bâc
bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc. – Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.

DOOM

bâc² (tată) (rar) s. m.

bâci
bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc. – Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.

DOOM

bâc² (tată) (rar) s. m.

bâcii
bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc. – Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.

DOOM

bâc² (tată) (rar) s. m.

bâcilor
bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc. – Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.

DOOM

bâc² (tată) (rar) s. m.

bâcsea
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcseai
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcseam
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsească
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcseau
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcseați
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsesc
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsește
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsești
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsi
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsii
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsim
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsind
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsire
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsire
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiră
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsirăm
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsirăți
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsise
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsisem
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiseră
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiserăm
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiserăți
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiseși
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiseți
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsit
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsit
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsita
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsite
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsitei
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsitele
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsitelor
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsitul
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsitului
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiși
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiți
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiți
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiții
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcsiților
bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

bâcul
bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc. – Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.

DOOM

bâc² (tată) (rar) s. m.

bâcului
bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc. – Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.

DOOM

bâc² (tată) (rar) s. m.

bâcâi
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâia
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiai
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâială
BÂCÂIÁLĂ s. f. Tic-tac; sunetul clopoțelului. (din bâc)

bâcâiam
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiau
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiați
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâie
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâii
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâim
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâind
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâire
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâire
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

bâcâiră
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâirăm
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâirăți
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâise
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâisem
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiseră
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiserăm
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiserăți
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiseși
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiseți
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâit
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiși
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâcâiți
BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcând zgomot.

DOOM

bâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấcâie, imperf. 3 sg. bâcâiá; conj. prez. 3 să bấcâie

bâhlea
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlească
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhleau
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlesc
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlește
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhli
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlind
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlire
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlire
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhliră
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlise
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhliseră
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlit
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. b a h n ă.

DOOM

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlit
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhlita
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhlite
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhlitei
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhlitele
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhlitelor
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhlitul
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhlitului
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhliți
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhliții
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhliților
BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhliță
bâhliță, bâhlițe s. f. femeie urâtă.

bâhlă
BÎ́HLĂ s. f. (Mold.) Apă bîhlită, stătută. ♦ Fig. Mîhnire (adîncă). S-a cufundat în muțenie ca într-o apă neagră, de unde n-avea să mai răzbată nimic. Doar bîhlă și încruntare. POPA, V. 11.

bâigui
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguia
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiai
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiala
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.

DOOM

bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli

bâiguiam
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiau
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiați
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguie
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguieli
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.

DOOM

bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli

bâiguielii
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.

DOOM

bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli

bâiguielile
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.

DOOM

bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli

bâiguielilor
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.

DOOM

bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli

bâiguii
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguim
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguind
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguire
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiră
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguirăm
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguirăți
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguise
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguisem
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiseră
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiserăm
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiserăți
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiseși
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiseți
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguit
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguit
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguita
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguite
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguitei
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguitele
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguitelor
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguitoare
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitoarea
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitoarei
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitoarele
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitoarelor
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitor
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitori
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitorii
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitorilor
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitorul
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitorului
BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

DOOM

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitul
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguitului
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguiși
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiți
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. b o l v o n g n i „a rătăci”.

DOOM

bâiguí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấiguie, imperf. 3 sg. bâiguiá; conj. prez. 3 să bấiguie

bâiguiți
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguiții
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâiguiților
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui.

bâjbâi
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâia
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiai
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiala
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâjbâi + suf. -eală.

DOOM

bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli

bâjbâiam
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiau
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiați
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâie
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâieli
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâjbâi + suf. -eală.

DOOM

bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli

bâjbâielii
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâjbâi + suf. -eală.

DOOM

bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli

bâjbâielile
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâjbâi + suf. -eală.

DOOM

bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli

bâjbâielilor
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâjbâi + suf. -eală.

DOOM

bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli

bâjbâii
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâim
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâind
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâire
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâire
BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri

bâjbâirea
BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri

bâjbâiri
BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri

bâjbâirii
BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri

bâjbâirile
BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri

bâjbâirilor
BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri

bâjbâiră
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâirăm
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâirăți
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâise
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâisem
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiseră
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiserăm
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiserăți
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiseși
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiseți
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâit
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâit
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâita
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâite
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâitei
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâitele
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâitelor
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâitul
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâitului
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâitura
BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

DOOM

bâjbâitúră (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâitúrii; pl. bâjbâitúri

bâjbâituri
BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

DOOM

bâjbâitúră (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâitúrii; pl. bâjbâitúri

bâjbâiturii
BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

DOOM

bâjbâitúră (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâitúrii; pl. bâjbâitúri

bâjbâiturile
BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

DOOM

bâjbâitúră (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâitúrii; pl. bâjbâitúri

bâjbâiturilor
BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.

DOOM

bâjbâitúră (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâitúrii; pl. bâjbâitúri

bâjbâiși
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiți
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâjbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bấjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá; conj. prez. 3 să bấjbâie

bâjbâiți
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâiții
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâjbâiților
BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

DOOM

bâjbâít s. n.

bâlboare
BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană.

DOOM

bâlbór (reg.) s. m.

bâlboarele
BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană.

DOOM

bâlbór (reg.) s. m.

bâlboarelor
BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană.

DOOM

bâlbór (reg.) s. m.

bâlbor
BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană.

DOOM

bâlbór (reg.) s. m.

bâlborul
BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană.

DOOM

bâlbór (reg.) s. m.

bâlborului
BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană.

DOOM

bâlbór (reg.) s. m.

bâlbâi
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâia
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiai
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiala
BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâlbâi + suf. -eală.

DOOM

bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli

bâlbâiam
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiau
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiați
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâie
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâieli
BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâlbâi + suf. -eală.

DOOM

bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli

bâlbâielii
BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâlbâi + suf. -eală.

DOOM

bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli

bâlbâielile
BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâlbâi + suf. -eală.

DOOM

bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli

bâlbâielilor
BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâlbâi + suf. -eală.

DOOM

bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli

bâlbâii
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâim
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâind
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâire
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâire
BÂLBÂÍRE, bălbâiri, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; bâlbâială. – V. bâlbâi.

bâlbâiră
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâirăm
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâirăți
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâise
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâisem
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiseră
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiserăm
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiserăți
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiseși
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiseți
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâit
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâit
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâita
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâite
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâitei
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâitele
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâitelor
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâitul
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâitului
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâiși
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiți
BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦ Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâlbâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấlbâie, imperf. 3 sg. bâlbâiá; conj. prez. 3 să bấlbâie

bâlbâiți
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâiții
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâiților
BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbă
a da în bâlbă expr. a se bâlbâi; a vorbi incoerent.

bâlci
BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

DOOM

bâlci s. n., pl. bấlciuri

bâlciul
BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

DOOM

bâlci s. n., pl. bấlciuri

bâlciului
BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

DOOM

bâlci s. n., pl. bấlciuri

bâlciuri
BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

DOOM

bâlci s. n., pl. bấlciuri

bâlciurile
BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

DOOM

bâlci s. n., pl. bấlciuri

bâlciurilor
BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.

DOOM

bâlci s. n., pl. bấlciuri

bâldâbâc
BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă; bâltâc. – Onomatopee.

DOOM

bâldâbấc interj.

bâlie
bîlíe (-íi), s. f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.

bâltâc
BÂLTẤC interj. (Rar) Bâldâbâc. – Onomatopee.

DOOM

bâltấc (rar) interj.

bâltâcâi
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâia
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiai
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâială
BÂLTÂCÂIÁLĂ s. f. Plescăit, prin lovirea suprafeței unui lichid. (din bâltâc)

bâltâcâiam
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiau
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiați
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâie
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâii
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâim
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâind
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâire
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâire
BÂLTÂCÂÍ, bâltấcâi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate în apă. – Din bâltâc.

bâltâcâiră
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâirăm
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâirăți
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâise
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâisem
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiseră
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiserăm
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiserăți
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiseși
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiseți
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâit
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiși
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâiți
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

DOOM

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bând
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

bântui
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuia
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiai
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiala
BÂNTUIÁLĂ, băntuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală.

DOOM

bântuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli

bântuiam
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiau
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiați
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuie
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuieli
BÂNTUIÁLĂ, băntuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală.

DOOM

bântuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli

bântuielii
BÂNTUIÁLĂ, băntuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală.

DOOM

bântuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli

bântuielile
BÂNTUIÁLĂ, băntuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală.

DOOM

bântuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli

bântuielilor
BÂNTUIÁLĂ, băntuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz. [Pr.: -tu-ia-] – Bântui + suf. -eală.

DOOM

bântuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bântuiélii; pl. bântuiéli

bântuii
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuim
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuind
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuire
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuire
BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui. – V. bântui.

