ctitor
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitora
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitore
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitorea
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoreai
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoream
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoreasa
CTITOREÁSĂ, ctitorese, s. f. Ctitoră. – Ctitor + suf. -easă. DOOM
ctitoreásă s. f., g.-d. art. ctitorései; pl. ctitorése
ctitorească
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoreau
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoreați
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorei
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitorele
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitorelor
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitoresc
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorese
CTITOREÁSĂ, ctitorese, s. f. Ctitoră. – Ctitor + suf. -easă. DOOM
ctitoreásă s. f., g.-d. art. ctitorései; pl. ctitorése
ctitoresei
CTITOREÁSĂ, ctitorese, s. f. Ctitoră. – Ctitor + suf. -easă. DOOM
ctitoreásă s. f., g.-d. art. ctitorései; pl. ctitorése
ctitoresele
CTITOREÁSĂ, ctitorese, s. f. Ctitoră. – Ctitor + suf. -easă. DOOM
ctitoreásă s. f., g.-d. art. ctitorései; pl. ctitorése
ctitoreselor
CTITOREÁSĂ, ctitorese, s. f. Ctitoră. – Ctitor + suf. -easă. DOOM
ctitoreásă s. f., g.-d. art. ctitorései; pl. ctitorése
ctitorește
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorești
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitori
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitori
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoria
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. DOOM
ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
ctitoriceasca
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. DOOM
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
ctitoricesc
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. DOOM
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
ctitoricescul
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. DOOM
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
ctitoricescului
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. DOOM
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
ctitoricești
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. DOOM
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
ctitoriceștii
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. DOOM
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
ctitoriceștile
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. DOOM
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
ctitoriceștilor
CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc. DOOM
ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști
ctitorie
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. DOOM
ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
ctitoriei
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. DOOM
ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
ctitorii
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitorii
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorii
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. DOOM
ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
ctitoriile
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. DOOM
ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
ctitoriilor
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. DOOM
ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
ctitorilor
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitorim
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorind
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorire
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorire
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.
ctitoriră
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorirăm
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorirăți
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorise
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorisem
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoriseră
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoriserăm
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoriserăți
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoriseși
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoriseți
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorit
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorit
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.
ctitoriși
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitoriți
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DOOM
ctitorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitorésc, imperf. 3 sg. ctitoreá; conj. prez. 3 să ctitoreáscă
ctitorul
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
ctitorului
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ. DOOM
ctítoră s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore