cneaghina
CNEAGHÍNĂ, cneaghine, s. f. (Înv.) Soție sau fiică de cneaz sau de țar. – Din rus., ucr. kneaghina.
cneaghine
CNEAGHÍNĂ, cneaghine, s. f. (Înv.) Soție sau fiică de cneaz sau de țar. – Din rus., ucr. kneaghina.
cneaghinei
CNEAGHÍNĂ, cneaghine, s. f. (Înv.) Soție sau fiică de cneaz sau de țar. – Din rus., ucr. kneaghina.
cneaghinele
CNEAGHÍNĂ, cneaghine, s. f. (Înv.) Soție sau fiică de cneaz sau de țar. – Din rus., ucr. kneaghina.
cneaghinelor
CNEAGHÍNĂ, cneaghine, s. f. (Înv.) Soție sau fiică de cneaz sau de țar. – Din rus., ucr. kneaghina.
cneaz
CNEAZ, cneji, s. m. Conducător al unui cnezat. ♦ Prinț rus. [Pl. și: cnezi] – Din rus. kneaz, ucr. knjaz.

DOOM

cneaz s. m., pl. cneji
cneazul
CNEAZ, cneji, s. m. Conducător al unui cnezat. ♦ Prinț rus. [Pl. și: cnezi] – Din rus. kneaz, ucr. knjaz.

DOOM

cneaz s. m., pl. cneji
cneazului
CNEAZ, cneji, s. m. Conducător al unui cnezat. ♦ Prinț rus. [Pl. și: cnezi] – Din rus. kneaz, ucr. knjaz.

DOOM

cneaz s. m., pl. cneji
cneji
CNEAZ, cneji, s. m. Conducător al unui cnezat. ♦ Prinț rus. [Pl. și: cnezi] – Din rus. kneaz, ucr. knjaz.

DOOM

cneaz s. m., pl. cneji
cnejii
CNEAZ, cneji, s. m. Conducător al unui cnezat. ♦ Prinț rus. [Pl. și: cnezi] – Din rus. kneaz, ucr. knjaz.

DOOM

cneaz s. m., pl. cneji
cnejilor
CNEAZ, cneji, s. m. Conducător al unui cnezat. ♦ Prinț rus. [Pl. și: cnezi] – Din rus. kneaz, ucr. knjaz.

DOOM

cneaz s. m., pl. cneji
cnemida
CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide.
cnemide
CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide.
cnemidei
CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide.
cnemidele
CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide.
cnemidelor
CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide.
cnezat
CNEZÁT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. 2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. – Cneaz + suf. -at.

DOOM

cnezát s. n., pl. cnezáte
cnezate
CNEZÁT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. 2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. – Cneaz + suf. -at.

DOOM

cnezát s. n., pl. cnezáte
cnezatele
CNEZÁT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. 2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. – Cneaz + suf. -at.

DOOM

cnezát s. n., pl. cnezáte
cnezatelor
CNEZÁT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. 2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. – Cneaz + suf. -at.

DOOM

cnezát s. n., pl. cnezáte
cnezatul
CNEZÁT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. 2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. – Cneaz + suf. -at.

DOOM

cnezát s. n., pl. cnezáte
cnezatului
CNEZÁT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. 2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. – Cneaz + suf. -at.

DOOM

cnezát s. n., pl. cnezáte
cnicus
SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuințată ca plantă medicinală (Cnicus benedictus). – Schin (=spin) + suf. -el.
cnidoblast
CNIDOBLÁST, cnidoblaste, s. n. (Zool.) Celulă urzicătoare în ectodermul unor celenterate. – Din fr. cnidoblaste.
cnidoblaste
CNIDOBLÁST, cnidoblaste, s. n. (Zool.) Celulă urzicătoare în ectodermul unor celenterate. – Din fr. cnidoblaste.
cnidoblastele
CNIDOBLÁST, cnidoblaste, s. n. (Zool.) Celulă urzicătoare în ectodermul unor celenterate. – Din fr. cnidoblaste.
cnidoblastelor
CNIDOBLÁST, cnidoblaste, s. n. (Zool.) Celulă urzicătoare în ectodermul unor celenterate. – Din fr. cnidoblaste.
cnidoblastul
CNIDOBLÁST, cnidoblaste, s. n. (Zool.) Celulă urzicătoare în ectodermul unor celenterate. – Din fr. cnidoblaste.
cnidoblastului
CNIDOBLÁST, cnidoblaste, s. n. (Zool.) Celulă urzicătoare în ectodermul unor celenterate. – Din fr. cnidoblaste.
cnifăl
cnifăl s. n. sg. joc de zaruri jucat cu cinci zaruri.
cnocaut
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

DOOM

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.
cnocauta
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautai
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautam
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautare
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautare
CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [Pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.
cnocautară
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautarăm
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautarăți
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautase
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautasem
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautaseră
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautaserăm
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautaserăți
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautaseși
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautaseți
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautat
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautat
CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [Pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.
cnocautau
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautași
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautați
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautează
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautez
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocauteze
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautezi
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautul
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

DOOM

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.
cnocautului
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

DOOM

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.
cnocauturi
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

DOOM

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.
cnocauturile
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

DOOM

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.
cnocauturilor
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

DOOM

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.
cnocautând
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocautînd
KNOCKOUTÁ, knocoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knokaut. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.
cnocdaun
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.

DOOM

knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
cnocdaunul
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.

DOOM

knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
cnocdaunului
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.

DOOM

knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
cnocdaunuri
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.

DOOM

knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
cnocdaunurile
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.

DOOM

knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
cnocdaunurilor
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.

DOOM

knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
cnut
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.

DOOM

cnut s. n., pl. cnúturi
cnutul
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.

DOOM

cnut s. n., pl. cnúturi
cnutului
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.

DOOM

cnut s. n., pl. cnúturi
cnuturi
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.

DOOM

cnut s. n., pl. cnúturi
cnuturile
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.

DOOM

cnut s. n., pl. cnúturi
cnuturilor
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.

DOOM

cnut s. n., pl. cnúturi