chaerophyllum
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică.
chai
chai s. invar. (țig.) dinari iugoslavi.
chaină
chaină, chaine s. f. (țig.) găină.
chalază
CHALÁZĂ s.f. v. șalază.
chalcedonica
ARȘÍNIC, arșinici, s. m. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii, albe sau pestrițe (Lychnis chalcedonica). – Et. nec.
chalciope
Chalciope 1. Fiica lui Aeetes, regele din Colchis, și soția lui Phrixus. 2. Fiica lui Eurypylus. După ce i-a ucis tatăl, Heracles s-a unit cu Chalciope și i-a dăruit un fiu, pe Thessalus.
chaldeean
CHALDEEÁN, -Ă, adj., s. m. și f. v. caldeean. DOOM
caldeeán / chaldeeán [ch pron. c] (-de-ean) adj. m., s. m., pl. caldeéni / chaldeéni (-de-eni); adj. f., s. f. caldeeánă / chaldeeánă, pl. caldeéne / chaldeéne
chalet
CHALÉT s.n. (Franțuzism) Vilă în stil elvețian. [Scris și șalet. / < fr. chalet].
chalet
CHALÉT s.n. (Franțuzism) Vilă în stil elvețian. [Scris și șalet. / < fr. chalet].
chalete
CHALÉT s.n. (Franțuzism) Vilă în stil elvețian. [Scris și șalet. / < fr. chalet].
chaletele
CHALÉT s.n. (Franțuzism) Vilă în stil elvețian. [Scris și șalet. / < fr. chalet].
chaletelor
CHALÉT s.n. (Franțuzism) Vilă în stil elvețian. [Scris și șalet. / < fr. chalet].
chaletul
CHALÉT s.n. (Franțuzism) Vilă în stil elvețian. [Scris și șalet. / < fr. chalet].
chaletului
CHALÉT s.n. (Franțuzism) Vilă în stil elvețian. [Scris și șalet. / < fr. chalet].
challenge
CHALLENGE s. n. Competiție sportivă periodică, dotată cu o cupă ce se transmite câștigătorului următor. [Pr.: célenğ. – Var.: șalánj s. n.] – Din engl. challenge.
challenger
CHALLENGER, challengeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. [Pr.: célenger. – Var.: șalánger s. m.] – Din engl., fr. challenger. DOOM
challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri
chalon
CHÁLON s. n. Substanță produsă de glandele cu secreție internă, care, circulând prin sânge, are acțiune inhibitoare asupra funcțiunii altor organe. [Pr.: șa-] – Cuv. fr. DOOM
chalón [ch pron. ș] s. n.
chalonul
CHÁLON s. n. Substanță produsă de glandele cu secreție internă, care, circulând prin sânge, are acțiune inhibitoare asupra funcțiunii altor organe. [Pr.: șa-] – Cuv. fr. DOOM
chalón [ch pron. ș] s. n.
chalonului
CHÁLON s. n. Substanță produsă de glandele cu secreție internă, care, circulând prin sânge, are acțiune inhibitoare asupra funcțiunii altor organe. [Pr.: șa-] – Cuv. fr. DOOM
chalón [ch pron. ș] s. n.
cham
cham s. invar. aur.
chamaedrys
DUMBÉȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbắț s. m.] – Din sl. donbĭcĭ.
chamaejasme
LĂPTIȘÓR, s. n., (3) lăptișori, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui lapte. 2. (În sintagma) Lăptișor de matcă = produs secretat de glandele faringiene ale albinelor doici, care constituie hrana larvelor de matcă, utilizat în medicină și în cosmetică. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu mai multe rozete de frunze lanceolate, cu flori albe, răspândită în regiunea alpină; laptele-stâncii (Androsace chamaejasme). – Lapte + suf. -ișor.
chamaenerion
RĂSCOÁGE s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.
chambertin
CHAMBERTÍN s.n. Varietate de vin roșu de Burgundia. [Pron. șam-ber-ten. / < fr. chambertin, cf. Chambertin – regiune viticolă în Burgundia].
chamois
CHAMOIS s. n. Piele de căprioară, de cerb, de miel sau de oaie, tăbăcită printr-un procedeu special și folosită pentru unele confecții, pentru spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină. [Pr.: șamoá] – Cuv. fr. DOOM
chamois (piele) (fr.) [pron. șamoá] (-mois) s. n., art. chamois-ul
chamomilla
MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.
chaos
HÁOS, haosuri, s. n. 1. (În mitologia greacă) Stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis. Ca o lacrimă de aur Cade-n haos cîte-o stea. DEMETRESCU, O. 56. Și din a haosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Se pare că tot cerul căzut e pre pămînt Și c-au rămas în urmă-i un haos, un mormînt. ALECSANDRI, P. A. 139. 2. Fig. Confuzie, dezordine, neorînduială. V. debandadă. Statul de democrație populară a avut de luptat împotriva haosului economic și financiar. HOT. R. B. 8. – Variantă: cáos (EMINESCU, O. IV 49), scris și chaos (EMINESCU, O. I 177), s. n.
chapeau
CHAPEAU s.n. v. șapou.
chardonnay
CHARDONNAY, (2) chardonnay-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie, de origine franceză, cu struguri mici, cilindrici, cu boabe rotunde, albe-verzui, care produce vinuri dulci; p. ext. vin din acest soi de viță. 2. Varietate de vin chardonnay (1). [Pr.: șardoné] – Cuv. fr. DOOM
chardonnay (fr.) [pron. șardoné] s. n., art. chardonnay-ul; (feluri) pl. chardonnay-uri
charientism
CHARIENTÍSM s.n. Figură de stil reprezentând o ironie fină, care nu vrea să indispună. [Pron. șa-ri-en-tism. / < fr. charientisme, cf. gr. charientismos – glumă, spirit].
charis
Charis, zeița grației și a frumuseții, considerată uneori drept soția lui Hephaestus.
charisma
CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [Pr.: ca-] – Din fr. charisme. DOOM
charísmă [ch pron. c] s. f., g.-d. art. charísmei
charismatic
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismatica
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismatice
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismaticei
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismaticele
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismaticelor
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismatici
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismaticii
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismaticilor
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismaticul
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charismaticului
CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique. DOOM
*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice
charisme
CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [Pr.: ca-] – Din fr. charisme. DOOM
charísmă [ch pron. c] s. f., g.-d. art. charísmei
charismei
CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [Pr.: ca-] – Din fr. charisme. DOOM
charísmă [ch pron. c] s. f., g.-d. art. charísmei
charismele
CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [Pr.: ca-] – Din fr. charisme. DOOM
charísmă [ch pron. c] s. f., g.-d. art. charísmei
charismelor
CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [Pr.: ca-] – Din fr. charisme. DOOM
charísmă [ch pron. c] s. f., g.-d. art. charísmei
charite
CHARÍTE s.f.pl. (Mit.) Nume dat de greci celor trei grații. [Scris și carite. / < fr. charites].
charites
Charites, în mitologia greacă, personificări ale grației și frumuseții feminine. Romanii le numeau Gratiae – grații. Erau fiicele lui Zeus și ale Eurynomei, trei la număr: Aglaia, Euphrosyne și Thalia. Sălășluiau în Olympus, unde trăiau alături de muze și erau deopotrivă protectoarele poeților. Erau socotite cînd însoțitoarele lui Apollo, cînd ale Athenei sau ale Aphroditei, mai rar ale lui Dionysus.
charleston
CHARLESTON, charlestonuri, s. n. Dans american de salon, cu mișcare rapidă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: čárlston] – Cuv. engl. DOOM
!chárleston (angl.) [pron. cárlston] (charles-) s. n., pl. chárlestonuri
charlestonul
CHARLESTON, charlestonuri, s. n. Dans american de salon, cu mișcare rapidă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: čárlston] – Cuv. engl. DOOM
!chárleston (angl.) [pron. cárlston] (charles-) s. n., pl. chárlestonuri
charlestonului
CHARLESTON, charlestonuri, s. n. Dans american de salon, cu mișcare rapidă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: čárlston] – Cuv. engl. DOOM
!chárleston (angl.) [pron. cárlston] (charles-) s. n., pl. chárlestonuri
charlestonuri
CHARLESTON, charlestonuri, s. n. Dans american de salon, cu mișcare rapidă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: čárlston] – Cuv. engl. DOOM
!chárleston (angl.) [pron. cárlston] (charles-) s. n., pl. chárlestonuri
charlestonurile
CHARLESTON, charlestonuri, s. n. Dans american de salon, cu mișcare rapidă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: čárlston] – Cuv. engl. DOOM
!chárleston (angl.) [pron. cárlston] (charles-) s. n., pl. chárlestonuri
charlestonurilor
CHARLESTON, charlestonuri, s. n. Dans american de salon, cu mișcare rapidă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: čárlston] – Cuv. engl. DOOM
!chárleston (angl.) [pron. cárlston] (charles-) s. n., pl. chárlestonuri
charmeuse
CHARMEUSE s.n. (Text.) Tricot din fire de mătase, cu fața foarte netedă, din care se confecționează articole de lenjerie. [Pron. șar-möz. / < fr. charmeuse]. DOOM
!charmeuse (fr.) [pron. șarm'öz] (-meu-) s. f.
charon
Charon, personaj subpămîntean, fiul lui Erebus și al lui Nyx. Era înfățișat ca un bătrîn zdrențăros, care trecea cu luntrea sa sufletele morților de cealaltă parte a Acheronului. Primea drept plată un obol, care se punea în acest scop – după datină – în gura celui mort.
charta
CHÁRTĂ s. f. v. cartă.
charter
CHÁRTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități. 2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (1). [Pr.: čártăr] – Din engl. charter. DOOM
chárter (angl.) [pron. cártăr] s. n., pl. chártere
chartere
CHÁRTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități. 2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (1). [Pr.: čártăr] – Din engl. charter. DOOM
chárter (angl.) [pron. cártăr] s. n., pl. chártere
charterele
CHÁRTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități. 2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (1). [Pr.: čártăr] – Din engl. charter. DOOM
chárter (angl.) [pron. cártăr] s. n., pl. chártere
charterelor
CHÁRTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități. 2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (1). [Pr.: čártăr] – Din engl. charter. DOOM
chárter (angl.) [pron. cártăr] s. n., pl. chártere
charterul
CHÁRTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități. 2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (1). [Pr.: čártăr] – Din engl. charter. DOOM
chárter (angl.) [pron. cártăr] s. n., pl. chártere
charterului
CHÁRTER, chartere, s. n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități. 2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (1). [Pr.: čártăr] – Din engl. charter. DOOM
chárter (angl.) [pron. cártăr] s. n., pl. chártere
chartreuse
CHARTREUSE, (2) chartreuse, s. n. 1. Lichior obținut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante, care apoi se distilează, se amestecă cu sirop de zahăr, se îmbuteliază și se păstrează mai mult timp pentru desăvârșirea aromei. 2. Porție de chartreuse (1). [Pr.: șartröz] – Cuv. fr. DOOM
!chartreuse (fr.) [pron. șartr'öz] (-treu-) s. f., (porții) pl. chartreuse
chartă
CHÁRTĂ s. f. v. cartă.
charybdis
Charybdis, fiică monstruoasă a lui Poseidon și a lui Gaea, care sălășluia odinioară pe coasta Siciliei, în apropiere de Messina. Lacomă și nesățioasă din fire, Charybdis se spunea că ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsă, a fost lovită de trăsnetul lui Zeus și transformată într-un monstru marin. Charybdis înghițea de trei ori pe zi apa mării și o dată cu ea, navele corăbierilor nesăbuiți care s-ar fi aventurat prin partea locului. Însuși Odysseus era să fie înghițit de ea, dar a scăpat ca prin minune de moarte, agățîndu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea peșterii unde stătea ascuns monstrul. În fața Charybdei, de cealaltă parte a strîmtorii care despărțea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. și Scylla).
chasse
CHASSÉ s. n. Pas mare de dans sau gimnastică cu un picior alunecând înainte. [Pr.: șasé] – Cuv. fr.
chat
CHAT s. n. (Inform.) Program care permite conversațiile on-line cu transmitere (aproape) instantanee a mesajelor; p. ext. conversația propriu-zisă. [Pr.: cet] – Cuv. engl. DOOM
chat (angl.) [pron. cet] s. n., art. chatul
chateaubriand
CHATEAUBRIÁND, chateaubriand-uri, s. n. Specialitate culinară, preparată din mușchi (gros) de vacă. [Pr.: șa-to-bri-án] – Cuv. fr. DOOM
*chateaubriánd (preparat culinar) (fr.) [pron. șatobriắ] (-teau-bri-) s. n., pl. chateaubriánd-uri
chattian
CHATTIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al oligocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. șa-ti-an. / < fr. chattien]. DOOM
chattián [ch pron. ș] (-ti-an) s. n.
chatui
chatui v. i. (glum.) a vorbi / a discuta pe Internet.
chatuire
chatui v. i. (glum.) a vorbi / a discuta pe Internet.
cheag
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Enzimă de coagulare a laptelui, secretată de mucoasa stomacală a rumegătoarelor tinere și a copilului; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească; a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat. – Lat. *clagum (= coagulum). DOOM
cheag s. n., pl. cheáguri
cheagul
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Enzimă de coagulare a laptelui, secretată de mucoasa stomacală a rumegătoarelor tinere și a copilului; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească; a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat. – Lat. *clagum (= coagulum). DOOM
cheag s. n., pl. cheáguri
cheagului
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Enzimă de coagulare a laptelui, secretată de mucoasa stomacală a rumegătoarelor tinere și a copilului; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească; a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat. – Lat. *clagum (= coagulum). DOOM
cheag s. n., pl. cheáguri
cheaguri
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Enzimă de coagulare a laptelui, secretată de mucoasa stomacală a rumegătoarelor tinere și a copilului; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească; a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat. – Lat. *clagum (= coagulum). DOOM
cheag s. n., pl. cheáguri
cheagurile
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Enzimă de coagulare a laptelui, secretată de mucoasa stomacală a rumegătoarelor tinere și a copilului; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească; a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat. – Lat. *clagum (= coagulum). DOOM
cheag s. n., pl. cheáguri
cheagurilor
CHEÁG, cheaguri, s. n. 1. Enzimă de coagulare a laptelui, secretată de mucoasa stomacală a rumegătoarelor tinere și a copilului; chimozină, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (În sintagma) Cheag sangvin = masă gelatinoasă roșie care se formează prin închegarea sângelui; coagul. 4. Fig. Fond inițial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a începe să se îmbogățească; a se îmbogăți. A avea cheag = a fi bogat. – Lat. *clagum (= coagulum). DOOM
cheag s. n., pl. cheáguri
cheala
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
cheamă
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
cheb
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
chebab
CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. DOOM
chebáp s. n., pl. chebápuri
chebap
CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. DOOM
chebáp s. n., pl. chebápuri
chebapul
CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. DOOM
chebáp s. n., pl. chebápuri
chebapului
CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. DOOM
chebáp s. n., pl. chebápuri
chebapuri
CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. DOOM
chebáp s. n., pl. chebápuri
chebapurile
CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. DOOM
chebáp s. n., pl. chebápuri
chebapurilor
CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap. DOOM
chebáp s. n., pl. chebápuri
chebe
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
chebul
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
chebului
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
cheburi
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
cheburile
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
cheburilor
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
chebă
GHEBEÁ s. f. v. ghebă. DOOM
ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
chec
CHEC, checuri, s. n. Prăjitură de origine englezească, preparată din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. și coaptă în tăvi speciale. – Din engl. cake. DOOM
chec s. n., pl. chécuri
checea
checeá (-éle), s. f. – (Înv.) covor de pluș. Tc. keçe „pluș” (Șeineanu, II, 35). Sec. XVIII. – Der. checeliu, adj. (plușat; s-a spus numai despre bonetele ienicerilor), din tc. keçelü.
checheriță
CHÍCHERIȚĂ, chicherițe, s. f. (Reg.) Insectă parazită care trăiește în blana oilor și le suge sângele (Melophagus ovinus). [Var.: chécheriță s. f.] – Cf. bg. kekerica. DOOM
chícheriță/chécheriță (reg.) s. f., g.-d. art. chícheriței/chécheriței; pl. chícherițe/chécherițe
checi
CATCH s. n. Gen de lupte libere în care sunt permise aproape orice mijloace pentru înfrângerea adversarului. [Pr.: checi. – Var.: catch-can (pr.: checi-chén) s. n.] – Cuv. engl. DOOM
catch/catch-can (angl.) [pron. checy/checychén] s. n., art. catch-ul/catch-canul
checul
CHEC, checuri, s. n. Prăjitură de origine englezească, preparată din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. și coaptă în tăvi speciale. – Din engl. cake. DOOM
chec s. n., pl. chécuri
checului
CHEC, checuri, s. n. Prăjitură de origine englezească, preparată din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. și coaptă în tăvi speciale. – Din engl. cake. DOOM
chec s. n., pl. chécuri
checuri
CHEC, checuri, s. n. Prăjitură de origine englezească, preparată din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. și coaptă în tăvi speciale. – Din engl. cake. DOOM
chec s. n., pl. chécuri
checurile
CHEC, checuri, s. n. Prăjitură de origine englezească, preparată din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. și coaptă în tăvi speciale. – Din engl. cake. DOOM
chec s. n., pl. chécuri
checurilor
CHEC, checuri, s. n. Prăjitură de origine englezească, preparată din aluat cu grăsime, stafide, rahat etc. și coaptă în tăvi speciale. – Din engl. cake. DOOM
chec s. n., pl. chécuri
chedri
CHÉDRU, chedri, s. m. (Bot.; înv. și pop.) Cedru. – Din sl. kedrŭ.
chedrii
CHÉDRU, chedri, s. m. (Bot.; înv. și pop.) Cedru. – Din sl. kedrŭ.
chedrilor
CHÉDRU, chedri, s. m. (Bot.; înv. și pop.) Cedru. – Din sl. kedrŭ.
chedru
CHÉDRU, chedri, s. m. (Bot.; înv. și pop.) Cedru. – Din sl. kedrŭ.
chedrul
CHÉDRU, chedri, s. m. (Bot.; înv. și pop.) Cedru. – Din sl. kedrŭ.
chedrului
CHÉDRU, chedri, s. m. (Bot.; înv. și pop.) Cedru. – Din sl. kedrŭ.
cheeseburger
CHEESEBURGER, cheeseburgeri, s. m. Hamburger cu un strat de brânză topită pe deasupra. [Pr.: cizburgăr] – Cuv. engl. DOOM
cheeseburger (angl.) [pron. cízburgăr] (cheese-) s. m., pl. cheeseburgeri
cheeseburgeri
CHEESEBURGER, cheeseburgeri, s. m. Hamburger cu un strat de brânză topită pe deasupra. [Pr.: cizburgăr] – Cuv. engl. DOOM
cheeseburger (angl.) [pron. cízburgăr] (cheese-) s. m., pl. cheeseburgeri
cheeseburgerii
CHEESEBURGER, cheeseburgeri, s. m. Hamburger cu un strat de brânză topită pe deasupra. [Pr.: cizburgăr] – Cuv. engl. DOOM
cheeseburger (angl.) [pron. cízburgăr] (cheese-) s. m., pl. cheeseburgeri
cheeseburgerilor
CHEESEBURGER, cheeseburgeri, s. m. Hamburger cu un strat de brânză topită pe deasupra. [Pr.: cizburgăr] – Cuv. engl. DOOM
cheeseburger (angl.) [pron. cízburgăr] (cheese-) s. m., pl. cheeseburgeri
cheeseburgerul
CHEESEBURGER, cheeseburgeri, s. m. Hamburger cu un strat de brânză topită pe deasupra. [Pr.: cizburgăr] – Cuv. engl. DOOM
cheeseburger (angl.) [pron. cízburgăr] (cheese-) s. m., pl. cheeseburgeri
cheeseburgerului
CHEESEBURGER, cheeseburgeri, s. m. Hamburger cu un strat de brânză topită pe deasupra. [Pr.: cizburgăr] – Cuv. engl. DOOM
cheeseburger (angl.) [pron. cízburgăr] (cheese-) s. m., pl. cheeseburgeri
chef
CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). DOOM
chef s. n., pl. chéfuri
chefal
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos. DOOM
chefál s. m., pl. chefáli
chefali
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos. DOOM
chefál s. m., pl. chefáli
chefalii
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos. DOOM
chefál s. m., pl. chefáli
chefalilor
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos. DOOM
chefál s. m., pl. chefáli
chefalul
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos. DOOM
chefál s. m., pl. chefáli
chefalului
CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos. DOOM
chefál s. m., pl. chefáli
chefe
chéfe (-e), s. f. – Periuță, măturică. Mag. kefe. – Der. chefelui, vb. (a peria; a se crăpa), din mag. kefélni (DAR). Puțin folosit, în Trans. De la o var. chefelni, care se folosește tot în Trans., ar proveni, după Scriban, chelfăni, vb. (a bate tare pe cineva), explicație care este ispititoare, chiar dacă nu se lămurește bine circulația extinsă a ultimului cuvînt, în comparație cu aria modestă a celorlalte. – Der. chelfăneală, s. f. (bătaie).
cheferist
CHEFERÍST, -Ă s. m. și f. v. ceferist. DOOM
ceferístă s. f., g.-d. art. ceferístei; pl. ceferíste
cheferistă
CHEFERÍST, -Ă s. m. și f. v. ceferist. DOOM
ceferístă s. f., g.-d. art. ceferístei; pl. ceferíste
chefir
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
chefire
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
chefirele
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
chefirelor
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
chefirul
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
chefirului
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
chefiruri
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
chefirurile
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
chefirurilor
CHEFÍR, chefiruri, s. n. Produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smântânit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o băutură gustoasă, cu valoare nutritivă și cu proprietăți terapeutice însemnate. – Din fr. kéfir, képhir. DOOM
chefír s. n., pl. chefíruri
cheflia
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
cheflie
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
chefliei
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
cheflii
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
chefliii
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
chefliile
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
chefliilor
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
chefliu
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
chefliul
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
chefliului
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli). DOOM
!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
chefnea
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnească
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefneau
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnesc
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnește
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefni
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnind
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnire
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnire
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică.
chefniră
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnise
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefniseră
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnit
CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică. DOOM
chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă
chefnit
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. – V. chefni. DOOM
chefnít (rar) s. n., pl. chefníturi
chefnitul
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. – V. chefni. DOOM
chefnít (rar) s. n., pl. chefníturi
chefnitului
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. – V. chefni. DOOM
chefnít (rar) s. n., pl. chefníturi
chefnituri
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. – V. chefni. DOOM
chefnít (rar) s. n., pl. chefníturi
chefniturile
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. – V. chefni. DOOM
chefnít (rar) s. n., pl. chefníturi
chefniturilor
CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. – V. chefni. DOOM
chefnít (rar) s. n., pl. chefníturi
chefniță
chefniță, chefnițe s. f. nevastă.
chefoasa
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefoase
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefoasei
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefoasele
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefoaselor
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefos
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefosul
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefosului
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefoși
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefoșii
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
chefoșilor
CHEFÓS, -OÁSĂ, chefoși, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef. – Chef + suf. -os. DOOM
chefós (reg.) adj. m., pl. chefóși; f. chefoásă, pl. chefoáse
cheftea
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte. DOOM
chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle, art. chiftélele
chefui
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuia
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiai
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiam
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiască
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiau
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiați
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiesc
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiește
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiești
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuii
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuim
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuind
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuire
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuire
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.
chefuiră
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuirăm
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuirăți
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuise
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuisem
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiseră
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiserăm
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiserăți
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiseși
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiseți
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuit
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiși
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
chefuiți
CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui. DOOM
chefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 să chefuiáscă
cheful
CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). DOOM
chef s. n., pl. chéfuri
chefuleț
CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț. DOOM
chefuléț (fam.) s. n., pl. chefuléțe
chefulețe
CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț. DOOM
chefuléț (fam.) s. n., pl. chefuléțe
chefulețele
CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț. DOOM
chefuléț (fam.) s. n., pl. chefuléțe
chefulețelor
CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț. DOOM
chefuléț (fam.) s. n., pl. chefuléțe
chefulețul
CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț. DOOM
chefuléț (fam.) s. n., pl. chefuléțe
chefulețului
CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț. DOOM
chefuléț (fam.) s. n., pl. chefuléțe
chefului
CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). DOOM
chef s. n., pl. chéfuri
chefuri
CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). DOOM
chef s. n., pl. chéfuri
chefurile
CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). DOOM
chef s. n., pl. chéfuri
chefurilor
CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). DOOM
chef s. n., pl. chéfuri
chefușoare
CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Rar) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor. DOOM
chefușór (rar) s. n., pl. chefușoáre
chefușoarele
CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Rar) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor. DOOM
chefușór (rar) s. n., pl. chefușoáre
chefușoarelor
CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Rar) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor. DOOM
chefușór (rar) s. n., pl. chefușoáre
chefușor
CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Rar) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor. DOOM
chefușór (rar) s. n., pl. chefușoáre
chefușorul
CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Rar) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor. DOOM
chefușór (rar) s. n., pl. chefușoáre
chefușorului
CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Rar) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor. DOOM
chefușór (rar) s. n., pl. chefușoáre
chefălui
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluia
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiai
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiam
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiască
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiau
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiați
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiesc
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiește
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiești
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluii
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluim
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluind
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluire
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluire
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.
chefăluiră
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluirăm
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluirăți
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluise
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluisem
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiseră
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiserăm
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiserăți
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiseși
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiseți
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluit
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiși
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
chefăluiți
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. DOOM
!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă
cheglu
chéglu (-li), s. m. – La garniturile complete de litere, instrument care indică, în puncte, corpul de literă. Germ. Kegel. Este dubletul de la cheglă (var. cuglă), s. f. (Trans., bilă).
chehaia
cheháia (-ắi), s. m. – 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor români la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. În vechea organizare militară, locțiitor, ajutor de căpitan. – 4. Pădurar. – 5. În satele turcești, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja. DOOM
chehaiá / cheháie (reg., înv.) s. f., art. chehaiáua / cheháia, g.-d. art. chehaiálei / cheháiei; pl. chehaiále / chehắi, art. chehaiálele / chehắile
chehaia
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.
chehaialâc
CHEHAILẤC s. n. (Înv.) Funcția, rangul de chehaia. [Var.: cehaialấc1 s. n.] – Din tc. kehaylik. DOOM
chehailấc (-hai-)/chehaialấc (înv.) s. n.
chehaiaua
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.
chehaie
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya. DOOM
chehaiá / cheháie (reg., înv.) s. f., art. chehaiáua / cheháia, g.-d. art. chehaiálei / cheháiei; pl. chehaiále / chehắi, art. chehaiálele / chehắile
chehaiele
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.
chehaielei
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.
chehaielele
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.
chehaielelor
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.
chehailâc
CHEHAILẤC s. n. (Înv.) Funcția, rangul de chehaia. [Var.: cehaialấc1 s. n.] – Din tc. kehaylik. DOOM
chehailấc (-hai-)/chehaialấc (înv.) s. n.
chei
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. DOOM
chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuri
chei
CHÉIE, chei, s. f. 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. ◊ Loc. adj. și adv. La cheie = (despre locuințe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință. Expr. A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat. Cheia și lacătul = totul; începutul și sfârșitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare, soluție. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care înfățișează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. Cheie cu (sau de) cifru = sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane. Poziție-cheie = poziție strategică, economică etc. de importanță deosebită. 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele. ◊ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coardele unor instrumente muzicale. 4. (Muz.) Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. Cheile Turzii. 6. (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare; fig. element de bază care explică sau dezleagă o problemă; bază. – Lat. clavis. DOOM
chéie s. f., art. chéia, g.-d. art. chéii; pl. chei
chei
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
cheia
CHÉIE, chei, s. f. 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. ◊ Loc. adj. și adv. La cheie = (despre locuințe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință. Expr. A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat. Cheia și lacătul = totul; începutul și sfârșitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare, soluție. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care înfățișează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. Cheie cu (sau de) cifru = sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane. Poziție-cheie = poziție strategică, economică etc. de importanță deosebită. 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele. ◊ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coardele unor instrumente muzicale. 4. (Muz.) Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. Cheile Turzii. 6. (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare; fig. element de bază care explică sau dezleagă o problemă; bază. – Lat. clavis. DOOM
chéie s. f., art. chéia, g.-d. art. chéii; pl. chei
cheiaj
CHEIÁJ s. n. Staționare la chei (1) a unei nave. – Chei + suf. -aj. DOOM
cheiáj s. n.
cheiajul
CHEIÁJ s. n. Staționare la chei (1) a unei nave. – Chei + suf. -aj. DOOM
cheiáj s. n.
cheiajului
CHEIÁJ s. n. Staționare la chei (1) a unei nave. – Chei + suf. -aj. DOOM
cheiáj s. n.
cheie
CHÉIE, chei, s. f. 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. ◊ Loc. adj. și adv. La cheie = (despre locuințe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință. Expr. A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat. Cheia și lacătul = totul; începutul și sfârșitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare, soluție. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care înfățișează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. Cheie cu (sau de) cifru = sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane. Poziție-cheie = poziție strategică, economică etc. de importanță deosebită. 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele. ◊ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coardele unor instrumente muzicale. 4. (Muz.) Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. Cheile Turzii. 6. (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare; fig. element de bază care explică sau dezleagă o problemă; bază. – Lat. clavis. DOOM
chéie s. f., art. chéia, g.-d. art. chéii; pl. chei
cheii
CHÉIE, chei, s. f. 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. ◊ Loc. adj. și adv. La cheie = (despre locuințe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință. Expr. A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat. Cheia și lacătul = totul; începutul și sfârșitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare, soluție. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care înfățișează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. Cheie cu (sau de) cifru = sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane. Poziție-cheie = poziție strategică, economică etc. de importanță deosebită. 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele. ◊ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coardele unor instrumente muzicale. 4. (Muz.) Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. Cheile Turzii. 6. (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare; fig. element de bază care explică sau dezleagă o problemă; bază. – Lat. clavis. DOOM
chéie s. f., art. chéia, g.-d. art. chéii; pl. chei
cheii
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
cheil
CHEIL- v. cheilo-.
cheile
CHÉIE, chei, s. f. 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. ◊ Loc. adj. și adv. La cheie = (despre locuințe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință. Expr. A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat. Cheia și lacătul = totul; începutul și sfârșitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare, soluție. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care înfățișează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. Cheie cu (sau de) cifru = sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane. Poziție-cheie = poziție strategică, economică etc. de importanță deosebită. 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele. ◊ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coardele unor instrumente muzicale. 4. (Muz.) Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. Cheile Turzii. 6. (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare; fig. element de bază care explică sau dezleagă o problemă; bază. – Lat. clavis. DOOM
chéie s. f., art. chéia, g.-d. art. chéii; pl. chei
cheilită
CHEILÍTĂ, s. f. Inflamație a buzelor, apărută în eczeme, micoze, avitaminoze etc. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéilite. DOOM
cheilítă (che-i-) s. f., g.-d. art. cheilítei
cheilo
CHEILO- Element de compunere savantă cu semnificația „buză”, „referitor la buză”. [Pron. che-i-, var. cheil-. / < fr. chéil(o)-, cf. gr. cheilos].
cheilofagie
CHEILOFAGÍE s.f. Tic constând din mușcarea buzelor. [Gen. -iei. / < fr. chéilophagie, cf. gr. cheilos – buză, phagein – a mânca].
cheiloplastia
CHEILOPLASTÍE, cheiloplastii, s. f. (Med.) Reconstituire a buzei prin intervenție chirurgicală. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéiloplastie.
cheiloplastie
CHEILOPLASTÍE, cheiloplastii, s. f. (Med.) Reconstituire a buzei prin intervenție chirurgicală. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéiloplastie.
cheiloplastiei
CHEILOPLASTÍE, cheiloplastii, s. f. (Med.) Reconstituire a buzei prin intervenție chirurgicală. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéiloplastie.
cheiloplastii
CHEILOPLASTÍE, cheiloplastii, s. f. (Med.) Reconstituire a buzei prin intervenție chirurgicală. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéiloplastie.
cheiloplastiile
CHEILOPLASTÍE, cheiloplastii, s. f. (Med.) Reconstituire a buzei prin intervenție chirurgicală. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéiloplastie.
cheiloplastiilor
CHEILOPLASTÍE, cheiloplastii, s. f. (Med.) Reconstituire a buzei prin intervenție chirurgicală. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéiloplastie.
cheilor
CHÉIE, chei, s. f. 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. ◊ Loc. adj. și adv. La cheie = (despre locuințe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință. Expr. A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat. Cheia și lacătul = totul; începutul și sfârșitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare, soluție. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care înfățișează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. Cheie cu (sau de) cifru = sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane. Poziție-cheie = poziție strategică, economică etc. de importanță deosebită. 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele. ◊ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coardele unor instrumente muzicale. 4. (Muz.) Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. Cheile Turzii. 6. (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare; fig. element de bază care explică sau dezleagă o problemă; bază. – Lat. clavis. DOOM
chéie s. f., art. chéia, g.-d. art. chéii; pl. chei
cheilor
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
cheiro
CHEIRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mână”, „palmă”, „membrană”. [Pron. che-i-, var. chiro-. / < fr. chiro-, cf. gr. cheir – mână].
cheiromegalia
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
cheiromegalie
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
cheiromegaliei
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
cheiromegalii
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
cheiromegaliile
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
cheiromegaliilor
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
cheiropter
CHIROPTÉR s. n. v. cheiropter. DOOM
chiroptér v. cheiroptér
cheiroptere
CHIROPTÉR s. n. v. cheiropter. DOOM
chiroptér v. cheiroptér
cheiropterele
CHIROPTÉR s. n. v. cheiropter. DOOM
chiroptér v. cheiroptér
cheiropterelor
CHIROPTÉR s. n. v. cheiropter. DOOM
chiroptér v. cheiroptér
cheiropterul
CHIROPTÉR s. n. v. cheiropter. DOOM
chiroptér v. cheiroptér
cheiropterului
CHIROPTÉR s. n. v. cheiropter. DOOM
chiroptér v. cheiroptér
cheiul
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. DOOM
chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuri
cheiului
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. DOOM
chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuri
cheiuri
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. DOOM
chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuri
cheiurile
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. DOOM
chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuri
cheiurilor
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. DOOM
chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuri
cheița
CHEÍȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață. – Cheie + suf. -iță. DOOM
cheíță s. f., g.-d. art. cheíței; pl. cheíțe
cheițe
CHEÍȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață. – Cheie + suf. -iță. DOOM
cheíță s. f., g.-d. art. cheíței; pl. cheíțe
cheiței
CHEÍȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață. – Cheie + suf. -iță. DOOM
cheíță s. f., g.-d. art. cheíței; pl. cheíțe
cheițele
CHEÍȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață. – Cheie + suf. -iță. DOOM
cheíță s. f., g.-d. art. cheíței; pl. cheíțe
cheițelor
CHEÍȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață. – Cheie + suf. -iță. DOOM
cheíță s. f., g.-d. art. cheíței; pl. cheíțe
chel
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
chelar
CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ. DOOM
chelár s. m., pl. chelári
chelari
CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ. DOOM
chelár s. m., pl. chelári
chelarii
CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ. DOOM
chelár s. m., pl. chelári
chelarilor
CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ. DOOM
chelár s. m., pl. chelári
chelarul
CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ. DOOM
chelár s. m., pl. chelári
chelarului
CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ. DOOM
chelár s. m., pl. chelári
chelbaș
CHELBÁȘ, -Ă, chelbași, -e, adj. (Reg.) Chelbos. – Tc. kelbașlii.
chelbe
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec. DOOM
chélbe (pop.) s. f., g.-d. art. chélbei
chelbea
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec. DOOM
chélbe (pop.) s. f., g.-d. art. chélbei
chelbei
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec. DOOM
chélbe (pop.) s. f., g.-d. art. chélbei
chelboasa
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboasa
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboase
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboase
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboasei
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboasei
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboasele
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboasele
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboaselor
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboaselor
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelbos
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelbos
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelbosul
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelbosul
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelbosului
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelbosului
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboșea
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșeai
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșeam
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșească
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșeau
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșeați
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșesc
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșește
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșești
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboși
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboși
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboși
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșii
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboșii
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboșii
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșilor
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboșilor
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os. DOOM
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáse
chelboșim
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșind
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșire
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșire
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos.
chelboșiră
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșirăm
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșirăți
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșise
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșisem
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșiseră
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșiserăm
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșiserăți
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșiseși
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșiseți
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșit
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșiși
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chelboșiți
CHELBOȘÍ, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos. DOOM
chelboșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșésc, imperf. 3 sg. chelboșeá; conj. prez. 3 să chelboșeáscă
chele
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
chelea
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheleai
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheleam
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelean
ABBEVILIÁN s.n. Subetaj mijlociu al paleoliticului inferior; chelean. [Pron. -li-an. / < fr. abbevillien, cf. Abbeville – localitate în Franța].
chelească
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheleau
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheleați
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelei
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
chelele
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
chelelor
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
chelemet
CHELEMÉT, chelemeturi, s. n. (Învechit, mai ales în expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. Ca vecini, se cunoșteau de pe nume, chelemet nu făceau unii cu alții. CONTEMPORANUL, VII 482. Eu văd că nu e treabă să fac chelemet cu dînsa. GORJAN, H. IV 173.
chelen
CHELÉN s. n. Anestezic local pe bază de clorură de etil. – Din fr. kélène. DOOM
chelén s. n.
chelenul
CHELÉN s. n. Anestezic local pe bază de clorură de etil. – Din fr. kélène. DOOM
chelén s. n.
chelenului
CHELÉN s. n. Anestezic local pe bază de clorură de etil. – Din fr. kélène. DOOM
chelén s. n.
chelesc
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheleș
CHÉLEȘ, cheleși, adj. m. (Învechit) Chel. A mai rămas un prăpădit de argat de la grâdinârie. cheleș și dosădit, de n-are seamăn pe lume. ISPIRESCU, L. 153. ◊ (Substantivat) Bre, cheleș, ce faci tu aici ? GORJAN, H. IV 26.
chelește
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelești
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelfănea
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăneai
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăneala
CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală. DOOM
chelfăneálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chelfănélii; pl. chelfănéli
chelfăneam
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănească
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăneau
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăneați
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăneli
CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală. DOOM
chelfăneálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chelfănélii; pl. chelfănéli
chelfănelii
CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală. DOOM
chelfăneálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chelfănélii; pl. chelfănéli
chelfănelile
CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală. DOOM
chelfăneálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chelfănélii; pl. chelfănéli
chelfănelilor
CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală. DOOM
chelfăneálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chelfănélii; pl. chelfănéli
chelfănesc
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănește
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănești
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăni
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănii
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănim
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănind
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănire
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănire
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec.
chelfăniră
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănirăm
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănirăți
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănise
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănisem
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăniseră
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăniserăm
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăniserăți
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăniseși
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăniseți
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănit
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfănit
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec.
chelfăniși
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
chelfăniți
CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A bate tare pe cineva. – Et. nec. DOOM
chelfăní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelfănésc, imperf. 3 sg. chelfăneá; conj. prez. 3 să chelfăneáscă
cheli
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelia
CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului de pe care a căzut părul. – Chel + suf. -ie. DOOM
chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile.
chelicer
CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère. DOOM
chelicér s. n., pl. chelicére
chelicerat
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
chelicerata
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
chelicerate
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
cheliceratei
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
cheliceratele
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
cheliceratelor
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
cheliceratul
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
cheliceratului
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
chelicerați
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
chelicerații
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
cheliceraților
CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérate.
chelicere
CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère. DOOM
chelicér s. n., pl. chelicére
chelicerele
CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère. DOOM
chelicér s. n., pl. chelicére
chelicerelor
CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère. DOOM
chelicér s. n., pl. chelicére
chelicerul
CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère. DOOM
chelicér s. n., pl. chelicére
chelicerului
CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère. DOOM
chelicér s. n., pl. chelicére
chelidonium
ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast'.
chelie
CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului de pe care a căzut părul. – Chel + suf. -ie. DOOM
chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile.
cheliei
CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului de pe care a căzut părul. – Chel + suf. -ie. DOOM
chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile.
