bu
BÚSHEL, busheli, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri, folosită în Marea Britanie și SUA. [Pr.: bu-șel] – Cuv. engl.

DOOM

búshel (angl.) [sh pron. ș] (bu-shel) s. m., pl. búsheli; abr. bu

buaz
BUÁZ s. n. Albia unui râu mic, la vărsare. – Tc. boghaz.

buba
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ (Pop.) Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

DOOM

!búbe-dúlci (herpes) s. f. pl.

bubal
BUBÁL s.m. Gen de antilopă africană cu coarne în formă de U sau de liră. [< fr. bubale, cf. gr. boubalos – bivol].

DOOM

bubál s. m., pl. bubáli

bubali
BUBÁL s.m. Gen de antilopă africană cu coarne în formă de U sau de liră. [< fr. bubale, cf. gr. boubalos – bivol].

DOOM

bubál s. m., pl. bubáli

bubalii
BUBÁL s.m. Gen de antilopă africană cu coarne în formă de U sau de liră. [< fr. bubale, cf. gr. boubalos – bivol].

DOOM

bubál s. m., pl. bubáli

bubalilor
BUBÁL s.m. Gen de antilopă africană cu coarne în formă de U sau de liră. [< fr. bubale, cf. gr. boubalos – bivol].

DOOM

bubál s. m., pl. bubáli

bubalina
BUBALÍNĂ, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubaline.

DOOM

bubalínă s. f., g.-d. art. bubalínei; pl. bubalíne

bubaline
BUBALÍNĂ, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubaline.

DOOM

bubalínă s. f., g.-d. art. bubalínei; pl. bubalíne

bubalinei
BUBALÍNĂ, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubaline.

DOOM

bubalínă s. f., g.-d. art. bubalínei; pl. bubalíne

bubalinele
BUBALÍNĂ, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubaline.

DOOM

bubalínă s. f., g.-d. art. bubalínei; pl. bubalíne

bubalinelor
BUBALÍNĂ, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubaline.

DOOM

bubalínă s. f., g.-d. art. bubalínei; pl. bubalíne

bubalul
BUBÁL s.m. Gen de antilopă africană cu coarne în formă de U sau de liră. [< fr. bubale, cf. gr. boubalos – bivol].

DOOM

bubál s. m., pl. bubáli

bubalului
BUBÁL s.m. Gen de antilopă africană cu coarne în formă de U sau de liră. [< fr. bubale, cf. gr. boubalos – bivol].

DOOM

bubál s. m., pl. bubáli

bubat
BUBÁT, bubaturi, s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.

DOOM

bubát (pop.) s. n., pl. bubáturi

bubatul
BUBÁT, bubaturi, s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.

DOOM

bubát (pop.) s. n., pl. bubáturi

bubatului
BUBÁT, bubaturi, s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.

DOOM

bubát (pop.) s. n., pl. bubáturi

bubaturi
BUBÁT, bubaturi, s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.

DOOM

bubát (pop.) s. n., pl. bubáturi

bubaturile
BUBÁT, bubaturi, s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.

DOOM

bubát (pop.) s. n., pl. bubáturi

bubaturilor
BUBÁT, bubaturi, s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.

DOOM

bubát (pop.) s. n., pl. bubáturi

bube
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ (Pop.) Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

DOOM

!búbe-dúlci (herpes) s. f. pl.

bubecs
bubecs, bubecși s. m. (iron.) sân mic (de femeie).

bubei
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ (Pop.) Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

DOOM

!búbe-dúlci (herpes) s. f. pl.

bubele
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ (Pop.) Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

DOOM

!búbe-dúlci (herpes) s. f. pl.

bubelor
BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ (Pop.) Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

DOOM

!búbe-dúlci (herpes) s. f. pl.

buberic
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.

DOOM

buberíc s. m., pl. buberíci

buberici
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.

DOOM

buberíc s. m., pl. buberíci

bubericii
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.

DOOM

buberíc s. m., pl. buberíci

bubericilor
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.

DOOM

buberíc s. m., pl. buberíci

bubericul
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.

DOOM

buberíc s. m., pl. buberíci

bubericului
BUBERÍC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.

DOOM

buberíc s. m., pl. buberíci

bubița
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.

DOOM

bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe

bubițe
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.

DOOM

bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe

bubiței
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.

DOOM

bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe

bubițele
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.

DOOM

bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe

bubițelor
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.

DOOM

bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe

buboaie
BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

DOOM

bubói s. n., pl. buboáie

buboaiele
BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

DOOM

bubói s. n., pl. buboáie

buboaielor
BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

DOOM

bubói s. n., pl. buboáie

buboane
BUBÓN, buboane, s. n. Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc., caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice. – Din fr. bubon.

DOOM

bubón s. n., pl. buboáne

buboanele
BUBÓN, buboane, s. n. Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc., caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice. – Din fr. bubon.

DOOM

bubón s. n., pl. buboáne

buboanelor
BUBÓN, buboane, s. n. Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc., caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice. – Din fr. bubon.

DOOM

bubón s. n., pl. buboáne

buboasa
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

buboase
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

buboasei
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

buboasele
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

buboaselor
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

buboi
BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

DOOM

bubói s. n., pl. buboáie

buboiul
BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

DOOM

bubói s. n., pl. buboáie

buboiului
BUBÓI, buboaie, s. n. Augmentativ al lui bubă; abces, furuncul. – Bubă + suf. -oi.

DOOM

bubói s. n., pl. buboáie

bubon
BUBÓN, buboane, s. n. Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc., caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice. – Din fr. bubon.

DOOM

bubón s. n., pl. buboáne

bubonic
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonica
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonice
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonicei
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonicele
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonicelor
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonici
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonicii
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonicilor
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonicul
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonicului
BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.

DOOM

!bubónic adj. m., pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónice

bubonocel
BUBONOCÉL s.n. (Med.) Hernie inghinală incompletă. [< fr. bubonocèle, cf. gr. boubon – stinghie, kele – tumoare].

bubonul
BUBÓN, buboane, s. n. Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc., caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice. – Din fr. bubon.

DOOM

bubón s. n., pl. buboáne

bubonului
BUBÓN, buboane, s. n. Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc., caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice. – Din fr. bubon.

DOOM

bubón s. n., pl. buboáne

bubos
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

bubosul
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

bubosului
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

buboși
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

buboșii
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

buboșilor
BUBÓS, -OÁSĂ, buboși, -oase, adj. 1. Cu bube, plin de bube; buburos. 2. (Despre plante, fructe) Plin de umflături, de noduri, de crestături, de excrescențe. – Bubă + suf. -os.

DOOM

bubós adj. m., pl. bubóși; f. buboásă, pl. buboáse

bubui
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuia
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuiau
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuie
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuind
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuire
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuire
BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

DOOM

bubuíre (rar) s. f., g.-d. art. bubuírii; pl. bubuíri

bubuirea
BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

DOOM

bubuíre (rar) s. f., g.-d. art. bubuírii; pl. bubuíri

bubuiri
BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

DOOM

bubuíre (rar) s. f., g.-d. art. bubuírii; pl. bubuíri

bubuirii
BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

DOOM

bubuíre (rar) s. f., g.-d. art. bubuírii; pl. bubuíri

bubuirile
BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

DOOM

bubuíre (rar) s. f., g.-d. art. bubuírii; pl. bubuíri

bubuirilor
BUBUÍRE, bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.

DOOM

bubuíre (rar) s. f., g.-d. art. bubuírii; pl. bubuíri

bubuiră
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuise
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuiseră
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuit
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.

DOOM

bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie

bubuit
BUBUÍT s. n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – V. bubui.

DOOM

bubuít s. n.

bubuitoare
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitoarea
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitoarei
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitoarele
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitoarelor
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitor
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitori
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitorii
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitorilor
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitorul
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitorului
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

DOOM

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitul
BUBUÍT s. n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – V. bubui.

DOOM

bubuít s. n.

bubuitului
BUBUÍT s. n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – V. bubui.

DOOM

bubuít s. n.

bubuitura
BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

DOOM

bubuitúră (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri

bubuituri
BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

DOOM

bubuitúră (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri

bubuiturii
BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

DOOM

bubuitúră (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri

bubuiturile
BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

DOOM

bubuitúră (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri

bubuiturilor
BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

DOOM

bubuitúră (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri

bubulină
bubulină, bubuline s. f. 1. iubită, amantă. 2. femeie durdulie.

bubulița
BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

DOOM

bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe

bubulițe
BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

DOOM

bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe

bubuliței
BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

DOOM

bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe

bubulițele
BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

DOOM

bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe

bubulițelor
BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

DOOM

bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe

buburoasa
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburoase
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburoasei
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburoasele
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburoaselor
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburos
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburosul
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburosului
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburoși
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburoșii
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburoșilor
BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (1). – Bubă + suf. -uros.

DOOM

buburós adj. m., pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoáse

buburuji
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburujii
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburujilor
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburuz
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburuza
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata). – Et. nec.

DOOM

buburúză (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze

buburuze
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata). – Et. nec.

DOOM

buburúză (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze

buburuzei
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata). – Et. nec.

DOOM

buburúză (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze

buburuzele
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata). – Et. nec.

DOOM

buburúză (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze

buburuzelor
BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata). – Et. nec.

DOOM

buburúză (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze

buburuzi
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburuzii
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburuzilor
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburuzul
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburuzului
BUBURÚZ², buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

DOOM

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

bubușoară
BUBUȘOÁRĂ, bubușoare. s. f. Bubuliță. Vacile... fac pe țîțe... niște bubușoare. ȘEZ. IV 127.

buc
BUC¹ s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.

buc
BUC³, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

DOOM

!buc² (fag) (reg.) s. m., pl. buci

buc
BUC², s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

DOOM

!buc¹ (pleavă) (reg.) s. n.

buca
BÚCĂ, buci, s. f. (Pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Lat. bucca „gură”.

DOOM

búcă (pop.) s. f., g.-d. art. búcii; pl. buci

bucal
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucala
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucale
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucale
Bucale s. pr. București.

bucalei
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucalele
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucalelor
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucali
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucalii
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucalilor
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucalul
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucalului
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

DOOM

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucande
bucande s. (țig.) v. Bucale.

bucanier
BUCANIÉR s.m. Denumire dată coloniștilor francezi din America din sec. XVII care se ocupau cu vânătoarea de vite cornute sălbatice, a căror carne o vindeau. ♦ Pirat, aventurier. [Pron. -ni-er. / < fr. boucanier, cf. boucan – loc unde se usca și se săra carnea].

bucata
BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

DOOM

bucátă (parte, porțiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucắții; pl. bucắți; abr. buc.

bucate
BUCÁTE s. f. pl. 1. Mîncări gătite, feluri de mîncare. Pentru întîia oară am mîncat cele mai minunate bucate cu putință. SADOVEANU, N. F. 72. Să nu mai mănînci din bucatele ce-ți fierbe baba. EMINESCU, N. 21. Bune bucate!... îmi fac cu ochiul... De unde să-ncep?... A!... de la curcan. ALECSANDRI, T. I 394. Numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. ◊ Listă de bucate = listă care cuprinde felurile de mîncări servite la masă. ◊ Fig. (Neobișnuit la sg.) Rea bucată-i dragostea: Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. 2. Cereale, grîne. (pe cîmp sau strînse). La fiecare... belșugul bate Cu brațele-ncărcate De poamă și bucate. DEȘLIU, G. 49. Păstră pe seamă-i visteria și turmele și stogurile de bucate. ODOBESCU, S. I 114. 3. (Mold.) Vite (oi, boi, perei etc.). A pribegit de acolo ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani. CREANGĂ, A. 19. – Formă gramaticală: sg. (neobișnuit) bucată.

DOOM

bucáte (alimente, cereale) (pop.) s. f. pl.

bucatele
BUCÁTE s. f. pl. 1. Mîncări gătite, feluri de mîncare. Pentru întîia oară am mîncat cele mai minunate bucate cu putință. SADOVEANU, N. F. 72. Să nu mai mănînci din bucatele ce-ți fierbe baba. EMINESCU, N. 21. Bune bucate!... îmi fac cu ochiul... De unde să-ncep?... A!... de la curcan. ALECSANDRI, T. I 394. Numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. ◊ Listă de bucate = listă care cuprinde felurile de mîncări servite la masă. ◊ Fig. (Neobișnuit la sg.) Rea bucată-i dragostea: Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. 2. Cereale, grîne. (pe cîmp sau strînse). La fiecare... belșugul bate Cu brațele-ncărcate De poamă și bucate. DEȘLIU, G. 49. Păstră pe seamă-i visteria și turmele și stogurile de bucate. ODOBESCU, S. I 114. 3. (Mold.) Vite (oi, boi, perei etc.). A pribegit de acolo ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani. CREANGĂ, A. 19. – Formă gramaticală: sg. (neobișnuit) bucată.

DOOM

bucáte (alimente, cereale) (pop.) s. f. pl.

bucatelor
BUCÁTE s. f. pl. 1. Mîncări gătite, feluri de mîncare. Pentru întîia oară am mîncat cele mai minunate bucate cu putință. SADOVEANU, N. F. 72. Să nu mai mănînci din bucatele ce-ți fierbe baba. EMINESCU, N. 21. Bune bucate!... îmi fac cu ochiul... De unde să-ncep?... A!... de la curcan. ALECSANDRI, T. I 394. Numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. ◊ Listă de bucate = listă care cuprinde felurile de mîncări servite la masă. ◊ Fig. (Neobișnuit la sg.) Rea bucată-i dragostea: Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. 2. Cereale, grîne. (pe cîmp sau strînse). La fiecare... belșugul bate Cu brațele-ncărcate De poamă și bucate. DEȘLIU, G. 49. Păstră pe seamă-i visteria și turmele și stogurile de bucate. ODOBESCU, S. I 114. 3. (Mold.) Vite (oi, boi, perei etc.). A pribegit de acolo ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani. CREANGĂ, A. 19. – Formă gramaticală: sg. (neobișnuit) bucată.

DOOM

bucáte (alimente, cereale) (pop.) s. f. pl.

bucată
BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

buccea
BUCCEÁ s. f. v. boccea.

buccealâc
BUCCEALÎ́C s. n. v. boccealîc.

bucchero
BUCCHÉRO s.n. Categorie de vase etrusce din pastă neagră, cu decor în relief. [< it. bucchero – vas ordinar de lut].

buccinator
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

DOOM

buccinatór s. m., pl. buccinatóri

buccinatori
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

DOOM

buccinatór s. m., pl. buccinatóri

buccinatorii
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

DOOM

buccinatór s. m., pl. buccinatóri

buccinatorilor
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

DOOM

buccinatór s. m., pl. buccinatóri

buccinatorul
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

DOOM

buccinatór s. m., pl. buccinatóri

buccinatorului
BUCCINATÓR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.

DOOM

buccinatór s. m., pl. buccinatóri

bucea
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn, în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.

DOOM

buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art. bucélei; pl. bucéle, art. bucélele

buceaua
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn, în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.

DOOM

buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art. bucélei; pl. bucéle, art. bucélele

bucela
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelai
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelam
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelare
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelare
BUCELÁRE, bucelări, s. f. (Rar) Acțiunea de a bucela. – V. bucela.

bucelarea
BUCELÁRE, bucelări, s. f. (Rar) Acțiunea de a bucela. – V. bucela.

bucelară
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelarăm
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelarăți
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelase
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelasem
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelaseră
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelaserăm
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelaserăți
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelaseși
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelaseți
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelat
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelat
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

bucelau
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelași
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelați
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucele
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn, în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.

DOOM

buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art. bucélei; pl. bucéle, art. bucélele

bucelează
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelei
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn, în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.

DOOM

buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art. bucélei; pl. bucéle, art. bucélele

bucelele
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn, în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.

DOOM

buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art. bucélei; pl. bucéle, art. bucélele

bucelelor
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn, în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.

DOOM

buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art. bucélei; pl. bucéle, art. bucélele

bucelez
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

buceleze
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelezi
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelând
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelînd
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din bucea.

DOOM

bucelá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 buceleáză

bucelări
BUCELÁRE, bucelări, s. f. (Rar) Acțiunea de a bucela. – V. bucela.

bucelării
BUCELÁRE, bucelări, s. f. (Rar) Acțiunea de a bucela. – V. bucela.

bucelările
BUCELÁRE, bucelări, s. f. (Rar) Acțiunea de a bucela. – V. bucela.

bucelărilor
BUCELÁRE, bucelări, s. f. (Rar) Acțiunea de a bucela. – V. bucela.

bucentaur
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

DOOM

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri

bucentauri
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

DOOM

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri

bucentaurii
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

DOOM

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri

bucentaurilor
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

DOOM

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri

bucentaurul
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

DOOM

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri

bucentaurului
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

DOOM

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri

bucfar
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucfari
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

buche
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

DOOM

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

buchea
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

DOOM

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

buchea
BUCHEÁ s. f. v. buche.

bucher
BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

DOOM

buchér s. m., pl. buchéri

bucherea
buchereá adj. f. – (Oaie) cu lînă lungă și fină. – Origine necunoscută. Este puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 442, din gr. βούϰραιρος.

bucherea
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

buchereai
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

buchereală
BUCHEREÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a silabisi (un text); p. ext. faptul de a învăța ceva pe de rost, în chip mecanic. – Bucheri + suf. -eală.

DOOM

buchereálă (înv.) s. f., g.-d. art. bucherélii

bucheream
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherească
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

buchereau
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

buchereați
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucheresc
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherește
BUCHERÉȘTE adv. (Rar) În felul bucherilor, ca bucherii. – Bucher + suf. -ește.

DOOM

bucheréște (rar) adv.

bucherește
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherești
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucheri
BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

DOOM

buchér s. m., pl. buchéri

bucheri
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherie
BUCHERÍE s. f. (Rar și fam.) Învățătură elementară de scris și citit. – Bucher + suf. -ie.

DOOM

bucheríe (rar) s. f., art. buchería, g.-d. bucheríi, art. bucheríei

bucherii
BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

DOOM

buchér s. m., pl. buchéri

bucherii
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherilor
BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

DOOM

buchér s. m., pl. buchéri

bucherim
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherind
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherire
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherire
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

bucheriră
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherirăm
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherirăți
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherise
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherisem
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucheriseră
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucheriserăm
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucheriserăți
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucheriseși
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucheriseți
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherit
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherit
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

bucheriși
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucheriți
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

DOOM

bucherí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 să buchereáscă

bucherul
BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

DOOM

buchér s. m., pl. buchéri

bucherului
BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

DOOM

buchér s. m., pl. buchéri

buchet
BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

DOOM

buchét s. n., pl. buchéte

buchete
BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

DOOM

buchét s. n., pl. buchéte

buchetele
BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

DOOM

buchét s. n., pl. buchéte

buchetelor
BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

DOOM

buchét s. n., pl. buchéte

buchetiera
BUCHETIÉRĂ, buchetiere, s. f. (Înv.) Florăreasă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. bouquetière.

DOOM

buchetiéră (înv.) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buchetiérei; pl. buchetiére

buchetiere
BUCHETIÉRĂ, buchetiere, s. f. (Înv.) Florăreasă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. bouquetière.

DOOM

buchetiéră (înv.) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buchetiérei; pl. buchetiére

buchetierei
BUCHETIÉRĂ, buchetiere, s. f. (Înv.) Florăreasă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. bouquetière.

DOOM

buchetiéră (înv.) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buchetiérei; pl. buchetiére

buchetierele
BUCHETIÉRĂ, buchetiere, s. f. (Înv.) Florăreasă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. bouquetière.

DOOM

buchetiéră (înv.) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buchetiérei; pl. buchetiére

buchetierelor
BUCHETIÉRĂ, buchetiere, s. f. (Înv.) Florăreasă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. bouquetière.

DOOM

buchetiéră (înv.) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buchetiérei; pl. buchetiére

buchetul
BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

DOOM

buchét s. n., pl. buchéte

buchetului
BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară. 3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.

DOOM

buchét s. n., pl. buchéte

buchețel
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el.

DOOM

buchețél s. n., pl. buchețéle

buchețele
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el.

DOOM

buchețél s. n., pl. buchețéle

buchețelele
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el.

DOOM

buchețél s. n., pl. buchețéle

buchețelelor
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el.

DOOM

buchețél s. n., pl. buchețéle

buchețelul
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el.

DOOM

buchețél s. n., pl. buchețéle

buchețelului
BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el.

DOOM

buchețél s. n., pl. buchețéle

buchi
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

DOOM

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

buchie
BÚCHIE s. f. v. buche.

buchii
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

DOOM

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

buchile
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

DOOM

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

buchilor
BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

DOOM

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

buchini
BUCHINÍ, buchinesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A citi cu migală, cu efort. Buchinind slovă cu slovă... VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Intranz. Școlarul palid... buchinind singur pe o carte soioasă. VLAHUȚĂ, la TDRG.

buchinist
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

DOOM

buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști

buchinistul
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

DOOM

buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști

buchinistului
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

DOOM

buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști

buchiniști
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

DOOM

buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști

buchiniștii
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

DOOM

buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști

buchiniștilor
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

DOOM

buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști

buchirisea
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchiriseai
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchiriseam
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisească
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchiriseau
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchiriseați
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisesc
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisește
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisești
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisi
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisii
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisim
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisind
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisire
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisire
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

buchirisiră
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisirăm
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisirăți
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisise
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisisem
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisiseră
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisiserăm
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisiserăți
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisiseși
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisiseți
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisit
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisit
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

buchirisiși
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchirisiți
BUCHIRISÍ, buchirisesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A buchisi (2). – Bucher + suf. -isi.

DOOM

buchirisí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchirisésc, imperf. 3 sg. buchiriseá; conj. prez. 3 să buchiriseáscă

buchisa
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisare
BUCHISÁ vb. I v. buchisi.

buchisat
BUCHISÁ vb. I v. buchisi.

buchisea
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchiseai
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchiseala
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi. – Buchisi + suf. -eală.

DOOM

buchiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. buchisélii; pl. buchiséli

buchiseam
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisească
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchiseau
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchiseați
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchiseli
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi. – Buchisi + suf. -eală.

DOOM

buchiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. buchisélii; pl. buchiséli

buchiselii
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi. – Buchisi + suf. -eală.

DOOM

buchiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. buchisélii; pl. buchiséli

buchiselile
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi. – Buchisi + suf. -eală.

DOOM

buchiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. buchisélii; pl. buchiséli

buchiselilor
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi. – Buchisi + suf. -eală.

DOOM

buchiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. buchisélii; pl. buchiséli

buchisesc
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisește
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisești
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisi
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisii
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisim
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisind
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisire
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisire
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

buchisiră
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisirăm
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisirăți
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisise
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisisem
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisiseră
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisiserăm
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisiserăți
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisiseși
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisiseți
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisit
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisit
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

buchisiși
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisiți
BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

DOOM

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buci
BUC¹ s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.

buci
BUC³, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

DOOM

!buc² (fag) (reg.) s. m., pl. buci

buci
BÚCĂ, buci, s. f. (Pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Lat. bucca „gură”.

DOOM

búcă (pop.) s. f., g.-d. art. búcii; pl. buci

buci
BUC², s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

DOOM

!buci (scame) (reg.) s. m. pl.

buciarda
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciarda
BUCIÁRDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți sau caneluri, folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de construcție. – Din fr. boucharde.

DOOM

buciárdă (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciárdei; pl. buciárde

buciardai
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardaj
BUCIARDÁJ s.n. Buciardare. [Pron. -ciar-. / < fr. bouchardage].

buciardam
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardare
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardare
BUCIARDÁRE s. f. Acțiunea de a buciarda. – V. buciarda.

DOOM

buciardáre (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciardắrii

buciardarea
BUCIARDÁRE s. f. Acțiunea de a buciarda. – V. buciarda.

DOOM

buciardáre (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciardắrii

buciardară
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardarăm
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardarăți
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardase
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardasem
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardaseră
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardaserăm
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardaserăți
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardaseși
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardaseți
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardat
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardat
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardata
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardate
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardatei
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardatele
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardatelor
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardatul
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardatului
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardau
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardași
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardați
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardați
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardații
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciardaților
BUCIARDÁT, -Ă, buciardați, -te, adj. (Despre piatra de construcție) Prelucrat cu buciarda. – V. buciarda.

buciarde
BUCIÁRDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți sau caneluri, folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de construcție. – Din fr. boucharde.

DOOM

buciárdă (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciárdei; pl. buciárde

buciardează
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardei
BUCIÁRDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți sau caneluri, folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de construcție. – Din fr. boucharde.

DOOM

buciárdă (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciárdei; pl. buciárde

buciardele
BUCIÁRDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți sau caneluri, folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de construcție. – Din fr. boucharde.

DOOM

buciárdă (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciárdei; pl. buciárde

buciardelor
BUCIÁRDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți sau caneluri, folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de construcție. – Din fr. boucharde.

DOOM

buciárdă (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciárdei; pl. buciárde

buciardez
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardeze
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardezi
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardând
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardînd
BUCIARDÁ, buciardez, vb. I. Tranz. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. – Din fr. boucharder.

DOOM

buciardá (a ~) (-ciar-) vb., ind. prez. 3 buciardeáză

buciardări
BUCIARDÁRE s. f. Acțiunea de a buciarda. – V. buciarda.

DOOM

buciardáre (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciardắrii

buciardării
BUCIARDÁRE s. f. Acțiunea de a buciarda. – V. buciarda.

DOOM

buciardáre (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciardắrii

buciardările
BUCIARDÁRE s. f. Acțiunea de a buciarda. – V. buciarda.

DOOM

buciardáre (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciardắrii

buciardărilor
BUCIARDÁRE s. f. Acțiunea de a buciarda. – V. buciarda.

DOOM

buciardáre (-ciar-) s. f., g.-d. art. buciardắrii

bucii
BUC¹ s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.

bucii
BUC³, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

DOOM

!buc² (fag) (reg.) s. m., pl. buci

bucii
BÚCĂ, buci, s. f. (Pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Lat. bucca „gură”.

DOOM

búcă (pop.) s. f., g.-d. art. búcii; pl. buci

bucile
BÚCĂ, buci, s. f. (Pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Lat. bucca „gură”.

DOOM

búcă (pop.) s. f., g.-d. art. búcii; pl. buci

bucilor
BUC¹ s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.

bucilor
BUC³, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

DOOM

!buc² (fag) (reg.) s. m., pl. buci

bucilor
BÚCĂ, buci, s. f. (Pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Lat. bucca „gură”.

DOOM

búcă (pop.) s. f., g.-d. art. búcii; pl. buci

bucin
BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță-de-vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.

DOOM

búcium s. n., pl. búciume

bucinator
BUCINÁTOR s.m. (La romani) Suflător din bucină; gornist, trompetist. [< lat. bucinator].

buciniș
BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

DOOM

buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

buciniși
BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

DOOM

buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

bucinișii
BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

DOOM

buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

bucinișilor
BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

DOOM

buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

bucinișul
BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

DOOM

buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

bucinișului
BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

DOOM

buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

bucină
BUCÍNĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].

buciuc
BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.

DOOM

buciúc (înv.) s. n., pl. buciúcuri

buciucul
BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.

DOOM

buciúc (înv.) s. n., pl. buciúcuri

buciucului
BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.

DOOM

buciúc (înv.) s. n., pl. buciúcuri

buciucuri
BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.

DOOM

buciúc (înv.) s. n., pl. buciúcuri

buciucurile
BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.

DOOM

buciúc (înv.) s. n., pl. buciúcuri

buciucurilor
BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.

DOOM

buciúc (înv.) s. n., pl. buciúcuri

bucium
BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță-de-vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.

DOOM

búcium s. n., pl. búciume

bucium
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciuma
BUCIUMÁ¹ vb. I v. bușuma.

buciuma
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumai
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumam
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumare
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumare
BUCIUMÁRE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.

DOOM

buciumáre s. f., g.-d. art. buciumắrii; pl. buciumắri

buciumarea
BUCIUMÁRE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.

DOOM

buciumáre s. f., g.-d. art. buciumắrii; pl. buciumắri

buciumară
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumarăm
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumarăți
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumase
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumasem
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumaseră
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumaserăm
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumaserăți
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumaseși
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumaseți
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumat
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumat
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumata
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumate
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumatei
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumatele
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumatelor
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumatul
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumatului
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumau
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumaș
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașa
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașe
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașei
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașele
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașelor
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumași
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumași
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașii
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașilor
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașul
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumașului
BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș.

DOOM

buciumáșă s. f., art. buciumáșa, g.-d. art. buciumáșei; pl. buciumáșe

buciumați
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumați
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumații
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciumaților
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

buciume
BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță-de-vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.

DOOM

búcium s. n., pl. búciume

buciume
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumele
BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță-de-vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.

DOOM

búcium s. n., pl. búciume

buciumelor
BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță-de-vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.

DOOM

búcium s. n., pl. búciume

buciumi
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumul
BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță-de-vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.

DOOM

búcium s. n., pl. búciume

buciumului
BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță-de-vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec.

DOOM

búcium s. n., pl. búciume

buciumând
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumînd
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

DOOM

buciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 búciumă

buciumări
BUCIUMÁRE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.

DOOM

buciumáre s. f., g.-d. art. buciumắrii; pl. buciumắri

buciumării
BUCIUMÁRE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.

DOOM

buciumáre s. f., g.-d. art. buciumắrii; pl. buciumắri

buciumările
BUCIUMÁRE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.

DOOM

buciumáre s. f., g.-d. art. buciumắrii; pl. buciumắri

buciumărilor
BUCIUMÁRE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.

DOOM

buciumáre s. f., g.-d. art. buciumắrii; pl. buciumắri

buciumătoare
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătoarea
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătoarei
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătoarele
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătoarelor
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumător
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumători
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătorii
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătorilor
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătorul
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătorului
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

DOOM

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

bucla
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

bucla
BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (Inform.) Secvență a instrucțiunilor unui program, repetabilă în execuție până la îndeplinirea condiției cerute. ◊ Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

DOOM

búclă (bu-clă) s. f., g.-d. art. búclei; pl. búcle

buclai
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclaj
BUCLÁJ, buclaje, s. n. Totalitatea buclelor de pe pielea unui miel. ♦ Forma, mărimea și structura buclelor unei pielicele de miel. – Din fr. bouclage.

DOOM

bucláj (bu-claj) s. n., pl. bucláje

buclaje
BUCLÁJ, buclaje, s. n. Totalitatea buclelor de pe pielea unui miel. ♦ Forma, mărimea și structura buclelor unei pielicele de miel. – Din fr. bouclage.

DOOM

bucláj (bu-claj) s. n., pl. bucláje

buclajele
BUCLÁJ, buclaje, s. n. Totalitatea buclelor de pe pielea unui miel. ♦ Forma, mărimea și structura buclelor unei pielicele de miel. – Din fr. bouclage.

DOOM

bucláj (bu-claj) s. n., pl. bucláje

buclajelor
BUCLÁJ, buclaje, s. n. Totalitatea buclelor de pe pielea unui miel. ♦ Forma, mărimea și structura buclelor unei pielicele de miel. – Din fr. bouclage.

DOOM

bucláj (bu-claj) s. n., pl. bucláje

buclajul
BUCLÁJ, buclaje, s. n. Totalitatea buclelor de pe pielea unui miel. ♦ Forma, mărimea și structura buclelor unei pielicele de miel. – Din fr. bouclage.

DOOM

bucláj (bu-claj) s. n., pl. bucláje

buclajului
BUCLÁJ, buclaje, s. n. Totalitatea buclelor de pe pielea unui miel. ♦ Forma, mărimea și structura buclelor unei pielicele de miel. – Din fr. bouclage.

DOOM

bucláj (bu-claj) s. n., pl. bucláje

buclam
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclare
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclare
BUCLÁRE, buclări, s. f. Acțiunea de a (se) bucla. – V. bucla.

buclarea
BUCLÁRE, buclări, s. f. Acțiunea de a (se) bucla. – V. bucla.

buclară
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclarăm
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclarăți
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclase
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclasem
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclaseră
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclaserăm
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclaserăți
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclaseși
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclaseți
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclat
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclat
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclata
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclate
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclatei
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclatele
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclatelor
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclatul
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclatului
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclau
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclași
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclați
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclați
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclații
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

buclaților
BUCLÁT, -Ă, buclați, -te, adj. (Despre păr) Cu bucle; cârlionțat, ondulat. – V. bucla. Cf. fr. b o u c 1 é.

bucle
BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (Inform.) Secvență a instrucțiunilor unui program, repetabilă în execuție până la îndeplinirea condiției cerute. ◊ Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

DOOM

búclă (bu-clă) s. f., g.-d. art. búclei; pl. búcle

bucle
BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

DOOM

buclé² (bu-cle) s. n., art. bucléul; (sorturi, fire) pl. bucléuri

buclează
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclee
BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].

bucleele
BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].

bucleelor
BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].

buclei
BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (Inform.) Secvență a instrucțiunilor unui program, repetabilă în execuție până la îndeplinirea condiției cerute. ◊ Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

DOOM

búclă (bu-clă) s. f., g.-d. art. búclei; pl. búcle

buclele
BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (Inform.) Secvență a instrucțiunilor unui program, repetabilă în execuție până la îndeplinirea condiției cerute. ◊ Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

DOOM

búclă (bu-clă) s. f., g.-d. art. búclei; pl. búcle

buclelor
BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (Inform.) Secvență a instrucțiunilor unui program, repetabilă în execuție până la îndeplinirea condiției cerute. ◊ Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

DOOM

búclă (bu-clă) s. f., g.-d. art. búclei; pl. búcle

bucleu
BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].

bucleul
BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

DOOM

buclé² (bu-cle) s. n., art. bucléul; (sorturi, fire) pl. bucléuri

bucleul
BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].

bucleului
BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

DOOM

buclé² (bu-cle) s. n., art. bucléul; (sorturi, fire) pl. bucléuri

bucleului
BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].

bucleuri
BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

DOOM

buclé² (bu-cle) s. n., art. bucléul; (sorturi, fire) pl. bucléuri

bucleurile
BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

DOOM

buclé² (bu-cle) s. n., art. bucléul; (sorturi, fire) pl. bucléuri

bucleurilor
BUCLÉ, bucleuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Țesătură de bumbac, de lână, de fibră sintetică etc., cu aspect buclat; sortiment dintr-o astfel de țesătură. 2. Adj. invar. (Despre fibre și țesături) Cu firul creț sau cu noduri. 3. S. n. Fir creț. – Din fr. bouclé.