DOOM

bântuíre s. f., g.-d. art. bântuírii; pl. bântuíri

bântuirea
BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui. – V. bântui.

DOOM

bântuíre s. f., g.-d. art. bântuírii; pl. bântuíri

bântuiri
BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui. – V. bântui.

DOOM

bântuíre s. f., g.-d. art. bântuírii; pl. bântuíri

bântuirii
BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui. – V. bântui.

DOOM

bântuíre s. f., g.-d. art. bântuírii; pl. bântuíri

bântuirile
BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui. – V. bântui.

DOOM

bântuíre s. f., g.-d. art. bântuírii; pl. bântuíri

bântuirilor
BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui. – V. bântui.

DOOM

bântuíre s. f., g.-d. art. bântuírii; pl. bântuíri

bântuiră
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuirăm
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuirăți
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuise
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuisem
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiseră
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiserăm
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiserăți
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiseși
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiseți
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuit
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuit
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuita
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuite
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuitei
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuitele
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuitelor
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuitoare
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitoarea
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitoarei
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitoarele
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitoarelor
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitor
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitori
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitorii
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitorilor
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitorul
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitorului
BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

DOOM

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitul
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuitului
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuiși
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiți
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

DOOM

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuiți
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuiții
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bântuiților
BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

bânșag
BÎNȘÁG, bînșaguri, s. n. (Regional) Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fînului] celui uscat. VISSARION, B. 263.

bâr
BÂR interj. Cuvânt cu care se îndeamnă sau se gonesc oile. – Onomatopee.

DOOM

bâr interj.

bârc
bîrc (-curi), s. n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s. f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”.

bârcoace
BÂRCOÁCE, bărcoci, s. f. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze mici, rotunde, cu flori și cu fructe roșii (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

DOOM

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

bârcoacea
BÂRCOÁCE, bărcoci, s. f. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze mici, rotunde, cu flori și cu fructe roșii (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

DOOM

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

bârcoci
BÂRCOÁCE, bărcoci, s. f. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze mici, rotunde, cu flori și cu fructe roșii (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

DOOM

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

bârcocii
BÂRCOÁCE, bărcoci, s. f. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze mici, rotunde, cu flori și cu fructe roșii (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

DOOM

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

bârcocile
BÂRCOÁCE, bărcoci, s. f. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze mici, rotunde, cu flori și cu fructe roșii (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

DOOM

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

bârcocilor
BÂRCOÁCE, bărcoci, s. f. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze mici, rotunde, cu flori și cu fructe roșii (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

DOOM

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

bârcâi
bîrcîi (-iésc, ít), vb. – A murdări, a mînji. – Var. zbîrcîi (cu der.). Sb. brkati, bg. bărkam „a amesteca” (Scriban). Pentru var., cf. sb. zbrka „dezordine”. – Der. bîrcîială, s. f. (acțiunea de a murdări; muncă murdară). Probabil de aceeași origine este cuvîntul zbîrci, interj., cu care copiii indică o greșeală la joc, și der. său a zbîrci „a greși, a nu nimeri”, cf. sb. zabrkati „a greși, a pierde”, care în general se confundă cu a zbîrci „a încreți, a mototoli”. Pe de altă parte, din familia bg. bărkam „a amesteca” pare a face parte brăcaci, s. n. (ceaun), cf. bg. bărkalka, bărkačka (lingură de spumă).

bârcâire
bîrcîi (-iésc, ít), vb. – A murdări, a mînji. – Var. zbîrcîi (cu der.). Sb. brkati, bg. bărkam „a amesteca” (Scriban). Pentru var., cf. sb. zbrka „dezordine”. – Der. bîrcîială, s. f. (acțiunea de a murdări; muncă murdară). Probabil de aceeași origine este cuvîntul zbîrci, interj., cu care copiii indică o greșeală la joc, și der. său a zbîrci „a greși, a nu nimeri”, cf. sb. zabrkati „a greși, a pierde”, care în general se confundă cu a zbîrci „a încreți, a mototoli”. Pe de altă parte, din familia bg. bărkam „a amesteca” pare a face parte brăcaci, s. n. (ceaun), cf. bg. bărkalka, bărkačka (lingură de spumă).

bârdan
BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec.

bârfa
BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

DOOM

bấrfă s. f., g.-d. art. bấrfei; pl. bấrfe

bârfe
BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

DOOM

bấrfă s. f., g.-d. art. bấrfei; pl. bấrfe

bârfea
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfeai
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfeala
BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan¹. – Bârfi + suf. -eală.

DOOM

bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli

bârfeam
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfească
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfeau
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfeați
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfei
BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

DOOM

bấrfă s. f., g.-d. art. bấrfei; pl. bấrfe

bârfele
BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

DOOM

bấrfă s. f., g.-d. art. bấrfei; pl. bấrfe

bârfeli
BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan¹. – Bârfi + suf. -eală.

DOOM

bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli

bârfelii
BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan¹. – Bârfi + suf. -eală.

DOOM

bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli

bârfelile
BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan¹. – Bârfi + suf. -eală.

DOOM

bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli

bârfelilor
BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan¹. – Bârfi + suf. -eală.

DOOM

bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli

bârfelor
BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

DOOM

bấrfă s. f., g.-d. art. bấrfei; pl. bấrfe

bârfesc
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfește
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfești
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfi
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfii
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfim
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfind
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfire
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfire
BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfíre s. f., g.-d. art. bârfírii; pl. bârfíri

bârfirea
BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfíre s. f., g.-d. art. bârfírii; pl. bârfíri

bârfiri
BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfíre s. f., g.-d. art. bârfírii; pl. bârfíri

bârfirii
BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfíre s. f., g.-d. art. bârfírii; pl. bârfíri

bârfirile
BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfíre s. f., g.-d. art. bârfírii; pl. bârfíri

bârfirilor
BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfíre s. f., g.-d. art. bârfírii; pl. bârfíri

bârfiră
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfirăm
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfirăți
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfise
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfisem
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfiseră
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfiserăm
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfiserăți
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfiseși
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfiseți
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfit
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfit
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfita
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfite
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfitei
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfitele
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfitelor
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfitoare
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoare
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoarea
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoarea
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoarei
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoarei
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoarele
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoarele
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoarelor
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitoarelor
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitor
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitor
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitori
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitori
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitorii
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitorii
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitorilor
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitorilor
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitorul
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitorul
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitorului
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitorului
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

DOOM

bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitul
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfitului
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfiși
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfiți
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

DOOM

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfiți
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfiții
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârfiților
BÂRFÍT s. n. Bârfeală. – V. bârfi.

DOOM

bârfít s. n.

bârliga
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligare
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligare
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligară
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligase
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligaseră
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligat
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligat
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligata
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligate
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligatei
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligatele
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligatelor
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligatul
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligatului
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligată
BÎRLIGÁTĂ, bîrligate, adj. (Despre coada animalelor) Ridicată (și încîrligată) în sus; îmbîrligată. – V. bîrliga.

bârligau
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligați
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligații
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârligaților
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

bârlige
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârligând
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârloagă
BÎRLOÁGĂ s. f. v. bîrlog.

bârloc
BÎRLÓC s. n. v. bîrlog.

bârlog
bîrlóg (bîrloáge), s. n. – Vizuină. – Var. bîrloc, bîrloagă. Megl. bărlog. Sl. brŭlogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15); cf. sb. brlog, rut. berlog, pol. barłog, rus. berloga. Din sl. a intrat și în alb. borlok, mag. barlang, ngr. μπριλόγο (G. Meyer, Neugr. St., II, 44).

DOOM

bârlóg s. n., pl. bârlóguri

bârlog
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. vizuină a oricăror animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.

bârlogul
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. vizuină a oricăror animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.

bârlogului
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. vizuină a oricăror animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.

bârloguri
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. vizuină a oricăror animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.

bârlogurile
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. vizuină a oricăror animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.

bârlogurilor
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. vizuină a oricăror animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.

bârlădean
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădean
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădeana
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădeanca
BÂRLĂDEÁNCĂ, bârlădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Bârlad. – Bârlădean + suf. -că.

DOOM

bârlădeáncă s. f., g.-d. art. bârlădéncei; pl. bârlădénce

bârlădeanco
BÂRLĂDEÁNCĂ, bârlădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Bârlad. – Bârlădean + suf. -că.

DOOM

bârlădeáncă s. f., g.-d. art. bârlădéncei; pl. bârlădénce

bârlădeanul
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădeanului
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădence
BÂRLĂDEÁNCĂ, bârlădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Bârlad. – Bârlădean + suf. -că.

DOOM

bârlădeáncă s. f., g.-d. art. bârlădéncei; pl. bârlădénce

bârlădencei
BÂRLĂDEÁNCĂ, bârlădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Bârlad. – Bârlădean + suf. -că.

DOOM

bârlădeáncă s. f., g.-d. art. bârlădéncei; pl. bârlădénce

bârlădencele
BÂRLĂDEÁNCĂ, bârlădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Bârlad. – Bârlădean + suf. -că.

DOOM

bârlădeáncă s. f., g.-d. art. bârlădéncei; pl. bârlădénce

bârlădencelor
BÂRLĂDEÁNCĂ, bârlădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Bârlad. – Bârlădean + suf. -că.

DOOM

bârlădeáncă s. f., g.-d. art. bârlădéncei; pl. bârlădénce

bârlădene
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădenei
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădenele
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădenelor
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădeni
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădenii
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârlădenilor
BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Bârlad. 2. Adj. Care aparține municipiului Bârlad sau bârlădenilor (1), privitor la municipiul Bârlad ori la bârlădeni. – Bârlad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bârlădeán adj. m., s. m., pl. bârlădéni; adj. f. bârlădeánă, pl. bârlădéne

bârna
BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lăcuit lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĭno.

DOOM

bấrnă s. f., g.-d. art. bấrnei; pl. bấrne

bârnaci
bîrnáci (-ce), adj. – Oacheș, brunet. Mag. barnás (Cihac, II, 479; Berneker 44; Gáldi, Dict., 104), de unde provin și rut. barná „(bou) negru”, slov. barnavý „oacheș, brunet”. Se folosește în Trans., împreună cu dim. bărnuț, adj. (oacheș, brunet).

bârne
BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lăcuit lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĭno.

DOOM

bấrnă s. f., g.-d. art. bấrnei; pl. bấrne

bârneață
BÎRNEÁȚĂ s. f. v. bîrneț.

bârnei
BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lăcuit lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĭno.

DOOM

bấrnă s. f., g.-d. art. bấrnei; pl. bấrne

bârnele
BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lăcuit lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĭno.

DOOM

bấrnă s. f., g.-d. art. bấrnei; pl. bấrne

bârnelor
BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lăcuit lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĭno.

DOOM

bấrnă s. f., g.-d. art. bấrnei; pl. bấrne

bârneț
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

bârnui
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuia
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiai
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiam
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiască
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiau
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiați
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiesc
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiește
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiești
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuii
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuim
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuind
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuire
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiră
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuirăm
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuirăți
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuise
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuisem
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiseră
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiserăm
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiserăți
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiseși
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiseți
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuit
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiși
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnuiți
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă.

DOOM

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă

bârnău
bârnău, bârnaie s. n. (adol.) nas mare.

bârsa
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. v ë r z.

DOOM

bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrse

bârsan
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsana
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsane
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsanei
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsanele
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsanelor
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsani
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsanii
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsanilor
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsanul
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârsanului
BÂRSÁN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bârsánă s. f., g.-d. art. bârsánei; pl. bârsáne

bârse
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. v ë r z.

DOOM

bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrse

bârsei
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. v ë r z.

DOOM

bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrse

bârsele
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. v ë r z.

DOOM

bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrse

bârselor
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. v ë r z.

DOOM

bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrse

bârzoaie
bârzoaie, bârzoaie s. f. prostituată.

bârzoi
BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – Et. nec.

DOOM

bârzói (reg., în expr.) adv.

bârzoia
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiai
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiam
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiară
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiarăm
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiarăți
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiase
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiasem
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiaseră
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiaserăm
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiaserăți
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiaseși
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiaseți
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiat
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiat
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiata
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiate
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiatei
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiatele
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiatelor
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiatul
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiatului
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiau
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiază
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiași
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiați
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiați
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiații
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoiaților
BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

bârzoie
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiem
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiere
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiere
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.) 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiez
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoieze
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiezi
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoind
BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

DOOM

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârâi
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâia
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiai
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiam
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiau
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiați
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâie
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâii
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâim
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâind
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâire
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâire
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

bârâiră
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâirăm
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâirăți
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâise
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâisem
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiseră
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiserăm
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiserăți
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiseși
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiseți
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâit
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâit
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

bârâiși
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâiți
BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

DOOM

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârș
bîrș (-și), s. m. – (Arg.) An. Țig. barš (Vasiliu, GS, VII, 104; Juilland 158).

bât
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bât
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâta
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâta
BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă², ceatlău. – Et. nec.

DOOM

bấtă s. f., g-d. art. bấtei; pl. bấte

bâtcă
BÎ́TCĂ, bîtci, s. f. (Mold., Bucov.) Înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pămînt pe loc drept și cu pădure pe ea; măgură. Moș Anania al nostru... păzea de lungă vreme bîtcile cele bătrîne, despre care pușcașul Damian știa atîtea istorii. SADOVEANU, O. V 446.

bâte
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâte
BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă², ceatlău. – Et. nec.

DOOM

bấtă s. f., g-d. art. bấtei; pl. bấte

bâtei
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâtei
BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă², ceatlău. – Et. nec.

DOOM

bấtă s. f., g-d. art. bấtei; pl. bấte

bâtele
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâtele
BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă², ceatlău. – Et. nec.

DOOM

bấtă s. f., g-d. art. bấtei; pl. bấte

bâtelor
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâtelor
BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă², ceatlău. – Et. nec.

DOOM

bấtă s. f., g-d. art. bấtei; pl. bấte

bâtlan
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

DOOM

bâtlán (bâ-tlan) s. m., pl. bâtláni

bâtlani
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

DOOM

bâtlán (bâ-tlan) s. m., pl. bâtláni

bâtlanii
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

DOOM

bâtlán (bâ-tlan) s. m., pl. bâtláni

bâtlanilor
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

DOOM

bâtlán (bâ-tlan) s. m., pl. bâtláni

bâtlanul
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

DOOM

bâtlán (bâ-tlan) s. m., pl. bâtláni

bâtlanului
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

DOOM

bâtlán (bâ-tlan) s. m., pl. bâtláni

bâtlănaș
BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Bâtlan + suf. -aș.

DOOM

bâtlănáș (bâ-tlă-) s. m., pl. bâtlănáși

bâtlănași
BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Bâtlan + suf. -aș.

DOOM

bâtlănáș (bâ-tlă-) s. m., pl. bâtlănáși

bâtlănașii
BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Bâtlan + suf. -aș.

DOOM

bâtlănáș (bâ-tlă-) s. m., pl. bâtlănáși

bâtlănașilor
BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Bâtlan + suf. -aș.

DOOM

bâtlănáș (bâ-tlă-) s. m., pl. bâtlănáși

bâtlănașul
BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Bâtlan + suf. -aș.

DOOM

bâtlănáș (bâ-tlă-) s. m., pl. bâtlănáși

bâtlănașului
BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Bâtlan + suf. -aș.

DOOM

bâtlănáș (bâ-tlă-) s. m., pl. bâtlănáși

bâtul
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâtul
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâtului
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâtului
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâz
BÂZ interj. (Cu „z” prelungit) Cuvânt care imită sunetul produs în zbor de unele insecte. – Onomatopee.

bâza
BẤZĂ, bâze, s. f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. -ă.

DOOM

bấză s. f., g.-d. art. bấzei; pl. bấze

bâzan
bâzan, bâzani s. m. muscă.

bâzdoacă
BÎZDOÁCĂ, bîzdoace, s. f. (Regional) Ciomag gros, măciucă mare. Uțu umbla cu Avram spre casă, legănîndu-și de mijloc «bîzdoaca», ciomagul-măciucă. DUMITRIU, N. I. 88.

bâzdâc
BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.

DOOM

bâzdấc (fam.) s. n., pl. bâzdấcuri

bâzdâcul
BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.

DOOM

bâzdấc (fam.) s. n., pl. bâzdấcuri

bâzdâcului
BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.

DOOM

bâzdấc (fam.) s. n., pl. bâzdấcuri

bâzdâcuri
BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.

DOOM

bâzdấc (fam.) s. n., pl. bâzdấcuri

bâzdâcurile
BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.

DOOM

bâzdấc (fam.) s. n., pl. bâzdấcuri

bâzdâcurilor
BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.

DOOM

bâzdấc (fam.) s. n., pl. bâzdấcuri

bâzdâgania
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

DOOM

bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)

bâzdâganie
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

DOOM

bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)

bâzdâganiei
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

DOOM

bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)

bâzdâganii
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

DOOM

bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)

bâzdâganiile
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

DOOM

bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)

bâzdâganiilor
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

DOOM

bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)

bâzdăganie
BÎZDÎGÁNIE, bîzdîganii, s. f. (Rar) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, comedie, drăcie; bazaconie. Veți fi auzind... zicîndu-se: mărul discordiei. Eu mă prinz că nici nu visați ce bîzdîganie mai este și aia. ISPIRESCU, U. 2. – Pronunțat: -ni-e. – Variantă: bîzdăgánie (CREANGĂ, P. 244) s. f.

bâzdări
bîzdărí (-résc, ít), vb. – (Despre animalele înțepate de tăun) A fugi împrăștiindu-se. – Var. bîzdura, băzdăra. Sl., cf. rus. bzdryt (DAR); probabil introdus pe filieră slov., deoarece este folosit numai în Trans. – Der. bîzdîr, interj. (strigăt cu care se alungă animalele); bîzdîră, s. f. (tăun).

bâze
BẤZĂ, bâze, s. f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. -ă.

DOOM

bấză s. f., g.-d. art. bấzei; pl. bấze

bâzei
BẤZĂ, bâze, s. f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. -ă.

DOOM

bấză s. f., g.-d. art. bấzei; pl. bấze

bâzele
BẤZĂ, bâze, s. f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. -ă.

DOOM

bấză s. f., g.-d. art. bấzei; pl. bấze

bâzelor
BẤZĂ, bâze, s. f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. -ă.

DOOM

bấză s. f., g.-d. art. bấzei; pl. bấze

bâzgoia
BÂZGOIÁ, bâzgói, vb. I. Tranz. (Banat, Trans.) A se holba. (din zgâi)

bâzgoiere
BÂZGOIÁ, bâzgói, vb. I. Tranz. (Banat, Trans.) A se holba. (din zgâi)

bâzgăi
BÂZGĂÍ, bâzgăiésc, vb. IV. Tranz. (Banat, Trans.; Var.) A bâzgoia. (din zgăi)

bâzgăire
BÂZGĂÍ, bâzgăiésc, vb. IV. Tranz. (Banat, Trans.; Var.) A bâzgoia. (din zgăi)

bâzoaie
BÂZÓI¹, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

bâzoaiele
BÂZÓI¹, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

bâzoaielor
BÂZÓI¹, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

bâzoi
BÂZÓI¹, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

bâzoi
BÂZÓI², bâzoi, s. m. Viespe. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâzói² (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie

bâzoii
BÂZÓI², bâzoi, s. m. Viespe. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâzói² (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie

bâzoilor
BÂZÓI², bâzoi, s. m. Viespe. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâzói² (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie

bâzoiul
BÂZÓI¹, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

bâzoiul
BÂZÓI², bâzoi, s. m. Viespe. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâzói² (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie

bâzoiului
BÂZÓI¹, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

bâzoiului
BÂZÓI², bâzoi, s. m. Viespe. – Formație onomatopeică.

DOOM

bâzói² (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie

bâzu
bâzu s. invar. (er. glum.) penis.

bâzâi
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâia
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiai
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiala
BÂZÂIÁLĂ, bâzăieli, s. f. Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [Pr.: -zâ-ia-] – Bâzâi + suf. -eală.

DOOM

bâzâiálă s. f., g.-d. art. bâzâiélii; pl. bâzâiéli

bâzâiam
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiau
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiați
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâie
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâieli
BÂZÂIÁLĂ, bâzăieli, s. f. Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [Pr.: -zâ-ia-] – Bâzâi + suf. -eală.

DOOM

bâzâiálă s. f., g.-d. art. bâzâiélii; pl. bâzâiéli

bâzâielii
BÂZÂIÁLĂ, bâzăieli, s. f. Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [Pr.: -zâ-ia-] – Bâzâi + suf. -eală.

DOOM

bâzâiálă s. f., g.-d. art. bâzâiélii; pl. bâzâiéli

bâzâielile
BÂZÂIÁLĂ, bâzăieli, s. f. Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [Pr.: -zâ-ia-] – Bâzâi + suf. -eală.

DOOM

bâzâiálă s. f., g.-d. art. bâzâiélii; pl. bâzâiéli

bâzâielilor
BÂZÂIÁLĂ, bâzăieli, s. f. Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [Pr.: -zâ-ia-] – Bâzâi + suf. -eală.