chelifer
SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase, care se deschid în vârful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de cărți =scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfece lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis. DOOM
chelifér s. m., pl. cheliféri
cheliferi
SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase, care se deschid în vârful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de cărți =scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfece lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis. DOOM
chelifér s. m., pl. cheliféri
cheliferii
SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase, care se deschid în vârful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de cărți =scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfece lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis. DOOM
chelifér s. m., pl. cheliféri
cheliferilor
SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase, care se deschid în vârful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de cărți =scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfece lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis. DOOM
chelifér s. m., pl. cheliféri
cheliferul
SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase, care se deschid în vârful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de cărți =scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfece lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis. DOOM
chelifér s. m., pl. cheliféri
cheliferului
SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase, care se deschid în vârful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de cărți =scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfece lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis. DOOM
chelifér s. m., pl. cheliféri
chelii
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelii
CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului de pe care a căzut părul. – Chel + suf. -ie. DOOM
chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile.
cheliile
CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului de pe care a căzut părul. – Chel + suf. -ie. DOOM
chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile.
cheliilor
CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului de pe care a căzut părul. – Chel + suf. -ie. DOOM
chelíe s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile.
chelim
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelim
CHELÍM s. n. v. chilim.
chelind
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelire
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelire
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
cheliră
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelirăm
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelirăți
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelise
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelisem
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheliseră
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheliserăm
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheliserăți
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheliseși
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheliseți
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelit
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheliși
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheliți
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel. DOOM
chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
chelner
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelneri
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnerii
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnerilor
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnerița
CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește consumatorii într-un local; ospătăriță. [Var.: chélnăriță s. f.] – Chelner + suf. -iță. DOOM
chélneriță s. f., g.-d. art. chélneriței; pl. chélnerițe
chelnerițe
CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește consumatorii într-un local; ospătăriță. [Var.: chélnăriță s. f.] – Chelner + suf. -iță. DOOM
chélneriță s. f., g.-d. art. chélneriței; pl. chélnerițe
chelneriței
CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește consumatorii într-un local; ospătăriță. [Var.: chélnăriță s. f.] – Chelner + suf. -iță. DOOM
chélneriță s. f., g.-d. art. chélneriței; pl. chélnerițe
chelnerițele
CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește consumatorii într-un local; ospătăriță. [Var.: chélnăriță s. f.] – Chelner + suf. -iță. DOOM
chélneriță s. f., g.-d. art. chélneriței; pl. chélnerițe
chelnerițelor
CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește consumatorii într-un local; ospătăriță. [Var.: chélnăriță s. f.] – Chelner + suf. -iță. DOOM
chélneriță s. f., g.-d. art. chélneriței; pl. chélnerițe
chelnerul
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnerului
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnă
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa]. DOOM
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
chelnăr
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnări
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnării
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnărilor
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnăriță
CHÉLNERIȚĂ, chelnerițe, s. f. Femeie care servește consumatorii într-un local; ospătăriță. [Var.: chélnăriță s. f.] – Chelner + suf. -iță. DOOM
chélneriță s. f., g.-d. art. chélneriței; pl. chélnerițe
chelnărul
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
chelnărului
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. DOOM
chélner s. m., pl. chélneri
cheloid
CHELOÍD, cheloide, s. n. Tumoare a pielii, cu aspect fibros, alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. – Din fr. chéloïde. DOOM
cheloíd s. n., pl. cheloíde
cheloide
CHELOÍD, cheloide, s. n. Tumoare a pielii, cu aspect fibros, alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. – Din fr. chéloïde. DOOM
cheloíd s. n., pl. cheloíde
cheloidele
CHELOÍD, cheloide, s. n. Tumoare a pielii, cu aspect fibros, alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. – Din fr. chéloïde. DOOM
cheloíd s. n., pl. cheloíde
cheloidelor
CHELOÍD, cheloide, s. n. Tumoare a pielii, cu aspect fibros, alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. – Din fr. chéloïde. DOOM
cheloíd s. n., pl. cheloíde
cheloidul
CHELOÍD, cheloide, s. n. Tumoare a pielii, cu aspect fibros, alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. – Din fr. chéloïde. DOOM
cheloíd s. n., pl. cheloíde
cheloidului
CHELOÍD, cheloide, s. n. Tumoare a pielii, cu aspect fibros, alungit, apărută de obicei pe locul unei cicatrice. – Din fr. chéloïde. DOOM
cheloíd s. n., pl. cheloíde
chelone
Chelone era o tînără fată care trăia într-o casă retrasă, la marginea unui rîu. Vestită fiind și ea, printre alți muritori, de către Hermes de nunta lui Zeus cu Hera, Chelone a refuzat să se ducă și a preferat să rămînă singură, acasă. Înciudat că nu i-a ascultat porunca, mesagerul zeilor a transformat-o pe Chelone în broască țestoasă, animal mereu nedespărțit de casa lui.
chelonian
CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. chélonien. DOOM
chelonián (-ni-an) s. m., pl. cheloniéni (-ni-eni)
chelonianul
CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. chélonien. DOOM
chelonián (-ni-an) s. m., pl. cheloniéni (-ni-eni)
chelonianului
CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. chélonien. DOOM
chelonián (-ni-an) s. m., pl. cheloniéni (-ni-eni)
chelonieni
CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. chélonien. DOOM
chelonián (-ni-an) s. m., pl. cheloniéni (-ni-eni)
chelonieni
CHELONIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile din care fac parte animale cu corpul închis într-o carapace osoasă; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Pron. -ni-eni, sg. chelonian. / < fr. chéloniens, cf. gr. chelone – broască].
chelonienii
CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. chélonien. DOOM
chelonián (-ni-an) s. m., pl. cheloniéni (-ni-eni)
chelonienilor
CHELONIÁN, chelonieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile al căror corp este închis într-o carapace osoasă; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Din fr. chélonien. DOOM
chelonián (-ni-an) s. m., pl. cheloniéni (-ni-eni)
chelteu
cheltéu (-uri), s. n. – Coș. Mag. költö „obiect pentru transportat” (Drăganu, Dacor., III, 711). După Magyar Nyelvör, XXX, 55, se explică mai bine prin var. dialectală töltö. În Trans.
cheltui
CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. [Prez. ind. și: chéltui] – Din magh. költeni. DOOM
cheltuí (a cheltui) vb., ind. prez. 1 sg. cheltuíesc / chéltui, imperf. 3 sg. cheltuiá; conj. prez. 3 să cheltuiáscă / să chéltuie
cheltuiala
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală. DOOM
cheltuiálă s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli
cheltuieli
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală. DOOM
cheltuiálă s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli
cheltuielii
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală. DOOM
cheltuiálă s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli
cheltuielile
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală. DOOM
cheltuiálă s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli
cheltuielilor
CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care partea care a pierdut un proces este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală. DOOM
cheltuiálă s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli
cheltuielnic
CHELTUIÉLNIC, -Ă, cheltuielnici, -ce, adj. (Înv.) Cheltuitor. – Din cheltuială + suf. -nic.
cheltuire
CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui și rezultatul ei. – V. cheltui. DOOM
cheltuíre s. f., g.-d. art. cheltuírii
cheltuirea
CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui și rezultatul ei. – V. cheltui. DOOM
cheltuíre s. f., g.-d. art. cheltuírii
cheltuiri
CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui și rezultatul ei. – V. cheltui. DOOM
cheltuíre s. f., g.-d. art. cheltuírii
cheltuirii
CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui și rezultatul ei. – V. cheltui. DOOM
cheltuíre s. f., g.-d. art. cheltuírii
cheltuirile
CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui și rezultatul ei. – V. cheltui. DOOM
cheltuíre s. f., g.-d. art. cheltuírii
cheltuirilor
CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui și rezultatul ei. – V. cheltui. DOOM
cheltuíre s. f., g.-d. art. cheltuírii
cheltuitoare
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoare
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoarea
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoarea
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoarei
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoarei
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoarele
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoarele
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoarelor
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitoarelor
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitor
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitor
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitori
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitori
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitorii
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitorii
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitorilor
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitorilor
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitorul
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitorul
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitorului
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltuitorului
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. DOOM
cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre
cheltăr
chéltăr (-re), s. n. – (Trans.) Teasc. Germ. Kelter (DAR).
chelul
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
chelului
CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel. DOOM
chel adj. m., pl. chei; f. cheálă, pl. chéle
chelălăi
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăia
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăiala
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit1, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală. DOOM
chelălăiálă s. f., g.-d. art. chelălăiélii; pl. chelălăiéli
chelălăiau
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăie
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăieli
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit1, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală. DOOM
chelălăiálă s. f., g.-d. art. chelălăiélii; pl. chelălăiéli
chelălăielii
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit1, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală. DOOM
chelălăiálă s. f., g.-d. art. chelălăiélii; pl. chelălăiéli
chelălăielile
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit1, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală. DOOM
chelălăiálă s. f., g.-d. art. chelălăiélii; pl. chelălăiéli
chelălăielilor
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit1, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală. DOOM
chelălăiálă s. f., g.-d. art. chelălăiélii; pl. chelălăiéli
chelălăind
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăire
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăire
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică.
chelălăiră
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăise
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăiseră
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăit
CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică. DOOM
chelălăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chelắlăie, imperf. 3 sg. chelălăiá; conj. prez. 3 să chelắlăie
chelălăit
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăit
CHELĂLĂÍT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi. DOOM
chelălăít s. n.
chelălăita
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăite
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăitei
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăitele
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăitelor
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăitul
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăitului
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăitura
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură. DOOM
chelălăitúră (-lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
chelălăituri
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură. DOOM
chelălăitúră (-lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
chelălăiturii
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură. DOOM
chelălăitúră (-lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
chelălăiturile
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură. DOOM
chelălăitúră (-lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
chelălăiturilor
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură. DOOM
chelălăitúră (-lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
chelălăiți
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăiții
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelălăiților
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
chelăreasa
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă. DOOM
chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
chelărese
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă. DOOM
chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
chelăresei
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă. DOOM
chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
chelăresele
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă. DOOM
chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
chelăreselor
CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă. DOOM
chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
chelărița
CHELĂRÍȚĂ, chelărițe, s. f. Chelăreasă. – Chelar + suf. -iță. DOOM
chelăríță s. f., g.-d. art. chelăríței; pl. chelăríțe
chelărițe
CHELĂRÍȚĂ, chelărițe, s. f. Chelăreasă. – Chelar + suf. -iță. DOOM
chelăríță s. f., g.-d. art. chelăríței; pl. chelăríțe
chelăriței
CHELĂRÍȚĂ, chelărițe, s. f. Chelăreasă. – Chelar + suf. -iță. DOOM
chelăríță s. f., g.-d. art. chelăríței; pl. chelăríțe
chelărițele
CHELĂRÍȚĂ, chelărițe, s. f. Chelăreasă. – Chelar + suf. -iță. DOOM
chelăríță s. f., g.-d. art. chelăríței; pl. chelăríțe
chelărițelor
CHELĂRÍȚĂ, chelărițe, s. f. Chelăreasă. – Chelar + suf. -iță. DOOM
chelăríță s. f., g.-d. art. chelăríței; pl. chelăríțe
chelșug
CHELȘUG, chelșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Cheltuială; bani de cheltuială. – Magh. költség.
chem
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chema
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemai
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemam
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemare
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemare
CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema. DOOM
chemáre s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri
chemarea
CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema. DOOM
chemáre s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri
chemară
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemarăm
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemarăți
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemase
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemasem
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemaseră
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemaserăm
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemaserăți
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemaseși
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemaseți
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemat
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemat
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chemata
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chemate
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chematei
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chematele
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chematelor
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chematul
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chematului
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chemau
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemași
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemați
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemați
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chemații
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chemaților
CHEMÁT, -Ă, chemați, -te, adj. Care posedă însușirile, mijloacele, vocația necesară pentru a face ceva. – V. chema.
chembrica
CHÉMBRICĂ, (2) chembrici, s. f. 1. Țesătură subțire de bumbac, vopsită într-o singură culoare și bine apretată. 2. Sortiment de chembrică (1). – Din engl. cambric. DOOM
chémbrică s. f., g.-d. art. chémbricii; (sorturi) pl. chémbrici
chembrici
CHÉMBRICĂ, (2) chembrici, s. f. 1. Țesătură subțire de bumbac, vopsită într-o singură culoare și bine apretată. 2. Sortiment de chembrică (1). – Din engl. cambric. DOOM
chémbrică s. f., g.-d. art. chémbricii; (sorturi) pl. chémbrici
chembricii
CHÉMBRICĂ, (2) chembrici, s. f. 1. Țesătură subțire de bumbac, vopsită într-o singură culoare și bine apretată. 2. Sortiment de chembrică (1). – Din engl. cambric. DOOM
chémbrică s. f., g.-d. art. chémbricii; (sorturi) pl. chémbrici
chembricile
CHÉMBRICĂ, (2) chembrici, s. f. 1. Țesătură subțire de bumbac, vopsită într-o singură culoare și bine apretată. 2. Sortiment de chembrică (1). – Din engl. cambric. DOOM
chémbrică s. f., g.-d. art. chémbricii; (sorturi) pl. chémbrici
chembricilor
CHÉMBRICĂ, (2) chembrici, s. f. 1. Țesătură subțire de bumbac, vopsită într-o singură culoare și bine apretată. 2. Sortiment de chembrică (1). – Din engl. cambric. DOOM
chémbrică s. f., g.-d. art. chémbricii; (sorturi) pl. chémbrici
cheme
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemi
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemi
CHEMI- v. chemo-.
chemigrafia
CHEMIGRAFÍE s. f. Tehnică a gravării clișeelor tipografice pe cale chimică; chimitipie. – Din fr. chémigraphie. DOOM
chemigrafíe (-mi-gra-) s. f., art. chemigrafía, g.-d. chemigrafíi, art. chemigrafíei
chemigrafie
CHEMIGRAFÍE s. f. Tehnică a gravării clișeelor tipografice pe cale chimică; chimitipie. – Din fr. chémigraphie. DOOM
chemigrafíe (-mi-gra-) s. f., art. chemigrafía, g.-d. chemigrafíi, art. chemigrafíei
chemigrafiei
CHEMIGRAFÍE s. f. Tehnică a gravării clișeelor tipografice pe cale chimică; chimitipie. – Din fr. chémigraphie. DOOM
chemigrafíe (-mi-gra-) s. f., art. chemigrafía, g.-d. chemigrafíi, art. chemigrafíei
chemigrafii
CHEMIGRAFÍE s. f. Tehnică a gravării clișeelor tipografice pe cale chimică; chimitipie. – Din fr. chémigraphie. DOOM
chemigrafíe (-mi-gra-) s. f., art. chemigrafía, g.-d. chemigrafíi, art. chemigrafíei
chemigrafiile
CHEMIGRAFÍE s. f. Tehnică a gravării clișeelor tipografice pe cale chimică; chimitipie. – Din fr. chémigraphie. DOOM
chemigrafíe (-mi-gra-) s. f., art. chemigrafía, g.-d. chemigrafíi, art. chemigrafíei
chemigrafiilor
CHEMIGRAFÍE s. f. Tehnică a gravării clișeelor tipografice pe cale chimică; chimitipie. – Din fr. chémigraphie. DOOM
chemigrafíe (-mi-gra-) s. f., art. chemigrafía, g.-d. chemigrafíi, art. chemigrafíei
chemiluminescență
CHEMILUMINISCÉNȚĂ s. f. Emisiune de lumină care însoțește unele reacții chimice. – Fr. chémiluminescence.
chemiluminiscență
CHEMILUMINISCÉNȚĂ s. f. Emisiune de lumină care însoțește unele reacții chimice. – Fr. chémiluminescence.
chemin
CHEMIN DE FER s. n. Joc de noroc asemănător cu bacaraua. [Pr.: șmẽ dö fér] – Cuv. fr. DOOM
chemin de fer (fr.) [pron. șmẽ dö fer] s. n.
chemisier
CHEMISIÉR s.n. (Franțuzism) Bluză de femeie de croială clasică, cu mâneci lungi și manșete. [Pron. șe-mi-zié. / < chemisier].
chemitipia
CHEMITIPÍE s. f. (Poligr.) Chemigrafie. – Din fr. chémitypie. DOOM
chemitipíe s. f., art. chemitipía, g.-d. chemitipíi, art. chemitipíei
chemitipie
CHEMITIPÍE s. f. (Poligr.) Chemigrafie. – Din fr. chémitypie. DOOM
chemitipíe s. f., art. chemitipía, g.-d. chemitipíi, art. chemitipíei
chemitipiei
CHEMITIPÍE s. f. (Poligr.) Chemigrafie. – Din fr. chémitypie. DOOM
chemitipíe s. f., art. chemitipía, g.-d. chemitipíi, art. chemitipíei
chemitipii
CHEMITIPÍE s. f. (Poligr.) Chemigrafie. – Din fr. chémitypie. DOOM
chemitipíe s. f., art. chemitipía, g.-d. chemitipíi, art. chemitipíei
chemitipiile
CHEMITIPÍE s. f. (Poligr.) Chemigrafie. – Din fr. chémitypie. DOOM
chemitipíe s. f., art. chemitipía, g.-d. chemitipíi, art. chemitipíei
chemitipiilor
CHEMITIPÍE s. f. (Poligr.) Chemigrafie. – Din fr. chémitypie. DOOM
chemitipíe s. f., art. chemitipía, g.-d. chemitipíi, art. chemitipíei
chemo
CHEMO- Element prim de compunere savantă pentru termeni referitori la „chimie”. [Var. chemi, chimi-, chimio-. / cf. lat. med. chimia].
chemoceptor
CHEMOCEPTÓR s.m. v. chemoreceptor.
chemoluminescență
CHIMIOLUMINISCÉNȚĂ s. f. Luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. [Var.: chemoluminescénță, chimioluminescénță, chimiluminiscénță, chemoluminiscénță1 s. f.] – Din fr. chimiluminescence.
chemoluminiscență
CHIMIOLUMINISCÉNȚĂ s. f. Luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. [Var.: chemoluminescénță, chimioluminescénță, chimiluminiscénță, chemoluminiscénță1 s. f.]. – Din fr. chimiluminescence. DOOM
!chimioluminescénță/chimioluminiscénță (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimioluminescénței/chimioluminiscénței
chemoreceptor
CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. DOOM
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
chemoreceptori
CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. DOOM
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
chemoreceptorii
CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. DOOM
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
chemoreceptorilor
CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. DOOM
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
chemoreceptorul
CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. DOOM
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
chemoreceptorului
CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. DOOM
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
chemorezistență
CHEMOREZISTÉNȚĂ, chemorezistențe, s. f. (Med.) Chimiorezistență. – Din germ. Chemoresistenz.
chemosinteza
CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese.
chemosinteze
CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese.
chemosintezei
CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese.
chemosintezele
CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese.
chemosintezelor
CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese.
chemosorbiție
CHEMOSORBÍȚIE, chemosorbiții, s. f. Fixare a unei substanțe pe suprafața unui corp în urma unei combinații chimice între substanță și corpul respectiv. – Din fr. chémosorption.
chemosorbția
CHEMOSÓRBȚIE s. f. Proces prin care o substanță se fixează la suprafața alteia prin absorbție, formând o combinație chimică cu absorbantul. – Din fr. chémosorption. DOOM
!chemosórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. chemosórbția (-ți-a ), g.-d. chemosórbții, art. chemosórbției
chemosorbție
CHEMOSÓRBȚIE s. f. Proces prin care o substanță se fixează la suprafața alteia prin absorbție, formând o combinație chimică cu absorbantul. – Din fr. chémosorption. DOOM
!chemosórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. chemosórbția (-ți-a ), g.-d. chemosórbții, art. chemosórbției
chemosorbției
CHEMOSÓRBȚIE s. f. Proces prin care o substanță se fixează la suprafața alteia prin absorbție, formând o combinație chimică cu absorbantul. – Din fr. chémosorption. DOOM
!chemosórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. chemosórbția (-ți-a ), g.-d. chemosórbții, art. chemosórbției
chemosorbții
CHEMOSÓRBȚIE s. f. Proces prin care o substanță se fixează la suprafața alteia prin absorbție, formând o combinație chimică cu absorbantul. – Din fr. chémosorption. DOOM
!chemosórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. chemosórbția (-ți-a ), g.-d. chemosórbții, art. chemosórbției
chemosorbțiile
CHEMOSÓRBȚIE s. f. Proces prin care o substanță se fixează la suprafața alteia prin absorbție, formând o combinație chimică cu absorbantul. – Din fr. chémosorption. DOOM
!chemosórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. chemosórbția (-ți-a ), g.-d. chemosórbții, art. chemosórbției
chemosorbțiilor
CHEMOSÓRBȚIE s. f. Proces prin care o substanță se fixează la suprafața alteia prin absorbție, formând o combinație chimică cu absorbantul. – Din fr. chémosorption. DOOM
!chemosórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. chemosórbția (-ți-a ), g.-d. chemosórbții, art. chemosórbției
chemotactism
CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. – Din germ. Chemotaktismus.
chemotactisme
CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. – Din germ. Chemotaktismus.
chemotactismele
CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. – Din germ. Chemotaktismus.
chemotactismelor
CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. – Din germ. Chemotaktismus.
chemotactismul
CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. – Din germ. Chemotaktismus.
chemotactismului
CHEMOTACTÍSM, chemotactisme, s. n. (Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. – Din germ. Chemotaktismus.
chemotaxia
CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. – Din germ. Chemotaxis.
chemotaxie
CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. – Din germ. Chemotaxis.
chemotaxiei
CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. – Din germ. Chemotaxis.
chemotaxii
CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. – Din germ. Chemotaxis.
chemotaxiile
CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. – Din germ. Chemotaxis.
chemotaxiilor
CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. – Din germ. Chemotaxis.
chemoterapie
CHEMOTERAPÍE s. f. Chimioterapie. – Din germ. Chemotherapie.
chemotropism
CHEMOTROPÍSM, chemotropisme, s. n. (Bot.) Chimiotropism. – Din germ. Chemotropismus.
chemotropisme
CHEMOTROPÍSM, chemotropisme, s. n. (Bot.) Chimiotropism. – Din germ. Chemotropismus.
chemotropismele
CHEMOTROPÍSM, chemotropisme, s. n. (Bot.) Chimiotropism. – Din germ. Chemotropismus.
chemotropismelor
CHEMOTROPÍSM, chemotropisme, s. n. (Bot.) Chimiotropism. – Din germ. Chemotropismus.
chemotropismul
CHEMOTROPÍSM, chemotropisme, s. n. (Bot.) Chimiotropism. – Din germ. Chemotropismus.
chemotropismului
CHEMOTROPÍSM, chemotropisme, s. n. (Bot.) Chimiotropism. – Din germ. Chemotropismus.
chemozis
CHEMÓZIS s.n. (Med.) Edem al conjunctivei datorit unei inflamații sau unui traumatism. [< fr. chéimosis]. DOOM
chemózis s. n.
chemozisul
CHEMÓZIS s.n. (Med.) Edem al conjunctivei datorit unei inflamații sau unui traumatism. [< fr. chéimosis]. DOOM
chemózis s. n.
chemozisului
CHEMÓZIS s.n. (Med.) Edem al conjunctivei datorit unei inflamații sau unui traumatism. [< fr. chéimosis]. DOOM
chemózis s. n.
chemului
chemuluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, pornește de la var. și o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de „fără socoteală, în exces”.
chemuluire
chemuluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, pornește de la var. și o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de „fără socoteală, în exces”.
chemând
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemînd
CHEMÁ, chem, vb. I I. Tranz. 1. A striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acțiune, la un fapt etc.; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ◊ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, liniște etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ◊ Expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – Lat. clamare. DOOM
chemá (a ~) vb., ind. prez. 3 cheámă; conj. prez. 3 să chéme
chemări
CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema. DOOM
chemáre s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri
chemării
CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema. DOOM
chemáre s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri
chemările
CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema. DOOM
chemáre s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri
chemărilor
CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema. DOOM
chemáre s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri
chemătoare
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemătoarea
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemătoarei
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemătoarele
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemătoarelor
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemător
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemători
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemătorii
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemătorilor
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemătorul
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chemătorului
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. DOOM
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
chenaf
CHENÁF, chenafi, s. m. Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus). – Et. nec. DOOM
!chenáf s. m., pl. chenáfi
chenafi
CHENÁF, chenafi, s. m. Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus). – Et. nec. DOOM
!chenáf s. m., pl. chenáfi
chenafii
CHENÁF, chenafi, s. m. Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus). – Et. nec. DOOM
!chenáf s. m., pl. chenáfi
chenafilor
CHENÁF, chenafi, s. m. Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus). – Et. nec. DOOM
!chenáf s. m., pl. chenáfi
chenaful
CHENÁF, chenafi, s. m. Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus). – Et. nec. DOOM
!chenáf s. m., pl. chenáfi
chenafului
CHENÁF, chenafi, s. m. Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus). – Et. nec. DOOM
!chenáf s. m., pl. chenáfi
chenar
CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar. DOOM
chenár s. n., pl. chenáre
chenare
CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar. DOOM
chenár s. n., pl. chenáre
chenarele
CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar. DOOM
chenár s. n., pl. chenáre
chenarelor
CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar. DOOM
chenár s. n., pl. chenáre
chenarul
CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar. DOOM
chenár s. n., pl. chenáre
chenarului
CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar. DOOM
chenár s. n., pl. chenáre
chendelă
chendélă (-le), adj. f. – Lăuză. Origine incertă. Trebuie să fie cuvînt săs. înrudit cu Kind „copil” (DAR). În Trans de Sud.
cheneaf
cheneáf (-furi), s. n. – Closet, latrină. Tc. kenef (Șeineanu, II, 38). Sec. XIX, înv.
cheno
KENO- v. ceno1-.
chenopodiacee
CHENOPODIACÉE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacée. DOOM
chenopodiacée (-di-a-) s. f., art. chenopodiacéea, g.-d. art. chenopodiacéei; pl. chenopodiacée
chenopodiaceea
CHENOPODIACÉE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacée. DOOM
chenopodiacée (-di-a-) s. f., art. chenopodiacéea, g.-d. art. chenopodiacéei; pl. chenopodiacée
chenopodiaceei
CHENOPODIACÉE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacée. DOOM
chenopodiacée (-di-a-) s. f., art. chenopodiacéea, g.-d. art. chenopodiacéei; pl. chenopodiacée
chenopodiaceele
CHENOPODIACÉE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacée. DOOM
chenopodiacée (-di-a-) s. f., art. chenopodiacéea, g.-d. art. chenopodiacéei; pl. chenopodiacée
chenopodiaceelor
CHENOPODIACÉE, chenopodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescențe dese; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacée. DOOM
chenopodiacée (-di-a-) s. f., art. chenopodiacéea, g.-d. art. chenopodiacéei; pl. chenopodiacée
chenopodium
TĂMÂÍȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță.
chentan
chentan, chentane s. n. (augm.) țigară Kent.
chentuc
chentuc, chentucuri s. n. (dim.) v. chentan.
chenzina
CHENZÍNĂ, chenzine, s. f. 1. Salariu pe care cineva îl primește la fiecare jumătate de lună. 2. Perioadă de timp care trece între o chenzină (1) și alta. – Din fr. quinzaine. DOOM
chenzínă s. f., g.-d. art. chenzínei; pl. chenzíne
chenzinal
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinala
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinale
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinalei
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinalele
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinalelor
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinali
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinalii
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinalilor
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinalul
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzinalului
CHENZINÁL, -Ă, chenzinali, -e, adj. Care are loc la fiecare chenzină. – Chenzină + suf. -al. DOOM
chenzinál adj. m., pl. chenzináli; f. chenzinálă, pl. chenzinále
chenzine
CHENZÍNĂ, chenzine, s. f. 1. Salariu pe care cineva îl primește la fiecare jumătate de lună. 2. Perioadă de timp care trece între o chenzină (1) și alta. – Din fr. quinzaine. DOOM
chenzínă s. f., g.-d. art. chenzínei; pl. chenzíne
chenzinei
CHENZÍNĂ, chenzine, s. f. 1. Salariu pe care cineva îl primește la fiecare jumătate de lună. 2. Perioadă de timp care trece între o chenzină (1) și alta. – Din fr. quinzaine. DOOM
chenzínă s. f., g.-d. art. chenzínei; pl. chenzíne
chenzinele
CHENZÍNĂ, chenzine, s. f. 1. Salariu pe care cineva îl primește la fiecare jumătate de lună. 2. Perioadă de timp care trece între o chenzină (1) și alta. – Din fr. quinzaine. DOOM
chenzínă s. f., g.-d. art. chenzínei; pl. chenzíne
chenzinelor
CHENZÍNĂ, chenzine, s. f. 1. Salariu pe care cineva îl primește la fiecare jumătate de lună. 2. Perioadă de timp care trece între o chenzină (1) și alta. – Din fr. quinzaine. DOOM
chenzínă s. f., g.-d. art. chenzínei; pl. chenzíne
chenăraș
CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. DOOM
chenăráș (rar) s. n., pl. chenăráșe
chenărașe
CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. DOOM
chenăráș (rar) s. n., pl. chenăráșe
chenărașele
CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. DOOM
chenăráș (rar) s. n., pl. chenăráșe
chenărașelor
CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. DOOM
chenăráș (rar) s. n., pl. chenăráșe
chenărașul
CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. DOOM
chenăráș (rar) s. n., pl. chenăráșe
chenărașului
CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. DOOM
chenăráș (rar) s. n., pl. chenăráșe
chenărui
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruia
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiai
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiam
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiască
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiau
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiați
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiesc
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiește
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiești
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruii
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruim
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruind
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruire
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruire
CHENĂRUÍRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.
chenăruirea
CHENĂRUÍRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.
chenăruiri
CHENĂRUÍRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.
chenăruirii
CHENĂRUÍRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.
chenăruirile
CHENĂRUÍRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.
chenăruirilor
CHENĂRUÍRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.
chenăruiră
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruirăm
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruirăți
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruise
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruisem
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiseră
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiserăm
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiserăți
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiseși
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiseți
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruit
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruit
CHENĂRUÍT, -Ă, chenăruiți, -te, adj. (Rar) Cu chenar. – V. chenărui.
chenăruiși
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
chenăruiți
CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui. DOOM
chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă
cheops
cheops, cheopși s. m. 1. miop. 2. ambliop, chior.
cheotoare
CHEOTOÁRE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ață, de șiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Pop.) Loc unde se îmbină bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o-. – Var.: cheutoáre, chiotoáre s. f.] – Lat. *clautoria (<*clautus = clavutus). DOOM
cheutoáre v. cheotoáre
chepa
chépă (-pe), s. f. – Hering (Clupea alosa). Ven. chiepa, it. cheppia (Tiktin).
chepcea
chepceá (-éle), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.
chepceaua
chepceá (-éle), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.
chepcel
CHIPCÉL s. n. v. chepcel. DOOM
chipcél v. chepcél
chepcele
chepceá (-éle), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.
chepcelei
chepceá (-éle), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.
chepcelele
chepceá (-éle), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.
chepcelelor
chepceá (-éle), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.
chepe
chépă (-pe), s. f. – Hering (Clupea alosa). Ven. chiepa, it. cheppia (Tiktin).
chepegi
chepegi, chepegesc v. t. a aresta.
chepegire
chepegi, chepegesc v. t. a aresta.
chepegit
chepegi, chepegesc v. t. a aresta.
chepei
chépă (-pe), s. f. – Hering (Clupea alosa). Ven. chiepa, it. cheppia (Tiktin).
chepele
chépă (-pe), s. f. – Hering (Clupea alosa). Ven. chiepa, it. cheppia (Tiktin).
chepelor
chépă (-pe), s. f. – Hering (Clupea alosa). Ven. chiepa, it. cheppia (Tiktin).
chepeneag
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag. DOOM
chepeneág v. căpeneág
chepeneag
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.
chepeneagul
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag. DOOM
chepeneág v. căpeneág
chepeneagului
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag. DOOM
chepeneág v. căpeneág
chepenege
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag. DOOM
chepeneág v. căpeneág
chepenegele
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag. DOOM
chepeneág v. căpeneág
chepenegelor
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag. DOOM
chepeneág v. căpeneág
chepeng
CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Din tc. kepenk. DOOM
chepéng s. n., pl. chepénguri
chepengul
CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Din tc. kepenk. DOOM
chepéng s. n., pl. chepénguri
chepengului
CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Din tc. kepenk. DOOM
chepéng s. n., pl. chepénguri
chepenguri
CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Din tc. kepenk. DOOM
chepéng s. n., pl. chepénguri
chepengurile
CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Din tc. kepenk. DOOM
chepéng s. n., pl. chepénguri
chepengurilor
CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Din tc. kepenk. DOOM
chepéng s. n., pl. chepénguri
cher
KERATO- v. cer1-.
chera
CHÉRA s. f. art. (Înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá. DOOM
chéra (+ s. propriu f.) (înv.) s. f., g.-d. art. chérei (în expr. și chíra)
chera
KERATO- v. cer1-.
cherache
cheraché (-éle), s. f. – (Înv.) Pelerină de ceremonie. – Var. chirache. Tc. kerake (Șeineanu, III, 37), din ngr. ϰυριαϰή „domnesc”.
cherapleș
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec. DOOM
cherapléș (-ra-pleș) (reg.) s. m., pl. cherapléși
cherapleși
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec. DOOM
cherapléș (-ra-pleș) (reg.) s. m., pl. cherapléși
cherapleșii
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec. DOOM
cherapléș (-ra-pleș) (reg.) s. m., pl. cherapléși
cherapleșilor
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec. DOOM
cherapléș (-ra-pleș) (reg.) s. m., pl. cherapléși
cherapleșul
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec. DOOM
cherapléș (-ra-pleș) (reg.) s. m., pl. cherapléși
cherapleșului
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec. DOOM
cherapléș (-ra-pleș) (reg.) s. m., pl. cherapléși
cherat
KERATO- v. cer1-.
cheratina
CHERATÍNĂ s. f. Proteină care intră în structura părului, epidermei, unghiilor, coarnelor, copitelor etc. – Din fr. kératine. DOOM
cheratínă s. f., g.-d. art. cheratínei
cheratine
CHERATÍNĂ s. f. Proteină care intră în structura părului, epidermei, unghiilor, coarnelor, copitelor etc. – Din fr. kératine. DOOM
cheratínă s. f., g.-d. art. cheratínei
cheratinei
CHERATÍNĂ s. f. Proteină care intră în structura părului, epidermei, unghiilor, coarnelor, copitelor etc. – Din fr. kératine. DOOM
cheratínă s. f., g.-d. art. cheratínei
cheratinele
CHERATÍNĂ s. f. Proteină care intră în structura părului, epidermei, unghiilor, coarnelor, copitelor etc. – Din fr. kératine. DOOM
cheratínă s. f., g.-d. art. cheratínei
cheratinelor
CHERATÍNĂ s. f. Proteină care intră în structura părului, epidermei, unghiilor, coarnelor, copitelor etc. – Din fr. kératine. DOOM
cheratínă s. f., g.-d. art. cheratínei
cheratinizare
CHERATINIZÁRE s. f. Infiltrare cu cheratină a unei mucoase sau a straturilor superficiale ale pielii. – Din cheratină. DOOM
cheratinizáre s. f., g.-d. art. cheratinizắrii
cheratinizarea
CHERATINIZÁRE s. f. Infiltrare cu cheratină a unei mucoase sau a straturilor superficiale ale pielii. – Din cheratină. DOOM
cheratinizáre s. f., g.-d. art. cheratinizắrii
cheratinizat
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizata
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizate
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizatei
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizatele
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizatelor
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizatul
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizatului
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizați
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizații
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizaților
CHERATINIZÁT, -Ă, cheratinizați, -te, adj. Cu cheratină; infiltrat cu cheratină. – Din fr. keratinisé. DOOM
cheratinizát adj. m., pl. cheratinizáți; f. cheratinizátă, pl. cheratinizáte
cheratinizări
CHERATINIZÁRE s. f. Infiltrare cu cheratină a unei mucoase sau a straturilor superficiale ale pielii. – Din cheratină. DOOM
cheratinizáre s. f., g.-d. art. cheratinizắrii
cheratinizării
CHERATINIZÁRE s. f. Infiltrare cu cheratină a unei mucoase sau a straturilor superficiale ale pielii. – Din cheratină. DOOM
cheratinizáre s. f., g.-d. art. cheratinizắrii
cheratinizările
CHERATINIZÁRE s. f. Infiltrare cu cheratină a unei mucoase sau a straturilor superficiale ale pielii. – Din cheratină. DOOM
cheratinizáre s. f., g.-d. art. cheratinizắrii
cheratinizărilor
CHERATINIZÁRE s. f. Infiltrare cu cheratină a unei mucoase sau a straturilor superficiale ale pielii. – Din cheratină. DOOM
cheratinizáre s. f., g.-d. art. cheratinizắrii
cheratita
CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. DOOM
cheratítă s. f., g.-d. art. cheratítei; pl. cheratíte
cheratite
CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. DOOM
cheratítă s. f., g.-d. art. cheratítei; pl. cheratíte
cheratitei
CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. DOOM
cheratítă s. f., g.-d. art. cheratítei; pl. cheratíte
cheratitele
CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. DOOM
cheratítă s. f., g.-d. art. cheratítei; pl. cheratíte
cheratitelor
CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. DOOM
cheratítă s. f., g.-d. art. cheratítei; pl. cheratíte
cherato
KERATO- v. cer1-.
cheratocon
CHERATOCÓN, cheratocoane, s. n. (Med.) Deformare conică a corneei, însoțită de scăderea accentuată a vederii. – Din fr. kératocone.
cheratoconjunctivită
CHERATOCONJUNCTIVÍTĂ, cheratoconjunctivite, s. f. (Med.) Inflamație simultană a corneei și a conjunctivei. – Din fr. kératoconjonctivite.
cheratodermia
CHERATODERMÍE, cheratodermii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos. – Din fr. kératodermie.
cheratodermie
CHERATODERMÍE, cheratodermii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos. – Din fr. kératodermie.
cheratodermiei
CHERATODERMÍE, cheratodermii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos. – Din fr. kératodermie.
cheratodermii
CHERATODERMÍE, cheratodermii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos. – Din fr. kératodermie.
cheratodermiile
CHERATODERMÍE, cheratodermii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos. – Din fr. kératodermie.
cheratodermiilor
CHERATODERMÍE, cheratodermii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos. – Din fr. kératodermie.
cheratolitic
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratolitica
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratolitice
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratoliticei
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratoliticele
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratoliticelor
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratolitici
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratoliticii
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratoliticilor
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratoliticul
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratoliticului
CHERATOLÍTIC1, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s. n. (Med.) (Substanță) care se folosește ca decapant. – Din fr. kératolytique.
cheratom
CHERATÓM, cheratoame, s. n. (Med.) Denumire generică pentru cheratodermii. – Din fr. kératome.
cheratomalacie
CHERATOMALACÍE s.f. (Med.) Topire purulentă a corneei. [< fr. kératomalacie].
cheratometre
CHERATOMÉTRU, cheratometre, s. n. (Med.) Instrument pentru măsurarea curburii corneei. – Din fr. kératomètre.
cheratometrele
CHERATOMÉTRU, cheratometre, s. n. (Med.) Instrument pentru măsurarea curburii corneei. – Din fr. kératomètre.
cheratometrelor
CHERATOMÉTRU, cheratometre, s. n. (Med.) Instrument pentru măsurarea curburii corneei. – Din fr. kératomètre.
cheratometru
CHERATOMÉTRU, cheratometre, s. n. (Med.) Instrument pentru măsurarea curburii corneei. – Din fr. kératomètre.
cheratometrul
CHERATOMÉTRU, cheratometre, s. n. (Med.) Instrument pentru măsurarea curburii corneei. – Din fr. kératomètre.
cheratometrului
CHERATOMÉTRU, cheratometre, s. n. (Med.) Instrument pentru măsurarea curburii corneei. – Din fr. kératomètre.