DOOM

buclé² (bu-cle) s. n., art. bucléul; (sorturi, fire) pl. bucléuri

buclez
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

bucleze
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclezi
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

bucluc
BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] – Din tc. bokluk.

DOOM

buclúc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclúcuri

buclucaș
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucaș
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașa
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașa
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașe
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașe
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașei
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașei
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașele
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașele
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașelor
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașelor
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucași
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucași
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașii
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașii
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașilor
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașilor
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașul
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașul
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașului
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucașului
BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

DOOM

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucul
BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] – Din tc. bokluk.

DOOM

buclúc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclúcuri

buclucului
BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] – Din tc. bokluk.

DOOM

buclúc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclúcuri

buclucuri
BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] – Din tc. bokluk.

DOOM

buclúc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclúcuri

buclucurile
BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] – Din tc. bokluk.

DOOM

buclúc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclúcuri

buclucurilor
BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] – Din tc. bokluk.

DOOM

buclúc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclúcuri

buclând
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclînd
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula. 2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

DOOM

buclá (a ~) (bu-cla) vb., ind. prez. 3 bucleáză

buclări
BUCLÁRE, buclări, s. f. Acțiunea de a (se) bucla. – V. bucla.

buclării
BUCLÁRE, buclări, s. f. Acțiunea de a (se) bucla. – V. bucla.

buclările
BUCLÁRE, buclări, s. f. Acțiunea de a (se) bucla. – V. bucla.

buclărilor
BUCLÁRE, buclări, s. f. Acțiunea de a (se) bucla. – V. bucla.

bucmea
bucmeá (-éle), s. f. – Șiret, laț. Tc. bökme (Șeineanu, II, 60), înv.

bucoavna
BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno.

DOOM

bucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávne

bucoavne
BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno.

DOOM

bucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávne

bucoavnei
BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno.

DOOM

bucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávne

bucoavnele
BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno.

DOOM

bucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávne

bucoavnelor
BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno.

DOOM

bucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávne

bucolic
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolica
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolica
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólică s. f., g.-d. art. bucólicei; pl. bucólice

bucolice
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolice
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólică s. f., g.-d. art. bucólicei; pl. bucólice

bucolicei
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolicei
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólică s. f., g.-d. art. bucólicei; pl. bucólice

bucolicele
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolicele
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólică s. f., g.-d. art. bucólicei; pl. bucólice

bucolicelor
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolicelor
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólică s. f., g.-d. art. bucólicei; pl. bucólice

bucolici
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolicii
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolicilor
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolicul
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolicului
BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

DOOM

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucolism
BUCOLÍSM s. n. Caracter bucolic. – Bucol[ic] + suf. -ism.

bucolismul
BUCOLÍSM s. n. Caracter bucolic. – Bucol[ic] + suf. -ism.

bucolismului
BUCOLÍSM s. n. Caracter bucolic. – Bucol[ic] + suf. -ism.

bucovinean
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinean
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovineana
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovineanca
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovineanco
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovineanul
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovineanului
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovineană
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinence
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinencei
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinencele
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinencelor
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinene
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinenei
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinenele
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinenelor
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovineni
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinenii
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucovinenilor
BUCOVINEÁNCĂ, bucovinence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Bucovina. – Bucovinean + suf. -că.

DOOM

bucovineáncă s. f., g.-d. art. bucovinéncei; pl. bucovinénce

bucranii
BUCRÁNIU, bucranii, s. n. (Arhit.) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. – Din fr. bucrane.

bucraniile
BUCRÁNIU, bucranii, s. n. (Arhit.) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. – Din fr. bucrane.

bucraniilor
BUCRÁNIU, bucranii, s. n. (Arhit.) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. – Din fr. bucrane.

bucraniu
BUCRÁNIU, bucranii, s. n. (Arhit.) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. – Din fr. bucrane.

bucraniul
BUCRÁNIU, bucranii, s. n. (Arhit.) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. – Din fr. bucrane.

bucraniului
BUCRÁNIU, bucranii, s. n. (Arhit.) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. – Din fr. bucrane.

bucsău
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.

DOOM

bucsắu s. m., art. bucsắul

bucsăul
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.

DOOM

bucsắu s. m., art. bucsắul

bucsăului
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.

DOOM

bucsắu s. m., art. bucsắul

bucul
BUC¹ s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.

bucul
BUC³, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

DOOM

!buc² (fag) (reg.) s. m., pl. buci

bucului
BUC¹ s. m. (Reg.; în loc. adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Et. nec.

bucului
BUC³, buci, s. m. (Rar, Mold., Transilv.) Fag bătrîn. ◊ Expr. (A fi) de cînd bucii = (a fi) foarte bătrîn. Se încinse... o luptă, dar luptă ca de doi lupi turbați iar nu ca de două babe de cînd bucii. RETEGANUL, P. V 43.

DOOM

!buc² (fag) (reg.) s. m., pl. buci

bucur
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucura
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurai
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucuram
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurare
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurare
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucurară
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurarăm
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurarăți
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurase
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurasem
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucuraseră
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucuraserăm
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucuraserăți
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucuraseși
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucuraseți
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurat
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurat
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucurata
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucurate
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucuratei
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucuratele
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucuratelor
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucuratul
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucuratului
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucurau
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurași
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurați
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurați
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucurații
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucuraților
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

bucure
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucureștean
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureștean
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureșteana
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureșteanca
BUCUREȘTEÁNCĂ, bucureștence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul București. – Bucureștean + suf. -că.

DOOM

bucureșteáncă s. f., g.-d. art. bucureșténcei; pl. bucureșténce

bucureșteanco
BUCUREȘTEÁNCĂ, bucureștence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul București. – Bucureștean + suf. -că.

DOOM

bucureșteáncă s. f., g.-d. art. bucureșténcei; pl. bucureșténce

bucureșteanul
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureșteanului
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureștence
BUCUREȘTEÁNCĂ, bucureștence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul București. – Bucureștean + suf. -că.

DOOM

bucureșteáncă s. f., g.-d. art. bucureșténcei; pl. bucureșténce

bucureștencei
BUCUREȘTEÁNCĂ, bucureștence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul București. – Bucureștean + suf. -că.

DOOM

bucureșteáncă s. f., g.-d. art. bucureșténcei; pl. bucureșténce

bucureștencele
BUCUREȘTEÁNCĂ, bucureștence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul București. – Bucureștean + suf. -că.

DOOM

bucureșteáncă s. f., g.-d. art. bucureșténcei; pl. bucureșténce

bucureștencelor
BUCUREȘTEÁNCĂ, bucureștence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul București. – Bucureștean + suf. -că.

DOOM

bucureșteáncă s. f., g.-d. art. bucureșténcei; pl. bucureșténce

bucureștene
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureștenei
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureștenele
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureștenelor
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureșteni
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureștenii
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucureștenilor
BUCUREȘTEÁN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

bucureșteán adj. m., s. m., pl. bucureșténi; adj. f. bucureșteánă, pl. bucureșténe

bucuri
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucuria
BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

DOOM

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

bucurie
BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

DOOM

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

bucuriei
BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

DOOM

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

bucurii
BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

DOOM

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

bucuriile
BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

DOOM

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

bucuriilor
BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

DOOM

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

bucuroasa
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuroase
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuroasei
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuroasele
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuroaselor
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuros
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucurosul
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucurosului
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuroși
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuroșii
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuroșilor
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

DOOM

bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucurând
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucurînd
BUCURÁ, búcur, vb. I. Refl. 1. A simți bucurie, a fi cuprins de bucurie; (înv.) a se îmbucura. ♦ Tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacție. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (Peior.) A râvni la...; a încerca să profite de... – Cf. alb. bukur.

DOOM

bucurá (a ~) vb., ind. prez. 3 búcură

bucvar
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucvari
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucvarii
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucvariile
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucvariilor
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucvariu
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucvariul
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucvariului
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bucăcioară
BUCĂCIOÁRE s. f. pl. Diminutiv al lui b u c a t e (1). Am bucăcioare bune, cum trebuie la prunci. RETEGANUL, P. I 42.

bucălai
BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.

DOOM

*bucălái (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucăláie

bucălaie
BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie, capră, cățea) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.

DOOM

bucăláie² (oaie, capră, cățea) (pop.) s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucălắii; pl. bucălắi

bucălat
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălata
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălate
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălatei
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălatele
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălatelor
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălatul
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălatului
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălată
bucălată, bucălate adj. f. (d. femei) cu fese mari.

bucălați
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălații
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălaților
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

DOOM

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălia
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucălie
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucăliei
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucălii
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucăliii
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucăliile
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucăliilor
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucăliu
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucăliul
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucăliului
BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

DOOM

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucătar
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

DOOM

bucătár s. m., pl. bucătári

bucătari
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

DOOM

bucătár s. m., pl. bucătári

bucătarii
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

DOOM

bucătár s. m., pl. bucătári

bucătarilor
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

DOOM

bucătár s. m., pl. bucătári

bucătarul
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

DOOM

bucătár s. m., pl. bucătári

bucătarului
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

DOOM

bucătár s. m., pl. bucătári

bucătura
BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.

bucături
BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.

bucăturii
BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.

bucăturile
BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.

bucăturilor
BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.

bucătăreasa
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă.

DOOM

bucătăreásă s. f., g.-d. art. bucătărései; pl. bucătărése

bucătărese
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă.

DOOM

bucătăreásă s. f., g.-d. art. bucătărései; pl. bucătărése

bucătăresei
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă.

DOOM

bucătăreásă s. f., g.-d. art. bucătărései; pl. bucătărése

bucătăresele
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă.

DOOM

bucătăreásă s. f., g.-d. art. bucătărései; pl. bucătărése

bucătăreselor
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă.

DOOM

bucătăreásă s. f., g.-d. art. bucătărései; pl. bucătărése

bucătăria
BUCĂTĂRÍE, bucătării, s. f. 1. Cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea; cuhnie; p. ext. totalitatea obiectelor, a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării. ◊ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare. ♦ Fig. (Fam.) Totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, la efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază. 2. Faptul de a pregăti mâncare; mod specific de a prepara mâncarea. – Bucătar + suf. -ie.

DOOM

bucătăríe s. f., art. bucătăría, g.-d. art. bucătăríei; pl. bucătăríi, art. bucătăríile

bucătărie
BUCĂTĂRÍE, bucătării, s. f. 1. Cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea; cuhnie; p. ext. totalitatea obiectelor, a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării. ◊ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare. ♦ Fig. (Fam.) Totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, la efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază. 2. Faptul de a pregăti mâncare; mod specific de a prepara mâncarea. – Bucătar + suf. -ie.

DOOM

bucătăríe s. f., art. bucătăría, g.-d. art. bucătăríei; pl. bucătăríi, art. bucătăríile

bucătăriei
BUCĂTĂRÍE, bucătării, s. f. 1. Cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea; cuhnie; p. ext. totalitatea obiectelor, a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării. ◊ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare. ♦ Fig. (Fam.) Totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, la efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază. 2. Faptul de a pregăti mâncare; mod specific de a prepara mâncarea. – Bucătar + suf. -ie.

DOOM

bucătăríe s. f., art. bucătăría, g.-d. art. bucătăríei; pl. bucătăríi, art. bucătăríile

bucătării
BUCĂTĂRÍE, bucătării, s. f. 1. Cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea; cuhnie; p. ext. totalitatea obiectelor, a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării. ◊ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare. ♦ Fig. (Fam.) Totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, la efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază. 2. Faptul de a pregăti mâncare; mod specific de a prepara mâncarea. – Bucătar + suf. -ie.

DOOM

bucătăríe s. f., art. bucătăría, g.-d. art. bucătăríei; pl. bucătăríi, art. bucătăríile

bucătăriile
BUCĂTĂRÍE, bucătării, s. f. 1. Cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea; cuhnie; p. ext. totalitatea obiectelor, a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării. ◊ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare. ♦ Fig. (Fam.) Totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, la efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază. 2. Faptul de a pregăti mâncare; mod specific de a prepara mâncarea. – Bucătar + suf. -ie.

DOOM

bucătăríe s. f., art. bucătăría, g.-d. art. bucătăríei; pl. bucătăríi, art. bucătăríile

bucătăriilor
BUCĂTĂRÍE, bucătării, s. f. 1. Cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea; cuhnie; p. ext. totalitatea obiectelor, a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării. ◊ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare. ♦ Fig. (Fam.) Totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, la efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază. 2. Faptul de a pregăti mâncare; mod specific de a prepara mâncarea. – Bucătar + suf. -ie.

DOOM

bucătăríe s. f., art. bucătăría, g.-d. art. bucătăríei; pl. bucătăríi, art. bucătăríile

bucătărioara
BUCĂTĂRIOÁRĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară.

DOOM

bucătărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioárei; pl. bucătărioáre

bucătărioare
BUCĂTĂRIOÁRĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară.

DOOM

bucătărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioárei; pl. bucătărioáre

bucătărioarei
BUCĂTĂRIOÁRĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară.

DOOM

bucătărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioárei; pl. bucătărioáre

bucătărioarele
BUCĂTĂRIOÁRĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară.

DOOM

bucătărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioárei; pl. bucătărioáre

bucătărioarelor
BUCĂTĂRIOÁRĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Bucătărie + suf. -ioară.

DOOM

bucătărioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. bucătărioárei; pl. bucătărioáre

bucătăriță
BUCĂTĂRÍȚĂ, bucătărițe, s. f. (Mold., Transilv.) Bucătăreasă. Au poroncit... unei bucătărițe ca să gătească de mîncat. SBIERA, P. 219.

bucățea
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățea
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

DOOM

!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucățeai
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățeam
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățească
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățeau
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățeați
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucăței
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).

DOOM

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii

bucățeii
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).

DOOM

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii

bucățeilor
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).

DOOM

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii

bucățel
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).

DOOM

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii

bucățele
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

DOOM

!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucățelea
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeleai
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeleam
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelească
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeleau
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeleați
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelei
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

DOOM

!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucățelele
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

DOOM

!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucățelelor
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

DOOM

!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucățelesc
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelește
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelești
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeli
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelii
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelim
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelind
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelire
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelire
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

bucățeliră
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelirăm
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelirăți
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelise
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelisem
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeliseră
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeliserăm
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeliserăți
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeliseși
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeliseți
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelit
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelit
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

bucățeliși
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățeliți
BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

DOOM

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelul
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).

DOOM

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii

bucățelului
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).

DOOM

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii

bucățesc
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățește
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățești
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucăți
BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

DOOM

bucátă (parte, porțiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucắții; pl. bucắți; abr. buc.

bucăți
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățica
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

DOOM

!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucății
BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

DOOM

bucátă (parte, porțiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucắții; pl. bucắți; abr. buc.

bucății
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățile
BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

DOOM

bucátă (parte, porțiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucắții; pl. bucắți; abr. buc.

bucăților
BUCÁTĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.

DOOM

bucátă (parte, porțiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucắții; pl. bucắți; abr. buc.

bucățim
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățind
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățire
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățire
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

bucățirea
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

bucățiri
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

bucățirii
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

bucățirile
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

bucățirilor
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

bucățiră
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățirăm
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățirăți
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățise
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățisem
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățiseră
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățiserăm
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățiserăți
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățiseși
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățiseți
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățit
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățit
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

bucățiși
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucățiți
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

DOOM

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

bucșa
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.

DOOM

búcșă s. f., art. búcșa, g.-d. art. búcșei; pl. búcșe

bucșe
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.

DOOM

búcșă s. f., art. búcșa, g.-d. art. búcșei; pl. búcșe

bucșea
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșeai
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșeam
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșească
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșeau
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșeați
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșei
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.

DOOM

búcșă s. f., art. búcșa, g.-d. art. búcșei; pl. búcșe

bucșele
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.

DOOM

búcșă s. f., art. búcșa, g.-d. art. búcșei; pl. búcșe

bucșelor
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.

DOOM

búcșă s. f., art. búcșa, g.-d. art. búcșei; pl. búcșe

bucșesc
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșește
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșești
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucși
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșii
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșim
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșind
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșire
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșire
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

bucșiră
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșirăm
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșirăți
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșise
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșisem
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșiseră
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșiserăm
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșiserăți
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșiseși
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșiseți
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșit
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșit
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșita
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșite
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșitei
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșitele
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșitelor
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșitul
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșitului
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșiși
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșiți
BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșiți
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșiții
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

bucșiților
BUCȘÍT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sint bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

buda
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

buda
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

DOOM

búdă (reg.) s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

budac
BUDÁC, budace, s. n. (Reg.) Sapă mare sau târnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. – Sb. budak.

budacă
BUDÁCĂ, budace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se pune laptele la închegat. – Din bud[ăi] + suf. -acă.

budai
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budala
BUDALÁ s. m. (Înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.

DOOM

!budalá (înv.) s. m., art. budaláua

budalale
BUDALÁ s. m. (Înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.

DOOM

!budalá (înv.) s. m., art. budaláua

budalalei
BUDALÁ s. m. (Înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.

DOOM

!budalá (înv.) s. m., art. budaláua

budalaua
BUDALÁ s. m. (Înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.

DOOM

!budalá (înv.) s. m., art. budaláua

budală
budală, budale s. f. om naiv / credul

budam
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budana
BUDÁNĂ, budane, s. f. (Reg.) Butoi cu capacitate mare; zăcătoare (II 1). – Budăi + suf. -ană.

budane
BUDÁNĂ, budane, s. f. (Reg.) Butoi cu capacitate mare; zăcătoare (II 1). – Budăi + suf. -ană.

budanei
BUDÁNĂ, budane, s. f. (Reg.) Butoi cu capacitate mare; zăcătoare (II 1). – Budăi + suf. -ană.

budanele
BUDÁNĂ, budane, s. f. (Reg.) Butoi cu capacitate mare; zăcătoare (II 1). – Budăi + suf. -ană.

budanelor
BUDÁNĂ, budane, s. f. (Reg.) Butoi cu capacitate mare; zăcătoare (II 1). – Budăi + suf. -ană.

budare
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budare
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

budară
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budarăm
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budarăți
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budase
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budasem
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budaseră
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budaserăm
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budaserăți
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budaseși
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budaseți
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budat
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budat
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

budau
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budași
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budați
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

bude
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

DOOM

búdă (reg.) s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

budează
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budei
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

DOOM

búdă (reg.) s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

budele
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

DOOM

búdă (reg.) s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

budelor
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

DOOM

búdă (reg.) s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

budez
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budeze
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budezi
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budget
BUGÉT¹, bugete, s. n. Evidența veniturilor și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli dintr-o anumită perioadă (de obicei un an) ale unui stat, organizații, familii etc. [Var.: (rar) budgét s. n.] – Din fr. budget.

DOOM

bugét s. n., pl. bugéte

budgetar
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

budihace
BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. – Et. nec.

DOOM

budiháce (reg.) s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce

budihacea
BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. – Et. nec.

DOOM

budiháce (reg.) s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce

budihacei
BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. – Et. nec.

DOOM

budiháce (reg.) s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce

budihacele
BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. – Et. nec.

DOOM

budiháce (reg.) s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce

budihacelor
BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. – Et. nec.

DOOM

budiháce (reg.) s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce

budinca
BUDÍNCĂ, budinci, s. f. 1. Preparat culinar făcut din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte etc., adesea îndulcit, și copt în cuptor. 2. Mâncare făcută din legume (tăiate mărunt), brânză etc. coapte în cuptor. – Din fr. pudding, pouding, engl. pudding.

DOOM

budíncă s. f., g.-d. art. budíncii; pl. budínci

budinci
BUDÍNCĂ, budinci, s. f. 1. Preparat culinar făcut din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte etc., adesea îndulcit, și copt în cuptor. 2. Mâncare făcută din legume (tăiate mărunt), brânză etc. coapte în cuptor. – Din fr. pudding, pouding, engl. pudding.

DOOM

budíncă s. f., g.-d. art. budíncii; pl. budínci

budincii
BUDÍNCĂ, budinci, s. f. 1. Preparat culinar făcut din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte etc., adesea îndulcit, și copt în cuptor. 2. Mâncare făcută din legume (tăiate mărunt), brânză etc. coapte în cuptor. – Din fr. pudding, pouding, engl. pudding.

DOOM

budíncă s. f., g.-d. art. budíncii; pl. budínci

budincile
BUDÍNCĂ, budinci, s. f. 1. Preparat culinar făcut din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte etc., adesea îndulcit, și copt în cuptor. 2. Mâncare făcută din legume (tăiate mărunt), brânză etc. coapte în cuptor. – Din fr. pudding, pouding, engl. pudding.

DOOM

budíncă s. f., g.-d. art. budíncii; pl. budínci

budincilor
BUDÍNCĂ, budinci, s. f. 1. Preparat culinar făcut din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte etc., adesea îndulcit, și copt în cuptor. 2. Mâncare făcută din legume (tăiate mărunt), brânză etc. coapte în cuptor. – Din fr. pudding, pouding, engl. pudding.

DOOM

budíncă s. f., g.-d. art. budíncii; pl. budínci

budism
BUDÍSM s. n. Religie apărută în India în sec. VI-V Î.H., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha și care predică mântuirea prin ieșirea din samsara și posibilitatea de a ajunge la nirvana prin efort propriu. – Din fr. bouddhisme.

DOOM

budísm s. n.

budismul
BUDÍSM s. n. Religie apărută în India în sec. VI-V Î.H., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha și care predică mântuirea prin ieșirea din samsara și posibilitatea de a ajunge la nirvana prin efort propriu. – Din fr. bouddhisme.

DOOM

budísm s. n.

budismului
BUDÍSM s. n. Religie apărută în India în sec. VI-V Î.H., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha și care predică mântuirea prin ieșirea din samsara și posibilitatea de a ajunge la nirvana prin efort propriu. – Din fr. bouddhisme.

DOOM

budísm s. n.

budist
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budist
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budista
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budista
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budiste
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budiste
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistei
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistei
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistele
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistele
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistelor
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistelor
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistul
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistul
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistului
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budistului
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budiști
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budiști
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budiștii
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budiștii
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budiștilor
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budiștilor
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

DOOM

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budoar
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

budoare
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

budoarele
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

budoarelor
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

budoarul
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

budoarului
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

budoaruri
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

budoarurile
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

budoarurilor
BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.

DOOM

budoár s. n., pl. budoáre

buduar
buduár (-re), s. n. – Cameră intimă a unei doamne. – Var. budoar. Fr. boudoir.

buduhoală
BUDUHOÁLĂ, buduhoale, s. f. (Regional) 1. Budihace. Starostea nunului aduce în casă o buduhoală urîtă. SEVASTOS, N. 323. 2. Boală contagioasă. A fi pîrdalnica buduhoală de gît, face... pîrjol în copii. CONTEMPORANUL, V 291.

budui
BUDÚI s. n. v. budăi.

budului
buduluí (-uésc, -ít), vb. – A hoinări, a vagabonda. Mag. bódulni (DAR; Gáldi, Dict., 111). În Trans., de mică circulație; paralel se aude și forma budușlui, din mag. bujdosni.

buduluire
buduluí (-uésc, -ít), vb. – A hoinări, a vagabonda. Mag. bódulni (DAR; Gáldi, Dict., 111). În Trans., de mică circulație; paralel se aude și forma budușlui, din mag. bujdosni.

budur
BÚDUR, budure, s. n. (Popular) Stîncă mare, cu vegetație săracă. Iată pe budur vînătorul Descinde-ncins cu capra [sălbatică]. La ODOBESCU, S. III 93.

buduroaie
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, În care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180.

DOOM

budurói s. n., pl. buduroáie

buduroaiele
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, În care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180.

DOOM

budurói s. n., pl. buduroáie

buduroaielor
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, În care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180.

DOOM

budurói s. n., pl. buduroáie

buduroi
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, În care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180.

DOOM

budurói s. n., pl. buduroáie

buduroiul
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, În care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180.

DOOM

budurói s. n., pl. buduroáie

buduroiului
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, În care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180.

DOOM

budurói s. n., pl. buduroáie

budâi
BUDÎ́I s. n. v. budăi.

budând
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budînd
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

DOOM

Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m.

budă
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

budăi
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

DOOM

budắi (reg.) s. n., pl. budắie

budăiaș
BUDĂIÁȘ, budăiașe, s. n. Diminutiv al lui budăi.

budăiașe
BUDĂIÁȘ, budăiașe, s. n. Diminutiv al lui budăi.

budăiașele
BUDĂIÁȘ, budăiașe, s. n. Diminutiv al lui budăi.

budăiașelor
BUDĂIÁȘ, budăiașe, s. n. Diminutiv al lui budăi.

budăiașul
BUDĂIÁȘ, budăiașe, s. n. Diminutiv al lui budăi.

budăiașului
BUDĂIÁȘ, budăiașe, s. n. Diminutiv al lui budăi.

budăie
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

DOOM

budắi (reg.) s. n., pl. budắie

budăiele
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

DOOM

budắi (reg.) s. n., pl. budắie

budăielor
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

DOOM

budắi (reg.) s. n., pl. budắie

budăiul
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

DOOM

budắi (reg.) s. n., pl. budắie

budăiului
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.

DOOM

budắi (reg.) s. n., pl. budắie

buf
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

buf
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufa
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufa
BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

DOOM

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

bufant
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufanta
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufante
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufantei
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufantele
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufantelor
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufantul
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufantului
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufanți
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufanții
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufanților
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

DOOM

bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufar
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

bufe
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufe
BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

DOOM

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

bufei
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufei
BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

DOOM

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

bufele
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufele
BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

DOOM

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

bufelor
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufelor
BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

DOOM

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

bufet
BUFÉT, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncare (rece) și băutură servite la un bufet (2). – Din fr. buffet.

DOOM

bufét s. n., pl. buféte

bufete
BUFÉT, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncare (rece) și băutură servite la un bufet (2). – Din fr. buffet.

DOOM

bufét s. n., pl. buféte

bufetele
BUFÉT, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncare (rece) și băutură servite la un bufet (2). – Din fr. buffet.

DOOM

bufét s. n., pl. buféte

bufetelor
BUFÉT, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncare (rece) și băutură servite la un bufet (2). – Din fr. buffet.

DOOM

bufét s. n., pl. buféte

bufetier
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetiera
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetiere
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetierei
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetierele
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetierelor
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetieri
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetierii
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetierilor
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetierul
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufetierului
BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

DOOM

bufetiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére

bufeting
BUFÉTING s.n. (Av.) Vibrație neregulată care rezultă dintr-o scurgere nestaționară a aparatului. [< engl., fr. buffeting < engl. buffet – a lovi, a pălmui].

bufetul
BUFÉT, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncare (rece) și băutură servite la un bufet (2). – Din fr. buffet.

DOOM

bufét s. n., pl. buféte

bufetului
BUFÉT, bufete, s. n. 1. Dulap de sufragerie sau de bucătărie în care se țin vesela, tacâmurile etc. 2. Local mic sau loc special amenajat unde se servesc mâncăruri (reci), băuturi etc. 3. Mâncare (rece) și băutură servite la un bufet (2). – Din fr. buffet.

DOOM

bufét s. n., pl. buféte

bufeu
BUFÉU, bufeuri, s. n. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

DOOM

buféu s. n., art. buféul; pl. buféuri

bufeul
BUFÉU, bufeuri, s. n. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

DOOM

buféu s. n., art. buféul; pl. buféuri

bufeului
BUFÉU, bufeuri, s. n. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

DOOM

buféu s. n., art. buféul; pl. buféuri

bufeuri
BUFÉU, bufeuri, s. n. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

DOOM

buféu s. n., art. buféul; pl. buféuri

bufeurile
BUFÉU, bufeuri, s. n. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

DOOM

buféu s. n., art. buféul; pl. buféuri

bufeurilor
BUFÉU, bufeuri, s. n. Senzație de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în cursul menopauzei. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

DOOM

buféu s. n., art. buféul; pl. buféuri

bufi
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufi
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufii
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufii
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufilor
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufilor
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

buflei
BUFLÉI, buflei, s. m. (Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. – Et. nec.

DOOM

bufléi (fam.) (bu-flei) s. m., pl. bufléi, art. bufléii

bufleii
BUFLÉI, buflei, s. m. (Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. – Et. nec.

DOOM

bufléi (fam.) (bu-flei) s. m., pl. bufléi, art. bufléii

bufleilor
BUFLÉI, buflei, s. m. (Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. – Et. nec.

DOOM

bufléi (fam.) (bu-flei) s. m., pl. bufléi, art. bufléii

bufleiul
BUFLÉI, buflei, s. m. (Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. – Et. nec.

DOOM

bufléi (fam.) (bu-flei) s. m., pl. bufléi, art. bufléii

bufleiului
BUFLÉI, buflei, s. m. (Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. – Et. nec.

DOOM

bufléi (fam.) (bu-flei) s. m., pl. bufléi, art. bufléii

bufliu
bufliu, -ie, buflii, adj. (glum.) grăsuț, dolofoan.

bufna
BÚHNĂ s. f. v. bufnă.

DOOM

búfnă (rar) s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne

bufne
BÚHNĂ s. f. v. bufnă.

DOOM

búfnă (rar) s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne

bufnea
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufneai
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufneala
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

DOOM

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli

bufneam
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnească
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufneau
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufneați
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnei
BÚHNĂ s. f. v. bufnă.

DOOM

búfnă (rar) s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne

bufnele
BÚHNĂ s. f. v. bufnă.

DOOM

búfnă (rar) s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne

bufneli
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

DOOM

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli

bufnelii
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

DOOM

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli

bufnelile
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

DOOM

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli

bufnelilor
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

DOOM

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli

bufnelor
BÚHNĂ s. f. v. bufnă.

DOOM

búfnă (rar) s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne

bufnesc
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnet
BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Bufni + suf. -et.

DOOM

búfnet s. n., pl. búfnete

bufnete
BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Bufni + suf. -et.

DOOM

búfnet s. n., pl. búfnete

bufnetele
BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Bufni + suf. -et.

DOOM

búfnet s. n., pl. búfnete

bufnetelor
BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Bufni + suf. -et.

DOOM

búfnet s. n., pl. búfnete

bufnetul
BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Bufni + suf. -et.

DOOM

búfnet s. n., pl. búfnete

bufnetului
BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Bufni + suf. -et.

DOOM

búfnet s. n., pl. búfnete

bufnește
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnești
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufni
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnii
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnim
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnind
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnire
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnire
BUFNÍRE, bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei. – V. bufni.

DOOM

bufníre s. f., g.-d. art. bufnírii; pl. bufníri

bufnirea
BUFNÍRE, bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei. – V. bufni.

DOOM

bufníre s. f., g.-d. art. bufnírii; pl. bufníri

bufniri
BUFNÍRE, bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei. – V. bufni.

DOOM

bufníre s. f., g.-d. art. bufnírii; pl. bufníri

bufnirii
BUFNÍRE, bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei. – V. bufni.

DOOM

bufníre s. f., g.-d. art. bufnírii; pl. bufníri

bufnirile
BUFNÍRE, bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei. – V. bufni.

DOOM

bufníre s. f., g.-d. art. bufnírii; pl. bufníri

bufnirilor
BUFNÍRE, bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei. – V. bufni.

DOOM

bufníre s. f., g.-d. art. bufnírii; pl. bufníri

bufniră
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnirăm
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnirăți
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnise
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnisem
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufniseră
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufniserăm
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufniserăți
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufniseși
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufniseți
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnit
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnit
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufnita
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufnite
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufnitei
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufnitele
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufnitelor
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufnitul
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufnitului
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufnitura
BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.

DOOM

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri

bufnituri
BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.

DOOM

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri

bufniturii
BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.

DOOM

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri

bufniturile
BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.

DOOM

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri

bufniturilor
BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.

DOOM

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri

bufniși
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufnița
BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță.

DOOM

búfniță s. f., g.-d. art. búfniței; pl. búfnițe

bufnițe
BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță.

DOOM

búfniță s. f., g.-d. art. búfniței; pl. búfnițe

bufniței
BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță.

DOOM

búfniță s. f., g.-d. art. búfniței; pl. búfnițe

bufnițele
BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță.

DOOM

búfniță s. f., g.-d. art. búfniței; pl. búfnițe

bufnițelor
BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță.

DOOM

búfniță s. f., g.-d. art. búfniței; pl. búfnițe

bufniți
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

DOOM

bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufniți
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufniții
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufniților
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.

DOOM

bufnít s. n.

bufon
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufon
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufona
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufona
BUFONÁ, bufonez, vb. I. Intranz. A spune sau a face bufonerii. – Din fr. bouffonner.

bufona
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonada
BUFONÁDĂ, bufonade, s. f. (Rar) Bufonerie. – Din it. buffonata.

