., pl. dârvári
dîrvarii
DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45. DOOM
dârvár (rar) s. m., pl. dârvári
dîrvarilor
DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45. DOOM
dârvár (rar) s. m., pl. dârvári
dîrvarul
DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45. DOOM
dârvár (rar) s. m., pl. dârvári
dîrvarului
DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45. DOOM
dârvár (rar) s. m., pl. dârvári
dîrz
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrza
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrze
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrzei
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrzele
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrzelor
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrzenia
DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie. DOOM
dârzénie (-ni-e) s. f., art. dârzénia (-ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei
dîrzenie
DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie. DOOM
dârzénie (-ni-e) s. f., art. dârzénia (-ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei
dîrzeniei
DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie. DOOM
dârzénie (-ni-e) s. f., art. dârzénia (-ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei
dîrzenii
DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie. DOOM
dârzénie (-ni-e) s. f., art. dârzénia (-ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei
dîrzia
DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie. DOOM
dârzíe (pop.) s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei
dîrzie
DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie. DOOM
dârzíe (pop.) s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei
dîrziei
DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie. DOOM
dârzíe (pop.) s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei
dîrzii
DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie. DOOM
dârzíe (pop.) s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei
dîrzul
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrzului
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi] – Din sl. drúzú. DOOM
dârz adj. m., pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrze
dîrî
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîi
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîm
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrînd
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
dîrînd
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîre
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîră
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîrăm
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîrăți
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîse
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîsem
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîseră
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîserăm
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîserăți
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîseși
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîseți
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrît
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîși
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrîți
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrăsc
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất
dîrăști
DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I. DOOM
dârî́ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârắsc, 3 sg. dârắște, imperf. 3 sg. dârá, perf. s. 3 sg. dârî́, 1 pl. dârấrăm, m.m.c.p. 3 sg. dârấse, 3 pl. dârấseră; conj. prez. 3 să dâráscă; ger. dârấnd; part. dârất