cheratoplastia
CHERATOPLASTÍE, cheratoplastii, s. f. Operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee normală. – Din fr. kératoplastie. DOOM
cheratoplastíe (-to-plas-) s. f., art. cheratoplastía, g.-d. art. cheratoplastíei; pl. cheratoplastíi, art. cheratoplastíile
cheratoplastie
CHERATOPLASTÍE, cheratoplastii, s. f. Operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee normală. – Din fr. kératoplastie. DOOM
cheratoplastíe (-to-plas-) s. f., art. cheratoplastía, g.-d. art. cheratoplastíei; pl. cheratoplastíi, art. cheratoplastíile
cheratoplastiei
CHERATOPLASTÍE, cheratoplastii, s. f. Operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee normală. – Din fr. kératoplastie. DOOM
cheratoplastíe (-to-plas-) s. f., art. cheratoplastía, g.-d. art. cheratoplastíei; pl. cheratoplastíi, art. cheratoplastíile
cheratoplastii
CHERATOPLASTÍE, cheratoplastii, s. f. Operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee normală. – Din fr. kératoplastie. DOOM
cheratoplastíe (-to-plas-) s. f., art. cheratoplastía, g.-d. art. cheratoplastíei; pl. cheratoplastíi, art. cheratoplastíile
cheratoplastiile
CHERATOPLASTÍE, cheratoplastii, s. f. Operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee normală. – Din fr. kératoplastie. DOOM
cheratoplastíe (-to-plas-) s. f., art. cheratoplastía, g.-d. art. cheratoplastíei; pl. cheratoplastíi, art. cheratoplastíile
cheratoplastiilor
CHERATOPLASTÍE, cheratoplastii, s. f. Operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee normală. – Din fr. kératoplastie. DOOM
cheratoplastíe (-to-plas-) s. f., art. cheratoplastía, g.-d. art. cheratoplastíei; pl. cheratoplastíi, art. cheratoplastíile
cheratoscoape
CHERATOSCÓP, cheratoscoape, s. n. (Med.) Astigmometru. – Din fr. kératoscope.
cheratoscoapele
CHERATOSCÓP, cheratoscoape, s. n. (Med.) Astigmometru. – Din fr. kératoscope.
cheratoscoapelor
CHERATOSCÓP, cheratoscoape, s. n. (Med.) Astigmometru. – Din fr. kératoscope.
cheratoscop
CHERATOSCÓP, cheratoscoape, s. n. (Med.) Astigmometru. – Din fr. kératoscope.
cheratoscopie
CHERATOSCOPÍE s.f. Schiascopie. [Gen. -iei. / < fr. kératoscopie].
cheratoscopul
CHERATOSCÓP, cheratoscoape, s. n. (Med.) Astigmometru. – Din fr. kératoscope.
cheratoscopului
CHERATOSCÓP, cheratoscoape, s. n. (Med.) Astigmometru. – Din fr. kératoscope.
cheratotomie
CHERATOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a corneei. [< fr. kératotomie].
cheratoza
CHERATÓZĂ s. f. 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (Med.) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei. – Din fr. kératose. DOOM
cheratóză s. f., g.-d. art. cheratózei
cheratoze
CHERATÓZĂ s. f. 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (Med.) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei. – Din fr. kératose. DOOM
cheratóză s. f., g.-d. art. cheratózei
cheratozei
CHERATÓZĂ s. f. 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (Med.) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei. – Din fr. kératose. DOOM
cheratóză s. f., g.-d. art. cheratózei
cheratozele
CHERATÓZĂ s. f. 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (Med.) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei. – Din fr. kératose. DOOM
cheratóză s. f., g.-d. art. cheratózei
cheratozelor
CHERATÓZĂ s. f. 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (Med.) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei. – Din fr. kératose. DOOM
cheratóză s. f., g.-d. art. cheratózei
cherațița
CHERAȚÍȚĂ, cherațițe, s. f. (Înv.) Femeie cochetă (și afectată). – Din ngr. keratsítsa. DOOM
cherațíță (înv.) s. f., g.-d. art. cherațíței; pl. cherațíțe
cherațițe
CHERAȚÍȚĂ, cherațițe, s. f. (Înv.) Femeie cochetă (și afectată). – Din ngr. keratsítsa. DOOM
cherațíță (înv.) s. f., g.-d. art. cherațíței; pl. cherațíțe
cherațiței
CHERAȚÍȚĂ, cherațițe, s. f. (Înv.) Femeie cochetă (și afectată). – Din ngr. keratsítsa. DOOM
cherațíță (înv.) s. f., g.-d. art. cherațíței; pl. cherațíțe
cherațițele
CHERAȚÍȚĂ, cherațițe, s. f. (Înv.) Femeie cochetă (și afectată). – Din ngr. keratsítsa. DOOM
cherațíță (înv.) s. f., g.-d. art. cherațíței; pl. cherațíțe
cherațițelor
CHERAȚÍȚĂ, cherațițe, s. f. (Înv.) Femeie cochetă (și afectată). – Din ngr. keratsítsa. DOOM
cherațíță (înv.) s. f., g.-d. art. cherațíței; pl. cherațíțe
cherc
cherc (-curi), s. n. – (Trans.) Reuniune de tineri, cu jocuri și focuri, în ajun de carnaval. Mag. kerék „roată, cerc” (Pușcariu, Dacor., IV, 679). – Der. chercui, vb. (a se distra).
cherchelea
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheleai
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheleala
CHERCHELEÁLĂ, chercheleli, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. DOOM
chercheleálă (fam.) s. f., g.-d. art. cherchelélii; pl. chercheléli
chercheleam
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelească
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheleau
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheleați
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheleli
CHERCHELEÁLĂ, chercheleli, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. DOOM
chercheleálă (fam.) s. f., g.-d. art. cherchelélii; pl. chercheléli
cherchelelii
CHERCHELEÁLĂ, chercheleli, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. DOOM
chercheleálă (fam.) s. f., g.-d. art. cherchelélii; pl. chercheléli
cherchelelile
CHERCHELEÁLĂ, chercheleli, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. DOOM
chercheleálă (fam.) s. f., g.-d. art. cherchelélii; pl. chercheléli
cherchelelilor
CHERCHELEÁLĂ, chercheleli, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. DOOM
chercheleálă (fam.) s. f., g.-d. art. cherchelélii; pl. chercheléli
cherchelesc
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelește
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelești
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheli
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelii
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelim
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelind
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelire
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelire
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec.
chercheliră
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelirăm
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelirăți
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelise
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelisem
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheliseră
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheliserăm
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheliserăți
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheliseși
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheliseți
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelit
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
cherchelit
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
cherchelita
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
cherchelite
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
cherchelitei
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
cherchelitele
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
cherchelitelor
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
cherchelitul
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
cherchelitului
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
chercheliși
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheliți
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. DOOM
!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă
chercheliți
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
chercheliții
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
chercheliților
CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
cherci
CHERCI, cherci, s. m. (Înv.) Nume comercial al scrumbiei sărate și conservate. – Din rus. kercea. DOOM
cherci (înv.) s. m., pl. cherci
chercii
CHERCI, cherci, s. m. (Înv.) Nume comercial al scrumbiei sărate și conservate. – Din rus. kercea. DOOM
cherci (înv.) s. m., pl. cherci
chercilor
CHERCI, cherci, s. m. (Înv.) Nume comercial al scrumbiei sărate și conservate. – Din rus. kercea. DOOM
cherci (înv.) s. m., pl. cherci
cherciul
CHERCI, cherci, s. m. (Înv.) Nume comercial al scrumbiei sărate și conservate. – Din rus. kercea. DOOM
cherci (înv.) s. m., pl. cherci
cherciului
CHERCI, cherci, s. m. (Înv.) Nume comercial al scrumbiei sărate și conservate. – Din rus. kercea. DOOM
cherci (înv.) s. m., pl. cherci
cherdos
chérdos s. m. – Profit, avantaj. – Var. chirdos. Ngr. ϰέρδος (DAR). Cuvînt rar, în Mold. – Der. chirdosi, vb. (înv., a împrăștia, a irosi, a consuma), din ngr. ϰερδίζω (cf. bg. kerdosvam) „a cîștiga”, cu o schimbare de sens destul de curioasă (DAR o explică printr-o contaminare cu pierde, pronunțat cherde).
chere
CHÉRA s. f. art. (Înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá. DOOM
chéra (+ s. propriu f.) (înv.) s. f., g.-d. art. chérei (în expr. și chíra)
cherei
CHÉRA s. f. art. (Înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá. DOOM
chéra (+ s. propriu f.) (înv.) s. f., g.-d. art. chérei (în expr. și chíra)
cherem
CHERÉM s. n. (Pop. și fam.; în expr.) (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoință”. DOOM
cherém (pop., fam., în expr. la cherémul) s. n.
cheremul
CHERÉM s. n. (Pop. și fam.; în expr.) (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoință”. DOOM
cherém (pop., fam., în expr. la cherémul) s. n.
cheremului
CHERÉM s. n. (Pop. și fam.; în expr.) (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoință”. DOOM
cherém (pop., fam., în expr. la cherémul) s. n.
cherestea
CHERESTEÁ, cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și folosit de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste. DOOM
cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle
cheresteaua
CHERESTEÁ, cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și folosit de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste. DOOM
cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle
cherestegeria
CHERESTIGIRÍE s. f. v. cherestegerie. DOOM
cherestegeríe (rar) s. f., art. cherestegería, g.-d. art. cherestegeríei; (depozite) pl. cherestegeríi, art. cherestegeríile
cherestegerie
CHERESTIGIRÍE s. f. v. cherestegerie. DOOM
cherestegeríe (rar) s. f., art. cherestegería, g.-d. art. cherestegeríei; (depozite) pl. cherestegeríi, art. cherestegeríile
cherestegeriei
CHERESTIGIRÍE s. f. v. cherestegerie. DOOM
cherestegeríe (rar) s. f., art. cherestegería, g.-d. art. cherestegeríei; (depozite) pl. cherestegeríi, art. cherestegeríile
cherestegerii
CHERESTIGIRÍE s. f. v. cherestegerie. DOOM
cherestegeríe (rar) s. f., art. cherestegería, g.-d. art. cherestegeríei; (depozite) pl. cherestegeríi, art. cherestegeríile
cherestegeriile
CHERESTIGIRÍE s. f. v. cherestegerie. DOOM
cherestegeríe (rar) s. f., art. cherestegería, g.-d. art. cherestegeríei; (depozite) pl. cherestegeríi, art. cherestegeríile
cherestegeriilor
CHERESTIGIRÍE s. f. v. cherestegerie. DOOM
cherestegeríe (rar) s. f., art. cherestegería, g.-d. art. cherestegeríei; (depozite) pl. cherestegeríi, art. cherestegeríile
cherestegie
CHERESTEGÍE s. f. v. cherestegerie.
cherestegii
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. DOOM
cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)
cherestegiii
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. DOOM
cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)
cherestegiilor
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. DOOM
cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)
cherestegiu
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. DOOM
cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)
cherestegiul
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. DOOM
cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)
cherestegiului
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. DOOM
cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)
cherestele
CHERESTEÁ, cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și folosit de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste. DOOM
cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle
cherestelei
CHERESTEÁ, cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și folosit de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste. DOOM
cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle
cherestelele
CHERESTEÁ, cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și folosit de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste. DOOM
cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle
cherestelelor
CHERESTEÁ, cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și folosit de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste. DOOM
cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle
cherestigirie
CHERESTIGIRÍE s. f. v. cherestegerie. DOOM
cherestegeríe (rar) s. f., art. cherestegería, g.-d. art. cherestegeríei; (depozite) pl. cherestegeríi, art. cherestegeríile
cherhana
CHERHANÁ, cherhanale, s. f. Construcție (și mică întreprindere) situată în imediata apropiere a unei ape și destinată primirii, sortării, preparării și depozitării temporare a peștelui prins în zona respectivă. – Din tc. kerhane. DOOM
cherhaná s. f., art. cherhanáua, g.-d. art. cherhanálei; pl. cherhanále, art. cherhanálele
cherhanale
CHERHANÁ, cherhanale, s. f. Construcție (și mică întreprindere) situată în imediata apropiere a unei ape și destinată primirii, sortării, preparării și depozitării temporare a peștelui prins în zona respectivă. – Din tc. kerhane. DOOM
cherhaná s. f., art. cherhanáua, g.-d. art. cherhanálei; pl. cherhanále, art. cherhanálele
cherhanalei
CHERHANÁ, cherhanale, s. f. Construcție (și mică întreprindere) situată în imediata apropiere a unei ape și destinată primirii, sortării, preparării și depozitării temporare a peștelui prins în zona respectivă. – Din tc. kerhane. DOOM
cherhaná s. f., art. cherhanáua, g.-d. art. cherhanálei; pl. cherhanále, art. cherhanálele
cherhanalele
CHERHANÁ, cherhanale, s. f. Construcție (și mică întreprindere) situată în imediata apropiere a unei ape și destinată primirii, sortării, preparării și depozitării temporare a peștelui prins în zona respectivă. – Din tc. kerhane. DOOM
cherhaná s. f., art. cherhanáua, g.-d. art. cherhanálei; pl. cherhanále, art. cherhanálele
cherhanalelor
CHERHANÁ, cherhanale, s. f. Construcție (și mică întreprindere) situată în imediata apropiere a unei ape și destinată primirii, sortării, preparării și depozitării temporare a peștelui prins în zona respectivă. – Din tc. kerhane. DOOM
cherhaná s. f., art. cherhanáua, g.-d. art. cherhanálei; pl. cherhanále, art. cherhanálele
cherhanaua
CHERHANÁ, cherhanale, s. f. Construcție (și mică întreprindere) situată în imediata apropiere a unei ape și destinată primirii, sortării, preparării și depozitării temporare a peștelui prins în zona respectivă. – Din tc. kerhane. DOOM
cherhaná s. f., art. cherhanáua, g.-d. art. cherhanálei; pl. cherhanále, art. cherhanálele
chermea
chermeá (-éle), s. f. – (Înv.) Pachet, legătură. Tc. kerma „coală” (Șeineanu, III, 37). Sec. XVIII, înv.
chermesă
CHERMÉZĂ, chermeze, s. f. Petrecere (în aer liber), cu muzică și dans. [Scris și: chermesă] – Din fr. kermesse. DOOM
!cherméză s. f., g.-d. art. chermézei; pl. cherméze
chermeza
CHERMÉZĂ, chermeze, s. f. Petrecere (în aer liber), cu muzică și dans. [Scris și: chermesă] – Din fr. kermesse. DOOM
!cherméză s. f., g.-d. art. chermézei; pl. cherméze
chermeze
CHERMÉZĂ, chermeze, s. f. Petrecere (în aer liber), cu muzică și dans. [Scris și: chermesă] – Din fr. kermesse. DOOM
!cherméză s. f., g.-d. art. chermézei; pl. cherméze
chermezei
CHERMÉZĂ, chermeze, s. f. Petrecere (în aer liber), cu muzică și dans. [Scris și: chermesă] – Din fr. kermesse. DOOM
!cherméză s. f., g.-d. art. chermézei; pl. cherméze
chermezele
CHERMÉZĂ, chermeze, s. f. Petrecere (în aer liber), cu muzică și dans. [Scris și: chermesă] – Din fr. kermesse. DOOM
!cherméză s. f., g.-d. art. chermézei; pl. cherméze
chermezelor
CHERMÉZĂ, chermeze, s. f. Petrecere (în aer liber), cu muzică și dans. [Scris și: chermesă] – Din fr. kermesse. DOOM
!cherméză s. f., g.-d. art. chermézei; pl. cherméze
chern
chern (-ne), s. n. – Matrice de turnat litere. Germ. Kern (DAR).
chernăr
CHÉRNĂR, chernăre, s. n. 1. (Tehn.) Punctator. 2. Vârf de centrare la o mașină-unealtă. – Din germ. Kerner. DOOM
chérnăr s. n., pl. chérnăre
chernăre
CHÉRNĂR, chernăre, s. n. 1. (Tehn.) Punctator. 2. Vârf de centrare la o mașină-unealtă. – Din germ. Kerner. DOOM
chérnăr s. n., pl. chérnăre
chernărele
CHÉRNĂR, chernăre, s. n. 1. (Tehn.) Punctator. 2. Vârf de centrare la o mașină-unealtă. – Din germ. Kerner. DOOM
chérnăr s. n., pl. chérnăre
chernărelor
CHÉRNĂR, chernăre, s. n. 1. (Tehn.) Punctator. 2. Vârf de centrare la o mașină-unealtă. – Din germ. Kerner. DOOM
chérnăr s. n., pl. chérnăre
chernărul
CHÉRNĂR, chernăre, s. n. 1. (Tehn.) Punctator. 2. Vârf de centrare la o mașină-unealtă. – Din germ. Kerner. DOOM
chérnăr s. n., pl. chérnăre
chernărului
CHÉRNĂR, chernăre, s. n. 1. (Tehn.) Punctator. 2. Vârf de centrare la o mașină-unealtă. – Din germ. Kerner. DOOM
chérnăr s. n., pl. chérnăre
cherpedin
CHERPEDÍN, cherpedine, s. n. (Reg.) Clește de scos cuie folosit în dulgherie. – Tc. kerpeten.
cherpedine
CHERPEDÍN, cherpedine, s. n. (Reg.) Clește de scos cuie folosit în dulgherie. – Tc. kerpeten.
cherpedinele
CHERPEDÍN, cherpedine, s. n. (Reg.) Clește de scos cuie folosit în dulgherie. – Tc. kerpeten.
cherpedinelor
CHERPEDÍN, cherpedine, s. n. (Reg.) Clește de scos cuie folosit în dulgherie. – Tc. kerpeten.
cherpedinul
CHERPEDÍN, cherpedine, s. n. (Reg.) Clește de scos cuie folosit în dulgherie. – Tc. kerpeten.
cherpedinului
CHERPEDÍN, cherpedine, s. n. (Reg.) Clește de scos cuie folosit în dulgherie. – Tc. kerpeten.
cherpici
cherpíci (-i), s. m. – Cărămidă de lut, nearsă. – Var. chirpici. Tc. kerpiç (Miklosich, Fremdw., 98; Meyer 224; Berneker 501; Vasmer 561), cf. alb. kjerpitš, bg. kervičĭ, sb. ćerpič, rut. kyrpič. Var. este mold.
cherry
CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl. DOOM
chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri
chersin
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. DOOM
chersín (reg.) s. n., pl. chersíne
chersine
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. DOOM
chersín (reg.) s. n., pl. chersíne
chersinele
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. DOOM
chersín (reg.) s. n., pl. chersíne
chersinelor
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. DOOM
chersín (reg.) s. n., pl. chersíne
chersinul
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. DOOM
chersín (reg.) s. n., pl. chersíne
chersinului
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, folosită de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. DOOM
chersín (reg.) s. n., pl. chersíne
chersonian
CHERSONIÁN s.n. (Geol.) Etaj superior al sarmațianului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / cf. Kerson – peninsulă în (fosta) U.R.S.S.].
chertic
chertíc (chertice), s. n. – 1. Crestătură. – 2. Matrice. Tc. kertik (Cihac, II, 562). Rar.
cherub
CHERÚB s.m. Figură decorativă de copil înaripat, folosită în mobila și arta decorativă a Renașterii italiene. [< fr. chérubin].
chervan
CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan. DOOM
cherván (înv.) s. n., pl. cherváne
chervane
CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan. DOOM
cherván (înv.) s. n., pl. cherváne
chervanele
CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan. DOOM
cherván (înv.) s. n., pl. cherváne
chervanelor
CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan. DOOM
cherván (înv.) s. n., pl. cherváne
chervanul
CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan. DOOM
cherván (înv.) s. n., pl. cherváne
chervanului
CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan. DOOM
cherván (înv.) s. n., pl. cherváne
cherțoi
cherțoi, cherțoi s. m. (deț.) om cu un comportament grosolan, de mitocan.
ches
CHES interj. (Înv.) Exclamație care se rostea ca un ordin sau ca un semnal pentru tăierea capului unui condamnat la moarte. ◊ Expr. A face ches = a tăia (capul cuiva). – Din tc. kes! „taie!” DOOM
ches (înv.) interj.
chesacă
chesácă, s. f. – Plevușcă, pește mărunt. Mag. keszag (Byck-Graur 40).
chesat
CHESÁT s. n. (Înv.) Lipsă de vânzare într-o întreprindere comercială; criză comercială. – Din tc. kesad. DOOM
chesát (înv.) s. n.
chesatul
CHESÁT s. n. (Înv.) Lipsă de vânzare într-o întreprindere comercială; criză comercială. – Din tc. kesad. DOOM
chesát (înv.) s. n.
chesatului
CHESÁT s. n. (Înv.) Lipsă de vânzare într-o întreprindere comercială; criză comercială. – Din tc. kesad. DOOM
chesát (înv.) s. n.
cheschet
CHESCHÉT, chescheturi, s. n. (Înv.) Un fel de supă de griș cu bulion. – Tc. keskek.
chesea
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. DOOM
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
chesoane
CHESÓN, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, folosit pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile cu multă umiditate, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson. DOOM
chesón s. n., pl. chesoáne
chesoanele
CHESÓN, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, folosit pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile cu multă umiditate, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson. DOOM
chesón s. n., pl. chesoáne
chesoanelor
CHESÓN, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, folosit pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile cu multă umiditate, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson. DOOM
chesón s. n., pl. chesoáne
cheson
CHESÓN, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, folosit pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile cu multă umiditate, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson. DOOM
chesón s. n., pl. chesoáne
chesonar
CHESONÁR s. m. v. chesonier.
chesonier
CHESONIÉR1, chesonieri, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor la cheson (3). [Pr.: -ni-er] – Cheson + suf. -ier. DOOM
chesoniér (-ni-er) s. m., pl. chesoniéri
chesonieri
CHESONIÉR1, chesonieri, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor la cheson (3). [Pr.: -ni-er] – Cheson + suf. -ier. DOOM
chesoniér (-ni-er) s. m., pl. chesoniéri
chesonierii
CHESONIÉR1, chesonieri, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor la cheson (3). [Pr.: -ni-er] – Cheson + suf. -ier. DOOM
chesoniér (-ni-er) s. m., pl. chesoniéri
chesonierilor
CHESONIÉR1, chesonieri, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor la cheson (3). [Pr.: -ni-er] – Cheson + suf. -ier. DOOM
chesoniér (-ni-er) s. m., pl. chesoniéri
chesonierul
CHESONIÉR1, chesonieri, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor la cheson (3). [Pr.: -ni-er] – Cheson + suf. -ier. DOOM
chesoniér (-ni-er) s. m., pl. chesoniéri
chesonierului
CHESONIÉR1, chesonieri, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor la cheson (3). [Pr.: -ni-er] – Cheson + suf. -ier. DOOM
chesoniér (-ni-er) s. m., pl. chesoniéri
chesonul
CHESÓN, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, folosit pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile cu multă umiditate, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson. DOOM
chesón s. n., pl. chesoáne
chesonului
CHESÓN, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, folosit pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile cu multă umiditate, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson. DOOM
chesón s. n., pl. chesoáne
chester
CHÉSTER s.n. Brânză fermentată ca o pastă tare, originară din Anglia. [Pron. ces-ter. < fr. chester, cf. Chester – regiune din Anglia]
chestie
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis. DOOM
chestiúne (-ti-u-)/(fam.) chéstie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii
chestiona
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionai
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionam
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionar
CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire. DOOM
chestionár (-ti-o-) s. n., pl. chestionáre
chestionare
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionare
CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire. DOOM
chestionár (-ti-o-) s. n., pl. chestionáre
chestionare
CHESTIONÁRE s.f. Acțiunea de a chestiona. [< chestiona].
chestionarea
CHESTIONÁRE s.f. Acțiunea de a chestiona. [< chestiona].
chestionarele
CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire. DOOM
chestionár (-ti-o-) s. n., pl. chestionáre
chestionarelor
CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire. DOOM
chestionár (-ti-o-) s. n., pl. chestionáre
chestionarul
CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire. DOOM
chestionár (-ti-o-) s. n., pl. chestionáre
chestionarului
CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire. DOOM
chestionár (-ti-o-) s. n., pl. chestionáre
chestionară
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionarăm
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionarăți
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionase
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionasem
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionaseră
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionaserăm
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionaserăți
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionaseși
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionaseți
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionat
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionat
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner.
chestionau
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionași
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionați
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionează
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionez
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestioneze
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionezi
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionând
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionînd
CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner. DOOM
chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză
chestionări
CHESTIONÁRE s.f. Acțiunea de a chestiona. [< chestiona].
chestionării
CHESTIONÁRE s.f. Acțiunea de a chestiona. [< chestiona].
chestionările
CHESTIONÁRE s.f. Acțiunea de a chestiona. [< chestiona].
chestionărilor
CHESTIONÁRE s.f. Acțiunea de a chestiona. [< chestiona].
chestiune
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis. DOOM
chestiúne (-ti-u-)/(fam.) chéstie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii
chestiunea
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis. DOOM
chestiúne (-ti-u-)/(fam.) chéstie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii
chestiuni
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis. DOOM
chestiúne (-ti-u-)/(fam.) chéstie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii
chestiunii
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis. DOOM
chestiúne (-ti-u-)/(fam.) chéstie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii
chestiunile
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis. DOOM
chestiúne (-ti-u-)/(fam.) chéstie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii
chestiunilor
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis. DOOM
chestiúne (-ti-u-)/(fam.) chéstie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii
chestor
CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur. DOOM
chéstor s. m., pl. chéstori
chestori
CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur. DOOM
chéstor s. m., pl. chéstori
chestorii
CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur. DOOM
chéstor s. m., pl. chéstori
chestorilor
CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur. DOOM
chéstor s. m., pl. chéstori
chestorul
CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur. DOOM
chéstor s. m., pl. chéstori
chestorului
CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur. DOOM
chéstor s. m., pl. chéstori
chestura
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure. DOOM
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
chesturi
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure. DOOM
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
chesturii
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure. DOOM
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
chesturile
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure. DOOM
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
chesturilor
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure. DOOM
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
chesăgi
CHESĂGÍ, chesăgesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A tăia (pe cineva) în bucăți, a căsăpi, a măcelări. Vai, săracii arnăuții, Cum îi chesăgește turcii! TEODORESCU, P. P. 483.
chesăgiu
chesăgiu, chesăgii s. m. 1. bătăuș, cuțitar 2. pungaș 3. măcelar
chet
CHET s.m. (Zool.) Fiecare din perișorii chitinoși, rigizi ai anelidelor. [Cf. fr. chéto < gr. khaite – coamă).
cheta
CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a strânge prin contribuție voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop. – Din fr. quête. DOOM
chétă s. f., g.-d. art. chétei; pl. chéte
chete
CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a strânge prin contribuție voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop. – Din fr. quête. DOOM
chétă s. f., g.-d. art. chétei; pl. chéte
chetei
CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a strânge prin contribuție voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop. – Din fr. quête. DOOM
chétă s. f., g.-d. art. chétei; pl. chéte
chetele
CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a strânge prin contribuție voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop. – Din fr. quête. DOOM
chétă s. f., g.-d. art. chétei; pl. chéte
chetelor
CHÉTĂ, chete, s. f. Acțiunea de a strânge prin contribuție voluntară o sumă de bani pentru un anumit scop. – Din fr. quête. DOOM
chétă s. f., g.-d. art. chétei; pl. chéte
chetorși
chetorși, chetorșesc v. t. a tăia cu cuțitul; a spinteca (pe cineva).
chetorșire
chetorși, chetorșesc v. t. a tăia cu cuțitul; a spinteca (pe cineva).
chetorșit
chetorșit, -ă, chetorșiți, -te adj. tăiat, spintecat.
cheu
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. DOOM
chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuri
cheutoare
CHEOTOÁRE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ață, de șiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Pop.) Loc unde se îmbină bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o-. – Var.: cheutoáre, chiotoáre s. f.] – Lat. *clautoria (<*clautus = clavutus). DOOM
cheutoáre v. cheotoáre
chez
chez (-ze), s. n. – Linie, brazdă care separă două cîmpuri. Mag. köz (DAR). În Banat și Olt.
chezap
chezáp s. m. – Apă tare. Tc. kezab (Lokotsch 2082). Sec. XIX, înv.
chezaș
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașa
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașe
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașei
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașele
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașelor
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezași
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașii
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașilor
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașul
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezașului
CHEZÁȘ, -Ă, chezași, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva; garant; p. ext. persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S. m. (Rar) Fiecare dintre suporturile de lemn pe care se așază butoaiele cu vin în pivniță. – Din magh. kezes. DOOM
chezáșă s. f., art. chezáșa, g.-d. art. chezáșei; pl. chezáșe
chezășia
CHEZĂȘÍE, chezășii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru cineva din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanție pentru cineva sau ceva. – Chezaș + suf. -ie. DOOM
chezășíe s. f., art. chezășía, g.-d. art. chezășíei; pl. chezășíi, art. chezășíile
chezășie
CHEZĂȘÍE, chezășii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru cineva din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanție pentru cineva sau ceva. – Chezaș + suf. -ie. DOOM
chezășíe s. f., art. chezășía, g.-d. art. chezășíei; pl. chezășíi, art. chezășíile
chezășiei
CHEZĂȘÍE, chezășii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru cineva din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanție pentru cineva sau ceva. – Chezaș + suf. -ie. DOOM
chezășíe s. f., art. chezășía, g.-d. art. chezășíei; pl. chezășíi, art. chezășíile
chezășii
CHEZĂȘÍE, chezășii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru cineva din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanție pentru cineva sau ceva. – Chezaș + suf. -ie. DOOM
chezășíe s. f., art. chezășía, g.-d. art. chezășíei; pl. chezășíi, art. chezășíile
chezășiile
CHEZĂȘÍE, chezășii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru cineva din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanție pentru cineva sau ceva. – Chezaș + suf. -ie. DOOM
chezășíe s. f., art. chezășía, g.-d. art. chezășíei; pl. chezășíi, art. chezășíile
chezășiilor
CHEZĂȘÍE, chezășii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru cineva din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanție pentru cineva sau ceva. – Chezaș + suf. -ie. DOOM
chezășíe s. f., art. chezășía, g.-d. art. chezășíei; pl. chezășíi, art. chezășíile
chezășui
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuia
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiai
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiam
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiască
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiau
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiați
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiesc
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiește
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiești
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuii
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuim
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuind
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuire
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuire
CHEZĂȘUÍRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare. – V. chezășui. DOOM
chezășuíre s. f., g.-d. art. chezășuírii; pl. chezășuíri
chezășuirea
CHEZĂȘUÍRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare. – V. chezășui. DOOM
chezășuíre s. f., g.-d. art. chezășuírii; pl. chezășuíri
chezășuiri
CHEZĂȘUÍRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare. – V. chezășui. DOOM
chezășuíre s. f., g.-d. art. chezășuírii; pl. chezășuíri
chezășuirii
CHEZĂȘUÍRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare. – V. chezășui. DOOM
chezășuíre s. f., g.-d. art. chezășuírii; pl. chezășuíri
chezășuirile
CHEZĂȘUÍRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare. – V. chezășui. DOOM
chezășuíre s. f., g.-d. art. chezășuírii; pl. chezășuíri
chezășuirilor
CHEZĂȘUÍRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare. – V. chezășui. DOOM
chezășuíre s. f., g.-d. art. chezășuírii; pl. chezășuíri
chezășuiră
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuirăm
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuirăți
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuise
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuisem
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiseră
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiserăm
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiserăți
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiseși
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiseți
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuit
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuit
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui.
chezășuiși
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
chezășuiți
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. DOOM
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă
cheș
cheș (-șe), adj. – Pestriț, bălțat. Mag. kese (DAR). În Trans., rar.
cheșchet
CHEȘCHÉT, cheșcheturi, s. n. (Înv.) Supă de bulion cu griș. – Din tc. keșkek. DOOM
cheșchét (înv.) s. n., pl. cheșchéturi
cheșchetul
CHEȘCHÉT, cheșcheturi, s. n. (Înv.) Supă de bulion cu griș. – Din tc. keșkek. DOOM
cheșchét (înv.) s. n., pl. cheșchéturi
cheșchetului
CHEȘCHÉT, cheșcheturi, s. n. (Înv.) Supă de bulion cu griș. – Din tc. keșkek. DOOM
cheșchét (înv.) s. n., pl. cheșchéturi
cheșcheturi
CHEȘCHÉT, cheșcheturi, s. n. (Înv.) Supă de bulion cu griș. – Din tc. keșkek. DOOM
cheșchét (înv.) s. n., pl. cheșchéturi
cheșcheturile
CHEȘCHÉT, cheșcheturi, s. n. (Înv.) Supă de bulion cu griș. – Din tc. keșkek. DOOM
cheșchét (înv.) s. n., pl. cheșchéturi
cheșcheturilor
CHEȘCHÉT, cheșcheturi, s. n. (Înv.) Supă de bulion cu griș. – Din tc. keșkek. DOOM
cheșchét (înv.) s. n., pl. cheșchéturi
cheșchin
cheșchín (-nă), adj. – Isteț, viclean. Tc. keskin (Șeineanu, III, 37). Sec. XVIII, înv.
cheșf
cheșf (-furi), s. n. – Examen de expert. Tc. keșf (Șeineanu, III, 38). Sec. XVII, înv.
cheșmeci
cheșméci s. m. – Intrigi, combinații. Din. germ. Techtelmechtel, după Pușcariu, Dacor., IV, 681. În Bucov.
chiabur
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiabur
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiabura
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiabura
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburan
CHIABURÁN, -Ă, chiabur ani, -e, s. m. și f. (Depreciativ) Chiabur. Cît a trebuit să ne-nglodăm în datorii la chiaburani? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 60, 6 /4.
chiaburană
CHIABURÁN, -Ă, chiabur ani, -e, s. m. și f. (Depreciativ) Chiabur. Cît a trebuit să ne-nglodăm în datorii la chiaburani? CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 60, 6 /4.
chiaburaș
CHIABURÁȘ, chiaburași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui chiabur. – Chiabur + suf. -aș. DOOM
chiaburáș (rar) (chia-) s. m., pl. chiaburáși
chiaburași
CHIABURÁȘ, chiaburași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui chiabur. – Chiabur + suf. -aș. DOOM
chiaburáș (rar) (chia-) s. m., pl. chiaburáși
chiaburașii
CHIABURÁȘ, chiaburași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui chiabur. – Chiabur + suf. -aș. DOOM
chiaburáș (rar) (chia-) s. m., pl. chiaburáși
chiaburașilor
CHIABURÁȘ, chiaburași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui chiabur. – Chiabur + suf. -aș. DOOM
chiaburáș (rar) (chia-) s. m., pl. chiaburáși
chiaburașul
CHIABURÁȘ, chiaburași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui chiabur. – Chiabur + suf. -aș. DOOM
chiaburáș (rar) (chia-) s. m., pl. chiaburáși
chiaburașului
CHIABURÁȘ, chiaburași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui chiabur. – Chiabur + suf. -aș. DOOM
chiaburáș (rar) (chia-) s. m., pl. chiaburáși
chiabure
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiabure
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburea
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiabureai
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiabuream
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiabureasca
CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc. DOOM
chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
chiaburească
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiabureau
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiabureați
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburei
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburei
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburele
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburele
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburelor
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburelor
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburesc
CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc. DOOM
chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
chiaburesc
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburescul
CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc. DOOM
chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
chiaburescului
CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc. DOOM
chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
chiaburește
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburești
CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc. DOOM
chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
chiaburești
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiabureștii
CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc. DOOM
chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
chiabureștile
CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc. DOOM
chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
chiabureștilor
CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc. DOOM
chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști
chiaburi
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburi
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburi
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburii
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburii
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburii
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburilor
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburilor
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburim
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburime
CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime. DOOM
chiaburíme (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburímii
chiaburimea
CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime. DOOM
chiaburíme (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburímii
chiaburimi
CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime. DOOM
chiaburíme (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburímii
chiaburimii
CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime. DOOM
chiaburíme (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburímii
chiaburind
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburire
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburire
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.
chiaburiră
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburirăm
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburirăți
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburise
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburisem
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburiseră
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburiserăm
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburiserăți
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburiseși
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburiseți
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburit
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburiși
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburiți
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. DOOM
!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă
chiaburoaica
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. – Chiabur + suf. -oaică. DOOM
chiaburoáică (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburoáicei; pl. chiaburoáice
chiaburoaice
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. – Chiabur + suf. -oaică. DOOM
chiaburoáică (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburoáicei; pl. chiaburoáice
chiaburoaicei
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. – Chiabur + suf. -oaică. DOOM
chiaburoáică (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburoáicei; pl. chiaburoáice
chiaburoaicele
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. – Chiabur + suf. -oaică. DOOM
chiaburoáică (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburoáicei; pl. chiaburoáice
chiaburoaicelor
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. – Chiabur + suf. -oaică. DOOM
chiaburoáică (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburoáicei; pl. chiaburoáice
chiaburoi
CHIABURÓI, chiaburoi, s. m. Augmentativ al lui chiabur. – Chiabur + suf. -oi. DOOM
chiaburói (chia-) s. m., pl. chiaburói, art. chiaburóii
chiaburoii
CHIABURÓI, chiaburoi, s. m. Augmentativ al lui chiabur. – Chiabur + suf. -oi. DOOM
chiaburói (chia-) s. m., pl. chiaburói, art. chiaburóii
chiaburoilor
CHIABURÓI, chiaburoi, s. m. Augmentativ al lui chiabur. – Chiabur + suf. -oi. DOOM
chiaburói (chia-) s. m., pl. chiaburói, art. chiaburóii
chiaburoiul
CHIABURÓI, chiaburoi, s. m. Augmentativ al lui chiabur. – Chiabur + suf. -oi. DOOM
chiaburói (chia-) s. m., pl. chiaburói, art. chiaburóii
chiaburoiului
CHIABURÓI, chiaburoi, s. m. Augmentativ al lui chiabur. – Chiabur + suf. -oi. DOOM
chiaburói (chia-) s. m., pl. chiaburói, art. chiaburóii
chiaburul
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburul
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburului
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiaburului
CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār. DOOM
chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre
chiabă
chiábă (-ébe), s. f. – (Banat, Trans.) Cuțit. Sb. kebe (DAR).
chiag
chiág (-guri), s. n. – 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor și al copilului, care încheagă cazeina din lapte. – 2. Cea de a patra despărțitură a stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul. – 3. Coagul. – 4. Nucleu, bază, origine, fundament. – Var. (Trans. de Nord) ciag. Mr., megl. cl’ag. Lat. vulg. clagum, de la quaglum forma pop. de la coagulum „cheag” (Densusianu, Hlr., 90; Pușcariu 355; Candrea-Dens., 332; REW 2006; DAR); cf., de la forma fără metateză, it. caglio, prov. calh, v. fr. cail, cat. coall, sp. cuajo, port. coalho. Cuvîntul sard. menționat de Pușcariu în sprijinul celui rom. nu este valabil, cf. Wagner 113. Cf. totuși o metateză asemănătoare în lat. *clagorium › alb. kljuar (Meyer, 193), ca și în cochlea › it. chioccia, copula › napol. chioppa, pungulus › rom. ghimp, etc. Der. chegar, s. n. (găleată unde se încheagă laptele), care ar putea proveni direct din lat. *clagorium, menționat mai sus, și care s-a conservat mai ales în numeroase der.: chegarniță, chi(a)gorniță, chegornicer, chegăreață, chegărete, etc.; închega, vb. (a face cheag; a coagula; a cimenta, a consolida; a alcătui, a forma), care se derivă de obicei din lat. in-coagulare (REW 2005; DAR) sau de la un vulgar *clagāre (Densusianu, Hlr., 90; Pușcariu 817; Candrea-Dens., 333), dar care ar putea fi și der. rom. de la chiag (cf. mr. ncl’eg, megl. angl’eg, ancl’ag); închegător, adj. (coagulant); închegătoare, s. f. (plantă, Geranium Robertianum), închegătură, s. f. (acțiunea de a coagula); deschega, vb. (a elimina coagularea). Cuvîntul rom. a trecut în rut. gljag, pol., rus. gljak (Miklosich, Wander., 10; Berneker 311), rut. klagaty „a închega”, pol. sklagac sie „a se coagula”, slov. kljag (Candrea, Elemente, 401; Miklosich, Etym. Wb., 66).
chiajna
Chiajna s. pr. închisoare.
chianti
CHIÁNTI s.n. (Rar) Varietate de vin italian. [Cf. Chianti, localitate în Italia]. DOOM
*Chiánti (nume de loc) (Chian-) s. propriu n.
chiantiul
CHIÁNTI s.n. (Rar) Varietate de vin italian. [Cf. Chianti, localitate în Italia]. DOOM
*Chiánti (nume de loc) (Chian-) s. propriu n.
chiantiului
CHIÁNTI s.n. (Rar) Varietate de vin italian. [Cf. Chianti, localitate în Italia]. DOOM
*Chiánti (nume de loc) (Chian-) s. propriu n.
chiaotoare
CHIAOTOÁRE s. f. v. cheotoare.
chiar
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiara
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiare
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiarei
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiarele
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiarelor
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiari
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiarii
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiarilor
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiarul
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiarului
CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus. DOOM
chiar2 adv.
chiasm
CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. DOOM
chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme
chiasma
CHIÁSMĂ, chiasme, s. f. Formațiune nervoasă din interiorul craniului, rezultată din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici. [Pr.: chi-as-] – Din fr. chiasma. DOOM
chiásmă (formațiune nervoasă) (chi-as-) s. f., g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme
chiasmatic
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmatica
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmatice
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmaticei
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmaticele
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmaticelor
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmatici
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmaticii
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmaticilor
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmaticul
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasmaticului
CHIASMÁTIC, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. De chiasm. – Din fr. chiasmatique.
chiasme
CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. DOOM
chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme
chiasme
CHIÁSMĂ, chiasme, s. f. Formațiune nervoasă din interiorul craniului, rezultată din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici. [Pr.: chi-as-] – Din fr. chiasma. DOOM
chiásmă (formațiune nervoasă) (chi-as-) s. f., g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme
chiasmei
CHIÁSMĂ, chiasme, s. f. Formațiune nervoasă din interiorul craniului, rezultată din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici. [Pr.: chi-as-] – Din fr. chiasma. DOOM
chiásmă (formațiune nervoasă) (chi-as-) s. f., g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme
chiasmele
CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. DOOM
chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme
chiasmele
CHIÁSMĂ, chiasme, s. f. Formațiune nervoasă din interiorul craniului, rezultată din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici. [Pr.: chi-as-] – Din fr. chiasma. DOOM
chiásmă (formațiune nervoasă) (chi-as-) s. f., g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme
chiasmelor
CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. DOOM
chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme
chiasmelor
CHIÁSMĂ, chiasme, s. f. Formațiune nervoasă din interiorul craniului, rezultată din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici. [Pr.: chi-as-] – Din fr. chiasma. DOOM
chiásmă (formațiune nervoasă) (chi-as-) s. f., g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme
chiasmul
CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. DOOM
chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme
chiasmului
CHIÁSM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. DOOM
chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme
chiatib
chiatíb (-bi), s. m. – Secretar, copist. – Var. cheatib, chiatip. Tc. kiatib (Șeineanu, III, 38). Sec. XIX, înv.
chiau
CHIAU interj. (De obicei repetat) Onomatopee care imită urletul cîinilor (mai ales al celor de vinătoare). Doi copoi tineri au dat glas: chiau-chiau! și-un cerb cu douăsprezece clenciuri a ieșit în luncă. SADOVEANU, D. P. 82. DOOM
chiau/chiau-chiáu interj.
chiaun
chiaun, -ă, chiauni, -e adj. zăpăcit; amețit (de oboseală sau de băutură)
chibernetică
CHIBERNÉTICĂ s.f. v. cibernetică.
chibitca
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka. DOOM
chibítcă (rar) s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce
chibitce
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka. DOOM
chibítcă (rar) s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce
chibitcei
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka. DOOM
chibítcă (rar) s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce
chibitcele
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka. DOOM
chibítcă (rar) s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce
chibitcelor
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka. DOOM
chibítcă (rar) s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce
chibiț
CHIBÍȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără a participa (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători). [Acc. și: chíbiț] – Din germ. Kiebitz. DOOM
!chibíț s. m., pl. chibíți
chibița
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițai
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițam
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițare
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițare
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț.
chibițară
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițarăm
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițarăți
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițase
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițasem
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițaseră
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițaserăm
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițaserăți
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițaseși
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițaseți
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițat
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițau
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițași
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițați
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițează
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițez
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițeze
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițezi
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițând
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibițînd
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. DOOM
chibițá (a ~) vb., ind. prez. 3 chibițeáză
chibla
CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble. DOOM
chíblă (chi-blă) s. f., g.-d. art. chíblei; pl. chíble
chible
CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble. DOOM
chíblă (chi-blă) s. f., g.-d. art. chíblei; pl. chíble
chiblei
CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble. DOOM
chíblă (chi-blă) s. f., g.-d. art. chíblei; pl. chíble
chiblele
CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble. DOOM
chíblă (chi-blă) s. f., g.-d. art. chíblei; pl. chíble
chiblelor
CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. Vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble. DOOM
chíblă (chi-blă) s. f., g.-d. art. chíblei; pl. chíble
chibrit
CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt. DOOM
chibrít (chi-brit) s. n., pl. chibríturi
chibritelnița
CHIBRITÉLNIȚĂ, chibritelnițe, s. f. (Rar) Suport de porțelan, de metal etc. în care se fixează o cutie de chibrituri. – Chibrit + suf. -elniță. DOOM
chibritélniță (chi-bri-) (rar) s. f., g.-d. art. chibritélniței; pl. chibritélnițe
chibritelnițe
CHIBRITÉLNIȚĂ, chibritelnițe, s. f. (Rar) Suport de porțelan, de metal etc. în care se fixează o cutie de chibrituri. – Chibrit + suf. -elniță. DOOM
chibritélniță (chi-bri-) (rar) s. f., g.-d. art. chibritélniței; pl. chibritélnițe
chibritelniței
CHIBRITÉLNIȚĂ, chibritelnițe, s. f. (Rar) Suport de porțelan, de metal etc. în care se fixează o cutie de chibrituri. – Chibrit + suf. -elniță. DOOM
chibritélniță (chi-bri-) (rar) s. f., g.-d. art. chibritélniței; pl. chibritélnițe
chibritelnițele
CHIBRITÉLNIȚĂ, chibritelnițe, s. f. (Rar) Suport de porțelan, de metal etc. în care se fixează o cutie de chibrituri. – Chibrit + suf. -elniță. DOOM
chibritélniță (chi-bri-) (rar) s. f., g.-d. art. chibritélniței; pl. chibritélnițe
chibritelnițelor
CHIBRITÉLNIȚĂ, chibritelnițe, s. f. (Rar) Suport de porțelan, de metal etc. în care se fixează o cutie de chibrituri. – Chibrit + suf. -elniță. DOOM
chibritélniță (chi-bri-) (rar) s. f., g.-d. art. chibritélniței; pl. chibritélnițe
chibritul
CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt. DOOM
chibrít (chi-brit) s. n., pl. chibríturi
chibritului
CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt. DOOM
chibrít (chi-brit) s. n., pl. chibríturi
chibrituri
CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt. DOOM
chibrít (chi-brit) s. n., pl. chibríturi
chibriturile
CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt. DOOM
chibrít (chi-brit) s. n., pl. chibríturi
chibriturilor
CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt. DOOM
chibrít (chi-brit) s. n., pl. chibríturi
chibuț
KIBBÚTZ, kibbutzuri, s. n. Organizație cooperatistă lucrativă autonomă (mai ales agricolă) în Israel. [Pr.: chibuț] – Din fr. kibboutz. DOOM
kibbútz [tz pron. ț] s. n., pl. kibbútzuri (-tzuri)
chibz
CHIBZ, chibzuri, s. n. (Înv.; în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul). – Din chibzui (derivat regresiv). DOOM
chibz (înv., în expr.) s. n., pl. chíbzuri
chibzui
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuia
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiai
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiala
CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală. DOOM
chibzuiálă s. f., g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli
chibzuiam
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiască
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiau
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiați
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuieli
CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală. DOOM
chibzuiálă s. f., g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli
chibzuielii
CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală. DOOM
chibzuiálă s. f., g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli
chibzuielile
CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală. DOOM
chibzuiálă s. f., g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli
chibzuielilor
CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală. DOOM
chibzuiálă s. f., g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli
chibzuiesc
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiește
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiești
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuii
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuim
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuind
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuință
CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însușire care caracterizează pe omul chibzuit. – Chibzui + suf. -ință. DOOM
chibzuínță s. f., g.-d. art. chibzuínței
chibzuire
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuire
CHIBZUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – V. chibzui. DOOM
chibzuíre s. f., g.-d. art. chibzuírii
chibzuirea
CHIBZUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – V. chibzui. DOOM
chibzuíre s. f., g.-d. art. chibzuírii
chibzuiri
CHIBZUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – V. chibzui. DOOM
chibzuíre s. f., g.-d. art. chibzuírii
chibzuirii
CHIBZUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – V. chibzui. DOOM
chibzuíre s. f., g.-d. art. chibzuírii
chibzuirile
CHIBZUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – V. chibzui. DOOM
chibzuíre s. f., g.-d. art. chibzuírii
chibzuirilor
CHIBZUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – V. chibzui. DOOM
chibzuíre s. f., g.-d. art. chibzuírii
chibzuiră
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuirăm
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuirăți
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuise
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuisem
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiseră
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiserăm
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiserăți
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiseși
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiseți
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuit
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuit
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuita
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuite
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuitei
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuitele
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuitelor
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuitul
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuitului
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuiși
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiți
CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei situații cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-și imagina”. DOOM
chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
chibzuiți
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuiții
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzuiților
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.
chibzul
CHIBZ, chibzuri, s. n. (Înv.; în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul). – Din chibzui (derivat regresiv). DOOM
chibz (înv., în expr.) s. n., pl. chíbzuri
chibzului
CHIBZ, chibzuri, s. n. (Înv.; în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul). – Din chibzui (derivat regresiv). DOOM
chibz (înv., în expr.) s. n., pl. chíbzuri
chibzuri
CHIBZ, chibzuri, s. n. (Înv.; în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul). – Din chibzui (derivat regresiv). DOOM
chibz (înv., în expr.) s. n., pl. chíbzuri
chibzurile
CHIBZ, chibzuri, s. n. (Înv.; în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul). – Din chibzui (derivat regresiv). DOOM
chibz (înv., în expr.) s. n., pl. chíbzuri
chibzurilor
CHIBZ, chibzuri, s. n. (Înv.; în expr.) A sta (sau a intra) în (sau la) chibz (sau chibzuri) = a se gândi, a reflecta; a se frământa (cu gândul). – Din chibzui (derivat regresiv). DOOM
chibz (înv., în expr.) s. n., pl. chíbzuri
chica
CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). – Din sl. kyka. DOOM
chícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chícii; pl. chici
chiceră
chíceră (-re), s. f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë „culme” și îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.
chicherița
CHÍCHERIȚĂ, chicherițe, s. f. (Reg.) Insectă parazită care trăiește în blana oilor și le suge sângele (Melophagus ovinus). [Var.: chécheriță s. f.] – Cf. bg. kekerica. DOOM
chícheriță/chécheriță (reg.) s. f., g.-d. art. chícheriței/chécheriței; pl. chícherițe/chécherițe
chicherițe
CHÍCHERIȚĂ, chicherițe, s. f. (Reg.) Insectă parazită care trăiește în blana oilor și le suge sângele (Melophagus ovinus). [Var.: chécheriță s. f.] – Cf. bg. kekerica. DOOM
chícheriță/chécheriță (reg.) s. f., g.-d. art. chícheriței/chécheriței; pl. chícherițe/chécherițe
chicheriței
CHÍCHERIȚĂ, chicherițe, s. f. (Reg.) Insectă parazită care trăiește în blana oilor și le suge sângele (Melophagus ovinus). [Var.: chécheriță s. f.] – Cf. bg. kekerica. DOOM
chícheriță/chécheriță (reg.) s. f., g.-d. art. chícheriței/chécheriței; pl. chícherițe/chécherițe
chicherițele
CHÍCHERIȚĂ, chicherițe, s. f. (Reg.) Insectă parazită care trăiește în blana oilor și le suge sângele (Melophagus ovinus). [Var.: chécheriță s. f.] – Cf. bg. kekerica. DOOM
chícheriță/chécheriță (reg.) s. f., g.-d. art. chícheriței/chécheriței; pl. chícherițe/chécherițe
chicherițelor
CHÍCHERIȚĂ, chicherițe, s. f. (Reg.) Insectă parazită care trăiește în blana oilor și le suge sângele (Melophagus ovinus). [Var.: chécheriță s. f.] – Cf. bg. kekerica. DOOM
chícheriță/chécheriță (reg.) s. f., g.-d. art. chícheriței/chécheriței; pl. chícherițe/chécherițe
chichi
de chichiri, michiri expr. v. de chichi.
chichie
chichíe (chichíi), s. f. – (Înv.) Cutie, sertar. Ngr. θήϰη (Bogrea, Dacor., I, 262). Din același cuvînt, printr-o der. internă a rom., sau de la ngr. *θηϰίτσα (Bogrea, Ibid.), provine chichiță, s. f. (cutie; cufăr; sertar; tertip), de uz curent, și desigur chichineață, s. f. (cameră mică la mansardă; cocioabă), prin intermediul suf. -neață sau prin contaminare cu coteneață.
chichineața
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. – Et. nec. DOOM
chichineáță (fam.) s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe
chichinețe
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. – Et. nec. DOOM
chichineáță (fam.) s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe
chichineței
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. – Et. nec. DOOM
chichineáță (fam.) s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe
chichinețele
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. – Et. nec. DOOM
chichineáță (fam.) s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe
chichinețelor
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. – Et. nec. DOOM
chichineáță (fam.) s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe
chichioane
CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Din ngr. kikeón. DOOM
chichión (reg.) (-chi-on) s. n., pl. chichioáne
chichioanele
CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Din ngr. kikeón. DOOM
chichión (reg.) (-chi-on) s. n., pl. chichioáne
chichioanelor
CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Din ngr. kikeón. DOOM
chichión (reg.) (-chi-on) s. n., pl. chichioáne
chichion
CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Din ngr. kikeón. DOOM
chichión (reg.) (-chi-on) s. n., pl. chichioáne
chichionul
CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Din ngr. kikeón. DOOM
chichión (reg.) (-chi-on) s. n., pl. chichioáne
chichionului
CHICHIÓN, chichioane, s. n. (Reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [Pr.: -chi-on] – Din ngr. kikeón. DOOM
chichión (reg.) (-chi-on) s. n., pl. chichioáne
chichirez
CHICHIRÉZ, chichirezuri, s. n. (Fam.) Haz; farmec. – Cf. titirez. DOOM
chichiréz (fam.) s. n., pl. chichirézuri
chichirezul
CHICHIRÉZ, chichirezuri, s. n. (Fam.) Haz; farmec. – Cf. titirez. DOOM
chichiréz (fam.) s. n., pl. chichirézuri
chichirezului
CHICHIRÉZ, chichirezuri, s. n. (Fam.) Haz; farmec. – Cf. titirez. DOOM
chichiréz (fam.) s. n., pl. chichirézuri
chichirezuri
CHICHIRÉZ, chichirezuri, s. n. (Fam.) Haz; farmec. – Cf. titirez. DOOM
chichiréz (fam.) s. n., pl. chichirézuri
chichirezurile
CHICHIRÉZ, chichirezuri, s. n. (Fam.) Haz; farmec. – Cf. titirez. DOOM
chichiréz (fam.) s. n., pl. chichirézuri
chichirezurilor
CHICHIRÉZ, chichirezuri, s. n. (Fam.) Haz; farmec. – Cf. titirez. DOOM
chichiréz (fam.) s. n., pl. chichirézuri
chichirgiu
CICHIRGÍU, cichirgii, s. m. (Învechit) Cofetar; purtător de dulceți la curtea domnească. S-ajungem cafegii, ciubuccii și cichirgii. ALECSANDRI, T. 126.
chichița
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a încerca cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit, „chichiță” < ngr.) + suf. -iță. DOOM
chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe
chichițar
chichițar, chichițari s. m. (intl.) hoț de buzunare.
chichițe
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a încerca cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit, „chichiță” < ngr.) + suf. -iță. DOOM
chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe
chichiței
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a încerca cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit, „chichiță” < ngr.) + suf. -iță. DOOM
chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe
chichițele
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a încerca cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit, „chichiță” < ngr.) + suf. -iță. DOOM
chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe
chichițelor
CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a încerca cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Din chichie (puțin folosit, „chichiță” < ngr.) + suf. -iță. DOOM
chichíță s. f., g.-d. art. chichíței; pl. chichíțe
chici
CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). – Din sl. kyka. DOOM
chícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chícii; pl. chici
chici
chíci (-uri), s. n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s. n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”.
chicii
CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). – Din sl. kyka. DOOM
chícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chícii; pl. chici
chicile
CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). – Din sl. kyka. DOOM
chícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chícii; pl. chici
chicilor
CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). – Din sl. kyka. DOOM
chícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chícii; pl. chici
chicineta
CHICINÉTĂ, chicinete, s. f. Încăpere anexă de dimensiuni reduse (în apartamentele mici din blocuri, care servește de obicei drept bucătărie). – Cf. engl. k i t c h e n „bucătărie”. DOOM
chicinétă s. f., g.-d. art. chicinétei; pl. chicinéte
chicinete
CHICINÉTĂ, chicinete, s. f. Încăpere anexă de dimensiuni reduse (în apartamentele mici din blocuri, care servește de obicei drept bucătărie). – Cf. engl. k i t c h e n „bucătărie”. DOOM
chicinétă s. f., g.-d. art. chicinétei; pl. chicinéte
chicinetei
CHICINÉTĂ, chicinete, s. f. Încăpere anexă de dimensiuni reduse (în apartamentele mici din blocuri, care servește de obicei drept bucătărie). – Cf. engl. k i t c h e n „bucătărie”. DOOM
chicinétă s. f., g.-d. art. chicinétei; pl. chicinéte
chicinetele
CHICINÉTĂ, chicinete, s. f. Încăpere anexă de dimensiuni reduse (în apartamentele mici din blocuri, care servește de obicei drept bucătărie). – Cf. engl. k i t c h e n „bucătărie”. DOOM
chicinétă s. f., g.-d. art. chicinétei; pl. chicinéte
chicinetelor
CHICINÉTĂ, chicinete, s. f. Încăpere anexă de dimensiuni reduse (în apartamentele mici din blocuri, care servește de obicei drept bucătărie). – Cf. engl. k i t c h e n „bucătărie”. DOOM
chicinétă s. f., g.-d. art. chicinétei; pl. chicinéte
chiciura
CHÍCIURĂ, chiciuri, s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur. DOOM
chíciură s. f., g.-d. art. chíciurii, pl. chíciuri
chiciuri
CHÍCIURĂ, chiciuri, s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur. DOOM
chíciură s. f., g.-d. art. chíciurii, pl. chíciuri
chiciurii
CHÍCIURĂ, chiciuri, s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur. DOOM
chíciură s. f., g.-d. art. chíciurii, pl. chíciuri
chiciurile
CHÍCIURĂ, chiciuri, s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur. DOOM
chíciură s. f., g.-d. art. chíciurii, pl. chíciuri
chiciurilor
CHÍCIURĂ, chiciuri, s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur. DOOM
chíciură s. f., g.-d. art. chíciurii, pl. chíciuri
chiclaz
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”. DOOM
chicláz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclázuri
chiclazul
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”. DOOM
chicláz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclázuri
chiclazului
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”. DOOM
chicláz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclázuri
chiclazuri
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”. DOOM
chicláz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclázuri
chiclazurile
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”. DOOM
chicláz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclázuri
chiclazurilor
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”. DOOM
chicláz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclázuri
chicot
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot. DOOM
chícot s. n., pl. chícote
chicote
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot. DOOM
chícot s. n., pl. chícote
chicotea
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicoteai
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicoteala
CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (zgomotoasă) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală. DOOM
chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli
chicoteam
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotească
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicoteau
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicoteați
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotele
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot. DOOM
chícot s. n., pl. chícote
chicoteli
CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (zgomotoasă) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală. DOOM
chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli
chicotelii
CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (zgomotoasă) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală. DOOM
chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli
chicotelile
CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (zgomotoasă) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală. DOOM
chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli
chicotelilor
CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (zgomotoasă) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală. DOOM
chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli
chicotelor
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot. DOOM
chícot s. n., pl. chícote
chicotesc
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotește
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotești
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicoti
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotii
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotim
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotind
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotire
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotiră
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotirăm
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotirăți
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotise
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotisem
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotiseră
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotiserăm
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotiserăți
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotiseși
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotiseți
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotit
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotit
CHICOTÍT, chicotituri, s. n. Chicoteală. – V. chicoti. DOOM
chicotít s. n., pl. chicotíturi
chicotitul
CHICOTÍT, chicotituri, s. n. Chicoteală. – V. chicoti. DOOM
chicotít s. n., pl. chicotíturi
chicotitului
CHICOTÍT, chicotituri, s. n. Chicoteală. – V. chicoti. DOOM
chicotít s. n., pl. chicotíturi
chicotituri
CHICOTÍT, chicotituri, s. n. Chicoteală. – V. chicoti. DOOM
chicotít s. n., pl. chicotíturi
chicotiturile
CHICOTÍT, chicotituri, s. n. Chicoteală. – V. chicoti. DOOM
chicotít s. n., pl. chicotíturi
chicotiturilor
CHICOTÍT, chicotituri, s. n. Chicoteală. – V. chicoti. DOOM
chicotít s. n., pl. chicotíturi
chicotiși
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotiți
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot. DOOM
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă
chicotul
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot. DOOM
chícot s. n., pl. chícote
chicotului
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot. DOOM
chícot s. n., pl. chícote
chiculița
CHICULÍȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță. DOOM
chiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. chiculíței; pl. chiculíțe
chiculițe
CHICULÍȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță. DOOM
chiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. chiculíței; pl. chiculíțe
chiculiței
CHICULÍȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță. DOOM
chiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. chiculíței; pl. chiculíțe
chiculițele
CHICULÍȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță. DOOM
chiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. chiculíței; pl. chiculíțe
chiculițelor
CHICULÍȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță. DOOM
chiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. chiculíței; pl. chiculíțe
chicuța
CHICÚȚĂ, chicuțe, s. f. (Reg.) Chiculiță. – Chică + suf. -uță. DOOM
chicúță (reg.) s. f., g.-d. art. chicúței; pl. chicúțe
chicuțe
CHICÚȚĂ, chicuțe, s. f. (Reg.) Chiculiță. – Chică + suf. -uță. DOOM
chicúță (reg.) s. f., g.-d. art. chicúței; pl. chicúțe
chicuței
CHICÚȚĂ, chicuțe, s. f. (Reg.) Chiculiță. – Chică + suf. -uță. DOOM
chicúță (reg.) s. f., g.-d. art. chicúței; pl. chicúțe
chicuțele
CHICÚȚĂ, chicuțe, s. f. (Reg.) Chiculiță. – Chică + suf. -uță. DOOM
chicúță (reg.) s. f., g.-d. art. chicúței; pl. chicúțe
chicuțelor
CHICÚȚĂ, chicuțe, s. f. (Reg.) Chiculiță. – Chică + suf. -uță. DOOM
chicúță (reg.) s. f., g.-d. art. chicúței; pl. chicúțe
chidă
CHIDĂ, chide, s. f. (Reg.) Chiciură. – Magh. köd „bură, ceață”.
chietism
CHIETÍSM s. n. Doctrină ce preconiza contemplația mistică și nega importanța practicilor rituale și a faptelor bune în vederea mântuirii; p. ext. orice doctrină care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Pr.: chi-e-. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme. DOOM
!chietísm (chi-e-) s. n.
chietismul
CHIETÍSM s. n. Doctrină ce preconiza contemplația mistică și nega importanța practicilor rituale și a faptelor bune în vederea mântuirii; p. ext. orice doctrină care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Pr.: chi-e-. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme. DOOM
!chietísm (chi-e-) s. n.
chietismului
CHIETÍSM s. n. Doctrină ce preconiza contemplația mistică și nega importanța practicilor rituale și a faptelor bune în vederea mântuirii; p. ext. orice doctrină care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Pr.: chi-e-. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme. DOOM
!chietísm (chi-e-) s. n.
chietist
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietist
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietista
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietista
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietiste
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietiste
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistei
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistei
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistele
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistele
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistelor
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistelor
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistul
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistul
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistului
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietistului
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietiv
CHIETÍV s.n. (Liv.) Calmant, mângâiere. [Pron. chi-e-, scris și quietiv, var. cvietiv s.n. / < germ. Quietiv, cf. lat. quietus – liniștit].
chietiști
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietiști
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietiștii
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietiștii
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietiștilor
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietiștilor
CVIETÍST, -Ă s. m. și f. v. chietist.
chietudine
CHIETÚDINE s.f. Liniște, tihnă, calm. [Pron. chi-e-, scris și quietudine, var. cvietudine s.f. / < fr. quiétude, cf. lat.bis. quietudo].
chifla
CHÍFLĂ, chifle, s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, preparat din făină de grâu. – Din germ. Kipfel. DOOM
chíflă (chi-flă) s. f., g.-d. art. chíflei; pl. chífle
chifle
CHÍFLĂ, chifle, s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, preparat din făină de grâu. – Din germ. Kipfel. DOOM
chíflă (chi-flă) s. f., g.-d. art. chíflei; pl. chífle
chiflei
CHÍFLĂ, chifle, s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, preparat din făină de grâu. – Din germ. Kipfel. DOOM
chíflă (chi-flă) s. f., g.-d. art. chíflei; pl. chífle
chiflele
CHÍFLĂ, chifle, s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, preparat din făină de grâu. – Din germ. Kipfel. DOOM
chíflă (chi-flă) s. f., g.-d. art. chíflei; pl. chífle
chiflelor
CHÍFLĂ, chifle, s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, preparat din făină de grâu. – Din germ. Kipfel. DOOM
chíflă (chi-flă) s. f., g.-d. art. chíflei; pl. chífle
chifligi
chifligí (-gésc, -ít), vb. – 1. Despre fructe, a (se) înmuia. – 2. A (se) fleșcăi. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 98). Circulă mai ales în Mold., cu multe var.: chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvînt, pe care DAR îl explică greșit prin „a murdări”, cf. Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, IV, 185 (Bogrea, Dacor., III, 729, propune explicația prin sb. krvosalija „muncă grea”). – Der. chirfoseală (var. chilfoseală), s. f. (încurcătură, hărmălaie).
chifligire
chifligí (-gésc, -ít), vb. – 1. Despre fructe, a (se) înmuia. – 2. A (se) fleșcăi. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 98). Circulă mai ales în Mold., cu multe var.: chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvînt, pe care DAR îl explică greșit prin „a murdări”, cf. Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, IV, 185 (Bogrea, Dacor., III, 729, propune explicația prin sb. krvosalija „muncă grea”). – Der. chirfoseală (var. chilfoseală), s. f. (încurcătură, hărmălaie).
chiftea
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte. DOOM
chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle, art. chiftélele
chifteaua
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte. DOOM
chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle, art. chiftélele
chiftele
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte. DOOM
chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle, art. chiftélele
chiftelei
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte. DOOM
chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle, art. chiftélele
chiftelele
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte. DOOM
chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle, art. chiftélele
chiftelelor
CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte. DOOM
chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle, art. chiftélele
chifteluța
CHIFTELÚȚĂ, chifteluțe, s. f. Diminutiv al lui chiftea. – Chiftea + suf. -eluță. DOOM
chiftelúță s. f., g.-d. art. chiftelúței; pl. chiftelúțe
chifteluțe
CHIFTELÚȚĂ, chifteluțe, s. f. Diminutiv al lui chiftea. – Chiftea + suf. -eluță. DOOM
chiftelúță s. f., g.-d. art. chiftelúței; pl. chiftelúțe
chifteluței
CHIFTELÚȚĂ, chifteluțe, s. f. Diminutiv al lui chiftea. – Chiftea + suf. -eluță. DOOM
chiftelúță s. f., g.-d. art. chiftelúței; pl. chiftelúțe
chifteluțele
CHIFTELÚȚĂ, chifteluțe, s. f. Diminutiv al lui chiftea. – Chiftea + suf. -eluță. DOOM
chiftelúță s. f., g.-d. art. chiftelúței; pl. chiftelúțe
chifteluțelor
CHIFTELÚȚĂ, chifteluțe, s. f. Diminutiv al lui chiftea. – Chiftea + suf. -eluță. DOOM
chiftelúță s. f., g.-d. art. chiftelúței; pl. chiftelúțe
chifteriță
CHÍFTERIȚĂ, chifterițe, s. f. (Regional, adesea în forma cucoana sau coana chifteriță) Coropișniță. Nu cumva l-o mușcat vro cucoană chifteriță? ALECSANDRI, T. 926.
chifti
CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică. DOOM
chiftí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. chiftéște, imperf. 3 sg. chifteá; conj. prez. 3 să chifteáscă
chiftire
CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.
chihaie
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.
chihlibar
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. DOOM
chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre
chihlibariu
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbar
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. DOOM
chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre
chihlimbare
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. DOOM
chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre
chihlimbarele
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. DOOM
chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre
chihlimbarelor
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. DOOM
chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre
chihlimbaria
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbarie
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbariei
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbarii
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbariii
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbariile
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbariilor
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbariu
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbariul
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbariului
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chihlimbarul
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. DOOM
chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre
chihlimbarului
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. DOOM
chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre
chihăi
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăia
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiai
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiam
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiască
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiau
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiați
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiesc
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiește
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiești
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăii
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăim
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăind
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăire
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăire
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva insistând cu vorba pe lângă el. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.
chihăiră
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăirăm
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăirăți
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăise
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăisem
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiseră
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiserăm
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiserăți
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiseși
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiseți
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăit
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăit
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva insistând cu vorba pe lângă el. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.
chihăiși
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chihăiți
CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică. DOOM
chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă
chil
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus. DOOM
chil (lichid fiziologic) s. n.
chil
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
chil
CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].
chila
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
chila
CHÍLĂ2, chile, s. f. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chila
CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chilabaleală
chilabaleală, chilabaleli s. f. (intl.) discuție; vorbărie.
chilacciu
chilacciu, -e, chilaccii adj. (pop.) beat.
chilată
chilátă (-te), s. f. – Patul armei. – Var. chiulată. Fr. culasse, cu o schimbare greu de explicat (DAR se gîndește la o etimologie populară, adică la o confuzie cu lat., nu poate fi întîmplătoare coincidența cu aceeași schimbare ca în sp.).
chile
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
chile
CHÍLĂ2, chile, s. f. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chile
CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chilei
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
chilei
CHÍLĂ2, chile, s. f. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chilei
CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chilele
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
chilele
CHÍLĂ2, chile, s. f. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chilele
CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chilelor
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
chilelor
CHÍLĂ2, chile, s. f. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chilelor
CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile. DOOM
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chiler
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. – Din tc. kiler. DOOM
chilér (reg.) s. n., pl. chilére
chilere
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. – Din tc. kiler. DOOM
chilér (reg.) s. n., pl. chilére
chilerele
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. – Din tc. kiler. DOOM
chilér (reg.) s. n., pl. chilére
chilerelor
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. – Din tc. kiler. DOOM
chilér (reg.) s. n., pl. chilére
chilermenea
chilermeneá s. f. – Bolus armeniaca, lut colorant. Tc. kil ermeni „argilă de Armenia” (Șeineanu, III, 38), cf. ngr. ϰιλερμενί. Sec. XVIII, înv.
chilerul
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. – Din tc. kiler. DOOM
chilér (reg.) s. n., pl. chilére
chilerului
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. – Din tc. kiler. DOOM
chilér (reg.) s. n., pl. chilére
chili
CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].
chili
KÍLO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.
chilia
CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță în interiorul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din sl. kelija. DOOM
chilíe s. f., art. chilía, g.-d. art. chilíei; pl. chilíi, art. chilíile
chilian
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilian
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chiliana
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chiliana
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chiliano
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chiliano
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilianul
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilianul
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilianule
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilianule
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilianului
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilianului
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chiliarh
CHILIÁRH s.m. (Ant.) Comandant a o mie de militari în armatele Greciei antice. [Pron. -li-arh. / < fr. chiliarque, cf. gr. chilioi – o mie, archein – a conduce].
chiliarhie
CHILIARHÍE s.f. (Ant.) Demnitate de chiliarh. [Pron. -li-ar-, gen. -iei. / < fr. chiliarchie].
chiliasm
CHILIÁSM s. n. (Fil.) Credință într-o împărăție de o mie de ani a lui Hristos pe pământ. [Pr.: -li-asm] – Din fr. chiliasme. DOOM
chiliásm (-li-asm) s. n.
chiliasmul
CHILIÁSM s. n. (Fil.) Credință într-o împărăție de o mie de ani a lui Hristos pe pământ. [Pr.: -li-asm] – Din fr. chiliasme. DOOM
chiliásm (-li-asm) s. n.
chiliasmului
CHILIÁSM s. n. (Fil.) Credință într-o împărăție de o mie de ani a lui Hristos pe pământ. [Pr.: -li-asm] – Din fr. chiliasme. DOOM
chiliásm (-li-asm) s. n.
chilibaneală
chilibaneală, chilibaneli s. f. v. chilabaleală.
chilichi
chílichi s. m. pl. – Săptămîna de după ziua Sfîntului Filip Apostol (de la 14 la 21 noiembrie), legată de diferite practici folclorice. De la Filip, cu palatalizare dialectală.
chilie
CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță în interiorul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din sl. kelija. DOOM
chilíe s. f., art. chilía, g.-d. art. chilíei; pl. chilíi, art. chilíile
chiliei
CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță în interiorul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din sl. kelija. DOOM
chilíe s. f., art. chilía, g.-d. art. chilíei; pl. chilíi, art. chilíile
chiliene
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chiliene
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chiliene
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienei
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienei
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienele
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienele
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienelor
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienelor
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilieni
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilieni
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienii
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienii
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienilor
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilienilor
CHILIÁN, -Ă, chilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Chile sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Chile sau chilienilor (1), privitor la statul Chile sau la chilieni. [Pr.: ci-li-an. – Var.: cilián, -ă s. m. și f., adj.] – Chile (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Chilien. DOOM
chilián [ch pron. c] (-li-an) adj. m., s. m., pl. chiliéni (-li-eni); adj. f., s. f. chiliánă, pl. chiliéne
chilifer
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chilifera
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chilifere
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chiliferei
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chiliferele
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chiliferelor
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chiliferi
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chiliferii
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chiliferilor
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chiliferul
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chiliferului
CHILIFÉR, -Ă, chiliferi, -e, adj. Care aparține chilului1, privitor la chil1, prin care circulă chilul1. Vas chilifer. – Din fr. chylifère. DOOM
chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. chiliféră, pl. chilifére
chilii
CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță în interiorul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din sl. kelija. DOOM
chilíe s. f., art. chilía, g.-d. art. chilíei; pl. chilíi, art. chilíile
chiliile
CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță în interiorul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din sl. kelija. DOOM
chilíe s. f., art. chilía, g.-d. art. chilíei; pl. chilíi, art. chilíile
chiliilor
CHILÍE, chilii, s. f. Odăiță în interiorul unei mănăstiri, în care locuiește un călugăr sau o călugăriță; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruță. – Din sl. kelija. DOOM
chilíe s. f., art. chilía, g.-d. art. chilíei; pl. chilíi, art. chilíile
chilim
CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim. DOOM
chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri
chilimbar
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. DOOM
chihlimbár (chi-hlim-) s. n., (bucăți, obiecte) pl. chihlimbáre
chilimbariu
CHILIMBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. DOOM
chihlimbaríu (chi-hlim-) adj. m., f. chihlimbaríe; pl. m. și f. chihlimbaríi
chilimie
chilimíe (chilimíi), s. f. – Piedică, dispozitiv care asigură lemnele transportate în car. Bg. kilimija (DAR).
chilimoață
CHILIMÓȚ s. n. v. chilimoață. DOOM
chilimoáță / chilimóț (reg.) s. f. / s. n., pl. chilimoáțe
chilimoț
CHILIMÓȚ s. n. v. chilimoață. DOOM
chilimoáță / chilimóț (reg.) s. f. / s. n., pl. chilimoáțe
chilimul
CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim. DOOM
chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri
chilimului
CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim. DOOM
chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri
chilimuri
CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim. DOOM
chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri
chilimurile
CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim. DOOM
chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri
chilimurilor
CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim. DOOM
chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri
chilin
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilina
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chiline
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilinei
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilinele
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilinelor
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilini
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilinii
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilinilor
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilinul
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilinului
chilín (chilínă), adj. – (Înv.) Separat, distinct, diferit. Mag. külön (Cihac, II, 489). – Der. deschilini, vb. (a separa, a distinge). DOOM
!chilín (de ~) (înv.) loc. adv.
chilină
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa]. DOOM
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
chilioara
CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] – Chilie + suf. -(i)oară. DOOM
chilioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioárei; pl. chilioáre
chilioare
CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] – Chilie + suf. -(i)oară. DOOM
chilioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioárei; pl. chilioáre
chilioarei
CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] – Chilie + suf. -(i)oară. DOOM
chilioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioárei; pl. chilioáre
chilioarele
CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] – Chilie + suf. -(i)oară. DOOM
chilioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioárei; pl. chilioáre
chilioarelor
CHILIOÁRĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] – Chilie + suf. -(i)oară. DOOM
chilioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioárei; pl. chilioáre
chilipir
CHILIPÍR, chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă sau câștig neașteptat. ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preț foarte avantajos. – Din tc. kelepir. DOOM
chilipír s. n., pl. chilipíruri
chilipirgii
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci. DOOM
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii (-gi-ii)
chilipirgiii
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci. DOOM
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii (-gi-ii)
chilipirgiilor
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci. DOOM
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii (-gi-ii)
chilipirgioaica
CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. – Chilipirgiu + suf. -oaică. DOOM
chilipirgioáică (-gioai-) s. f., g.-d. art. chilipirgioáicei; pl. chilipirgioáice
chilipirgioaice
CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. – Chilipirgiu + suf. -oaică. DOOM
chilipirgioáică (-gioai-) s. f., g.-d. art. chilipirgioáicei; pl. chilipirgioáice
chilipirgioaicei
CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. – Chilipirgiu + suf. -oaică. DOOM
chilipirgioáică (-gioai-) s. f., g.-d. art. chilipirgioáicei; pl. chilipirgioáice
chilipirgioaicele
CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. – Chilipirgiu + suf. -oaică. DOOM
chilipirgioáică (-gioai-) s. f., g.-d. art. chilipirgioáicei; pl. chilipirgioáice
chilipirgioaicelor
CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. – Chilipirgiu + suf. -oaică. DOOM
chilipirgioáică (-gioai-) s. f., g.-d. art. chilipirgioáicei; pl. chilipirgioáice
chilipirgiu
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci. DOOM
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii (-gi-ii)
chilipirgiul
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci. DOOM
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii (-gi-ii)
chilipirgiului
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci. DOOM
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii (-gi-ii)
chilipirul
CHILIPÍR, chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă sau câștig neașteptat. ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preț foarte avantajos. – Din tc. kelepir. DOOM
chilipír s. n., pl. chilipíruri
chilipirului
CHILIPÍR, chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă sau câștig neașteptat. ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preț foarte avantajos. – Din tc. kelepir. DOOM
chilipír s. n., pl. chilipíruri
chilipiruri
CHILIPÍR, chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă sau câștig neașteptat. ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preț foarte avantajos. – Din tc. kelepir. DOOM
chilipír s. n., pl. chilipíruri
chilipirurile
CHILIPÍR, chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă sau câștig neașteptat. ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preț foarte avantajos. – Din tc. kelepir. DOOM
chilipír s. n., pl. chilipíruri
chilipirurilor
CHILIPÍR, chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă sau câștig neașteptat. ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preț foarte avantajos. – Din tc. kelepir. DOOM
chilipír s. n., pl. chilipíruri
chilire
CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].
chilit
CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].
chiliuța
CHILIÚȚĂ, chiliuțe, s. f. Chilioară. [Pr.: -li-u-] – Chilie + suf. -uță. DOOM
chiliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. chiliúței; pl. chiliúțe
chiliuțe
CHILIÚȚĂ, chiliuțe, s. f. Chilioară. [Pr.: -li-u-] – Chilie + suf. -uță. DOOM
chiliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. chiliúței; pl. chiliúțe
chiliuței
CHILIÚȚĂ, chiliuțe, s. f. Chilioară. [Pr.: -li-u-] – Chilie + suf. -uță. DOOM
chiliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. chiliúței; pl. chiliúțe
chiliuțele
CHILIÚȚĂ, chiliuțe, s. f. Chilioară. [Pr.: -li-u-] – Chilie + suf. -uță. DOOM
chiliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. chiliúței; pl. chiliúțe
chiliuțelor
CHILIÚȚĂ, chiliuțe, s. f. Chilioară. [Pr.: -li-u-] – Chilie + suf. -uță. DOOM
chiliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. chiliúței; pl. chiliúțe
chill
a sta chill expr. (tox.) a fi relaxat, a nu-și face griji.
chilna
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa]. DOOM
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
chilne
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa]. DOOM
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
chilnei
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa]. DOOM
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
chilnele
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa]. DOOM
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
chilnelor
CHÍLNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilínă, chélnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa]. DOOM
chílnă/chélnă (pop.) s. f., g.-d. art. chílnei/chélnei; pl. chílne/chélne
chilo
CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].
chilo
KIL, kile, s. n. (Pop.) Kilogram. [Var.: kilo s. n.] – Din fr. kil. DOOM
kílo s. n., pl. kílo
chilo
KÍLO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.
chiloame
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
chiloamele
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
chiloamelor
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
chilogram
KILOGRÁM, kilograme, s. n. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ♦ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abreviat: kg] – Din fr. kilogramme. DOOM
kilográm (-lo-gram) s. n., pl. kilográme; simb. kg
chilogrammetru
KILOGRÁM-MÉTRU, kilogram-metri, s. m. Unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru. [Scris și: kilogrammetru, chilogrammetru] – Din fr. kilogrammètre. DOOM
!kilográm-métru (-lo-gram-, me-tru) s. m., art. kilográm-métrul; pl. kilográm-métri, art. kilográm-métrii; simb. kgm
chilogramometru
KILOGRÁM-MÉTRU, kilogram-metri, s. m. Unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru. [Scris și: kilogrammetru, chilogrammetru] – Din fr. kilogrammètre. DOOM
!kilográm-métru (-lo-gram-, me-tru) s. m., art. kilográm-métrul; pl. kilográm-métri, art. kilográm-métrii; simb. kgm
chilolitru
KILOLÍTRU, kilolitri, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu o mie de litri. [Scris și: chilolitru. – Abr.: kl] – Din fr. kilolitre. DOOM
kilolítru (-li-tru) s. m., art. kilolítrul; pl. kilolítri, art. kilolítrii; simb. kl
chilom
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
chilom
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü). DOOM
chilóm2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme
chiloman
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec. DOOM
chilomán (pop.) s. n., pl. chilománe
chilomane
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec. DOOM
chilomán (pop.) s. n., pl. chilománe
chilomanele
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec. DOOM
chilomán (pop.) s. n., pl. chilománe
chilomanelor
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec. DOOM
chilomán (pop.) s. n., pl. chilománe
chilomanul
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec. DOOM
chilomán (pop.) s. n., pl. chilománe
chilomanului
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec. DOOM
chilomán (pop.) s. n., pl. chilománe
chilometra
KILOMETRÁ, kilometrez, vb. I. Tranz. A marca cu borne kilometrice distanțele de-a lungul unei căi de comunicație. [Scris și: chilometra] – Din fr. kilométrer. DOOM
kilometrá (a ~) (-me-tra) vb., ind. prez. 3 kilometreáză
chilometraj
KILOMETRÁJ, kilometraje, s. n. Distanța în kilometri dintre un punct al unei căi de comunicație și un punct de plecare, măsurată în lungul acestei căi. ♦ Distanța în kilometri parcursă de un vehicul într-un anumit timp. ♦ Instrument de măsură montat la unele vehicule pentru a înregistra distanțele parcurse de vehicul sau viteza de deplasare. [Scris și: chilometraj] – Din fr. kilométrage. DOOM
kilometráj (-me-traj) s. n., pl. kilometráje
chilometrare
KILOMETRÁRE, kilometrări, s. f. Acțiunea de a kilometra și rezultatul ei. [Scris și: chilometrare] – V. kilometra. DOOM
kilometráre (-me-tra-) s. f., g.-d. art. kilometrắrii; pl. kilometrắri
chilometrat
KILOMETRÁ, kilometrez, vb. I. Tranz. A marca cu borne kilometrice distanțele de-a lungul unei căi de comunicație. [Scris și: chilometra] – Din fr. kilométrer. DOOM
kilometrá (a ~) (-me-tra) vb., ind. prez. 3 kilometreáză
chilometric
KILOMÉTRIC, -Ă, kilometrici, -ce, adj. Care se referă la kilometru, de kilometru, care indică kilometri. ♦ Fig. Foarte lung, interminabil. [Scris și: chilometric] – Din fr. kilométrique. DOOM
kilométric (-me-tric) adj. m., pl. kilométrici; f. kilométrică, pl. kilométrice
chilometru
KILOMÉTRU, kilometri, s. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu o mie de metri. ◊ Kilometru pe oră = unitate de măsură pentru viteză, egală cu viteza unui mobil care parcurge 1 kilometru într-o oră. Kilometru lansat = probă sportivă (cu bicicleta, cu motocicleta etc.) în care performanța constă în timpul realizat pe distanța de un km din momentul în care sportivul trece în viteză linia de start și până la linia de sosire. [Scris și: chilometru. – Abr.: km] – Din fr. kilomètre. DOOM
kilométru (-me-tru) s. m., art. kilométrul; pl. kilométri, art. kilométrii; simb. km
chilomi
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü). DOOM
chilóm2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme
chilomii
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü). DOOM
chilóm2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme
chilomilor
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü). DOOM
chilóm2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme
chilomol
KILOMÓL, kilomoli, s. m. (Chim.) Cantitate de substanță a cărei masă, exprimată în kilograme, este numeric egală cu masa moleculară. [Scris și: chilomol. – Abr.: kmol] – Kilo2- + mol.
chilomul
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
chilomul
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü). DOOM
chilóm2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme
chilomului
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
chilomului
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü). DOOM
chilóm2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme
chilopod
CHILOPÓD, chilopode, s. n. (La pl.) Ordin de artropode cu multe picioare; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din engl. chilopode.
chilopode
CHILOPÓD, chilopode, s. n. (La pl.) Ordin de artropode cu multe picioare; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din engl. chilopode.
chilopodele
CHILOPÓD, chilopode, s. n. (La pl.) Ordin de artropode cu multe picioare; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din engl. chilopode.
chilopodelor
CHILOPÓD, chilopode, s. n. (La pl.) Ordin de artropode cu multe picioare; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din engl. chilopode.
chilopodul
CHILOPÓD, chilopode, s. n. (La pl.) Ordin de artropode cu multe picioare; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din engl. chilopode.
chilopodului
CHILOPÓD, chilopode, s. n. (La pl.) Ordin de artropode cu multe picioare; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din engl. chilopode.
chilot
CHILÓT, chiloți, s. m. Obiect de lenjerie sau de sport, care acoperă corpul de la talie până mai sus de genunchi (pe sub pantaloni, rochie, fustă). – Din fr. culotte. DOOM
chilót s. m., pl. chilóți
chilotul
CHILÓT, chiloți, s. m. Obiect de lenjerie sau de sport, care acoperă corpul de la talie până mai sus de genunchi (pe sub pantaloni, rochie, fustă). – Din fr. culotte. DOOM
chilót s. m., pl. chilóți
chilotului
CHILÓT, chiloți, s. m. Obiect de lenjerie sau de sport, care acoperă corpul de la talie până mai sus de genunchi (pe sub pantaloni, rochie, fustă). – Din fr. culotte. DOOM
chilót s. m., pl. chilóți
chilotă
CHILÓTĂ s. f. v. pilotă.
chiloțaș
CHILOȚÁȘ, chiloțași, s. m. Chiloțel. – Chilot + suf. -aș.
chiloțași
CHILOȚÁȘ, chiloțași, s. m. Chiloțel. – Chilot + suf. -aș.
chiloțașii
CHILOȚÁȘ, chiloțași, s. m. Chiloțel. – Chilot + suf. -aș.
chiloțașilor
CHILOȚÁȘ, chiloțași, s. m. Chiloțel. – Chilot + suf. -aș.
chiloțașul
CHILOȚÁȘ, chiloțași, s. m. Chiloțel. – Chilot + suf. -aș.
chiloțașului
CHILOȚÁȘ, chiloțași, s. m. Chiloțel. – Chilot + suf. -aș.
chiloțel
CHILOȚÁȘ, chiloțași, s. m. Chiloțel. – Chilot + suf. -aș.
chiloți
CHILÓT, chiloți, s. m. Obiect de lenjerie sau de sport, care acoperă corpul de la talie până mai sus de genunchi (pe sub pantaloni, rochie, fustă). – Din fr. culotte. DOOM
chilót s. m., pl. chilóți
chiloțică
chiloțică s. f. sg. (adol.) joc de societate erotic, în care partenerii de sex se stabilesc prin tragere la sorți.
chiloții
CHILÓT, chiloți, s. m. Obiect de lenjerie sau de sport, care acoperă corpul de la talie până mai sus de genunchi (pe sub pantaloni, rochie, fustă). – Din fr. culotte. DOOM
chilót s. m., pl. chilóți
chiloților
CHILÓT, chiloți, s. m. Obiect de lenjerie sau de sport, care acoperă corpul de la talie până mai sus de genunchi (pe sub pantaloni, rochie, fustă). – Din fr. culotte. DOOM
chilót s. m., pl. chilóți
chilug
CHILÚG adv. (În expr.) A tunde (pe cineva) chilug = a tunde pe cineva până la piele. – Cf. pilug. DOOM
chilug (tuns ~) adv.
chilul
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus. DOOM
chil (lichid fiziologic) s. n.
chilul
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
chilului
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus. DOOM
chil (lichid fiziologic) s. n.
chilului
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
chiluri
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus. DOOM
chil (lichid fiziologic) s. n.
chiluria
CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie].
chilurie
CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie].
chiluriei
CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie].
chilurii
CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie].
chiluriile
CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie].
chiluriilor
CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie].
chilurile
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus. DOOM
chil (lichid fiziologic) s. n.
chilurilor
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus. DOOM
chil (lichid fiziologic) s. n.
chilău
chilắu (-ắi), s. n. – Ciocan de lemn, mai. Pol. kilof (Cihac, II, 49) sau mag. külö (DAR); se pare că ambele cuvinte duc la tc. külünk „tîrnăcop”. – Der. rom. indică faptul că termenul a fost interpretat ca o inovație expresivă, care ar fi reprezentat ideea de „minge” sau „obiect rotund”. Der. chilom, s. n. (mai, ciocan; lovitură de pumn), din tc. külünk, cf. sb. ćulum; chilăviță, s. f. (Banat, Olt., sapă, săpăligă); chilos (var. pilos), adj. (încăpățînat, îndărătnic; rezistent, robust; greoi), cuvînt care se consideră în general der. de la pilă prin aluzie la marea sa rezistență (Candrea; Scriban), dar care este de preferat să se interpreteze ca „tare de cap”; chilug, s. n. (mai), de la var. tc. külug, astăzi numai în expresia tuns chilug „tuns zero”, sau „cu falsă corecție”, mold. pilug, s. n. (pisălog de piuliță); chilimboț, s. m. (bulgăre, boț, grunz; băiețel, mucos), der. expresivă în care se combină *chil- „cocoloș” cu boț; chiloman, s. m. (om robust și rotofei), cu suf. expresiv -man, cf. gogoman, hoțoman, cotoșman; chiloman, s. n. (larmă, scandal, hărmălaie; Arg., kil, litru), pentru al cărui semantism cf. sp. pelotera (al doilea sens se explică printr-o confuzie hazlie cu chilogram). Chiloman, care „nu are origine cunoscută” (Graur, BL, III, 186 și V, 57; cf. DAR), a fost explicat greșit prin chilogram (Pușcariu, Dacor., IV, 137), sau prin țig. keliben „joc, dans”, gen. pl. kelimangero (Graur, 186; Juilland 161).
chilșug
CHILȘÚG s. n. (Înv.) Bani, avere. – Magh. költség.
chim
CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. – Din fr. chyme. DOOM
chim s. n., pl. chímuri
chimază
CHIMÁZĂ s.f. (Biol.) Enzimă care acționează asupra cazeinei din lapte și o coagulează; cheag; chimozină, labferment. [< germ. Chymase].
chimen
CHÍMEN s. m. (Bot.) Chimion (1); p. restr. semințele acestei plante. – Din ngr. kíminon. Cf. bg. kimen. DOOM
chímen s. m.
chimenul
CHÍMEN s. m. (Bot.) Chimion (1); p. restr. semințele acestei plante. – Din ngr. kíminon. Cf. bg. kimen. DOOM
chímen s. m.
chimenului
CHÍMEN s. m. (Bot.) Chimion (1); p. restr. semințele acestei plante. – Din ngr. kíminon. Cf. bg. kimen. DOOM
chímen s. m.
chimer
CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. DOOM
chimír s. n., pl. chimíre
chimeric
CHIMÉRIC, -Ă adj. v. himeric.
chimerleu
chimerléu (-éie), s. n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu minerilor din Trans.
chimeră
HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie. Toată viața ta ai alergat după o himeră și... nimic n-are să s-aleagă din tot ce-ai crezut, din tot ce-ai visat. VLAHUȚĂ, O. A. III 165. Un regat pentru-o țigară, s-împlu norii de zăpadă Cu himere. EMINESCU, O. I 46. 2. (În mitologia greacă antică) Monstru cu gură de leu care aruncă flăcări, cu coadă de șarpe și cu corp de capră; motiv decorativ reprezentînd un astfel de monstru. 3. Formă bizară care apare la plante, întrunind însușirile a două varietăți deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucișări naturale. 4. Motiv decorativ reprezentînd un animal fantastic. – Variantă: chiméră s. f.
chimi
CHIMI- v. chemo-.
chimia
CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura, proprietățile și transformările substanțelor. – Din fr. chimie, lat. chimia. DOOM
chimíe s. f., art. chimía, g.-d. chimíi, art. chimíei
chimiatrie
CHIMIATRÍE s.f. Teorie medicală învechită potrivit căreia acțiunile psihice se datorează unor reacții chimice. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. chimiatrie].
chimic
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimica
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimicale
CHIMICÁLE s. f. pl. (Pop.) Nume generic dat produselor chimice (folosite în gospodărie). – Din germ. Chemikalien. DOOM
chimicále (pop.) s. f. pl.
chimicalele
CHIMICÁLE s. f. pl. (Pop.) Nume generic dat produselor chimice (folosite în gospodărie). – Din germ. Chemikalien. DOOM
chimicále (pop.) s. f. pl.
chimicalelor
CHIMICÁLE s. f. pl. (Pop.) Nume generic dat produselor chimice (folosite în gospodărie). – Din germ. Chemikalien. DOOM
chimicále (pop.) s. f. pl.
chimice
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimicei
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimicele
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimicelor
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimici
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimicii
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimicilor
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimicul
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimicului
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. DOOM
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chimie
CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura, proprietățile și transformările substanțelor. – Din fr. chimie, lat. chimia. DOOM
chimíe s. f., art. chimía, g.-d. chimíi, art. chimíei
chimiei
CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura, proprietățile și transformările substanțelor. – Din fr. chimie, lat. chimia. DOOM
chimíe s. f., art. chimía, g.-d. chimíi, art. chimíei
chimii
CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura, proprietățile și transformările substanțelor. – Din fr. chimie, lat. chimia. DOOM
chimíe s. f., art. chimía, g.-d. chimíi, art. chimíei
chimiluminescență
CHIMILUMINESCÉNȚĂ s. f. Luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. [Var.: chemoluminescénță s. f.] – Din fr. chimiluminescence.
chimiluminiscență
CHIMIOLUMINISCÉNȚĂ s. f. Luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. [Var.: chemoluminescénță, chimioluminescénță, chimiluminiscénță, chemoluminiscénță1 s. f.]. – Din fr. chimiluminescence. DOOM
!chimioluminescénță/chimioluminiscénță (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimioluminescénței/chimioluminiscénței
chimin
CHIMÍN s. m. v. chimen.
chimio
CHIMIO- Element de compunere însemnând „chimic”, care servește la formarea unor adjective și substantive. – Din fr. chimio-.
chimioluminescență
CHIMIOLUMINISCÉNȚĂ s. f. Luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. [Var.: chemoluminescénță, chimioluminescénță, chimiluminiscénță, chemoluminiscénță1 s. f.]. – Din fr. chimiluminescence. DOOM
!chimioluminescénță/chimioluminiscénță (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimioluminescénței/chimioluminiscénței
chimioluminiscență
CHIMIOLUMINISCÉNȚĂ s. f. Luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. [Var.: chemoluminescénță, chimioluminescénță, chimiluminiscénță, chemoluminiscénță1 s. f.]. – Din fr. chimiluminescence. DOOM
!chimioluminescénță/chimioluminiscénță (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimioluminescénței/chimioluminiscénței
chimion
CHIMIÓN s. m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu flori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se folosesc în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de-apă (sau -de-baltă) = mărăraș. [Pr.: -mi-on] – Din tc. kimyon. DOOM
chimión (-mi-on) s. m
chimioprofilaxia
CHIMIOPROFILAXÍE, chimioprofilaxii, s. f. Profilaxia bolilor infecțioase cu substanțe chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimioprophylaxie.
chimioprofilaxie
CHIMIOPROFILAXÍE, chimioprofilaxii, s. f. Profilaxia bolilor infecțioase cu substanțe chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimioprophylaxie.
chimioprofilaxiei
CHIMIOPROFILAXÍE, chimioprofilaxii, s. f. Profilaxia bolilor infecțioase cu substanțe chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimioprophylaxie.
chimioprofilaxii
CHIMIOPROFILAXÍE, chimioprofilaxii, s. f. Profilaxia bolilor infecțioase cu substanțe chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimioprophylaxie.
chimioprofilaxiile
CHIMIOPROFILAXÍE, chimioprofilaxii, s. f. Profilaxia bolilor infecțioase cu substanțe chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimioprophylaxie.
chimioprofilaxiilor
CHIMIOPROFILAXÍE, chimioprofilaxii, s. f. Profilaxia bolilor infecțioase cu substanțe chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimioprophylaxie.
chimiorezistența
CHIMIOREZISTÉNȚĂ, chimiorezistențe, s. f. (Biol.) Rezistență a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la substanțe chimioterapice; chemorezistență. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiorésistance.
chimiorezistențe
CHIMIOREZISTÉNȚĂ, chimiorezistențe, s. f. (Biol.) Rezistență a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la substanțe chimioterapice; chemorezistență. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiorésistance.
chimiorezistenței
CHIMIOREZISTÉNȚĂ, chimiorezistențe, s. f. (Biol.) Rezistență a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la substanțe chimioterapice; chemorezistență. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiorésistance.
chimiorezistențele
CHIMIOREZISTÉNȚĂ, chimiorezistențe, s. f. (Biol.) Rezistență a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la substanțe chimioterapice; chemorezistență. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiorésistance.
chimiorezistențelor
CHIMIOREZISTÉNȚĂ, chimiorezistențe, s. f. (Biol.) Rezistență a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la substanțe chimioterapice; chemorezistență. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiorésistance.
chimiosinteza
CHIMIOSINTÉZĂ, chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiosynthèse. DOOM
!chimiosintéză (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimiosintézei
chimiosinteze
CHIMIOSINTÉZĂ, chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiosynthèse. DOOM
!chimiosintéză (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimiosintézei
chimiosintezei
CHIMIOSINTÉZĂ, chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiosynthèse. DOOM
!chimiosintéză (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimiosintézei
chimiosintezele
CHIMIOSINTÉZĂ, chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiosynthèse. DOOM
!chimiosintéză (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimiosintézei
chimiosintezelor
CHIMIOSINTÉZĂ, chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiosynthèse. DOOM
!chimiosintéză (-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimiosintézei
chimiosteriliza
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizai
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizam
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizare
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizare
CHIMIOSTERILIZÁRE s. f. Acțiunea de a chimiosteriliza și rezultatul ei. – V. chimiosteriliza.
chimiosterilizară
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizarăm
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizarăți
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizase
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizasem
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizaseră
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizaserăm
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizaserăți
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizaseși
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizaseți
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizat
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizat
CHIMIOSTERILIZÁT, -Ă, chimiosterilizați, -te, adj. Care a fost sterilizat cu substanțe chimice. – V. chimiosteriliza.
chimiosterilizau
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizași
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizați
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizează
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizez
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizeze
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizezi
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizând
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiosterilizînd
CHIMIOSTERILIZÁ, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanțe chimice. [Pr.: -mi-o-] – Chimio- + steriliza.
chimiotactism
CHIMIOTACTÍSM s. n. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotactisme. DOOM
!chimiotactísm (-mi-o-) s. n.
chimiotactisme
CHIMIOTACTÍSM s. n. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotactisme. DOOM
!chimiotactísm (-mi-o-) s. n.
chimiotactismele
CHIMIOTACTÍSM s. n. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotactisme. DOOM
!chimiotactísm (-mi-o-) s. n.
chimiotactismelor
CHIMIOTACTÍSM s. n. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotactisme. DOOM
!chimiotactísm (-mi-o-) s. n.
chimiotactismul
CHIMIOTACTÍSM s. n. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotactisme. DOOM
!chimiotactísm (-mi-o-) s. n.
chimiotactismului
CHIMIOTACTÍSM s. n. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotactisme. DOOM
!chimiotactísm (-mi-o-) s. n.
chimiotaxia
CHIMIOTAXÍE s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie. DOOM
chimiotaxíe (-mi-o-) s. f., art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei
chimiotaxie
CHIMIOTAXÍE s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie. DOOM
chimiotaxíe (-mi-o-) s. f., art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei
chimiotaxiei
CHIMIOTAXÍE s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie. DOOM
chimiotaxíe (-mi-o-) s. f., art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei
chimiotaxii
CHIMIOTAXÍE s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie. DOOM
chimiotaxíe (-mi-o-) s. f., art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei
chimiotaxiile
CHIMIOTAXÍE s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie. DOOM
chimiotaxíe (-mi-o-) s. f., art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei
chimiotaxiilor
CHIMIOTAXÍE s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie. DOOM
chimiotaxíe (-mi-o-) s. f., art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei
chimioterapia
CHIMIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice; chemoterapie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie. DOOM
!chimioterapíe (-mi-o-) s. f., art. chimioterapía, g.-d. chimioterapíi, art. chimioterapíei
chimioterapic
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapica
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapice
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapicei
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapicele
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapicelor
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapici
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapicii
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapicilor
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapicul
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapicului
CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique.1
chimioterapie
CHIMIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice; chemoterapie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie. DOOM
!chimioterapíe (-mi-o-) s. f., art. chimioterapía, g.-d. chimioterapíi, art. chimioterapíei
chimioterapiei
CHIMIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice; chemoterapie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie. DOOM
!chimioterapíe (-mi-o-) s. f., art. chimioterapía, g.-d. chimioterapíi, art. chimioterapíei
chimioterapii
CHIMIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice; chemoterapie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie. DOOM
!chimioterapíe (-mi-o-) s. f., art. chimioterapía, g.-d. chimioterapíi, art. chimioterapíei
chimiotropism
CHIMIOTROPÍSM s. n. (Bot.) Creșterea unei plante în direcția sau contrar direcției din care acționează un excitant chimic; chemotropism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotropisme. DOOM
!chimiotropísm (-mi-o-tro-) s. n.
chimiotropisme
CHIMIOTROPÍSM s. n. (Bot.) Creșterea unei plante în direcția sau contrar direcției din care acționează un excitant chimic; chemotropism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotropisme. DOOM
!chimiotropísm (-mi-o-tro-) s. n.
chimiotropismele
CHIMIOTROPÍSM s. n. (Bot.) Creșterea unei plante în direcția sau contrar direcției din care acționează un excitant chimic; chemotropism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotropisme. DOOM
!chimiotropísm (-mi-o-tro-) s. n.
chimiotropismelor
CHIMIOTROPÍSM s. n. (Bot.) Creșterea unei plante în direcția sau contrar direcției din care acționează un excitant chimic; chemotropism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotropisme. DOOM
!chimiotropísm (-mi-o-tro-) s. n.
chimiotropismul
CHIMIOTROPÍSM s. n. (Bot.) Creșterea unei plante în direcția sau contrar direcției din care acționează un excitant chimic; chemotropism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotropisme. DOOM
!chimiotropísm (-mi-o-tro-) s. n.
chimiotropismului
CHIMIOTROPÍSM s. n. (Bot.) Creșterea unei plante în direcția sau contrar direcției din care acționează un excitant chimic; chemotropism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotropisme. DOOM
!chimiotropísm (-mi-o-tro-) s. n.
chimir
CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. DOOM
chimír s. n., pl. chimíre
chimiraș
CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. – Chimir + suf. -aș. DOOM
chimiráș s. n., pl. chimiráșe
chimirașe
CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. – Chimir + suf. -aș. DOOM
chimiráș s. n., pl. chimiráșe
chimirașele
CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. – Chimir + suf. -aș. DOOM
chimiráș s. n., pl. chimiráșe
chimirașelor
CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. – Chimir + suf. -aș. DOOM
chimiráș s. n., pl. chimiráșe
chimirașul
CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. – Chimir + suf. -aș. DOOM
chimiráș s. n., pl. chimiráșe
chimirașului
CHIMIRÁȘ, chimirașe, s. n. Diminutiv al lui chimir. – Chimir + suf. -aș. DOOM
chimiráș s. n., pl. chimiráșe
chimire
CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. DOOM
chimír s. n., pl. chimíre
chimirele
CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. DOOM
chimír s. n., pl. chimíre
chimirelor
CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. DOOM
chimír s. n., pl. chimíre
chimirul
CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. DOOM
chimír s. n., pl. chimíre
chimirului
CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. DOOM
chimír s. n., pl. chimíre
chimism
CHIMÍSM s. n. Totalitatea reacțiilor chimice din organism. ◊ Chimism gastric = analiză a acidității sucului gastric din organism. – Din fr. chimisme. DOOM
chimísm s. n.
chimismul
CHIMÍSM s. n. Totalitatea reacțiilor chimice din organism. ◊ Chimism gastric = analiză a acidității sucului gastric din organism. – Din fr. chimisme. DOOM
chimísm s. n.
chimismului
CHIMÍSM s. n. Totalitatea reacțiilor chimice din organism. ◊ Chimism gastric = analiză a acidității sucului gastric din organism. – Din fr. chimisme. DOOM
chimísm s. n.
chimist
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimista
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimiste
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimistei
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimistele
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimistelor
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimistul
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimistului
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimiza
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizai
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizam
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizare
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizare
CHIMIZÁRE s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza. DOOM
chimizáre s. f., g.-d. art. chimizắrii
chimizarea
CHIMIZÁRE s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza. DOOM
chimizáre s. f., g.-d. art. chimizắrii
chimizară
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizarăm
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizarăți
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizase
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizasem
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizaseră
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizaserăm
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizaserăți
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizaseși
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizaseți
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizat
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizat
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat’. Cf. chimie.
chimizau
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizași
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizați
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizează
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizez
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizeze
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizezi
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizând
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizînd
CHIMIZÁ, chimizez, vb. I. Tranz. A folosi procedee chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură, a prelucra prin procedee chimice. – După rus. himizirovat'. Cf. chimie. DOOM
chimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 chimizeáză
chimizări
CHIMIZÁRE s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza. DOOM
chimizáre s. f., g.-d. art. chimizắrii
chimizării
CHIMIZÁRE s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza. DOOM
chimizáre s. f., g.-d. art. chimizắrii
chimizările
CHIMIZÁRE s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza. DOOM
chimizáre s. f., g.-d. art. chimizắrii
chimizărilor
CHIMIZÁRE s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza. DOOM
chimizáre s. f., g.-d. art. chimizắrii
chimiști
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimiștii
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimiștilor
CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din fr. chimiste. DOOM
chimístă s. f., g.-d. art. chimístei; pl. chimíste
chimograf
CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din fr. kimographe. DOOM
chimográf (-mo-graf) s. n., pl. chimográfe
chimografe
CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din fr. kimographe. DOOM
chimográf (-mo-graf) s. n., pl. chimográfe
chimografele
CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din fr. kimographe. DOOM
chimográf (-mo-graf) s. n., pl. chimográfe
chimografelor
CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din fr. kimographe. DOOM
chimográf (-mo-graf) s. n., pl. chimográfe
chimografia
CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. – Din fr. kimographie. DOOM
chimografíe (-gra-) s. f., art. chimografía, g.-d. art. chimografíei; pl. chimografíi, art. chimografíile
chimografie
CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. – Din fr. kimographie. DOOM
chimografíe (-gra-) s. f., art. chimografía, g.-d. art. chimografíei; pl. chimografíi, art. chimografíile
chimografiei
CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. – Din fr. kimographie. DOOM
chimografíe (-gra-) s. f., art. chimografía, g.-d. art. chimografíei; pl. chimografíi, art. chimografíile
chimografii
CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. – Din fr. kimographie. DOOM
chimografíe (-gra-) s. f., art. chimografía, g.-d. art. chimografíei; pl. chimografíi, art. chimografíile
chimografiile
CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. – Din fr. kimographie. DOOM
chimografíe (-gra-) s. f., art. chimografía, g.-d. art. chimografíei; pl. chimografíi, art. chimografíile
chimografiilor
CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. – Din fr. kimographie. DOOM
chimografíe (-gra-) s. f., art. chimografía, g.-d. art. chimografíei; pl. chimografíi, art. chimografíile
chimograful
CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din fr. kimographe. DOOM
chimográf (-mo-graf) s. n., pl. chimográfe
chimografului
CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din fr. kimographe. DOOM
chimográf (-mo-graf) s. n., pl. chimográfe
chimograma
CHIMOGRÁMĂ, chimograme, s. f. Diagramă a oscilațiilor înregistrate la chimograf. – Din fr. kymogramme.
chimograme
CHIMOGRÁMĂ, chimograme, s. f. Diagramă a oscilațiilor înregistrate la chimograf. – Din fr. kymogramme.
chimogramei
CHIMOGRÁMĂ, chimograme, s. f. Diagramă a oscilațiilor înregistrate la chimograf. – Din fr. kymogramme.
chimogramele
CHIMOGRÁMĂ, chimograme, s. f. Diagramă a oscilațiilor înregistrate la chimograf. – Din fr. kymogramme.
chimogramelor
CHIMOGRÁMĂ, chimograme, s. f. Diagramă a oscilațiilor înregistrate la chimograf. – Din fr. kymogramme.
chimono
CHIMONÓU s. n. v. chimono. DOOM
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
chimonou
CHIMONÓU s. n. v. chimono. DOOM
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
chimonoul
CHIMONÓU s. n. v. chimono. DOOM
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
chimonoului
CHIMONÓU s. n. v. chimono. DOOM
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
chimonouri
CHIMONÓU s. n. v. chimono. DOOM
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
chimonourile
CHIMONÓU s. n. v. chimono. DOOM
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
chimonourilor
CHIMONÓU s. n. v. chimono. DOOM
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
chimozina
CHIMOZÍNĂ s. f. (Biochim.) Cheag. – Din fr. chymosine. DOOM
chimozínă s. f., g.-d. art. chimozínei
chimozine
CHIMOZÍNĂ s. f. (Biochim.) Cheag. – Din fr. chymosine. DOOM
chimozínă s. f., g.-d. art. chimozínei
chimozinei
CHIMOZÍNĂ s. f. (Biochim.) Cheag. – Din fr. chymosine. DOOM
chimozínă s. f., g.-d. art. chimozínei
chimozinele
CHIMOZÍNĂ s. f. (Biochim.) Cheag. – Din fr. chymosine. DOOM
chimozínă s. f., g.-d. art. chimozínei
chimozinelor
CHIMOZÍNĂ s. f. (Biochim.) Cheag. – Din fr. chymosine. DOOM
chimozínă s. f., g.-d. art. chimozínei
chimul
CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. – Din fr. chyme. DOOM
chim s. n., pl. chímuri
chimului
CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. – Din fr. chyme. DOOM
chim s. n., pl. chímuri
chimuri
CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. – Din fr. chyme. DOOM
chim s. n., pl. chímuri
chimurile
CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. – Din fr. chyme. DOOM
chim s. n., pl. chímuri
chimurilor
CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. – Din fr. chyme. DOOM
chim s. n., pl. chímuri
chimus
CHÍMUS s.n. v. chim.
chimval
CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ. DOOM
chimvál s. n., pl. chimvále
chimvale
CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ. DOOM
chimvál s. n., pl. chimvále
chimvalele
CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ. DOOM
chimvál s. n., pl. chimvále
chimvalelor
CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ. DOOM
chimvál s. n., pl. chimvále
chimvalul
CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ. DOOM
chimvál s. n., pl. chimvále
chimvalului
CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ. DOOM
chimvál s. n., pl. chimvále
chimă
chímă (-me), s. f. – Germen, sămînță. Sb. kima (DAR) sau din germ. Keim, prin intermediul săs. kim (Lacea, Dacor., IV, 778). Înainte, Philippide, Principii, 138, încercase să-l explice prin gr. ϰῦμα (cf. ciumă) ipoteză acceptată de Bogrea, Dacor., II, 654. – Der. chimiță, s. m. (diavol; bufon, caraghios), care pare a fi un dim. de la cuvîntul anterior (Bogrea și DAR îl explică prin numele unui personaj popular în trecut datorită șotiilor sale; nu este însă posibil să se aplice diavolului numele unui personaj real, și nici nu s-ar explica prin alte mijloace apelativul Chimiță, astfel încît este de presupus că acesta din urmă este o simplă poreclă).
chin
CHINO2- v. cin-.
chin
CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. – Din magh. kin. DOOM
chin s. n., pl. chínuri
chin
CINEMO- v. cine1-.
china
China s. f. pr. – Var. (înv.) Hina. Der. chinez, s. m. (persoană care face parte din populația Chinei; persoană care nu înțelege nimic, care face pe surdul); chinezerie, s. f. (complicație inutilă; extravaganță), refăcut pe baza fr. chinoiserie; chinezesc, adj. (chinez); chinezește, adv. (în felul chinezilor). Cf. cinie.
chinantropie
CINANTROPÍE s.f. (Med.) Manie a unui bolnav care se crede transformat în câine. [Gen. -iei. / < fr. cynanthropie].
chinargiu
chinargíu (-ii), s. m. – Pescar. Tc. kenarci. Sec. XIX, înv.
chinchila
CHINCHÍLA s.f. Șinșilă. [< fr. chinchilla].
chinchina
CHINCHÍNĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic din a cărui scoarță se extrage chinina (Cinchona). – Din fr. quinquina. DOOM
chinchínă s. f., g.-d. art. chinchínei; pl. chinchíne
chinchine
CHINCHÍNĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic din a cărui scoarță se extrage chinina (Cinchona). – Din fr. quinquina. DOOM
chinchínă s. f., g.-d. art. chinchínei; pl. chinchíne
chinchinei
CHINCHÍNĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic din a cărui scoarță se extrage chinina (Cinchona). – Din fr. quinquina. DOOM
chinchínă s. f., g.-d. art. chinchínei; pl. chinchíne
chinchinele
CHINCHÍNĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic din a cărui scoarță se extrage chinina (Cinchona). – Din fr. quinquina. DOOM
chinchínă s. f., g.-d. art. chinchínei; pl. chinchíne
chinchinelor
CHINCHÍNĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic din a cărui scoarță se extrage chinina (Cinchona). – Din fr. quinquina. DOOM
chinchínă s. f., g.-d. art. chinchínei; pl. chinchíne
chinci
CHINCÍ vb. IV v. cinchi.
chindeu
CHINDÉU, chindee, s. n. (Reg.) Ștergar, năframă. – Magh. kenkdö.
chindeu
chindéu (chindéie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114).
chindia
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi. DOOM
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
chindie
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi. DOOM
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
chindiei
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi. DOOM
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
chindii
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi. DOOM
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
chindiile
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi. DOOM
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
chindiilor
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi. DOOM
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
chindisi
CHINDISÍ, chindisesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A broda. Îmi coase Și-mi chindisește Guleraș Lui taică-său, Batistă Lui frate-său. TEODORESCU, P. P. 61.
chinestezia
CHINESTEZÍE s. f. Capacitatea de a percepe mișcarea diferitelor părți ale corpului. – Din fr. kinesthésie. DOOM
!chinestezíe (senzație de mișcare) (chi-nes-/chin-es-) s. f., art. chinestezía, g.-d. chinestezíi, art. chinestezíei
chinestezic
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezica
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezice
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezicei
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezicele
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezicelor
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezici
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezicii
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezicilor
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezicul
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezicului
CHINESTÉZIC, -Ă, chinestezici, -ce, adj. Care aparține chinesteziei, care se referă la chinestezie. – Din fr. kinesthésique. DOOM
!chinestézic (chi-nes-/chin-es-) adj. m., pl. chinestézici; f. chinestézică, pl. chinestézice
chinestezie
CHINESTEZÍE s. f. Capacitatea de a percepe mișcarea diferitelor părți ale corpului. – Din fr. kinesthésie. DOOM
!chinestezíe (senzație de mișcare) (chi-nes-/chin-es-) s. f., art. chinestezía, g.-d. chinestezíi, art. chinestezíei
chinesteziei
CHINESTEZÍE s. f. Capacitatea de a percepe mișcarea diferitelor părți ale corpului. – Din fr. kinesthésie. DOOM
!chinestezíe (senzație de mișcare) (chi-nes-/chin-es-) s. f., art. chinestezía, g.-d. chinestezíi, art. chinestezíei
chinestezii
CHINESTEZÍE s. f. Capacitatea de a percepe mișcarea diferitelor părți ale corpului. – Din fr. kinesthésie. DOOM
!chinestezíe (senzație de mișcare) (chi-nes-/chin-es-) s. f., art. chinestezía, g.-d. chinestezíi, art. chinestezíei
chinet
CINEMO- v. cine1-.
chineto
CINEMO- v. cine1-.
chinetoscop
KINETOSCÓP s.n. Aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare, privind printr-o lupă imagini fotografice care se succedă repede. [< germ. Kinetoskop, cf. gr. kinetos – mobil, skopein – a privi].
chinetoterapie
KINETOTERAPÍE s. f. Ansamblu de tratamente pentru redarea funcției unor părți ale corpului prin mobilizare, la persoanele accidentate sau bolnave. – Din fr. kinetothérapie. DOOM
*kinetoterapíe s. f., art. kinetoterapía, g.-d. kinetoterapíi, art. kinetoterapíei
chinez
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinez
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinez
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chineza
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chineza
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chineze
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chineze
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chineze
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezeasca
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Marele zid chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din Antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. DOOM
chinezésc adj. m., f. chinezeáscă; pl. m. și f. chinezéști
chinezei
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezei
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezele
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezele
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezelor
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezelor
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezesc
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Marele zid chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din Antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. DOOM
chinezésc adj. m., f. chinezeáscă; pl. m. și f. chinezéști
chinezescul
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Marele zid chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din Antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. DOOM
chinezésc adj. m., f. chinezeáscă; pl. m. și f. chinezéști
chinezescului
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Marele zid chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din Antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. DOOM
chinezésc adj. m., f. chinezeáscă; pl. m. și f. chinezéști
chinezește
CHINEZÉȘTE adv. În felul chinezilor2 (1); în limba chineză2 (2). – Chinez2 + suf. -ește. DOOM
chinezéște adv.
chinezești
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Marele zid chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din Antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. DOOM
chinezésc adj. m., f. chinezeáscă; pl. m. și f. chinezéști
chinezeștii
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Marele zid chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din Antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. DOOM
chinezésc adj. m., f. chinezeáscă; pl. m. și f. chinezéști
chinezeștile
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Marele zid chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din Antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. DOOM
chinezésc adj. m., f. chinezeáscă; pl. m. și f. chinezéști
chinezeștilor
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Marele zid chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din Antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. DOOM
chinezésc adj. m., f. chinezeáscă; pl. m. și f. chinezéști
chinezi
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezi
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezi
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezi
CINEMO- v. cine1-.
chinezic
KINEZIC, -Ă adj. v. chinezic.
chinezie
-CINEZĂ v. chino1-.
chinezii
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezii
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezii
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezilor
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezilor
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezilor
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezio
CINEMO- v. cine1-.
chineziologia
CHINEZIOLOGÍE s.f. Știința anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului. [Pron. -zi-o-, scris și kineziologie. / < fr. kinésiologie, cf. gr. kinesis – mișcare, logos – știință].
chineziologie
CHINEZIOLOGÍE s.f. Știința anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului. [Pron. -zi-o-, scris și kineziologie. / < fr. kinésiologie, cf. gr. kinesis – mișcare, logos – știință].
chineziologiei
CHINEZIOLOGÍE s.f. Știința anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului. [Pron. -zi-o-, scris și kineziologie. / < fr. kinésiologie, cf. gr. kinesis – mișcare, logos – știință].
chineziologii
CHINEZIOLOGÍE s.f. Știința anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului. [Pron. -zi-o-, scris și kineziologie. / < fr. kinésiologie, cf. gr. kinesis – mișcare, logos – știință].
chineziterapeut
CHINEZITERAPEÚT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.
chineziterapeute
CHINEZITERAPEÚT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.
chineziterapeutul
CHINEZITERAPEÚT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.
chineziterapeutule
CHINEZITERAPEÚT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.