DOOM

bâzâiálă s. f., g.-d. art. bâzâiélii; pl. bâzâiéli

bâzâii
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâim
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâind
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâire
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiră
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâirăm
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâirăți
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâise
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâisem
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiseră
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiserăm
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiserăți
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiseși
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiseți
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâit
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâit
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâita
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâite
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâitei
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâitele
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâitelor
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâitoare
BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

DOOM

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitoare
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitoarea
BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

DOOM

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitoarea
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitoarei
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitoarele
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitoarelor
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitor
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitori
BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

DOOM

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitori
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitorii
BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

DOOM

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitorii
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitorile
BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

DOOM

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitorilor
BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

DOOM

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitorilor
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitorul
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitorului
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

DOOM

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitul
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâitului
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâitura
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. (Rar) Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.

DOOM

bâzâitúră (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri

bâzâituri
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. (Rar) Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.

DOOM

bâzâitúră (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri

bâzâiturii
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. (Rar) Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.

DOOM

bâzâitúră (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri

bâzâiturile
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. (Rar) Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.

DOOM

bâzâitúră (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri

bâzâiturilor
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. (Rar) Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.

DOOM

bâzâitúră (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri

bâzâiși
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiți
BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce în zbor sunete caracteristice; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

DOOM

bâzâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấzâie, imperf. 3 sg. bâzâiá; conj. prez. 3 să bấzâie

bâzâiți
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâiții
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzâiților
BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

DOOM

bâzâít s. n.

bâzăi
BÎZĂÍ vb. IV v. bîzîi.

bâzălău
BÎZĂLẮU, bizălăi, s. m. (Regional) Gărgăun.

bâșt
bîșt interj. – Exprimă mișcarea rapidă cu care dispar anumite animale, de ex. broasca ce se aruncă în apă, iepurele în tufiș etc. – Var. bîschi, hușchi. Creație expresivă, comparabilă cu hîș sau uș, cu care se gonesc păsările din ogradă. – Der. bîști, vb. (a scăpa, a fugi, a dispărea).

bâț
BÂȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită o mișcare rapidă și nervoasă (într-o parte și în alta). [Var.: bấța interj.] – Onomatopee.

DOOM

bâț/bấța interj.

bâța
BÂȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită o mișcare rapidă și nervoasă (într-o parte și în alta). [Var.: bấța interj.] – Onomatopee.

DOOM

bâț/bấța interj.

bâțan
BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi.

DOOM

bâțán (reg.) s. m., pl. bâțáni

bâțani
BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi.

DOOM

bâțán (reg.) s. m., pl. bâțáni

bâțanii
BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi.

DOOM

bâțán (reg.) s. m., pl. bâțáni

bâțanilor
BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi.

DOOM

bâțán (reg.) s. m., pl. bâțáni

bâțanul
BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi.

DOOM

bâțán (reg.) s. m., pl. bâțáni

bâțanului
BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi.

DOOM

bâțán (reg.) s. m., pl. bâțáni

bâți
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâți
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâții
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâții
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâților
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâților
BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bâțâi
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâia
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiai
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiala
BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. f. Tremur nervos al mâinilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -țâ-ia-] – Bâțâi + suf. -eală.

DOOM

bâțâiálă s. f., g.-d. art. bâțâiélii; pl. bâțâiéli

bâțâiam
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiau
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiați
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâie
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâieli
BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. f. Tremur nervos al mâinilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -țâ-ia-] – Bâțâi + suf. -eală.

DOOM

bâțâiálă s. f., g.-d. art. bâțâiélii; pl. bâțâiéli

bâțâielii
BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. f. Tremur nervos al mâinilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -țâ-ia-] – Bâțâi + suf. -eală.

DOOM

bâțâiálă s. f., g.-d. art. bâțâiélii; pl. bâțâiéli

bâțâielile
BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. f. Tremur nervos al mâinilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -țâ-ia-] – Bâțâi + suf. -eală.

DOOM

bâțâiálă s. f., g.-d. art. bâțâiélii; pl. bâțâiéli

bâțâielilor
BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. f. Tremur nervos al mâinilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -țâ-ia-] – Bâțâi + suf. -eală.

DOOM

bâțâiálă s. f., g.-d. art. bâțâiélii; pl. bâțâiéli

bâțâii
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâim
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâind
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâire
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâire
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

bâțâiră
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâirăm
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâirăți
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâise
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâisem
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiseră
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiserăm
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiserăți
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiseși
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiseți
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâit
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâit
BÂȚÂÍT, bâțâituri, s. n. Faptul de a (se) bâțâi. – V. bâțâi.

bâțâit
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiși
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie

bâțâiți
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

DOOM

bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie