bă
BĂ interj. (Arg.) Măi. – Et. nec.

DOOM

bă (pop.) interj.

băbaica
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

DOOM

băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici

băbar
BĂBÁR, băbari, s. m. (Reg.) Om însurat. – Din babă + suf. -ar.

băbeasca
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță de vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii. – Babă + suf. -esc.

DOOM

băbeáscă (vin) s. f., g.-d. art. băbéștii

băbeasca
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.- Babă + suf. -esc.

DOOM

băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băbesc
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.- Babă + suf. -esc.

DOOM

băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băbescul
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.- Babă + suf. -esc.

DOOM

băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băbescului
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.- Babă + suf. -esc.

DOOM

băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băbește
BĂBÉȘTE adv. Ca babele. Expr. A socoti (sau a face socoteli, a o lua) băbește = a face calcule în mod simplist, empiric. – Babă + suf. -ește.

DOOM

băbéște adv.

băbești
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță de vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii. – Babă + suf. -esc.

DOOM

băbeáscă (vin) s. f., g.-d. art. băbéștii

băbești
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.- Babă + suf. -esc.

DOOM

băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băbeștii
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță de vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii. – Babă + suf. -esc.

DOOM

băbeáscă (vin) s. f., g.-d. art. băbéștii

băbeștii
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.- Babă + suf. -esc.

DOOM

băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băbeștile
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.- Babă + suf. -esc.

DOOM

băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băbeștilor
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importanță. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță-de-vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii.- Babă + suf. -esc.

DOOM

băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști

băboi
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi.

DOOM

băbói (baborniță) s. m., pl. băbói, art. băbóii

băboii
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi.

DOOM

băbói (baborniță) s. m., pl. băbói, art. băbóii

băboilor
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi.

DOOM

băbói (baborniță) s. m., pl. băbói, art. băbóii

băboiul
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi.

DOOM

băbói (baborniță) s. m., pl. băbói, art. băbóii

băboiului
BĂBÓI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă. – Babă + suf. -oi.

DOOM

băbói (baborniță) s. m., pl. băbói, art. băbóii

băbușcă
BĂBÚȘCĂ, băbuști, s. f. 1. Băbuță. 2. Nume dat păsărilor cântătoare îmbătrânite, în special sticletelui și scatiului. – Cf. rus. b a b u ș k a.

DOOM

băbúșcă (băbuță, butonieră, pasăre, iarbă) s. f., g.-d. art. băbúștii; pl. băbúști

băbuța
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (I); băbușcă. – Babă + suf. -uță.

DOOM

băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe

băbuțe
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (I); băbușcă. – Babă + suf. -uță.

DOOM

băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe

băbuței
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (I); băbușcă. – Babă + suf. -uță.

DOOM

băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe

băbuțele
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (I); băbușcă. – Babă + suf. -uță.

DOOM

băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe

băbuțelor
BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (I); băbușcă. – Babă + suf. -uță.

DOOM

băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe

băbăciune
băbăciune, băbăciuni s. f. femeie în vârstă.

băbăcuța
BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. – Babacă + suf. -uță.

DOOM

băbăcúță (înv., reg.) s. m., g.-d. art. băbăcúții; pl. băbăcúți

băbăcuței
BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. – Babacă + suf. -uță.

DOOM

băbăcúță (înv., reg.) s. m., g.-d. art. băbăcúții; pl. băbăcúți

băbăcuți
BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. – Babacă + suf. -uță.

DOOM

băbăcúță (înv., reg.) s. m., g.-d. art. băbăcúții; pl. băbăcúți

băbăcuții
BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. – Babacă + suf. -uță.

DOOM

băbăcúță (înv., reg.) s. m., g.-d. art. băbăcúții; pl. băbăcúți

băbăcuților
BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. – Babacă + suf. -uță.

DOOM

băbăcúță (înv., reg.) s. m., g.-d. art. băbăcúții; pl. băbăcúți

băbăici
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

DOOM

băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici

băbăicii
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

DOOM

băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici

băbăicile
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

DOOM

băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici

băbăicilor
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

DOOM

băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici

băbăiță
BĂBĂÍȚĂ s. m. (Mold., familiar și învechit) Diminutiv al lui b a b a i e. Băbăiță, băbăiță... – Ce este, copile? ALECSANDRI, T. I 345.

băbăluc
BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din sb. babaluk.

DOOM

băbălúc² / băbălúcă (reg.) s. m. / s. f.

băbălucă
BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din sb. babaluk.

DOOM

băbălúc² / băbălúcă (reg.) s. m. / s. f.

băbălău
BĂBĂLẮU, băbălăi, s. m. (Reg.) 1. Babalâc (1). 2. Om lung și prost. – Din babă + suf. -ălău.

băbăreasa
BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). – Cf. babă.

DOOM

băbăreásă (reg.) s. f., g.-d. art. băbărései; pl. băbărése

băbărese
BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). – Cf. babă.

DOOM

băbăreásă (reg.) s. f., g.-d. art. băbărései; pl. băbărése

băbăresei
BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). – Cf. babă.

DOOM

băbăreásă (reg.) s. f., g.-d. art. băbărései; pl. băbărése

băbăresele
BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). – Cf. babă.

DOOM

băbăreásă (reg.) s. f., g.-d. art. băbărései; pl. băbărése

băbăreselor
BĂBĂREÁSĂ, băbărese, s. f. (Reg.) Babă (care descântă sau ghicește). – Cf. babă.

DOOM

băbăreásă (reg.) s. f., g.-d. art. băbărései; pl. băbărése

băbătia
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă.

DOOM

băbătíe (fam.) s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

băbătie
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă.

DOOM

băbătíe (fam.) s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

băbătiei
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă.

DOOM

băbătíe (fam.) s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

băbătii
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă.

DOOM

băbătíe (fam.) s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

băbătiile
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă.

DOOM

băbătíe (fam.) s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

băbătiilor
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă.

DOOM

băbătíe (fam.) s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

băcan
BĂCÁN² s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.

DOOM

băcán² (colorant) s. n.

băcani
BĂCÁN² s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.

DOOM

băcán² (colorant) s. n.

băcanii
BĂCÁN² s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.

DOOM

băcán² (colorant) s. n.

băcanilor
BĂCÁN² s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.

DOOM

băcán² (colorant) s. n.

băcanul
BĂCÁN² s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.

DOOM

băcán² (colorant) s. n.

băcanului
BĂCÁN² s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.

DOOM

băcán² (colorant) s. n.

băcit
BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Baci + suf. -it.

DOOM

băcít (rar) s. n.

băcitul
BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Baci + suf. -it.

DOOM

băcít (rar) s. n.

băcitului
BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Baci + suf. -it.

DOOM

băcít (rar) s. n.

băciui
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuia
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiai
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiam
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiască
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiau
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiați
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiesc
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiește
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiești
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuii
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuim
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuind
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuire
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuire
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

băciuiră
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuirăm
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuirăți
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuise
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuisem
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiseră
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiserăm
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiserăți
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiseși
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiseți
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuit
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiși
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciuiți
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

DOOM

băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băcița
BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Baci + suf. -iță.

DOOM

băcíță (pop.) s. f., g.-d. art. băcíței; pl. băcíțe

băcițe
BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Baci + suf. -iță.

DOOM

băcíță (pop.) s. f., g.-d. art. băcíței; pl. băcíțe

băciței
BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Baci + suf. -iță.

DOOM

băcíță (pop.) s. f., g.-d. art. băcíței; pl. băcíțe

băcițele
BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Baci + suf. -iță.

DOOM

băcíță (pop.) s. f., g.-d. art. băcíței; pl. băcíțe

băcițelor
BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Baci + suf. -iță.

DOOM

băcíță (pop.) s. f., g.-d. art. băcíței; pl. băcíțe

băcuiața
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

DOOM

băcuiáță (reg.) s. f., g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

băcuiețe
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

DOOM

băcuiáță (reg.) s. f., g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

băcuieței
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

DOOM

băcuiáță (reg.) s. f., g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

băcuiețele
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

DOOM

băcuiáță (reg.) s. f., g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

băcuiețelor
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.

DOOM

băcuiáță (reg.) s. f., g.-d. art. băcuiéței; pl. băcuiéțe

băcălia
BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

DOOM

băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

băcălia
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcălie
BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

DOOM

băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

băcălie
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcăliei
BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

DOOM

băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

băcăliei
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcălii
BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

DOOM

băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

băcălii
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcăliile
BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

DOOM

băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

băcăliile
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcăliilor
BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

DOOM

băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

băcăliilor
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcălio
BĂCĂLÍE¹, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. – Cf. băcan¹, băcănie.

DOOM

băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

băcălio
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcănea
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăneai
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăneam
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănească
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăneau
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăneați
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănesc
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănește
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănești
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăni
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănia
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcănie
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcăniei
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcănii
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănii
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcăniile
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcăniilor
BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

DOOM

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcănim
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănind
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănioara
BĂCĂNIOÁRĂ, băcănioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui băcănie (2). [Pr.: -ni-oa-] – Băcănie + suf. -ioară.

DOOM

băcănioáră (-ni-oa-) (rar) s. f., g.-d. art. băcănioárei; pl. băcănioáre

băcănioare
BĂCĂNIOÁRĂ, băcănioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui băcănie (2). [Pr.: -ni-oa-] – Băcănie + suf. -ioară.

DOOM

băcănioáră (-ni-oa-) (rar) s. f., g.-d. art. băcănioárei; pl. băcănioáre

băcănioarei
BĂCĂNIOÁRĂ, băcănioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui băcănie (2). [Pr.: -ni-oa-] – Băcănie + suf. -ioară.

DOOM

băcănioáră (-ni-oa-) (rar) s. f., g.-d. art. băcănioárei; pl. băcănioáre

băcănioarele
BĂCĂNIOÁRĂ, băcănioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui băcănie (2). [Pr.: -ni-oa-] – Băcănie + suf. -ioară.

DOOM

băcănioáră (-ni-oa-) (rar) s. f., g.-d. art. băcănioárei; pl. băcănioáre

băcănioarelor
BĂCĂNIOÁRĂ, băcănioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui băcănie (2). [Pr.: -ni-oa-] – Băcănie + suf. -ioară.

DOOM

băcănioáră (-ni-oa-) (rar) s. f., g.-d. art. băcănioárei; pl. băcănioáre

băcănire
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănire
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan¹ (2). – Din băcan¹.

băcăniră
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănirăm
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănirăți
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănise
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănisem
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăniseră
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăniserăm
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăniserăți
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăniseși
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăniseți
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănit
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănit
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan¹ (2). – Din băcan¹.

băcăniși
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcănița
BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului¹. – Băcan¹ + suf. -iță.

DOOM

băcăníță (rar) s. f., g.-d. art. băcăníței; pl. băcăníțe

băcănițe
BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului¹. – Băcan¹ + suf. -iță.

DOOM

băcăníță (rar) s. f., g.-d. art. băcăníței; pl. băcăníțe

băcăniței
BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului¹. – Băcan¹ + suf. -iță.

DOOM

băcăníță (rar) s. f., g.-d. art. băcăníței; pl. băcăníțe

băcănițele
BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului¹. – Băcan¹ + suf. -iță.

DOOM

băcăníță (rar) s. f., g.-d. art. băcăníței; pl. băcăníțe

băcănițelor
BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului¹. – Băcan¹ + suf. -iță.

DOOM

băcăníță (rar) s. f., g.-d. art. băcăníței; pl. băcăníțe

băcăniți
BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan² (2). – Din băcan².

DOOM

băcăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 să băcăneáscă

băcăuan
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuan
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuana
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuanca
BĂCĂUÁNCĂ, băcăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan-] – Băcăuan + suf. -că.

DOOM

băcăuáncă (-uan-) s. f., g.-d. art. băcăuáncei; pl. băcăuánce

băcăuance
BĂCĂUÁNCĂ, băcăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan-] – Băcăuan + suf. -că.

DOOM

băcăuáncă (-uan-) s. f., g.-d. art. băcăuáncei; pl. băcăuánce

băcăuancei
BĂCĂUÁNCĂ, băcăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan-] – Băcăuan + suf. -că.

DOOM

băcăuáncă (-uan-) s. f., g.-d. art. băcăuáncei; pl. băcăuánce

băcăuancele
BĂCĂUÁNCĂ, băcăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan-] – Băcăuan + suf. -că.

DOOM

băcăuáncă (-uan-) s. f., g.-d. art. băcăuáncei; pl. băcăuánce

băcăuancelor
BĂCĂUÁNCĂ, băcăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan-] – Băcăuan + suf. -că.

DOOM

băcăuáncă (-uan-) s. f., g.-d. art. băcăuáncei; pl. băcăuánce

băcăuanco
BĂCĂUÁNCĂ, băcăuance, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan-] – Băcăuan + suf. -că.

DOOM

băcăuáncă (-uan-) s. f., g.-d. art. băcăuáncei; pl. băcăuánce

băcăuane
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuanei
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuanele
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuanelor
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuani
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuanii
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuanilor
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuanul
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

băcăuanului
BĂCĂUÁN, -Ă, băcăuani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Bacău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Bacău ori băcăuanilor (1), referitor la municipiul sau județul Bacău ori la băcăuani. [Pr.: -că-uan] – Bacău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

băcăuán (-uan) adj. m., s. m., pl. băcăuáni; adj. f. băcăuánă, pl. băcăuáne

bădic
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică.

DOOM

bădícă (pop.) s. m., g.-d. art. bădíchii/bădícăi; pl. bădíci

bădica
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică.

DOOM

bădícă (pop.) s. m., g.-d. art. bădíchii/bădícăi; pl. bădíci

bădichii
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică.

DOOM

bădícă (pop.) s. m., g.-d. art. bădíchii/bădícăi; pl. bădíci

bădici
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică.

DOOM

bădícă (pop.) s. m., g.-d. art. bădíchii/bădícăi; pl. bădíci

bădicii
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică.

DOOM

bădícă (pop.) s. m., g.-d. art. bădíchii/bădícăi; pl. bădíci

bădicilor
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică.

DOOM

bădícă (pop.) s. m., g.-d. art. bădíchii/bădícăi; pl. bădíci

bădicuța
BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.

DOOM

bădicúță (pop.) s. m., pl. bădicúți

bădicuței
BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.

DOOM

bădicúță (pop.) s. m., pl. bădicúți

bădicuți
BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.

DOOM

bădicúță (pop.) s. m., pl. bădicúți

bădicuții
BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.

DOOM

bădicúță (pop.) s. m., pl. bădicúți

bădicuților
BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.

DOOM

bădicúță (pop.) s. m., pl. bădicúți

bădicăi
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică.

DOOM

bădícă (pop.) s. m., g.-d. art. bădíchii/bădícăi; pl. bădíci

bădie
BĂDÍE s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. – Bade + suf. -ie.

DOOM

bădíe (pop.) s. m., art. bădía, g.-d. art. bădíei/lui bădía

bădișor
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor.

DOOM

bădișór (pop.) s. m., pl. bădișóri

bădișori
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor.

DOOM

bădișór (pop.) s. m., pl. bădișóri

bădișorii
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor.

DOOM

bădișór (pop.) s. m., pl. bădișóri

bădișorilor
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor.

DOOM

bădișór (pop.) s. m., pl. bădișóri

bădișorul
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor.

DOOM

bădișór (pop.) s. m., pl. bădișóri

bădișorului
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor.

DOOM

bădișór (pop.) s. m., pl. bădișóri

bădiț
BĂDÍȚ s. m. v. bădiță.

bădițel
BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bădiță + suf. -el.

DOOM

bădițél (rar) s. m., pl. bădițéi, art. bădițéii

bădițică
BĂDIȚÍCĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădiță. – Bădiță + suf. -ică.

DOOM

bădițícă (rar) s. m.

bădiță
BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță.