chineziterapeutului
CHINEZITERAPEÚT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.
chineziterapeuți
CHINEZITERAPEÚT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.
chineziterapeuții
CHINEZITERAPEÚT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.
chineziterapeuților
CHINEZITERAPEÚT, chineziterapeuți, s. m. Specialist în chineziterapie. – Din fr. kinésithérapeute.
chineziterapia
CHINEZITERAPÍE, chineziterapii, s. f. Terapeutică prin mișcare. – Din fr. kinésithérapie.
chineziterapie
CHINEZITERAPÍE, chineziterapii, s. f. Terapeutică prin mișcare. – Din fr. kinésithérapie.
chineziterapiei
CHINEZITERAPÍE, chineziterapii, s. f. Terapeutică prin mișcare. – Din fr. kinésithérapie.
chineziterapii
CHINEZITERAPÍE, chineziterapii, s. f. Terapeutică prin mișcare. – Din fr. kinésithérapie.
chineziterapiile
CHINEZITERAPÍE, chineziterapii, s. f. Terapeutică prin mișcare. – Din fr. kinésithérapie.
chineziterapiilor
CHINEZITERAPÍE, chineziterapii, s. f. Terapeutică prin mișcare. – Din fr. kinésithérapie.
chinezo
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezo
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezoaica
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezoaice
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezoaicei
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezoaicele
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezoaicelor
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezoaico
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezul
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezul
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezul
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezule
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezule
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezule
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chinezului
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezului
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. DOOM
chinezoáică s. f., g.-d. art. chinezoáicei; pl. chinezoáice
chinezului
CHINÉZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz. DOOM
chinéz2 (primar) (reg., înv.) s. m., pl. chinézi
chineză
-CINEZĂ v. chino1-.
chinezăria
CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. (Fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. – Chinez + suf. -ărie. DOOM
chinezăríe (fam.) s. f., art. chinezăría, g.-d. art. chinezăríei; pl. chinezăríi, art. chinezăríile
chinezărie
CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. (Fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. – Chinez + suf. -ărie. DOOM
chinezăríe (fam.) s. f., art. chinezăría, g.-d. art. chinezăríei; pl. chinezăríi, art. chinezăríile
chinezăriei
CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. (Fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. – Chinez + suf. -ărie. DOOM
chinezăríe (fam.) s. f., art. chinezăría, g.-d. art. chinezăríei; pl. chinezăríi, art. chinezăríile
chinezării
CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. (Fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. – Chinez + suf. -ărie. DOOM
chinezăríe (fam.) s. f., art. chinezăría, g.-d. art. chinezăríei; pl. chinezăríi, art. chinezăríile
chinezăriile
CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. (Fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. – Chinez + suf. -ărie. DOOM
chinezăríe (fam.) s. f., art. chinezăría, g.-d. art. chinezăríei; pl. chinezăríi, art. chinezăríile
chinezăriilor
CHINEZĂRÍE, chinezării, s. f. (Fam.) Obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat. – Chinez + suf. -ărie. DOOM
chinezăríe (fam.) s. f., art. chinezăría, g.-d. art. chinezăríei; pl. chinezăríi, art. chinezăríile
chinga
CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Bandă lată de piele, de lână sau de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare de piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Lat. *clinga (= cingula). DOOM
chíngă s. f., g.-d. art. chíngii; pl. chingi
chingi
CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Bandă lată de piele, de lână sau de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare de piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Lat. *clinga (= cingula). DOOM
chíngă s. f., g.-d. art. chíngii; pl. chingi
chingii
CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Bandă lată de piele, de lână sau de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare de piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Lat. *clinga (= cingula). DOOM
chíngă s. f., g.-d. art. chíngii; pl. chingi
chingile
CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Bandă lată de piele, de lână sau de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare de piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Lat. *clinga (= cingula). DOOM
chíngă s. f., g.-d. art. chíngii; pl. chingi
chingilor
CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Bandă lată de piele, de lână sau de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare de piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Lat. *clinga (= cingula). DOOM
chíngă s. f., g.-d. art. chíngii; pl. chingi
chingulița
CHINGULÍȚĂ, chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă; chinguță. – Chingă + suf. -uliță. DOOM
chingulíță s. f., g.-d. art. chingulíței; pl. chingulíțe
chingulițe
CHINGULÍȚĂ, chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă; chinguță. – Chingă + suf. -uliță. DOOM
chingulíță s. f., g.-d. art. chingulíței; pl. chingulíțe
chinguliței
CHINGULÍȚĂ, chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă; chinguță. – Chingă + suf. -uliță. DOOM
chingulíță s. f., g.-d. art. chingulíței; pl. chingulíțe
chingulițele
CHINGULÍȚĂ, chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă; chinguță. – Chingă + suf. -uliță. DOOM
chingulíță s. f., g.-d. art. chingulíței; pl. chingulíțe
chingulițelor
CHINGULÍȚĂ, chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă; chinguță. – Chingă + suf. -uliță. DOOM
chingulíță s. f., g.-d. art. chingulíței; pl. chingulíțe
chinguța
CHINGÚȚĂ, chinguțe, s. f. Chinguliță. – Chingă + suf. -uță. DOOM
chingúță s. f., g.-d. art. chingúței; pl. chingúțe
chinguțe
CHINGÚȚĂ, chinguțe, s. f. Chinguliță. – Chingă + suf. -uță. DOOM
chingúță s. f., g.-d. art. chingúței; pl. chingúțe
chinguței
CHINGÚȚĂ, chinguțe, s. f. Chinguliță. – Chingă + suf. -uță. DOOM
chingúță s. f., g.-d. art. chingúței; pl. chingúțe
chinguțele
CHINGÚȚĂ, chinguțe, s. f. Chinguliță. – Chingă + suf. -uță. DOOM
chingúță s. f., g.-d. art. chingúței; pl. chingúțe
chinguțelor
CHINGÚȚĂ, chinguțe, s. f. Chinguliță. – Chingă + suf. -uță. DOOM
chingúță s. f., g.-d. art. chingúței; pl. chingúțe
chinidina
CHINIDÍNĂ, chinidine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în unele afecțiuni cardiace. – Din fr. quinidine. DOOM
chinidínă s. f., g.-d. art. chinidínei; pl. chinidíne
chinidine
CHINIDÍNĂ, chinidine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în unele afecțiuni cardiace. – Din fr. quinidine. DOOM
chinidínă s. f., g.-d. art. chinidínei; pl. chinidíne
chinidinei
CHINIDÍNĂ, chinidine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în unele afecțiuni cardiace. – Din fr. quinidine. DOOM
chinidínă s. f., g.-d. art. chinidínei; pl. chinidíne
chinidinele
CHINIDÍNĂ, chinidine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în unele afecțiuni cardiace. – Din fr. quinidine. DOOM
chinidínă s. f., g.-d. art. chinidínei; pl. chinidíne
chinidinelor
CHINIDÍNĂ, chinidine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în unele afecțiuni cardiace. – Din fr. quinidine. DOOM
chinidínă s. f., g.-d. art. chinidínei; pl. chinidíne
chinina
CHINÍNĂ, chinine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, sub formă de substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament împotriva malariei și unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanță. – Din fr. quinine. DOOM
chinínă s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chiníne
chinine
CHINÍNĂ, chinine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, sub formă de substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament împotriva malariei și unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanță. – Din fr. quinine. DOOM
chinínă s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chiníne
chininei
CHINÍNĂ, chinine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, sub formă de substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament împotriva malariei și unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanță. – Din fr. quinine. DOOM
chinínă s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chiníne
chininele
CHINÍNĂ, chinine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, sub formă de substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament împotriva malariei și unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanță. – Din fr. quinine. DOOM
chinínă s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chiníne
chininelor
CHINÍNĂ, chinine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, sub formă de substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament împotriva malariei și unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanță. – Din fr. quinine. DOOM
chinínă s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chiníne
chino
CHINO2- v. cin-.
chino
CINEMO- v. cine1-.
chinoleină
CHINOLEÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă cu proprietăți bazice, care se obține prin distilarea uleiurilor de oase. [Pron. -le-i-, var. chinolină s.f. / < fr. quinoléine, cf. engl. quinoline, germ. Chinolin]
chinolina
CHINOLÍNĂ s. f. Substanță extrasă din gudronul de huilă, care stă la baza fabricării unor coloranți sintetici și a unor medicamente. – Din fr. quinoline, germ. Chinolin. DOOM
!chinolínă s. f., g.-d. art. chinolínei
chinoline
CHINOLÍNĂ s. f. Substanță extrasă din gudronul de huilă, care stă la baza fabricării unor coloranți sintetici și a unor medicamente. – Din fr. quinoline, germ. Chinolin. DOOM
!chinolínă s. f., g.-d. art. chinolínei
chinolinei
CHINOLÍNĂ s. f. Substanță extrasă din gudronul de huilă, care stă la baza fabricării unor coloranți sintetici și a unor medicamente. – Din fr. quinoline, germ. Chinolin. DOOM
!chinolínă s. f., g.-d. art. chinolínei
chinolinele
CHINOLÍNĂ s. f. Substanță extrasă din gudronul de huilă, care stă la baza fabricării unor coloranți sintetici și a unor medicamente. – Din fr. quinoline, germ. Chinolin. DOOM
!chinolínă s. f., g.-d. art. chinolínei
chinolinelor
CHINOLÍNĂ s. f. Substanță extrasă din gudronul de huilă, care stă la baza fabricării unor coloranți sintetici și a unor medicamente. – Din fr. quinoline, germ. Chinolin. DOOM
!chinolínă s. f., g.-d. art. chinolínei
chinologic
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologica
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologice
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologicei
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologicele
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologicelor
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologici
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologicii
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologicilor
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologicul
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologicului
CHINOLÓGIC1, -Ă, chinologici, -ce, adj. Care aparține chinologiei sau câinilor, privitor la chinologie sau la câini. – Chinologie + suf. -ie. DOOM
chinológic adj. m., pl. chinológici; f. chinológică, pl. chinológice
chinologie
CHINOLOGÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă de creșterea, îngrijirea și dresajul câinilor, precum și ameliorarea raselor lor. – Din engl. Kynology.
chinona
CHINÓNĂ s. f. Substanță organică constituind componentul de bază în sinteza unor materii colorante. – Din fr. quinone. DOOM
chinónă s. f., g.-d. art. chinónei
chinone
CHINÓNĂ s. f. Substanță organică constituind componentul de bază în sinteza unor materii colorante. – Din fr. quinone. DOOM
chinónă s. f., g.-d. art. chinónei
chinonei
CHINÓNĂ s. f. Substanță organică constituind componentul de bază în sinteza unor materii colorante. – Din fr. quinone. DOOM
chinónă s. f., g.-d. art. chinónei
chinonic
CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul care oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”. DOOM
chinoníc s. n., pl. chinoníce
chinonice
CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul care oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”. DOOM
chinoníc s. n., pl. chinoníce
chinonicele
CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul care oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”. DOOM
chinoníc s. n., pl. chinoníce
chinonicelor
CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul care oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”. DOOM
chinoníc s. n., pl. chinoníce
chinonicul
CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul care oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”. DOOM
chinoníc s. n., pl. chinoníce
chinonicului
CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul care oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”. DOOM
chinoníc s. n., pl. chinoníce
chinook
CHINOOK s.n. Vânt cald și uscat care coboară dinspre Munții Stâncoși spre preria nord-americană. [Pron. și-núc. / < engl. chinook < cuv. indian].
chinoros
CHINORÓZ s. n. Funingine foarte fină, folosită la fabricarea unor vopsele, a cernelii de tipar etc. [Var.: chinorós s. n.] – Din germ. Kienruss. DOOM
chinoróz s. n.
chinoroz
CHINORÓZ s. n. Funingine foarte fină, folosită la fabricarea unor vopsele, a cernelii de tipar etc. [Var.: chinorós s. n.] – Din germ. Kienruss. DOOM
chinoróz s. n.
chinorozul
CHINORÓZ s. n. Funingine foarte fină, folosită la fabricarea unor vopsele, a cernelii de tipar etc. [Var.: chinorós s. n.] – Din germ. Kienruss. DOOM
chinoróz s. n.
chinorozului
CHINORÓZ s. n. Funingine foarte fină, folosită la fabricarea unor vopsele, a cernelii de tipar etc. [Var.: chinorós s. n.] – Din germ. Kienruss. DOOM
chinoróz s. n.
chinotehnia
CHINOTEHNÍE s. f. Totalitatea principiilor și metodelor de lucru folosite pentru creșterea câinilor, ameliorarea raselor de câini etc. DOOM
chinotehníe s. f., art. chinotehnía, g.-d. chinotehníi, art. chinotehníei
chinotehnie
CHINOTEHNÍE s. f. Totalitatea principiilor și metodelor de lucru folosite pentru creșterea câinilor, ameliorarea raselor de câini etc. DOOM
chinotehníe s. f., art. chinotehnía, g.-d. chinotehníi, art. chinotehníei
chinotehniei
CHINOTEHNÍE s. f. Totalitatea principiilor și metodelor de lucru folosite pentru creșterea câinilor, ameliorarea raselor de câini etc. DOOM
chinotehníe s. f., art. chinotehnía, g.-d. chinotehníi, art. chinotehníei
chinotehnii
CHINOTEHNÍE s. f. Totalitatea principiilor și metodelor de lucru folosite pentru creșterea câinilor, ameliorarea raselor de câini etc. DOOM
chinotehníe s. f., art. chinotehnía, g.-d. chinotehníi, art. chinotehníei
chinovar
CHINOVÁR s. n. Sulfură roșie de mercur, folosită ca medicament și colorant. – Din bg. kinovar. DOOM
chinovár s. n.
chinovarul
CHINOVÁR s. n. Sulfură roșie de mercur, folosită ca medicament și colorant. – Din bg. kinovar. DOOM
chinovár s. n.
chinovarului
CHINOVÁR s. n. Sulfură roșie de mercur, folosită ca medicament și colorant. – Din bg. kinovar. DOOM
chinovár s. n.
chinovia
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija. DOOM
chinóvie (-vi-e) s. f., art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)
chinovial
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinoviala
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinoviale
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinovialei
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinovialele
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinovialelor
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinoviali
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinovialii
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinovialilor
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinovialul
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinovialului
CHINOVIÁL, -Ă, chinoviali, -e, adj. Care aparține unei chinovii, care se referă la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al. DOOM
chinoviál (-vi-al) adj. m., pl. chinoviáli; f. chinoviálă, pl. chinoviále
chinovie
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija. DOOM
chinóvie (-vi-e) s. f., art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)
chinoviei
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija. DOOM
chinóvie (-vi-e) s. f., art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)
chinovii
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija. DOOM
chinóvie (-vi-e) s. f., art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)
chinoviile
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija. DOOM
chinóvie (-vi-e) s. f., art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)
chinoviilor
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija. DOOM
chinóvie (-vi-e) s. f., art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)
chint
CHINT- v. cvint-.
chinta
CVÍNTĂ2, cvinte, s. f. (Muz.) Intervalul de cinci trepte într-o gamă diatonică. – Din it. quinta. DOOM
cvíntă2 (interval muzical) s. f., g.-d. art. cvíntei; pl. cvínte
chintal
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
chintale
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
chintalele
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
chintalelor
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
chintalul
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
chintalului
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
chinte
CVÍNTĂ2, cvinte, s. f. (Muz.) Intervalul de cinci trepte într-o gamă diatonică. – Din it. quinta. DOOM
cvíntă2 (interval muzical) s. f., g.-d. art. cvíntei; pl. cvínte
chintei
CVÍNTĂ2, cvinte, s. f. (Muz.) Intervalul de cinci trepte într-o gamă diatonică. – Din it. quinta. DOOM
cvíntă2 (interval muzical) s. f., g.-d. art. cvíntei; pl. cvínte
chintele
CVÍNTĂ2, cvinte, s. f. (Muz.) Intervalul de cinci trepte într-o gamă diatonică. – Din it. quinta. DOOM
cvíntă2 (interval muzical) s. f., g.-d. art. cvíntei; pl. cvínte
chintelor
CVÍNTĂ2, cvinte, s. f. (Muz.) Intervalul de cinci trepte într-o gamă diatonică. – Din it. quinta. DOOM
cvíntă2 (interval muzical) s. f., g.-d. art. cvíntei; pl. cvínte
chintesență
CHINTESÉNȚĂ s. f. 1. Esența cea mai pură și mai concentrată a unei substanțe, a unui lucru, a unei doctrine etc. 2. (În filosofia antică) Al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, neschimbător, care intră în componența corpurilor cerești. [Var.: (înv.) cvintesénță s. f.] – Din fr. quintessence. DOOM
!chintesénță (chin-te-/chint-e-) s. f., g.-d. art. chintesénței
chinui
CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui. DOOM
!chinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chinuiésc/chínui, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 să chinuiáscă/să chínuie
chinuiala
CHINUIÁLĂ s. f. (Rar) Chinuire. [Pr.: -nu-ia-] – Chinui + suf. -eală. DOOM
chinuiálă (rar) s. f., g.-d. art. chinuiélii
chinuieli
CHINUIÁLĂ s. f. (Rar) Chinuire. [Pr.: -nu-ia-] – Chinui + suf. -eală. DOOM
chinuiálă (rar) s. f., g.-d. art. chinuiélii
chinuielii
CHINUIÁLĂ s. f. (Rar) Chinuire. [Pr.: -nu-ia-] – Chinui + suf. -eală. DOOM
chinuiálă (rar) s. f., g.-d. art. chinuiélii
chinuielile
CHINUIÁLĂ s. f. (Rar) Chinuire. [Pr.: -nu-ia-] – Chinui + suf. -eală. DOOM
chinuiálă (rar) s. f., g.-d. art. chinuiélii
chinuielilor
CHINUIÁLĂ s. f. (Rar) Chinuire. [Pr.: -nu-ia-] – Chinui + suf. -eală. DOOM
chinuiálă (rar) s. f., g.-d. art. chinuiélii
chinuire
CHINUÍRE s. f. Faptul de a (se) chinui; chinuială. – V. chinui. DOOM
chinuíre s. f., g.-d. art. chinuírii
chinuirea
CHINUÍRE s. f. Faptul de a (se) chinui; chinuială. – V. chinui. DOOM
chinuíre s. f., g.-d. art. chinuírii
chinuiri
CHINUÍRE s. f. Faptul de a (se) chinui; chinuială. – V. chinui. DOOM
chinuíre s. f., g.-d. art. chinuírii
chinuirii
CHINUÍRE s. f. Faptul de a (se) chinui; chinuială. – V. chinui. DOOM
chinuíre s. f., g.-d. art. chinuírii
chinuirile
CHINUÍRE s. f. Faptul de a (se) chinui; chinuială. – V. chinui. DOOM
chinuíre s. f., g.-d. art. chinuírii
chinuirilor
CHINUÍRE s. f. Faptul de a (se) chinui; chinuială. – V. chinui. DOOM
chinuíre s. f., g.-d. art. chinuírii
chinuit
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuita
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuite
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuitei
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuitele
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuitelor
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuitoare
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitoarea
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitoarei
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitoarele
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitoarelor
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitor
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitori
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitorii
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitorilor
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitorul
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitorului
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. DOOM
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre
chinuitul
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuitului
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuiți
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuiții
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinuiților
CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.
chinul
CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. – Din magh. kin. DOOM
chin s. n., pl. chínuri
chinului
CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. – Din magh. kin. DOOM
chin s. n., pl. chínuri
chinuri
CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. – Din magh. kin. DOOM
chin s. n., pl. chínuri
chinurile
CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. – Din magh. kin. DOOM
chin s. n., pl. chínuri
chinurilor
CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. – Din magh. kin. DOOM
chin s. n., pl. chínuri
chină
chínă s. f. – Coajă de chinchină. Fr. quina. Cuv. vechi (lipsește din DAR), însă a circulat în sec. XIX; cf. I. Văcărescu: de ce la doctori nu găsim vină, cînd ne omoară cu iod sau chină? – Der. chinchină, s. f., din fr. quinquina; chinină, s. f., din fr. quinine.
chinărui
CHINĂRUÍ vb. IV v. chenărui.
chioara
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chioarcă
chioárcă (chioárce), s. f. – Pietricică (de rîu). Mag. görkö (Cihac, II, 489).
chioare
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chioarei
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chioarele
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chioarelor
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chioc
chióc s. m. – Savoare, gust. Mag. gyök „rădăcină” (DAR). Cuvînt rar, în Munt.
chiocec
CHIOCÉC, chiocecuri, s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc. – Din tc. köcek. DOOM
chiocéc (înv.) (chio-) s. n., pl. chiocécuri
chiocecul
CHIOCÉC, chiocecuri, s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc. – Din tc. köcek. DOOM
chiocéc (înv.) (chio-) s. n., pl. chiocécuri
chiocecului
CHIOCÉC, chiocecuri, s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc. – Din tc. köcek. DOOM
chiocéc (înv.) (chio-) s. n., pl. chiocécuri
chiocecuri
CHIOCÉC, chiocecuri, s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc. – Din tc. köcek. DOOM
chiocéc (înv.) (chio-) s. n., pl. chiocécuri
chiocecurile
CHIOCÉC, chiocecuri, s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc. – Din tc. köcek. DOOM
chiocéc (înv.) (chio-) s. n., pl. chiocécuri
chiocecurilor
CHIOCÉC, chiocecuri, s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc. – Din tc. köcek. DOOM
chiocéc (înv.) (chio-) s. n., pl. chiocécuri
chiolhan
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhane
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhanele
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhanelor
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhanul
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhanului
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhanuri
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhanurile
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhanurilor
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiolhănoasa
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoasa
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoase
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoase
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoasei
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoasei
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoasele
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoasele
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoaselor
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoaselor
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănos
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănos
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănosul
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănosul
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănosului
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănosului
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoși
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoși
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoșii
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoșii
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoșilor
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiolhănoșilor
CHIOLHĂNÓS, -OÁSĂ, chiolhănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) ticălos, mișel. – Chiolhan + suf. -os. DOOM
chiolhănós (reg.) (chiol-) adj. m., s. m., pl. chiolhănóși; f. chiolhănoásă, pl. chiolhănoáse
chiomb
CHIOMP, CHIOÁMPĂ adj. v. chiomb. DOOM
!chiomb/chiomp (reg., fam.) adj. m., pl. chiombi/chiompi; f. chioámbă/chioámpă, pl. chioámbe/chioámpe
chiomp
CHIOMP, CHIOÁMPĂ adj. v. chiomb. DOOM
!chiomb/chiomp (reg., fam.) adj. m., pl. chiombi/chiompi; f. chioámbă/chioámpă, pl. chioámbe/chioámpe
chiompăni
CHIOMPĂNÍ, chiompănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla cu ochii închiși prin întuneric.
chiondoreala
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală. DOOM
chiondoreálă (reg.) s. f., g.-d. art. chiondorélii; pl. chiondoréli
chiondoreli
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală. DOOM
chiondoreálă (reg.) s. f., g.-d. art. chiondorélii; pl. chiondoréli
chiondorelii
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală. DOOM
chiondoreálă (reg.) s. f., g.-d. art. chiondorélii; pl. chiondoréli
chiondorelile
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală. DOOM
chiondoreálă (reg.) s. f., g.-d. art. chiondorélii; pl. chiondoréli
chiondorelilor
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală. DOOM
chiondoreálă (reg.) s. f., g.-d. art. chiondorélii; pl. chiondoréli
chiondoruș
CHIONDORẤȘ adv. (Pop. și fam.) Chiorâș, încruntat, posomorât. Se uită chiondorâș. [Var.: chiondorúș adv.] – [În]chiondora + suf. -âș.
chiondorâș
CHIONDORẤȘ adv. (Pop. și fam.) Chiorâș, încruntat, posomorât. Se uită chiondorâș. [Var.: chiondorúș adv.] – [În]chiondora + suf. -âș. DOOM
chiondorấș (pop., fam.) adv.
chiondorîș
CHIONDORẤȘ adv. (Pop. și fam.) Chiorâș, încruntat, posomorât. Se uită chiondorâș. [Var.: chiondorúș adv.] – [În]chiondora + suf. -âș. DOOM
chiondorấș (pop., fam.) adv.
chione
Chione 1. Fiica lui Boreas și a Orithyiei. A fost iubită de zeul Poseidon, cu care a avut un fiu, pe Eumolpus. 2. Fiica regelui Daedalion, curtată deopotrivă de Apollo și de Hermes. A avut doi fii, pe Philammon și Autolycus. Chione a murit, victimă a geloziei zeiței Artemis, cu care avusese nesocotința să se măsoare în frumusețe.
chior
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chiora
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorai
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chioram
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorască
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorau
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chioraște
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorați
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiori
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chiorii
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chiorilor
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chiort
chiórt (-turi), s. n. – Colț, unghi. Mag. kürt (DAR). Cuvînt rar, în Mold.
chiorul
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chiorului
CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) acoperit. 6. (În expr.) Apă chioară= a) (ir.) nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea niciun ban. – Din tc. kör. DOOM
chior adj. m., pl. chiori; f. chioáră, pl. chioáre
chioruș
CHIORÚȘ, -Ă adj. v. chiorîș.
chiorând
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâre
CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior.
chiorâre
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâră
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorârăm
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorârăți
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâse
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâsem
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâseră
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâserăm
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâserăți
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâseși
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâseți
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorât
CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior.
chiorât
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâș
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâșa
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâșe
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâșei
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâșele
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâșelor
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâși
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâși
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorâșii
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâșilor
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâșul
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorâșului
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorî
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîi
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîm
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorînd
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîre
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîră
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîrăm
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîrăți
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîse
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîsem
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîseră
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîserăm
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîserăți
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîseși
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîseți
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorît
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîș
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîșa
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîșe
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîșei
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîșele
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîșelor
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîși
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîși
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorîșii
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîșilor
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîșul
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîșului
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. – Chiorî + suf. -âș. DOOM
chiorấș2 (fam.) adv.
chiorîți
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorăi
GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi. DOOM
chiorăí/ghiorăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 chiórăie/ghiórăie, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá, conj. prez. 3 să chiórăie/să ghiórăie
chiorăială
GHIORĂIÁLĂ s. f. v. chiorăială. DOOM
chiorăiálă/ghiorăiálă (-ră-ia-) s. f., g.-d. art. chiorăiélii/ghiorăiélii; pl. chiorăiéli/ghiorăiéli
chiorăire
CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie, vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
chiorăit
GHIORĂÍT s. n. v. chiorăit. DOOM
chiorăít/ghiorăít s. n., pl. chiorăíturi/ghiorăíturi
chiorăitură
GHIORĂITÚRĂ s. f. v. chiorăitură. DOOM
chiorăitúră/ghiorăitúră (-ră-i-) s. f., g.-d. art. chiorăitúrii/ghiorăitúrii; pl. chiorăitúri/ghiorăitúri
chiorăsc
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiorăști
CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. DOOM
chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất
chiosc
CHIOSC s. n. v. chioșc.
chiostec
CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. DOOM
chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
chiostec
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc2 (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce
chiosteci
CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. DOOM
chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
chiostecii
CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. DOOM
chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
chiostecilor
CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. DOOM
chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
chiostecul
CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. DOOM
chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
chiostecului
CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. DOOM
chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
chiostro
CHIÓSTRO s.n. Curte cu colonade a unei mănăstiri. ♦ Loc închis cu ziduri. [< it. chiostro]. DOOM
!chióstro (chios-) s. n., art. chióstroul; pl. chióstrouri
chiostroul
CHIÓSTRO s.n. Curte cu colonade a unei mănăstiri. ♦ Loc închis cu ziduri. [< it. chiostro]. DOOM
!chióstro (chios-) s. n., art. chióstroul; pl. chióstrouri
chiostroului
CHIÓSTRO s.n. Curte cu colonade a unei mănăstiri. ♦ Loc închis cu ziduri. [< it. chiostro]. DOOM
!chióstro (chios-) s. n., art. chióstroul; pl. chióstrouri
chiostrouri
CHIÓSTRO s.n. Curte cu colonade a unei mănăstiri. ♦ Loc închis cu ziduri. [< it. chiostro]. DOOM
!chióstro (chios-) s. n., art. chióstroul; pl. chióstrouri
chiostrourile
CHIÓSTRO s.n. Curte cu colonade a unei mănăstiri. ♦ Loc închis cu ziduri. [< it. chiostro]. DOOM
!chióstro (chios-) s. n., art. chióstroul; pl. chióstrouri
chiostrourilor
CHIÓSTRO s.n. Curte cu colonade a unei mănăstiri. ♦ Loc închis cu ziduri. [< it. chiostro]. DOOM
!chióstro (chios-) s. n., art. chióstroul; pl. chióstrouri
chiot
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, reușită etc., care servește ca chemare, îndemn etc.). – Din chiu. DOOM
chíot s. n., pl. chíote
chiote
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, reușită etc., care servește ca chemare, îndemn etc.). – Din chiu. DOOM
chíot s. n., pl. chíote
chiotea
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chioteai
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chioteam
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotească
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chioteau
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chioteați
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotele
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, reușită etc., care servește ca chemare, îndemn etc.). – Din chiu. DOOM
chíot s. n., pl. chíote
chiotelor
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, reușită etc., care servește ca chemare, îndemn etc.). – Din chiu. DOOM
chíot s. n., pl. chíote
chiotesc
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotește
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotești
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chioti
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotii
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotim
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotind
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotire
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotire
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot.
chiotiră
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotirăm
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotirăți
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotise
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotisem
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotiseră
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotiserăm
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotiserăți
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotiseși
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotiseți
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotit
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotiși
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotiți
CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot. DOOM
chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă
chiotoare
CHEOTOÁRE, cheotori, s. f. 1. Mic ochi de ață, de șiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbătești); butonieră. 3. (Pop.) Loc unde se îmbină bârnele la colțurile caselor. [Pr.: che-o-. – Var.: cheutoáre, chiotoáre s. f.] – Lat. *clautoria (<*clautus = clavutus). DOOM
cheutoáre v. cheotoáre
chiotul
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, reușită etc., care servește ca chemare, îndemn etc.). – Din chiu. DOOM
chíot s. n., pl. chíote
chiotului
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, reușită etc., care servește ca chemare, îndemn etc.). – Din chiu. DOOM
chíot s. n., pl. chíote
chiovean
chioveán (-éni), s. m. – Căruțaș. De la Kiew, oraș din Rusia (odinioară Chiow), datorită relațiilor comerciale și frecventelor transporturi cu căruțe. – Der. chiovenesc, adj. (propriu căruțașilor).
chioșc
CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk. DOOM
chioșc s. n., pl. chióșcuri
chioșcar
CHIOȘCÁR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) – Chioșc + suf. -ar. DOOM
*chioșcár (fam.) s. m., pl. chioșcári
chioșcari
CHIOȘCÁR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) – Chioșc + suf. -ar. DOOM
*chioșcár (fam.) s. m., pl. chioșcári
chioșcarii
CHIOȘCÁR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) – Chioșc + suf. -ar. DOOM
*chioșcár (fam.) s. m., pl. chioșcári
chioșcarilor
CHIOȘCÁR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) – Chioșc + suf. -ar. DOOM
*chioșcár (fam.) s. m., pl. chioșcári
chioșcarul
CHIOȘCÁR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) – Chioșc + suf. -ar. DOOM
*chioșcár (fam.) s. m., pl. chioșcári
chioșcarului
CHIOȘCÁR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) – Chioșc + suf. -ar. DOOM
*chioșcár (fam.) s. m., pl. chioșcári
chioșcul
CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk. DOOM
chioșc s. n., pl. chióșcuri
chioșcului
CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk. DOOM
chioșc s. n., pl. chióșcuri
chioșcuri
CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk. DOOM
chioșc s. n., pl. chióșcuri
chioșcurile
CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk. DOOM
chioșc s. n., pl. chióșcuri
chioșcurilor
CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk. DOOM
chioșc s. n., pl. chióșcuri
chip
CHIP, chipuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ◊ Loc. adv. În chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. 4. (Rel.) Proprietate ontologică, fixând structura arhetipală imprimată omului la creație; imaginea în care se reflectă ființa personală a lui Dumnezeu. ◊ Chip cioplit = idol. II. S. n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ◊ Loc. adj. Fel și chip de... = tot felul de... ◊ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) niciun chip = nicidecum. ◊ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (niciun) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluție). 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că... III. Adv. (La pl. art.; fam.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. DOOM
chípurile (fam.) adv.
chiparis
CHIPARÍS s. m. v. chiparos.
chiparoasa
CHIPAROÁSĂ, chiparoase, s. f. Plantă decorativă cu tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe-verzui sau roz, plăcut mirositoare; tuberoză (Polyanthes tuberosa). [Var.: tiparoásă s. f.] – Din chiparos (după fr. tubéreuse). DOOM
chiparoásă (tuberoză) s. f., g.-d. art. chiparoásei; pl. chiparoáse
chiparoase
CHIPAROÁSĂ, chiparoase, s. f. Plantă decorativă cu tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe-verzui sau roz, plăcut mirositoare; tuberoză (Polyanthes tuberosa). [Var.: tiparoásă s. f.] – Din chiparos (după fr. tubéreuse). DOOM
chiparoásă (tuberoză) s. f., g.-d. art. chiparoásei; pl. chiparoáse
chiparoasei
CHIPAROÁSĂ, chiparoase, s. f. Plantă decorativă cu tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe-verzui sau roz, plăcut mirositoare; tuberoză (Polyanthes tuberosa). [Var.: tiparoásă s. f.] – Din chiparos (după fr. tubéreuse). DOOM
chiparoásă (tuberoză) s. f., g.-d. art. chiparoásei; pl. chiparoáse
chiparoasele
CHIPAROÁSĂ, chiparoase, s. f. Plantă decorativă cu tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe-verzui sau roz, plăcut mirositoare; tuberoză (Polyanthes tuberosa). [Var.: tiparoásă s. f.] – Din chiparos (după fr. tubéreuse). DOOM
chiparoásă (tuberoză) s. f., g.-d. art. chiparoásei; pl. chiparoáse
chiparoaselor
CHIPAROÁSĂ, chiparoase, s. f. Plantă decorativă cu tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe-verzui sau roz, plăcut mirositoare; tuberoză (Polyanthes tuberosa). [Var.: tiparoásă s. f.] – Din chiparos (după fr. tubéreuse). DOOM
chiparoásă (tuberoză) s. f., g.-d. art. chiparoásei; pl. chiparoáse
chiparos
CHIPARÓS, chiparoși, s. m. Arbore rășinos conifer cu frunze persistente și cu lemnul rezistent și parfumat, folosit în industrie (Cupressus sempervirens). – Din ngr. kiparíssi. DOOM
chiparós (arbore) s. m., pl. chiparóși
chiparosul
CHIPARÓS, chiparoși, s. m. Arbore rășinos conifer cu frunze persistente și cu lemnul rezistent și parfumat, folosit în industrie (Cupressus sempervirens). – Din ngr. kiparíssi. DOOM
chiparós (arbore) s. m., pl. chiparóși
chiparosului
CHIPARÓS, chiparoși, s. m. Arbore rășinos conifer cu frunze persistente și cu lemnul rezistent și parfumat, folosit în industrie (Cupressus sempervirens). – Din ngr. kiparíssi. DOOM
chiparós (arbore) s. m., pl. chiparóși
chiparoși
CHIPARÓS, chiparoși, s. m. Arbore rășinos conifer cu frunze persistente și cu lemnul rezistent și parfumat, folosit în industrie (Cupressus sempervirens). – Din ngr. kiparíssi. DOOM
chiparós (arbore) s. m., pl. chiparóși
chiparoșii
CHIPARÓS, chiparoși, s. m. Arbore rășinos conifer cu frunze persistente și cu lemnul rezistent și parfumat, folosit în industrie (Cupressus sempervirens). – Din ngr. kiparíssi. DOOM
chiparós (arbore) s. m., pl. chiparóși
chiparoșilor
CHIPARÓS, chiparoși, s. m. Arbore rășinos conifer cu frunze persistente și cu lemnul rezistent și parfumat, folosit în industrie (Cupressus sempervirens). – Din ngr. kiparíssi. DOOM
chiparós (arbore) s. m., pl. chiparóși
chipcel
CHIPCÉL s. n. v. chepcel. DOOM
chipcél v. chepcél
chipeș
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșa
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșe
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșei
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșele
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșelor
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeși
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșii
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșilor
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșul
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipeșului
CHÍPEȘ, -Ă, chipeși, -e, adj. Frumos, arătos, chipos. – Din magh. képes „capabil”. DOOM
chípeș adj. m., pl. chípeși; f. chípeșă, art. chípeșa, pl. chípeșe
chipiu
CHIPÍU, chipie, s. n. Șapcă (de uniformă) cu fundul rotund și tare și cu cozoroc. [Pl. și: chipiuri] – Din fr. képi. DOOM
chipíu s. n., art. chipíul; pl. chipíe/chipíuri
chipiu
CHIPÍU, chipie, s. n. Șapcă (de uniformă) cu fundul rotund și tare și cu cozoroc. [Pl. și: chipiuri] – Din fr. képi.
chipoasa
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chipoase
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chipoasei
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chipoasele
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chipoaselor
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chipos
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chiposul
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chiposului
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chipotă
chipótă (-te), s. f. – Chișiță. Rus. kipot (Byhan 327). Cuvînt rar, lipsește în general din dicționare.
chipoși
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chipoșii
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chipoșilor
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. DOOM
chipós (pop.) adj. m., pl. chipóși; f. chipoásă, pl. chipoáse
chiproviceni
CHIPROVICÉNI s. m. pl. Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec. XVII în Țara Românească. – Chiprovăț (n. pr.) + suf. -ean.
chiprovicenii
CHIPROVICÉNI s. m. pl. Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec. XVII în Țara Românească. – Chiprovăț (n. pr.) + suf. -ean.
chiprovicenilor
CHIPROVICÉNI s. m. pl. Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec. XVII în Țara Românească. – Chiprovăț (n. pr.) + suf. -ean.
chips
CHIPS, chipsuri, s. n. Felie subțire și rotundă de cartof, prăjită în ulei și consumată rece. [Pr.: cips] – Cuv. engl. DOOM
chips (angl.) [ch pron. č] s. n., pl. chípsuri
chipsul
CHIPS, chipsuri, s. n. Felie subțire și rotundă de cartof, prăjită în ulei și consumată rece. [Pr.: cips] – Cuv. engl. DOOM
chips (angl.) [ch pron. č] s. n., pl. chípsuri
chipsului
CHIPS, chipsuri, s. n. Felie subțire și rotundă de cartof, prăjită în ulei și consumată rece. [Pr.: cips] – Cuv. engl. DOOM
chips (angl.) [ch pron. č] s. n., pl. chípsuri
chipsuri
CHIPS, chipsuri, s. n. Felie subțire și rotundă de cartof, prăjită în ulei și consumată rece. [Pr.: cips] – Cuv. engl. DOOM
chips (angl.) [ch pron. č] s. n., pl. chípsuri
chipsurile
CHIPS, chipsuri, s. n. Felie subțire și rotundă de cartof, prăjită în ulei și consumată rece. [Pr.: cips] – Cuv. engl. DOOM
chips (angl.) [ch pron. č] s. n., pl. chípsuri
chipsurilor
CHIPS, chipsuri, s. n. Felie subțire și rotundă de cartof, prăjită în ulei și consumată rece. [Pr.: cips] – Cuv. engl. DOOM
chips (angl.) [ch pron. č] s. n., pl. chípsuri
chipui
ÎNCHIPUÍ, inchipuiesc și închípui, vb. IV. 1. Refl. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre un lucru, înainte de a-l vedea sau despre un fapt înainte de a avea loc; a-și imagina, a crede. Închipuiește-ți răniții, luptînd cu valurile toată noaptea. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. Greu și-ar fi închipuit cineva o așa apropiere de sentimente între acești doi oameni. VLAHUȚĂ, O. A. 263. Închipuiește-ți, Iliescule... asară, cînd m-am dus acasă, ce să văd ? NEGRUZZI, S. I 30. ◊ (Urmat de o completivă directă) Nevasta administratorului zise: Își închipuie că i-am dat ieri mai puțin. DUMITRIU, N. 261. Dacă își închipuie că își bat joc de mine, se înșală. CAMIL PETRESCU, U. N. 216. Vă puteți închipui ce vra să zică a te scălda in Bistrița. CREANGĂ, A. 28. ♦ A-și face o părere (exactă sau greșită) despre înfățișarea sau caracterul unei persoane (necunoscută sau necunoscută bine). Mi-l închipuiam mai serios. ▭ Lui Zalmoxis [Dacii] nu-i făceau chip cioplit, ci și-l închipuiau sub forma cerului senin. IST. R.P.R. 34. 2. Refl. A se vedea pe sine însuși într-o situație sau o împrejurare (care n-a avut loc). Vorbind și răspunzîndu-și singur, inchipuindu-se pe el în luptă cu ceilalți. DELAVRANCEA, la TDRG. 3. Tranz. A imagina, a proiecta, a alcătui. V. inventa, scorni. Unde e-ndrăznețul care-o lume închipuise Și trăia închis într-însa ? MACEDONSKI, O. I 276. Ce-ați zice, dac-aș închipui eu un plan care să realizeze dorința d-voastre ? ALECSANDRI; T. I 294. Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. 4. Tranz. A reprezenta, a simboliza; a forma. Deasupra porții, crengi de verdeață închipuiau un arc. PAS, Z. I 121. O masă, la un capăt al sălii ceva mai înălțat, închipuia tribuna. CĂLINESCU, I. C. 97. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă din meșteșug așa, încît închipuia fel de fel de flori, de paseri. ISPIRESCU, L. 38. 5. Tranz. A face, a întocmi; a înjgheba; p. ext. a face rost (de ceva), a procura. Rugai pe prietinul meu... să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car ? CREANGĂ, O. A. 147. Fieșcare muncitor își are locul închipuit întocmai ca o grădină. GOLESCU, Î. 118. ◊ Intranz. Femeie hăi ! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea masă, că uite, ne-o căzut la gazdă musafiri flămînzi. HOGAȘ, M. N. 228. 6. Refl. (Construit cu un nume predicativ sau cu o complinire introdusă prin «ca») A lua chip de..., a se preface, a se transforma, a se deghiza în... Băieții... se închipuiesc cîni, sar la babă și o trîntesc jos. ȘEZ. II 61. Împărăteasa își încleștă dinții într-un măr... Pe dată îi sări inima din loc... iar ea se închipui o măgăriță. ib. IX 121. – Variantă: chipuí vb. IV.