DOOM

bufonádă (rar) s. f., g.-d. art. bufonádei; pl. bufonáde

bufonade
BUFONÁDĂ, bufonade, s. f. (Rar) Bufonerie. – Din it. buffonata.

DOOM

bufonádă (rar) s. f., g.-d. art. bufonádei; pl. bufonáde

bufonadei
BUFONÁDĂ, bufonade, s. f. (Rar) Bufonerie. – Din it. buffonata.

DOOM

bufonádă (rar) s. f., g.-d. art. bufonádei; pl. bufonáde

bufonadele
BUFONÁDĂ, bufonade, s. f. (Rar) Bufonerie. – Din it. buffonata.

DOOM

bufonádă (rar) s. f., g.-d. art. bufonádei; pl. bufonáde

bufonadelor
BUFONÁDĂ, bufonade, s. f. (Rar) Bufonerie. – Din it. buffonata.

DOOM

bufonádă (rar) s. f., g.-d. art. bufonádei; pl. bufonáde

bufonare
BUFONÁ, bufonez, vb. I. Intranz. A spune sau a face bufonerii. – Din fr. bouffonner.

bufone
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufone
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonei
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonei
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonele
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonele
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonelor
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonelor
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufoneria
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonnerie¹.

DOOM

bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile

bufonerie
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonnerie¹.

DOOM

bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile

bufoneriei
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonnerie¹.

DOOM

bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile

bufonerii
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonnerie¹.

DOOM

bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile

bufoneriile
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonnerie¹.

DOOM

bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile

bufoneriilor
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonnerie¹.

DOOM

bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile

bufoni
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufoni
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonii
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonii
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonilor
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonilor
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonul
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonul
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonului
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufonului
BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.

DOOM

bufón adj. m., s. m., pl. bufóni; adj. f. bufónă, pl. bufóne

bufoterapie
BUFOTERAPÍE s.f. (Med.) Folosirea în scop terapeutic a veninului de broască râioasă. [Gen. -iei. / < fr. bufothérapie, cf. lat. bufo – broască râioasă, gr. therapeia – tratament].

bufotoxină
BUFOTOXÍNĂ s.f. (Med.) Constituent al veninului de broască râioasă, având acțiune analgezică și hemostatică. [< fr. bufotoxine].

buft
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.

DOOM

buft (reg.) s. n., pl. búfturi

buftac
BUFTÁC s. m. (Reg.) Buftea. – Din buft + suf. -ac.

buftalmie
BUFTALMÍE s.f. (Med.) Creștere a volumului globului ocular; glaucom infantil. [< fr. buphtalmie, cf. gr. bous – bou, ophthalmos – ochi].

buftea
BÚFTEA, buftea, s. m. și f. (Fam. și glumeț) Om sau copil gras. – Buft + suf. -ea.

DOOM

*Búftea (nume de loc) s. propriu n.

buftul
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.

DOOM

buft (reg.) s. n., pl. búfturi

buftului
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.

DOOM

buft (reg.) s. n., pl. búfturi

bufturi
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.

DOOM

buft (reg.) s. n., pl. búfturi

bufturile
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.

DOOM

buft (reg.) s. n., pl. búfturi

bufturilor
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.

DOOM

buft (reg.) s. n., pl. búfturi

buful
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

buful
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufului
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufului
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe.

DOOM

buf³ (căzătură) s. n.

bufăi
BUFĂÍ vb. IV v. pufăi.

bufăială
BUFĂIÁLĂ, bufăieli, s. f. Chicot. În strigăte, bufăieli, înjurături, vremea trecu. DUNĂREANU, CH. 220.

bugeac
BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.

bugeacul
BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.

bugeacului
BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.

bugeacuri
BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.

bugeacurile
BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.

bugeacurilor
BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.

buged
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugeda
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugede
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugedei
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugedele
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugedelor
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugedul
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugedului
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

buget
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

buget
BUGÉT¹, bugete, s. n. Evidența veniturilor și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli dintr-o anumită perioadă (de obicei un an) ale unui stat, organizații, familii etc. [Var.: (rar) budgét s. n.] – Din fr. budget.

DOOM

bugét s. n., pl. bugéte

bugetar
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetara
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetare
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetarei
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetarele
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetarelor
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetari
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetarii
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetarilor
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetarul
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugetarului
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bugetului¹, privitor la buget¹, prevăzut în buget¹, de buget¹. ◊ Instituție bugetară = instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la buget¹. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul¹ unui stat. 2. S. m. și f. Persoană dintr-o instituție bugetară. [Var.: (rar) budgetár, -ă adj.] – Din fr. budgétaire.

DOOM

!bugetár adj. m., s. m., pl. bugetári; adj. f., s. f. bugetáră, pl. bugetáre

bugete
BUGÉT¹, bugete, s. n. Evidența veniturilor și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli dintr-o anumită perioadă (de obicei un an) ale unui stat, organizații, familii etc. [Var.: (rar) budgét s. n.] – Din fr. budget.

DOOM

bugét s. n., pl. bugéte

bugetele
BUGÉT¹, bugete, s. n. Evidența veniturilor și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli dintr-o anumită perioadă (de obicei un an) ale unui stat, organizații, familii etc. [Var.: (rar) budgét s. n.] – Din fr. budget.

DOOM

bugét s. n., pl. bugéte

bugetelor
BUGÉT¹, bugete, s. n. Evidența veniturilor și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli dintr-o anumită perioadă (de obicei un an) ale unui stat, organizații, familii etc. [Var.: (rar) budgét s. n.] – Din fr. budget.

DOOM

bugét s. n., pl. bugéte

bugetivor
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivora
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivore
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivorei
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivorele
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivorelor
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivori
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivorii
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivorilor
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivorul
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetivorului
BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore.

DOOM

bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. bugetivóră, pl. bugetivóre

bugetul
BUGÉT¹, bugete, s. n. Evidența veniturilor și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli dintr-o anumită perioadă (de obicei un an) ale unui stat, organizații, familii etc. [Var.: (rar) budgét s. n.] – Din fr. budget.

DOOM

bugét s. n., pl. bugéte

bugetului
BUGÉT¹, bugete, s. n. Evidența veniturilor și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli dintr-o anumită perioadă (de obicei un an) ale unui stat, organizații, familii etc. [Var.: (rar) budgét s. n.] – Din fr. budget.

DOOM

bugét s. n., pl. bugéte

bugezi
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugezi
BUGEZÍ, bugezesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se umfla la față (de boală, de somn etc.); a se buhăi. – Din buged.

bugezii
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

bugezilor
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg.; despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -ă adj.] – Lat. *buccidus (< bucca).

DOOM

búged (reg.) adj. m., pl. búgezi; f. búgedă, pl. búgede

buggy
BUGGY s.n. (Rar) Mașină ușoară de divertisment, cu roți mari, și carosată divers, bună pentru orice teren. [Pron. bághi. / < engl. buggy].

bughelar
bughelar, bughelari s. m. (intl.) buzunar.

bugla
BÚGLĂ, bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă. – Din fr., engl. bugle.

DOOM

búglă (bu-glă) s. f., g.-d. art. búglei; pl. búgle

bugle
BÚGLĂ, bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă. – Din fr., engl. bugle.

DOOM

búglă (bu-glă) s. f., g.-d. art. búglei; pl. búgle

buglei
BÚGLĂ, bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă. – Din fr., engl. bugle.

DOOM

búglă (bu-glă) s. f., g.-d. art. búglei; pl. búgle

buglele
BÚGLĂ, bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă. – Din fr., engl. bugle.

DOOM

búglă (bu-glă) s. f., g.-d. art. búglei; pl. búgle

buglelor
BÚGLĂ, bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă. – Din fr., engl. bugle.

DOOM

búglă (bu-glă) s. f., g.-d. art. búglei; pl. búgle

bugă
búgă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai.

buh
BUH s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec.

DOOM

buh (în expr.) (fam.) s. n.

buha
BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică.

DOOM

búhă s. f., g.-d. art. búhei; pl. búhe

buhai
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

buhai
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

buhai
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

DOOM

!buhái-de-báltă (bâtlan) s. m., pl. buhái-de-báltă, art. buháii-de-báltă

buhaii
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

DOOM

!buhái-de-báltă (bâtlan) s. m., pl. buhái-de-báltă, art. buháii-de-báltă

buhailor
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

DOOM

!buhái-de-báltă (bâtlan) s. m., pl. buhái-de-báltă, art. buháii-de-báltă

buhaiul
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

buhaiul
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

DOOM

!buhái-de-báltă (bâtlan) s. m., pl. buhái-de-báltă, art. buháii-de-báltă

buhaiului
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

buhaiului
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

DOOM

!buhái-de-báltă (bâtlan) s. m., pl. buhái-de-báltă, art. buháii-de-báltă

buhaiuri
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

buhaiurile
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

buhaiurilor
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

buhav
PUHÁV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din sb. buhav.

DOOM

púhav adj. m., pl. púhavi; f. púhavă, pl. púhave

buhaș
BUHÁȘ, buhași, s. m. (Reg.) Brad mic, pipernicit și cu crengi dese.

buhe
BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică.

DOOM

búhă s. f., g.-d. art. búhei; pl. búhe

buhei
BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică.

DOOM

búhă s. f., g.-d. art. búhei; pl. búhe

buhele
BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică.

DOOM

búhă s. f., g.-d. art. búhei; pl. búhe

buhelor
BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică.

DOOM

búhă s. f., g.-d. art. búhei; pl. búhe

buhnă
BÚHNĂ s. f. v. bufnă.

DOOM

búfnă (rar) s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne

buhoasa
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhoase
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhoasei
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhoasele
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhoaselor
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhos
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhosul
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhosului
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhoși
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhoșii
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhoșilor
BUHÓS, -OÁSĂ, buhoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Ciufulit, zbârlit; cu părul zbârlit (ca bufnița). 2. (Rar) Buhăit. – Buhă + suf. -os.

DOOM

buhós adj. m., pl. buhóși; f. buhoásă, pl. buhoáse

buhul
BUH s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec.

DOOM

buh (în expr.) (fam.) s. n.

buhului
BUH s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec.

DOOM

buh (în expr.) (fam.) s. n.

buhur
BUHÚR, (2) buhururi, s. n. (Înv.) 1. Stofă fină. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. – Din tc. buhur.

DOOM

buhúr (înv.) s. n., pl. buhúruri

buhurdar
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.

DOOM

buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri

buhurdarul
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.

DOOM

buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri

buhurdarului
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.

DOOM

buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri

buhurdaruri
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.

DOOM

buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri

buhurdarurile
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.

DOOM

buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri

buhurdarurilor
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.

DOOM

buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri

buhurete
BUHURÉTE, buhuréți, s. m. (Var.) Huhurez. (cf. huhurez)

buhuri
BUH s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec.

DOOM

buh (în expr.) (fam.) s. n.

buhurile
BUH s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec.

DOOM

buh (în expr.) (fam.) s. n.

buhurilor
BUH s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – Et. nec.

DOOM

buh (în expr.) (fam.) s. n.

buhurul
BUHÚR, (2) buhururi, s. n. (Înv.) 1. Stofă fină. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. – Din tc. buhur.

DOOM

buhúr (înv.) s. n., pl. buhúruri

buhurului
BUHÚR, (2) buhururi, s. n. (Înv.) 1. Stofă fină. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. – Din tc. buhur.

DOOM

buhúr (înv.) s. n., pl. buhúruri

buhururi
BUHÚR, (2) buhururi, s. n. (Înv.) 1. Stofă fină. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. – Din tc. buhur.

DOOM

buhúr (înv.) s. n., pl. buhúruri

buhururile
BUHÚR, (2) buhururi, s. n. (Înv.) 1. Stofă fină. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. – Din tc. buhur.

DOOM

buhúr (înv.) s. n., pl. buhúruri

buhururilor
BUHÚR, (2) buhururi, s. n. (Înv.) 1. Stofă fină. 2. Sortiment dintr-o astfel de stofă. – Din tc. buhur.

DOOM

buhúr (înv.) s. n., pl. buhúruri

buhușean
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușean
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușeana
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușeanca
BUHUȘEÁNCĂ, buhușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Buhuși. – Buhușean + suf. -că.

DOOM

buhușeáncă s. f., g.-d. art. buhușéncei; pl. buhușénce

buhușeanco
BUHUȘEÁNCĂ, buhușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Buhuși. – Buhușean + suf. -că.

DOOM

buhușeáncă s. f., g.-d. art. buhușéncei; pl. buhușénce

buhușeanul
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușeanului
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușence
BUHUȘEÁNCĂ, buhușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Buhuși. – Buhușean + suf. -că.

DOOM

buhușeáncă s. f., g.-d. art. buhușéncei; pl. buhușénce

buhușencei
BUHUȘEÁNCĂ, buhușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Buhuși. – Buhușean + suf. -că.

DOOM

buhușeáncă s. f., g.-d. art. buhușéncei; pl. buhușénce

buhușencele
BUHUȘEÁNCĂ, buhușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Buhuși. – Buhușean + suf. -că.

DOOM

buhușeáncă s. f., g.-d. art. buhușéncei; pl. buhușénce

buhușencelor
BUHUȘEÁNCĂ, buhușence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Buhuși. – Buhușean + suf. -că.

DOOM

buhușeáncă s. f., g.-d. art. buhușéncei; pl. buhușénce

buhușene
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușenei
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușenele
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușenelor
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușeni
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușenii
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhușenilor
BUHUȘEÁN, -Ă, buhușeni, -e, s. m., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din orașul Buhuși. 2. Adj. Care aparține orașului Buhuși sau buhușenilor (1), privitor la orașul Buhuși ori la buhușeni. – Buhuși (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

buhușeán adj. m., s. m., pl. buhușéni; adj. f. buhușeánă, pl. buhușéne

buhvar
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

buhvariu
BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (Înv.) Bucoavnă. – Din sl. bukvari.

DOOM

bucváriu (înv.) [riu pron. rĭu] s. n., art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)

buhăi
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăia
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiai
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiala
BUHĂIÁLĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi². – Buhăi² + suf. -eală.

DOOM

buhăiálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli

buhăiam
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiască
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiau
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiați
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăieli
BUHĂIÁLĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi². – Buhăi² + suf. -eală.

DOOM

buhăiálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli

buhăielii
BUHĂIÁLĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi². – Buhăi² + suf. -eală.

DOOM

buhăiálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli

buhăielile
BUHĂIÁLĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi². – Buhăi² + suf. -eală.

DOOM

buhăiálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli

buhăielilor
BUHĂIÁLĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi². – Buhăi² + suf. -eală.

DOOM

buhăiálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli

buhăiesc
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăieș
BUHĂIÉȘ, buhăieși, s. m. (Mold.) Diminutiv al lui buhai¹. Buhăieșul își semețea urechile, gata să-mpungă cele două boturi calde mirosind a iarbă acră. CAMILAR, TEM. 306.

buhăiește
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiești
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăii
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăim
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăind
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăire
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăire
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiră
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăirăm
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăirăți
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăise
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăisem
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiseră
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiserăm
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiserăți
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiseși
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiseți
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăit
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăit
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăita
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăite
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăitei
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăitele
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăitelor
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăitul
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăitului
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăiși
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiți
BUHĂÍ², búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

DOOM

!buhăí² (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăiți
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăiții
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhăiților
BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹.

buhășie
BUHĂȘÍE s. f. (Reg.) Desiș de brazi mici, de buhași. – Din buhaș + suf. -ie.

bui
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buia
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiac
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiaca
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiacul
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiacului
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiai
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiam
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiandrug
BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec.

DOOM

buiandrúg s. m., pl. buiandrúgi

buiandrugi
BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec.

DOOM

buiandrúg s. m., pl. buiandrúgi

buiandrugii
BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec.

DOOM

buiandrúg s. m., pl. buiandrúgi

buiandrugilor
BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec.

DOOM

buiandrúg s. m., pl. buiandrúgi

buiandrugul
BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec.

DOOM

buiandrúg s. m., pl. buiandrúgi

buiandrugului
BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec.

DOOM

buiandrúg s. m., pl. buiandrúgi

buiască
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiastra
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiastra
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiau
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiați
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buibui
buibui adj. invar. smintit, zăpăcit.

buicea
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiceai
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiceam
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicească
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiceau
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiceați
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicesc
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicește
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicești
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buici
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicii
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicim
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicind
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicire
BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-i-ci] – Din buiac.

buicire
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiciră
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicirăm
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicirăți
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicise
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicisem
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiciseră
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiciserăm
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiciserăți
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiciseși
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiciseți
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buicit
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiciși
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiciți
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiece
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiecei
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiecele
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiecelor
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buieci
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buieci
BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-. – Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

DOOM

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiecii
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiecilor
BUIÁC, -Ă, buieci, -ce, adj. (Reg.) 1. Care trăiește bine, răsfățat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ.

DOOM

buiác (reg.) adj. m., pl. buiéci; f. buiácă, pl. buiéce

buiesc
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiestraș
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestraș
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașa
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașe
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașei
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașele
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașelor
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrași
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrași
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașii
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașii
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașilor
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașilor
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașul
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașul
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașului
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestrașului
BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

DOOM

buiestráș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestráși

buiestre
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestre
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrei
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrei
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrele
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrele
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrelor
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrelor
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestru
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestru
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrul
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrul
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrului
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiestrului
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiește
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiești
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buieștri
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buieștri
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buieștrii
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buieștrii
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buieștrilor
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buieștrilor
BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -stre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec.

DOOM

!buiéstru² (-ies-) (mai ales în loc. adj./adv. în ~) s. n.

buiguit
BUIGUÍT, -Ă adj. v. bîiguit.

buii
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

building
BÓDY BUILDING s. n. Complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. [Pr.: body bílding] – Din engl. body-building.

DOOM

bódy building (angl.) [building pron. bílding] (buil-) s. n.

buim
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buimac
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimaca
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimace
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimacei
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimacele
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimacelor
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimaci
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimacii
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimacilor
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimacul
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimacului
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.

DOOM

buimác adj. m., pl. buimáci; f. buimácă, pl. buimáce

buimatic
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimatica
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimatice
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimaticei
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimaticele
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimaticelor
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimatici
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimaticii
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimaticilor
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimaticul
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimaticului
BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

DOOM

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimăcea
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăceai
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăceala
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.

DOOM

buimăceálă s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéli

buimăceam
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcească
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăceau
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăceați
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăceli
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.

DOOM

buimăceálă s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéli

buimăcelii
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.

DOOM

buimăceálă s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéli

buimăcelile
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.

DOOM

buimăceálă s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéli

buimăcelilor
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.

DOOM

buimăceálă s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéli

buimăcesc
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcește
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcești
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăci
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcii
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcim
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcind
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcire
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcire
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.

DOOM

buimăcíre s. f., g.-d. art. buimăcírii; pl. buimăcíri

buimăcirea
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.

DOOM

buimăcíre s. f., g.-d. art. buimăcírii; pl. buimăcíri

buimăciri
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.

DOOM

buimăcíre s. f., g.-d. art. buimăcírii; pl. buimăcíri

buimăcirii
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.

DOOM

buimăcíre s. f., g.-d. art. buimăcírii; pl. buimăcíri

buimăcirile
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.

DOOM

buimăcíre s. f., g.-d. art. buimăcírii; pl. buimăcíri

buimăcirilor
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.

DOOM

buimăcíre s. f., g.-d. art. buimăcírii; pl. buimăcíri

buimăciră
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcirăm
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcirăți
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcise
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcisem
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăciseră
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăciserăm
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăciserăți
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăciseși
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăciseți
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcit
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcit
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcita
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcite
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcitei
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcitele
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcitelor
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcitul
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăcitului
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăciși
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăciți
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

DOOM

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăciți
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăciții
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buimăciților
BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.

buind
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiota
BUIÓTĂ s.f. Termofor. [Pron. bu-io-. / < fr. bouillotte].

buiote
BUIÓTĂ s.f. Termofor. [Pron. bu-io-. / < fr. bouillotte].

buiotei
BUIÓTĂ s.f. Termofor. [Pron. bu-io-. / < fr. bouillotte].

buiotele
BUIÓTĂ s.f. Termofor. [Pron. bu-io-. / < fr. bouillotte].

buiotelor
BUIÓTĂ s.f. Termofor. [Pron. bu-io-. / < fr. bouillotte].

buire
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buire
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati.

buiră
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buirăm
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buirăți
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buise
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buisem
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiseră
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiserăm
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiserăți
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiseși
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiseți
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buit
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiurdisea
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdiseai
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdiseam
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisească
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdiseau
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdiseați
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisesc
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisește
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisești
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisi
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisii
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisim
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisind
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisire
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisire
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisiră
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisirăm
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisirăți
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisise
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisisem
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisiseră
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisiserăm
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisiserăți
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisiseși
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisiseți
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisit
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisit
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisita
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisite
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisitei
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisitele
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisitelor
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisitul
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisitului
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisiși
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisiți
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

DOOM

buiurdisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 să buiurdiseáscă

buiurdisiți
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisiții
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdisiților
BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).

buiurdiu
buiurdíu (-íe), s.n – (Înv.) Ordin, decret. – Var. buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc. buyur(ul)du „ordin dat de un guvernator de provincie” (Șeineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der. buiurdusi (var. buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc. buyurmak, aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Gáldi 156).

buișag
BUIȘÁG s. n. (Reg.) Teren acoperit cu mărăcini și bălării mari, dese și încâlcite. – Magh. bujaság.

buiși
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buiți
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

DOOM

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

bujavercă
bujavércă (-ci), s. f. – (Arg.) Vagin. Necunoscut.

bujda
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

DOOM

bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

bujde
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

DOOM

bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

bujdea
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdeai
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdeam
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdească
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdeau
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdeați
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdei
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

DOOM

bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

bujdele
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

DOOM

bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

bujdelor
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

DOOM

bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

bujdesc
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdește
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdești
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdi
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdii
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdim
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdind
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdire
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdire
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

bujdiră
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdirăm
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdirăți
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdise
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdisem
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdiseră
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdiserăm
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdiserăți
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdiseși
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdiseți
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdit
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdit
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

bujdiși
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdiți
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

DOOM

bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujenița
BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

DOOM

bújeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bujenițe
BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

DOOM

bújeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bujeniței
BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

DOOM

bújeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bujenițele
BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

DOOM

bújeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bujenițelor
BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

DOOM

bújeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bujia
BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

DOOM

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

bujie
BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

DOOM

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

bujiei
BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

DOOM

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

bujii
BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

DOOM

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

bujiile
BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

DOOM

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

bujiilor
BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

DOOM

bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

bujor
BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

DOOM

bujór s. m., pl. bujóri

bujora
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji, p. ext. despre persoane, uneori determinat prin «la față») A se face roșu ca bujorul, a se aprinde la față, a se înroși, a se rumeni. Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87. Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83. Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221. – Variantă: bujorá vb. I.

bujoraș
BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.

DOOM

bujoráș s. m., pl. bujoráși

bujorași
BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.

DOOM

bujoráș s. m., pl. bujoráși

bujorașii
BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.

DOOM

bujoráș s. m., pl. bujoráși

bujorașilor
BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.

DOOM

bujoráș s. m., pl. bujoráși

bujorașul
BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.

DOOM

bujoráș s. m., pl. bujoráși

bujorașului
BUJORÁȘ, bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.

DOOM

bujoráș s. m., pl. bujoráși

bujorei
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

DOOM

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii

bujoreii
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

DOOM

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii

bujoreilor
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

DOOM

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii

bujorel
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

DOOM

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii

bujorelul
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

DOOM

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii

bujorelului
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

DOOM

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii

bujori
BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

DOOM

bujór s. m., pl. bujóri

bujorii
BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

DOOM

bujór s. m., pl. bujóri

bujorilor
BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

DOOM

bujór s. m., pl. bujóri

bujorul
BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

DOOM

bujór s. m., pl. bujóri

bujorului
BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

DOOM

bujór s. m., pl. bujóri

bul
bul (-luri), s. n. – (Arg.) Fese. Țig. bul (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 131; Juilland 159). – Der. bul, s. n. (act sexual); bulan, s. n. (cur; vagin); buleală, bul(e)ai, s. f. și n. (act sexual); bulă, s. f. (prostituată); buli (var. bulăni) vb. (a face un act sexual); bulică, bulangiu, s. m. (pederast); bulăneală (var. bulăngeală), s. f. (act sexual); bulangioaică, s. f. (prostituată).

bula
BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papă. 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. 5. (Inform.; în sintagma) Bulă magnetică = mic domeniu magnetizat a cărui creare și mișcare pe un suport permite realizarea unei memorii de mare capacitate. – Din fr. bulle, lat. bulla.

DOOM

búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle

bulache
bulache s. m. sg. om naiv.

bulamac
BULAMÁC s. m. v. bulumac.

bulan
a lua la bulane (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). 2. (d. polițiști) a bate (pe cineva) cu bastonul.

bulangiu
tupeu de bulangiu expr. (deț.) îndrăzneală foarte mare.

bulat
BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.

DOOM

bulát (rar) s. n., pl. buláte

bulate
BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.

DOOM

bulát (rar) s. n., pl. buláte

bulatele
BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.

DOOM

bulát (rar) s. n., pl. buláte

bulatelor
BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.

DOOM

bulát (rar) s. n., pl. buláte

bulatul
BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.

DOOM

bulát (rar) s. n., pl. buláte

bulatului
BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. – Tc. bulat.

DOOM

bulát (rar) s. n., pl. buláte

bulb
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulbar
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbara
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbare
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbarei
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbarele
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbarelor
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbari
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbarii
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbarilor
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbarul
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbarului
BULBÁR, -Ă, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul rahidian. – Din fr. bulbaire.

bulbi
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulbifer
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbifera
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbifere
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiferei
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiferele
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiferelor
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiferi
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiferii
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiferilor
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiferul
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiferului
BULBIFÉR, -Ă, bulbiferi, -e, adj. (Bot.) Care produce bulbi (1). – Din fr. bulbifère.

DOOM

bulbifér adj. m., pl. bulbiféri; f. bulbiféră, pl. bulbifére

bulbiform
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiforma
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiforme
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiformei
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiformele
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiformelor
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiformi
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiformii
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiformilor
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiformul
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbiformului
BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (1). – Din fr. bulbiforme.

DOOM

bulbifórm adj. m., pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórme

bulbii
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulbil
BULBÍL, bulbili, s. m. Lăstar mic cu frunzișoare ca niște solzi cărnoși, care se formează pe tulpină sau lângă rădăcina unor plante. – Din fr. bulbille.

DOOM

bulbíl s. m., pl. bulbíli

bulbili
BULBÍL, bulbili, s. m. Lăstar mic cu frunzișoare ca niște solzi cărnoși, care se formează pe tulpină sau lângă rădăcina unor plante. – Din fr. bulbille.

DOOM

bulbíl s. m., pl. bulbíli

bulbilii
BULBÍL, bulbili, s. m. Lăstar mic cu frunzișoare ca niște solzi cărnoși, care se formează pe tulpină sau lângă rădăcina unor plante. – Din fr. bulbille.

DOOM

bulbíl s. m., pl. bulbíli

bulbililor
BULBÍL, bulbili, s. m. Lăstar mic cu frunzișoare ca niște solzi cărnoși, care se formează pe tulpină sau lângă rădăcina unor plante. – Din fr. bulbille.

DOOM

bulbíl s. m., pl. bulbíli

bulbilor
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulbilul
BULBÍL, bulbili, s. m. Lăstar mic cu frunzișoare ca niște solzi cărnoși, care se formează pe tulpină sau lângă rădăcina unor plante. – Din fr. bulbille.

DOOM

bulbíl s. m., pl. bulbíli

bulbilului
BULBÍL, bulbili, s. m. Lăstar mic cu frunzișoare ca niște solzi cărnoși, care se formează pe tulpină sau lângă rădăcina unor plante. – Din fr. bulbille.

DOOM

bulbíl s. m., pl. bulbíli

bulboaca
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboácă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. bulboáce

bulboace
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboácă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. bulboáce

bulboacei
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboácă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. bulboáce

bulboacele
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboácă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. bulboáce

bulboacelor
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboácă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. bulboáce

bulboana
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne

bulboane
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne

bulboanei
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne

bulboanele
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne

bulboanelor
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.

DOOM

bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne

bulboasa
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulboase
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulboasei
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulboasele
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulboaselor
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulbocastanum
ALUNÉLE s. f. pl. I. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Alună + suf. -ea.

bulbos
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulbosul
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulbosului
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulbosum
BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

bulboși
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulboșii
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulboșilor
BULBÓS, -OÁSĂ, bulboși, -oase, adj. (Bot.) 1. Care are bulb (1). 2. De forma unui bulb (1). – Bulb + suf. -os.

DOOM

bulbós adj. m., pl. bulbóși; f. bulboásă, pl. bulboáse

bulbuc
BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).- Formație onomatopeică.

DOOM

bulbúc s. m., pl. bulbúci

bulbuc
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbuca
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucai
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucam
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucare
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucară
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucarăm
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucarăți
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucase
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucasem
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucaseră
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucaserăm
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucaserăți
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucaseși
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucaseți
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucat
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucat
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucata
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucate
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucatei
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucatele
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucatelor
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucatul
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucatului
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucau
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucași
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucați
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucați
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucații
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbucaților
BULBUCÁT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

bulbuce
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucea
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbuceala
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a (se) bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulțime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală.

DOOM

bulbuceálă s. f., g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucéli

bulbucească
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbuceau
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbuceli
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a (se) bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulțime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală.

DOOM

bulbuceálă s. f., g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucéli

bulbucelii
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a (se) bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulțime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală.

DOOM

bulbuceálă s. f., g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucéli

bulbucelile
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a (se) bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulțime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală.

DOOM

bulbuceálă s. f., g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucéli

bulbucelilor
BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a (se) bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (I 1). ♦ (Concr.) Mulțime de bulbuci (I 1). – Bulbuci + suf. -eală.

DOOM

bulbuceálă s. f., g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucéli

bulbucesc
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucește
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbuci
BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).- Formație onomatopeică.

DOOM

bulbúc s. m., pl. bulbúci

bulbuci
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbuci
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucii
BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).- Formație onomatopeică.

DOOM

bulbúc s. m., pl. bulbúci

bulbucilor
BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).- Formație onomatopeică.

DOOM

bulbúc s. m., pl. bulbúci

bulbucind
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucire
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucire
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

bulbuciră
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucise
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbuciseră
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucit
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

DOOM

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucul
BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).- Formație onomatopeică.

DOOM

bulbúc s. m., pl. bulbúci

bulbucului
BULBÚC, bulbuci, s. m. I. 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc. 2. Corp sferic (ca o bășică). II. 1. Plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).- Formație onomatopeică.

DOOM

bulbúc s. m., pl. bulbúci

bulbucând
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucînd
BULBUCÁ, bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. b u 1 b u c.

DOOM

bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă

bulbucătura
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.

DOOM

bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri

bulbucături
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.

DOOM

bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri

bulbucăturii
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.

DOOM

bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri

bulbucăturile
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.

DOOM

bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri

bulbucăturilor
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.

DOOM

bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri

bulbul
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulbului
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulbura
BULBURÁ vb. I v. volbura.

bulburi
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulburile
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulburilor
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

DOOM

bulb s. m., pl. bulbi

bulca
BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka.

DOOM

búlcă (reg.) s. f., g.-d. art. búlcii; pl. bulci

bulci
BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka.

DOOM

búlcă (reg.) s. f., g.-d. art. búlcii; pl. bulci

bulcii
BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka.

DOOM

búlcă (reg.) s. f., g.-d. art. búlcii; pl. bulci

bulcile
BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka.

DOOM

búlcă (reg.) s. f., g.-d. art. búlcii; pl. bulci

bulcilor
BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka.

DOOM

búlcă (reg.) s. f., g.-d. art. búlcii; pl. bulci

buldo
BÚLDO s.n. Mică sferă de celuloid servind ca greutate și plută pentru pescuit. [< fr. buldo < bulle d'eau – nume comercial].

buldog
BULDÓG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: búldog] – Din fr. bouledogue.

DOOM

!búldog/buldóg s. m., pl. búldogi/buldógi

buldogi
BULDÓG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: búldog] – Din fr. bouledogue.

DOOM

!búldog/buldóg s. m., pl. búldogi/buldógi

buldogii
BULDÓG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: búldog] – Din fr. bouledogue.

DOOM

!búldog/buldóg s. m., pl. búldogi/buldógi

buldogilor
BULDÓG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: búldog] – Din fr. bouledogue.

DOOM

!búldog/buldóg s. m., pl. búldogi/buldógi

buldogul
BULDÓG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: búldog] – Din fr. bouledogue.

DOOM

!búldog/buldóg s. m., pl. búldogi/buldógi

buldogului
BULDÓG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: búldog] – Din fr. bouledogue.

DOOM

!búldog/buldóg s. m., pl. búldogi/buldógi

buldoul
BÚLDO s.n. Mică sferă de celuloid servind ca greutate și plută pentru pescuit. [< fr. buldo < bulle d'eau – nume comercial].

buldoului
BÚLDO s.n. Mică sferă de celuloid servind ca greutate și plută pentru pescuit. [< fr. buldo < bulle d'eau – nume comercial].

buldouri
BÚLDO s.n. Mică sferă de celuloid servind ca greutate și plută pentru pescuit. [< fr. buldo < bulle d'eau – nume comercial].

buldourile
BÚLDO s.n. Mică sferă de celuloid servind ca greutate și plută pentru pescuit. [< fr. buldo < bulle d'eau – nume comercial].

buldourilor
BÚLDO s.n. Mică sferă de celuloid servind ca greutate și plută pentru pescuit. [< fr. buldo < bulle d'eau – nume comercial].

buldozer
BULDÓZER, buldozere, s. n. 1. Mașină alcătuită dintr-un tractor pe șenile, prevăzut în față cu o lamă puternică, folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a pământului, deszăpezirea șoselelor etc. 2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la cald. – Din engl., fr. bulldozer, rus. bul'dozer.