DOOM

bădíță (pop.) s. m., art. bădíța, g.-d. art. lui bădíța/bădíței

bădădui
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădăduire
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

bădădăi
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăia
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiai
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiam
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiască
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiau
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiați
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiesc
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiește
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiești
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăii
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăim
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăind
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăire
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăire
BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV] – Probabil formație onomatopeică.

bădădăiră
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăirăm
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăirăți
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăise
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăisem
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiseră
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiserăm
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiserăți
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiseși
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiseți
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăit
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiși
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăiți
BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

DOOM

bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădăran
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăran
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădărana
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădărana
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranca
BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Femeie nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocancă. – Bădăran + suf. -că.

DOOM

bădăráncă (reg.) s. f., g.-d. art. bădăráncei; pl. bădăránce

bădărance
BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Femeie nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocancă. – Bădăran + suf. -că.

DOOM

bădăráncă (reg.) s. f., g.-d. art. bădăráncei; pl. bădăránce

bădărancei
BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Femeie nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocancă. – Bădăran + suf. -că.

DOOM

bădăráncă (reg.) s. f., g.-d. art. bădăráncei; pl. bădăránce

bădărancele
BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Femeie nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocancă. – Bădăran + suf. -că.

DOOM

bădăráncă (reg.) s. f., g.-d. art. bădăráncei; pl. bădăránce

bădărancelor
BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Femeie nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocancă. – Bădăran + suf. -că.

DOOM

bădăráncă (reg.) s. f., g.-d. art. bădăráncei; pl. bădăránce

bădărane
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădărane
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranei
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranei
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranele
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranele
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranelor
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranelor
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădărani
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădărani
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranii
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranii
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranilor
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranilor
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranul
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranul
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranului
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăranului
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

DOOM

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădărănia
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. – Bădăran + suf. -ie.

DOOM

bădărăníe s. f., art. bădărănía, g.-d. art. bădărăníei; pl. bădărăníi, art. bădărăníile

bădărănie
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. – Bădăran + suf. -ie.

DOOM

bădărăníe s. f., art. bădărănía, g.-d. art. bădărăníei; pl. bădărăníi, art. bădărăníile

bădărăniei
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. – Bădăran + suf. -ie.

DOOM

bădărăníe s. f., art. bădărănía, g.-d. art. bădărăníei; pl. bădărăníi, art. bădărăníile

bădărănii
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. – Bădăran + suf. -ie.

DOOM

bădărăníe s. f., art. bădărănía, g.-d. art. bădărăníei; pl. bădărăníi, art. bădărăníile

bădărăniile
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. – Bădăran + suf. -ie.

DOOM

bădărăníe s. f., art. bădărănía, g.-d. art. bădărăníei; pl. bădărăníi, art. bădărăníile

bădărăniilor
BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. – Bădăran + suf. -ie.

DOOM

bădărăníe s. f., art. bădărănía, g.-d. art. bădărăníei; pl. bădărăníi, art. bădărăníile

bădărănoasa
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănoase
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănoasei
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănoasele
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănoaselor
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănos
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănosul
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănosului
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănoși
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănoșii
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănoșilor
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

DOOM

bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

băftoasa
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftoase
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftoasei
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftoasele
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftoaselor
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftos
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftosul
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftosului
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftoși
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftoșii
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băftoșilor
băftos, -oasă, băftoși, -oase s. m., s. f., adj. (om) norocos

băgai
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgare
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgare
BĂGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. ◊ Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). – V. băga.

DOOM

băgáre s. f., g.-d. art. băgắrii; pl. băgắri

băgarea
BĂGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. ◊ Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). – V. băga.

DOOM

băgáre s. f., g.-d. art. băgắrii; pl. băgắri

băgară
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgarăm
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgarăți
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgase
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgasem
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgaseră
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgaserăm
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgaserăți
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgaseși
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgaseți
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgat
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgat
a fi băgat la salată expr. (deț.) a fi închis la secția restrictivă.

băgau
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgași
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgând
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgînd
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

băgăcioasa
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăcioase
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăcioasei
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăcioasele
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăcioaselor
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăcios
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăciosul
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăciosului
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăcioși
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăcioșii
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăcioșilor
BĂGĂCIÓS, -OÁSĂ, băgăcioși, -oase, adj. (Fam.) Băgăreț. – Băga + suf. -ăcios.

DOOM

băgăciós (fam.) adj. m., pl. băgăcióși; f. băgăcioásă, pl. băgăcioáse

băgăreața
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgăreț
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgărețe
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgăreței
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgărețele
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgărețelor
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgăreți
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgăreții
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgăreților
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgărețul
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgărețului
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. – Băga + suf. -ăreț.

DOOM

băgăréț (fam.) adj. m., pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțe

băgări
BĂGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. ◊ Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). – V. băga.

DOOM

băgáre s. f., g.-d. art. băgắrii; pl. băgắri

băgării
BĂGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. ◊ Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). – V. băga.

DOOM

băgáre s. f., g.-d. art. băgắrii; pl. băgắri

băgările
BĂGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. ◊ Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). – V. băga.

DOOM

băgáre s. f., g.-d. art. băgắrii; pl. băgắri

băgărilor
BĂGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. ◊ Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). – V. băga.

DOOM

băgáre s. f., g.-d. art. băgắrii; pl. băgắri

băgătoare
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătoarea
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătoarei
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătoarele
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătoarelor
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătoareo
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgător
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgători
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătorii
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătorilor
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătorul
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătorule
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgătorului
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

DOOM

băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgău
băgắu (-uri), s. n. – Reziduu de nicotină pe fundul unei pipe. Mag. bágó (Cihac, II, 478; DAR).

băhnit
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnita
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnite
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnitei
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnitele
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnitelor
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnitul
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnitului
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhniți
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhniții
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhniților
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

DOOM

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte

băhnoasa
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnoase
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnoasei
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnoasele
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnoaselor
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnos
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnosul
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnosului
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnoși
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnoșii
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băhnoșilor
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os.

DOOM

băhnós (reg.) adj. m., pl. băhnóși; f. băhnoásă, pl. băhnoáse

băi
BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

DOOM

báie s. f., art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băi

băi
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băia
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiai
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiam
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiască
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiat
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

DOOM

băiát s. m., pl. băiéți

băiata
BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

DOOM

băiátă (reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte

băiatul
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

DOOM

băiát s. m., pl. băiéți

băiatule
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

DOOM

băiát s. m., pl. băiéți

băiatului
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

DOOM

băiát s. m., pl. băiéți

băiau
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiaș
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băiașa
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băiașul
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băiașului
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băiați
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiesc
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiet
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

băietan
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

DOOM

băietán s. m., pl. băietáni

băietani
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

DOOM

băietán s. m., pl. băietáni

băietanii
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

DOOM

băietán s. m., pl. băietáni

băietanilor
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

DOOM

băietán s. m., pl. băietáni

băietanul
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

DOOM

băietán s. m., pl. băietáni

băietanului
BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

DOOM

băietán s. m., pl. băietáni

băiete
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

DOOM

băiát s. m., pl. băiéți

băiete
BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

DOOM

băiátă (reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte

băietei
BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

DOOM

băiátă (reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte

băietele
BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

DOOM

băiátă (reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte

băietelor
BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat.

DOOM

băiátă (reg.) s. f., g.-d. art. băiétei; băiéte

băietănaș
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

DOOM

băietănáș (rar) s. m., pl. băietănáși

băietănași
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

DOOM

băietănáș (rar) s. m., pl. băietănáși

băietănașii
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

DOOM

băietănáș (rar) s. m., pl. băietănáși

băietănașilor
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

DOOM

băietănáș (rar) s. m., pl. băietănáși

băietănașul
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

DOOM

băietănáș (rar) s. m., pl. băietănáși

băietănașului
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

DOOM

băietănáș (rar) s. m., pl. băietănáși

băieș
BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie² + suf. -aș.

DOOM

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băieșe
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băieșei
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băieșele
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băieșelor
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băieși
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băieși
BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie² + suf. -aș.

DOOM

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băieșii
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băieșii
BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie² + suf. -aș.

DOOM

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băieșilor
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie¹ publică. – Baie + suf. -aș.

DOOM

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băieșilor
BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie² + suf. -aș.

DOOM

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băieșime
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime.

DOOM

băieșíme (reg.) s. f., g.-d. art. băieșímii

băieșimea
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime.

DOOM

băieșíme (reg.) s. f., g.-d. art. băieșímii

băieșimi
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime.

DOOM

băieșíme (reg.) s. f., g.-d. art. băieșímii

băieșimii
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime.

DOOM

băieșíme (reg.) s. f., g.-d. art. băieșímii

băieșița
BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie¹ publică – Băiaș + suf. -iță.

DOOM

băieșíță (înv.) s. f., g.-d. art. băieșíței; pl. băieșíțe

băieșițe
BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie¹ publică – Băiaș + suf. -iță.

DOOM

băieșíță (înv.) s. f., g.-d. art. băieșíței; pl. băieșíțe

băieșiței
BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie¹ publică – Băiaș + suf. -iță.

DOOM

băieșíță (înv.) s. f., g.-d. art. băieșíței; pl. băieșíțe

băieșițele
BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie¹ publică – Băiaș + suf. -iță.

DOOM

băieșíță (înv.) s. f., g.-d. art. băieșíței; pl. băieșíțe

băieșițelor
BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie¹ publică – Băiaș + suf. -iță.

DOOM

băieșíță (înv.) s. f., g.-d. art. băieșíței; pl. băieșíțe

băiește
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiești
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băieșul
BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie² + suf. -aș.

DOOM

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băieșului
BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie² + suf. -aș.

DOOM

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băiețan
BĂIEȚÁN s. m. v. băietan.

băiețandri
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

DOOM

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețandrii
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

DOOM

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețandrilor
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

DOOM

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețandru
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

DOOM

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețandrul
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

DOOM

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețandrului
BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

DOOM

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețaș
BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.

DOOM

băiețáș s. m., pl. băiețáși

băiețași
BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.

DOOM

băiețáș s. m., pl. băiețáși

băiețașii
BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.

DOOM

băiețáș s. m., pl. băiețáși

băiețașilor
BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.

DOOM

băiețáș s. m., pl. băiețáși

băiețașul
BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.

DOOM

băiețáș s. m., pl. băiețáși

băiețașului
BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș.

DOOM

băiețáș s. m., pl. băiețáși

băiețeasca
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

DOOM

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băieței
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). – Băiat + suf. -el.

DOOM

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii

băiețeii
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). – Băiat + suf. -el.

DOOM

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii

băiețeilor
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). – Băiat + suf. -el.

DOOM

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii

băiețel
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). – Băiat + suf. -el.

DOOM

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii

băiețelul
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). – Băiat + suf. -el.

DOOM

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii

băiețelului
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata). – Băiat + suf. -el.

DOOM

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii

băiețesc
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

DOOM

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băiețescul
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

DOOM

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băiețescului
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

DOOM

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băiețește
BĂIEȚÉȘTE adv. Ca băieții. – Băiat + suf. -ește.

DOOM

băiețéște adv.

băiețești
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

DOOM

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băiețeștii
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

DOOM

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băiețeștile
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

DOOM

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băiețeștilor
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc.

DOOM

băiețésc adj. m., f. băiețeáscă; pl. m. și f. băiețéști

băieți
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

DOOM

băiát s. m., pl. băiéți

băieți
BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. – Din băiat.

băiețică
BĂIEȚÍCĂ s. m. (Reg.; la voc.) Diminutiv al lui băiat. – Băiat + suf. -ică.

DOOM

băiețícă (rar) s. m.

băieții
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

DOOM

băiát s. m., pl. băiéți

băieții
băieții s. m. pl. art. hot. angajații Securității, ai poliției politice în timpul regimului comunist.

băieților
BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♦ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu demult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec.

DOOM

băiát s. m., pl. băiéți

băiețime
BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Băiat + suf. -ime.

DOOM

băiețíme (rar) s. f., g.-d. art. băiețímii

băiețimea
BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Băiat + suf. -ime.

DOOM

băiețíme (rar) s. f., g.-d. art. băiețímii

băiețimi
BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Băiat + suf. -ime.

DOOM

băiețíme (rar) s. f., g.-d. art. băiețímii

băiețimii
BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Băiat + suf. -ime.

DOOM

băiețíme (rar) s. f., g.-d. art. băiețímii

băiețire
BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. [Pr.: bă-ie-] – Din băiat.

băiețoi
BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. – Băiat + suf. -oi.

DOOM

băiețói s. m., pl. băiețói, art. băiețóii

băiețoii
BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. – Băiat + suf. -oi.

DOOM

băiețói s. m., pl. băiețói, art. băiețóii

băiețoilor
BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. – Băiat + suf. -oi.

DOOM

băiețói s. m., pl. băiețói, art. băiețóii

băiețoiul
BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. – Băiat + suf. -oi.

DOOM

băiețói s. m., pl. băiețói, art. băiețóii

băiețoiului
BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. – Băiat + suf. -oi.

DOOM

băiețói s. m., pl. băiețói, art. băiețóii

băii
BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

DOOM

báie s. f., art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băi

băii
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băile
BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

DOOM

báie s. f., art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băi

băilor
BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

DOOM

báie s. f., art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băi

băim
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băimărean
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimărean
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimăreana
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimăreanca
BĂIMĂREÁNCĂ, băimărence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Baia Mare. – Băimărean + suf. -că.

DOOM

băimăreáncă (băi-) s. f., g.-d. art. băimăréncei; pl. băimărénce

băimăreanco
BĂIMĂREÁNCĂ, băimărence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Baia Mare. – Băimărean + suf. -că.

DOOM

băimăreáncă (băi-) s. f., g.-d. art. băimăréncei; pl. băimărénce

băimăreanul
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimăreanului
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimărence
BĂIMĂREÁNCĂ, băimărence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Baia Mare. – Băimărean + suf. -că.

DOOM

băimăreáncă (băi-) s. f., g.-d. art. băimăréncei; pl. băimărénce

băimărencei
BĂIMĂREÁNCĂ, băimărence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Baia Mare. – Băimărean + suf. -că.

DOOM

băimăreáncă (băi-) s. f., g.-d. art. băimăréncei; pl. băimărénce

băimărencele
BĂIMĂREÁNCĂ, băimărence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Baia Mare. – Băimărean + suf. -că.

DOOM

băimăreáncă (băi-) s. f., g.-d. art. băimăréncei; pl. băimărénce

băimărencelor
BĂIMĂREÁNCĂ, băimărence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Baia Mare. – Băimărean + suf. -că.

DOOM

băimăreáncă (băi-) s. f., g.-d. art. băimăréncei; pl. băimărénce

băimărene
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimărenei
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimărenele
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimărenelor
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimăreni
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimărenii
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băimărenilor
BĂIMĂREÁN, -Ă, băimăreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Baia Mare. 2. Adj. Care aparține municipiului Baia Mare sau băimărenilor (1), referitor la municipiul Baia Mare ori la băimăreni. – Baia Mare (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

băimăreán (băi-) adj. m., s. m., pl. băimăréni; adj. f. băimăreánă, pl. băimăréne

băind
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băire
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băire
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

băiră
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băirăm
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băirăți
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băise
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băisem
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiseră
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiserăm
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiserăți
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiseși
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băiseți
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băit
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băitănaș
BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf. -aș.

DOOM

băietănáș (rar) s. m., pl. băietănáși

băitănime
BĂITĂNÍME s. f. Mulțime de băietani. – Din băietan + suf. -ime.

băiși
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băița
BĂÍȚĂ, băițe, s. f. Diminutiv al lui baie¹. – Baie¹ + suf. -iță.

DOOM

băíță s. f., g.-d. art. băíței; pl. băíțe

băițe
BĂÍȚĂ, băițe, s. f. Diminutiv al lui baie¹. – Baie¹ + suf. -iță.

DOOM

băíță s. f., g.-d. art. băíței; pl. băíțe

băiței
BĂÍȚĂ, băițe, s. f. Diminutiv al lui baie¹. – Baie¹ + suf. -iță.

DOOM

băíță s. f., g.-d. art. băíței; pl. băíțe

băițele
BĂÍȚĂ, băițe, s. f. Diminutiv al lui baie¹. – Baie¹ + suf. -iță.

DOOM

băíță s. f., g.-d. art. băíței; pl. băíțe

băițelor
BĂÍȚĂ, băițe, s. f. Diminutiv al lui baie¹. – Baie¹ + suf. -iță.

DOOM

băíță s. f., g.-d. art. băíței; pl. băíțe

băiți
BĂÍ², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².

DOOM

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă

băițui
BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.

DOOM

băițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuiésc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 să băițuiáscă

băițuire
BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.

băițuit
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuita
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuite
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuitei
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuitele
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuitelor
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuitul
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuitului
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuiți
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuiții
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băițuiților
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui.

DOOM

băițuít s. n.

băjenar
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

DOOM

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

băjenari
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

DOOM

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

băjenarii
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

DOOM

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

băjenarilor
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

DOOM

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

băjenarul
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

DOOM

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

băjenarului
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

DOOM

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

băjenea
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeneai
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeneam
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenească
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeneau
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeneați
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenerie
BĂJENERÍE s. f. v. băjenărie.

băjenesc
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenește
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenești
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeni
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenia
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

DOOM

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

băjenie
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

DOOM

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

băjeniei
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

DOOM

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

băjenii
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenii
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

DOOM

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

băjeniile
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

DOOM

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

băjeniilor
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

DOOM

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

băjenim
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenind
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenire
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeniră
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenirăm
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenirăți
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenise
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenisem
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeniseră
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeniserăm
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeniserăți
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeniseși
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeniseți
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenit
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeniși
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjeniți
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

băjenărea
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăreai
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăream
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărească
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăreau
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăreați
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăresc
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărește
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărești
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenări
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăria
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

DOOM

băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile

băjenărie
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

DOOM

băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile

băjenăriei
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

DOOM

băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile

băjenării
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenării
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

DOOM

băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile

băjenăriile
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

DOOM

băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile

băjenăriilor
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

DOOM

băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile

băjenărim
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărind
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărire
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărire
BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

băjenăriră
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărirăm
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărirăți
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărise
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărisem
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăriseră
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăriserăm
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăriserăți
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăriseși
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăriseți
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărit
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărit
BEJĂNĂRÍT s. n. v. băjenărit.

DOOM

băjenărít (înv.) s. n.

băjenăritul
BEJĂNĂRÍT s. n. v. băjenărit.

DOOM

băjenărít (înv.) s. n.

băjenăritului
BEJĂNĂRÍT s. n. v. băjenărit.

DOOM

băjenărít (înv.) s. n.

băjenăriși
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenăriți
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băl
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

băla
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

bălai
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălaia
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălaie
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălaiei
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălaiele
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălaielor
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălaii
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălailor
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălaiul
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălaiului
BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărca bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat = s-a luminat de ziuă. – Băl + suf. -ai.

DOOM

bălái adj. m., pl. bălái; f. sg. și pl. băláie

bălan
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălana
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălane
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălanei
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălanele
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălanelor
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălani
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălanii
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălanilor
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălanul
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălanului
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.

DOOM

bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláne

bălaur
BĂLAÚR s. m. v. balaur.

bălbisa
BĂLBÍSĂ, bălbise, s. f. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri, cu flori roșii sau (rar) albe (Stachys silvatica). – Et. nec.

DOOM

bălbísă s. f., g.-d. art. bălbísei; pl. bălbíse

bălbise
BĂLBÍSĂ, bălbise, s. f. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri, cu flori roșii sau (rar) albe (Stachys silvatica). – Et. nec.

DOOM

bălbísă s. f., g.-d. art. bălbísei; pl. bălbíse

bălbisei
BĂLBÍSĂ, bălbise, s. f. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri, cu flori roșii sau (rar) albe (Stachys silvatica). – Et. nec.

DOOM

bălbísă s. f., g.-d. art. bălbísei; pl. bălbíse

bălbisele
BĂLBÍSĂ, bălbise, s. f. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri, cu flori roșii sau (rar) albe (Stachys silvatica). – Et. nec.

DOOM

bălbísă s. f., g.-d. art. bălbísei; pl. bălbíse

bălbiselor
BĂLBÍSĂ, bălbise, s. f. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri, cu flori roșii sau (rar) albe (Stachys silvatica). – Et. nec.

DOOM

bălbísă s. f., g.-d. art. bălbísei; pl. bălbíse

bălcesc
bălcesc, bălcești, s. m. (înv.) bancnotă de o sută de lei.

băldăbi
băldăbí (-bésc, -ít), vb. – A fi sleit de căldură. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184). Cuvînt rar, abia documentat în Munt. – Der. băldăbeală, s. f. (extenuare, epuizare).

băldăbire
băldăbí (-bésc, -ít), vb. – A fi sleit de căldură. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184). Cuvînt rar, abia documentat în Munt. – Der. băldăbeală, s. f. (extenuare, epuizare).

băle
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

bălega
BĂLIGÁ vb. I v. bălega.

DOOM

bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă

bălegar
BĂLEGÁR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligár s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar.

DOOM

bălegár² / băligár² (balegă) s. n.

bălegar
BĂLEGÁR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligár s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar.

DOOM

bălegár¹ / băligár¹ (gândac) s. m., pl. bălegári / băligári

bălegare
BĂLEGÁ vb. I v. băliga.

bălei
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

bălele
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

bălelor
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

băli
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

băli
bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

bălie
bắlie (-ii), s. f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se folosește în Mold.

băliga
BĂLIGÁ vb. I v. bălega.

DOOM

bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă

băligar
BĂLIGÁR s. n., s. m. v. bălegar.

băligar
BĂLIGÁR s. n., s. m. v. bălegar.

băligare
BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.

bălii
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

bălilor
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

bălire
bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

bălit
bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

băliuța
BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.

DOOM

băliúță (reg.) (-li-u-) s. f., g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe

băliuțe
BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.

DOOM

băliúță (reg.) (-li-u-) s. f., g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe

băliuței
BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.

DOOM

băliúță (reg.) (-li-u-) s. f., g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe

băliuțele
BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.

DOOM

băliúță (reg.) (-li-u-) s. f., g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe

băliuțelor
BĂLIÚȚĂ, băliuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balie. [Pr.: -li-u-] – Balie + suf. -uță.

DOOM

băliúță (reg.) (-li-u-) s. f., g.-d. art. băliúței; pl. băliúțe

bălmoji
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmojire
BĂLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

bălmojit
BĂLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

bălmuji
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmujire
BĂLMUJÍ vb. IV v. bălmăji.

bălmujit
BĂLMUJÍT, -Ă adj. v. bălmăjit.

bălmăjea
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjeai
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjeala
BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. (Fam.) Faptul de a bălmăji. – Bălmăji + suf. -eală.

DOOM

bălmăjeálă (fam.) s. f., g.-d. art. bălmăjélii; pl. bălmăjéli

bălmăjeam
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjească
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjeau
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjeați
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjeli
BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. (Fam.) Faptul de a bălmăji. – Bălmăji + suf. -eală.

DOOM

bălmăjeálă (fam.) s. f., g.-d. art. bălmăjélii; pl. bălmăjéli

bălmăjelii
BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. (Fam.) Faptul de a bălmăji. – Bălmăji + suf. -eală.

DOOM

bălmăjeálă (fam.) s. f., g.-d. art. bălmăjélii; pl. bălmăjéli

bălmăjelile
BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. (Fam.) Faptul de a bălmăji. – Bălmăji + suf. -eală.

DOOM

bălmăjeálă (fam.) s. f., g.-d. art. bălmăjélii; pl. bălmăjéli

bălmăjelilor
BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. (Fam.) Faptul de a bălmăji. – Bălmăji + suf. -eală.

DOOM

bălmăjeálă (fam.) s. f., g.-d. art. bălmăjélii; pl. bălmăjéli

bălmăjesc
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjește
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjești
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăji
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjii
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjim
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjind
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjire
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjire
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjiră
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjirăm
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjirăți
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjise
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjisem
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjiseră
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjiserăm
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjiserăți
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjiseși
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjiseți
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjit
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjit
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjita
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjite
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjitei
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjitele
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjitelor
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjitul
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjitului
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjiși
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjiți
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bălmăjiți
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjiții
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

bălmăjiților
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

băloasa
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloasa
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloase
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloase
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloasei
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloasei
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloasele
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloasele
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloaselor
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloaselor
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

bălos
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

bălos
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

bălosul
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

bălosul
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

bălosului
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

bălosului
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloșea
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșeai
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșeam
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșească
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșeau
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșeați
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșei
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.

DOOM

băloșél (ciupercă) s. m., pl. băloșéi, art. băloșéii

băloșeii
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.

DOOM

băloșél (ciupercă) s. m., pl. băloșéi, art. băloșéii

băloșeilor
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.

DOOM

băloșél (ciupercă) s. m., pl. băloșéi, art. băloșéii

băloșel
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.

DOOM

băloșél (ciupercă) s. m., pl. băloșéi, art. băloșéii

băloșelul
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.

DOOM

băloșél (ciupercă) s. m., pl. băloșéi, art. băloșéii

băloșelului
BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.

DOOM

băloșél (ciupercă) s. m., pl. băloșéi, art. băloșéii

băloșesc
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșește
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșești
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloși
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloși
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloși
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșii
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloșii
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloșii
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșilor
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloșilor
BĂLÓS, -OÁSĂ, băloși, -oase, adj., s. m. 1. Adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat (ca balele). 2. S. m. (Iht.; reg.) Babușcă. – Bale + suf. -os.

DOOM

bălós² s. m., pl. bălóși

băloșim
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșind
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșire
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșire
BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși. ♦ Boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind (ca uleiul). – V. băloși.

DOOM

băloșíre s. f., g.-d. art. băloșírii; pl. băloșíri

băloșirea
BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși. ♦ Boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind (ca uleiul). – V. băloși.

DOOM

băloșíre s. f., g.-d. art. băloșírii; pl. băloșíri

băloșiri
BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși. ♦ Boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind (ca uleiul). – V. băloși.

DOOM

băloșíre s. f., g.-d. art. băloșírii; pl. băloșíri

băloșirii
BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși. ♦ Boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind (ca uleiul). – V. băloși.

DOOM

băloșíre s. f., g.-d. art. băloșírii; pl. băloșíri

băloșirile
BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși. ♦ Boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind (ca uleiul). – V. băloși.

DOOM

băloșíre s. f., g.-d. art. băloșírii; pl. băloșíri

băloșirilor
BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși. ♦ Boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind (ca uleiul). – V. băloși.

DOOM

băloșíre s. f., g.-d. art. băloșírii; pl. băloșíri

băloșiră
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșirăm
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșirăți
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșise
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșisem
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșiseră
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșiserăm
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșiserăți
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșiseși
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșiseți
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșit
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșit
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșita
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșite
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșitei
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșitele
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșitelor
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșitul
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșitului
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșiși
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșiți
BĂLOȘÍ, băloșesc, vb. IV. Refl. (Despre vin, zeamă de varză etc.) A deveni bălos. – Din bălos.

DOOM

băloșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se băloșéște, imperf. 3 sg. se băloșeá; conj. prez. 3 să se băloșeáscă

băloșiți
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșiții
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

băloșiților
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși.

bălsăma
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămai
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămam
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămare
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămare
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din balsam.

bălsămară
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămarăm
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămarăți
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămase
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămasem
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămaseră
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămaserăm
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămaserăți
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămaseși
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămaseți
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămat
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămat
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămau
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămași
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămați
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămează
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămez
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămeze
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămezi
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămi
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămire
BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.

bălsămit
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămita
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămite
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămitei
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămitele
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămitelor
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămitul
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămitului
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămiți
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămiții
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămiților
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.

bălsămând
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

bălsămînd
BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

băltac
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.

DOOM

băltác (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltáce

băltace
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.

DOOM

băltác (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltáce

băltacele
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.

DOOM

băltác (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltáce

băltacelor
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.

DOOM

băltác (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltáce

băltacul
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.

DOOM

băltác (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltáce

băltacului
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.

DOOM

băltác (băltoacă) (reg.) s. n., pl. băltáce

băltaie
BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.

DOOM

băltắu (reg.) s. n., art. băltắul; pl. băltáie

băltaiele
BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.

DOOM

băltắu (reg.) s. n., art. băltắul; pl. băltáie

băltaielor
BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.

DOOM

băltắu (reg.) s. n., art. băltắul; pl. băltáie

băltea
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltească
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

bălteau
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltesc
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltește
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

bălti
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

bălticea
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticeaua
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticele
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticele
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticelei
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticelei
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticelele
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticelele
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticelelor
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticelelor
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticica
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

bălticica
BĂLTICEÁ, -ÍCĂ, balticele, s. f. Băltiță. – Baltă + suf. -ea. – Bălticică: cu schimbare de suf.

DOOM

bălticícă/bălticeá (rar) s. f., g.-d. art. bălticélei; pl. bălticéle, art. bălticélele

băltina
BĂLTÍNĂ, băltine, s. f. (Rar) Băltiș. – Slav (v. sl. baltina).

DOOM

băltínă (înv.) s. f., g.-d. art. băltínei; pl. băltíne

băltind
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltine
BĂLTÍNĂ, băltine, s. f. (Rar) Băltiș. – Slav (v. sl. baltina).

DOOM

băltínă (înv.) s. f., g.-d. art. băltínei; pl. băltíne

băltinei
BĂLTÍNĂ, băltine, s. f. (Rar) Băltiș. – Slav (v. sl. baltina).

DOOM

băltínă (înv.) s. f., g.-d. art. băltínei; pl. băltíne

băltinele
BĂLTÍNĂ, băltine, s. f. (Rar) Băltiș. – Slav (v. sl. baltina).

DOOM

băltínă (înv.) s. f., g.-d. art. băltínei; pl. băltíne

băltinelor
BĂLTÍNĂ, băltine, s. f. (Rar) Băltiș. – Slav (v. sl. baltina).

DOOM

băltínă (înv.) s. f., g.-d. art. băltínei; pl. băltíne

băltire
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltire
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

băltiră
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltise
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltiseră
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltit
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

DOOM

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

băltiș
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.

DOOM

băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri

băltișul
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.

DOOM

băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri

băltișului
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.

DOOM

băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri

băltișuri
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.

DOOM

băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri

băltișurile
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.

DOOM

băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri

băltișurilor
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.

DOOM

băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri

băltița
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.

DOOM

băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe

băltițe
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.

DOOM

băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe

băltiței
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.

DOOM

băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe

băltițele
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.

DOOM

băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe

băltițelor
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.

DOOM

băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe

băltoaca
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. – oacă.

DOOM

băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce

băltoace
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. – oacă.

DOOM

băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce

băltoacei
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. – oacă.

DOOM

băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce

băltoacele
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. – oacă.

DOOM

băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce

băltoacelor
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. – oacă.

DOOM

băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce

băltoagă
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. – oacă.

DOOM

băltoácă s. f., g.-d. art. băltoácei; pl. băltoáce

băltoaie
BĂLTÓI, băltoaie, s. n. (Rar) Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.

DOOM

băltói (rar) s. n., pl. băltoáie

băltoaiele
BĂLTÓI, băltoaie, s. n. (Rar) Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.

DOOM

băltói (rar) s. n., pl. băltoáie

băltoaielor
BĂLTÓI, băltoaie, s. n. (Rar) Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.

DOOM

băltói (rar) s. n., pl. băltoáie

băltoasa
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltoase
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltoasei
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltoasele
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltoaselor
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltoi
BĂLTÓI, băltoaie, s. n. (Rar) Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.

DOOM

băltói (rar) s. n., pl. băltoáie

băltoiul
BĂLTÓI, băltoaie, s. n. (Rar) Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.

DOOM

băltói (rar) s. n., pl. băltoáie

băltoiului
BĂLTÓI, băltoaie, s. n. (Rar) Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.

DOOM

băltói (rar) s. n., pl. băltoáie

băltos
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltosul
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltosului
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltoși
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltoșii
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltoșilor
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os.