chipul
CHIP, chipuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ◊ Loc. adv. În chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. 4. (Rel.) Proprietate ontologică, fixând structura arhetipală imprimată omului la creație; imaginea în care se reflectă ființa personală a lui Dumnezeu. ◊ Chip cioplit = idol. II. S. n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ◊ Loc. adj. Fel și chip de... = tot felul de... ◊ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) niciun chip = nicidecum. ◊ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (niciun) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluție). 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că... III. Adv. (La pl. art.; fam.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. DOOM
chípurile (fam.) adv.
chipului
CHIP, chipuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ◊ Loc. adv. În chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. 4. (Rel.) Proprietate ontologică, fixând structura arhetipală imprimată omului la creație; imaginea în care se reflectă ființa personală a lui Dumnezeu. ◊ Chip cioplit = idol. II. S. n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ◊ Loc. adj. Fel și chip de... = tot felul de... ◊ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) niciun chip = nicidecum. ◊ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (niciun) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluție). 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că... III. Adv. (La pl. art.; fam.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. DOOM
chípurile (fam.) adv.
chipuri
CHIP, chipuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ◊ Loc. adv. În chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. 4. (Rel.) Proprietate ontologică, fixând structura arhetipală imprimată omului la creație; imaginea în care se reflectă ființa personală a lui Dumnezeu. ◊ Chip cioplit = idol. II. S. n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ◊ Loc. adj. Fel și chip de... = tot felul de... ◊ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) niciun chip = nicidecum. ◊ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (niciun) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluție). 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că... III. Adv. (La pl. art.; fam.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. DOOM
chípurile (fam.) adv.
chipurile
CHIP, chipuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ◊ Loc. adv. În chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. 4. (Rel.) Proprietate ontologică, fixând structura arhetipală imprimată omului la creație; imaginea în care se reflectă ființa personală a lui Dumnezeu. ◊ Chip cioplit = idol. II. S. n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ◊ Loc. adj. Fel și chip de... = tot felul de... ◊ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) niciun chip = nicidecum. ◊ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (niciun) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluție). 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că... III. Adv. (La pl. art.; fam.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. DOOM
chípurile (fam.) adv.
chipurilor
CHIP, chipuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ◊ Loc. adv. În chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. 4. (Rel.) Proprietate ontologică, fixând structura arhetipală imprimată omului la creație; imaginea în care se reflectă ființa personală a lui Dumnezeu. ◊ Chip cioplit = idol. II. S. n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ◊ Loc. adj. Fel și chip de... = tot felul de... ◊ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) niciun chip = nicidecum. ◊ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (niciun) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluție). 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că... III. Adv. (La pl. art.; fam.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. DOOM
chípurile (fam.) adv.
chipușoare
CHIPUȘÓR, chipușoare, s. n. Diminutiv al lui chip. – Chip + suf. -ușor. DOOM
chipușór s. n., pl. chipușoáre
chipușoarele
CHIPUȘÓR, chipușoare, s. n. Diminutiv al lui chip. – Chip + suf. -ușor. DOOM
chipușór s. n., pl. chipușoáre
chipușoarelor
CHIPUȘÓR, chipușoare, s. n. Diminutiv al lui chip. – Chip + suf. -ușor. DOOM
chipușór s. n., pl. chipușoáre
chipușor
CHIPUȘÓR, chipușoare, s. n. Diminutiv al lui chip. – Chip + suf. -ușor. DOOM
chipușór s. n., pl. chipușoáre
chipușorul
CHIPUȘÓR, chipușoare, s. n. Diminutiv al lui chip. – Chip + suf. -ușor. DOOM
chipușór s. n., pl. chipușoáre
chipușorului
CHIPUȘÓR, chipușoare, s. n. Diminutiv al lui chip. – Chip + suf. -ușor. DOOM
chipușór s. n., pl. chipușoáre
chipăruș
CHIPĂRÚȘ, chipăruși s. m. (Regional) Ardei. O casă zgribulește în alba ei cămașă... La gîtul gol o salbă de chipăruși i-atîrnă. LESNEA, A, 112.
chipăruși
CHIPĂRÚȘ, chipăruși s. m. (Regional) Ardei. O casă zgribulește în alba ei cămașă... La gîtul gol o salbă de chipăruși i-atîrnă. LESNEA, A, 112.
chipărușii
CHIPĂRÚȘ, chipăruși s. m. (Regional) Ardei. O casă zgribulește în alba ei cămașă... La gîtul gol o salbă de chipăruși i-atîrnă. LESNEA, A, 112.
chipărușilor
CHIPĂRÚȘ, chipăruși s. m. (Regional) Ardei. O casă zgribulește în alba ei cămașă... La gîtul gol o salbă de chipăruși i-atîrnă. LESNEA, A, 112.
chipărușul
CHIPĂRÚȘ, chipăruși s. m. (Regional) Ardei. O casă zgribulește în alba ei cămașă... La gîtul gol o salbă de chipăruși i-atîrnă. LESNEA, A, 112.
chipărușului
CHIPĂRÚȘ, chipăruși s. m. (Regional) Ardei. O casă zgribulește în alba ei cămașă... La gîtul gol o salbă de chipăruși i-atîrnă. LESNEA, A, 112.
chipșor
CHIPȘÓR s. n. v. chipușor.
chir
CHIR s. m. (Înv.; urmat de un n. pr. de persoană) Domn, jupân. [Scris și: kir] – Din ngr. kír[ios]. DOOM
chir (+ s. propriu m.) (înv.) s. m.
chiraleisa
CHIRALÉISA interj., s. f. (Pop.) 1. Interj. Formulă liturgică grecească cu sensul „Doamne miluiește” (rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S. f. Litanie liturgică ortodoxă; ectenie. 3. S. f. (Reg.) Duh necurat.[Pr.: -le-i-] – Din ngr. kírie eléison. DOOM
chiraléisa2 (pop.) (-lei-) s. f., g.-d. art. chiraléisei
chiraleise
CHIRALÉISA interj., s. f. (Pop.) 1. Interj. Formulă liturgică grecească cu sensul „Doamne miluiește” (rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S. f. Litanie liturgică ortodoxă; ectenie. 3. S. f. (Reg.) Duh necurat.[Pr.: -le-i-] – Din ngr. kírie eléison. DOOM
chiraléisa2 (pop.) (-lei-) s. f., g.-d. art. chiraléisei
chiraleisei
CHIRALÉISA interj., s. f. (Pop.) 1. Interj. Formulă liturgică grecească cu sensul „Doamne miluiește” (rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S. f. Litanie liturgică ortodoxă; ectenie. 3. S. f. (Reg.) Duh necurat.[Pr.: -le-i-] – Din ngr. kírie eléison. DOOM
chiraléisa2 (pop.) (-lei-) s. f., g.-d. art. chiraléisei
chiralim
chiralim s. n. sb. (deț.) brânză.
chirandă
CHIRÁNDĂ, chiránde, s. f. (Var.) Pirandă. (cf. pirandă)
chircea
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirceai
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirceam
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircească
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirceau
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirceați
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircesc
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircește
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircești
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirchili
CHIRCHILÍ vb. IV v. chercheli.
chirchilit
CHIRCHILÍT, -Ă adj. v. cherchelit.
chirci
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircii
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircim
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircind
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircire
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirciră
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircirăm
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircirăți
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircise
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircisem
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirciseră
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirciserăm
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirciserăți
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirciseși
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirciseți
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircit
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircit
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircita
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircite
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircitei
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircitele
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircitelor
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircitul
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircitului
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircitura
CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură. DOOM
chircitúră (pop.) s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri
chircituri
CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură. DOOM
chircitúră (pop.) s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri
chirciturii
CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură. DOOM
chircitúră (pop.) s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri
chirciturile
CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură. DOOM
chircitúră (pop.) s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri
chirciturilor
CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură. DOOM
chircitúră (pop.) s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri
chirciși
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirciți
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. DOOM
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chirciți
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chirciții
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chirciților
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
chircă
chírcă (-ci), s. f. – Sapă. Rus. kirka (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 39; DAR). Cuvînt rar, în Mold. și Dobr.
chirdosi
CHIRDOSÍ, chirdosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pierde, a prăpădi, a nimici. – Bg. kerdosam „câștig” (influențat ca sens de cherde = pierde).
chirfosea
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfoseai
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfoseala
CHIRFOSEÁLĂ, chirfoseli, s. f. (Reg.) Faptul de a chirfosi. ♦ Zăpăceală, hărmălaie. – Chirfosi + suf. -eală. DOOM
chirfoseálă (reg.) s. f., g.-d. art. chirfosélii; pl. chirfoséli
chirfoseam
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosească
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfoseau
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfoseați
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfoseli
CHIRFOSEÁLĂ, chirfoseli, s. f. (Reg.) Faptul de a chirfosi. ♦ Zăpăceală, hărmălaie. – Chirfosi + suf. -eală. DOOM
chirfoseálă (reg.) s. f., g.-d. art. chirfosélii; pl. chirfoséli
chirfoselii
CHIRFOSEÁLĂ, chirfoseli, s. f. (Reg.) Faptul de a chirfosi. ♦ Zăpăceală, hărmălaie. – Chirfosi + suf. -eală. DOOM
chirfoseálă (reg.) s. f., g.-d. art. chirfosélii; pl. chirfoséli
chirfoselile
CHIRFOSEÁLĂ, chirfoseli, s. f. (Reg.) Faptul de a chirfosi. ♦ Zăpăceală, hărmălaie. – Chirfosi + suf. -eală. DOOM
chirfoseálă (reg.) s. f., g.-d. art. chirfosélii; pl. chirfoséli
chirfoselilor
CHIRFOSEÁLĂ, chirfoseli, s. f. (Reg.) Faptul de a chirfosi. ♦ Zăpăceală, hărmălaie. – Chirfosi + suf. -eală. DOOM
chirfoseálă (reg.) s. f., g.-d. art. chirfosélii; pl. chirfoséli
chirfosesc
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosește
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosești
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosi
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosii
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosim
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosind
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosire
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosire
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăvăli în ceva murdar, a murdări tăvălind în ceva. – Et. nec.
chirfosiră
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosirăm
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosirăți
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosise
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosisem
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosiseră
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosiserăm
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosiserăți
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosiseși
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosiseți
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosit
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosit
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăvăli în ceva murdar, a murdări tăvălind în ceva. – Et. nec.
chirfosiși
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chirfosiți
CHIRFOSÍ, chirfosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări tăvălind prin ceva. – Et. nec. DOOM
chirfosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chirfosésc, imperf. 3 sg. chirfoseá; conj. prez. 3 să chirfoseáscă
chiria
CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija. DOOM
chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile
chiriarh
CHIRIÁRH, chiriarhi, s. m. (Înv.) Arhiereu conducător al unei eparhii, mitropolii, patriarhii. [Pr.: -ri-arh] – Din ngr. kiríarhos. DOOM
chiriárh (înv.) (-ri-arh) s. m., pl. chiriárhi
chiriarhi
CHIRIÁRH, chiriarhi, s. m. (Înv.) Arhiereu conducător al unei eparhii, mitropolii, patriarhii. [Pr.: -ri-arh] – Din ngr. kiríarhos. DOOM
chiriárh (înv.) (-ri-arh) s. m., pl. chiriárhi
chiriarhia
CHIRIARHÍE, chiriarhii, s. f. (Înv.) Demnitatea de chiriarh; conducerea, autoritatea superioară a bisericii. [Pr.: -ri-ar-] – Din ngr. kiriarhía. DOOM
chiriarhíe (înv.) (-ri-ar-) s. f., art. chiriarhía, g.-d. art. chiriarhíei; pl. chiriarhíi, art. chiriarhíile
chiriarhie
CHIRIARHÍE, chiriarhii, s. f. (Înv.) Demnitatea de chiriarh; conducerea, autoritatea superioară a bisericii. [Pr.: -ri-ar-] – Din ngr. kiriarhía. DOOM
chiriarhíe (înv.) (-ri-ar-) s. f., art. chiriarhía, g.-d. art. chiriarhíei; pl. chiriarhíi, art. chiriarhíile
chiriarhiei
CHIRIARHÍE, chiriarhii, s. f. (Înv.) Demnitatea de chiriarh; conducerea, autoritatea superioară a bisericii. [Pr.: -ri-ar-] – Din ngr. kiriarhía. DOOM
chiriarhíe (înv.) (-ri-ar-) s. f., art. chiriarhía, g.-d. art. chiriarhíei; pl. chiriarhíi, art. chiriarhíile
chiriarhii
CHIRIÁRH, chiriarhi, s. m. (Înv.) Arhiereu conducător al unei eparhii, mitropolii, patriarhii. [Pr.: -ri-arh] – Din ngr. kiríarhos. DOOM
chiriárh (înv.) (-ri-arh) s. m., pl. chiriárhi
chiriarhii
CHIRIARHÍE, chiriarhii, s. f. (Înv.) Demnitatea de chiriarh; conducerea, autoritatea superioară a bisericii. [Pr.: -ri-ar-] – Din ngr. kiriarhía. DOOM
chiriarhíe (înv.) (-ri-ar-) s. f., art. chiriarhía, g.-d. art. chiriarhíei; pl. chiriarhíi, art. chiriarhíile
chiriarhiile
CHIRIARHÍE, chiriarhii, s. f. (Înv.) Demnitatea de chiriarh; conducerea, autoritatea superioară a bisericii. [Pr.: -ri-ar-] – Din ngr. kiriarhía. DOOM
chiriarhíe (înv.) (-ri-ar-) s. f., art. chiriarhía, g.-d. art. chiriarhíei; pl. chiriarhíi, art. chiriarhíile
chiriarhiilor
CHIRIARHÍE, chiriarhii, s. f. (Înv.) Demnitatea de chiriarh; conducerea, autoritatea superioară a bisericii. [Pr.: -ri-ar-] – Din ngr. kiriarhía. DOOM
chiriarhíe (înv.) (-ri-ar-) s. f., art. chiriarhía, g.-d. art. chiriarhíei; pl. chiriarhíi, art. chiriarhíile
chiriarhilor
CHIRIÁRH, chiriarhi, s. m. (Înv.) Arhiereu conducător al unei eparhii, mitropolii, patriarhii. [Pr.: -ri-arh] – Din ngr. kiríarhos. DOOM
chiriárh (înv.) (-ri-arh) s. m., pl. chiriárhi
chiriarhul
CHIRIÁRH, chiriarhi, s. m. (Înv.) Arhiereu conducător al unei eparhii, mitropolii, patriarhii. [Pr.: -ri-arh] – Din ngr. kiríarhos. DOOM
chiriárh (înv.) (-ri-arh) s. m., pl. chiriárhi
chiriarhului
CHIRIÁRH, chiriarhi, s. m. (Înv.) Arhiereu conducător al unei eparhii, mitropolii, patriarhii. [Pr.: -ri-arh] – Din ngr. kiríarhos. DOOM
chiriárh (înv.) (-ri-arh) s. m., pl. chiriárhi
chiriaș
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașa
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașe
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașei
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașele
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașelor
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriași
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașii
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașilor
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașul
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chiriașului
CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană, instituție, organizație etc. care folosește o locuință, un sediu etc. în temeiul unui act de închiriere. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș. DOOM
chiriáșă (-ri-a-) s. f., art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
chirie
CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija. DOOM
chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile
chiriei
CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija. DOOM
chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile
chirieș
CHIRIÉȘ s. m. v. chiriaș.
chirighița
CHIRIGHÍȚĂ, chirighițe, s. f. Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri și bălți și se hrănesc cu pește (Chlidonias). – Cf. caragață. DOOM
chirighíță s. f., g.-d. art. chirighíței; pl. chirighíțe
chirighițe
CHIRIGHÍȚĂ, chirighițe, s. f. Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri și bălți și se hrănesc cu pește (Chlidonias). – Cf. caragață. DOOM
chirighíță s. f., g.-d. art. chirighíței; pl. chirighíțe
chirighiței
CHIRIGHÍȚĂ, chirighițe, s. f. Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri și bălți și se hrănesc cu pește (Chlidonias). – Cf. caragață. DOOM
chirighíță s. f., g.-d. art. chirighíței; pl. chirighíțe
chirighițele
CHIRIGHÍȚĂ, chirighițe, s. f. Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri și bălți și se hrănesc cu pește (Chlidonias). – Cf. caragață. DOOM
chirighíță s. f., g.-d. art. chirighíței; pl. chirighíțe
chirighițelor
CHIRIGHÍȚĂ, chirighițe, s. f. Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri și bălți și se hrănesc cu pește (Chlidonias). – Cf. caragață. DOOM
chirighíță s. f., g.-d. art. chirighíței; pl. chirighíțe
chirigii
CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı. DOOM
chirigíu (înv., reg.) s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii (-gi-ii)
chirigiii
CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı. DOOM
chirigíu (înv., reg.) s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii (-gi-ii)
chirigiilor
CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı. DOOM
chirigíu (înv., reg.) s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii (-gi-ii)
chirigiu
CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı. DOOM
chirigíu (înv., reg.) s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii (-gi-ii)
chirigiul
CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı. DOOM
chirigíu (înv., reg.) s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii (-gi-ii)
chirigiului
CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı. DOOM
chirigíu (înv., reg.) s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii (-gi-ii)
chirii
CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija. DOOM
chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile
chiriile
CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija. DOOM
chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile
chiriilor
CHIRÍE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija. DOOM
chiríe s. f., art. chiría, g.-d. art. chiríei; pl. chiríi, art. chiríile
chirilic
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilica
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilice
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilicei
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilicele
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilicelor
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilici
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilicii
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilicilor
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilicul
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chirilicului
CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și utilizat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. chirílică, pl. chirílice
chiristigiu
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. DOOM
cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)
chirlopan
chirlopán (-ne), s. n. – Tîrnăcop. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu fr. varlope „rindea”, probabil prin intermediul germ. Se folosește în Trans.
chiro
CHIRO- v. cheiro.
chirograf
CHIROGRÁF s.n. 1. Act diplomatic întărit cu semnături autentice. ♦ Semnătură autentică. 2. Aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat. [< fr. chirographe]. DOOM
chirográf (-ro-graf) s. n., pl. chirográfe
chirografar
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografara
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografare
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografarei
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografarele
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografarelor
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografari
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografarii
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografarilor
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografarul
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografarului
CHIROGRAFÁR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire. DOOM
chirografár (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografári; f. chirografáră, pl. chirografáre
chirografe
CHIROGRÁF s.n. 1. Act diplomatic întărit cu semnături autentice. ♦ Semnătură autentică. 2. Aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat. [< fr. chirographe]. DOOM
chirográf (-ro-graf) s. n., pl. chirográfe
chirografele
CHIROGRÁF s.n. 1. Act diplomatic întărit cu semnături autentice. ♦ Semnătură autentică. 2. Aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat. [< fr. chirographe]. DOOM
chirográf (-ro-graf) s. n., pl. chirográfe
chirografelor
CHIROGRÁF s.n. 1. Act diplomatic întărit cu semnături autentice. ♦ Semnătură autentică. 2. Aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat. [< fr. chirographe]. DOOM
chirográf (-ro-graf) s. n., pl. chirográfe
chirografia
CHIROGRAFÍE s.f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mână, graphein – a scrie].
chirografic
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirografica
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirografice
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirograficei
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirograficele
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirograficelor
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirografici
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirograficii
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirograficilor
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirograficul
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirograficului
CHIROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la chirografie. [< fr. chirographique].
chirografie
CHIROGRAFÍE s.f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mână, graphein – a scrie].
chirografiei
CHIROGRAFÍE s.f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mână, graphein – a scrie].
chirografii
CHIROGRAFÍE s.f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mână, graphein – a scrie].
chirografiile
CHIROGRAFÍE s.f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mână, graphein – a scrie].
chirografiilor
CHIROGRAFÍE s.f. Studiul liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mână, graphein – a scrie].
chirograful
CHIROGRÁF s.n. 1. Act diplomatic întărit cu semnături autentice. ♦ Semnătură autentică. 2. Aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat. [< fr. chirographe]. DOOM
chirográf (-ro-graf) s. n., pl. chirográfe
chirografului
CHIROGRÁF s.n. 1. Act diplomatic întărit cu semnături autentice. ♦ Semnătură autentică. 2. Aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat. [< fr. chirographe]. DOOM
chirográf (-ro-graf) s. n., pl. chirográfe
chirol
chiról (-le), adj. – (Bou sau vacă) de rasă franceză Charolais. Fr. Charolais.
chirologia
CHIROLOGÍE s.f. 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. Pseudoștiință care studiază corelațiile dintre mână și caracter. [Gen. -iei. / < fr. chirologie, cf. gr. cheir – mână, logos – știință]. DOOM
chirologíe s. f., art. chirología, g.-d. chirologíi, art. chirologíei
chirologic
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologica
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologice
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologicei
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologicele
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologicelor
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologici
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologicii
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologicilor
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologicul
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologicului
CHIROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la chirologie. [< fr. chirologique].
chirologie
CHIROLOGÍE s.f. 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. Pseudoștiință care studiază corelațiile dintre mână și caracter. [Gen. -iei. / < fr. chirologie, cf. gr. cheir – mână, logos – știință]. DOOM
chirologíe s. f., art. chirología, g.-d. chirologíi, art. chirologíei
chirologiei
CHIROLOGÍE s.f. 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. Pseudoștiință care studiază corelațiile dintre mână și caracter. [Gen. -iei. / < fr. chirologie, cf. gr. cheir – mână, logos – știință]. DOOM
chirologíe s. f., art. chirología, g.-d. chirologíi, art. chirologíei
chirologii
CHIROLOGÍE s.f. 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. Pseudoștiință care studiază corelațiile dintre mână și caracter. [Gen. -iei. / < fr. chirologie, cf. gr. cheir – mână, logos – știință]. DOOM
chirologíe s. f., art. chirología, g.-d. chirologíi, art. chirologíei
chiromant
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromanta
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromante
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromantei
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromantele
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromantelor
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromantic
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromantica
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromantice
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromanticei
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromanticele
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromanticelor
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromantici
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromanticii
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromanticilor
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromanticul
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromanticului
CHIROMÁNTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adj. De chiromanție. – Din engl. chiromantic.
chiromantul
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromantului
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromanți
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromanția
CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie. DOOM
chiromanțíe s. f., art. chiromanțía, g.-d. chiromanțíi, art. chiromanțíei
chiromanție
CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie. DOOM
chiromanțíe s. f., art. chiromanțía, g.-d. chiromanțíi, art. chiromanțíei
chiromanției
CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie. DOOM
chiromanțíe s. f., art. chiromanțía, g.-d. chiromanțíi, art. chiromanțíei
chiromanții
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromanții
CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie. DOOM
chiromanțíe s. f., art. chiromanțía, g.-d. chiromanțíi, art. chiromanțíei
chiromanțiile
CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie. DOOM
chiromanțíe s. f., art. chiromanțía, g.-d. chiromanțíi, art. chiromanțíei
chiromanțiilor
CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie. DOOM
chiromanțíe s. f., art. chiromanțía, g.-d. chiromanțíi, art. chiromanțíei
chiromanților
CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. DOOM
chiromántă s. f., g.-d. art. chiromántei; pl. chirománte
chiromegalia
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
chiromegalie
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
chiromegaliei
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
chiromegalii
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
chiromegaliile
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
chiromegaliilor
CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie.
chiron
Philyrides, denumire purtată de centaurul Chiron, fiul Philyrei.
chiropter
CHIROPTÉR s. n. v. cheiropter. DOOM
chiroptér v. cheiroptér
chirovnic
CHIRÓVNIC, chirovnici, s. m. Maestru sondor șef în șantierele petrolifere, însărcinat cu executarea lucrărilor de foraj sau de producție. înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției [s-ar putea compara] cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. DOOM
chiróvnic (înv.) s. m., pl. chiróvnici
chirovnici
CHIRÓVNIC, chirovnici, s. m. Maestru sondor șef în șantierele petrolifere, însărcinat cu executarea lucrărilor de foraj sau de producție. înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției [s-ar putea compara] cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. DOOM
chiróvnic (înv.) s. m., pl. chiróvnici
chirovnicii
CHIRÓVNIC, chirovnici, s. m. Maestru sondor șef în șantierele petrolifere, însărcinat cu executarea lucrărilor de foraj sau de producție. înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției [s-ar putea compara] cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. DOOM
chiróvnic (înv.) s. m., pl. chiróvnici
chirovnicilor
CHIRÓVNIC, chirovnici, s. m. Maestru sondor șef în șantierele petrolifere, însărcinat cu executarea lucrărilor de foraj sau de producție. înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției [s-ar putea compara] cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. DOOM
chiróvnic (înv.) s. m., pl. chiróvnici
chirovnicul
CHIRÓVNIC, chirovnici, s. m. Maestru sondor șef în șantierele petrolifere, însărcinat cu executarea lucrărilor de foraj sau de producție. înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției [s-ar putea compara] cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. DOOM
chiróvnic (înv.) s. m., pl. chiróvnici
chirovnicului
CHIRÓVNIC, chirovnici, s. m. Maestru sondor șef în șantierele petrolifere, însărcinat cu executarea lucrărilor de foraj sau de producție. înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției [s-ar putea compara] cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. DOOM
chiróvnic (înv.) s. m., pl. chiróvnici
chiroțică
chiroțícă s. f. – Pînză lucrată. Origine obscură. Cuvînt rar, abia atestat, în care pare a se recunoaște un der. din gr. χείρ „mînă”.
chirpici
CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç. DOOM
chirpíci s. n.
chirpicii
CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç. DOOM
chirpíci s. n.
chirpicilor
CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç. DOOM
chirpíci s. n.
chirpiciul
CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç. DOOM
chirpíci s. n.
chirpiciului
CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç. DOOM
chirpíci s. n.
chirurg
HIRÚRG s. m. v. chirurg. DOOM
chirúrg s. m., pl. chirúrgi
chirurgi
HIRÚRG s. m. v. chirurg. DOOM
chirúrg s. m., pl. chirúrgi
chirurgia
HIRURGÍE s. f. v. chirurgie. DOOM
chirurgíe s. f., art. chirurgía, g.-d. chirurgíi, art. chirurgíei
chirurgical
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicala
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicale
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicalei
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicalele
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicalelor
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicali
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicalii
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicalilor
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicalul
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgicalului
HIRURGICÁL, -Ă adj. v. chirurgical. DOOM
chirurgicál adj. m., pl. chirurgicáli; f. chirurgicálă, pl. chirurgicále
chirurgie
HIRURGÍE s. f. v. chirurgie. DOOM
chirurgíe s. f., art. chirurgía, g.-d. chirurgíi, art. chirurgíei
chirurgiei
HIRURGÍE s. f. v. chirurgie. DOOM
chirurgíe s. f., art. chirurgía, g.-d. chirurgíi, art. chirurgíei
chirurgii
HIRÚRG s. m. v. chirurg. DOOM
chirúrg s. m., pl. chirúrgi
chirurgii
HIRURGÍE s. f. v. chirurgie. DOOM
chirurgíe s. f., art. chirurgía, g.-d. chirurgíi, art. chirurgíei
chirurgiile
HIRURGÍE s. f. v. chirurgie. DOOM
chirurgíe s. f., art. chirurgía, g.-d. chirurgíi, art. chirurgíei
chirurgiilor
HIRURGÍE s. f. v. chirurgie. DOOM
chirurgíe s. f., art. chirurgía, g.-d. chirurgíi, art. chirurgíei
chirurgilor
HIRÚRG s. m. v. chirurg. DOOM
chirúrg s. m., pl. chirúrgi
chirurgul
HIRÚRG s. m. v. chirurg. DOOM
chirúrg s. m., pl. chirúrgi
chirurgului
HIRÚRG s. m. v. chirurg. DOOM
chirúrg s. m., pl. chirúrgi
chirvai
chirvái (-iuri), s. n. – 1. Sărbătoare a zilei sfîntului protector, hram. – 2. Chef, zaiafet. Germ. Kirchweiche (Borcea 181). În Trans.
chirăi
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăia
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiai
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiam
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiau
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiați
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăie
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăii
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăim
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăind
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăire
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăire
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.
chirăiră
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăirăm
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăirăți
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăise
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăisem
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiseră
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiserăm
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiserăți
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiseși
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiseți
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăit
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăit
CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi. DOOM
chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi
chirăitul
CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi. DOOM
chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi
chirăitului
CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi. DOOM
chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi
chirăituri
CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi. DOOM
chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi
chirăiturile
CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi. DOOM
chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi
chirăiturilor
CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi. DOOM
chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi
chirăitură
CHIRĂITÚRĂ, chirăituri, s. f. (Pop. și fam.) Chirăit. – Chirăi + suf. -tură. DOOM
chirăitúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chirăitúrii; pl. chirăitúri
chirăiși
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chirăiți
CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică. DOOM
chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie
chischineu
chischinéu (-éie), s. n. – Batistă, năframă. – Var. chischinea, cheschenea. Mag. keszkenő (DAR; Gáldi, Dict., 114). În Trans.
chiscui
CHISCUÍ vb. IV v. piscui.
chisea
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. DOOM
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
chiseaua
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. DOOM
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
chisele
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. DOOM
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
chiselei
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. DOOM
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
chiselele
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. DOOM
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
chiselelor
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. DOOM
chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
chiselița
CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., sb. kiselica. DOOM
chíseliță s. f., g.-d. art. chíseliței; pl. chíselițe
chiselițe
CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., sb. kiselica. DOOM
chíseliță s. f., g.-d. art. chíseliței; pl. chíselițe
chiseliței
CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., sb. kiselica. DOOM
chíseliță s. f., g.-d. art. chíseliței; pl. chíselițe
chiselițele
CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., sb. kiselica. DOOM
chíseliță s. f., g.-d. art. chíseliței; pl. chíselițe
chiselițelor
CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., sb. kiselica. DOOM
chíseliță s. f., g.-d. art. chíseliței; pl. chíselițe
chiser
chisér (-re), s. n. – Teslă de dogar. Tc. kesser, de la kesmet „a tăia”, cf. ches.
chisim
chisím (-muri), s. n. – Rentă. Tc. kisim (DAR).
chislec
chisléc (-curi), s. n. (Înv.) Pivniță, cramă. Tc. lislak (Loebel 241).
chislog
chislóg (-oáge), s. n. – Lucru de nimic, care nu se vinde, lucru inutil. Țig. kislo „slab” (Graur 137). Pare a se fi contaminat cu chiștoc „muc, partea inutilă a țigării”.
chisnovat
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovat
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovata
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovata
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovate
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovate
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatei
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatei
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatele
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatele
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatelor
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatelor
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatul
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatul
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatului
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovatului
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovați
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovați
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovații
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovații
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovaților
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisnovaților
CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec. DOOM
chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte
chisoagă
chisoágă s. f. – Plevușcă, albitură. Mag. keszeg „Cyprinus” (DAR) sau sb. kesega „plevușcă” (Scriban).
chist
CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste. DOOM
chist s. n., pl. chísturi
chistectomia
CHISTECTOMÍE, chistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicală a unui chist. – Din fr. kystectomie.
chistectomie
CHISTECTOMÍE, chistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicală a unui chist. – Din fr. kystectomie.
chistectomiei
CHISTECTOMÍE, chistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicală a unui chist. – Din fr. kystectomie.
chistectomii
CHISTECTOMÍE, chistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicală a unui chist. – Din fr. kystectomie.
chistectomiile
CHISTECTOMÍE, chistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicală a unui chist. – Din fr. kystectomie.
chistectomiilor
CHISTECTOMÍE, chistectomii, s. f. (Med.) Extirpare chirurgicală a unui chist. – Din fr. kystectomie.
chistic
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chistica
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chistice
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chisticei
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chisticele
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chisticelor
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chistici
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chisticii
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chisticilor
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chisticul
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chisticului
CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. DOOM
chístic adj. m., pl. chístici; f. chístică, pl. chístice
chistul
CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste. DOOM
chist s. n., pl. chísturi
chistului
CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste. DOOM
chist s. n., pl. chísturi
chisturi
CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste. DOOM
chist s. n., pl. chísturi
chisturile
CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste. DOOM
chist s. n., pl. chísturi
chisturilor
CHIST, chisturi, s. n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conținut lichid sau semilichid. 2. Înveliș protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiții de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste. DOOM
chist s. n., pl. chísturi
chisăliță
CHISĂLÍȚĂ s. f. v. chiseliță.
chisău
CHISẮU s. m. (Reg.) Piuliță. – Din chisa (= pisa) + suf. -ău.
chit
CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nicio socoteală. ◊ Loc. conj. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte. DOOM
*chit că (fam.) loc. conjcț.
chit
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. DOOM
chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți
chit
chit (-te), s. n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord.
chit
CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt. DOOM
chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi
chita
CHÍTĂ, chite, s. f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din sb. kita, ucr. kyta. DOOM
chítă (reg.) s. f., g.-d. art. chítei; pl. chíte
chitab
chitáb (-buri), s. n. – Document, înscris. Tc. kitab (Șeineanu, III, 39). Înv. (sec. XVIII).
chitanța
CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance. DOOM
chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe
chitanțe
CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance. DOOM
chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe
chitanței
CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance. DOOM
chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe
chitanțele
CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance. DOOM
chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe
chitanțelor
CHITÁNȚĂ, chitanțe, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance. DOOM
chitánță s. f., g.-d. art. chitánței; pl. chitánțe
chitanțier
CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier. DOOM
chitanțiér (-ți-er) s. n., pl. chitanțiére
chitanțiere
CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier. DOOM
chitanțiér (-ți-er) s. n., pl. chitanțiére
chitanțierele
CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier. DOOM
chitanțiér (-ți-er) s. n., pl. chitanțiére
chitanțierelor
CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier. DOOM
chitanțiér (-ți-er) s. n., pl. chitanțiére
chitanțierul
CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier. DOOM
chitanțiér (-ți-er) s. n., pl. chitanțiére
chitanțierului
CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier. DOOM
chitanțiér (-ți-er) s. n., pl. chitanțiére
chitara
GHITÁRĂ s. f. v. chitară. DOOM
chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre
chitare
GHITÁRĂ s. f. v. chitară. DOOM
chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre
chitarei
GHITÁRĂ s. f. v. chitară. DOOM
chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre
chitarele
GHITÁRĂ s. f. v. chitară. DOOM
chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre
chitarelor
GHITÁRĂ s. f. v. chitară. DOOM
chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre
chitarist
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitarista
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitariste
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitaristei
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitaristele
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitaristelor
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitaristul
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitaristului
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitariști
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitariștii
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitariștilor
GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist. DOOM
chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste
chitcăit
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăita
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăite
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăitei
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăitele
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăitelor
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăitul
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăitului
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăiți
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăiții
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chitcăiților
CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec. DOOM
chitcăít (reg.) adj. m., pl. chitcăíți; f. chitcăítă, pl. chitcăíte
chite
CHÍTĂ, chite, s. f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din sb. kita, ucr. kyta. DOOM
chítă (reg.) s. f., g.-d. art. chítei; pl. chíte
chitea
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chiteai
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chiteală
CHITEÁLĂ2 s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală. DOOM
chiteálă (judecată, nimerire, găteală) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. chitélii
chiteam
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitească
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chiteau
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chiteați
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitei
CHÍTĂ, chite, s. f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din sb. kita, ucr. kyta. DOOM
chítă (reg.) s. f., g.-d. art. chítei; pl. chíte
chitele
CHÍTĂ, chite, s. f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din sb. kita, ucr. kyta. DOOM
chítă (reg.) s. f., g.-d. art. chítei; pl. chíte
chitelor
CHÍTĂ, chite, s. f. (Reg.) 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă. – Din sb. kita, ucr. kyta. DOOM
chítă (reg.) s. f., g.-d. art. chítei; pl. chíte
chitesc
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitește
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitești
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chiti
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitic
CHITÍC, chitici, s. m. (Reg.) Nume generic pentru diferite varietăți de pește mărunt; pește neajuns la maturitate; peștișor. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea chitic = a nu spune nicio vorbă, a păstra tăcere completă. – Cf. pitic. DOOM
chitíc (reg.) s. m., pl. chitíci
chitici
CHITÍC, chitici, s. m. (Reg.) Nume generic pentru diferite varietăți de pește mărunt; pește neajuns la maturitate; peștișor. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea chitic = a nu spune nicio vorbă, a păstra tăcere completă. – Cf. pitic. DOOM
chitíc (reg.) s. m., pl. chitíci
chiticii
CHITÍC, chitici, s. m. (Reg.) Nume generic pentru diferite varietăți de pește mărunt; pește neajuns la maturitate; peștișor. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea chitic = a nu spune nicio vorbă, a păstra tăcere completă. – Cf. pitic. DOOM
chitíc (reg.) s. m., pl. chitíci
chiticilor
CHITÍC, chitici, s. m. (Reg.) Nume generic pentru diferite varietăți de pește mărunt; pește neajuns la maturitate; peștișor. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea chitic = a nu spune nicio vorbă, a păstra tăcere completă. – Cf. pitic. DOOM
chitíc (reg.) s. m., pl. chitíci
chiticul
CHITÍC, chitici, s. m. (Reg.) Nume generic pentru diferite varietăți de pește mărunt; pește neajuns la maturitate; peștișor. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea chitic = a nu spune nicio vorbă, a păstra tăcere completă. – Cf. pitic. DOOM
chitíc (reg.) s. m., pl. chitíci
chiticului
CHITÍC, chitici, s. m. (Reg.) Nume generic pentru diferite varietăți de pește mărunt; pește neajuns la maturitate; peștișor. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea chitic = a nu spune nicio vorbă, a păstra tăcere completă. – Cf. pitic. DOOM
chitíc (reg.) s. m., pl. chitíci
chitie
TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke. DOOM
tichíe s. f., art. tichía, g.-d. art. tichíei; pl. tichíi, art. tichíile
chitii
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitilean
chitileán (chitileánă), adj. – (Înv.) Obligat, forțat. Mag. ké(ny)telen (DAR; Gáldi, Dict., 115). Sec. XVIII.
chitilisburg
Chitilisburg s. pr. (glum.) Chitila, comună suburbană situată în apropiere de București.
chitim
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitina
CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine. DOOM
chitínă s. f., g.-d. art. chitínei
chitind
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitine
CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine. DOOM
chitínă s. f., g.-d. art. chitínei
chitinei
CHITÍNĂ s. f. Substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor. – Din fr. chitine. DOOM
chitínă s. f., g.-d. art. chitínei
chitinizat
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizata
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizate
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizatei
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizatele
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizatelor
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizatul
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizatului
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizați
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizații
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinizaților
CHITINIZÁT, -Ă, chitinizați, -te, adj. Din chitină; cu chitină. – Din chitină.
