cyan
CYÁN s.n. Termen folosit în fotografia în culori pentru a desemna nuanța obținută prin amestecul spectral al albastrului cu verdele. [Pron. ci-an. / < engl., fr. cyan, cf. gr. kyanos – albastru].
cyane
Cyane 1. Nimfă din Sicilia care a încercat să-l împiedice pe Hades s-o răpească pe Persephone. Drept pedeapsă a fost preschimbată de către zeul mînios într-un izvor. 2. Fiica lui Liparus, regele ausonilor, și soția lui Aeolus.
cyanus
VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețéle, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). – Vânăt + suf. -ea, -ică.
cybele
Magna Mater („Marea mamă”), denumire purtată de zeița Cybele.
cybercafe
CYBERCAFÉ, cybercafeuri, s. n. Cafenea în care sunt puse la dispoziția clienților calculatoare pentru a utiliza internetul. [Pr.: sibercafe] – Din engl. cybercafe. DOOM
cybercafé (angl.) [cy pron. si] s. n., pl. cybercaféuri
cyberspațiu
CYBERSPÁȚIU, cyberspații, s. n. Spațiul imaginar prin care e-mailurile sau alte informații trec, atunci când sunt trimise, de la un calculator la altul. [Pr.: si-] – După engl. cyberspace. DOOM
cyberspáțiu (angl.) [pron. siberspáțiu] (-ți-u) s. n., pl. cyberspáții
cyborg
CYBORG s. m. Personaj din literatura de anticipație sub forma unui hibrid creier-mașină-microprocesor; robot1. [Pr.: sí-] – Cuv. engl. DOOM
*cýborg (angl.) [cy pron. si] s. m.
cyclamen
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.
cyclopes
Cyclopes, ființe fabuloase, reprezentate ca niște uriași cu un singur ochi în frunte. Ciclopii erau de mai multe categorii: existau ciclopi uranieni (Arges, Brontes și Steropes) – născuți din Uranus și Gaea, – ciclopi păstori (v. Polyphemus) care populau coastele Siciliei și, la sfîrșit, ciclopii făurari, ajutoarele lui Hephaestus. Aceștia din urmă lucrau în muntele Aetna, alături de zeul făurar, arme pentru oameni și pentru zei. Au fost uciși de Apollo (v. și Apollo), drept răzbunare pentru faptul că au lucrat trăsnetul cu care Zeus l-a ucis pe Asclepius.
cycnus
Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis în războiul troian de către Achilles și, grație tatălui său, a fost metamorfozat după moarte într-o lebădă. 2. Fiul zeului Ares și al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tîlhar vestit care jefuia la drumul mare trecătorii, pînă în ziua cînd a fost ucis de către Heracles. 3. Fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, și prieten cu Phaëthon. Deplîngînd moartea acestuia, a fost transformat de Zeus într-o lebădă. Înduioșat de soarta lui, Apollo i-a dăruit o voce melodioasă și de atunci – se spunea – lebedele cîntă înainte de a muri.
cydonia
GUTÚI, gutui, s. m. Pom fructifer cu frunze mari și groase, cu flori albe-roz și cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; măr-gutui (Cydonia oblonga). – Et. nec.
cyllarus
Cyllarus, centaur de o frumusețe rară, care și-a găsit moartea în încăierarea iscată la nunta lui Pirithous. Hylonome, o femeie tot din neamul centaurilor, care-l iubea, s-a sinucis și ea de durere.
cymodoce
Cymodoce, una dintre nereide (v. și Nereides).
cymothoe
Cymothoë, una dintre nereide (v. și Nereides).
cynara
ANGHINÁRE s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára.
cynoglossum
ARĂRIÉL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii închise, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec.
cynosura
Cynosura, nimfă de pe muntele Ida care, după unele versiuni, l-ar fi crescut pe Zeus. Ca s-o scape de urmărirea lui Cronus, Zeus a transformat-o mai tîrziu într-o constelație.
cynosurus
PIEPTĂNÁRIȚĂ, pieptănarițe, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă și subțire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreț (Cynosurus cristatus). – Pieptene + suf. -ariță.
cynthia
Cynthia, denumire purtată de Artemis care s-a născut, conform legendei, împreună cu Apollo, pe muntele Cynthus.
cynthius
Cynthius, denumire purtată de Apollo, care s-a născut, împreună cu Artemis, conform legendei, pe muntele Cynthus.
cyparissus
Cyparissus 1. Fiul lui Telephus. Era un tînăr de o rară frumusețe, care avea drept tovarăș nedespărțit un cerb domesticit. Ucigîndu-l din greșeală, Cyparissus, de necaz, și-a pus singur capăt zilelor. După moarte a fost metamorfozat în chiparos. 2. Fiul lui Minyas și frate cu Orchomenus.
cypripedium
PAPÚC2 s. m. v. papucă.
cypris
Cypris, denumire purtată de zeița Aphrodite, de la insula Cyprus unde era venerată.
cyrene
Cyrene, una dintre nimfe, fiica lui Hypseus, regele lapiților. Pricepută în ale vînătorii, Cyrene trăia în păduri, în sălbăticie. Într-o zi, pe cînd se lupta cu un leu, Apollo a văzut-o și, plin de admirație pentru curajul tinerei, s-a îndrăgostit de ea. El a luat-o cu sine în Africa, în ținutul Libyei, unde Cyrene i-a dăruit un fiu, Aristaeus (v. și Aristaeus).
cytheraea
Cytheraea, denumire purtată de zeița Aphrodite, de la insula Cythera unde era venerată.
cytisus
SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.