DOOM

băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse

băltăcel
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăcele
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăcelele
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăcelelor
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăcelul
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăcelului
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăcăi
BĂLTĂCĂÍ, băltăcăiesc, vb. IV. Intranz. A merge, a sări, a alerga prin băltoace. – Din baltă.

băltăcăire
BĂLTĂCĂÍ, băltăcăiesc, vb. IV. Intranz. A merge, a sări, a alerga prin băltoace. – Din baltă.

băltăgel
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăgele
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăgelele
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăgelelor
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăgelul
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăgelului
BĂLTĂGÉL, băltăgele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: băltăcel s. n.] – Baltag + suf. -el.

DOOM

băltăgél (rar) s. n., pl. băltăgéle

băltăreața
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltăreț
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltărețe
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltăreței
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltărețele
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltărețelor
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltăreți
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltăreții
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltăreților
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltărețul
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltărețului
BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț.

DOOM

băltăréț adj. m., pl. băltăréți; f. băltăreáță, pl. băltăréțe

băltău
BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.

DOOM

băltắu (reg.) s. n., art. băltắul; pl. băltáie

băltăul
BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.

DOOM

băltắu (reg.) s. n., art. băltắul; pl. băltáie

băltăului
BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.

DOOM

băltắu (reg.) s. n., art. băltắul; pl. băltáie

bălul
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

bălului
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

DOOM

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bắlă, pl. bắle

bălușca
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Băl + suf. -ușcă.

DOOM

bălúșcă s. f., g.-d. art. bălúștei; pl. bălúște

băluște
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Băl + suf. -ușcă.

DOOM

bălúșcă s. f., g.-d. art. bălúștei; pl. bălúște

băluștei
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Băl + suf. -ușcă.

DOOM

bălúșcă s. f., g.-d. art. bălúștei; pl. bălúște

băluștele
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Băl + suf. -ușcă.

DOOM

bălúșcă s. f., g.-d. art. bălúștei; pl. bălúște

băluștelor
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Băl + suf. -ușcă.

DOOM

bălúșcă s. f., g.-d. art. bălúștei; pl. bălúște

băluț
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluța
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluțe
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluței
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluțele
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluțelor
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluți
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluții
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluților
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluțul
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

băluțului
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.

DOOM

bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe

bălvan
BULVÁN s. m. v. bălvan.

DOOM

bulván v. bălván

bălvani
BULVÁN s. m. v. bălvan.

DOOM

bulván v. bălván

bălvanii
BULVÁN s. m. v. bălvan.

DOOM

bulván v. bălván

bălvanilor
BULVÁN s. m. v. bălvan.

DOOM

bulván v. bălván

bălvanul
BULVÁN s. m. v. bălvan.

DOOM

bulván v. bălván

bălvanului
BULVÁN s. m. v. bălvan.

DOOM

bulván v. bălván

bălăbănea
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăneai
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăneala
BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

DOOM

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

bălăbăneam
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănească
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăneau
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăneați
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăneli
BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

DOOM

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

bălăbănelii
BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

DOOM

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

bălăbănelile
BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

DOOM

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

bălăbănelilor
BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

DOOM

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

bălăbănesc
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănește
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănești
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăni
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănii
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănim
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănind
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănire
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăniră
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănirăm
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănirăți
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănise
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănisem
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăniseră
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăniserăm
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăniserăți
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăniseși
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăniseți
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănit
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbănit
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbănit
BĂLĂBĂNÍT¹ s. n. Faptul de a (se) bălăbăni. – V. bălăbăni.

DOOM

bălăbănít s. n.

bălăbănita
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbănite
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbănitei
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbănitele
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbănitelor
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbănitul
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbănitului
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbăniși
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăniți
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. – Et. nec. sau formație onomatopeică.

DOOM

bălăbăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăbănésc, imperf. 3 sg. bălăbăneá; conj. prez. 3 să bălăbăneáscă

bălăbăniți
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbăniții
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăbăniților
BĂLĂBĂNÍT², -Ă, bălăbăniți, -te, adj. (Despre mers, pași) Legănat; șovăitor. – V. bălăbăni.

bălăcea
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăceai
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăceala
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

DOOM

bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli

bălăceam
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcească
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăceau
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăceați
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăceli
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

DOOM

bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli

bălăcelii
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

DOOM

bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli

bălăcelile
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

DOOM

bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli

bălăcelilor
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

DOOM

bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli

bălăcesc
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcește
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcești
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăci
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcii
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcim
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcind
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcire
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcire
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

DOOM

bălăcíre s. f., g.-d. art. bălăcírii; pl. bălăcíri

bălăcirea
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

DOOM

bălăcíre s. f., g.-d. art. bălăcírii; pl. bălăcíri

bălăciri
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

DOOM

bălăcíre s. f., g.-d. art. bălăcírii; pl. bălăcíri

bălăcirii
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

DOOM

bălăcíre s. f., g.-d. art. bălăcírii; pl. bălăcíri

bălăcirile
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

DOOM

bălăcíre s. f., g.-d. art. bălăcírii; pl. bălăcíri

bălăcirilor
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

DOOM

bălăcíre s. f., g.-d. art. bălăcírii; pl. bălăcíri

bălăciră
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcirăm
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcirăți
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcise
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcisem
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăciseră
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăciserăm
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăciserăți
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăciseși
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăciseți
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcit
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcit
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăcita
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăcite
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăcitei
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăcitele
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăcitelor
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăcitul
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăcitului
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăciși
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăciți
BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

DOOM

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăciți
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăciții
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăciților
BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

DOOM

bălăcít s. n.

bălăcărea
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăreai
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăreală
BĂLĂCĂREÁLĂ, bălăcăreli, s. f. (Fam.) Ceartă cu proferare de injurii, scandal.

bălăcăream
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărească
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăreau
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăreați
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăresc
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărește
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărești
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcări
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăria
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

DOOM

bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

bălăcărie
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

DOOM

bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

bălăcăriei
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

DOOM

bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

bălăcării
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcării
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

DOOM

bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

bălăcăriile
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

DOOM

bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

bălăcăriilor
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

DOOM

bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

bălăcărim
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărind
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărire
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărire
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. scr. balakati.

bălăcăriră
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărirăm
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărirăți
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărise
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărisem
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăriseră
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăriserăm
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăriserăți
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăriseși
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăriseți
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărit
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcărit
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. scr. balakati.

bălăcăriși
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăcăriți
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati.

DOOM

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă

bălăi
bălăí (ăésc, -ít), vb. – A behăi. Formație expresivă, cf. lat. balāre (› sp. balar), sb. blejati, germ. bellen. DAR credea în posibilitatea unei der. directe de la balāre (cf. REW 1021; Pușcariu, Dacor., I, 83).

bălăiel
BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ, bălăiei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălai + suf. -el.

DOOM

bălăiél (rar) adj. m., pl. bălăiéi; f. bălăícă, pl. bălăiéle

bălăioara
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăioare
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăioarei
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăioarele
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăioarelor
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăior
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăiori
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăiorii
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăiorilor
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăiorul
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăiorului
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior.

DOOM

bălăiór adj. m., pl. bălăióri; f. bălăioáră, pl. bălăioáre

bălăire
bălăí (ăésc, -ít), vb. – A behăi. Formație expresivă, cf. lat. balāre (› sp. balar), sb. blejati, germ. bellen. DAR credea în posibilitatea unei der. directe de la balāre (cf. REW 1021; Pușcariu, Dacor., I, 83).

bălălăi
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăia
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiai
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiam
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiască
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiau
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiați
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiesc
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiește
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiești
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăii
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăim
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăind
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăire
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăire
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

bălălăiră
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăirăm
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăirăți
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăise
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăisem
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiseră
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiserăm
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiserăți
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiseși
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiseți
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăit
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiși
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălăiți
BĂLĂLĂÍ, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

DOOM

bălălăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiésc, imperf. 3 sg. bălălăiá; conj. prez. 3 să bălălăiáscă

bălălău
BĂLĂLẮU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

DOOM

!bălălắu (reg.) adj. m., s. m.

bălălăul
BĂLĂLẮU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

DOOM

!bălălắu (reg.) adj. m., s. m.

bălălăului
BĂLĂLẮU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

DOOM

!bălălắu (reg.) adj. m., s. m.

bălăncănire
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

bălăncănit
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălănea
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălăneaua
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănei
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălăneii
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălăneilor
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănel
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănele
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănelei
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănelele
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănelelor
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănelul
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănelului
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălăngi
BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

DOOM

balángă (pop.) s. f., g.-d. art. bălắngii; pl. bălắngi

bălăngii
BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

DOOM

balángă (pop.) s. f., g.-d. art. bălắngii; pl. bălắngi

bălăngile
BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

DOOM

balángă (pop.) s. f., g.-d. art. bălắngii; pl. bălắngi

bălăngilor
BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

DOOM

balángă (pop.) s. f., g.-d. art. bălắngii; pl. bălắngi

bălăngăi
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăia
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiai
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiam
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiască
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiau
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiați
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiesc
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiește
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiești
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăii
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăim
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăind
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăire
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăire
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

bălăngăiră
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăirăm
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăirăți
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăise
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăisem
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiseră
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiserăm
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiserăți
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiseși
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiseți
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăit
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăit
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăita
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăite
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăitei
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăitele
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăitelor
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăitul
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăitului
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăiși
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiți
BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

DOOM

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăiți
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăiții
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăiților
BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

DOOM

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngănea
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăneai
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăneam
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănească
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăneau
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăneați
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănesc
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănește
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănești
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăni
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănii
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănim
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănind
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănire
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănire
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

bălăngăniră
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănirăm
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănirăți
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănise
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănisem
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăniseră
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăniserăm
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăniserăți
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăniseși
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăniseți
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănit
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngănit
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngănita
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngănite
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngănitei
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngănitele
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngănitelor
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngănitoare
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitoarea
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitoarei
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitoarele
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitoarelor
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitor
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitori
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitorii
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitorilor
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitorul
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitorului
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

DOOM

bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitul
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngănitului
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngăniși
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăniți
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

DOOM

bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăniți
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngăniții
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălăngăniților
BĂLĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

DOOM

bălăngănít s. n.

bălănica
BĂLĂNÉL, -EÁ, bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -el.

DOOM

bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle

bălănuț
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuța
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuțe
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuței
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuțele
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuțelor
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuți
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuții
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuților
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuțul
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănuțului
BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

DOOM

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălăoară
BĂLĂOÁRĂ adj. f. v. bălăior.

bălăria
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

DOOM

bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile

bălărie
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

DOOM

bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile

bălăriei
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

DOOM

bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile

bălării
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

DOOM

bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile

bălăriile
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

DOOM

bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile

bălăriilor
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

DOOM

bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile

bălătruc
bălătrúc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.

bălăuc
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăuca
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăuce
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăucei
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăucele
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăucelor
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăuci
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăucii
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăucilor
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăucul
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăucului
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

DOOM

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăurel
BĂLĂURÉL, bălăurei, s. m. Diminutiv al lui balaur. Chingulița lui: Doi bălăurei Cu capul de zmei. TEODORESCU, P. P. 92.

bălăștioaga
BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bălăștioágă (reg.) (-tioa-) s. f., g.-d. art. bălăștioágei; pl. bălăștioáge

bălăștioage
BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bălăștioágă (reg.) (-tioa-) s. f., g.-d. art. bălăștioágei; pl. bălăștioáge

bălăștioagei
BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bălăștioágă (reg.) (-tioa-) s. f., g.-d. art. bălăștioágei; pl. bălăștioáge

bălăștioagele
BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bălăștioágă (reg.) (-tioa-) s. f., g.-d. art. bălăștioágei; pl. bălăștioáge

bălăștioagelor
BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bălăștioágă (reg.) (-tioa-) s. f., g.-d. art. bălăștioágei; pl. bălăștioáge

bălța
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțai
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțam
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțare
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțare
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (der. regr.).

bălțară
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțarăm
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțarăți
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțase
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțasem
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțaseră
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțaserăm
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțaserăți
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțaseși
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțaseți
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțat
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțat
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțata
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțate
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțatei
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțatele
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțatelor
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțatul
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțatului
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțau
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțași
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțați
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțați
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțații
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțaților
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

DOOM

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

bălțea
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțeai
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțeam
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțească
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțeau
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțează
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțeați
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțesc
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțez
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțeze
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțezi
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțește
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțești
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălți
BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Din sl. blato. Cf. alb. baltë.

DOOM

cristéi-de-báltă (pasăre) s. m., art. cristéiul-de-báltă; pl. cristéi-de-báltă, art. cristéii-de-báltă

bălți
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălții
BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Din sl. blato. Cf. alb. baltë.

DOOM

cristéi-de-báltă (pasăre) s. m., art. cristéiul-de-báltă; pl. cristéi-de-báltă, art. cristéii-de-báltă

bălții
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțile
BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Din sl. blato. Cf. alb. baltë.

DOOM

cristéi-de-báltă (pasăre) s. m., art. cristéiul-de-báltă; pl. cristéi-de-báltă, art. cristéii-de-báltă

bălților
BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Din sl. blato. Cf. alb. baltë.

DOOM

cristéi-de-báltă (pasăre) s. m., art. cristéiul-de-báltă; pl. cristéi-de-báltă, art. cristéii-de-báltă

bălțim
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțind
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțire
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțire
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțiră
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțirăm
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțirăți
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțise
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțisem
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțiseră
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțiserăm
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțiserăți
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțiseși
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțiseți
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțit
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțiși
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțiți
BĂLȚÍ vb. IV v. bălti.

bălțând
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțînd
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

bălțătura
BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. (Pop.) Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

DOOM

bălțătúră (pop.) s. f., g.-d. art. bălțătúrii; pl. bălțătúri

bălțături
BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. (Pop.) Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

DOOM

bălțătúră (pop.) s. f., g.-d. art. bălțătúrii; pl. bălțătúri

bălțăturii
BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. (Pop.) Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

DOOM

bălțătúră (pop.) s. f., g.-d. art. bălțătúrii; pl. bălțătúri

bălțăturile
BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. (Pop.) Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

DOOM

bălțătúră (pop.) s. f., g.-d. art. bălțătúrii; pl. bălțătúri

bălțăturilor
BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. (Pop.) Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

DOOM

bălțătúră (pop.) s. f., g.-d. art. bălțătúrii; pl. bălțătúri

bănat
BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.

DOOM

bănát (mâhnire, ciudă, bănuială, reproș) (reg.) s. n., (bănuieli, reproșuri) pl. bănáturi

bănatul
BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.

DOOM

bănát (mâhnire, ciudă, bănuială, reproș) (reg.) s. n., (bănuieli, reproșuri) pl. bănáturi

bănatului
BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.

DOOM

bănát (mâhnire, ciudă, bănuială, reproș) (reg.) s. n., (bănuieli, reproșuri) pl. bănáturi

bănaturi
BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.

DOOM

bănát (mâhnire, ciudă, bănuială, reproș) (reg.) s. n., (bănuieli, reproșuri) pl. bănáturi

bănaturile
BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.

DOOM

bănát (mâhnire, ciudă, bănuială, reproș) (reg.) s. n., (bănuieli, reproșuri) pl. bănáturi

bănaturilor
BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.