chitinoasa
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinoase
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinoasei
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinoasele
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinoaselor
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinos
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinosul
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinosului
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinoși
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinoșii
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitinoșilor
CHITINÓS, -OÁSĂ, chitinoși, -oase, adj. Care conține chitină, format din chitină. – Din fr. chitineux. DOOM
chitinós adj. m., pl. chitinóși; f. chitinoásă, pl. chitinoáse
chitire
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitire
CHITÍ1, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ Tranz. A pune la cale; a plănui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din scr. kititi.
chitiră
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitirăm
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitirăți
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitise
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitisem
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitiseră
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitiserăm
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitiserăți
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitiseși
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitiseți
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitit
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitit
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chitita
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chitite
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chititei
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chititele
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chititelor
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chititul
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chititului
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chitiși
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitiți
CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1). DOOM
chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă
chitiți
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chitiții
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chitiților
CHITÍT, -Ă, chitiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni) Chibzuit, socotit. – V. chiti1.
chitoane
CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton. DOOM
chitón s. n., pl. chitoáne
chitoanele
CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton. DOOM
chitón s. n., pl. chitoáne
chitoanelor
CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton. DOOM
chitón s. n., pl. chitoáne
chiton
CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton. DOOM
chitón s. n., pl. chitoáne
chitonag
CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec. DOOM
chitonág2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonáge
chitonage
CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec. DOOM
chitonág2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonáge
chitonagele
CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec. DOOM
chitonág2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonáge
chitonagelor
CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec. DOOM
chitonág2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonáge
chitonagul
CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec. DOOM
chitonág2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonáge
chitonagului
CHITONÁG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec. DOOM
chitonág2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonáge
chitonul
CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton. DOOM
chitón s. n., pl. chitoáne
chitonului
CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton. DOOM
chitón s. n., pl. chitoáne
chitra
CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămâi mari. – Din ngr. kitra (pl. lui kitron). DOOM
chítră (chi-tră) s. f., g.-d. art. chítrei; pl. chítre
chitre
CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămâi mari. – Din ngr. kitra (pl. lui kitron). DOOM
chítră (chi-tră) s. f., g.-d. art. chítrei; pl. chítre
chitrei
CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămâi mari. – Din ngr. kitra (pl. lui kitron). DOOM
chítră (chi-tră) s. f., g.-d. art. chítrei; pl. chítre
chitrele
CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămâi mari. – Din ngr. kitra (pl. lui kitron). DOOM
chítră (chi-tră) s. f., g.-d. art. chítrei; pl. chítre
chitrelor
CHÍTRĂ, chitre, s. f. Fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămâi mari. – Din ngr. kitra (pl. lui kitron). DOOM
chítră (chi-tră) s. f., g.-d. art. chítrei; pl. chítre
chitri
CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitră. – Din chitră. DOOM
chítru (chi-tru) s. m., art. chítrul; pl. chítri, art. chítrii
chitrii
CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitră. – Din chitră. DOOM
chítru (chi-tru) s. m., art. chítrul; pl. chítri, art. chítrii
chitrilor
CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitră. – Din chitră. DOOM
chítru (chi-tru) s. m., art. chítrul; pl. chítri, art. chítrii
chitroasă
chitros, -oasă, chitroși, -oase, s. m., s. f., adj. avar, zgârcit.
chitros
chitros, -oasă, chitroși, -oase, s. m., s. f., adj. avar, zgârcit.
chitru
CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitră. – Din chitră. DOOM
chítru (chi-tru) s. m., art. chítrul; pl. chítri, art. chítrii
chitrul
CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitră. – Din chitră. DOOM
chítru (chi-tru) s. m., art. chítrul; pl. chítri, art. chítrii
chitrului
CHÍTRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitră. – Din chitră. DOOM
chítru (chi-tru) s. m., art. chítrul; pl. chítri, art. chítrii
chituc
chitúc (-ci), s. m. – Butuc, ciot. Bg. kitjuk (Candrea). Însă cuvîntul bg. ar putea proveni din rom.; în acest caz chituc ar fi în locul lui *pituc, adică rezultat al unei contaminări cu pit- „mic” (cf. piti) cu butuc.
chitui
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituia
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiai
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiam
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiască
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiau
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiați
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiesc
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiește
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiești
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituii
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituim
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituind
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituire
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituire
CHITUÍRE, chituiri, s. f. Acțiunea de a chitui. – V. chitui.
chituirea
CHITUÍRE, chituiri, s. f. Acțiunea de a chitui. – V. chitui.
chituiri
CHITUÍRE, chituiri, s. f. Acțiunea de a chitui. – V. chitui.
chituirii
CHITUÍRE, chituiri, s. f. Acțiunea de a chitui. – V. chitui.
chituirile
CHITUÍRE, chituiri, s. f. Acțiunea de a chitui. – V. chitui.
chituirilor
CHITUÍRE, chituiri, s. f. Acțiunea de a chitui. – V. chitui.
chituiră
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituirăm
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituirăți
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituise
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituisem
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiseră
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiserăm
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiserăți
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiseși
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiseți
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituit
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituit
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituita
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituite
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituitei
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituitele
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituitelor
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituitul
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituitului
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituiși
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiți
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui. DOOM
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă
chituiți
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituiții
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chituiților
CHITUÍT, -Ă, chituiți, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. – V. chitui.
chitul
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. DOOM
chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți
chitul
CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt. DOOM
chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi
chitului
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. DOOM
chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți
chitului
CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt. DOOM
chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi
chituri
CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt. DOOM
chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi
chiturile
CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt. DOOM
chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi
chiturilor
CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt. DOOM
chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi
chiu
CHIU s. n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu și vai = suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee. DOOM
chiu [pron. chiv] s. n.
chiuhap
chiuhap, chiuhapi s. m. (adol.) prostănac.
chiui
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuia
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiai
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiam
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiau
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiați
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuie
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuii
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuim
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuind
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuire
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuire
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.
chiuirea
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.
chiuiri
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.
chiuirii
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.
chiuirile
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.
chiuirilor
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.
chiuiră
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuirăm
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuirăți
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuise
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuisem
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiseră
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiserăm
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiserăți
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiseși
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiseți
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuit
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuit
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. DOOM
chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi
chiuita
CHIUÍTĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu chiuita = foarte mult, cu nemiluita, nenumărat. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
chiuite
CHIUÍTĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu chiuita = foarte mult, cu nemiluita, nenumărat. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
chiuitei
CHIUÍTĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu chiuita = foarte mult, cu nemiluita, nenumărat. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
chiuitul
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. DOOM
chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi
chiuitului
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. DOOM
chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi
chiuitura
CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură. DOOM
chiuitúră (chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri
chiuituri
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. DOOM
chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi
chiuituri
CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură. DOOM
chiuitúră (chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri
chiuiturii
CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură. DOOM
chiuitúră (chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri
chiuiturile
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. DOOM
chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi
chiuiturile
CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură. DOOM
chiuitúră (chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri
chiuiturilor
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. DOOM
chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi
chiuiturilor
CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură. DOOM
chiuitúră (chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri
chiuiși
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiuiți
CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui. DOOM
chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie
chiul
CHIU s. n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu și vai = suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee. DOOM
chiu [pron. chiv] s. n.
chiul
CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul. DOOM
chiul (fam.) s. n., pl. chiúluri
chiulaf
CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfășura turbanul). – Din tc. külâh. DOOM
chiuláf (chiu-) (înv.) s. n., pl. chiuláfuri
chiulaful
CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfășura turbanul). – Din tc. külâh. DOOM
chiuláf (chiu-) (înv.) s. n., pl. chiuláfuri
chiulafului
CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfășura turbanul). – Din tc. külâh. DOOM
chiuláf (chiu-) (înv.) s. n., pl. chiuláfuri
chiulafuri
CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfășura turbanul). – Din tc. külâh. DOOM
chiuláf (chiu-) (înv.) s. n., pl. chiuláfuri
chiulafurile
CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfășura turbanul). – Din tc. külâh. DOOM
chiuláf (chiu-) (înv.) s. n., pl. chiuláfuri
chiulafurilor
CHIULÁF, chiulafuri, s. n. (Înv.) Un fel de căciulă turcească mare (în jurul căreia se înfășura turbanul). – Din tc. külâh. DOOM
chiuláf (chiu-) (înv.) s. n., pl. chiuláfuri
chiulangia
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangie
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangiei
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangii
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangii
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangiii
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangiile
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangiilor
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangiilor
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangită
a suferi de chiulangită cronică expr. (șc., glum.) a absenta nemotivat de la cursuri.
chiulangiu
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangiul
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulangiului
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. DOOM
!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi
chiulasa
CULÁSĂ s. f. v. chiulasă. DOOM
culásă v. chiulásă
chiulase
CULÁSĂ s. f. v. chiulasă. DOOM
culásă v. chiulásă
chiulasei
CULÁSĂ s. f. v. chiulasă. DOOM
culásă v. chiulásă
chiulasele
CULÁSĂ s. f. v. chiulasă. DOOM
culásă v. chiulásă
chiulaselor
CULÁSĂ s. f. v. chiulasă. DOOM
culásă v. chiulásă
chiulaucă
chiulău -aucă, chiulăi, -auce s. m., s. f. v. chiulangiu.
chiulea
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuleai
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuleam
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulească
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuleau
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuleați
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulesc
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulește
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulești
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulhan
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiulhane
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiulhanele
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiulhanelor
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiulhanul
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiulhanului
CHIULHÁN s. n. v. chiolhan. DOOM
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri
chiuli
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulii
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulim
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulind
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulire
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulire
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul.
chiuliră
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulirăm
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulirăți
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulise
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulisem
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuliseră
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuliserăm
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuliserăți
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuliseși
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuliseți
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulit
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuliși
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiuliți
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. DOOM
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiului
CHIU s. n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu și vai = suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee. DOOM
chiu [pron. chiv] s. n.
chiulul
CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul. DOOM
chiul (fam.) s. n., pl. chiúluri
chiulului
CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul. DOOM
chiul (fam.) s. n., pl. chiúluri
chiuluri
CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul. DOOM
chiul (fam.) s. n., pl. chiúluri
chiulurile
CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul. DOOM
chiul (fam.) s. n., pl. chiúluri
chiulurilor
CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul. DOOM
chiul (fam.) s. n., pl. chiúluri
chiulău
chiulău -aucă, chiulăi, -auce s. m., s. f. v. chiulangiu.
chiup
CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp. DOOM
chiup (reg.) s. n., pl. chiúpuri
chiupul
CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp. DOOM
chiup (reg.) s. n., pl. chiúpuri
chiupului
CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp. DOOM
chiup (reg.) s. n., pl. chiúpuri
chiupuri
CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp. DOOM
chiup (reg.) s. n., pl. chiúpuri
chiupurile
CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp. DOOM
chiup (reg.) s. n., pl. chiúpuri
chiupurilor
CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp. DOOM
chiup (reg.) s. n., pl. chiúpuri
chiurasat
CUIRASÁT, -Ă, cuirasați, -te, s. n., adj. 1. S. n. Navă de război de mare tonaj, protejată de o cuirasă și înarmată cu artilerie grea. 2. Adj. (Despre nave de război) Protejat de o cuirasă și înarmat cu artilerie grea. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurasát s. n.] – Din fr. cuirassé. DOOM
cuirasát (cu-i-) s. n., pl. cuirasáte
chiurasier
CUIRASIÉR, cuirasieri, s. m. Soldat din cavalerie îmbrăcat în platoșă. [Pr.: cu-i-ra-si-er. – Var.: chiurasiér s. m.] – Din fr. cuirassier. DOOM
cuirasiér (cu-i-, -si-er) s. m., pl. cuirasiéri
chiurasă
CUIRÁSĂ, cuirase, s. f. 1. (În trecut) Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindau cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul și spatele războinicilor din Antichitate și din Evul Mediu și păstrată până în sec. XIX; platoșă. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurásă s. f.] – Din fr. cuirasse. DOOM
cuirásă (cu-i-) s. f., g.-d. art. cuirásei; pl. cuiráse
chiurcă
chiúrcă (-ci), s. f. – În cizmărie, lemn de netezit. Mag. türkő „corn” (DAR). – Der. chircui, vb. (a lustrui).
chiurec
chiuréc (-curi), s. n. – 1. Piele tăbăcită. – 2. Foale. Tc. kürk (Șeineanu, III, 38). – Der. chiurci-bașa, s. m. (blănar al seraiului), tc. kürkçi bași. Sec. XVIII, înv.
chiureta
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiureta
CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette. DOOM
chiurétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiurétei; pl. chiuréte
chiuretai
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretaj
CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage. DOOM
chiuretáj (chiu-) s. n., pl. chiuretáje
chiuretaje
CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage. DOOM
chiuretáj (chiu-) s. n., pl. chiuretáje
chiuretajele
CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage. DOOM
chiuretáj (chiu-) s. n., pl. chiuretáje
chiuretajelor
CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage. DOOM
chiuretáj (chiu-) s. n., pl. chiuretáje
chiuretajul
CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage. DOOM
chiuretáj (chiu-) s. n., pl. chiuretáje
chiuretajului
CHIURETÁJ, chiuretaje, s. n. Faptul de a chiureta; chiuretare. – Din fr. curetage. DOOM
chiuretáj (chiu-) s. n., pl. chiuretáje
chiuretam
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretare
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretare
CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta. DOOM
chiuretáre (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretắrii; pl. chiuretắri
chiuretarea
CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta. DOOM
chiuretáre (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretắrii; pl. chiuretắri
chiuretară
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretarăm
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretarăți
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretase
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretasem
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretaseră
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretaserăm
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretaserăți
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretaseși
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretaseți
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretat
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretat
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.
chiuretau
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretași
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretați
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiurete
CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette. DOOM
chiurétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiurétei; pl. chiuréte
chiuretează
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretei
CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette. DOOM
chiurétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiurétei; pl. chiuréte
chiuretele
CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette. DOOM
chiurétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiurétei; pl. chiuréte
chiuretelor
CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette. DOOM
chiurétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiurétei; pl. chiuréte
chiuretez
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiureteze
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretezi
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretând
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretînd
CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. DOOM
chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză
chiuretări
CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta. DOOM
chiuretáre (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretắrii; pl. chiuretắri
chiuretării
CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta. DOOM
chiuretáre (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretắrii; pl. chiuretắri
chiuretările
CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta. DOOM
chiuretáre (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretắrii; pl. chiuretắri
chiuretărilor
CHIURETÁRE, chiuretări, s. f. Chiuretaj. – V. chiureta. DOOM
chiuretáre (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretắrii; pl. chiuretắri
chiurluit
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluita
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluite
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluitei
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluitele
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluitelor
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluitul
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluitului
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluiți
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluiții
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiurluiților
CHIURLUÍT, -Ă, chiurluiți, -te, adj. (Reg.) Amețit (de băutură). – Et. nec. DOOM
chiurluít (reg.) (chiur-) adj. m., pl. chiurluíți; f. chiurluítă, pl. chiurluíte
chiuveta
CHIUVÉTĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete sub un robinet de apă și folosit la spălat. – Din fr. cuvette. DOOM
chiuvétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuvétei; pl. chiuvéte
chiuvete
CHIUVÉTĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete sub un robinet de apă și folosit la spălat. – Din fr. cuvette. DOOM
chiuvétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuvétei; pl. chiuvéte
chiuvetei
CHIUVÉTĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete sub un robinet de apă și folosit la spălat. – Din fr. cuvette. DOOM
chiuvétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuvétei; pl. chiuvéte
chiuvetele
CHIUVÉTĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete sub un robinet de apă și folosit la spălat. – Din fr. cuvette. DOOM
chiuvétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuvétei; pl. chiuvéte
chiuvetelor
CHIUVÉTĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete sub un robinet de apă și folosit la spălat. – Din fr. cuvette. DOOM
chiuvétă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuvétei; pl. chiuvéte
chiuz
chiúz (-zuri), s. n. – Curea care susține spata de bătut inul. – Var. tiuz(ă). Mag. köz (DAR).
chivere
CHÍVĂRĂ, chivere, s. f. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. ♦ Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. [Var.: chíveră s. f.] – Din rus. kiver. DOOM
chívără s. f., g.-d. art. chíverei; pl. chívere
chiverei
CHÍVĂRĂ, chivere, s. f. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. ♦ Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. [Var.: chíveră s. f.] – Din rus. kiver. DOOM
chívără s. f., g.-d. art. chíverei; pl. chívere
chiverele
CHÍVĂRĂ, chivere, s. f. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. ♦ Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. [Var.: chíveră s. f.] – Din rus. kiver. DOOM
chívără s. f., g.-d. art. chíverei; pl. chívere
chiverelor
CHÍVĂRĂ, chivere, s. f. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. ♦ Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. [Var.: chíveră s. f.] – Din rus. kiver. DOOM
chívără s. f., g.-d. art. chíverei; pl. chívere
chivernisea
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chiverniseai
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chiverniseala
CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală. DOOM
chiverniseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli
chiverniseam
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisească
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chiverniseau
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chiverniseați
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chiverniseli
CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală. DOOM
chiverniseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli
chiverniselii
CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală. DOOM
chiverniseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli
chiverniselile
CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală. DOOM
chiverniseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli
chiverniselilor
CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală. DOOM
chiverniseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli
chivernisesc
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisește
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisești
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisi
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisii
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisim
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisind
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisire
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisire
CHIVERNISÍRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi. – V. chivernisi. DOOM
chivernisíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisírii
chivernisirea
CHIVERNISÍRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi. – V. chivernisi. DOOM
chivernisíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisírii
chivernisiri
CHIVERNISÍRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi. – V. chivernisi. DOOM
chivernisíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisírii
chivernisirii
CHIVERNISÍRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi. – V. chivernisi. DOOM
chivernisíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisírii
chivernisirile
CHIVERNISÍRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi. – V. chivernisi. DOOM
chivernisíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisírii
chivernisirilor
CHIVERNISÍRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi. – V. chivernisi. DOOM
chivernisíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisírii
chivernisiră
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisirăm
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisirăți
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisise
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisisem
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisiseră
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisiserăm
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisiserăți
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisiseși
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisiseți
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisit
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisit
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisita
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisite
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisitei
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisitele
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisitelor
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisitor
CHIVERNISITÓR, chivernisitori, s. m. (Înv.) Administrator; conducător, cârmuitor. – Chivernisi + suf. -tor. DOOM
chivernisitór (înv.) s. m., pl. chivernisitóri
chivernisitori
CHIVERNISITÓR, chivernisitori, s. m. (Înv.) Administrator; conducător, cârmuitor. – Chivernisi + suf. -tor. DOOM
chivernisitór (înv.) s. m., pl. chivernisitóri
chivernisitorii
CHIVERNISITÓR, chivernisitori, s. m. (Înv.) Administrator; conducător, cârmuitor. – Chivernisi + suf. -tor. DOOM
chivernisitór (înv.) s. m., pl. chivernisitóri
chivernisitorilor
CHIVERNISITÓR, chivernisitori, s. m. (Înv.) Administrator; conducător, cârmuitor. – Chivernisi + suf. -tor. DOOM
chivernisitór (înv.) s. m., pl. chivernisitóri
chivernisitorul
CHIVERNISITÓR, chivernisitori, s. m. (Înv.) Administrator; conducător, cârmuitor. – Chivernisi + suf. -tor. DOOM
chivernisitór (înv.) s. m., pl. chivernisitóri
chivernisitorului
CHIVERNISITÓR, chivernisitori, s. m. (Înv.) Administrator; conducător, cârmuitor. – Chivernisi + suf. -tor. DOOM
chivernisitór (înv.) s. m., pl. chivernisitóri
chivernisitul
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisitului
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisiși
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisiți
CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó). DOOM
chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă
chivernisiți
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisiții
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chivernisiților
CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi.
chiveră
CHÍVĂRĂ, chivere, s. f. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. ♦ Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. [Var.: chíveră s. f.] – Din rus. kiver. DOOM
chívără s. f., g.-d. art. chíverei; pl. chívere
chivirgic
chivirgíc adj. invar. – Rasă de oi din Dobrogea. Tc. kivircik.
chivot
CHÍVOT, chivoturi, s. n. Casetă de argint în formă de bisericuță așezată în altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ. DOOM
!chívot/chivót s. n., pl. chívoturi/chivóturi//chívote/chivóte
chivuța
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Fam.) Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța. DOOM
chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe
chivuțe
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Fam.) Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța. DOOM
chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe
chivuței
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Fam.) Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța. DOOM
chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe
chivuțele
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Fam.) Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța. DOOM
chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe
chivuțelor
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Fam.) Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța. DOOM
chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe
chivăra
CHÍVĂRĂ, chivere, s. f. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. ♦ Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. [Var.: chíveră s. f.] – Din rus. kiver. DOOM
chívără s. f., g.-d. art. chíverei; pl. chívere
chix
CHIX, chixuri, s. n. (Fam.) Nereușită, eșec (rușinos) într-o acțiune, într-o manifestare. ◊ Expr. A da chix = a nu reuși. – Din germ. Kicks. DOOM
chix (fam.) s. n., pl. chíxuri
chixul
CHIX, chixuri, s. n. (Fam.) Nereușită, eșec (rușinos) într-o acțiune, într-o manifestare. ◊ Expr. A da chix = a nu reuși. – Din germ. Kicks. DOOM
chix (fam.) s. n., pl. chíxuri
chixului
CHIX, chixuri, s. n. (Fam.) Nereușită, eșec (rușinos) într-o acțiune, într-o manifestare. ◊ Expr. A da chix = a nu reuși. – Din germ. Kicks. DOOM
chix (fam.) s. n., pl. chíxuri
chixuri
CHIX, chixuri, s. n. (Fam.) Nereușită, eșec (rușinos) într-o acțiune, într-o manifestare. ◊ Expr. A da chix = a nu reuși. – Din germ. Kicks. DOOM
chix (fam.) s. n., pl. chíxuri
chixurile
CHIX, chixuri, s. n. (Fam.) Nereușită, eșec (rușinos) într-o acțiune, într-o manifestare. ◊ Expr. A da chix = a nu reuși. – Din germ. Kicks. DOOM
chix (fam.) s. n., pl. chíxuri
chixurilor
CHIX, chixuri, s. n. (Fam.) Nereușită, eșec (rușinos) într-o acțiune, într-o manifestare. ◊ Expr. A da chix = a nu reuși. – Din germ. Kicks. DOOM
chix (fam.) s. n., pl. chíxuri
chiznovat
CHIZNOVÁT, -Ă adj. v. chisnovat.
chișai
chișái (chișáiuri), s. n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă”, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed”, cf. chișav. În Munt. DOOM
chișái (pop.) s.n., pl. chișáiuri
chișaiul
chișái (chișáiuri), s. n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă”, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed”, cf. chișav. În Munt. DOOM
chișái (pop.) s.n., pl. chișáiuri
chișaiului
chișái (chișáiuri), s. n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă”, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed”, cf. chișav. În Munt. DOOM
chișái (pop.) s.n., pl. chișáiuri
chișaiuri
chișái (chișáiuri), s. n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă”, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed”, cf. chișav. În Munt. DOOM
chișái (pop.) s.n., pl. chișáiuri
chișaiurile
chișái (chișáiuri), s. n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă”, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed”, cf. chișav. În Munt. DOOM
chișái (pop.) s.n., pl. chișáiuri
chișaiurilor
chișái (chișáiuri), s. n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă”, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed”, cf. chișav. În Munt. DOOM
chișái (pop.) s.n., pl. chișáiuri
chișav
chișáv (chișávă), adj. – 1. Umed, ploios. – 2. Ursuz, repezit, nesuferit. Bg. kišáv „ploios” (DAR). Cf. chișai. – Der. chișorniță, s. f. (ceață), prin contaminare cu viforniță. DOOM
chíșav (pop.) adj. m., pl. chíșavi; f. chíșavă, pl. chíșave
chișca
CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška. DOOM
chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
chișcar
CHIȘCÁR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Cf. rus. piškar. DOOM
chișcár (reg.) s. m., pl. chișcári
chișcari
CHIȘCÁR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Cf. rus. piškar. DOOM
chișcár (reg.) s. m., pl. chișcári
chișcarii
CHIȘCÁR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Cf. rus. piškar. DOOM
chișcár (reg.) s. m., pl. chișcári
chișcarilor
CHIȘCÁR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Cf. rus. piškar. DOOM
chișcár (reg.) s. m., pl. chișcári
chișcarul
CHIȘCÁR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Cf. rus. piškar. DOOM
chișcár (reg.) s. m., pl. chișcári
chișcarului
CHIȘCÁR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Cf. rus. piškar. DOOM
chișcár (reg.) s. m., pl. chișcári
chișer
chíșer (-re), s. n. – Inel, fretă, brățară de întărire. Origine obscură; pare a fi în legătură cu mag. kisérni „a însoți” (DAR).
chișereu
chișeréu (-éie), s. n. – Arpagic. – Var. (ortografică) chisărău. Mag. keserü „amar” (DAR).
chișig
chișíg (-guri), s. n. – Instrument, unealtă, obiect. Mag. készég (DAR).
chișița
CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, sb. kičica. DOOM
chíșiță s. f., g.-d. art. chíșiței; pl. chíșițe
chișițe
CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, sb. kičica. DOOM
chíșiță s. f., g.-d. art. chíșiței; pl. chíșițe
chișiței
CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, sb. kičica. DOOM
chíșiță s. f., g.-d. art. chíșiței; pl. chíșițe
chișițele
CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, sb. kičica. DOOM
chíșiță s. f., g.-d. art. chíșiței; pl. chíșițe
chișițelor
CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, sb. kičica. DOOM
chíșiță s. f., g.-d. art. chíșiței; pl. chíșițe
chișleag
CHIȘLEÁG s. n. (Reg.) Lapte de vacă smântânit pus la prins (până se acrește); lapte prins, lapte acru. – Din ucr. kysljak. DOOM
chișleág (reg.) (chiș-leag) s. n.
chișleagul
CHIȘLEÁG s. n. (Reg.) Lapte de vacă smântânit pus la prins (până se acrește); lapte prins, lapte acru. – Din ucr. kysljak. DOOM
chișleág (reg.) (chiș-leag) s. n.
chișleagului
CHIȘLEÁG s. n. (Reg.) Lapte de vacă smântânit pus la prins (până se acrește); lapte prins, lapte acru. – Din ucr. kysljak. DOOM
chișleág (reg.) (chiș-leag) s. n.
chișlege
CHIȘLEÁG s. n. (Reg.) Lapte de vacă smântânit pus la prins (până se acrește); lapte prins, lapte acru. – Din ucr. kysljak. DOOM
chișleág (reg.) (chiș-leag) s. n.
chișlegele
CHIȘLEÁG s. n. (Reg.) Lapte de vacă smântânit pus la prins (până se acrește); lapte prins, lapte acru. – Din ucr. kysljak. DOOM
chișleág (reg.) (chiș-leag) s. n.
chișlegelor
CHIȘLEÁG s. n. (Reg.) Lapte de vacă smântânit pus la prins (până se acrește); lapte prins, lapte acru. – Din ucr. kysljak. DOOM
chișleág (reg.) (chiș-leag) s. n.
chișni
CHIȘNÍ, chișnesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A scînci. Păunaș, izbit de colo pînă colo, începuse iar să plîngă. De data aceasta de abia chișnea. GALACTION, O. I 64.
chișoagă
CHIȘOÁGĂ s. f. (Reg.) Amestecătură de pește mic.
chiște
CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška. DOOM
chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
chiștei
CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška. DOOM
chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
chiștele
CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška. DOOM
chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
chiștelor
CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška. DOOM
chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
chiștoaca
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștoace
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștoacei
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștoacele
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștoacelor
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștoaco
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștoc
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștoc
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc2 (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce
chiștocar
chiștocar, chiștocari s. m. vagabond care fumează mucuri de țigară culese de pe jos.
chiștoce
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștoci
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștocii
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștocilor
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștocul
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștocule
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiștocului
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. DOOM
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci
chiț
CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee. DOOM
chiț interj.
chițcan
CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an. DOOM
chițcán s. m., pl. chițcáni
chițcani
CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an. DOOM
chițcán s. m., pl. chițcáni
chițcanii
CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an. DOOM
chițcán s. m., pl. chițcáni
chițcanilor
CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an. DOOM
chițcán s. m., pl. chițcáni
chițcanul
CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an. DOOM
chițcán s. m., pl. chițcáni
chițcanului
CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an. DOOM
chițcán s. m., pl. chițcáni
chițcăi
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițcăire
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.
chițcăit
CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit. DOOM
chițăít s. n.
chiți
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. DOOM
chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți
chițibuș
CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec. DOOM
chițibúș (fam.) s. n., pl. chițibúșuri
chițibușar
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușara
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușare
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușarei
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușarele
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușarelor
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușari
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușarii
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușarilor
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușarul
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușarului
CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. DOOM
chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre
chițibușerie
CHIȚIBUȘERÍE, chițibușerii, s. f. (Rar) Faptă sau apucătură de chițibușar; acțiune plină de chițibușuri. [Var.: chițibușăríe s. f.] – Chițibușar + suf. -ie. DOOM
chițibușeríe (rar) s. f., art. chițibușería, g.-d. art. chițibușeríei; pl. chițibușeríi, art. chițibușeríile
chițibușul
CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec. DOOM
chițibúș (fam.) s. n., pl. chițibúșuri
chițibușului
CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec. DOOM
chițibúș (fam.) s. n., pl. chițibúșuri
chițibușuri
CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec. DOOM
chițibúș (fam.) s. n., pl. chițibúșuri
chițibușurile
CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec. DOOM
chițibúș (fam.) s. n., pl. chițibúșuri
chițibușurilor
CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec. DOOM
chițibúș (fam.) s. n., pl. chițibúșuri
chițibușăria
CHIȚIBUȘERÍE, chițibușerii, s. f. (Rar) Faptă sau apucătură de chițibușar; acțiune plină de chițibușuri. [Var.: chițibușăríe s. f.] – Chițibușar + suf. -ie. DOOM
chițibușeríe (rar) s. f., art. chițibușería, g.-d. art. chițibușeríei; pl. chițibușeríi, art. chițibușeríile
chițibușărie
CHIȚIBUȘERÍE, chițibușerii, s. f. (Rar) Faptă sau apucătură de chițibușar; acțiune plină de chițibușuri. [Var.: chițibușăríe s. f.] – Chițibușar + suf. -ie. DOOM
chițibușeríe (rar) s. f., art. chițibușería, g.-d. art. chițibușeríei; pl. chițibușeríi, art. chițibușeríile
chițibușăriei
CHIȚIBUȘERÍE, chițibușerii, s. f. (Rar) Faptă sau apucătură de chițibușar; acțiune plină de chițibușuri. [Var.: chițibușăríe s. f.] – Chițibușar + suf. -ie. DOOM
chițibușeríe (rar) s. f., art. chițibușería, g.-d. art. chițibușeríei; pl. chițibușeríi, art. chițibușeríile
chițibușării
CHIȚIBUȘERÍE, chițibușerii, s. f. (Rar) Faptă sau apucătură de chițibușar; acțiune plină de chițibușuri. [Var.: chițibușăríe s. f.] – Chițibușar + suf. -ie. DOOM
chițibușeríe (rar) s. f., art. chițibușería, g.-d. art. chițibușeríei; pl. chițibușeríi, art. chițibușeríile
chițibușăriile
CHIȚIBUȘERÍE, chițibușerii, s. f. (Rar) Faptă sau apucătură de chițibușar; acțiune plină de chițibușuri. [Var.: chițibușăríe s. f.] – Chițibușar + suf. -ie. DOOM
chițibușeríe (rar) s. f., art. chițibușería, g.-d. art. chițibușeríei; pl. chițibușeríi, art. chițibușeríile
chițibușăriilor
CHIȚIBUȘERÍE, chițibușerii, s. f. (Rar) Faptă sau apucătură de chițibușar; acțiune plină de chițibușuri. [Var.: chițibușăríe s. f.] – Chițibușar + suf. -ie. DOOM
chițibușeríe (rar) s. f., art. chițibușería, g.-d. art. chițibușeríei; pl. chițibușeríi, art. chițibușeríile
chiții
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. DOOM
chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți
chiților
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. DOOM
chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți
chițimie
chițimíe (chițimíi), s. f. – Colibă. – var. (rar) chițumie. Origine necunoscută. După DAR și Scriban, în legătură cu chițibuș. Mai curînd der. de la chimiță, s. f. (cușcă), cuvînt aproape necunoscut (este menționat numai de Damé); chițimie, care ar fi rezultatul unei metateze, se folosește în Munt.
chițoran
CHIȚORÁN, chițorani, s. m. Șoarece mare de câmp, cu botul foarte ascuțit (Sorex vulgaris). – Cf. chițcan. DOOM
chițorán s. m., pl. chițoráni
chițorani
CHIȚORÁN, chițorani, s. m. Șoarece mare de câmp, cu botul foarte ascuțit (Sorex vulgaris). – Cf. chițcan. DOOM
chițorán s. m., pl. chițoráni
chițoranii
CHIȚORÁN, chițorani, s. m. Șoarece mare de câmp, cu botul foarte ascuțit (Sorex vulgaris). – Cf. chițcan. DOOM
chițorán s. m., pl. chițoráni
chițoranilor
CHIȚORÁN, chițorani, s. m. Șoarece mare de câmp, cu botul foarte ascuțit (Sorex vulgaris). – Cf. chițcan. DOOM
chițorán s. m., pl. chițoráni
chițoranul
CHIȚORÁN, chițorani, s. m. Șoarece mare de câmp, cu botul foarte ascuțit (Sorex vulgaris). – Cf. chițcan. DOOM
chițorán s. m., pl. chițoráni
chițoranului
CHIȚORÁN, chițorani, s. m. Șoarece mare de câmp, cu botul foarte ascuțit (Sorex vulgaris). – Cf. chițcan. DOOM
chițorán s. m., pl. chițoráni
chițăi
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăia
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăiau
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăie
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăind
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăire
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăire
CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.
chițăiră
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăise
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăiseră
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăit
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi. DOOM
chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
chițăit
CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit. DOOM
chițăít s. n.
chloris
Flora, în mitologia romană, zeița florilor și a primăverii, identificată cu Chloris din mitologia greacă. Se credea că le-ar fi dat oamenilor mierea de albine și semințele tuturor florilor, primite în dar de la soțul ei, Favonius. O legendă spunea că prin atingerea unei flori cu semințe dăruite de ea, Iuno l-ar fi zămislit pe Mars singură, fără ajutorul lui Iupiter. Serbările celebrate în cinstea ei purtau numele de Floralia.
chloropus
GĂINÚȘĂ, găinușe (găinuși), s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Găinușă de baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. Cărăbuș, corlă. 5. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ușă.
choana
CHOÁNĂ s.f. (Anat.) Fiecare din orificiile posterioare ale foselor nazale, prin care acestea comunică cu faringele. [Pron. cho-a-. / < fr. choane, cf. gr. choane – pâlnie].
choane
CHOÁNĂ s.f. (Anat.) Fiecare din orificiile posterioare ale foselor nazale, prin care acestea comunică cu faringele. [Pron. cho-a-. / < fr. choane, cf. gr. choane – pâlnie].
choanei
CHOÁNĂ s.f. (Anat.) Fiecare din orificiile posterioare ale foselor nazale, prin care acestea comunică cu faringele. [Pron. cho-a-. / < fr. choane, cf. gr. choane – pâlnie].
chondrilla
RĂSFÚG s. m. 1. (Și în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.
chords
BLOCK CHORDS s.n. (Muz.) Stil pianistic constând în interpretarea unei piese în acorduri (blocuri, conglomerate de sunete) la ambele mâini, folosit în scopul reproducerii la pian a sonorității alămurilor din orchestră. [< engl. block chords].
choreu
CHORÉU s.n. v. coreu.
choriamb
CHORIÁMB s.m. v. coriamb.
chorografie
CHOROGRAFÍE s.f. v. corografie.
chorologie
CHOROLOGÍE s.f. v. corologie.
chorus
CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus.
chorusul
CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus.
chorusului
CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus.
chorusuri
CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus.
chorusurile
CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus.
chorusurilor
CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [Pr.: co-] – Din fr., engl. chorus.
chou
CHOU À LA CRÈME, chou à la crème, s. n. Prăjitură de formă rotundă, preparată din făină, unt și ouă, la care se adaugă lapte sau apă. – Loc. fr. DOOM
chou à la crème (fr.) [pron. șu a la crem] (crè-) s. n., pl. chou à la crème
christi
LÁCRIMA CHRÍSTI s.n. Vin alb ambrat, foarte limpede și puțin aromat, din regiunile Campaniei (Italia). [< it. lacrima Christi]. DOOM
lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.
christi
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Soi de viță-de-vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat. DOOM
lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.
chrysanthemum
CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate și cu flori de culori variate, cu o inflorescență mare și bogată (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysanthème.
chrysaor
Chrysaor, fiul lui Poseidon și al Meduzei.
chryseis
Chryseis, fiica lui Chryses, preotul lui Apollo (v. și Chryses), luată de Agamemnon drept pradă de război din Lyrnessus. Nevrînd s-o înapoieze tatălui ei, Agamemnon și-a atras asupră-și mînia lui Apollo, care a făcut să bîntuie o molimă în tabăra grecească. Speriați, grecii l-au silit pe Agamemnon s-o elibereze pe Chryseis și s-o redea tatălui său. Atunci, în locul ei, Agamemnon a cerut-o pe Briseis, sclava lui Achilles (v. Achilles, Briseis). Mai tîrziu, Chryseis s-a înapoiat însă la Agamemnon, cu care – se spunea într-o legendă – ar fi avut doi copii: pe Iphigenia și pe Chryses.
chryses
Chryses 1. Tatăl lui Chryseis și preot al lui Apollo. Cînd Agamemnon a refuzat să-i înapoieze fiica, Chryses l-a rugat pe Apollo să răspîndească o molimă în rîndul grecilor. Zeul i-a împlinit ruga. Constrîns de greci Agamemnon a eliberat-o pe Chryseis, care s-a înapoiat la tatăl sau (v. Chryseis). 2. Fiul lui Chryseis cu Agamemnon, numit astfel în amintirea bunicului său, Chryses.
chrysippus
Chrysippus, fiul favorit al lui Pelops, ucis de Atreus și de Thyestes, frații săi vitregi, la îndemnul mamei lor Hippodamia (v. și Atreus).
chrysopogon
SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.
chrysosplenium
SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ◊ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina = a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) și cu flori galbene-aurii; splinuță (1) (Chrysosplenium alternifolium). – Din ngr. splína.
chrysothemis
Chrysothemis 1. Una dintre fiicele lui Agamemnon și ale Clytaemnestrei. 2. Fiica preotului cretan Carmanor și presupusa inițiatoare a întrecerilor muzicale, la care participa și ea.
chtonian
HTONIÁN, -Ă adj. Referitor la pământ, al pământului, pământesc; subpământesc, subteran; htonic. ♦ (Op. uranian) relativ la așa-zisele divinități subpământene. // s.m. și f. Divinitate subpământeană. [Pron. -ni-an, var. chtonian, -ă adj. / < fr. chtonien, cf. gr. chton – pământ].
chtonic
HTÓNIC, -Ă, htonici, -ce, adj. (Livr.) Htonian. [Scris și: chtonic] – Din germ. chtonisch, engl. chtonic.
chtonism
CHTONÍSM s.n. v. htonism.
chulo
CHULO s. m. Toreador care luptă pe jos și are misiunea de a întărâta taurul cu ajutorul unei pelerine roșii. [Pr.: čulo] – Cuv. sp. DOOM
!chúlo (hisp.) [ch pron. c] s. m., art. chúloul; pl. chúlo
chuloul
CHULO s. m. Toreador care luptă pe jos și are misiunea de a întărâta taurul cu ajutorul unei pelerine roșii. [Pr.: čulo] – Cuv. sp. DOOM
!chúlo (hisp.) [ch pron. c] s. m., art. chúloul; pl. chúlo
chuloului
CHULO s. m. Toreador care luptă pe jos și are misiunea de a întărâta taurul cu ajutorul unei pelerine roșii. [Pr.: čulo] – Cuv. sp. DOOM
!chúlo (hisp.) [ch pron. c] s. m., art. chúloul; pl. chúlo