DOOM

bănát (mâhnire, ciudă, bănuială, reproș) (reg.) s. n., (bănuieli, reproșuri) pl. bănáturi

bănci
BÁNCĂ², bănci, s. f. 1. Instituție financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor sume în scopul acordării de credite și efectuării de plasamente. ♦ (Med.) Bancă de organe = laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a unor țesuturi, a sângelui sau a unor organe în vederea transplantării lor. (Inform.) Bancă de date sau bancă de informații = totalitatea datelor organizate în scopul optimizării procesului de căutare și modificare a lor sau a relațiilor dintre ele, independent de o anumită aplicație. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui pentru a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

DOOM

báncă s. f., g.-d. art. bắncii; pl. bănci

băncii
BÁNCĂ², bănci, s. f. 1. Instituție financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor sume în scopul acordării de credite și efectuării de plasamente. ♦ (Med.) Bancă de organe = laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a unor țesuturi, a sângelui sau a unor organe în vederea transplantării lor. (Inform.) Bancă de date sau bancă de informații = totalitatea datelor organizate în scopul optimizării procesului de căutare și modificare a lor sau a relațiilor dintre ele, independent de o anumită aplicație. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui pentru a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

DOOM

báncă s. f., g.-d. art. bắncii; pl. bănci

băncile
BÁNCĂ², bănci, s. f. 1. Instituție financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor sume în scopul acordării de credite și efectuării de plasamente. ♦ (Med.) Bancă de organe = laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a unor țesuturi, a sângelui sau a unor organe în vederea transplantării lor. (Inform.) Bancă de date sau bancă de informații = totalitatea datelor organizate în scopul optimizării procesului de căutare și modificare a lor sau a relațiilor dintre ele, independent de o anumită aplicație. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui pentru a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

DOOM

báncă s. f., g.-d. art. bắncii; pl. bănci

băncilor
BÁNCĂ², bănci, s. f. 1. Instituție financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor sume în scopul acordării de credite și efectuării de plasamente. ♦ (Med.) Bancă de organe = laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a unor țesuturi, a sângelui sau a unor organe în vederea transplantării lor. (Inform.) Bancă de date sau bancă de informații = totalitatea datelor organizate în scopul optimizării procesului de căutare și modificare a lor sau a relațiilor dintre ele, independent de o anumită aplicație. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui pentru a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

DOOM

báncă s. f., g.-d. art. bắncii; pl. bănci

băncută
BĂNCÚTĂ, băncute, s. f. (Transilv., învechit) Denumire populară folosită pentru orice fel de bani de hîrtie. Stau la mine galbenii pe gard? Sau cresc băncutele ca șușoarcele (= pănușile) ? SLAVICI, la TDRG.

băncuța
BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹. – Bancă¹ + suf. -uță.

DOOM

băncúță s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe

băncuțe
BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹. – Bancă¹ + suf. -uță.

DOOM

băncúță s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe

băncuței
BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹. – Bancă¹ + suf. -uță.

DOOM

băncúță s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe

băncuțele
BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹. – Bancă¹ + suf. -uță.

DOOM

băncúță s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe

băncuțelor
BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹. – Bancă¹ + suf. -uță.

DOOM

băncúță s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe

băndurica
BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură¹. -Bandură¹ + suf. -ică.

DOOM

băndurícă (reg.) s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci

băndurici
BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură¹. -Bandură¹ + suf. -ică.

DOOM

băndurícă (reg.) s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci

bănduricii
BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură¹. -Bandură¹ + suf. -ică.

DOOM

băndurícă (reg.) s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci

bănduricile
BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură¹. -Bandură¹ + suf. -ică.

DOOM

băndurícă (reg.) s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci

bănduricilor
BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură¹. -Bandură¹ + suf. -ică.

DOOM

băndurícă (reg.) s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci

bănea
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băneai
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băneam
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băneasca
BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. ban².

DOOM

băneásca (dans) (reg.) s. f. art., neart. băneáscă, g.-d. art. bănéștii

băneasca
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

DOOM

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

bănească
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băneau
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băneați
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănesc
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

DOOM

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

bănesc
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănescul
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

DOOM

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

bănescului
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

DOOM

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

bănet
BĂNÉT s. n. Bani¹ mulți; avere mare în bani¹; bănărit. – Ban¹ + suf. -et.

DOOM

bănét s. n.

bănetul
BĂNÉT s. n. Bani¹ mulți; avere mare în bani¹; bănărit. – Ban¹ + suf. -et.

DOOM

bănét s. n.

bănetului
BĂNÉT s. n. Bani¹ mulți; avere mare în bani¹; bănărit. – Ban¹ + suf. -et.

DOOM

bănét s. n.

bănește
BĂNÉȘTE adv. În privința banilor¹. – Ban¹ + suf. -ește.

DOOM

bănéște adv.

bănește
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănești
BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. ban².

DOOM

băneásca (dans) (reg.) s. f. art., neart. băneáscă, g.-d. art. bănéștii

bănești
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

DOOM

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

bănești
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băneștii
BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. ban².

DOOM

băneásca (dans) (reg.) s. f. art., neart. băneáscă, g.-d. art. bănéștii

băneștii
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

DOOM

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

băneștile
BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. ban².

DOOM

băneásca (dans) (reg.) s. f. art., neart. băneáscă, g.-d. art. bănéștii

băneștile
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

DOOM

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

băneștilor
BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. ban².

DOOM

băneásca (dans) (reg.) s. f. art., neart. băneáscă, g.-d. art. bănéștii

băneștilor
BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

DOOM

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

băngăni
BĂNGĂNÍ, băngănesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A bălăngăni.

băni
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănia
BĂNÍE, bănii, s. f. 1. Funcția sau rangul de ban². 2. Reședința banului². – Ban² + suf. -ie.

DOOM

băníe s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile

bănica
BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

DOOM

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

bănicer
BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.

DOOM

bănicér (rar) s. m., pl. bănicéri

băniceri
BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.

DOOM

bănicér (rar) s. m., pl. bănicéri

bănicerii
BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.

DOOM

bănicér (rar) s. m., pl. bănicéri

bănicerilor
BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.

DOOM

bănicér (rar) s. m., pl. bănicéri

bănicerul
BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.

DOOM

bănicér (rar) s. m., pl. bănicéri

bănicerului
BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.

DOOM

bănicér (rar) s. m., pl. bănicéri

bănici
BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

DOOM

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

bănicii
BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

DOOM

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

bănicile
BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

DOOM

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

bănicilor
BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

DOOM

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

bănicioara
BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.

DOOM

bănicioáră s. f., g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre

bănicioare
BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.

DOOM

bănicioáră s. f., g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre

bănicioarei
BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.

DOOM

bănicioáră s. f., g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre

bănicioarele
BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.

DOOM

bănicioáră s. f., g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre

bănicioarelor
BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.

DOOM

bănicioáră s. f., g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre

bănie
BĂNÍE, bănii, s. f. 1. Funcția sau rangul de ban². 2. Reședința banului². – Ban² + suf. -ie.

DOOM

băníe s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile

băniei
BĂNÍE, bănii, s. f. 1. Funcția sau rangul de ban². 2. Reședința banului². – Ban² + suf. -ie.

DOOM

băníe s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile

bănii
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănii
BĂNÍE, bănii, s. f. 1. Funcția sau rangul de ban². 2. Reședința banului². – Ban² + suf. -ie.

DOOM

băníe s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile

băniile
BĂNÍE, bănii, s. f. 1. Funcția sau rangul de ban². 2. Reședința banului². – Ban² + suf. -ie.

DOOM

băníe s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile

băniilor
BĂNÍE, bănii, s. f. 1. Funcția sau rangul de ban². 2. Reședința banului². – Ban² + suf. -ie.

DOOM

băníe s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile

bănim
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănind
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănire
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănire
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

băniră
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănirăm
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănirăți
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănise
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănisem
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băniseră
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băniserăm
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băniserăți
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băniseși
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

băniseți
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănit
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănit
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

băniși
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănișor
BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. Boier subaltern al banului². – Ban² + suf. -ișor.

DOOM

bănișór s. m., pl. bănișóri

bănișori
BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. Boier subaltern al banului². – Ban² + suf. -ișor.

DOOM

bănișór s. m., pl. bănișóri

bănișorii
BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. Boier subaltern al banului². – Ban² + suf. -ișor.

DOOM

bănișór s. m., pl. bănișóri

bănișorilor
BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. Boier subaltern al banului². – Ban² + suf. -ișor.

DOOM

bănișór s. m., pl. bănișóri

bănișorul
BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. Boier subaltern al banului². – Ban² + suf. -ișor.

DOOM

bănișór s. m., pl. bănișóri

bănișorului
BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. Boier subaltern al banului². – Ban² + suf. -ișor.

DOOM

bănișór s. m., pl. bănișóri

băniți
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban².

DOOM

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

bănoasa
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănoase
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănoasei
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănoasele
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănoaselor
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănos
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănosul
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănosului
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănoși
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănoșii
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănoșilor
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

DOOM

bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănui
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuia
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiai
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiala
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. 1. Presupunere, presimțire, supoziție. 2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Bănui + suf. -eală.

DOOM

bănuiálă s. f., g.-d. art. bănuiélii; pl. bănuiéli

bănuiam
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiască
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiau
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiați
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuieli
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. 1. Presupunere, presimțire, supoziție. 2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Bănui + suf. -eală.

DOOM

bănuiálă s. f., g.-d. art. bănuiélii; pl. bănuiéli

bănuielii
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. 1. Presupunere, presimțire, supoziție. 2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Bănui + suf. -eală.

DOOM

bănuiálă s. f., g.-d. art. bănuiélii; pl. bănuiéli

bănuielile
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. 1. Presupunere, presimțire, supoziție. 2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Bănui + suf. -eală.

DOOM

bănuiálă s. f., g.-d. art. bănuiélii; pl. bănuiéli

bănuielilor
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. 1. Presupunere, presimțire, supoziție. 2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Bănui + suf. -eală.

DOOM

bănuiálă s. f., g.-d. art. bănuiélii; pl. bănuiéli

bănuielnic
BĂNUIÉLNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Care este înclinat să bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.

bănuiesc
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiește
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiești
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuii
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuim
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuind
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuire
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuire
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – V. bănui.

DOOM

bănuíre (rar) s. f., g.-d. art. bănuírii; pl. bănuíri

bănuirea
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – V. bănui.

DOOM

bănuíre (rar) s. f., g.-d. art. bănuírii; pl. bănuíri

bănuiri
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – V. bănui.

DOOM

bănuíre (rar) s. f., g.-d. art. bănuírii; pl. bănuíri

bănuirii
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – V. bănui.

DOOM

bănuíre (rar) s. f., g.-d. art. bănuírii; pl. bănuíri

bănuirile
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – V. bănui.

DOOM

bănuíre (rar) s. f., g.-d. art. bănuírii; pl. bănuíri

bănuirilor
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – V. bănui.

DOOM

bănuíre (rar) s. f., g.-d. art. bănuírii; pl. bănuíri

bănuiră
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuirăm
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuirăți
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuise
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuisem
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiseră
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiserăm
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiserăți
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiseși
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiseți
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuit
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuit
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuita
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuite
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuitei
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuitele
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuitelor
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuitoare
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitoarea
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitoarei
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitoarele
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitoarelor
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitor
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitori
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitorii
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitorilor
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitorul
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitorului
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor.

DOOM

bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre

bănuitul
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuitului
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuiși
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiți
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.

DOOM

bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă

bănuiți
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuiții
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuiților
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.

bănuț
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -uț.

DOOM

bănúț s. m., pl. bănúți

bănuței
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

DOOM

bănuțél (rar) s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii

bănuțeii
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

DOOM

bănuțél (rar) s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii

bănuțeilor
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

DOOM

bănuțél (rar) s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii

bănuțel
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

DOOM

bănuțél (rar) s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii

bănuțelul
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

DOOM

bănuțél (rar) s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii

bănuțelului
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

DOOM

bănuțél (rar) s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii

bănuți
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -uț.

DOOM

bănúț s. m., pl. bănúți

bănuții
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -uț.

DOOM

bănúț s. m., pl. bănúți

bănuților
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -uț.

DOOM

bănúț s. m., pl. bănúți

bănuțul
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -uț.

DOOM

bănúț s. m., pl. bănúți

bănuțului
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -uț.

DOOM

bănúț s. m., pl. bănúți

bănănăi
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăia
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiai
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiam
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiască
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiau
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiați
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiesc
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiește
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiești
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăii
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăim
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăind
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăire
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăire
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc (bănắnăi), vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. – Formație onomatopeică.

bănănăiră
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăirăm
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăirăți
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăise
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăisem
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiseră
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiserăm
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiserăți
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiseși
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiseți
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăit
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiși
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănănăiți
BĂNĂNĂÍ, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănắnăi] – Formație onomatopeică.

DOOM

bănănăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiésc, imperf. 3 sg. bănănăiá; conj. prez. 3 să bănănăiáscă

bănărit
BĂNĂRÍT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban¹ + suf. -ărit.

DOOM

bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi

bănăritul
BĂNĂRÍT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban¹ + suf. -ărit.

DOOM

bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi

bănăritului
BĂNĂRÍT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban¹ + suf. -ărit.

DOOM

bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi

bănărituri
BĂNĂRÍT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban¹ + suf. -ărit.

DOOM

bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi

bănăriturile
BĂNĂRÍT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban¹ + suf. -ărit.

DOOM

bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi

bănăriturilor
BĂNĂRÍT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban¹ + suf. -ărit.

DOOM

bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi

bănățean
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățean
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeana
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeanca
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeanco
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeanul
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeanului
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeană
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățence
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățencei
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățencele
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățencelor
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățene
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeneasca
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc.

DOOM

bănățenésc (rar) adj. m., f. bănățeneáscă; pl. m. și f. bănățenéști

bănățenei
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățenele
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățenelor
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățenesc
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc.

DOOM

bănățenésc (rar) adj. m., f. bănățeneáscă; pl. m. și f. bănățenéști

bănățenescul
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc.

DOOM

bănățenésc (rar) adj. m., f. bănățeneáscă; pl. m. și f. bănățenéști

bănățenescului
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc.

DOOM

bănățenésc (rar) adj. m., f. bănățeneáscă; pl. m. și f. bănățenéști

bănățenește
BĂNĂȚENÉȘTE adv. Ca în Banat, ca bănățenii. ♦ În graiul bănățean. – Bănățean + suf. -ește.

DOOM

bănățenéște adv.

bănățenești
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc.

DOOM

bănățenésc (rar) adj. m., f. bănățeneáscă; pl. m. și f. bănățenéști

bănățeneștii
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc.

DOOM

bănățenésc (rar) adj. m., f. bănățeneáscă; pl. m. și f. bănățenéști

bănățeneștile
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc.

DOOM

bănățenésc (rar) adj. m., f. bănățeneáscă; pl. m. și f. bănățenéști

bănățeneștilor
BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc.

DOOM

bănățenésc (rar) adj. m., f. bănățeneáscă; pl. m. și f. bănățenéști

bănățeni
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățenii
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățenilor
BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

DOOM

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bărat
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

DOOM

bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți

băratul
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

DOOM

bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți

băratului
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

DOOM

bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți

băraț
BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

bărați
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

DOOM

bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți

bărații
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

DOOM

bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți

băraților
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

DOOM

bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți

bărbat
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbat
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbata
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbata
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbate
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbate
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatei
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatei
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatele
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatele
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatelor
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatelor
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatul
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatul
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatului
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbatului
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbați
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbați
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbații
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbații
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbaților
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbaților
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

DOOM

bărbát² s. m., pl. bărbáți

bărbi
BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țeapă de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

DOOM

bárbă s. f., g.-d. art. bắrbii; pl. bărbi

bărbia
BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie.

DOOM

bărbíe s. f., art. bărbía, g.-d. art. bărbíei; pl. bărbíi, art. bărbíile

bărbie
BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie.

DOOM

bărbíe s. f., art. bărbía, g.-d. art. bărbíei; pl. bărbíi, art. bărbíile

bărbiei
BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie.

DOOM

bărbíe s. f., art. bărbía, g.-d. art. bărbíei; pl. bărbíi, art. bărbíile

bărbier
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

DOOM

bărbiér (-bi-er) s. m., pl. bărbiéri

bărbierea
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbiereai
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbiereala
BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri. 2. Fig. Lăudăroșenie, minciună. [Pr.: -bi-e-] – Bărbieri + suf. -eală.

DOOM

bărbiereálă (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbierélii; pl. bărbieréli

bărbieream
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbiereasca
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

DOOM

bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști

bărbierească
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbiereau
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbiereați
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbiereli
BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri. 2. Fig. Lăudăroșenie, minciună. [Pr.: -bi-e-] – Bărbieri + suf. -eală.

DOOM

bărbiereálă (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbierélii; pl. bărbieréli

bărbierelii
BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri. 2. Fig. Lăudăroșenie, minciună. [Pr.: -bi-e-] – Bărbieri + suf. -eală.

DOOM

bărbiereálă (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbierélii; pl. bărbieréli

bărbierelile
BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri. 2. Fig. Lăudăroșenie, minciună. [Pr.: -bi-e-] – Bărbieri + suf. -eală.

DOOM

bărbiereálă (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbierélii; pl. bărbieréli

bărbierelilor
BĂRBIEREÁLĂ, bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri. 2. Fig. Lăudăroșenie, minciună. [Pr.: -bi-e-] – Bărbieri + suf. -eală.

DOOM

bărbiereálă (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbierélii; pl. bărbieréli

bărbieresc
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

DOOM

bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști

bărbieresc
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierescul
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

DOOM

bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști

bărbierescului
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

DOOM

bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști

bărbierește
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierești
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

DOOM

bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști

bărbierești
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbiereștii
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

DOOM

bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști

bărbiereștile
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

DOOM

bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști

bărbiereștilor
BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

DOOM

bărbierésc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbiereáscă; pl. m. și f. bărbieréști

bărbieri
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

DOOM

bărbiér (-bi-er) s. m., pl. bărbiéri

bărbieri
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbieria
BĂRBIERÍE, (2) bărbierii, s. f. (Rar) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -ie.

DOOM

bărbieríe (rar) (-bi-e-) s. f., art. bărbiería, g.-d. art. bărbieríei; (frizerii) pl. bărbieríi, art. bărbieríile

bărbierie
BĂRBIERÍE, (2) bărbierii, s. f. (Rar) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -ie.

DOOM

bărbieríe (rar) (-bi-e-) s. f., art. bărbiería, g.-d. art. bărbieríei; (frizerii) pl. bărbieríi, art. bărbieríile

bărbieriei
BĂRBIERÍE, (2) bărbierii, s. f. (Rar) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -ie.

DOOM

bărbieríe (rar) (-bi-e-) s. f., art. bărbiería, g.-d. art. bărbieríei; (frizerii) pl. bărbieríi, art. bărbieríile

bărbierii
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

DOOM

bărbiér (-bi-er) s. m., pl. bărbiéri

bărbierii
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierii
BĂRBIERÍE, (2) bărbierii, s. f. (Rar) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -ie.

DOOM

bărbieríe (rar) (-bi-e-) s. f., art. bărbiería, g.-d. art. bărbieríei; (frizerii) pl. bărbieríi, art. bărbieríile

bărbieriile
BĂRBIERÍE, (2) bărbierii, s. f. (Rar) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -ie.

DOOM

bărbieríe (rar) (-bi-e-) s. f., art. bărbiería, g.-d. art. bărbieríei; (frizerii) pl. bărbieríi, art. bărbieríile

bărbieriilor
BĂRBIERÍE, (2) bărbierii, s. f. (Rar) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -ie.

DOOM

bărbieríe (rar) (-bi-e-) s. f., art. bărbiería, g.-d. art. bărbieríei; (frizerii) pl. bărbieríi, art. bărbieríile

bărbierilor
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

DOOM

bărbiér (-bi-er) s. m., pl. bărbiéri

bărbierim
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierind
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierire
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierire
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

bărbieriră
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierirăm
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierirăți
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierise
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierisem
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbieriseră
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbieriserăm
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbieriserăți
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbieriseși
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbieriseți
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierit
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierit
BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – v. bărbieri.

DOOM

bărbierít (-bi-e-) s. n.

bărbieriși
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierița
BĂRBIERÍȚĂ, bărbierițe, s. f. (Rar). Frizeriță. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -iță.

DOOM

bărbieríță (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbieríței; pl. bărbieríțe

bărbierițe
BĂRBIERÍȚĂ, bărbierițe, s. f. (Rar). Frizeriță. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -iță.

DOOM

bărbieríță (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbieríței; pl. bărbieríțe

bărbieriței
BĂRBIERÍȚĂ, bărbierițe, s. f. (Rar). Frizeriță. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -iță.

DOOM

bărbieríță (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbieríței; pl. bărbieríțe

bărbierițele
BĂRBIERÍȚĂ, bărbierițe, s. f. (Rar). Frizeriță. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -iță.

DOOM

bărbieríță (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbieríței; pl. bărbieríțe

bărbierițelor
BĂRBIERÍȚĂ, bărbierițe, s. f. (Rar). Frizeriță. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -iță.

DOOM

bărbieríță (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. bărbieríței; pl. bărbieríțe

bărbieriți
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

DOOM

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbierul
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

DOOM

bărbiér (-bi-er) s. m., pl. bărbiéri

bărbierului
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

DOOM

bărbiér (-bi-er) s. m., pl. bărbiéri

bărbii
BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țeapă de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

DOOM

bárbă s. f., g.-d. art. bắrbii; pl. bărbi

bărbii
BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie.

DOOM

bărbíe s. f., art. bărbía, g.-d. art. bărbíei; pl. bărbíi, art. bărbíile

bărbiile
BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie.

DOOM

bărbíe s. f., art. bărbía, g.-d. art. bărbíei; pl. bărbíi, art. bărbíile

bărbiilor
BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie.

DOOM

bărbíe s. f., art. bărbía, g.-d. art. bărbíei; pl. bărbíi, art. bărbíile

bărbile
BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țeapă de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

DOOM

bárbă s. f., g.-d. art. bắrbii; pl. bărbi

bărbilor
BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țeapă de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

DOOM

bárbă s. f., g.-d. art. bắrbii; pl. bărbi

bărbioara
BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară.

DOOM

bărbioáră (rar) (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. bărbioárei; pl. bărbioáre

bărbioare
BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară.

DOOM

bărbioáră (rar) (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. bărbioárei; pl. bărbioáre

bărbioarei
BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară.

DOOM

bărbioáră (rar) (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. bărbioárei; pl. bărbioáre

bărbioarele
BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară.

DOOM

bărbioáră (rar) (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. bărbioárei; pl. bărbioáre

bărbioarelor
BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară.

DOOM

bărbioáră (rar) (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. bărbioárei; pl. bărbioáre

bărbiuța
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie + suf. -uță.

DOOM

bărbiúță (rar) (-bi-u-) s. f., g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe

bărbiuțe
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie + suf. -uță.

DOOM

bărbiúță (rar) (-bi-u-) s. f., g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe

bărbiuței
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie + suf. -uță.

DOOM

bărbiúță (rar) (-bi-u-) s. f., g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe

bărbiuțele
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie + suf. -uță.

DOOM

bărbiúță (rar) (-bi-u-) s. f., g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe

bărbiuțelor
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie + suf. -uță.

DOOM

bărbiúță (rar) (-bi-u-) s. f., g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe

bărbișoara
BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (Alyssum minimum). – Barbă + suf. -ișoară.

DOOM

bărbișoáră s. f., g.-d. art. bărbișoárei; pl. bărbișoáre

bărbișoare
BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (Alyssum minimum). – Barbă + suf. -ișoară.

DOOM

bărbișoáră s. f., g.-d. art. bărbișoárei; pl. bărbișoáre

bărbișoarei
BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (Alyssum minimum). – Barbă + suf. -ișoară.

DOOM

bărbișoáră s. f., g.-d. art. bărbișoárei; pl. bărbișoáre

bărbișoarele
BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (Alyssum minimum). – Barbă + suf. -ișoară.

DOOM

bărbișoáră s. f., g.-d. art. bărbișoárei; pl. bărbișoáre

bărbișoarelor
BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (Alyssum minimum). – Barbă + suf. -ișoară.

DOOM

bărbișoáră s. f., g.-d. art. bărbișoárei; pl. bărbișoáre

bărbița
BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

DOOM

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

bărbițe
BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

DOOM

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

bărbiței
BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

DOOM

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

bărbițele
BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

DOOM

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

bărbițelor
BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

DOOM

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

bărboaie
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. – Barbă + suf. -oi.

DOOM

bărbói (fam.) s. n., pl. bărboáie

bărboaiele
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. – Barbă + suf. -oi.

DOOM

bărbói (fam.) s. n., pl. bărboáie

bărboaielor
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. – Barbă + suf. -oi.

DOOM

bărbói (fam.) s. n., pl. bărboáie

bărboasa
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărboase
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărboasei
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărboasele
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărboaselor
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărboasă
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărboásă (plantă) s. f., g.-d. art. bărboásei; pl. bărboáse

bărboi
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. – Barbă + suf. -oi.

DOOM

bărbói (fam.) s. n., pl. bărboáie

bărboiul
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. – Barbă + suf. -oi.

DOOM

bărbói (fam.) s. n., pl. bărboáie

bărboiului
BĂRBÓI, bărboaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui barbă. – Barbă + suf. -oi.

DOOM

bărbói (fam.) s. n., pl. bărboáie

bărbos
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărbosul
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărbosului
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărboși
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărboșii
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărboșilor
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

DOOM

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse

bărbunc
BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodie după care se executa acest dans. 2. (Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din germ. Werbung.

DOOM

bărbúnc (înv., reg.) s. n.

bărbuncul
BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodie după care se executa acest dans. 2. (Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din germ. Werbung.

DOOM

bărbúnc (înv., reg.) s. n.

bărbuncului
BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodie după care se executa acest dans. 2. (Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din germ. Werbung.

DOOM

bărbúnc (înv., reg.) s. n.

bărbușoara
BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). ◊ Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). – Barbă + suf. -ușoară.

bărbușoare
BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). ◊ Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). – Barbă + suf. -ușoară.

bărbușoarei
BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). ◊ Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). – Barbă + suf. -ușoară.

bărbușoarele
BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). ◊ Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). – Barbă + suf. -ușoară.

bărbușoarelor
BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). ◊ Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). – Barbă + suf. -ușoară.

bărbuța
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță.

DOOM

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe

bărbuțe
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță.

DOOM

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe

bărbuței
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță.

DOOM

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe

bărbuțele
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță.

DOOM

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe

bărbuțelor
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță.

DOOM

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe

bărbâncioară
BĂRBÎNCIOÂRĂ, bărbîncioare, s. f. Diminutiv al lui bărbînță. Bărbîncioara e o bărbînță mică. ȘEZ. VIII 93. – Variantă: berbincioáră s. f.

bărbânța
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbânțe
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbânței
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbânțele
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbânțelor
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbînța
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbînțe
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbînței
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbînțele
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbînțelor
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

bărbăcuț
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

DOOM

berbecúț s. m., pl. berbecúți

bărbănoc
BĂRBĂNÓC s. m. v. brebenoc.

bărbăria
BĂRBĂRÍE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.

DOOM

bărbăríe (rar) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei

bărbărie
BĂRBĂRÍE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.

DOOM

bărbăríe (rar) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei

bărbăriei
BĂRBĂRÍE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.

DOOM

bărbăríe (rar) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei

bărbării
BĂRBĂRÍE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.

DOOM

bărbăríe (rar) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei

bărbăteasca
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

DOOM

bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbătesc
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

DOOM

bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbătescul
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

DOOM

bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbătescului
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

DOOM

bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbătește
BĂRBĂTÉȘTE adv. 1. Ca bărbații. 2. Cu bărbăție. ♦ În mod matur. – Bărbat + suf. -ește.

DOOM

bărbătéște adv.

bărbătești
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

DOOM

bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbăteștii
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

DOOM

bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbăteștile
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

DOOM

bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbăteștilor
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

DOOM

bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști

bărbătoasa
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătoase
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătoasei
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătoasele
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătoaselor
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătos
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătosul
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătosului
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătoși
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătoșii
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătoșilor
BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

DOOM

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătuș
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

DOOM

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși

bărbătuși
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

DOOM

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși

bărbătușii
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

DOOM

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși

bărbătușilor
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

DOOM

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși

bărbătușul
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

DOOM

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși

bărbătușului
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

DOOM

bărbătúș s. m., pl. bărbătúși

bărbăței
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). – Bărbat + suf. -el.

DOOM

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii

bărbățeii
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). – Bărbat + suf. -el.

DOOM

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii

bărbățeilor
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). – Bărbat + suf. -el.

DOOM

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii

bărbățel
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). – Bărbat + suf. -el.

DOOM

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii

bărbățelul
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). – Bărbat + suf. -el.

DOOM

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii

bărbățelului
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). – Bărbat + suf. -el.

DOOM

bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii

bărbăția
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie.

DOOM

bărbățíe s. f., art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíei

bărbăție
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie.

DOOM

bărbățíe s. f., art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíei

bărbăției
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie.

DOOM

bărbățíe s. f., art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíei

bărbății
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie.

DOOM

bărbățíe s. f., art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíei

bărbățoi
BĂRBĂȚÓI, bărbățoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui bărbat (1). ♦ Femeie cu apucături de bărbat (1). – Bărbat + suf. -oi.

bărbățoii
BĂRBĂȚÓI, bărbățoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui bărbat (1). ♦ Femeie cu apucături de bărbat (1). – Bărbat + suf. -oi.

bărbățoilor
BĂRBĂȚÓI, bărbățoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui bărbat (1). ♦ Femeie cu apucături de bărbat (1). – Bărbat + suf. -oi.

bărbățoiul
BĂRBĂȚÓI, bărbățoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui bărbat (1). ♦ Femeie cu apucături de bărbat (1). – Bărbat + suf. -oi.

bărbățoiului
BĂRBĂȚÓI, bărbățoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui bărbat (1). ♦ Femeie cu apucături de bărbat (1). – Bărbat + suf. -oi.

bărcar
BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul.

bărcari
BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul.

bărcarii
BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul.

bărcarilor
BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul.

bărcarul
BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul.

bărcarului
BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul.

bărci
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

DOOM

bárcă s. f., g-d. art. bắrcii; pl. bărci

bărcii
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

DOOM

bárcă s. f., g-d. art. bắrcii; pl. bărci

bărcile
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

DOOM

bárcă s. f., g-d. art. bắrcii; pl. bărci

bărcilor
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

DOOM

bárcă s. f., g-d. art. bắrcii; pl. bărci

bărcuit
BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.

bărcuitul
BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.

bărcuitului
BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.

bărculiță
BĂRCULÍȚĂ, bărculițe, s. f. (Rar) Bărcuță. Atunci o bărculiță... Ca lebăda tăcută prin valuri înota. BOLINTINEANU, O. 6.

bărcuța
BĂRCÚȚĂ, bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. – Barcă + suf. -uță.

DOOM

bărcúță s. f., g.-d. art. bărcúței; pl. bărcúțe

bărcuțe
BĂRCÚȚĂ, bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. – Barcă + suf. -uță.

DOOM

bărcúță s. f., g.-d. art. bărcúței; pl. bărcúțe

bărcuței
BĂRCÚȚĂ, bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. – Barcă + suf. -uță.

DOOM

bărcúță s. f., g.-d. art. bărcúței; pl. bărcúțe

bărcuțele
BĂRCÚȚĂ, bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. – Barcă + suf. -uță.

DOOM

bărcúță s. f., g.-d. art. bărcúței; pl. bărcúțe

bărcuțelor
BĂRCÚȚĂ, bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. – Barcă + suf. -uță.

DOOM

bărcúță s. f., g.-d. art. bărcúței; pl. bărcúțe

bărdac
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

DOOM

bărdácă¹/bărdác² (cană) s. f./s. n., pl. bărdáce

bărdac
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

bărdaca
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

DOOM

bărdácă² (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdace
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

DOOM

bărdácă² (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdacei
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

DOOM

bărdácă² (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdacele
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

DOOM

bărdácă² (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdacelor
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

DOOM

bărdácă² (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdaci
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

DOOM

bărdácă¹/bărdác² (cană) s. f./s. n., pl. bărdáce

bărdacii
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

DOOM

bărdácă¹/bărdác² (cană) s. f./s. n., pl. bărdáce

bărdacilor
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

DOOM

bărdácă¹/bărdác² (cană) s. f./s. n., pl. bărdáce

bărdacul
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

DOOM

bărdácă¹/bărdác² (cană) s. f./s. n., pl. bărdáce

bărdacului
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

DOOM

bărdácă¹/bărdác² (cană) s. f./s. n., pl. bărdáce

bărdan
BĂRDÁN s. n. v. bîrdan.

bărdaș
BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (Reg.) Lemnar, tâmplar. – Bardă + suf. -aș.

DOOM

bărdáș (reg.) s. m., pl. bărdáși

bărdași
BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (Reg.) Lemnar, tâmplar. – Bardă + suf. -aș.

DOOM

bărdáș (reg.) s. m., pl. bărdáși

bărdașii
BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (Reg.) Lemnar, tâmplar. – Bardă + suf. -aș.

DOOM

bărdáș (reg.) s. m., pl. bărdáși

bărdașilor
BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (Reg.) Lemnar, tâmplar. – Bardă + suf. -aș.

DOOM

bărdáș (reg.) s. m., pl. bărdáși

bărdașul
BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (Reg.) Lemnar, tâmplar. – Bardă + suf. -aș.

DOOM

bărdáș (reg.) s. m., pl. bărdáși

bărdașului
BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (Reg.) Lemnar, tâmplar. – Bardă + suf. -aș.

DOOM

bărdáș (reg.) s. m., pl. bărdáși

bărdița
BĂRDÍȚĂ, bărdițe, s. f. Diminutiv al lui bardă. – Bardă + suf. -iță.

DOOM

bărdíță (rar) s. f., g.-d. art. bărdíței; pl. bărdíțe

bărdițe
BĂRDÍȚĂ, bărdițe, s. f. Diminutiv al lui bardă. – Bardă + suf. -iță.

DOOM

bărdíță (rar) s. f., g.-d. art. bărdíței; pl. bărdíțe

bărdiței
BĂRDÍȚĂ, bărdițe, s. f. Diminutiv al lui bardă. – Bardă + suf. -iță.

DOOM

bărdíță (rar) s. f., g.-d. art. bărdíței; pl. bărdíțe

bărdițele
BĂRDÍȚĂ, bărdițe, s. f. Diminutiv al lui bardă. – Bardă + suf. -iță.

DOOM

bărdíță (rar) s. f., g.-d. art. bărdíței; pl. bărdíțe

bărdițelor
BĂRDÍȚĂ, bărdițe, s. f. Diminutiv al lui bardă. – Bardă + suf. -iță.

DOOM

bărdíță (rar) s. f., g.-d. art. bărdíței; pl. bărdíțe

bărdui
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduia
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiai
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiam
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiască
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiau
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiați
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiesc
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiește
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiești
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduii
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduim
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduind
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduire
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduire
BĂRDUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a bărdui. – V. bărdui.

DOOM

bărduíre (rar) s. f., g.-d. art. bărduírii

bărduirea
BĂRDUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a bărdui. – V. bărdui.

DOOM

bărduíre (rar) s. f., g.-d. art. bărduírii

bărduiri
BĂRDUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a bărdui. – V. bărdui.

DOOM

bărduíre (rar) s. f., g.-d. art. bărduírii

bărduirii
BĂRDUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a bărdui. – V. bărdui.

DOOM

bărduíre (rar) s. f., g.-d. art. bărduírii

bărduirile
BĂRDUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a bărdui. – V. bărdui.

DOOM

bărduíre (rar) s. f., g.-d. art. bărduírii

bărduirilor
BĂRDUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a bărdui. – V. bărdui.

DOOM

bărduíre (rar) s. f., g.-d. art. bărduírii

bărduiră
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduirăm
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduirăți
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduise
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduisem
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiseră
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiserăm
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiserăți
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiseși
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiseți
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduit
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduit
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

bărduiși
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduiți
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

DOOM

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărdăcuța
BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.

bărdăcuțe
BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.

bărdăcuței
BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.

bărdăcuțele
BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.

bărdăcuțelor
BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță.

bărloagă
BĂRLOÁGĂ s. f. v. bîrlog.

bărnace
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnacea
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnacei
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnacele
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnacelor
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnaci
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnacii
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnacilor
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnaciul
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărnaciului
BĂRNÁCI, -CE, bărnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea feței și a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oacheș. – Din magh. barnás.

DOOM

bărnáci (reg.) adj. m., pl. bărnáci; f. sg. și pl. bărnáce

bărzi
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bărzii
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bărzile
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bărzilor
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bărzoi
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.

DOOM

bărzói (rar) s. m., pl. bărzói, art. bărzóii

bărzoii
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.

DOOM

bărzói (rar) s. m., pl. bărzói, art. bărzóii

bărzoilor
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.

DOOM

bărzói (rar) s. m., pl. bărzói, art. bărzóii

bărzoiul
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.

DOOM

bărzói (rar) s. m., pl. bărzói, art. bărzóii

bărzoiului
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.

DOOM

bărzói (rar) s. m., pl. bărzói, art. bărzóii

bărzăun
BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

DOOM

bărzăún s. m., pl. bărzăúni

bărzăuni
BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

DOOM

bărzăún s. m., pl. bărzăúni

bărzăunii
BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

DOOM

bărzăún s. m., pl. bărzăúni

bărzăunilor
BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

DOOM

bărzăún s. m., pl. bărzăúni

bărzăunul
BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

DOOM

bărzăún s. m., pl. bărzăúni

bărzăunului
BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

DOOM

bărzăún s. m., pl. bărzăúni

bărăgan
BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec.

DOOM

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n.

bărăganul
BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec.

DOOM

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n.

bărăganului
BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec.

DOOM

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n.

bărăganuri
BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec.

DOOM

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n.

bărăganurile
BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec.

DOOM

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n.

bărăganurilor
BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec.

DOOM

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n.

bărănea
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăneai
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăneam
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănească
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăneau
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăneați
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănesc
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănește
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănești
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăni
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănii
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănim
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănind
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănire
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănire
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

bărăniră
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănirăm
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănirăți
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănise
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănisem
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăniseră
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăniserăm
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăniserăți
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăniseși
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăniseți
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărănit
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăniși
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăniți
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec.

DOOM

bărăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărănésc, imperf. 3 sg. bărăneá; conj. prez. 3 să bărăneáscă

bărăstuit
bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.

bărătui
bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.

bărătuire
bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.

bărătuit
bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.

bărăție
BĂRĂȚÍE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Bărat + suf. -ie.

DOOM

bărățíe (înv., reg.) s. f., art. bărățía, g.-d. art. bărățíei; pl. bărățíi, art. bărățíile

băsadă
băsádă (-de), s. f. – (Trans., înv.) Conversație, taifas. – Var. bes(e)adă, băseadă. Sl. besĕda, în limba veche; și de asemenea din mag. beszéd (‹ sl.), în Trans. – Der. băsăd(u)i, vb. (a sta de vorbă, a sta la taifas).

băsag
băsag, -ă, băsagi, -e, adj. prostănac.

băsmire
BĂSMÍRE s. f. v. băsnire.

băsmit
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsmuitor
BĂSMUITÓR, băsmuitori, s. m. Autor sau povestitor de basme. – Din Basm + suf. -(u)itor.

băsmuitori
BĂSMUITÓR, băsmuitori, s. m. Autor sau povestitor de basme. – Din Basm + suf. -(u)itor.

băsmuitorii
BĂSMUITÓR, băsmuitori, s. m. Autor sau povestitor de basme. – Din Basm + suf. -(u)itor.

băsmuitorilor
BĂSMUITÓR, băsmuitori, s. m. Autor sau povestitor de basme. – Din Basm + suf. -(u)itor.

băsmuitorul
BĂSMUITÓR, băsmuitori, s. m. Autor sau povestitor de basme. – Din Basm + suf. -(u)itor.

băsmuitorului
BĂSMUITÓR, băsmuitori, s. m. Autor sau povestitor de basme. – Din Basm + suf. -(u)itor.

băsmăluța
BĂSMĂLÚȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. – Basma + suf. -uță.

DOOM

băsmălúță s. f., g.-d. art. băsmălúței; pl. băsmălúțe

băsmăluțe
BĂSMĂLÚȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. – Basma + suf. -uță.

DOOM

băsmălúță s. f., g.-d. art. băsmălúței; pl. băsmălúțe

băsmăluței
BĂSMĂLÚȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. – Basma + suf. -uță.

DOOM

băsmălúță s. f., g.-d. art. băsmălúței; pl. băsmălúțe

băsmăluțele
BĂSMĂLÚȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. – Basma + suf. -uță.

DOOM

băsmălúță s. f., g.-d. art. băsmălúței; pl. băsmălúțe

băsmăluțelor
BĂSMĂLÚȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. – Basma + suf. -uță.

DOOM

băsmălúță s. f., g.-d. art. băsmălúței; pl. băsmălúțe

băsnar
BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

DOOM

băsnár (rar) s. m., pl. băsnári

băsnari
BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

DOOM

băsnár (rar) s. m., pl. băsnári

băsnarii
BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

DOOM

băsnár (rar) s. m., pl. băsnári

băsnarilor
BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

DOOM

băsnár (rar) s. m., pl. băsnári

băsnarul
BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

DOOM

băsnár (rar) s. m., pl. băsnári

băsnarului
BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

DOOM

băsnár (rar) s. m., pl. băsnári

băsnea
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsneai
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsneam
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnească
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsneau
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsneați
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnesc
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnește
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnești
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsni
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnii
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnim
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnind
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnire
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnire
BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

DOOM

băsníre (înv.) s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsnirea
BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

DOOM

băsníre (înv.) s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsniri
BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

DOOM

băsníre (înv.) s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsnirii
BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

DOOM

băsníre (înv.) s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsnirile
BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

DOOM

băsníre (înv.) s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsnirilor
BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

DOOM

băsníre (înv.) s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsniră
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnirăm
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnirăți
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnise
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnisem
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsniseră
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsniserăm
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsniserăți
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsniseși
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsniseți
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnit
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsnit
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsnita
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsnite
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsnitei
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsnitele
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsnitelor
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsnitul
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsnitului
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsniși
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsniți
BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

DOOM

băsní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 să băsneáscă

băsniți
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsniții
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsniților
BĂSNÍT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.

băsădi
BĂSĂDÍ, băsădesc, vb. IV Intranz. (Reg.) A vorbi. – Din besadă (ieșit din uz, < v. sl. beseda).

băsău
băsắu (-uri), s. n. – Răzbunare, dorință de răzbunare, ură. Mag. bosszú (Cihac, II, 480; DAR). Cuvînt înv., ca și der. băsăos, adj. (răzbunător).

bătaia
BĂTÁIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p ext. faptă urâtă, incalificabilă. 3. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 4. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 5. (În expr. și loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul de țesut ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.). ♦ Fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere, b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță, d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. 7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)alia.

DOOM

bătáie s. f., art. bătáia, g.-d. art. bătắii; pl. bătắi

bătaie
BĂTÁIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p ext. faptă urâtă, incalificabilă. 3. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 4. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 5. (În expr. și loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul de țesut ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.). ♦ Fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere, b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță, d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. 7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)alia.

DOOM

bătáie s. f., art. bătáia, g.-d. art. bătắii; pl. bătắi

bătea
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

băteai
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

băteala
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

DOOM

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

băteam
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

băteau
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

băteați
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

băteli
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

DOOM

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

bătelii
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

DOOM

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

bătelile
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

DOOM

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

bătelilor
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală.

DOOM

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

băteliște
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

DOOM

bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

băteliștea
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

DOOM

bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

băteliști
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

DOOM

bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

băteliștii
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

DOOM

bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

băteliștile
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

DOOM

bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

băteliștilor
BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

DOOM

bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

bătrâioara
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâioare
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâioarei
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâioarele
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâioarelor
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâior
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâiori
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâiorii
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâiorilor
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâiorul
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâiorului
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrân
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrân
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrâna
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrâna
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrâncios
BĂTRÎNCIÓS, -OÁSĂ adj. v. bătrînicios.

bătrâne
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrâne
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrâneasca
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrânei
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânei
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânei
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânei
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrâneii
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrâneii
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrâneilor
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrâneilor
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânel
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânel
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânele
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânele
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânele
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânele
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelei
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelei
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelele
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelele
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelelor
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelelor
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelor
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânelor
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânelul
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelul
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelului
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânelului
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânesc
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrânescul
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrânescului
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrânet
BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -et.

DOOM

bătrânét (rar) (bă-trâ-) s. n.

bătrânetul
BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -et.

DOOM

bătrânét (rar) (bă-trâ-) s. n.

bătrânetului
BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -et.

DOOM

bătrânét (rar) (bă-trâ-) s. n.

bătrânește
BĂTRÂNÉȘTE adv. Ca bătrânii. – Bătrân + suf. -ește.

DOOM

bătrânéște (bă-trâ-) adv.

bătrânești
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrâneștii
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrâneștile
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrâneștilor
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrânețe
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrânețea
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrâneței
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrânețele
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrânețelor
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrâneți
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrâneții
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrânețile
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrâneților
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrâneță
BĂTRÎNÉȚĂ s. f. v. bătrînețe.

bătrâni
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrâni
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrâni
ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit ? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.

bătrânica
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânica
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrânicioasa
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicioase
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicioasei
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicioasele
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicioaselor
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicios
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrâniciosul
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrâniciosului
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicioși
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicioșii
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicioșilor
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânii
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânii
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânilor
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânilor
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânime
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

DOOM

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrânimea
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

DOOM

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrânimi
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

DOOM

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrânimii
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

DOOM

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrânior
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâniș
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.

DOOM

bătrâníș (bă-trâ-) (rar) s. m.

bătrânișul
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.

DOOM

bătrâníș (bă-trâ-) (rar) s. m.

bătrânișului
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.

DOOM

bătrâníș (bă-trâ-) (rar) s. m.

bătrânul
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânul
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânului
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrânului
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrîioara
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîioare
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîioarei
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîioarele
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîioarelor
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîior
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîiori
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîiorii
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîiorilor
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîiorul
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîiorului
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

DOOM

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrîn
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrîn
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrîna
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrîna
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrîne
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrîne
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrîneasca
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrînei
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînei
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînei
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînei
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrîneii
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrîneii
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrîneilor
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrîneilor
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînel
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînel
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînele
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînele
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînele
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînele
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelei
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelei
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelele
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelele
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelelor
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelelor
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelor
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînelor
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînelul
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelul
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelului
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînelului
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînesc
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrînescul
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrînescului
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrînet
BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -et.

DOOM

bătrânét (rar) (bă-trâ-) s. n.

bătrînetul
BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -et.

DOOM

bătrânét (rar) (bă-trâ-) s. n.

bătrînetului
BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -et.

DOOM

bătrânét (rar) (bă-trâ-) s. n.

bătrînește
BĂTRÂNÉȘTE adv. Ca bătrânii. – Bătrân + suf. -ește.

DOOM

bătrânéște (bă-trâ-) adv.

bătrînești
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrîneștii
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrîneștile
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrîneștilor
BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

DOOM

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrînețe
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrînețea
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrîneței
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrînețele
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrînețelor
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrîneți
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrîneții
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrînețile
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrîneților
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.

DOOM

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile

bătrîni
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrîni
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînica
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînica
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.

DOOM

bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle

bătrînicioasa
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînicioase
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînicioasei
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînicioasele
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînicioaselor
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînicios
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrîniciosul
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrîniciosului
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînicioși
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînicioșii
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînicioșilor
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

DOOM

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrînii
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînii
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînilor
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînilor
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînime
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

DOOM

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrînimea
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

DOOM

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrînimi
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

DOOM

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrînimii
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

DOOM

bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrîniș
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.

DOOM

bătrâníș (bă-trâ-) (rar) s. m.

bătrînișul
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.

DOOM

bătrâníș (bă-trâ-) (rar) s. m.

bătrînișului
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.

DOOM

bătrâníș (bă-trâ-) (rar) s. m.

bătrînul
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînul
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînului
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătrînului
BĂTRẤN, -Ă, bătrâni, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă. ◊ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritișului. ♦ (Despre fața sau înfățișarea cuiva) Care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe. 2. Care există de mult timp, de demult. II. S. m. și f. 1. Persoană în vârstă înaintată. ◊ Loc. adj. și adv. Din bătrâni = din vremea veche, din moși-strămoși. 2. (Fam., la m. sg.) Tată; (la f. sg.) mamă; (la m. pl.) părinți. – Lat. betranus (= veteranus).

DOOM

bătrấn (bă-trân) adj. m., s. m., pl. bătrấni; adj. f., s. f. bătrấnă, pl. bătrấne

bătu
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătucea
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuceai
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuceam
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucească
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuceau
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuceați
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucesc
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucește
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucești
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuci
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucii
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucim
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucind
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucire
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucire
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

bătucirea
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

bătuciri
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

bătucirii
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

bătucirile
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

bătucirilor
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

bătuciră
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucirăm
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucirăți
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucise
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucisem
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuciseră
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuciserăm
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuciserăți
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuciseși
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuciseți
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucit
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătucit
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătucita
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătucite
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătucitei
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătucitele
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătucitelor
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătucitul
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătucitului
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătuciși
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuciți
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. b a t e.

DOOM

bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă

bătuciți
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătuciții
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătuciților
BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

bătui
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătură
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

băturăm
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

băturăți
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătuse
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătusem
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătuseră
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătuserăm
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătuserăți
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătuseși
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătuseți
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătut
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătut
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătut
BĂTÚT¹ s. n. Batere. – V. bate.

DOOM

bătút s. n.

bătuta
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătute
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătutei
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătutele
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătutelor
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătutul
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătutului
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătută
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătuși
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătuți
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătuții
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătuților
BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (În sintagma) Bani bătuți = bani în numerar, disponibili, bani gheață, bani peșin. 3. (Despre flori) Învolt² (l). 4. (Despre țesături, tricotaje) Care este țesut sau tricotat foarte strâns; des² (I 1). 5. (Despre drumuri etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 6. (În sintagma) Lapte bătut = lapte fermentat, cu gust acrișor. II. S. f. art. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri. – V. bate.

DOOM

bătúta (dans) s. f. art., neart. bătútă, g.-d. art. bătútei; pl. bătúte

bătând
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătînd
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bătăi
BĂTÁIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p ext. faptă urâtă, incalificabilă. 3. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 4. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 5. (În expr. și loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul de țesut ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.). ♦ Fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere, b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță, d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. 7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)alia.

DOOM

bătáie s. f., art. bătáia, g.-d. art. bătắii; pl. bătắi

bătăiaș
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș.

DOOM

bătăiáș (rar) s. m., pl. bătăiáși

bătăiași
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș.

DOOM

bătăiáș (rar) s. m., pl. bătăiáși

bătăiașii
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș.

DOOM

bătăiáș (rar) s. m., pl. bătăiáși

bătăiașilor
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș.

DOOM

bătăiáș (rar) s. m., pl. bătăiáși

bătăiașul
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș.

DOOM

bătăiáș (rar) s. m., pl. bătăiáși

bătăiașului
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș.

DOOM

bătăiáș (rar) s. m., pl. bătăiáși

bătăii
BĂTÁIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p ext. faptă urâtă, incalificabilă. 3. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 4. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 5. (În expr. și loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul de țesut ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.). ♦ Fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere, b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță, d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. 7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)alia.

DOOM

bătáie s. f., art. bătáia, g.-d. art. bătắii; pl. bătắi

bătăile
BĂTÁIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p ext. faptă urâtă, incalificabilă. 3. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 4. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 5. (În expr. și loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul de țesut ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.). ♦ Fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere, b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță, d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. 7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)alia.

DOOM

bătáie s. f., art. bătáia, g.-d. art. bătắii; pl. bătắi

bătăilor
BĂTÁIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. ◊ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p ext. faptă urâtă, incalificabilă. 3. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 4. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 5. (În expr. și loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul de țesut ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.). ♦ Fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție. 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere, b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arșiță, d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor. 7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)alia.

DOOM

bătáie s. f., art. bătáia, g.-d. art. bătắii; pl. bătắi

bătăioasa
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăioase
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăioasei
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăioasele
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăioaselor
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăios
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăiosul
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăiosului
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăioși
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăioșii
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăioșilor
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

DOOM

bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăița
BĂTĂÍȚĂ, bătăițe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui bătaie. – Bătaie + suf. -iță.

DOOM

bătăíță (fam.) s. f., g.-d. art. bătăíței; pl. bătăíțe

bătăițe
BĂTĂÍȚĂ, bătăițe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui bătaie. – Bătaie + suf. -iță.

DOOM

bătăíță (fam.) s. f., g.-d. art. bătăíței; pl. bătăíțe

bătăiței
BĂTĂÍȚĂ, bătăițe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui bătaie. – Bătaie + suf. -iță.

DOOM

bătăíță (fam.) s. f., g.-d. art. bătăíței; pl. bătăíțe

bătăițele
BĂTĂÍȚĂ, bătăițe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui bătaie. – Bătaie + suf. -iță.

DOOM

bătăíță (fam.) s. f., g.-d. art. bătăíței; pl. bătăíțe

bătăițelor
BĂTĂÍȚĂ, bătăițe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui bătaie. – Bătaie + suf. -iță.

DOOM

bătăíță (fam.) s. f., g.-d. art. bătăíței; pl. bătăíțe

bătălaie
BĂTĂLẮU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog¹. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ălău.

bătălaiele
BĂTĂLẮU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog¹. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ălău.

bătălaielor
BĂTĂLẮU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog¹. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ălău.

bătălia
BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. battaglia.

DOOM

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

bătălie
BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. battaglia.

DOOM

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

bătăliei
BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. battaglia.

DOOM

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

bătălii
BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. battaglia.

DOOM

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

bătăliile
BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. battaglia.

DOOM

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

bătăliilor
BĂTĂLÍE, bătălii, s. f. Luptă între armate, între grupuri, cete armate etc.; bătaie. ♦ Fig. Eforturi comune făcute în vederea îndeplinirii unei acțiuni importante (și urgente). – Din ngr. batália. Cf. it. battaglia.

DOOM

bătălíe s. f., art. bătălía, g.-d. art. bătălíei; pl. bătălíi, art. bătălíile

bătălău
BĂTĂLẮU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog¹. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ălău.

bătălăul
BĂTĂLẮU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog¹. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ălău.

bătălăului
BĂTĂLẮU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog¹. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ălău.

bătătoare
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătoáre (mai de rufe, mașină, palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri

bătătoare
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătoarea
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătoáre (mai de rufe, mașină, palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri

bătătoarea
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătoarei
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătoarele
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătoarelor
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătător
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătorea
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoreai
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoream
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorească
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoreau
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoreați
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoresc
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorește
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorești
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătători
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătoáre (mai de rufe, mașină, palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri

bătători
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătători
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorii
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătoáre (mai de rufe, mașină, palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri

bătătorii
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătorii
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorile
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătoáre (mai de rufe, mașină, palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri

bătătorilor
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătoáre (mai de rufe, mașină, palmă de covoare) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri

bătătorilor
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătorim
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorind
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorire
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorire
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

bătătoriră
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorirăm
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorirăți
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorise
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorisem
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoriseră
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoriserăm
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoriserăți
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoriseși
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoriseți
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorit
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătorit
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătorit
BĂTĂTORÍT¹ s. n. Faptul de a (se) bătători. – V. bătători.

DOOM

bătătorít s. n.

bătătorita
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătorite
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătoritei
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătoritele
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătoritelor
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătoritul
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătoritului
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătoriși
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoriți
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

DOOM

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătătoriți
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătoriții
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătoriților
BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătornița
BĂTĂTÓRNIȚĂ, bătătornițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-deschis, dispuse în capitule (Senecio crucifolius). – Bătător + suf. -niță.

bătătornițe
BĂTĂTÓRNIȚĂ, bătătornițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-deschis, dispuse în capitule (Senecio crucifolius). – Bătător + suf. -niță.

bătătorniței
BĂTĂTÓRNIȚĂ, bătătornițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-deschis, dispuse în capitule (Senecio crucifolius). – Bătător + suf. -niță.

bătătornițele
BĂTĂTÓRNIȚĂ, bătătornițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-deschis, dispuse în capitule (Senecio crucifolius). – Bătător + suf. -niță.

bătătornițelor
BĂTĂTÓRNIȚĂ, bătătornițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-deschis, dispuse în capitule (Senecio crucifolius). – Bătător + suf. -niță.

bătătorul
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătorului
BĂTĂTÓR², -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

DOOM

bătătór² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoáre

bătătura
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.

DOOM

bătătúră s. f., g.-d. art. bătătúrii; pl. bătătúri

bătături
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.

DOOM

bătătúră s. f., g.-d. art. bătătúrii; pl. bătătúri

bătături
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

bătăturii
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.

DOOM

bătătúră s. f., g.-d. art. bătătúrii; pl. bătătúri

bătăturile
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.

DOOM

bătătúră s. f., g.-d. art. bătătúrii; pl. bătătúri

bătăturilor
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.

DOOM

bătătúră s. f., g.-d. art. bătătúrii; pl. bătătúri

bătăturire
BĂTĂTURÍ vb. IV v. bătători.

bătăturit
BĂTĂTURÍ vb. IV v. bătători.

bătăuș
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăuș
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușa
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușa
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușe
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușe
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușei
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușei
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușele
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușele
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușelor
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușelor
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăuși
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăuși
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușii
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușii
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușilor
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușilor
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușul
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușul
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușului
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bătăușului
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

DOOM

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe

bău
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băubil
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubila
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubile
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubilei
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubilele
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubilelor
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubili
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubilii
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubililor
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubilul
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băubilului
BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

DOOM

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băui
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băun
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băune
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunea
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuneai
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuneam
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuneau
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuneați
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuni
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunii
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunim
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunind
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunire
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunire
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau.

băuniră
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunirăm
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunirăți
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunise
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunisem
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuniseră
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuniserăm
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuniserăți
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuniseși
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuniseți
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băunit
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuniși
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băuniți
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. b a u.

DOOM

băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune

băură
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băurăm
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băurăți
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băuse
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băusem
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băuseră
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băuserăm
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băuserăți
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băuseși
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băuseți
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băut
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băut
BĂÚT¹ s. n. Faptul de a bea. – V. bea.

DOOM

băút s. n.

băut
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băuta
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băute
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băutei
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băutele
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băutelor
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băutoare
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoare
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoarea
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoarea
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoarei
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoarei
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoarele
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoarele
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoarelor
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoarelor
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoareo
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutoareo
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutor
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutor
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutore
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutori
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutori
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorii
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorii
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorilor
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorilor
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorul
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorul
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorule
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorule
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorului
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutorului
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

DOOM

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutul
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băutului
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băutura
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

DOOM

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

băuturi
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

DOOM

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

băuturică
BĂUTURÍCĂ, băuturici, s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-. – Pl. și: băuturele] – Băutură + suf. -ică.

DOOM

băuturícă (bă-u-) s. f., g.-d. art. băuturícii; pl. băuturíci/băuturéle, art. băuturícile/băuturélele

băuturii
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

DOOM

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

băuturile
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

DOOM

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

băuturilor
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

DOOM

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

băută
băută, băute s. f. 1. petrecere. 2. timpul petrecut de un grup de colegi sau prieteni într-un local în timpul lor liber.

băuși
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

băuți
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băuții
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

băuților
BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.

bășcălie
BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva), a face de bășcălie (pe cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec.

DOOM

bășcălíe (fam.) s. f., art. bășcălía, g.-d. bășcălíi, art. bășcălíei

bășcălios
BĂȘCĂLIÓS, -OÁSĂ, bășcălioși, -oase, adj. (Fam.; despre oameni) Care își bate joc de cineva sau ia în râs pe cineva; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă luarea în râs a cuiva sau a ceva. [Pr.: -li-os] – Bășcălie + suf. -os.

băși
bășí (băs, bășít), vb. – A face vînturi, a se pîrțîi. – Mr. bes, megl. bișǫri. Lat. vĭssῑre (Pușcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. bășină. Se conjugă și la forma incoativă, bășesc. – Der. beșniță, s. f. (mușama, scutec).

băși
BĂȘÍ, bășesc, vb. IV. Refl. și intranz. A elimina gaze intestinale prin anus. – Lat. vissire.

bășic
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășica
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășica
BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

DOOM

bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci

bășicai
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicam
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicare
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicare
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

DOOM

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

bășicarea
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

DOOM

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

bășicară
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicarăm
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicarăți
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicase
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicasem
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicaseră
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicaserăm
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicaserăți
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicaseși
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicaseți
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicat
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicat
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicata
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicate
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicatei
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicatele
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicatelor
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicatul
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicatului
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicau
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicași
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicați
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicați
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicații
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășicaților
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

bășice
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășici
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășici
BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

DOOM

bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci

bășicii
BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

DOOM

bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci

bășicile
BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

DOOM

bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci

bășicilor
BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

DOOM

bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci

bășicoasa
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicoase
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicoasei
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicoasele
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicoaselor
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicos
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicosul
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicosului
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicoși
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicoșii
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicoșilor
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

bășicuța
BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță.

DOOM

bășicúță s. f., g.-d. art. bășicúței; pl. bășicúțe

bășicuțe
BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță.

DOOM

bășicúță s. f., g.-d. art. bășicúței; pl. bășicúțe

bășicuței
BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță.

DOOM

bășicúță s. f., g.-d. art. bășicúței; pl. bășicúțe

bășicuțele
BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță.

DOOM

bășicúță s. f., g.-d. art. bășicúței; pl. bășicúțe

bășicuțelor
BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță.

DOOM

bășicúță s. f., g.-d. art. bășicúței; pl. bășicúțe

bășicând
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicînd
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

bășicări
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

DOOM

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

bășicării
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

DOOM

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

bășicările
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

DOOM

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

bășicărilor
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

DOOM

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

bășinos
BĂȘINÓS, BĂȘINOÁSĂ, bășinoși, bășinoáse, adj. 1. Care elimină des gaze intestinale. 2. (Fig.) Fricos, laș. (din bășină)

bășină
BĂȘÍNĂ, bășini, s. f. I. (Pop.) gaz intestinal eliminat prin anus; pârț, flatulație. II. (Bot.; reg.) 1. Compuse: bășina-porcului = specie de ciupercă (Lycoperdon gemmatum); bășina-calului (sau -lupului, -vulpii) = specie de ciupercă necomestibilă (Globaria gigantea). 2. Bășicoasă. 3. Traista-ciobanului. [Var.: (reg.) beșínă s. f.] – Lat. *vissina.

DOOM

!bășínă s. f., g.-d. art. bășínii; pl. bășíni

bășire
bășí (băs, bășít), vb. – A face vînturi, a se pîrțîi. – Mr. bes, megl. bișǫri. Lat. vĭssῑre (Pușcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. bășină. Se conjugă și la forma incoativă, bășesc. – Der. beșniță, s. f. (mușama, scutec).

bășit
țăran bășit expr. (vulg.) persoană novice.

băști
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

băști
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

DOOM

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

băștii
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

băștii
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

DOOM

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

băștile
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

băștile
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

DOOM

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

băștilor
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

băștilor
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

DOOM

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

băștinaș
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinaș
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașa
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașa
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașe
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașe
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașei
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașei
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașele
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașele
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașelor
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașelor
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinași
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinași
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașii
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașii
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașilor
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașilor
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașul
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașul
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașului
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băștinașului
BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș.

DOOM

băștináș adj. m., s. m., pl. băștináși; adj. f., s. f. băștináșă, art. băștináșa, pl. băștináșe

băț
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură dată cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. – Et. nec.

DOOM

băț s. n., pl. béțe

bățoasa
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățoase
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățoasei
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățoasele
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățoaselor
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățos
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățosul
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățosului
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățoși
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățoșii
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățoșilor
BĂȚÓS, -OÁSĂ, bățoși, -oase, adj. 1. Drept, țeapăn, rigid ca un băț. ♦ Fig. (Despre oameni sau despre firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băț + suf. -os.

DOOM

bățós adj. m., pl. bățóși; f. bățoásă, pl. bățoáse

bățul
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură dată cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. – Et. nec.

DOOM

băț s. n., pl. béțe

bățului
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură dată cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. – Et. nec.

DOOM

băț s. n., pl. béțe