DOOM

buldózer s. n., pl. buldózere

buldozere
BULDÓZER, buldozere, s. n. 1. Mașină alcătuită dintr-un tractor pe șenile, prevăzut în față cu o lamă puternică, folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a pământului, deszăpezirea șoselelor etc. 2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la cald. – Din engl., fr. bulldozer, rus. bul'dozer.

DOOM

buldózer s. n., pl. buldózere

buldozerele
BULDÓZER, buldozere, s. n. 1. Mașină alcătuită dintr-un tractor pe șenile, prevăzut în față cu o lamă puternică, folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a pământului, deszăpezirea șoselelor etc. 2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la cald. – Din engl., fr. bulldozer, rus. bul'dozer.

DOOM

buldózer s. n., pl. buldózere

buldozerelor
BULDÓZER, buldozere, s. n. 1. Mașină alcătuită dintr-un tractor pe șenile, prevăzut în față cu o lamă puternică, folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a pământului, deszăpezirea șoselelor etc. 2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la cald. – Din engl., fr. bulldozer, rus. bul'dozer.

DOOM

buldózer s. n., pl. buldózere

buldozerist
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozerist
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozerista
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozerista
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeriste
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeriste
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristei
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristei
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristele
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristele
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristelor
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristelor
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristul
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristul
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristului
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeristului
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeriști
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeriști
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeriștii
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeriștii
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeriștilor
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozeriștilor
BULDOZERÍST, -Ă, buldozeriști, -ste, adj., s. m. (Muncitor calificat) care conduce un buldozer (1). – Buldozer + suf. -ist.

DOOM

!buldozeríst s. m., pl. buldozeríști

buldozerul
BULDÓZER, buldozere, s. n. 1. Mașină alcătuită dintr-un tractor pe șenile, prevăzut în față cu o lamă puternică, folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a pământului, deszăpezirea șoselelor etc. 2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la cald. – Din engl., fr. bulldozer, rus. bul'dozer.

DOOM

buldózer s. n., pl. buldózere

buldozerului
BULDÓZER, buldozere, s. n. 1. Mașină alcătuită dintr-un tractor pe șenile, prevăzut în față cu o lamă puternică, folosită pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a pământului, deszăpezirea șoselelor etc. 2. Presă orizontală de matrițat și de îndoit la cald. – Din engl., fr. bulldozer, rus. bul'dozer.

DOOM

buldózer s. n., pl. buldózere

bule
BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papă. 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. 5. (Inform.; în sintagma) Bulă magnetică = mic domeniu magnetizat a cărui creare și mișcare pe un suport permite realizarea unei memorii de mare capacitate. – Din fr. bulle, lat. bulla.

DOOM

búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle

buleală
buleală, buleli s. f. 1. (vulg.) deteriorare. 2. contact sexual.

buleandra
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

DOOM

buleándră (fam.) s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

bulearcă
BULEÁRCĂ, bulerci, s. f. (Mold., Bucov.) Rachiu; p. ext. orice fel de băutură slabă, rea, proastă. V. holercă.

buleftrică
buleftrică s. f. sg. lumină electrică.

bulei
BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papă. 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. 5. (Inform.; în sintagma) Bulă magnetică = mic domeniu magnetizat a cărui creare și mișcare pe un suport permite realizarea unei memorii de mare capacitate. – Din fr. bulle, lat. bulla.

DOOM

búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle

bulele
BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papă. 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. 5. (Inform.; în sintagma) Bulă magnetică = mic domeniu magnetizat a cărui creare și mișcare pe un suport permite realizarea unei memorii de mare capacitate. – Din fr. bulle, lat. bulla.

DOOM

búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle

bulelor
BÚLĂ, bule, s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete. ◊ Bulă papală = act oficial emis de papă. 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. 5. (Inform.; în sintagma) Bulă magnetică = mic domeniu magnetizat a cărui creare și mișcare pe un suport permite realizarea unei memorii de mare capacitate. – Din fr. bulle, lat. bulla.

DOOM

búlă s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle

bulendre
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

DOOM

buleándră (fam.) s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

bulendrei
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

DOOM

buleándră (fam.) s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

bulendrele
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

DOOM

buleándră (fam.) s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

bulendrelor
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

DOOM

buleándră (fam.) s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

buleoarcă
buleoarcă s. f. sg. vin de calitate inferioară; poșircă.

bulet
BULÉT, buleți, s. m. Denumire dată articulației gleznei calului, situată între chișiță și osul fluierului. – Din fr. boulet.

DOOM

bulét s. m., pl. buléți

buletin
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletine
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletinele
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletinelor
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletinul
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletinului
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletinuri
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletinurile
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletinurilor
BULETÍN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

DOOM

buletín s. n., pl. buletíne

buletul
BULÉT, buleți, s. m. Denumire dată articulației gleznei calului, situată între chișiță și osul fluierului. – Din fr. boulet.

DOOM

bulét s. m., pl. buléți

buletului
BULÉT, buleți, s. m. Denumire dată articulației gleznei calului, situată între chișiță și osul fluierului. – Din fr. boulet.

DOOM

bulét s. m., pl. buléți

bulevard
BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

DOOM

bulevárd s. n., pl. bulevárde; (bulevardul) abr. bd.

bulevarde
BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

DOOM

bulevárd s. n., pl. bulevárde; (bulevardul) abr. bd.

bulevardele
BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

DOOM

bulevárd s. n., pl. bulevárde; (bulevardul) abr. bd.

bulevardelor
BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

DOOM

bulevárd s. n., pl. bulevárde; (bulevardul) abr. bd.

bulevardier
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardier
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardiera
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardiera
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardiere
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardiere
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierei
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierei
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierele
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierele
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierelor
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierelor
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardieri
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardieri
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierii
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierii
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierilor
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierilor
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierul
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierul
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierului
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardierului
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

DOOM

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardism
BULEVARDÍSM s. n. Atitudine bulevardieră. – Bulevard + suf. -ism.

bulevardismul
BULEVARDÍSM s. n. Atitudine bulevardieră. – Bulevard + suf. -ism.

bulevardismului
BULEVARDÍSM s. n. Atitudine bulevardieră. – Bulevard + suf. -ism.

bulevardist
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardista
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardiste
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardistei
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardistele
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardistelor
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardistul
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardistului
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardiști
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardiștii
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardiștilor
BULEVARDÍST, -Ă, bulevardiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.

DOOM

bulevardístă (fam.) s. f., g.-d. art. bulevardístei; pl. bulevardíste

bulevardul
BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

DOOM

bulevárd s. n., pl. bulevárde; (bulevardul) abr. bd.

bulevardului
BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

DOOM

bulevárd s. n., pl. bulevárde; (bulevardul) abr. bd.

buleți
BULÉT, buleți, s. m. Denumire dată articulației gleznei calului, situată între chișiță și osul fluierului. – Din fr. boulet.

DOOM

bulét s. m., pl. buléți

buleții
BULÉT, buleți, s. m. Denumire dată articulației gleznei calului, situată între chișiță și osul fluierului. – Din fr. boulet.

DOOM

bulét s. m., pl. buléți

buleților
BULÉT, buleți, s. m. Denumire dată articulației gleznei calului, situată între chișiță și osul fluierului. – Din fr. boulet.

DOOM

bulét s. m., pl. buléți

bulfeie
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

DOOM

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulfeiele
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

DOOM

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulfeielor
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

DOOM

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulfeu
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

DOOM

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulfeul
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

DOOM

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulfeului
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

DOOM

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulfinș
BÚLFINȘ s.n. Obstacol la alergările de cai, constând dintr-un taluz de pământ sau dintr-un zid cu nuiele deasupra. [Pl. -șuri. / < fr., engl. bull-finch].

bulgar
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgar
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgara
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgare
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgarei
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgarele
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgarelor
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgari
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgarii
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgarilor
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgarul
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgarului
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgară
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgur
BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Din tc. bulgur.

DOOM

bulgúr (reg.) s. n.

bulgurul
BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Din tc. bulgur.

DOOM

bulgúr (reg.) s. n.

bulgurului
BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Din tc. bulgur.

DOOM

bulgúr (reg.) s. n.

bulgăr
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulgăraș
BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăr. – Bulgăr + suf. -aș.

DOOM

bulgăráș s. m., pl. bulgăráși

bulgărași
BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăr. – Bulgăr + suf. -aș.

DOOM

bulgăráș s. m., pl. bulgăráși

bulgărașii
BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăr. – Bulgăr + suf. -aș.

DOOM

bulgăráș s. m., pl. bulgăráși

bulgărașilor
BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăr. – Bulgăr + suf. -aș.

DOOM

bulgăráș s. m., pl. bulgăráși

bulgărașul
BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăr. – Bulgăr + suf. -aș.

DOOM

bulgăráș s. m., pl. bulgăráși

bulgărașului
BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăr. – Bulgăr + suf. -aș.

DOOM

bulgăráș s. m., pl. bulgăráși

bulgăre
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulgărea
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăreai
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăream
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăreasca
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

DOOM

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgărească
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăreau
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăreați
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărele
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulgărelui
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulgăresc
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

DOOM

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgăresc
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărescul
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

DOOM

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgărescului
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

DOOM

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgărește
BULGĂRÉȘTE adv. Ca bulgarii (2); în limba bulgară. – Bulgar + suf. -ește.

DOOM

bulgăréște adv.

bulgărește
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărești
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

DOOM

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgărești
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăreștii
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

DOOM

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgăreștile
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

DOOM

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgăreștilor
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

DOOM

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgări
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulgări
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăria
BULGĂRÍE, bulgării, s. f. (Reg.) Grădină sau teren cultivat cu zarzavat. – Bulgar + suf. -ie.

DOOM

bulgăríe (reg.) s. f., art. bulgăría, g.-d. art. bulgăríei; pl. bulgăríi, art. bulgăríile

bulgărie
BULGĂRÍE, bulgării, s. f. (Reg.) Grădină sau teren cultivat cu zarzavat. – Bulgar + suf. -ie.

DOOM

bulgăríe (reg.) s. f., art. bulgăría, g.-d. art. bulgăríei; pl. bulgăríi, art. bulgăríile

bulgăriei
BULGĂRÍE, bulgării, s. f. (Reg.) Grădină sau teren cultivat cu zarzavat. – Bulgar + suf. -ie.

DOOM

bulgăríe (reg.) s. f., art. bulgăría, g.-d. art. bulgăríei; pl. bulgăríi, art. bulgăríile

bulgării
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulgării
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgării
BULGĂRÍE, bulgării, s. f. (Reg.) Grădină sau teren cultivat cu zarzavat. – Bulgar + suf. -ie.

DOOM

bulgăríe (reg.) s. f., art. bulgăría, g.-d. art. bulgăríei; pl. bulgăríi, art. bulgăríile

bulgăriile
BULGĂRÍE, bulgării, s. f. (Reg.) Grădină sau teren cultivat cu zarzavat. – Bulgar + suf. -ie.

DOOM

bulgăríe (reg.) s. f., art. bulgăría, g.-d. art. bulgăríei; pl. bulgăríi, art. bulgăríile

bulgăriilor
BULGĂRÍE, bulgării, s. f. (Reg.) Grădină sau teren cultivat cu zarzavat. – Bulgar + suf. -ie.

DOOM

bulgăríe (reg.) s. f., art. bulgăría, g.-d. art. bulgăríei; pl. bulgăríi, art. bulgăríile

bulgărilor
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulgărim
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărind
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărire
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărire
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

bulgăriră
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărirăm
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărirăți
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărise
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărisem
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăriseră
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăriserăm
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăriserăți
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăriseși
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăriseți
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărit
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărit
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

bulgăriși
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăriți
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

DOOM

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgăroaica
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgăroaice
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgăroaicei
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgăroaicele
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgăroaicelor
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgăroaico
BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

DOOM

bulgăroáică s. f., g.-d. art. bulgăroáicei; pl. bulgăroáice

bulgăroasa
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgăroase
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgăroasei
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgăroasele
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgăroaselor
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgăros
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgărosul
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgărosului
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgăroși
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgăroșii
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgăroșilor
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Plin cu bulgări. – Bulgăr + suf. -os.

DOOM

bulgărós (rar) adj. m., pl. bulgăróși; f. bulgăroásă, pl. bulgăroáse

bulgărul
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulgărului
BÚLGĂRE s. m. v. bulgăr.

DOOM

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

bulhac
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce

bulhace
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce

bulhacele
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce

bulhacelor
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce

bulhacul
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce

bulhacului
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

DOOM

bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce

buli
buli, bulesc I v. t. 1. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (intl.) a fura. 3. a lovi, a bate. 4. a strica, a deteriora. II v. r. a se strica, a se deteriora.

bulibașa
BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – Din bulucbașă.

DOOM

bulibáșă s. m., art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáși

bulibașei
BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – Din bulucbașă.

DOOM

bulibáșă s. m., art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáși

bulibași
BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – Din bulucbașă.

DOOM

bulibáșă s. m., art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáși

bulibașii
BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – Din bulucbașă.

DOOM

bulibáșă s. m., art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáși

bulibașilor
BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – Din bulucbașă.

DOOM

bulibáșă s. m., art. bulibáșa, g.-d. art. bulibáșei; pl. bulibáși

bulibășeală
bulibășeală, bulibășeli s. f. dezordine, harababură.

bulicher
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

DOOM

bulichér (reg.) s. n., pl. bulichére

bulichere
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

DOOM

bulichér (reg.) s. n., pl. bulichére

bulicherele
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

DOOM

bulichér (reg.) s. n., pl. bulichére

bulicherelor
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

DOOM

bulichér (reg.) s. n., pl. bulichére

bulicherul
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

DOOM

bulichér (reg.) s. n., pl. bulichére

bulicherului
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

DOOM

bulichér (reg.) s. n., pl. bulichére

bulică
bulică s. invar. (iron.) apelativ adresat unui copil sau unei persoane de sex masculin mai tinere sau situate pe o treaptă socială inferioară.

bulimic
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimica
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimice
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimicei
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimicele
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimicelor
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimici
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimicii
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimicilor
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimicul
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimicului
BULÍMIC, -Ă, bulimici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. – Din fr. boulimique.

bulimie
BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. – Din fr. boulimie.

DOOM

bulimíe s. f., art. bulimía, g.-d. art. bulimíi, art. bulimíei

bulin
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

bulin
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

bulina
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

DOOM

bulínă² (parâmă) s. f., g.-d. art. bulínei; pl. bulíne

buline
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

buline
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

DOOM

bulínă² (parâmă) s. f., g.-d. art. bulínei; pl. bulíne

bulinei
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

DOOM

bulínă² (parâmă) s. f., g.-d. art. bulínei; pl. bulíne

bulinele
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

bulinele
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

DOOM

bulínă² (parâmă) s. f., g.-d. art. bulínei; pl. bulíne

bulinelor
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

bulinelor
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

DOOM

bulínă² (parâmă) s. f., g.-d. art. bulínei; pl. bulíne

bulinul
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

bulinului
BULÍNĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un medicament sub formă de praf; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

bulion
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne servită fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bul'on.

DOOM

bulión (-li-on) s. n., pl. (preparate culinare) buliónuri, (lichide pentru culturi) bulioáne

bulion
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne servită fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bul'on.

bulionul
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne servită fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bul'on.

bulionului
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne servită fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bul'on.

bulionuri
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne servită fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bul'on.

bulionurile
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne servită fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bul'on.

bulionurilor
BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne servită fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon, rus. bul'on.

bulire
buli, bulesc I v. t. 1. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (intl.) a fura. 3. a lovi, a bate. 4. a strica, a deteriora. II v. r. a se strica, a se deteriora.

bulit
bulit, -ă, buliți, -te adj. 1. lovit. 2. furat. 3. deteriorat, stricat.

bullfinch
BULL-FINCH, bull-finch-uri, s. n. Obstacol la alergările de cai, care constă dintr-un zid cu nuiele deasupra sau dintr-un zid de o anumită înălțime. [Pr.: búlfinč] – Din engl., fr. bull-finch.

DOOM

búllfinch (angl.) [ch pron. č] (bull-finch) s. n., pl. bullfinch-uri

bully
BULLY s.n. (Sport) Angajament (2). [Pron. bá-li. / < engl. bully].

bully
BULLY s.n. (Sport) Angajament (2). [Pron. bá-li. / < engl. bully].

buloane
BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.

DOOM

bulón s. n., pl. buloáne

buloanele
BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.

DOOM

bulón s. n., pl. buloáne

buloanelor
BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.

DOOM

bulón s. n., pl. buloáne

bulon
BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.

DOOM

bulón s. n., pl. buloáne

bulona
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonai
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonaj
BULONÁJ, bulonaje, s. n. Bulonare. – Din fr. boulonnage.

bulonaje
BULONÁJ, bulonaje, s. n. Bulonare. – Din fr. boulonnage.

bulonajele
BULONÁJ, bulonaje, s. n. Bulonare. – Din fr. boulonnage.

bulonajelor
BULONÁJ, bulonaje, s. n. Bulonare. – Din fr. boulonnage.

bulonajul
BULONÁJ, bulonaje, s. n. Bulonare. – Din fr. boulonnage.

bulonajului
BULONÁJ, bulonaje, s. n. Bulonare. – Din fr. boulonnage.

bulonam
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonare
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonare
BULONÁRE s. f. Acțiunea de a bulona. – V. bulona.

DOOM

bulonáre s. f., g.-d. art. bulonắrii

bulonarea
BULONÁRE s. f. Acțiunea de a bulona. – V. bulona.

DOOM

bulonáre s. f., g.-d. art. bulonắrii

bulonară
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonarăm
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonarăți
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonase
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonasem
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonaseră
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonaserăm
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonaserăți
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonaseși
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonaseți
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonat
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonat
BULONÁT, -Ă, bulonați, -te, adj. Cu buloane. – V. bulona.

bulonau
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonași
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonați
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonează
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonez
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

buloneze
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonezi
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonul
BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.

DOOM

bulón s. n., pl. buloáne

bulonului
BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.

DOOM

bulón s. n., pl. buloáne

bulonând
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonînd
BULONÁ, bulonez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese, două organe de mașini etc. cu ajutorul unor buloane. – Din fr. boulonner.

DOOM

buloná (a ~) vb., ind. prez. 3 buloneáză

bulonări
BULONÁRE s. f. Acțiunea de a bulona. – V. bulona.

DOOM

bulonáre s. f., g.-d. art. bulonắrii

bulonării
BULONÁRE s. f. Acțiunea de a bulona. – V. bulona.

DOOM

bulonáre s. f., g.-d. art. bulonắrii

bulonările
BULONÁRE s. f. Acțiunea de a bulona. – V. bulona.

DOOM

bulonáre s. f., g.-d. art. bulonắrii

bulonărilor
BULONÁRE s. f. Acțiunea de a bulona. – V. bulona.

DOOM

bulonáre s. f., g.-d. art. bulonắrii

buluc
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.

DOOM

bulúc s. n., pl. bulúcuri

bulucbaș
BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbașı.

DOOM

baș-bulucbáș s. m., pl. baș-bulucbáși

bulucbaș
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

DOOM

bulucbáșă s. m., art. bulucbáșa, g.-d. art. bulucbáșei; pl. bulucbáși

bulucbașa
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

DOOM

bulucbáșă s. m., art. bulucbáșa, g.-d. art. bulucbáșei; pl. bulucbáși

bulucbașei
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

DOOM

bulucbáșă s. m., art. bulucbáșa, g.-d. art. bulucbáșei; pl. bulucbáși

bulucbași
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

DOOM

bulucbáșă s. m., art. bulucbáșa, g.-d. art. bulucbáșei; pl. bulucbáși

bulucbașii
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

DOOM

bulucbáșă s. m., art. bulucbáșa, g.-d. art. bulucbáșei; pl. bulucbáși

bulucbașilor
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

DOOM

bulucbáșă s. m., art. bulucbáșa, g.-d. art. bulucbáșei; pl. bulucbáși

bulucbășia
BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Bulucbașă + suf. -ie.

DOOM

bulucbășíe (înv.) s. f., art. bulucbășía, g.-d. art. bulucbășíei; pl. bulucbășíi, art. bulucbășíile

bulucbășie
BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Bulucbașă + suf. -ie.

DOOM

bulucbășíe (înv.) s. f., art. bulucbășía, g.-d. art. bulucbășíei; pl. bulucbășíi, art. bulucbășíile

bulucbășiei
BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Bulucbașă + suf. -ie.

DOOM

bulucbășíe (înv.) s. f., art. bulucbășía, g.-d. art. bulucbășíei; pl. bulucbășíi, art. bulucbășíile

bulucbășii
BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Bulucbașă + suf. -ie.

DOOM

bulucbășíe (înv.) s. f., art. bulucbășía, g.-d. art. bulucbășíei; pl. bulucbășíi, art. bulucbășíile

bulucbășiile
BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Bulucbașă + suf. -ie.

DOOM

bulucbășíe (înv.) s. f., art. bulucbășía, g.-d. art. bulucbășíei; pl. bulucbășíi, art. bulucbășíile

bulucbășiilor
BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Bulucbașă + suf. -ie.

DOOM

bulucbășíe (înv.) s. f., art. bulucbășía, g.-d. art. bulucbășíei; pl. bulucbășíi, art. bulucbășíile

bulucea
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluceai
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluceala
BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. – V. buluci.

DOOM

buluceálă s. f., g.-d. art. bulucélii

buluceam
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucească
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluceau
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluceați
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluceli
BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. – V. buluci.

DOOM

buluceálă s. f., g.-d. art. bulucélii

bulucelii
BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. – V. buluci.

DOOM

buluceálă s. f., g.-d. art. bulucélii

bulucelile
BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. – V. buluci.

DOOM

buluceálă s. f., g.-d. art. bulucélii

bulucelilor
BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. – V. buluci.

DOOM

buluceálă s. f., g.-d. art. bulucélii

bulucesc
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucește
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucești
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluci
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucii
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucim
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucind
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucire
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluciră
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucirăm
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucirăți
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucise
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucisem
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluciseră
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluciserăm
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluciserăți
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluciseși
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluciseți
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucit
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucit
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

bulucita
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

bulucite
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

bulucitei
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

bulucitele
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

bulucitelor
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

bulucitul
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

bulucitului
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

buluciși
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluciți
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

DOOM

!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

buluciți
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

buluciții
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

buluciților
BULUCÍT, -Ă, buluciți, -te, adj. (La pl.; despre oameni) Adunați la un loc, strînși grămadă; îngrămădiți. Se făcea seară și se vedeau pe ferestre, din ce în ce mai mulți, oamenii buluciți în uliță, bărbați și femei, așteptînd să înceapă ședința. DUMITRIU, N. I. 73. ◊ (La sg., despre un grup, o ceată de oameni) Ceata intră în primărie, o umplu, rămase bulucită și sub tindă și la ferestre. DUMITRIU, B. F. 68. Se duse să vadă străjile de la Sărărie și oastea lui, bulucită la fîntîna Păcurarului. SADOVEANU, O. VII 128.

bulucul
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.

DOOM

bulúc s. n., pl. bulúcuri

bulucului
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.

DOOM

bulúc s. n., pl. bulúcuri

bulucuri
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.

DOOM

bulúc s. n., pl. bulúcuri

bulucurile
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.

DOOM

bulúc s. n., pl. bulúcuri

bulucurilor
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.

DOOM

bulúc s. n., pl. bulúcuri

bulughina
BULUGHÍNĂ, bulughine, s. f. (Reg.) Cartof. – Et. nec.

DOOM

bulughínă (reg.) s. f., g.-d. art. bulughínei; pl. bulughíne

bulughine
BULUGHÍNĂ, bulughine, s. f. (Reg.) Cartof. – Et. nec.

DOOM

bulughínă (reg.) s. f., g.-d. art. bulughínei; pl. bulughíne

bulughinei
BULUGHÍNĂ, bulughine, s. f. (Reg.) Cartof. – Et. nec.

DOOM

bulughínă (reg.) s. f., g.-d. art. bulughínei; pl. bulughíne

bulughinele
BULUGHÍNĂ, bulughine, s. f. (Reg.) Cartof. – Et. nec.

DOOM

bulughínă (reg.) s. f., g.-d. art. bulughínei; pl. bulughíne

bulughinelor
BULUGHÍNĂ, bulughine, s. f. (Reg.) Cartof. – Et. nec.

DOOM

bulughínă (reg.) s. f., g.-d. art. bulughínei; pl. bulughíne

bulumac
BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

DOOM

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulumaci
BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

DOOM

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulumacii
BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

DOOM

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulumacilor
BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

DOOM

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulumacul
BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

DOOM

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulumacului
BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

DOOM

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulvan
BULVÁN s. m. v. bălvan.

DOOM

bulván v. bălván

bulversa
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversai
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversam
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversare
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversare
BULVERSÁRE, bulversări, s. f. Acțiunea de a bulversa. – V. bulversa.

bulversarea
BULVERSÁRE, bulversări, s. f. Acțiunea de a bulversa. – V. bulversa.

bulversară
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversarăm
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversarăți
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversase
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversasem
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversaseră
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversaserăm
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversaserăți
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversaseși
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversaseți
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversat
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversat
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversata
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversate
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversatei
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversatele
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversatelor
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversatul
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversatului
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversau
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversași
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversați
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversați
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversații
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversaților
BULVERSÁT, -Ă, bulversați, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care se află în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. – V. bulversa.

bulversează
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversez
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulverseze
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversezi
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversând
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversînd
BULVERSÁ, bulversez, vb. I. Intranz. A răsturna cu totul, a întoarce pe dos, a pune în dezordine; a modifica, a reînnoi, perturbând. ♦ Fig. A zăpăci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

DOOM

bulversá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulverseáză

bulversări
BULVERSÁRE, bulversări, s. f. Acțiunea de a bulversa. – V. bulversa.

bulversării
BULVERSÁRE, bulversări, s. f. Acțiunea de a bulversa. – V. bulversa.

bulversările
BULVERSÁRE, bulversări, s. f. Acțiunea de a bulversa. – V. bulversa.

bulversărilor
BULVERSÁRE, bulversări, s. f. Acțiunea de a bulversa. – V. bulversa.

bulz
BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [Pl. și: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.

DOOM

bulz (pop.) s. m., pl. bulzi

bulzi
BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [Pl. și: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.

DOOM

bulz (pop.) s. m., pl. bulzi

bulzi
ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se aduna într-un loc în număr mare, a se înghesui în dezordine, a se îngrămădi. În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, V. L. 27. Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R. 7. Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau in valuri la picioarele farului. BART, E. 251. 2. Tranz. (Despre un număr mare de persoane) A se grămădi în jurul cuiva, a împinge pe cineva, a izbi, a îmbrînci. ♦ Fig. A plictisi pe cineva cu prea multe insistențe, a stărui fără răgaz. Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro. SBIERA, P. 147. (Glumeț) Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223. – Variantă: bulzí vb. IV.

bulzii
BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [Pl. și: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.

DOOM

bulz (pop.) s. m., pl. bulzi

bulzilor
BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [Pl. și: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.

DOOM

bulz (pop.) s. m., pl. bulzi

bulziș
BULZÍȘ adv. (Reg.) Înghesuit unul lângă altul. – Bulz + suf. -iș.

DOOM

bulzíș (reg.) adv.

bulzișor
BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor.

DOOM

bulzișór s. m., pl. bulzișóri

bulzișori
BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor.

DOOM

bulzișór s. m., pl. bulzișóri

bulzișorii
BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor.

DOOM

bulzișór s. m., pl. bulzișóri

bulzișorilor
BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor.

DOOM

bulzișór s. m., pl. bulzișóri

bulzișorul
BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor.

DOOM

bulzișór s. m., pl. bulzișóri

bulzișorului
BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. – Bulz + suf. -ișor.

DOOM

bulzișór s. m., pl. bulzișóri

bulzul
BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [Pl. și: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.

DOOM

bulz (pop.) s. m., pl. bulzi

bulzului
BULZ, bulzi, s. m. 1. (Pop.) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [Pl. și: (n.) bulzuri] – Cf. alb. bulez.

DOOM

bulz (pop.) s. m., pl. bulzi

bulăneală
bulăneală, bulăneli s. f. 1. (la fotbal) lovirea intenționată a picioarelor adversarilor. 2. (tox.) stare de euforie provocată de consumul de droguri.

bulăni
bulăni, bulănesc v. t. a lovi cu piciorul.

bulănoasă
bulănoasă, bulănoase s. f., adj. f. 1. (femeie) cu picioare lungi și frumoase. 2. (femeie) cu picioare groase.

bulătău
bulătắu (-táie), s. n. – Baltă, mlaștină. Rus., rut. boloto (DAR). În Mold.

bulău
bulău, bulăuri s. n. 1. (deț.) izolator. 2. închisoare.

bulșoi
bulșoi s. m. pl. (intl.) bani.

bum
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

DOOM

bum interj.

bumașca
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.

DOOM

bumáșcă (înv.) s. f., g.-d. art. bumắștii; pl. bumắști

bumb
BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

DOOM

bumb s. m., pl. bumbi

bumbac
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 4) s. n., (3) bumbacuri, s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. Sortiment de bumbac (2). 4. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Din. sb. bumbak, bg. bubak.

DOOM

bumbác² (fibră, fir, țesătură) s. n., (sorturi) pl. bumbácuri; abr. BBC/bbc

bumbacul
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 4) s. n., (3) bumbacuri, s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. Sortiment de bumbac (2). 4. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Din. sb. bumbak, bg. bubak.

DOOM

bumbác² (fibră, fir, țesătură) s. n., (sorturi) pl. bumbácuri; abr. BBC/bbc

bumbacului
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 4) s. n., (3) bumbacuri, s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. Sortiment de bumbac (2). 4. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Din. sb. bumbak, bg. bubak.

DOOM

bumbác² (fibră, fir, țesătură) s. n., (sorturi) pl. bumbácuri; abr. BBC/bbc

bumbacuri
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 4) s. n., (3) bumbacuri, s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. Sortiment de bumbac (2). 4. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Din. sb. bumbak, bg. bubak.

DOOM

bumbác² (fibră, fir, țesătură) s. n., (sorturi) pl. bumbácuri; abr. BBC/bbc

bumbacurile
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 4) s. n., (3) bumbacuri, s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. Sortiment de bumbac (2). 4. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Din. sb. bumbak, bg. bubak.

DOOM

bumbác² (fibră, fir, țesătură) s. n., (sorturi) pl. bumbácuri; abr. BBC/bbc

bumbacurilor
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 4) s. n., (3) bumbacuri, s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. Sortiment de bumbac (2). 4. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Din. sb. bumbak, bg. bubak.

DOOM

bumbác² (fibră, fir, țesătură) s. n., (sorturi) pl. bumbácuri; abr. BBC/bbc

bumbara
CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] – Din tc. kumbara.

DOOM

cumbará (înv.) s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále, art. cumbarálele

bumbata
Bumbata s. pr. închisoare.

bumbașir
MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale. [Var.: bumbașír s. m.] – Din tc. mübașir.

DOOM

mumbașír (înv.) s. m., pl. mumbașíri

bumben
BÚMBEN adv. (Reg.; în expr.) A dormi bumben = a dormi adânc. A rămâne bumben = a rămâne nemișcat, țeapăn. – Et. nec.

DOOM

búmben (mai ales în expr. a dormi/a rămâne ~) (reg.) adv.

bumbi
BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

DOOM

bumb s. m., pl. bumbi

bumbic
bumbíc (-curi), s. n. – Vîrtej. Mag. bombek (Drăganu, Dacor., III, 711).

bumbii
BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

DOOM

bumb s. m., pl. bumbi

bumbilor
BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

DOOM

bumb s. m., pl. bumbi

bumbul
BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

DOOM

bumb s. m., pl. bumbi

bumbului
BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

DOOM

bumb s. m., pl. bumbi

bumburez
BUMBURÉZ, bumburezi, s. m. (Reg.) 1. Grăunte; bob de mazăre, de fasole etc. 2. Plantă erbacee cu spice de culoare brună-închis; bumbușor (II 2) (Schoenus nigricans). – Cf. bumb, buburuză.

bumburezi
BUMBURÉZ, bumburezi, s. m. (Reg.) 1. Grăunte; bob de mazăre, de fasole etc. 2. Plantă erbacee cu spice de culoare brună-închis; bumbușor (II 2) (Schoenus nigricans). – Cf. bumb, buburuză.

bumburezii
BUMBURÉZ, bumburezi, s. m. (Reg.) 1. Grăunte; bob de mazăre, de fasole etc. 2. Plantă erbacee cu spice de culoare brună-închis; bumbușor (II 2) (Schoenus nigricans). – Cf. bumb, buburuză.

bumburezilor
BUMBURÉZ, bumburezi, s. m. (Reg.) 1. Grăunte; bob de mazăre, de fasole etc. 2. Plantă erbacee cu spice de culoare brună-închis; bumbușor (II 2) (Schoenus nigricans). – Cf. bumb, buburuză.

bumburezul
BUMBURÉZ, bumburezi, s. m. (Reg.) 1. Grăunte; bob de mazăre, de fasole etc. 2. Plantă erbacee cu spice de culoare brună-închis; bumbușor (II 2) (Schoenus nigricans). – Cf. bumb, buburuză.

bumburezului
BUMBURÉZ, bumburezi, s. m. (Reg.) 1. Grăunte; bob de mazăre, de fasole etc. 2. Plantă erbacee cu spice de culoare brună-închis; bumbușor (II 2) (Schoenus nigricans). – Cf. bumb, buburuză.

bumbușor
BUMBUȘÓR, bumbușori, s. m. I. (Pop.) Năsturaș. II. (Bot.; reg.) 1. Bănuț (2) (Bellis perennis). 2. (Bot.) Bumburez (2). – Bumb + suf. -ușor.

bumbușori
BUMBUȘÓR, bumbușori, s. m. I. (Pop.) Năsturaș. II. (Bot.; reg.) 1. Bănuț (2) (Bellis perennis). 2. (Bot.) Bumburez (2). – Bumb + suf. -ușor.

bumbușorii
BUMBUȘÓR, bumbușori, s. m. I. (Pop.) Năsturaș. II. (Bot.; reg.) 1. Bănuț (2) (Bellis perennis). 2. (Bot.) Bumburez (2). – Bumb + suf. -ușor.

bumbușorilor
BUMBUȘÓR, bumbușori, s. m. I. (Pop.) Năsturaș. II. (Bot.; reg.) 1. Bănuț (2) (Bellis perennis). 2. (Bot.) Bumburez (2). – Bumb + suf. -ușor.

bumbușorul
BUMBUȘÓR, bumbușori, s. m. I. (Pop.) Năsturaș. II. (Bot.; reg.) 1. Bănuț (2) (Bellis perennis). 2. (Bot.) Bumburez (2). – Bumb + suf. -ușor.

bumbușorului
BUMBUȘÓR, bumbușori, s. m. I. (Pop.) Năsturaș. II. (Bot.; reg.) 1. Bănuț (2) (Bellis perennis). 2. (Bot.) Bumburez (2). – Bumb + suf. -ușor.

bumbăcar
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

DOOM

bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcari
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

DOOM

bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcarii
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

DOOM

bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcarilor
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

DOOM

bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcarița
BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.

DOOM

bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe

bumbăcarițe
BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.

DOOM

bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe

bumbăcariței
BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.

DOOM

bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe

bumbăcarițele
BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.

DOOM

bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe

bumbăcarițelor
BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.

DOOM

bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe

bumbăcarul
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

DOOM

bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcarului
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

DOOM

bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcea
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăceai
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăceala
BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Reg.) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală.

DOOM

bumbăceálă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcélii; pl. bumbăcéli

bumbăceam
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcească
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăceau
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăceați
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcel
BUMBĂCÉL s. n. Ață de bumbac mercerizat (întrebuințată pentru broderie). – Bumbac + suf. -el.

DOOM

bumbăcél s. n.

bumbăceli
BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Reg.) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală.

DOOM

bumbăceálă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcélii; pl. bumbăcéli

bumbăcelii
BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Reg.) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală.

DOOM

bumbăceálă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcélii; pl. bumbăcéli

bumbăcelile
BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Reg.) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală.

DOOM

bumbăceálă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcélii; pl. bumbăcéli

bumbăcelilor
BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Reg.) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală.

DOOM

bumbăceálă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcélii; pl. bumbăcéli

bumbăcelul
BUMBĂCÉL s. n. Ață de bumbac mercerizat (întrebuințată pentru broderie). – Bumbac + suf. -el.

DOOM

bumbăcél s. n.

bumbăcelului
BUMBĂCÉL s. n. Ață de bumbac mercerizat (întrebuințată pentru broderie). – Bumbac + suf. -el.

DOOM

bumbăcél s. n.

bumbăcesc
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcește
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcești
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăci
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcii
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcim
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcind
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcire
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăciră
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcirăm
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcirăți
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcise
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcisem
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăciseră
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăciserăm
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăciserăți
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăciseși
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăciseți
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcit
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăcit
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăcita
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăcite
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăcitei
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăcitele
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăcitelor
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăcitul
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăcitului
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăciși
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăciți
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

DOOM

bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăciți
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăciții
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăciților
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

DOOM

bumbăcít s. n.

bumbăcăreasa
BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. (Rar) Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Bumbăcar + suf. -easă.

DOOM

bumbăcăreásă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcărései; pl. bumbăcărése

bumbăcărese
BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. (Rar) Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Bumbăcar + suf. -easă.

DOOM

bumbăcăreásă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcărései; pl. bumbăcărése

bumbăcăresei
BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. (Rar) Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Bumbăcar + suf. -easă.

DOOM

bumbăcăreásă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcărései; pl. bumbăcărése

bumbăcăresele
BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. (Rar) Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Bumbăcar + suf. -easă.

DOOM

bumbăcăreásă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcărései; pl. bumbăcărése

bumbăcăreselor
BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. (Rar) Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Bumbăcar + suf. -easă.

DOOM

bumbăcăreásă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcărései; pl. bumbăcărése

bumbăcăria
BUMBĂCĂRÍE¹, bumbăcării, s. f. 1. Întreprindere textilă sau secție dintr-o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul (2). 2. Produse confecționate din bumbac (2); cantitate mare de țesături de bumbac. 3. Teren plantat cu bumbac (1). – Bumbac + suf. -ărie.

DOOM

bumbăcăríe s. f., art. bumbăcăría, g.-d. art. bumbăcăríei; (ateliere, produse, câmpuri) pl. bumbăcăríi, art. bumbăcăríile

bumbăcărie
BUMBĂCĂRÍE¹, bumbăcării, s. f. 1. Întreprindere textilă sau secție dintr-o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul (2). 2. Produse confecționate din bumbac (2); cantitate mare de țesături de bumbac. 3. Teren plantat cu bumbac (1). – Bumbac + suf. -ărie.

DOOM

bumbăcăríe s. f., art. bumbăcăría, g.-d. art. bumbăcăríei; (ateliere, produse, câmpuri) pl. bumbăcăríi, art. bumbăcăríile

bumbăcăriei
BUMBĂCĂRÍE¹, bumbăcării, s. f. 1. Întreprindere textilă sau secție dintr-o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul (2). 2. Produse confecționate din bumbac (2); cantitate mare de țesături de bumbac. 3. Teren plantat cu bumbac (1). – Bumbac + suf. -ărie.

DOOM

bumbăcăríe s. f., art. bumbăcăría, g.-d. art. bumbăcăríei; (ateliere, produse, câmpuri) pl. bumbăcăríi, art. bumbăcăríile

bumbăcării
BUMBĂCĂRÍE¹, bumbăcării, s. f. 1. Întreprindere textilă sau secție dintr-o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul (2). 2. Produse confecționate din bumbac (2); cantitate mare de țesături de bumbac. 3. Teren plantat cu bumbac (1). – Bumbac + suf. -ărie.

DOOM

bumbăcăríe s. f., art. bumbăcăría, g.-d. art. bumbăcăríei; (ateliere, produse, câmpuri) pl. bumbăcăríi, art. bumbăcăríile

bumbăcăriile
BUMBĂCĂRÍE¹, bumbăcării, s. f. 1. Întreprindere textilă sau secție dintr-o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul (2). 2. Produse confecționate din bumbac (2); cantitate mare de țesături de bumbac. 3. Teren plantat cu bumbac (1). – Bumbac + suf. -ărie.

DOOM

bumbăcăríe s. f., art. bumbăcăría, g.-d. art. bumbăcăríei; (ateliere, produse, câmpuri) pl. bumbăcăríi, art. bumbăcăríile

bumbăcăriilor
BUMBĂCĂRÍE¹, bumbăcării, s. f. 1. Întreprindere textilă sau secție dintr-o întreprindere textilă în care se prelucrează bumbacul (2). 2. Produse confecționate din bumbac (2); cantitate mare de țesături de bumbac. 3. Teren plantat cu bumbac (1). – Bumbac + suf. -ărie.

DOOM

bumbăcăríe s. f., art. bumbăcăría, g.-d. art. bumbăcăríei; (ateliere, produse, câmpuri) pl. bumbăcăríi, art. bumbăcăríile

bumbăcăriță
BUMBĂCĂRÍȚĂ, bumbăcărițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.

bumerang
BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang.

DOOM

bumeráng s. n., pl. bumeránguri

bumerangul
BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang.

DOOM

bumeráng s. n., pl. bumeránguri

bumerangului
BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang.

DOOM

bumeráng s. n., pl. bumeránguri

bumeranguri
BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang.

DOOM

bumeráng s. n., pl. bumeránguri

bumerangurile
BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang.

DOOM

bumeráng s. n., pl. bumeránguri

bumerangurilor
BUMERÁNG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang.

DOOM

bumeráng s. n., pl. bumeránguri

bumul
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

DOOM

bum interj.

bumului
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

DOOM

bum interj.

bumuri
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

DOOM

bum interj.

bumurile
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

DOOM

bum interj.

bumurilor
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

DOOM

bum interj.

bumăști
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.

DOOM

bumáșcă (înv.) s. f., g.-d. art. bumắștii; pl. bumắști

bumăștii
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.

DOOM

bumáșcă (înv.) s. f., g.-d. art. bumắștii; pl. bumắști

bumăștile
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.

DOOM

bumáșcă (înv.) s. f., g.-d. art. bumắștii; pl. bumắști

bumăștilor
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.

DOOM

bumáșcă (înv.) s. f., g.-d. art. bumắștii; pl. bumắști

bun
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bun
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bun
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc. etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. 6. (La pl.) (Ec.) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

buna
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

buna
BÚNA s. f. (Înv.) Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).

DOOM

búna (cauciuc) (înv.) s. f.

buna
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunavoință
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare (față de cineva); îngăduință. Cu toată bunăvoința ce avea, se lehămstește și de binefacere și de tot. CREANGĂ P. 332. Solii... fură ascultați cu multă bunăvoință. BĂLCESCU, O. II 271. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva). Tovarășul acesta lucrează cu multă bunăvoință. – Forme gramaticale: art. bunăvoința, gen.-dat. bunăvoinței și (mai rar) bunei-voințe.

bunceag
BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

DOOM

bunceág (reg.) s. n., pl. bunceáguri

bunceagul
BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

DOOM

bunceág (reg.) s. n., pl. bunceáguri

bunceagului
BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

DOOM

bunceág (reg.) s. n., pl. bunceáguri

bunceaguri
BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

DOOM

bunceág (reg.) s. n., pl. bunceáguri

bunceagurile
BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

DOOM

bunceág (reg.) s. n., pl. bunceáguri

bunceagurilor
BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

DOOM

bunceág (reg.) s. n., pl. bunceáguri

buncher
BÚNCHER s.n. v. buncăr.

buncherare
BUNCHERÁRE s.f. Operația de aprovizionare cu combustibil a unei nave. [Et. incertă].

buncăr
BÚNCĂR, buncăre, s. n. 1. Construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni). 4. Mic adăpost blindat; cazemată. – Din germ. Bunker.

DOOM

búncăr s. n., pl. búncăre

bund
BUND, bunduri, s. n. (Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund.

DOOM

bund (livr.) s. n., pl. búnduri

bunda
BÚNDĂ, bunde, s. f. (Pop.) 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă¹; blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. Pieptar (1). – Din magh. bunda.

DOOM

búndă (reg.) s. f., g.-d. art. búndei; pl. búnde

bunde
BÚNDĂ, bunde, s. f. (Pop.) 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă¹; blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. Pieptar (1). – Din magh. bunda.

DOOM

búndă (reg.) s. f., g.-d. art. búndei; pl. búnde

bundei
BÚNDĂ, bunde, s. f. (Pop.) 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă¹; blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. Pieptar (1). – Din magh. bunda.

DOOM

búndă (reg.) s. f., g.-d. art. búndei; pl. búnde

bundele
BÚNDĂ, bunde, s. f. (Pop.) 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă¹; blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. Pieptar (1). – Din magh. bunda.

DOOM

búndă (reg.) s. f., g.-d. art. búndei; pl. búnde

bundelor
BÚNDĂ, bunde, s. f. (Pop.) 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă¹; blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. Pieptar (1). – Din magh. bunda.

DOOM

búndă (reg.) s. f., g.-d. art. búndei; pl. búnde

bundesrat
BÚNDESRAT s.n. 1. (Ist.) Adunare legislativă în Imperiul german. ♦ Consiliu federal. 2. Reuniune a membrilor puterii executive în Elveția. [< germ. Bundesrat].

bundestag
BÚNDESTAG s.n. Adunare legislativă în Germania. [< germ. Bundestag].

bundestagul
BÚNDESTAG s.n. Adunare legislativă în Germania. [< germ. Bundestag].

bundestagului
BÚNDESTAG s.n. Adunare legislativă în Germania. [< germ. Bundestag].

bundeswehr
BÚNDESWEHR s.n. (Germanism) Nume dat armatei in Germania. [< germ. Bundeswehr].

bundița
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens). – Bundă + suf. -iță.

DOOM

bundíță (reg.) s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe

bundițe
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens). – Bundă + suf. -iță.

DOOM

bundíță (reg.) s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe

bundiței
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens). – Bundă + suf. -iță.

DOOM

bundíță (reg.) s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe

bundițele
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens). – Bundă + suf. -iță.

DOOM

bundíță (reg.) s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe

bundițelor
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens). – Bundă + suf. -iță.

DOOM

bundíță (reg.) s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe

bunduc
BUNDÚC adj. m. v. bondoc.

bundul
BUND, bunduri, s. n. (Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund.

DOOM

bund (livr.) s. n., pl. búnduri

bundului
BUND, bunduri, s. n. (Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund.

DOOM

bund (livr.) s. n., pl. búnduri

bunduri
BUND, bunduri, s. n. (Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund.

DOOM

bund (livr.) s. n., pl. búnduri

bundurile
BUND, bunduri, s. n. (Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund.

DOOM

bund (livr.) s. n., pl. búnduri

bundurilor
BUND, bunduri, s. n. (Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund.

DOOM

bund (livr.) s. n., pl. búnduri

bune
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bune
BÚNA s. f. (Înv.) Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).

DOOM

búna (cauciuc) (înv.) s. f.

bune
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunei
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunei
BÚNA s. f. (Înv.) Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).

DOOM

búna (cauciuc) (înv.) s. f.

bunei
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunei
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.

DOOM

bunél (reg.) s. m., pl. bunéi, art. bunéii

buneii
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.

DOOM

bunél (reg.) s. m., pl. bunéi, art. bunéii

buneilor
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.

DOOM

bunél (reg.) s. m., pl. bunéi, art. bunéii

bunel
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.

DOOM

bunél (reg.) s. m., pl. bunéi, art. bunéii

bunele
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunele
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunelor
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunelor
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunelul
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.

DOOM

bunél (reg.) s. m., pl. bunéi, art. bunéii

bunelului
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.

DOOM

bunél (reg.) s. m., pl. bunéi, art. bunéii

bunețe
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

bunețea
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

buneți
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

buneții
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

bunețile
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

buneților
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

bungalou
BUNGALÓU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow.

bungalov
BUNGALÓV s.n. Locuință construită de europeni în India, din lemn și din împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de verande. [Pron. și bún-ga-lou, pl. -vuri, var. bungalou s.n. / < engl. bungalow].

bungalow
BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

DOOM

bungalów (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bunget
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.

DOOM

bungét (reg.) s. n., pl. bungéturi

bungetul
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.

DOOM

bungét (reg.) s. n., pl. bungéturi

bungetului
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.

DOOM

bungét (reg.) s. n., pl. bungéturi

bungeturi
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.

DOOM

bungét (reg.) s. n., pl. bungéturi

bungeturile
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.

DOOM

bungét (reg.) s. n., pl. bungéturi

bungeturilor
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.

DOOM

bungét (reg.) s. n., pl. bungéturi

bunghi
bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).

bunghinea
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghineai
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghineam
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinească
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghineau
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghineați
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinesc
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinește
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinești
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghini
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinii
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinim
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinind
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinire
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinire
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A migăli. – Et. nec.

bunghiniră
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinirăm
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinirăți
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinise
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinisem
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghiniseră
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghiniserăm
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghiniserăți
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghiniseși
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghiniseți
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghinit
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghiniși
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghiniți
BUNGHINÍ, bunghinesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A migăli. – Et. nec.

DOOM

bunghiní (a ~) (fam.) vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bunghinésc, imperf. 3 sg. bunghineá; conj. prez. 3 să bunghineáscă

bunghire
bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).

bunghit
bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).

buni
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

buni
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunias
BRĂBÍN, brăbini, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene (Bunias orientalis). – Et. nec.

bunic
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

DOOM

buníc s. m., pl. buníci

bunica
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

DOOM

!bunícă s. f., g.-d. art. bunícii; pl. buníci

bunicea
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

buniceaua
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicei
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

buniceii
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

buniceilor
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicel
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicele
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicelei
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicelele
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicelelor
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicelul
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicelului
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunichii
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

DOOM

!bunícă s. f., g.-d. art. bunícii; pl. buníci

bunici
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

DOOM

buníc s. m., pl. buníci

bunici
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

DOOM

!bunícă s. f., g.-d. art. bunícii; pl. buníci

bunicica
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

DOOM

!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle

bunicii
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

DOOM

buníc s. m., pl. buníci

bunicii
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

DOOM

!bunícă s. f., g.-d. art. bunícii; pl. buníci

bunicile
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

DOOM

!bunícă s. f., g.-d. art. bunícii; pl. buníci

bunicilor
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

DOOM

buníc s. m., pl. buníci

bunicilor
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

DOOM

!bunícă s. f., g.-d. art. bunícii; pl. buníci

bunico
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

DOOM

!bunícă s. f., g.-d. art. bunícii; pl. buníci

bunicul
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

DOOM

buníc s. m., pl. buníci

bunicule
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

DOOM

buníc s. m., pl. buníci

bunicului
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.

DOOM

buníc s. m., pl. buníci

bunicuța
BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță.

DOOM

bunicúță s. f., g.-d. art. bunicúței; pl. bunicúțe

bunicuțe
BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță.

DOOM

bunicúță s. f., g.-d. art. bunicúței; pl. bunicúțe

bunicuței
BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță.

DOOM

bunicúță s. f., g.-d. art. bunicúței; pl. bunicúțe

bunicuțele
BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță.

DOOM

bunicúță s. f., g.-d. art. bunicúței; pl. bunicúțe

bunicuțelor
BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță.

DOOM

bunicúță s. f., g.-d. art. bunicúței; pl. bunicúțe

bunicăi
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

DOOM

!bunícă s. f., g.-d. art. bunícii; pl. buníci

bunii
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunii
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunilor
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunilor
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunioară
BUNIOÁRĂ adv. v. bunăoară.

DOOM

bunăoáră adv.

bunișoara
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișoare
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișoarei
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișoarele
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișoarelor
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișor
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișori
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișorii
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișorilor
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișorul
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișorului
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

DOOM

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunița
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. (Pop.) Bunică. – Bună + suf. -iță.

DOOM

buníță (pop.) s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe

bunițe
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. (Pop.) Bunică. – Bună + suf. -iță.

DOOM

buníță (pop.) s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe

buniței
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. (Pop.) Bunică. – Bună + suf. -iță.

DOOM

buníță (pop.) s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe

bunițele
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. (Pop.) Bunică. – Bună + suf. -iță.

DOOM

buníță (pop.) s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe

bunițelor
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. (Pop.) Bunică. – Bună + suf. -iță.

DOOM

buníță (pop.) s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe

bunt
BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.

DOOM

bunt (înv., reg.) s. n., pl. búnturi

buntaș
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

DOOM

buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși

buntași
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

DOOM

buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși

buntașii
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

DOOM

buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși

buntașilor
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

DOOM

buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși

buntașul
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

DOOM

buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși

buntașului
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

DOOM

buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși

buntsandstein
BUNTSANDSTEIN s.n. (Geol.) Triasicul inferior de facies german. [Pron. -sand-ștain. / < germ. Bundstandstein < bunt – vărgat, Sandstein – gresie].

buntul
BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.

DOOM

bunt (înv., reg.) s. n., pl. búnturi

buntului
BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.

DOOM

bunt (înv., reg.) s. n., pl. búnturi

bunturi
BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.

DOOM

bunt (înv., reg.) s. n., pl. búnturi

bunturile
BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.

DOOM

bunt (înv., reg.) s. n., pl. búnturi

bunturilor
BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.

DOOM

bunt (înv., reg.) s. n., pl. búnturi

buntușnic
BUNTÚȘNIC, buntușnici, s. m. (Mold., învechit și arhaizant) Rebel, răzvrătit, insurgent. Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind și iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii, în văi cătră sate și i-a prins pe toți Cantemir de grumaz. SADOVEANU, Z. C. 231.

bunul
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunul
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunul
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc. etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. 6. (La pl.) (Ec.) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

bunului
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunului
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

*bun venít adj. + s. n.

bunului
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc. etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. 6. (La pl.) (Ec.) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

bunuri
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc. etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. 6. (La pl.) (Ec.) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

bunurile
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc. etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. 6. (La pl.) (Ec.) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

bunurilor
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc. etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. 6. (La pl.) (Ec.) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

bunuț
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuța
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuțe
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuței
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuțele
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuțelor
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuți
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuții
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuților
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuțul
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunuțului
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.

DOOM

bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe

bunăoară
BUNIOÁRĂ adv. v. bunăoară.

DOOM

bunăoáră adv.

bunăstare
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

DOOM

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)

bunăstarea
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

DOOM

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)

bunăstări
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

DOOM

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)

bunăstării
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

DOOM

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)

bunăstările
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

DOOM

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)

bunăstărilor
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

DOOM

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)

bunătate
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.

DOOM

bunătáte s. f., g.-d. art. bunătắții; (binefaceri, mâncăruri, bogății) pl. bunătắți

bunătatea
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.

DOOM

bunătáte s. f., g.-d. art. bunătắții; (binefaceri, mâncăruri, bogății) pl. bunătắți

bunătăți
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.

DOOM

bunătáte s. f., g.-d. art. bunătắții; (binefaceri, mâncăruri, bogății) pl. bunătắți

bunătății
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.

DOOM

bunătáte s. f., g.-d. art. bunătắții; (binefaceri, mâncăruri, bogății) pl. bunătắți

bunătățile
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.

DOOM

bunătáte s. f., g.-d. art. bunătắții; (binefaceri, mâncăruri, bogății) pl. bunătắți

bunătăților
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.

DOOM

bunătáte s. f., g.-d. art. bunătắții; (binefaceri, mâncăruri, bogății) pl. bunătắți

bunăvestire
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

Búna Vestíre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Búnei Vestíri

bunăvestirea
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

Búna Vestíre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Búnei Vestíri

bunăvestiri
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

Búna Vestíre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Búnei Vestíri

bunăvestirii
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

Búna Vestíre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Búnei Vestíri

bunăvoia
BUNĂVÓIE s. f. (În loc adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.

DOOM

bunăvóie (de ~) loc. adv.

bunăvoie
BUNĂVÓIE s. f. (În loc adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.

DOOM

bunăvóie (de ~) loc. adv.

bunăvoie
BUNĂVÓIE s. f. (În loc adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.

DOOM

bunăvóie (de ~) loc. adv.

bunăvoiei
BUNĂVÓIE s. f. (În loc adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.

DOOM

bunăvóie (de ~) loc. adv.

bunăvoința
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen. -dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).

DOOM

bunăvoínță (atitudine binevoitoare) s. f., art. bunăvoínța, g.-d. art. bunăvoínței

bunăvoințe
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen. -dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).

DOOM

bunăvoínță (atitudine binevoitoare) s. f., art. bunăvoínța, g.-d. art. bunăvoínței

bunăvoinței
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen. -dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).

DOOM

bunăvoínță (atitudine binevoitoare) s. f., art. bunăvoínța, g.-d. art. bunăvoínței

bur
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

bur
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

bura
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

bura
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

bura
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

bura
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică. – Cf. sb. b u r a.

bura
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – Cf. scr. bura.

DOOM

búră s. f., g.-d. art. búrei

buraca
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

DOOM

burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci

burai
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

buraj
BURÁJ s. n. Burare. – Din fr. bourrage.

DOOM

buráj s. n.

burajul
BURÁJ s. n. Burare. – Din fr. bourrage.

DOOM

buráj s. n.

burajului
BURÁJ s. n. Burare. – Din fr. bourrage.

DOOM

buráj s. n.

buralie
buralie, buralii s. f. automobil.

buram
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burancic
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

burangic
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

burangiuc
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

burare
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burare
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

DOOM

buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri

burarea
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

DOOM

buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri

burară
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burarăm
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burarăți
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burase
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burasem
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

buraseră
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

buraserăm
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

buraserăți
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

buraseși
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

buraseți
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burat
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burat
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

burata
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

burate
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

buratec
BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

DOOM

burátic (reg.) s. m., pl. burátici

buratei
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

buratele
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

buratelor
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

buratic
BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

DOOM

burátic (reg.) s. m., pl. burátici

buratici
BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

DOOM

burátic (reg.) s. m., pl. burátici

buraticii
BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

DOOM

burátic (reg.) s. m., pl. burátici

buraticilor
BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

DOOM

burátic (reg.) s. m., pl. burátici

buraticul
BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

DOOM

burátic (reg.) s. m., pl. burátici

buraticului
BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.

DOOM

burátic (reg.) s. m., pl. burátici

buratul
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

buratului
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

burau
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burași
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burați
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burați
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

burații
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

buraților
BURÁT, burate, s. n. Aparat format dintr-o sită centrifugă, folosit pentru cernerea făinii de cereale. – Din fr. burat.

DOOM

burát s. n., pl. buráte

burba
BÚRBĂ, burbe, s. f. Rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului, constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc. – Din fr. bourbe.

DOOM

búrbă s. f., g.-d. art. búrbei; pl. búrbe

burbe
BÚRBĂ, burbe, s. f. Rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului, constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc. – Din fr. bourbe.

DOOM

búrbă s. f., g.-d. art. búrbei; pl. búrbe

burbei
BÚRBĂ, burbe, s. f. Rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului, constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc. – Din fr. bourbe.

DOOM

búrbă s. f., g.-d. art. búrbei; pl. búrbe

burbele
BÚRBĂ, burbe, s. f. Rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului, constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc. – Din fr. bourbe.

DOOM

búrbă s. f., g.-d. art. búrbei; pl. búrbe

burbelor
BÚRBĂ, burbe, s. f. Rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului, constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc. – Din fr. bourbe.

DOOM

búrbă s. f., g.-d. art. búrbei; pl. búrbe

burbion
BURBIÓN s.n. (Med.) Țesut mortificat, alb, care constituie partea centrală a unui furuncul. [Pron. -bi-on. / < fr. bourbillon].

burbionul
BURBIÓN s.n. (Med.) Țesut mortificat, alb, care constituie partea centrală a unui furuncul. [Pron. -bi-on. / < fr. bourbillon].

burbionului
BURBIÓN s.n. (Med.) Țesut mortificat, alb, care constituie partea centrală a unui furuncul. [Pron. -bi-on. / < fr. bourbillon].

burbon
BURBÓN s.n. Whisky fabricat în S.U.A. [< fr. bourbon, cf. Bourbon – regiune din Kentucky (S.U.A.)].

burca
BÚRCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

DOOM

búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

burcaș
BURCÁȘ², -Ă, burcași, -e, adj. (Mold., Bucov.) Care poartă burcă. Era odată un țigan burcaș. SBIERA, P. 2S2.

burci
BÚRCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

DOOM

búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

burcii
BÚRCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

DOOM

búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

burcile
BÚRCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

DOOM

búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

burcilor
BÚRCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.

DOOM

búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci

burcut
BURCÚT s. n. v. borcut.

burcușoara
BURCUȘOÁRĂ, burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă¹. – Burcă¹ + suf. -ușoară.

DOOM

burcușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. burcușoárei; pl. burcușoáre

burcușoare
BURCUȘOÁRĂ, burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă¹. – Burcă¹ + suf. -ușoară.

DOOM

burcușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. burcușoárei; pl. burcușoáre

burcușoarei
BURCUȘOÁRĂ, burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă¹. – Burcă¹ + suf. -ușoară.

DOOM

burcușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. burcușoárei; pl. burcușoáre

burcușoarele
BURCUȘOÁRĂ, burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă¹. – Burcă¹ + suf. -ușoară.

DOOM

burcușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. burcușoárei; pl. burcușoáre

burcușoarelor
BURCUȘOÁRĂ, burcușoare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui burcă¹. – Burcă¹ + suf. -ușoară.

DOOM

burcușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. burcușoárei; pl. burcușoáre

burdac
BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

DOOM

burdác (reg.) s. n., pl. burdáce

burdace
BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

DOOM

burdác (reg.) s. n., pl. burdáce

burdacele
BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

DOOM

burdác (reg.) s. n., pl. burdáce

burdacelor
BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

DOOM

burdác (reg.) s. n., pl. burdáce

burdacul
BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

DOOM

burdác (reg.) s. n., pl. burdáce

burdacului
BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

DOOM

burdác (reg.) s. n., pl. burdáce

burdigalian
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigaliana
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigalianul
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigalianului
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigaliene
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigalienei
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigalienele
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigalienelor
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigalieni
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigalienii
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdigalienilor
BURDIGALIÁN s.n. Al doilea (după unii cercetători primul) etaj al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -li-an. / < fr. burdigalien, cf. Burdigala – numele latin al orașului Bordeaux].

DOOM

burdigalián² (-li-an) s. n.

burdihan
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

DOOM

burdihán v. burduhán

burduf
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burduful
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burdufului
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burdufuri
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burdufurile
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burdufurilor
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burduh
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burduhan
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

DOOM

burdihán v. burduhán

burduhane
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

DOOM

burdihán v. burduhán

burduhanele
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

DOOM

burdihán v. burduhán

burduhanelor
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

DOOM

burdihán v. burduhán

burduhanul
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

DOOM

burdihán v. burduhán

burduhanului
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

DOOM

burdihán v. burduhán

burduhoasa
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhoase
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhoasei
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhoasele
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhoaselor
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhos
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhosul
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhosului
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhoși
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhoșii
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhoșilor
BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (Pop.) Burtos. – Burduh + suf. -os.

DOOM

burduhós (pop.) adj. m., pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáse

burduhănoasa
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănoase
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănoasei
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănoasele
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănoaselor
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănos
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănosul
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănosului
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănoși
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănoșii
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănoșilor
BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

DOOM

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduv
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burduz
HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf. – Onomatopee.

DOOM

hurdúz-burdúz (rar) adv.

burduș
BURDÚF, burdufuri, s. n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte învățat; tobă de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strâns, încât să nu se poată mișca; a lega fedeleș, a lega cobză. (Reg.) A da pe cineva în burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mâncare) = a mânca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cimpoi, la armonică etc. 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile descoperite. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netăiată, prinsă de restul încălțămintei; bocanci făcuți dintr-o singură bucată. 4. Învelitoare elastică de piele, pânză etc. a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători. ♦ Garnitură de piele sau de cauciuc prin care se leagă două conducte dintr-un motor. 5. Bășică (1) uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copcă în gheață. [Var.: burdúv, burdúh, burdúș s. n.] – Et. nec.

DOOM

burdúf s. n., pl. burdúfuri

burdușea
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușeai
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușeala
BURDUȘEÁLĂ, burdușeli, s. f. (Rar) Faptul de a (se) burduși. – Burduși + suf. -eală.

DOOM

burdușeálă (rar) s. f., g.-d. art. burdușélii; pl. burdușéli

burdușeam
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușească
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușeau
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușeați
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușel
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.

DOOM

burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéle

burdușele
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.

DOOM

burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéle

burdușelele
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.

DOOM

burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéle

burdușelelor
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.

DOOM

burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéle

burdușeli
BURDUȘEÁLĂ, burdușeli, s. f. (Rar) Faptul de a (se) burduși. – Burduși + suf. -eală.

DOOM

burdușeálă (rar) s. f., g.-d. art. burdușélii; pl. burdușéli

burdușelii
BURDUȘEÁLĂ, burdușeli, s. f. (Rar) Faptul de a (se) burduși. – Burduși + suf. -eală.

DOOM

burdușeálă (rar) s. f., g.-d. art. burdușélii; pl. burdușéli

burdușelile
BURDUȘEÁLĂ, burdușeli, s. f. (Rar) Faptul de a (se) burduși. – Burduși + suf. -eală.

DOOM

burdușeálă (rar) s. f., g.-d. art. burdușélii; pl. burdușéli

burdușelilor
BURDUȘEÁLĂ, burdușeli, s. f. (Rar) Faptul de a (se) burduși. – Burduși + suf. -eală.

DOOM

burdușeálă (rar) s. f., g.-d. art. burdușélii; pl. burdușéli

burdușelul
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.

DOOM

burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéle

burdușelului
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.

DOOM

burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéle

burdușesc
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușește
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușești
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burduși
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușii
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușim
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușind
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușire
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușire
BURDUȘÍRE, burdușiri, s. f. (Fam.) 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.

DOOM

burdușíre (fam.) s. f., g.-d. art. burdușírii; pl. burdușíri

burdușirea
BURDUȘÍRE, burdușiri, s. f. (Fam.) 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.

DOOM

burdușíre (fam.) s. f., g.-d. art. burdușírii; pl. burdușíri

burdușiri
BURDUȘÍRE, burdușiri, s. f. (Fam.) 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.

DOOM

burdușíre (fam.) s. f., g.-d. art. burdușírii; pl. burdușíri

burdușirii
BURDUȘÍRE, burdușiri, s. f. (Fam.) 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.

DOOM

burdușíre (fam.) s. f., g.-d. art. burdușírii; pl. burdușíri

burdușirile
BURDUȘÍRE, burdușiri, s. f. (Fam.) 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.

DOOM

burdușíre (fam.) s. f., g.-d. art. burdușírii; pl. burdușíri

burdușirilor
BURDUȘÍRE, burdușiri, s. f. (Fam.) 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.

DOOM

burdușíre (fam.) s. f., g.-d. art. burdușírii; pl. burdușíri

burdușiră
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușirăm
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușirăți
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușise
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușisem
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușiseră
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușiserăm
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușiserăți
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușiseși
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușiseți
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușit
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușit
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușita
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușite
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușitei
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușitele
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușitelor
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușitul
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușitului
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușiși
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușiți
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

DOOM

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușiți
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușiții
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușiților
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

bure
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

bure
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

bure
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică. – Cf. sb. b u r a.

burează
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burei
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burei
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burei
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică. – Cf. sb. b u r a.

burele
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burele
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burele
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică. – Cf. sb. b u r a.

burelet
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burelét (cută a pielii) s. m., pl. bureléți

bureletul
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burelét (cută a pielii) s. m., pl. bureléți

bureletului
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burelét (cută a pielii) s. m., pl. bureléți

bureleți
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burelét (cută a pielii) s. m., pl. bureléți

bureleții
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burelét (cută a pielii) s. m., pl. bureléți

bureleților
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burelét (cută a pielii) s. m., pl. bureléți

burelor
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burelor
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burelor
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică. – Cf. sb. b u r a.

buret
BURÉT s. n. 1. Fir de mătase naturală, gros și neregulat, obținut prin macerarea specială a unor gogoși. 2. Țesătură de mătase fabricată din acest fir; p. ext. țesătură de bumbac cu fir gros, noduros și poros. – Din fr. bourrette.

DOOM

burét (fir, țesătură) s. n.

burete
BURÉTE, bureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

DOOM

!buréte-de-máre (animal) s. m., pl. buréți-de-máre

buretele
BURÉTE, bureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

DOOM

!buréte-de-máre (animal) s. m., pl. buréți-de-máre

buretelui
BURÉTE, bureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

DOOM

!buréte-de-máre (animal) s. m., pl. buréți-de-máre

buretiera
BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

DOOM

*buretiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buretiérei; pl. buretiére

buretiere
BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

DOOM

*buretiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buretiérei; pl. buretiére

buretierei
BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

DOOM

*buretiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buretiérei; pl. buretiére

buretierele
BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

DOOM

*buretiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buretiérei; pl. buretiére

buretierelor
BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

DOOM

*buretiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buretiérei; pl. buretiére

buretoasa
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretoase
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretoasei
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretoasele
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretoaselor
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretos
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretosul
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretosului
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretoși
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretoșii
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretoșilor
BURETÓS, -OÁSĂ, buretoși, -oase, adj. Care are proprietatea de a suge lichidele, care seamănă cu structura buretelui-de-mare; spongios. – Burete + suf. -os.

DOOM

buretós adj. m., pl. buretóși; f. buretoásă, pl. buretoáse

buretul
BURÉT s. n. 1. Fir de mătase naturală, gros și neregulat, obținut prin macerarea specială a unor gogoși. 2. Țesătură de mătase fabricată din acest fir; p. ext. țesătură de bumbac cu fir gros, noduros și poros. – Din fr. bourrette.

DOOM

burét (fir, țesătură) s. n.

buretului
BURÉT s. n. 1. Fir de mătase naturală, gros și neregulat, obținut prin macerarea specială a unor gogoși. 2. Țesătură de mătase fabricată din acest fir; p. ext. țesătură de bumbac cu fir gros, noduros și poros. – Din fr. bourrette.

DOOM

burét (fir, țesătură) s. n.

bureturi
BURÉT s. n. 1. Fir de mătase naturală, gros și neregulat, obținut prin macerarea specială a unor gogoși. 2. Țesătură de mătase fabricată din acest fir; p. ext. țesătură de bumbac cu fir gros, noduros și poros. – Din fr. bourrette.

DOOM

burét (fir, țesătură) s. n.

bureturile
BURÉT s. n. 1. Fir de mătase naturală, gros și neregulat, obținut prin macerarea specială a unor gogoși. 2. Țesătură de mătase fabricată din acest fir; p. ext. țesătură de bumbac cu fir gros, noduros și poros. – Din fr. bourrette.

DOOM

burét (fir, țesătură) s. n.

bureturilor
BURÉT s. n. 1. Fir de mătase naturală, gros și neregulat, obținut prin macerarea specială a unor gogoși. 2. Țesătură de mătase fabricată din acest fir; p. ext. țesătură de bumbac cu fir gros, noduros și poros. – Din fr. bourrette.

DOOM

burét (fir, țesătură) s. n.

burez
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

bureza
BURÉZĂ, bureze, s. f. Mașină de lucru folosită pentru îndesarea balastului sub traverse (burarea căii). – Din fr. bourreuse.

DOOM

buréză s. f., g.-d. art. burézei; pl. buréze

bureze
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

bureze
BURÉZĂ, bureze, s. f. Mașină de lucru folosită pentru îndesarea balastului sub traverse (burarea căii). – Din fr. bourreuse.

DOOM

buréză s. f., g.-d. art. burézei; pl. buréze

burezei
BURÉZĂ, bureze, s. f. Mașină de lucru folosită pentru îndesarea balastului sub traverse (burarea căii). – Din fr. bourreuse.

DOOM

buréză s. f., g.-d. art. burézei; pl. buréze

burezele
BURÉZĂ, bureze, s. f. Mașină de lucru folosită pentru îndesarea balastului sub traverse (burarea căii). – Din fr. bourreuse.

DOOM

buréză s. f., g.-d. art. burézei; pl. buréze

burezelor
BURÉZĂ, bureze, s. f. Mașină de lucru folosită pentru îndesarea balastului sub traverse (burarea căii). – Din fr. bourreuse.

DOOM

buréză s. f., g.-d. art. burézei; pl. buréze

burezi
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burețar
burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia a boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab.

bureți
BURÉTE, bureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

DOOM

!buréte-de-máre (animal) s. m., pl. buréți-de-máre

bureții
BURÉTE, bureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

DOOM

!buréte-de-máre (animal) s. m., pl. buréți-de-máre

bureților
BURÉTE, bureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).

DOOM

!buréte-de-máre (animal) s. m., pl. buréți-de-máre

burfui
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuia
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiai
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiala
BURFUIÁLĂ, burfuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a burfui și rezultatul ei.

DOOM

burfuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. burfuiélii; pl. burfuiéli

burfuiam
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiască
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiau
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiați
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuieli
BURFUIÁLĂ, burfuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a burfui și rezultatul ei.

DOOM

burfuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. burfuiélii; pl. burfuiéli

burfuielii
BURFUIÁLĂ, burfuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a burfui și rezultatul ei.

DOOM

burfuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. burfuiélii; pl. burfuiéli

burfuielile
BURFUIÁLĂ, burfuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a burfui și rezultatul ei.

DOOM

burfuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. burfuiélii; pl. burfuiéli

burfuielilor
BURFUIÁLĂ, burfuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a burfui și rezultatul ei.

DOOM

burfuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. burfuiélii; pl. burfuiéli

burfuiesc
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiește
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiești
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuii
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuim
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuind
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuire
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiră
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuirăm
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuirăți
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuise
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuisem
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiseră
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiserăm
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiserăți
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiseși
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiseți
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuit
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiși
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burfuiți
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

DOOM

burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă

burg
BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.

DOOM

burg s. n., pl. búrguri

burgadă
BURGÁDĂ s.f. (Rar) Burg mic; târgușor. [< fr. bourgade].

burghez
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghez
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burgheza
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burgheza
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burgheze
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burgheze
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezea
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezeai
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezeam
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezească
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezeau
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezeați
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezei
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezei
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezele
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezele
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezelor
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezelor
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezesc
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezește
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezești
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezi
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezi
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezi
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezia
BURGHEZÍE, burghezii, s. f. 1. Categorie legată preponderent de economia urbană care deține capitalul și pârghiile de decizie în societate. ♦ (În Evul Mediu; cu sens colectiv) Locuitorii de la orașe; populația orașelor, târgoveți; orășenime. 2. (În sintagma) Mica burghezie = parte a burgheziei (1) formată din micii producători, micii comercianți, funcționari etc. – Din it. borghesia.

DOOM

burghezíe s. f., art. burghezía, g.-d. art. burghezíei; pl. burghezíi, art. burghezíile

burghezie
BURGHEZÍE, burghezii, s. f. 1. Categorie legată preponderent de economia urbană care deține capitalul și pârghiile de decizie în societate. ♦ (În Evul Mediu; cu sens colectiv) Locuitorii de la orașe; populația orașelor, târgoveți; orășenime. 2. (În sintagma) Mica burghezie = parte a burgheziei (1) formată din micii producători, micii comercianți, funcționari etc. – Din it. borghesia.

DOOM

burghezíe s. f., art. burghezía, g.-d. art. burghezíei; pl. burghezíi, art. burghezíile

burgheziei
BURGHEZÍE, burghezii, s. f. 1. Categorie legată preponderent de economia urbană care deține capitalul și pârghiile de decizie în societate. ♦ (În Evul Mediu; cu sens colectiv) Locuitorii de la orașe; populația orașelor, târgoveți; orășenime. 2. (În sintagma) Mica burghezie = parte a burgheziei (1) formată din micii producători, micii comercianți, funcționari etc. – Din it. borghesia.

DOOM

burghezíe s. f., art. burghezía, g.-d. art. burghezíei; pl. burghezíi, art. burghezíile

burghezii
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezii
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezii
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezii
BURGHEZÍE, burghezii, s. f. 1. Categorie legată preponderent de economia urbană care deține capitalul și pârghiile de decizie în societate. ♦ (În Evul Mediu; cu sens colectiv) Locuitorii de la orașe; populația orașelor, târgoveți; orășenime. 2. (În sintagma) Mica burghezie = parte a burgheziei (1) formată din micii producători, micii comercianți, funcționari etc. – Din it. borghesia.

DOOM

burghezíe s. f., art. burghezía, g.-d. art. burghezíei; pl. burghezíi, art. burghezíile

burgheziile
BURGHEZÍE, burghezii, s. f. 1. Categorie legată preponderent de economia urbană care deține capitalul și pârghiile de decizie în societate. ♦ (În Evul Mediu; cu sens colectiv) Locuitorii de la orașe; populația orașelor, târgoveți; orășenime. 2. (În sintagma) Mica burghezie = parte a burgheziei (1) formată din micii producători, micii comercianți, funcționari etc. – Din it. borghesia.

DOOM

burghezíe s. f., art. burghezía, g.-d. art. burghezíei; pl. burghezíi, art. burghezíile

burgheziilor
BURGHEZÍE, burghezii, s. f. 1. Categorie legată preponderent de economia urbană care deține capitalul și pârghiile de decizie în societate. ♦ (În Evul Mediu; cu sens colectiv) Locuitorii de la orașe; populația orașelor, târgoveți; orășenime. 2. (În sintagma) Mica burghezie = parte a burgheziei (1) formată din micii producători, micii comercianți, funcționari etc. – Din it. borghesia.

DOOM

burghezíe s. f., art. burghezía, g.-d. art. burghezíei; pl. burghezíi, art. burghezíile

burghezilor
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezilor
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezim
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezime
BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. – Burghez + suf. -ime.

DOOM

burghezíme (rar) s. f., g.-d. art. burghezímii

burghezimea
BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. – Burghez + suf. -ime.

DOOM

burghezíme (rar) s. f., g.-d. art. burghezímii

burghezimi
BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. – Burghez + suf. -ime.

DOOM

burghezíme (rar) s. f., g.-d. art. burghezímii

burghezimii
BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. – Burghez + suf. -ime.

DOOM

burghezíme (rar) s. f., g.-d. art. burghezímii

burghezind
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezire
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezire
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burgheziră
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezirăm
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezirăți
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezise
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezisem
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burgheziseră
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burgheziserăm
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burgheziserăți
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burgheziseși
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burgheziseți
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezit
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burgheziși
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burgheziți
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.

DOOM

burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă

burghezul
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezul
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezului
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghezului
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Burghezo-democratic = (despre o mișcare, un regim politic, o revoluție) care urmărește lichidarea completă a relațiilor feudale. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din burghezie; ◊ Mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.

DOOM

*burghézo-moșieríme (înv.) (-și-e-) s. f., g.-d. art. burghézo-moșierímii

burghiaș
BURGHIÉȘ s. m. v. burghiaș.

DOOM

burghiáș (-ghi-aș) s. m., pl. burghiáși

burghiași
BURGHIÉȘ s. m. v. burghiaș.

DOOM

burghiáș (-ghi-aș) s. m., pl. burghiáși

burghiașii
BURGHIÉȘ s. m. v. burghiaș.

DOOM

burghiáș (-ghi-aș) s. m., pl. burghiáși

burghiașilor
BURGHIÉȘ s. m. v. burghiaș.

DOOM

burghiáș (-ghi-aș) s. m., pl. burghiáși

burghiașul
BURGHIÉȘ s. m. v. burghiaș.

DOOM

burghiáș (-ghi-aș) s. m., pl. burghiáși

burghiașului
BURGHIÉȘ s. m. v. burghiaș.

DOOM

burghiáș (-ghi-aș) s. m., pl. burghiáși

burghie
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., sb. burgija.

DOOM

burghíu (-ghiu) s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele

burghiele
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., sb. burgija.

DOOM

burghíu (-ghiu) s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele

burghielor
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., sb. burgija.

DOOM

burghíu (-ghiu) s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele

burghiere
BURGHIÉRE s. f. Operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului. – Din burghiu.

DOOM

burghiére (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. burghiérii

burghierea
BURGHIÉRE s. f. Operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului. – Din burghiu.

DOOM

burghiére (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. burghiérii

burghieri
BURGHIÉRE s. f. Operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului. – Din burghiu.

DOOM

burghiére (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. burghiérii

burghierii
BURGHIÉRE s. f. Operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului. – Din burghiu.

DOOM

burghiére (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. burghiérii

burghierile
BURGHIÉRE s. f. Operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului. – Din burghiu.

DOOM

burghiére (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. burghiérii

burghierilor
BURGHIÉRE s. f. Operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului. – Din burghiu.

DOOM

burghiére (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. burghiérii

burghieș
BURGHIÉȘ s. m. v. burghiaș.

DOOM

burghiáș (-ghi-aș) s. m., pl. burghiáși

burghiu
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., sb. burgija.

DOOM

burghíu (-ghiu) s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele

burghiul
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., sb. burgija.

DOOM

burghíu (-ghiu) s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele

burghiului
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., sb. burgija.

DOOM

burghíu (-ghiu) s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíele

burgrav
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

DOOM

burgráv s. m., pl. burgrávi

burgravi
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

DOOM

burgráv s. m., pl. burgrávi

burgraviat
BURGRAVIÁT s.n. (Ist.) Funcție de burgrav. [Pron. -vi-at. / < fr. burgraviat].

burgraviatul
BURGRAVIÁT s.n. (Ist.) Funcție de burgrav. [Pron. -vi-at. / < fr. burgraviat].

burgraviatului
BURGRAVIÁT s.n. (Ist.) Funcție de burgrav. [Pron. -vi-at. / < fr. burgraviat].

burgravii
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

DOOM

burgráv s. m., pl. burgrávi

burgravilor
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

DOOM

burgráv s. m., pl. burgrávi

burgravul
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

DOOM

burgráv s. m., pl. burgrávi

burgravului
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

DOOM

burgráv s. m., pl. burgrávi

burgul
BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.

DOOM

burg s. n., pl. búrguri

burgului
BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.

DOOM

burg s. n., pl. búrguri

burgund
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgund
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunda
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunda
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunde
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunde
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundei
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundei
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundele
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundele
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundelor
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundelor
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundul
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundul
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundului
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgundului
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunzi
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunzi
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunzii
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunzii
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunzilor
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burgunzilor
BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).

DOOM

burgúnd adj. m., s. m., pl. burgúnzi; adj. f., s. f. burgúndă, pl. burgúnde

burguri
BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.

DOOM

burg s. n., pl. búrguri

burgurile
BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.

DOOM

burg s. n., pl. búrguri

burgurilor
BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.

DOOM

burg s. n., pl. búrguri

burhai
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

DOOM

burhái (rar) s. n., pl. burháie

burhaie
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

DOOM

burhái (rar) s. n., pl. burháie

burhaiele
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

DOOM

burhái (rar) s. n., pl. burháie

burhaielor
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

DOOM

burhái (rar) s. n., pl. burháie

burhaiul
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

DOOM

burhái (rar) s. n., pl. burháie

burhaiului
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

DOOM

burhái (rar) s. n., pl. burháie

buri
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

buri
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

buri
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – Cf. scr. bura.

DOOM

búră s. f., g.-d. art. búrei

buric
BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

DOOM

buríc s. n., pl. buríce

buric
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

burica
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricai
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricam
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricare
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricară
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricarăm
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricarăți
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricase
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricasem
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricaseră
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricaserăm
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricaserăți
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricaseși
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricaseți
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricat
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricat
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricata
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricate
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricatei
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricatele
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricatelor
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricatul
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricatului
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricau
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricași
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricați
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricați
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricații
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

buricaților
BURICÁT, -Ă, buricați, -te, adj. Ieșit în relief, umflat, gurguiat.

burice
BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

DOOM

buríc s. n., pl. buríce

burice
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricele
BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

DOOM

buríc s. n., pl. buríce

buricelor
BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

DOOM

buríc s. n., pl. buríce

burici
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricul
BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

DOOM

buríc s. n., pl. buríce

buricului
BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

DOOM

buríc s. n., pl. buríce

buricând
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

buricînd
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

burie
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

DOOM

buríu (înv., reg.) s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele

buriele
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

DOOM

buríu (înv., reg.) s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele

burielor
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

DOOM

buríu (înv., reg.) s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele

burii
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burii
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burii
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – Cf. scr. bura.

DOOM

búră s. f., g.-d. art. búrei

burile
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – Cf. scr. bura.

DOOM

búră s. f., g.-d. art. búrei

burilor
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burilor
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burilor
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – Cf. scr. bura.

DOOM

búră s. f., g.-d. art. búrei

burin
BURÍN s.n. Dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului. ♦ Stilet de gravat. [Cf. fr. burin, it. burino].

burine
BURÍN s.n. Dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului. ♦ Stilet de gravat. [Cf. fr. burin, it. burino].

burinele
BURÍN s.n. Dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului. ♦ Stilet de gravat. [Cf. fr. burin, it. burino].

burinelor
BURÍN s.n. Dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului. ♦ Stilet de gravat. [Cf. fr. burin, it. burino].

burinul
BURÍN s.n. Dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului. ♦ Stilet de gravat. [Cf. fr. burin, it. burino].

burinului
BURÍN s.n. Dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului. ♦ Stilet de gravat. [Cf. fr. burin, it. burino].

buriu
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

DOOM

buríu (înv., reg.) s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele

buriul
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

DOOM

buríu (înv., reg.) s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele

buriului
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.

DOOM

buríu (înv., reg.) s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele

burjui
BURJÚI, burjui, s. m. (Înv.) Burghez. – Din rus. burjui.

DOOM

burjúi (înv.) s. m., pl. burjúi, art. burjúii

burjuii
BURJÚI, burjui, s. m. (Înv.) Burghez. – Din rus. burjui.

DOOM

burjúi (înv.) s. m., pl. burjúi, art. burjúii

burjuilor
BURJÚI, burjui, s. m. (Înv.) Burghez. – Din rus. burjui.

DOOM

burjúi (înv.) s. m., pl. burjúi, art. burjúii

burjuiul
BURJÚI, burjui, s. m. (Înv.) Burghez. – Din rus. burjui.

DOOM

burjúi (înv.) s. m., pl. burjúi, art. burjúii

burjuiului
BURJÚI, burjui, s. m. (Înv.) Burghez. – Din rus. burjui.

DOOM

burjúi (înv.) s. m., pl. burjúi, art. burjúii

burlac
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak.

DOOM

burlác s. m., pl. burláci

burlaci
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak.

DOOM

burlác s. m., pl. burláci

burlacii
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak.

DOOM

burlác s. m., pl. burláci

burlacilor
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak.

DOOM

burlác s. m., pl. burláci

burlacul
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak.

DOOM

burlác s. m., pl. burláci

burlacului
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak.

DOOM

burlác s. m., pl. burláci

burlan
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.

DOOM

burlán s. n., pl. burláne

burlane
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.

DOOM

burlán s. n., pl. burláne

burlanele
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.

DOOM

burlán s. n., pl. burláne

burlanelor
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.

DOOM

burlán s. n., pl. burláne

burlanul
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.

DOOM

burlán s. n., pl. burláne

burlanului
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.

DOOM

burlán s. n., pl. burláne

burlesc
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burlesca
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burlesca
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burléscă s. f., g.-d. art. burléștii; pl. burléști

burlescul
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burlescului
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burlet
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burlét (șnur, sul) s. m., pl. burléți

burlet
BURLÉT s.n. Burelet (1). [< fr. bourrelet].

burletul
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burlét (șnur, sul) s. m., pl. burléți

burletului
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burlét (șnur, sul) s. m., pl. burléți

burlești
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burlești
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burléscă s. f., g.-d. art. burléștii; pl. burléști

burleștii
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burleștii
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burléscă s. f., g.-d. art. burléștii; pl. burléști

burleștile
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burleștile
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burléscă s. f., g.-d. art. burléștii; pl. burléști

burleștilor
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burlésc adj. m., f. burléscă; pl. m. și f. burléști

burleștilor
BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S. f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

DOOM

burléscă s. f., g.-d. art. burléștii; pl. burléști

burleți
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burlét (șnur, sul) s. m., pl. burléți

burleții
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burlét (șnur, sul) s. m., pl. burléți

burleților
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.

DOOM

burlét (șnur, sul) s. m., pl. burléți

burlăcea
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăceai
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăceam
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcească
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăceau
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăceați
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcesc
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcește
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcești
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăci
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcia
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. – Burlac + suf. -ie.

DOOM

burlăcíe s. f., art. burlăcía, g.-d. burlăcíi, art. burlăcíei

burlăcie
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. – Burlac + suf. -ie.

DOOM

burlăcíe s. f., art. burlăcía, g.-d. burlăcíi, art. burlăcíei

burlăciei
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. – Burlac + suf. -ie.

DOOM

burlăcíe s. f., art. burlăcía, g.-d. burlăcíi, art. burlăcíei

burlăcii
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcii
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. – Burlac + suf. -ie.

DOOM

burlăcíe s. f., art. burlăcía, g.-d. burlăcíi, art. burlăcíei

burlăcim
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcind
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcire
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcire
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

burlăciră
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcirăm
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcirăți
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcise
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcisem
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăciseră
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăciserăm
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăciserăți
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăciseși
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăciseți
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăcit
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăciși
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăciți
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de burlac; holtei². – Din burlac.

DOOM

burlăcí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 să burlăceáscă

burlăi
BURLẮU, burlăi, s. m. (Rar) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari. – Et. nec.

DOOM

burlắu (rar) s. m., art. burlắul; pl. burlắi, art. burlắii

burlăii
BURLẮU, burlăi, s. m. (Rar) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari. – Et. nec.

DOOM

burlắu (rar) s. m., art. burlắul; pl. burlắi, art. burlắii

burlăilor
BURLẮU, burlăi, s. m. (Rar) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari. – Et. nec.

DOOM

burlắu (rar) s. m., art. burlắul; pl. burlắi, art. burlắii

burlău
BURLẮU, burlăi, s. m. (Rar) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari. – Et. nec.

DOOM

burlắu (rar) s. m., art. burlắul; pl. burlắi, art. burlắii

burlăul
BURLẮU, burlăi, s. m. (Rar) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari. – Et. nec.

DOOM

burlắu (rar) s. m., art. burlắul; pl. burlắi, art. burlắii

burlăului
BURLẮU, burlăi, s. m. (Rar) Muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari. – Et. nec.

DOOM

burlắu (rar) s. m., art. burlắul; pl. burlắi, art. burlắii

burnița
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

DOOM

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnița
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.

DOOM

búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe

burnițare
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

DOOM

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnițare
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

burnițase
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

DOOM

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnițat
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

DOOM

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnițe
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.

DOOM

búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe

burnițeala
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. (Rar) Bură. – Burniță + suf. -eală.

DOOM

burnițeálă (rar) s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli

burnițează
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

DOOM

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burniței
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.

DOOM

búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe

burnițele
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.

DOOM

búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe

burnițeli
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. (Rar) Bură. – Burniță + suf. -eală.

DOOM

burnițeálă (rar) s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli

burnițelii
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. (Rar) Bură. – Burniță + suf. -eală.

DOOM

burnițeálă (rar) s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli

burnițelile
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. (Rar) Bură. – Burniță + suf. -eală.

DOOM

burnițeálă (rar) s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli

burnițelilor
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. (Rar) Bură. – Burniță + suf. -eală.

DOOM

burnițeálă (rar) s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli

burnițelor
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.

DOOM

búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe

burnițeze
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

DOOM

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnițoasa
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițoase
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițoasei
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițoasele
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițoaselor
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițos
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițosul
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițosului
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițoși
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițoșii
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițoșilor
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

DOOM

burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițând
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

DOOM

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnițînd
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.

DOOM

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnonit
BURNONÍT s. n. Mineral complex care conține plumb, cupru și stibiu. – Fr. bournonite.

burnonitul
BURNONÍT s. n. Mineral complex care conține plumb, cupru și stibiu. – Fr. bournonite.

burnonitului
BURNONÍT s. n. Mineral complex care conține plumb, cupru și stibiu. – Fr. bournonite.

burnus
BURNÚS s. n. V. burnuz.

burnuz
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. – Din tc. burnuz.

DOOM

burnúz s. n., pl. burnúzuri

burnuzul
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. – Din tc. burnuz.

DOOM

burnúz s. n., pl. burnúzuri

burnuzului
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. – Din tc. burnuz.

DOOM

burnúz s. n., pl. burnúzuri

burnuzuri
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. – Din tc. burnuz.

DOOM

burnúz s. n., pl. burnúzuri

burnuzurile
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. – Din tc. burnuz.

DOOM

burnúz s. n., pl. burnúzuri

burnuzurilor
BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. – Din tc. burnuz.

DOOM

burnúz s. n., pl. burnúzuri

buroaica
BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.

DOOM

buroáică (rar) s. f., g.-d. art. buroáicei; pl. buroáice

buroaice
BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.

DOOM

buroáică (rar) s. f., g.-d. art. buroáicei; pl. buroáice

buroaicei
BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.

DOOM

buroáică (rar) s. f., g.-d. art. buroáicei; pl. buroáice

buroaicele
BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.

DOOM

buroáică (rar) s. f., g.-d. art. buroáicei; pl. buroáice

buroaicelor
BUROÁICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.

DOOM

buroáică (rar) s. f., g.-d. art. buroáicei; pl. buroáice

bursa
BURSĂ², burse, s. f. Piață publică organizată și specializată unde se tranzacționează valori mobiliare, anumite mărfuri și valute. ◊ Bursă de valori = piață specializată în operații de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a revinde efecte de bursă², cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. ♦ Bursă neagră = comerț clandestin. Bursa muncii = instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările. – Din fr. bourse.

DOOM

búrsă s. f., g.-d. art. búrsei; pl. búrse

burse
BURSĂ², burse, s. f. Piață publică organizată și specializată unde se tranzacționează valori mobiliare, anumite mărfuri și valute. ◊ Bursă de valori = piață specializată în operații de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a revinde efecte de bursă², cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. ♦ Bursă neagră = comerț clandestin. Bursa muncii = instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările. – Din fr. bourse.

DOOM

búrsă s. f., g.-d. art. búrsei; pl. búrse

bursei
BURSĂ², burse, s. f. Piață publică organizată și specializată unde se tranzacționează valori mobiliare, anumite mărfuri și valute. ◊ Bursă de valori = piață specializată în operații de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a revinde efecte de bursă², cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. ♦ Bursă neagră = comerț clandestin. Bursa muncii = instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările. – Din fr. bourse.

DOOM

búrsă s. f., g.-d. art. búrsei; pl. búrse

bursele
BURSĂ², burse, s. f. Piață publică organizată și specializată unde se tranzacționează valori mobiliare, anumite mărfuri și valute. ◊ Bursă de valori = piață specializată în operații de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a revinde efecte de bursă², cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. ♦ Bursă neagră = comerț clandestin. Bursa muncii = instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările. – Din fr. bourse.

DOOM

búrsă s. f., g.-d. art. búrsei; pl. búrse

burselor
BURSĂ², burse, s. f. Piață publică organizată și specializată unde se tranzacționează valori mobiliare, anumite mărfuri și valute. ◊ Bursă de valori = piață specializată în operații de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare. ◊ Expr. A juca la bursă = a cumpăra și a revinde efecte de bursă², cu scopul de a realiza un venit de pe urma urcării sau scăderii prețului lor. ♦ Bursă neagră = comerț clandestin. Bursa muncii = instituție care înregistrează cererile de lucru și mijlocește angajările. – Din fr. bourse.

DOOM

búrsă s. f., g.-d. art. búrsei; pl. búrse

bursicula
BURSÍCULĂ, bursicule, s. f. Organ în formă de pungă. – Din fr. boursicule, cf. fr. b u r s i c o t.

DOOM

bursículă s. f., g.-d. art. bursículei; pl. bursícule

bursicule
BURSÍCULĂ, bursicule, s. f. Organ în formă de pungă. – Din fr. boursicule, cf. fr. b u r s i c o t.

DOOM

bursículă s. f., g.-d. art. bursículei; pl. bursícule

bursiculei
BURSÍCULĂ, bursicule, s. f. Organ în formă de pungă. – Din fr. boursicule, cf. fr. b u r s i c o t.

DOOM

bursículă s. f., g.-d. art. bursículei; pl. bursícule

bursiculele
BURSÍCULĂ, bursicule, s. f. Organ în formă de pungă. – Din fr. boursicule, cf. fr. b u r s i c o t.

DOOM

bursículă s. f., g.-d. art. bursículei; pl. bursícule

bursiculelor
BURSÍCULĂ, bursicule, s. f. Organ în formă de pungă. – Din fr. boursicule, cf. fr. b u r s i c o t.

DOOM

bursículă s. f., g.-d. art. bursículei; pl. bursícule

bursier
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursier
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursiera
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursiera
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursiere
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursiere
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierei
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierei
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierele
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierele
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierelor
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierelor
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursieri
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursieri
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierii
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierii
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierilor
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierilor
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierul
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierul
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierului
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursierului
BURSIÉR², -Ă, bursieri, -e, adj. Care ține de bursă², privitor la bursă. [Pr.: -si-er] – Din fr. boursier.

DOOM

bursiéră (stipendiată) (-si-e-) s. f., g.-d. art. bursiérei; pl. bursiére

bursită
BURSÍTĂ s.f. Inflamație a burselor seroase; higromă. [< fr. boursite].

bursuc
BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi. ♦ Om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

DOOM

bursúc (viezure) s. m., pl. bursúci

bursuc
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursuca
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursuca
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.

DOOM

bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce

bursucai
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucam
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucare
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucare
BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

bursucară
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucarăm
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucarăți
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucase
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucasem
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucaseră
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucaserăm
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucaserăți
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucaseși
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucaseți
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucat
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucau
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucași
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucați
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursuce
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursuce
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.

DOOM

bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce

bursucei
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.

DOOM

bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce

bursucei
BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el.

DOOM

bursucél s. m., pl. bursucéi, art. bursucéii

bursuceii
BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el.

DOOM

bursucél s. m., pl. bursucéi, art. bursucéii

bursuceilor
BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el.

DOOM

bursucél s. m., pl. bursucéi, art. bursucéii

bursucel
BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el.

DOOM

bursucél s. m., pl. bursucéi, art. bursucéii

bursucele
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.

DOOM

bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce

bursucelor
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.

DOOM

bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce

bursucelul
BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el.

DOOM

bursucél s. m., pl. bursucéi, art. bursucéii

bursucelului
BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el.

DOOM

bursucél s. m., pl. bursucéi, art. bursucéii

bursuci
BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi. ♦ Om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

DOOM

bursúc (viezure) s. m., pl. bursúci

bursuci
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucii
BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi. ♦ Om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

DOOM

bursúc (viezure) s. m., pl. bursúci

bursucilor
BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi. ♦ Om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

DOOM

bursúc (viezure) s. m., pl. bursúci

bursucul
BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi. ♦ Om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

DOOM

bursúc (viezure) s. m., pl. bursúci

bursucului
BURSÚC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi. ♦ Om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

DOOM

bursúc (viezure) s. m., pl. bursúci

bursucând
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursucînd
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

DOOM

!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă

bursuflura
BURSUFLÚRĂ, bursufluri, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure.

bursufluri
BURSUFLÚRĂ, bursufluri, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure.

bursuflurii
BURSUFLÚRĂ, bursufluri, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure.

bursuflurile
BURSUFLÚRĂ, bursufluri, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure.

bursuflurilor
BURSUFLÚRĂ, bursufluri, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure.

bursuflură
BURSUFLÚRĂ, bursuflure, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure.

DOOM

bursuflúră (-su-flu-) s. f., g.-d. art. bursuflúrii; pl. bursuflúri

burta
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. (Ir.) Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.

DOOM

búrtă s. f., g.-d. art. búrții; pl. burți

burta
BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

DOOM

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde

burtan
burtan, burtani s. m. persoană cu o situație materială bună.

burtea
BÚRTEA s. m. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.

DOOM

búrtea s. m., g.-d. lui búrtea

burtei
BÚRTEA s. m. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.

DOOM

búrtea s. m., g.-d. lui búrtea

burtica
BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

DOOM

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci

burticele
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.

DOOM

burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle, art. burticélele

burticelei
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.

DOOM

burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle, art. burticélele

burticelele
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.

DOOM

burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle, art. burticélele

burticelelor
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.

DOOM

burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle, art. burticélele

burtici
BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

DOOM

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci

burticica
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.

DOOM

burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle, art. burticélele

burticii
BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

DOOM

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci

burticile
BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

DOOM

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci

burticilor
BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

DOOM

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci

burticoasa
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticoase
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticoasei
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticoasele
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticoaselor
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticos
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticosul
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticosului
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticoși
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticoșii
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burticoșilor
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.

DOOM

burticós (rar) adj. m., pl. burticóși; f. burticoásă, pl. burticoáse

burtiera
BURTIERĂ, burtiere, s. f. Corset care sfrânge abdomenul și șoldurile, centură. [Pr.: -ti-e-] – Burtă + suf. -ieră (după fr. ventriere).

DOOM

burtiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. burtiérei; pl. burtiére

burtiere
BURTIERĂ, burtiere, s. f. Corset care sfrânge abdomenul și șoldurile, centură. [Pr.: -ti-e-] – Burtă + suf. -ieră (după fr. ventriere).

DOOM

burtiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. burtiérei; pl. burtiére

burtierei
BURTIERĂ, burtiere, s. f. Corset care sfrânge abdomenul și șoldurile, centură. [Pr.: -ti-e-] – Burtă + suf. -ieră (după fr. ventriere).

DOOM

burtiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. burtiérei; pl. burtiére

burtierele
BURTIERĂ, burtiere, s. f. Corset care sfrânge abdomenul și șoldurile, centură. [Pr.: -ti-e-] – Burtă + suf. -ieră (după fr. ventriere).

DOOM

burtiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. burtiérei; pl. burtiére

burtierelor
BURTIERĂ, burtiere, s. f. Corset care sfrânge abdomenul și șoldurile, centură. [Pr.: -ti-e-] – Burtă + suf. -ieră (după fr. ventriere).

DOOM

burtiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. burtiérei; pl. burtiére

burtoasa
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtoase
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtoasei
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtoasele
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtoaselor
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtos
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtosul
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtosului
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtoși
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtoșii
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtoșilor
BURTÓS, -OÁSĂ, burtoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are burtă mare; pântecos, burduhănos, burduhos, burticos. 2. (Despre un vas, p. ext. despre alte obiecte) Bombat, pântecos. – Burtă + suf. -os.

DOOM

burtós adj. m., pl. burtóși; f. burtoásă, pl. burtoáse

burtucă
burtúcă (-ci), s. f. – Copcă, gaură în gheața unei ape. Cuvînt rar, pe care în ce ne privește nu îl cunoaștem. La Cihac, II, 486, este menționat ca un der. al mag. burduga „șuvoi de apă”. Înclinăm să vedem acest cuvînt ca un diminutiv de la bortă, „gaură” probabil scris greșit.

burtăverde
BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

DOOM

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde

burtăverzime
BURTĂVERZÍME s. f. (Depr.) Burghezie; negustorime. – Burtăverde + suf. -ime.

DOOM

burtăverzíme s. f., g.-d. art. burtăverzímii

burtăverzimea
BURTĂVERZÍME s. f. (Depr.) Burghezie; negustorime. – Burtăverde + suf. -ime.

DOOM

burtăverzíme s. f., g.-d. art. burtăverzímii

burtăverzimi
BURTĂVERZÍME s. f. (Depr.) Burghezie; negustorime. – Burtăverde + suf. -ime.

DOOM

burtăverzíme s. f., g.-d. art. burtăverzímii

burtăverzimii
BURTĂVERZÍME s. f. (Depr.) Burghezie; negustorime. – Burtăverde + suf. -ime.

DOOM

burtăverzíme s. f., g.-d. art. burtăverzímii

buruian
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan.

DOOM

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni

buruiana
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan.

DOOM

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni

buruieni
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan.

DOOM

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni

buruienii
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan.

DOOM

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni

buruienile
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan.

DOOM

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni

buruienilor
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan.

DOOM

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni

buruieniș
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.

DOOM

buruieníș s. n., pl. buruieníșuri

buruienișul
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.

DOOM

buruieníș s. n., pl. buruieníșuri

buruienișului
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.

DOOM

buruieníș s. n., pl. buruieníșuri

buruienișuri
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.

DOOM

buruieníș s. n., pl. buruieníșuri

buruienișurile
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.

DOOM

buruieníș s. n., pl. buruieníșuri

buruienișurilor
BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.

DOOM

buruieníș s. n., pl. buruieníșuri

buruienoasa
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienoase
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienoasei
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienoasele
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienoaselor
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienos
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienosul
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienosului
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienoși
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienoșii
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienoșilor
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.

DOOM

buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse

buruienuța
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

DOOM

buruienúță (rar) s. f., g.-d. art. buruienúței; pl. buruienúțe

buruienuțe
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

DOOM

buruienúță (rar) s. f., g.-d. art. buruienúței; pl. buruienúțe

buruienuței
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

DOOM

buruienúță (rar) s. f., g.-d. art. buruienúței; pl. buruienúțe

buruienuțele
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

DOOM

buruienúță (rar) s. f., g.-d. art. buruienúței; pl. buruienúțe

buruienuțelor
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

DOOM

buruienúță (rar) s. f., g.-d. art. buruienúței; pl. buruienúțe

burul
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burul
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burului
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burului
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. – Din engl. Boer, germ. Bur.

DOOM

!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

burundez
BURUNDÉZ, -Ă, burundezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Burundi sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Burundi sau burundezilor (1), privitor la Burundi ori la burundezi. – Burundi (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

*burundéz (referitor la Burundi) adj. m., s. m., pl. burundézi; adj. f., s. f. burundéză, pl. burundéze

burundez
BURUNDÉZ, -Ă, burundezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Burundi sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Burundi sau burundezilor (1), privitor la Burundi ori la burundezi. – Burundi (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

*burundéz (referitor la Burundi) adj. m., s. m., pl. burundézi; adj. f., s. f. burundéză, pl. burundéze

burundeză
BURUNDÉZ, -Ă, burundezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Burundi sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Burundi sau burundezilor (1), privitor la Burundi ori la burundezi. – Burundi (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

*burundéz (referitor la Burundi) adj. m., s. m., pl. burundézi; adj. f., s. f. burundéză, pl. burundéze

burungic
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

burungiuc
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

burzului
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluia
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiai
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiala
BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală.

DOOM

burzuluiálă s. f., g.-d. art. burzuluiélii; pl. burzuluiéli

burzuluiam
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiască
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiau
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiați
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluieli
BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală.

DOOM

burzuluiálă s. f., g.-d. art. burzuluiélii; pl. burzuluiéli

burzuluielii
BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală.

DOOM

burzuluiálă s. f., g.-d. art. burzuluiélii; pl. burzuluiéli

burzuluielile
BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală.

DOOM

burzuluiálă s. f., g.-d. art. burzuluiélii; pl. burzuluiéli

burzuluielilor
BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală.

DOOM

burzuluiálă s. f., g.-d. art. burzuluiélii; pl. burzuluiéli

burzuluiesc
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiește
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiești
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluii
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluim
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluind
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluire
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluire
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

burzuluiră
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluirăm
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluirăți
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluise
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluisem
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiseră
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiserăm
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiserăți
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiseși
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiseți
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluit
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluit
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluita
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluite
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluitei
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluitele
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluitelor
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluitul
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluitului
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluiși
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiți
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.

DOOM

!burzuluí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiéște, imperf. 3 sg. se burzuluiá; conj. prez. 3 să se burzuluiáscă

burzuluiți
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluiții
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burzuluiților
BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.

burând
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burînd
BURÁ¹ pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

DOOM

burá² (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burăci
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

DOOM

burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci

burăcii
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

DOOM

burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci

burăcile
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

DOOM

burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci

burăcilor
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Cf. bură.

DOOM

burácă (reg.) s. f., g.-d. art. burắcii; pl. burắci

burări
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

DOOM

buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri

burării
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

DOOM

buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri

burările
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

DOOM

buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri

burărilor
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

DOOM

buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri

burți
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. (Ir.) Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.

DOOM

búrtă s. f., g.-d. art. búrții; pl. burți

burți
BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

DOOM

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde

burții
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. (Ir.) Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.

DOOM

búrtă s. f., g.-d. art. búrții; pl. burți

burții
BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

DOOM

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde

burțile
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. (Ir.) Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.

DOOM

búrtă s. f., g.-d. art. búrții; pl. burți

burțile
BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

DOOM

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde

burților
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. (Ir.) Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.

DOOM

búrtă s. f., g.-d. art. búrții; pl. burți

burților
BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

DOOM

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde

busc
BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.

DOOM

busc s. n., pl. búscuri

buscul
BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.

DOOM

busc s. n., pl. búscuri

buscula
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculada
BUSCULÁDĂ, busculade, s. f. Înghesuială, învălmășeală. – Din fr. bousculade.

DOOM

busculádă s. f., g.-d. art. busculádei; pl. busculáde

busculade
BUSCULÁDĂ, busculade, s. f. Înghesuială, învălmășeală. – Din fr. bousculade.

DOOM

busculádă s. f., g.-d. art. busculádei; pl. busculáde

busculadei
BUSCULÁDĂ, busculade, s. f. Înghesuială, învălmășeală. – Din fr. bousculade.

DOOM

busculádă s. f., g.-d. art. busculádei; pl. busculáde

busculadele
BUSCULÁDĂ, busculade, s. f. Înghesuială, învălmășeală. – Din fr. bousculade.

DOOM

busculádă s. f., g.-d. art. busculádei; pl. busculáde

busculadelor
BUSCULÁDĂ, busculade, s. f. Înghesuială, învălmășeală. – Din fr. bousculade.

DOOM

busculádă s. f., g.-d. art. busculádei; pl. busculáde

busculai
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculam
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculare
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculare
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculară
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

buscularăm
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

buscularăți
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculase
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculasem
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculaseră
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculaserăm
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculaserăți
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculaseși
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculaseți
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculat
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculau
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculași
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculați
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculează
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculez
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculeze
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculezi
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

buscului
BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.

DOOM

busc s. n., pl. búscuri

busculând
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

busculînd
BUSCULÁ, busculez, vb. I. Refl. A se înghesui; a se învălmăși. – Din fr. bousculer.

buscuri
BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.

DOOM

busc s. n., pl. búscuri

buscurile
BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.

DOOM

busc s. n., pl. búscuri

buscurilor
BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.

DOOM

busc s. n., pl. búscuri

bushel
BÚSHEL, busheli, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri, folosită în Marea Britanie și SUA. [Pr.: bu-șel] – Cuv. engl.

DOOM

búshel (angl.) [sh pron. ș] (bu-shel) s. m., pl. búsheli; abr. bu

business
BUSINESS, businessuri, s. n. 1. Afacere. 2. Ocupație, muncă. [Pr.: bíznis] – Din engl. business.

DOOM

business (afacere) (angl.) [pron. bíznis] (-si-ness) s. n., pl. businessuri

businessman
BUSINESSMAN, businessmeni, s. m. (Englezism) Om de afaceri. [Pr.: bíznismen] – Din engl. businessman.

businessman
BUSINESSMAN, businessmeni, s. m. Om de afaceri. [Pr.: bíznismen] – Din engl. businessman.

DOOM

!businessman (angl.) [pron. bíznismen] (-si-ness-) s. m., pl. businessmeni

businessmani
BUSINESSMAN, businessmeni, s. m. (Englezism) Om de afaceri. [Pr.: bíznismen] – Din engl. businessman.

businessmanii
BUSINESSMAN, businessmeni, s. m. (Englezism) Om de afaceri. [Pr.: bíznismen] – Din engl. businessman.

businessmanilor
BUSINESSMAN, businessmeni, s. m. (Englezism) Om de afaceri. [Pr.: bíznismen] – Din engl. businessman.

businessmanul
BUSINESSMAN, businessmeni, s. m. (Englezism) Om de afaceri. [Pr.: bíznismen] – Din engl. businessman.

businessmanului
BUSINESSMAN, businessmeni, s. m. (Englezism) Om de afaceri. [Pr.: bíznismen] – Din engl. businessman.

businessul
BUSINESS, businessuri, s. n. 1. Afacere. 2. Ocupație, muncă. [Pr.: bíznis] – Din engl. business.

DOOM

business (afacere) (angl.) [pron. bíznis] (-si-ness) s. n., pl. businessuri

businessului
BUSINESS, businessuri, s. n. 1. Afacere. 2. Ocupație, muncă. [Pr.: bíznis] – Din engl. business.

DOOM

business (afacere) (angl.) [pron. bíznis] (-si-ness) s. n., pl. businessuri

businessuri
BUSINESS, businessuri, s. n. 1. Afacere. 2. Ocupație, muncă. [Pr.: bíznis] – Din engl. business.

DOOM

business (afacere) (angl.) [pron. bíznis] (-si-ness) s. n., pl. businessuri

businessurile
BUSINESS, businessuri, s. n. 1. Afacere. 2. Ocupație, muncă. [Pr.: bíznis] – Din engl. business.

DOOM

business (afacere) (angl.) [pron. bíznis] (-si-ness) s. n., pl. businessuri

businessurilor
BUSINESS, businessuri, s. n. 1. Afacere. 2. Ocupație, muncă. [Pr.: bíznis] – Din engl. business.

DOOM

business (afacere) (angl.) [pron. bíznis] (-si-ness) s. n., pl. businessuri

busiris
Busiris, fiul lui Poseidon și al Lysianassei și rege în Aegyptus. Avea obiceiul să-i jertfească lui Zeus pe toți străinii care treceau prin țara sa. Vrînd să-l sacrifice și pe Heracles, a fost însă ucis, la rîndul lui, de către erou.

busnat
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnata
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnate
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnatei
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnatele
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnatelor
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnatul
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnatului
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnați
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnații
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnaților
BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

DOOM

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busola
BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci; a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole.

DOOM

busólă s. f., g.-d. art. busólei; pl. busóle

busole
BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci; a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole.

DOOM

busólă s. f., g.-d. art. busólei; pl. busóle

busolei
BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci; a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole.

DOOM

busólă s. f., g.-d. art. busólei; pl. busóle

busolele
BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci; a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole.

DOOM

busólă s. f., g.-d. art. busólei; pl. busóle

busolelor
BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci; a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole.

DOOM

busólă s. f., g.-d. art. busólei; pl. busóle

bust
BUST² s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

DOOM

bust s. n., pl. bústuri

busta
BÚZNA adv. (În expr.) A da (sau a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă. [Var.: bústa adv.] – Cf. magh. buszma.

DOOM

búzna (în expr.) adv.

bustier
BUSTIÉR s.n. Gen de corsaj foarte decoltat, fără bretele, care nu acoperă decât bustul, îmbrăcând bine pieptul. [Pron. -ti-er. / < fr. bustier].

bustiere
BUSTIÉR s.n. Gen de corsaj foarte decoltat, fără bretele, care nu acoperă decât bustul, îmbrăcând bine pieptul. [Pron. -ti-er. / < fr. bustier].

bustierele
BUSTIÉR s.n. Gen de corsaj foarte decoltat, fără bretele, care nu acoperă decât bustul, îmbrăcând bine pieptul. [Pron. -ti-er. / < fr. bustier].

bustierelor
BUSTIÉR s.n. Gen de corsaj foarte decoltat, fără bretele, care nu acoperă decât bustul, îmbrăcând bine pieptul. [Pron. -ti-er. / < fr. bustier].

bustierul
BUSTIÉR s.n. Gen de corsaj foarte decoltat, fără bretele, care nu acoperă decât bustul, îmbrăcând bine pieptul. [Pron. -ti-er. / < fr. bustier].

bustierului
BUSTIÉR s.n. Gen de corsaj foarte decoltat, fără bretele, care nu acoperă decât bustul, îmbrăcând bine pieptul. [Pron. -ti-er. / < fr. bustier].

bustrofedon
BUSTROFEDÓN s. n. Fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. – Din fr. boustrophédon.

DOOM

bustrofedón s. n.

bustrofedonul
BUSTROFEDÓN s. n. Fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. – Din fr. boustrophédon.

DOOM

bustrofedón s. n.

bustrofedonului
BUSTROFEDÓN s. n. Fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. – Din fr. boustrophédon.

DOOM

bustrofedón s. n.

bustul
BUST² s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

DOOM

bust s. n., pl. bústuri

bustului
BUST² s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

DOOM

bust s. n., pl. bústuri

busturi
BUST² s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

DOOM

bust s. n., pl. bústuri

busturile
BUST² s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

DOOM

bust s. n., pl. bústuri

busturilor
BUST² s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.

DOOM

bust s. n., pl. bústuri

busuioaca
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuioácă (viță de vie, vin) s. f., g.-d. art. busuioácei; pl. busuioáce

busuioaca
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuioace
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuioácă (viță de vie, vin) s. f., g.-d. art. busuioácei; pl. busuioáce

busuioace
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuioacei
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuioácă (viță de vie, vin) s. f., g.-d. art. busuioácei; pl. busuioáce

busuioacei
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuioacele
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuioácă (viță de vie, vin) s. f., g.-d. art. busuioácei; pl. busuioáce

busuioacele
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuioacelor
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuioácă (viță de vie, vin) s. f., g.-d. art. busuioácei; pl. busuioáce

busuioacelor
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuioc
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuioc
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc² (plantă) s. m.

busuioc
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

*busuiócul (dans) (reg.) s. n. art., neart. busuióc

busuioci
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuiocii
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuiocilor
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuiocul
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busuiocului
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

busuióc¹ adj. m., pl. busuióci; f. busuioácă, pl. busuioáce

busurman
busurmán (-nă), adj. – Mahomedan. Sl. busromanŭ (› rus. busurman). Cuvînt înv., înlocuit actualmente de dubletul musulman ‹ fr. musulman.

but
BUT³, buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but.

DOOM

bútul (în ~) (reg.) loc. prep.

butac
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butaca
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butace
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butacei
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butacele
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butacelor
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butaci
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butacii
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butacilor
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butacul
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butacului
BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Rar; despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. b u t a.

DOOM

!butác (rar) adj. m., s. m., pl. butáci; adj. f., s. f. butácă, pl. butáce

butada
BUTÁDĂ, butade, s. f. Vorbă de spirit; ironie. – Din fr. boutade.

DOOM

butádă s. f., g.-d. art. butádei; pl. butáde

butade
BUTÁDĂ, butade, s. f. Vorbă de spirit; ironie. – Din fr. boutade.

DOOM

butádă s. f., g.-d. art. butádei; pl. butáde

butadei
BUTÁDĂ, butade, s. f. Vorbă de spirit; ironie. – Din fr. boutade.

DOOM

butádă s. f., g.-d. art. butádei; pl. butáde

butadele
BUTÁDĂ, butade, s. f. Vorbă de spirit; ironie. – Din fr. boutade.

DOOM

butádă s. f., g.-d. art. butádei; pl. butáde

butadelor
BUTÁDĂ, butade, s. f. Vorbă de spirit; ironie. – Din fr. boutade.

DOOM

butádă s. f., g.-d. art. butádei; pl. butáde

butadiena
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] – Din fr. butadiène.

DOOM

butadiénă (-di-e-) s. f., g.-d. art. butadiénei; pl. butadiéne

butadiene
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] – Din fr. butadiène.

DOOM

butadiénă (-di-e-) s. f., g.-d. art. butadiénei; pl. butadiéne

butadienei
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] – Din fr. butadiène.

DOOM

butadiénă (-di-e-) s. f., g.-d. art. butadiénei; pl. butadiéne

butadienele
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] – Din fr. butadiène.

DOOM

butadiénă (-di-e-) s. f., g.-d. art. butadiénei; pl. butadiéne

butadienelor
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Substanță chimică din clasa hidrocarburilor nesaturate, care se prezintă ca un gaz incolor, insolubil în apă și care se utilizează la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. [Pr.: -di-e-] – Din fr. butadiène.

DOOM

butadiénă (-di-e-) s. f., g.-d. art. butadiénei; pl. butadiéne

butafor
BUTAFÓR, butafori, s. m. Decorator specializat în butaforie. – Din butaforie (derivat regresiv).

butafori
BUTAFÓR, butafori, s. m. Decorator specializat în butaforie. – Din butaforie (derivat regresiv).

butaforia
BUTAFORÍE, butaforii, s. f. Ansamblu de obiecte (sculpturi, vase, copaci etc.) confecționate din paste maleabile, din hârtie și clei, folosite la realizarea decorurilor și a recuzitei de teatru, în cinematografie etc. – Din rus. butaforiia.

DOOM

butaforíe s. f., art. butaforía, g.-d. butaforíi, art. butaforíei

butaforic
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforica
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforice
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforicei
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforicele
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforicelor
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforici
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforicii
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforicilor
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforicul
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforicului
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii.

DOOM

butafóric adj. m., pl. butafórici; f. butafórică, pl. butafórice

butaforie
BUTAFORÍE, butaforii, s. f. Ansamblu de obiecte (sculpturi, vase, copaci etc.) confecționate din paste maleabile, din hârtie și clei, folosite la realizarea decorurilor și a recuzitei de teatru, în cinematografie etc. – Din rus. butaforiia.

DOOM

butaforíe s. f., art. butaforía, g.-d. butaforíi, art. butaforíei

butaforiei
BUTAFORÍE, butaforii, s. f. Ansamblu de obiecte (sculpturi, vase, copaci etc.) confecționate din paste maleabile, din hârtie și clei, folosite la realizarea decorurilor și a recuzitei de teatru, în cinematografie etc. – Din rus. butaforiia.

DOOM

butaforíe s. f., art. butaforía, g.-d. butaforíi, art. butaforíei

butaforii
BUTAFÓR, butafori, s. m. Decorator specializat în butaforie. – Din butaforie (derivat regresiv).

butaforii
BUTAFORÍE, butaforii, s. f. Ansamblu de obiecte (sculpturi, vase, copaci etc.) confecționate din paste maleabile, din hârtie și clei, folosite la realizarea decorurilor și a recuzitei de teatru, în cinematografie etc. – Din rus. butaforiia.

DOOM

butaforíe s. f., art. butaforía, g.-d. butaforíi, art. butaforíei

butaforilor
BUTAFÓR, butafori, s. m. Decorator specializat în butaforie. – Din butaforie (derivat regresiv).

butaforul
BUTAFÓR, butafori, s. m. Decorator specializat în butaforie. – Din butaforie (derivat regresiv).

butaforului
BUTAFÓR, butafori, s. m. Decorator specializat în butaforie. – Din butaforie (derivat regresiv).

butalca
BUTÁLCĂ, butălci, s. f. (Pop.) Unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului. – Et. nec.

DOOM

butálcă (unealtă) (pop.) s. f., g.-d. art. butắlcii; pl. butắlci

butan
BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.

DOOM

!bután s. n.

butani
BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.

DOOM

!bután s. n.

butanii
BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.

DOOM

!bután s. n.

butanilor
BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.

DOOM

!bután s. n.

butanol
BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. – Din fr. butanol.

DOOM

butanól s. m., pl. butanóli

butanoli
BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. – Din fr. butanol.

DOOM

butanól s. m., pl. butanóli

butanolii
BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. – Din fr. butanol.

DOOM

butanól s. m., pl. butanóli

butanolilor
BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. – Din fr. butanol.

DOOM

butanól s. m., pl. butanóli

butanolul
BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. – Din fr. butanol.

DOOM

butanól s. m., pl. butanóli

butanolului
BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. – Din fr. butanol.

DOOM

butanól s. m., pl. butanóli

butanona
BUTANÓNĂ, butanone, s. f. (Chim.) Lichid inflamabil cu miros de acetonă, utilizat în industria chimică și farmaceutică; metilacetonă, metiletilcetonă. – Din fr. butanone.

butanone
BUTANÓNĂ, butanone, s. f. (Chim.) Lichid inflamabil cu miros de acetonă, utilizat în industria chimică și farmaceutică; metilacetonă, metiletilcetonă. – Din fr. butanone.

butanonei
BUTANÓNĂ, butanone, s. f. (Chim.) Lichid inflamabil cu miros de acetonă, utilizat în industria chimică și farmaceutică; metilacetonă, metiletilcetonă. – Din fr. butanone.

butanonele
BUTANÓNĂ, butanone, s. f. (Chim.) Lichid inflamabil cu miros de acetonă, utilizat în industria chimică și farmaceutică; metilacetonă, metiletilcetonă. – Din fr. butanone.

butanonelor
BUTANÓNĂ, butanone, s. f. (Chim.) Lichid inflamabil cu miros de acetonă, utilizat în industria chimică și farmaceutică; metilacetonă, metiletilcetonă. – Din fr. butanone.

butanul
BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.

DOOM

!bután s. n.

butanului
BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane.

DOOM

!bután s. n.

butar
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

DOOM

butár (înv., reg.) s. m., pl. butári

butargă
BUTÁRGĂ s. f. (Rar) Icre de chefal preparate (și conservate prin presare, sărare sau uscare la soare ori prin afirmare). – Din fr. boutargue.

DOOM

butárgă (rar) s. f., g.-d. butárgei

butargă
BUTÁRGĂ s. f. (Rar) Icre de chefal preparate (și conservate prin presare, sărare sau uscare la soare ori prin afirmare). – Din fr. boutargue.

butari
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

DOOM

butár (înv., reg.) s. m., pl. butári

butarii
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

DOOM

butár (înv., reg.) s. m., pl. butári

butarilor
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

DOOM

butár (înv., reg.) s. m., pl. butári

butarul
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

DOOM

butár (înv., reg.) s. m., pl. butári

butarului
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

DOOM

butár (înv., reg.) s. m., pl. butári

butaș
BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de planta-mamă care, în condiții favorabile, produce rădăcini, formând o nouă plantă. – Din magh. bujtás.

DOOM

butáș s. m., pl. butáși

butași
BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de planta-mamă care, în condiții favorabile, produce rădăcini, formând o nouă plantă. – Din magh. bujtás.

DOOM

butáș s. m., pl. butáși

butașii
BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de planta-mamă care, în condiții favorabile, produce rădăcini, formând o nouă plantă. – Din magh. bujtás.

DOOM

butáș s. m., pl. butáși

butașilor
BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de planta-mamă care, în condiții favorabile, produce rădăcini, formând o nouă plantă. – Din magh. bujtás.

DOOM

butáș s. m., pl. butáși

butașul
BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de planta-mamă care, în condiții favorabile, produce rădăcini, formând o nouă plantă. – Din magh. bujtás.

DOOM

butáș s. m., pl. butáși

butașului
BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de planta-mamă care, în condiții favorabile, produce rădăcini, formând o nouă plantă. – Din magh. bujtás.

DOOM

butáș s. m., pl. butáși

butca
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

DOOM

bútcă (înv.) s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci

butci
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

DOOM

bútcă (înv.) s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci

butcii
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

DOOM

bútcă (înv.) s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci

butcile
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

DOOM

bútcă (înv.) s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci

butcilor
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.

DOOM

bútcă (înv.) s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci

bute
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.

DOOM

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

butea
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.

DOOM

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

butelca
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.

DOOM

butélcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci

butelci
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.

DOOM

butélcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci

butelcii
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.

DOOM

butélcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci

butelcile
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.

DOOM

butélcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci

butelcilor
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.

DOOM

butélcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci

butelcuța
BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.

DOOM

butelcúță (reg.) s. f., g.-d. art. butelcúței; pl. butelcúțe

butelcuțe
BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.

DOOM

butelcúță (reg.) s. f., g.-d. art. butelcúței; pl. butelcúțe

butelcuței
BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.

DOOM

butelcúță (reg.) s. f., g.-d. art. butelcúței; pl. butelcúțe

butelcuțele
BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.

DOOM

butelcúță (reg.) s. f., g.-d. art. butelcúței; pl. butelcúțe

butelcuțelor
BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.

DOOM

butelcúță (reg.) s. f., g.-d. art. butelcúței; pl. butelcúțe

butelie
BUTÉLIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice. ♦ Recipient metalic destinat să conțină un gaz sub presiune sau lichefiat. Butelie de aragaz. 2. Sticlă pentru păstrat sau pentru transportat lichide; butelcă. – Din fr. bouteille.

DOOM

butélie (-li-e) s. f., art. butélia (-li-a), g.-d. art. butéliei; pl. butélii, art. butéliile (-li-i-)

butelnic
BUTÉLNIC, butelnice, s. n. (Rar) Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul până la 30 mm. – Bute + suf. -elnic.

DOOM

butélnic (rar) s. n., pl. butélnice

butelnice
BUTÉLNIC, butelnice, s. n. (Rar) Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul până la 30 mm. – Bute + suf. -elnic.

DOOM

butélnic (rar) s. n., pl. butélnice

butelnicele
BUTÉLNIC, butelnice, s. n. (Rar) Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul până la 30 mm. – Bute + suf. -elnic.

DOOM

butélnic (rar) s. n., pl. butélnice

butelnicelor
BUTÉLNIC, butelnice, s. n. (Rar) Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul până la 30 mm. – Bute + suf. -elnic.

DOOM

butélnic (rar) s. n., pl. butélnice

butelnicul
BUTÉLNIC, butelnice, s. n. (Rar) Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul până la 30 mm. – Bute + suf. -elnic.

DOOM

butélnic (rar) s. n., pl. butélnice

butelnicului
BUTÉLNIC, butelnice, s. n. (Rar) Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul până la 30 mm. – Bute + suf. -elnic.

DOOM

butélnic (rar) s. n., pl. butélnice

butena
BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. – Din fr. boutène.

DOOM

buténă s. f., g.-d. art. buténei; pl. buténe

butene
BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. – Din fr. boutène.

DOOM

buténă s. f., g.-d. art. buténei; pl. buténe

butenei
BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. – Din fr. boutène.

DOOM

buténă s. f., g.-d. art. buténei; pl. buténe

butenele
BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. – Din fr. boutène.

DOOM

buténă s. f., g.-d. art. buténei; pl. buténe

butenelor
BUTÉNĂ, butene, s. f. Substanță chimică obținută prin cracarea produselor petroliere; butilenă. – Din fr. boutène.

DOOM

buténă s. f., g.-d. art. buténei; pl. buténe

buterola
BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit la operațiile de nituire pentru formarea capului bombat; căpuitor. – Din fr. bouterolle.

DOOM

buterólă s. f., g.-d. art. buterólei; pl. buteróle

buterole
BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit la operațiile de nituire pentru formarea capului bombat; căpuitor. – Din fr. bouterolle.

DOOM

buterólă s. f., g.-d. art. buterólei; pl. buteróle

buterolei
BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit la operațiile de nituire pentru formarea capului bombat; căpuitor. – Din fr. bouterolle.

DOOM

buterólă s. f., g.-d. art. buterólei; pl. buteróle

buterolele
BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit la operațiile de nituire pentru formarea capului bombat; căpuitor. – Din fr. bouterolle.

DOOM

buterólă s. f., g.-d. art. buterólei; pl. buteróle

buterolelor
BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit la operațiile de nituire pentru formarea capului bombat; căpuitor. – Din fr. bouterolle.

DOOM

buterólă s. f., g.-d. art. buterólei; pl. buteróle

butes
Butes 1. Unul dintre fiii nelegitimi ai lui Boreas. Încercînd să le seducă pe adoratoarele lui Dionysus, a fost pedepsit de către zeu, care i-a luat mințile. S-a sinucis aruncîndu-se într-o fîntînă. 2. Fiul lui Pandion și regele cetății Athenaei. 3. Unul dintre argonauți.

butic
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

DOOM

*butíc s. n., pl. butícuri

buticar
buticar, buticari s. m. 1. minor internat într-o instituție de reeducare. 2. infractor care fură din magazine. 3. deținut minor. 4. proprietar de butic. 5. vânzător într-un butic.

buticică
BUTICÍCĂ, buticele, s. f. Diminutiv al lui bute.

buticul
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

DOOM

*butíc s. n., pl. butícuri

buticului
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

DOOM

*butíc s. n., pl. butícuri

buticuri
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

DOOM

*butíc s. n., pl. butícuri

buticurile
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

DOOM

*butíc s. n., pl. butícuri

buticurilor
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

DOOM

*butíc s. n., pl. butícuri

butică
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

butică
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.

butie
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.

DOOM

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

butilcauciuc
BUTILCAUCIÚC s.n. Cauciuc sintetic, foarte rezistent la uzură șu căldură, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă. [< fr. butylcaoutchouc].

butilena
BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din fr. boutilène.

DOOM

butilénă s. f., g.-d. art. butilénei; pl. butiléne

butilene
BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din fr. boutilène.

DOOM

butilénă s. f., g.-d. art. butilénei; pl. butiléne

butilenei
BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din fr. boutilène.

DOOM

butilénă s. f., g.-d. art. butilénei; pl. butiléne

butilenele
BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din fr. boutilène.

DOOM

butilénă s. f., g.-d. art. butilénei; pl. butiléne

butilenelor
BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din fr. boutilène.

DOOM

butilénă s. f., g.-d. art. butilénei; pl. butiléne

butilic
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilica
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilice
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilicei
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilicele
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilicelor
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilici
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilicii
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilicilor
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilicul
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butilicului
BUTÍLIC, -Ă, butilici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă un radical obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. ◊ Alcool butilic = butanol. – Din fr. butylique.

DOOM

butílic adj. m., pl. butílici; f. butílică, pl. butílice

butir
BUTIR- v. butiro-.

butirat
BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din fr. butyrate.

DOOM

butirát s. m., pl. butiráți

butiratul
BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din fr. butyrate.

DOOM

butirát s. m., pl. butiráți

butiratului
BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din fr. butyrate.

DOOM

butirát s. m., pl. butiráți

butirați
BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din fr. butyrate.

DOOM

butirát s. m., pl. butiráți

butirații
BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din fr. butyrate.

DOOM

butirát s. m., pl. butiráți

butiraților
BUTIRÁT, butirați, s. m. Sare sau ester al acidului butiric, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie, în industria alimentară. – Din fr. butyrate.

DOOM

butirát s. m., pl. butiráți

butiric
BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.

DOOM

butíric adj. m.

butiricul
BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.

DOOM

butíric adj. m.

butiricului
BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.

DOOM

butíric adj. m.

butirina
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

DOOM

butirínă s. f., g.-d. art. butirínei

butirine
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

DOOM

butirínă s. f., g.-d. art. butirínei

butirinei
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

DOOM

butirínă s. f., g.-d. art. butirínei

butiro
BUTIR- v. butiro-.

butirometre
BUTIROMÉTRU, butirometre, s. n. Instrument în formă de tub gradat pentru determinarea procentului de unt sau de grăsime din lapte. – Din fr. butyromètre.

DOOM

butirométru (-me-tru) s. n., art. butirométrul; pl. butirométre

butirometrele
BUTIROMÉTRU, butirometre, s. n. Instrument în formă de tub gradat pentru determinarea procentului de unt sau de grăsime din lapte. – Din fr. butyromètre.

DOOM

butirométru (-me-tru) s. n., art. butirométrul; pl. butirométre

butirometrelor
BUTIROMÉTRU, butirometre, s. n. Instrument în formă de tub gradat pentru determinarea procentului de unt sau de grăsime din lapte. – Din fr. butyromètre.

DOOM

butirométru (-me-tru) s. n., art. butirométrul; pl. butirométre

butirometru
BUTIROMÉTRU, butirometre, s. n. Instrument în formă de tub gradat pentru determinarea procentului de unt sau de grăsime din lapte. – Din fr. butyromètre.

DOOM

butirométru (-me-tru) s. n., art. butirométrul; pl. butirométre

butirometrul
BUTIROMÉTRU, butirometre, s. n. Instrument în formă de tub gradat pentru determinarea procentului de unt sau de grăsime din lapte. – Din fr. butyromètre.

DOOM

butirométru (-me-tru) s. n., art. butirométrul; pl. butirométre

butirometrului
BUTIROMÉTRU, butirometre, s. n. Instrument în formă de tub gradat pentru determinarea procentului de unt sau de grăsime din lapte. – Din fr. butyromètre.

DOOM

butirométru (-me-tru) s. n., art. butirométrul; pl. butirométre

butisa
BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea sau bloc de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor sau a zidăriei și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse.

DOOM

butísă s. f., g.-d. art. butísei; pl. butíse

butise
BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea sau bloc de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor sau a zidăriei și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse.

DOOM

butísă s. f., g.-d. art. butísei; pl. butíse

butisei
BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea sau bloc de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor sau a zidăriei și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse.

DOOM

butísă s. f., g.-d. art. butísei; pl. butíse

butisele
BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea sau bloc de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor sau a zidăriei și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse.

DOOM

butísă s. f., g.-d. art. butísei; pl. butíse

butiselor
BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea sau bloc de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor sau a zidăriei și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse.

DOOM

butísă s. f., g.-d. art. butísei; pl. butíse

butnar
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

DOOM

butnár (reg.) s. m., pl. butnári

butnari
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

DOOM

butnár (reg.) s. m., pl. butnári

butnarii
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

DOOM

butnár (reg.) s. m., pl. butnári

butnarilor
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

DOOM

butnár (reg.) s. m., pl. butnári

butnarul
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

DOOM

butnár (reg.) s. m., pl. butnári

butnarului
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

DOOM

butnár (reg.) s. m., pl. butnári

butnăria
BUTNĂRÍE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului; dogărie¹. 2. Atelierul butnarului. – Butnar + suf. -ie.

DOOM

butnăríe (reg.) s. f., art. butnăría, g.-d. art. butnăríei; (ateliere) pl. butnăríi, art. butnăríile

butnărie
BUTNĂRÍE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului; dogărie¹. 2. Atelierul butnarului. – Butnar + suf. -ie.

DOOM

butnăríe (reg.) s. f., art. butnăría, g.-d. art. butnăríei; (ateliere) pl. butnăríi, art. butnăríile

butnăriei
BUTNĂRÍE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului; dogărie¹. 2. Atelierul butnarului. – Butnar + suf. -ie.

DOOM

butnăríe (reg.) s. f., art. butnăría, g.-d. art. butnăríei; (ateliere) pl. butnăríi, art. butnăríile

butnării
BUTNĂRÍE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului; dogărie¹. 2. Atelierul butnarului. – Butnar + suf. -ie.

DOOM

butnăríe (reg.) s. f., art. butnăría, g.-d. art. butnăríei; (ateliere) pl. butnăríi, art. butnăríile

butnăriile
BUTNĂRÍE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului; dogărie¹. 2. Atelierul butnarului. – Butnar + suf. -ie.

DOOM

butnăríe (reg.) s. f., art. butnăría, g.-d. art. butnăríei; (ateliere) pl. butnăríi, art. butnăríile

butnăriilor
BUTNĂRÍE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului; dogărie¹. 2. Atelierul butnarului. – Butnar + suf. -ie.

DOOM

butnăríe (reg.) s. f., art. butnăría, g.-d. art. butnăríei; (ateliere) pl. butnăríi, art. butnăríile

butoane
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón² (comutator) s. n., pl. butoáne

butoanele
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón² (comutator) s. n., pl. butoáne

butoanelor
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón² (comutator) s. n., pl. butoáne

butoană
BUTOÁNĂ, butoane, s. f. (Reg.) Butoi.

butoarca
BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). – Et. nec.

DOOM

butoárcă (reg.) s. f., g.-d. art. butórcii; pl. butórci

butoi
BUTÓI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc.; bute. ◊ Expr. Butoi fără fund = se spune despre cei care beau fără măsură. A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere, în care se introduc cartușele. – Bute + suf. -oi.

DOOM

butói s. n., pl. butoáie

butoiaș
BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui butoi; balercă. [Pr.: -to-iaș] – Butoi + suf. -aș.

DOOM

butoiáș s. n., pl. butoiáșe

butoiașe
BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui butoi; balercă. [Pr.: -to-iaș] – Butoi + suf. -aș.

DOOM

butoiáș s. n., pl. butoiáșe

butoiașele
BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui butoi; balercă. [Pr.: -to-iaș] – Butoi + suf. -aș.

DOOM

butoiáș s. n., pl. butoiáșe

butoiașelor
BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui butoi; balercă. [Pr.: -to-iaș] – Butoi + suf. -aș.

DOOM

butoiáș s. n., pl. butoiáșe

butoiașul
BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui butoi; balercă. [Pr.: -to-iaș] – Butoi + suf. -aș.

DOOM

butoiáș s. n., pl. butoiáșe

butoiașului
BUTOIÁȘ, butoiașe, s. n. Diminutiv al lui butoi; balercă. [Pr.: -to-iaș] – Butoi + suf. -aș.

DOOM

butoiáș s. n., pl. butoiáșe

butomacee
BUTOMACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice perene, cu rizom și flori hermafrodite dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. butomacées].

butomaceea
BUTOMACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice perene, cu rizom și flori hermafrodite dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. butomacées].

butomaceei
BUTOMACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice perene, cu rizom și flori hermafrodite dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. butomacées].

butomaceele
BUTOMACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice perene, cu rizom și flori hermafrodite dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. butomacées].

butomaceelor
BUTOMACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice perene, cu rizom și flori hermafrodite dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. butomacées].

butomus
ROȘĂȚEÁ, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Botumus umbellatus). – De la roșu.

buton
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón² (comutator) s. n., pl. butoáne

buton
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón¹ (nasture) s. m., pl. butóni

butona
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonai
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonaj
BUTONÁJ s.n. Butonare. [< fr. boutonnage].

butonajul
BUTONÁJ s.n. Butonare. [< fr. boutonnage].

butonajului
BUTONÁJ s.n. Butonare. [< fr. boutonnage].

butonam
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonare
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonare
BUTONÁRE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonare
BUTONÁRE² s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonarea
BUTONÁRE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonarea
BUTONÁRE² s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonară
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonarăm
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonarăți
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonase
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonasem
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonaseră
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonaserăm
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonaserăți
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonaseși
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonaseți
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonat
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonau
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonași
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonați
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonează
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonez
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butoneze
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonezi
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butoni
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón¹ (nasture) s. m., pl. butóni

butoniera
BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.

DOOM

butoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére

butoniere
BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.

DOOM

butoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére

butonierei
BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.

DOOM

butoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére

butonierele
BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.

DOOM

butoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére

butonierelor
BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.

DOOM

butoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére

butonii
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón¹ (nasture) s. m., pl. butóni

butonilor
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón¹ (nasture) s. m., pl. butóni

butonul
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón² (comutator) s. n., pl. butoáne

butonul
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón¹ (nasture) s. m., pl. butóni

butonului
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón² (comutator) s. n., pl. butoáne

butonului
BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

DOOM

butón¹ (nasture) s. m., pl. butóni

butonând
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonînd
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

DOOM

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonări
BUTONÁRE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonări
BUTONÁRE² s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonării
BUTONÁRE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonării
BUTONÁRE² s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonările
BUTONÁRE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonările
BUTONÁRE² s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonărilor
BUTONÁRE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonărilor
BUTONÁRE² s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

DOOM

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butorci
BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). – Et. nec.

DOOM

butoárcă (reg.) s. f., g.-d. art. butórcii; pl. butórci

butorcii
BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). – Et. nec.

DOOM

butoárcă (reg.) s. f., g.-d. art. butórcii; pl. butórci

butorcile
BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). – Et. nec.

DOOM

butoárcă (reg.) s. f., g.-d. art. butórcii; pl. butórci

butorcilor
BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). – Et. nec.

DOOM

butoárcă (reg.) s. f., g.-d. art. butórcii; pl. butórci

butuc
BUTÚC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă. Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. – Et. nec.

DOOM

butúc s. m., pl. butúci

butucaș
BUTUCÁȘ, butucași, s. m. (Rar) Butucel. – Butuc + suf. -aș.

DOOM

butucáș (rar) s. m., pl. butucáși

butucași
BUTUCÁȘ, butucași, s. m. (Rar) Butucel. – Butuc + suf. -aș.

DOOM

butucáș (rar) s. m., pl. butucáși

butucașii
BUTUCÁȘ, butucași, s. m. (Rar) Butucel. – Butuc + suf. -aș.

DOOM

butucáș (rar) s. m., pl. butucáși

butucașilor
BUTUCÁȘ, butucași, s. m. (Rar) Butucel. – Butuc + suf. -aș.

DOOM

butucáș (rar) s. m., pl. butucáși

butucașul
BUTUCÁȘ, butucași, s. m. (Rar) Butucel. – Butuc + suf. -aș.

DOOM

butucáș (rar) s. m., pl. butucáși

butucașului
BUTUCÁȘ, butucași, s. m. (Rar) Butucel. – Butuc + suf. -aș.

DOOM

butucáș (rar) s. m., pl. butucáși

butucea
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuceai
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuceam
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucească
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuceau
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuceați
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucei
BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.

DOOM

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii

butuceii
BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.

DOOM

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii

butuceilor
BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.

DOOM

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii

butucel
BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.

DOOM

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii

butucelul
BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.

DOOM

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii

butucelului
BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.

DOOM

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii

butucesc
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucește
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucești
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuci
BUTÚC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă. Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. – Et. nec.

DOOM

butúc s. m., pl. butúci

butuci
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucii
BUTÚC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă. Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. – Et. nec.

DOOM

butúc s. m., pl. butúci

butucii
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucilor
BUTÚC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă. Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. – Et. nec.

DOOM

butúc s. m., pl. butúci

butucim
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucind
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucire
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucire
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

butuciră
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucirăm
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucirăți
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucise
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucisem
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuciseră
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuciserăm
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuciserăți
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuciseși
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuciseți
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucit
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucit
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

butuciși
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butuciți
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

DOOM

butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucoasa
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucoase
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucoasei
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucoasele
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucoaselor
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucos
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucosul
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucosului
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucoși
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucoșii
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucoșilor
BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Butuc + suf. -os.

DOOM

butucós (rar) adj. m., pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoáse

butucul
BUTÚC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă. Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. – Et. nec.

DOOM

butúc s. m., pl. butúci

butucului
BUTÚC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă. Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. – Et. nec.

DOOM

butúc s. m., pl. butúci

butucănoasa
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănoase
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănoasei
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănoasele
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănoaselor
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănos
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănosul
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănosului
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănoși
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănoșii
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butucănoșilor
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.

DOOM

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. butucănoásă, pl. butucănoáse

butul
BUT³, buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but.

DOOM

bútul (în ~) (reg.) loc. prep.

butului
BUT³, buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but.

DOOM

bútul (în ~) (reg.) loc. prep.

butur
BÚTURE s. m. v. butură.

DOOM

bútură (reg.) s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

butura
BÚTURE s. m. v. butură.

DOOM

bútură (reg.) s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

buture
BÚTURE s. m. v. butură.

DOOM

bútură (reg.) s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

buturi
BUT³, buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but.

DOOM

bútul (în ~) (reg.) loc. prep.

buturi
BÚTURE s. m. v. butură.

DOOM

bútură (reg.) s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

buturii
BÚTURE s. m. v. butură.

DOOM

bútură (reg.) s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

buturile
BUT³, buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but.

DOOM

bútul (în ~) (reg.) loc. prep.

buturile
BÚTURE s. m. v. butură.

DOOM

bútură (reg.) s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

buturilor
BUT³, buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but.

DOOM

bútul (în ~) (reg.) loc. prep.

buturilor
BÚTURE s. m. v. butură.

DOOM

bútură (reg.) s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

buturiș
BUTURÍȘ, buturișe, s. n. (Reg.) Loc plin de butuci. – Din butură + suf. -iș.

buturuga
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. – Cf. butură și tumurug.

DOOM

buturúgă s. f., g.-d. art. buturúgii; pl. buturúgi

buturugi
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. – Cf. butură și tumurug.

DOOM

buturúgă s. f., g.-d. art. buturúgii; pl. buturúgi

buturugii
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. – Cf. butură și tumurug.

DOOM

buturúgă s. f., g.-d. art. buturúgii; pl. buturúgi

buturugile
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. – Cf. butură și tumurug.

DOOM

buturúgă s. f., g.-d. art. buturúgii; pl. buturúgi

buturugilor
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. – Cf. butură și tumurug.

DOOM

buturúgă s. f., g.-d. art. buturúgii; pl. buturúgi

buturuguța
BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță.

DOOM

buturugúță (rar) s. f., g.-d. art. buturugúței; pl. buturugúțe

buturuguțe
BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță.

DOOM

buturugúță (rar) s. f., g.-d. art. buturugúței; pl. buturugúțe

buturuguței
BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță.

DOOM

buturugúță (rar) s. f., g.-d. art. buturugúței; pl. buturugúțe

buturuguțele
BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță.

DOOM

buturugúță (rar) s. f., g.-d. art. buturugúței; pl. buturugúțe

buturuguțelor
BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță.

DOOM

buturugúță (rar) s. f., g.-d. art. buturugúței; pl. buturugúțe

butușel
BUTUȘÉL, butușéi, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș.

butălci
BUTÁLCĂ, butălci, s. f. (Pop.) Unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului. – Et. nec.

DOOM

butálcă (unealtă) (pop.) s. f., g.-d. art. butắlcii; pl. butắlci

butălcii
BUTÁLCĂ, butălci, s. f. (Pop.) Unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului. – Et. nec.

DOOM

butálcă (unealtă) (pop.) s. f., g.-d. art. butắlcii; pl. butắlci

butălcile
BUTÁLCĂ, butălci, s. f. (Pop.) Unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului. – Et. nec.

DOOM

butálcă (unealtă) (pop.) s. f., g.-d. art. butắlcii; pl. butắlci

butălcilor
BUTÁLCĂ, butălci, s. f. (Pop.) Unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului. – Et. nec.

DOOM

butálcă (unealtă) (pop.) s. f., g.-d. art. butắlcii; pl. butắlci

butășea
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășeai
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășeam
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășească
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășeau
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășeați
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășesc
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășește
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășești
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butăși
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășii
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășim
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășind
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășire
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășire
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit¹. – V. butăși.

DOOM

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășirea
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit¹. – V. butăși.

DOOM

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășiri
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit¹. – V. butăși.

DOOM

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășirii
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit¹. – V. butăși.

DOOM

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășirile
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit¹. – V. butăși.

DOOM

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășirilor
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit¹. – V. butăși.

DOOM

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri

butășiră
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășirăm
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășirăți
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășise
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășisem
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășiseră
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășiserăm
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășiserăți
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășiseși
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășiseți
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășit
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășit
BUTĂȘÍT², -Ă, butășiți, -te, adj. (Despre plante) Care este înmulțit prin butași. – V. butăși.

butășit
BUTĂȘÍT¹ s. n. Butășire. – V. butăși.

butășiși
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

butășiți
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.

DOOM

butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă

buvabil
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabila
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabile
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabilei
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabilele
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabilelor
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabili
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabilii
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabililor
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabilul
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buvabilului
BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. Băubil. – Din fr. buvable.

buxacee
BUXACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente, având ca tip cimișirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. buxacées].

buxaceea
BUXACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente, având ca tip cimișirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. buxacées].

buxaceei
BUXACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente, având ca tip cimișirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. buxacées].

buxaceele
BUXACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente, având ca tip cimișirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. buxacées].

buxaceelor
BUXACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente, având ca tip cimișirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. buxacées].

buxus
CIMIȘÍR, cimișiri, s. m. Arbust decorativ cu frunze ovale și persistente, cu flori galbene-verzui (Buxus sempervirens). – Din tc. çimșir.

buza
BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Cf. alb. buzë.

DOOM

búză s. f., g.-d. art. búzei; pl. búze

buzaina
BUZÁINĂ, buzaine, s. f. (Reg.) Magazie sau șopron într-o curte țărănească, în care se păstrează butoaie, cazane și alte vase de gospodărie. – Et. nec.

DOOM

buzáină (reg.) (-zai-) s. f., g.-d. art. buzáinei; pl. buzáine

buzaine
BUZÁINĂ, buzaine, s. f. (Reg.) Magazie sau șopron într-o curte țărănească, în care se păstrează butoaie, cazane și alte vase de gospodărie. – Et. nec.

DOOM

buzáină (reg.) (-zai-) s. f., g.-d. art. buzáinei; pl. buzáine

buzainei
BUZÁINĂ, buzaine, s. f. (Reg.) Magazie sau șopron într-o curte țărănească, în care se păstrează butoaie, cazane și alte vase de gospodărie. – Et. nec.

DOOM

buzáină (reg.) (-zai-) s. f., g.-d. art. buzáinei; pl. buzáine

buzainele
BUZÁINĂ, buzaine, s. f. (Reg.) Magazie sau șopron într-o curte țărănească, în care se păstrează butoaie, cazane și alte vase de gospodărie. – Et. nec.

DOOM

buzáină (reg.) (-zai-) s. f., g.-d. art. buzáinei; pl. buzáine

buzainelor
BUZÁINĂ, buzaine, s. f. (Reg.) Magazie sau șopron într-o curte țărănească, în care se păstrează butoaie, cazane și alte vase de gospodărie. – Et. nec.

DOOM

buzáină (reg.) (-zai-) s. f., g.-d. art. buzáinei; pl. buzáine

buzat
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzata
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzate
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzatei
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzatele
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzatelor
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzatul
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzatului
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzați
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzații
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzaților
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.

DOOM

buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte

buzdugan
BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în trecut ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.

DOOM

buzdugán s. n., pl. buzdugáne

buzdugane
BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în trecut ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.

DOOM

buzdugán s. n., pl. buzdugáne

buzduganele
BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în trecut ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.

DOOM

buzdugán s. n., pl. buzdugáne

buzduganelor
BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în trecut ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.

DOOM

buzdugán s. n., pl. buzdugáne

buzduganul
BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în trecut ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.

DOOM

buzdugán s. n., pl. buzdugáne

buzduganului
BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în trecut ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.

DOOM

buzdugán s. n., pl. buzdugáne

buzdugănea
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăneai
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăneam
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănească
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăneau
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăneați
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănesc
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănește
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănești
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăni
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănii
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănim
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănind
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănire
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănire
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

buzdugăniră
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănirăm
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănirăți
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănise
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănisem
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăniseră
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăniserăm
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăniserăți
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăniseși
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăniseți
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănit
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugănit
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

buzdugăniși
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buzdugăniți
BUZDUGĂNÍ, buzdugănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.; rar) A lovi, a bate, a ucide cu buzduganul. – Din buzdugan.

DOOM

buzdugăní (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzdugănésc, imperf. 3 sg. buzdugăneá; conj. prez. 3 să buzdugăneáscă

buze
BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Cf. alb. buzë.

DOOM

búză s. f., g.-d. art. búzei; pl. búze

buzei
BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Cf. alb. buzë.

DOOM

búză s. f., g.-d. art. búzei; pl. búze

buzele
BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Cf. alb. buzë.

DOOM

búză s. f., g.-d. art. búzei; pl. búze

buzelor
BÚZĂ, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ◊ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copii) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etc. 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Cf. alb. buzë.

DOOM

búză s. f., g.-d. art. búzei; pl. búze

buzer
BÚZER, buzere, s. n. Aparat electric care produce un sunet intermitent caracteristic și care este folosit în telefonie. – Din engl. buzzer.

DOOM

búzer s. n., pl. búzere

buzerant
buzeránt (buzeránți), s. m. – Pederast. Mag. buzeráns (DAR), din it. buggerone (‹ Bulgarus), cf. REW 1383. În Trans.

buzere
BÚZER, buzere, s. n. Aparat electric care produce un sunet intermitent caracteristic și care este folosit în telefonie. – Din engl. buzzer.

DOOM

búzer s. n., pl. búzere

buzerele
BÚZER, buzere, s. n. Aparat electric care produce un sunet intermitent caracteristic și care este folosit în telefonie. – Din engl. buzzer.

DOOM

búzer s. n., pl. búzere

buzerelor
BÚZER, buzere, s. n. Aparat electric care produce un sunet intermitent caracteristic și care este folosit în telefonie. – Din engl. buzzer.

DOOM

búzer s. n., pl. búzere

buzerul
BÚZER, buzere, s. n. Aparat electric care produce un sunet intermitent caracteristic și care este folosit în telefonie. – Din engl. buzzer.

DOOM

búzer s. n., pl. búzere

buzerului
BÚZER, buzere, s. n. Aparat electric care produce un sunet intermitent caracteristic și care este folosit în telefonie. – Din engl. buzzer.

DOOM

búzer s. n., pl. búzere

buzilău
buzilău, buzilăi s. m. (pop.) homosexual pasiv.

buzișoara
BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară.

DOOM

buzișoáră (rar) s. f., g.-d. art. buzișoárei; pl. buzișoáre

buzișoare
BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară.

DOOM

buzișoáră (rar) s. f., g.-d. art. buzișoárei; pl. buzișoáre

buzișoarei
BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară.

DOOM

buzișoáră (rar) s. f., g.-d. art. buzișoárei; pl. buzișoáre

buzișoarele
BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară.

DOOM

buzișoáră (rar) s. f., g.-d. art. buzișoárei; pl. buzișoáre

buzișoarelor
BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară.

DOOM

buzișoáră (rar) s. f., g.-d. art. buzișoárei; pl. buzișoáre

buzna
BÚZNA adv. (În expr.) A da (sau a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă. [Var.: bústa adv.] – Cf. magh. buszma.

DOOM

búzna (în expr.) adv.

buznea
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzneai
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzneam
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznească
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzneau
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzneați
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznesc
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznește
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznești
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzni
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznii
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznim
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznind
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznire
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznire
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

buzniră
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznirăm
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznirăți
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznise
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznisem
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzniseră
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzniserăm
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzniserăți
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzniseși
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzniseți
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buznit
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzniși
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzniți
BUZNÍ, buznesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da buzna; a ataca fără veste; a năvăli. – Din [a da] buzna.

DOOM

buzní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buznésc, imperf. 3 sg. buzneá; conj. prez. 3 să buzneáscă

buzoaie
BUZÓI, buzoaie, s. n. Augmentativ al lui buză (1). – Buză + suf. -oi.

DOOM

!buzói s. n., pl. buzoáie

buzoaiele
BUZÓI, buzoaie, s. n. Augmentativ al lui buză (1). – Buză + suf. -oi.

DOOM

!buzói s. n., pl. buzoáie

buzoaielor
BUZÓI, buzoaie, s. n. Augmentativ al lui buză (1). – Buză + suf. -oi.

DOOM

!buzói s. n., pl. buzoáie

buzoi
BUZÓI, buzoaie, s. n. Augmentativ al lui buză (1). – Buză + suf. -oi.

DOOM

!buzói s. n., pl. buzoáie

buzoian
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoian
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoiana
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoianca
BUZOIÁNCĂ, buzoience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Buzău. [Pr.: -zo-ian-] – Buzoian + suf. -că.

DOOM

buzoiáncă s. f., g.-d. art. buzoiéncei; pl. buzoiénce

buzoianco
BUZOIÁNCĂ, buzoience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Buzău. [Pr.: -zo-ian-] – Buzoian + suf. -că.

DOOM

buzoiáncă s. f., g.-d. art. buzoiéncei; pl. buzoiénce

buzoianul
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoianului
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoience
BUZOIÁNCĂ, buzoience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Buzău. [Pr.: -zo-ian-] – Buzoian + suf. -că.

DOOM

buzoiáncă s. f., g.-d. art. buzoiéncei; pl. buzoiénce

buzoiencei
BUZOIÁNCĂ, buzoience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Buzău. [Pr.: -zo-ian-] – Buzoian + suf. -că.

DOOM

buzoiáncă s. f., g.-d. art. buzoiéncei; pl. buzoiénce

buzoiencele
BUZOIÁNCĂ, buzoience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Buzău. [Pr.: -zo-ian-] – Buzoian + suf. -că.

DOOM

buzoiáncă s. f., g.-d. art. buzoiéncei; pl. buzoiénce

buzoiencelor
BUZOIÁNCĂ, buzoience, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Buzău. [Pr.: -zo-ian-] – Buzoian + suf. -că.

DOOM

buzoiáncă s. f., g.-d. art. buzoiéncei; pl. buzoiénce

buzoiene
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoienei
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoienele
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoienelor
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoieni
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoienii
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoienilor
BUZOIÁN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; adj. f. buzoiánă, pl. buzoiéne

buzoiul
BUZÓI, buzoaie, s. n. Augmentativ al lui buză (1). – Buză + suf. -oi.

DOOM

!buzói s. n., pl. buzoáie

buzoiului
BUZÓI, buzoaie, s. n. Augmentativ al lui buză (1). – Buză + suf. -oi.

DOOM

!buzói s. n., pl. buzoáie

buzunar
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunare
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunarele
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunarelor
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunarul
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunarului
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunăraș
BUZUNĂRÁȘ, buzunărașe, s. n. Diminutiv al lui buzunar; buzunărel. – Buzunar + suf. -aș.

DOOM

buzunăráș s. n., pl. buzunăráșe

buzunărașe
BUZUNĂRÁȘ, buzunărașe, s. n. Diminutiv al lui buzunar; buzunărel. – Buzunar + suf. -aș.

DOOM

buzunăráș s. n., pl. buzunăráșe

buzunărașele
BUZUNĂRÁȘ, buzunărașe, s. n. Diminutiv al lui buzunar; buzunărel. – Buzunar + suf. -aș.

DOOM

buzunăráș s. n., pl. buzunăráșe

buzunărașelor
BUZUNĂRÁȘ, buzunărașe, s. n. Diminutiv al lui buzunar; buzunărel. – Buzunar + suf. -aș.

DOOM

buzunăráș s. n., pl. buzunăráșe

buzunărașul
BUZUNĂRÁȘ, buzunărașe, s. n. Diminutiv al lui buzunar; buzunărel. – Buzunar + suf. -aș.

DOOM

buzunăráș s. n., pl. buzunăráșe

buzunărașului
BUZUNĂRÁȘ, buzunărașe, s. n. Diminutiv al lui buzunar; buzunărel. – Buzunar + suf. -aș.

DOOM

buzunăráș s. n., pl. buzunăráșe

buzunărea
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăreai
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăreala
BUZUNĂREÁLĂ, buzunăreli, s. f. Acțiunea de a buzunări. – Buzunări + suf. -eală.

DOOM

buzunăreálă s. f., g.-d. art. buzunărélii; pl. buzunăréli

buzunăream
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărească
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăreau
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăreați
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărel
BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el.

DOOM

buzunărél s. n., pl. buzunăréle

buzunărele
BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el.

DOOM

buzunărél s. n., pl. buzunăréle

buzunărelele
BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el.

DOOM

buzunărél s. n., pl. buzunăréle

buzunărelelor
BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el.

DOOM

buzunărél s. n., pl. buzunăréle

buzunăreli
BUZUNĂREÁLĂ, buzunăreli, s. f. Acțiunea de a buzunări. – Buzunări + suf. -eală.

DOOM

buzunăreálă s. f., g.-d. art. buzunărélii; pl. buzunăréli

buzunărelii
BUZUNĂREÁLĂ, buzunăreli, s. f. Acțiunea de a buzunări. – Buzunări + suf. -eală.

DOOM

buzunăreálă s. f., g.-d. art. buzunărélii; pl. buzunăréli

buzunărelile
BUZUNĂREÁLĂ, buzunăreli, s. f. Acțiunea de a buzunări. – Buzunări + suf. -eală.

DOOM

buzunăreálă s. f., g.-d. art. buzunărélii; pl. buzunăréli

buzunărelilor
BUZUNĂREÁLĂ, buzunăreli, s. f. Acțiunea de a buzunări. – Buzunări + suf. -eală.

DOOM

buzunăreálă s. f., g.-d. art. buzunărélii; pl. buzunăréli

buzunărelul
BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el.

DOOM

buzunărél s. n., pl. buzunăréle

buzunărelului
BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el.

DOOM

buzunărél s. n., pl. buzunăréle

buzunăresc
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărește
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărești
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunări
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunări
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunării
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunările
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunărilor
POZUNÁR s. n. v. buzunar.

DOOM

buzunár s. n., pl. buzunáre

buzunărim
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărind
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărire
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărire
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

buzunăriră
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărirăm
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărirăți
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărise
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărisem
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăriseră
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăriserăm
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăriserăți
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăriseși
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăriseți
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărit
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăriși
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunăriți
BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

DOOM

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzzer
BÚZZER s.n. v. buzăr.

buzzere
BÚZZER s.n. v. buzăr.

buzzerele
BÚZZER s.n. v. buzăr.

buzzerelor
BÚZZER s.n. v. buzăr.

buzzerul
BÚZZER s.n. v. buzăr.

buzzerului
BÚZZER s.n. v. buzăr.

buzăr
BÚZĂR, buzăre, s. n. Aparat care produce un zgomot intermitent și care servește ca organ de apel în telefonie; vibrator. [Scris și: buzzer] – Engl. buzzer.

buzăre
BÚZĂR, buzăre, s. n. Aparat care produce un zgomot intermitent și care servește ca organ de apel în telefonie; vibrator. [Scris și: buzzer] – Engl. buzzer.

buzărele
BÚZĂR, buzăre, s. n. Aparat care produce un zgomot intermitent și care servește ca organ de apel în telefonie; vibrator. [Scris și: buzzer] – Engl. buzzer.

buzărelor
BÚZĂR, buzăre, s. n. Aparat care produce un zgomot intermitent și care servește ca organ de apel în telefonie; vibrator. [Scris și: buzzer] – Engl. buzzer.

buzărul
BÚZĂR, buzăre, s. n. Aparat care produce un zgomot intermitent și care servește ca organ de apel în telefonie; vibrator. [Scris și: buzzer] – Engl. buzzer.

buzărului
BÚZĂR, buzăre, s. n. Aparat care produce un zgomot intermitent și care servește ca organ de apel în telefonie; vibrator. [Scris și: buzzer] – Engl. buzzer.

buzău
BUZẮU adv. (Rar, în expr.) A sta buzău = a sta bosumflat, îmbufnat. – Buză + suf. -ău.

DOOM

*Buzắu (nume de loc) s. propriu n.

buzățel
BUZĂȚÉL, -ÍCĂ, buzăței, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui buzat. – Buzat + suf. -el.

DOOM

buzățél (rar) adj. m., pl. buzățéi; f. buzățícă, pl. buzățéle

buș
BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși².

DOOM

buș² (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri

buș
BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși².

DOOM

!buș¹ (pumn, joc, ciorap) (pop.) s. m., pl. buși

bușarda
BUȘARDÁ vb. I. v. buciarda.

bușardare
BUȘARDÁ vb. I. v. buciarda.

bușardat
BUȘARDÁ vb. I. v. buciarda.

bușea
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușeai
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușeala
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală.

DOOM

bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli

bușeam
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușească
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușeau
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușeați
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușei
BÚSHEL, busheli, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri, folosită în Marea Britanie și SUA. [Pr.: bu-șel] – Cuv. engl.

DOOM

búshel (angl.) [sh pron. ș] (bu-shel) s. m., pl. búsheli; abr. bu

bușeii
BÚSHEL, busheli, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri, folosită în Marea Britanie și SUA. [Pr.: bu-șel] – Cuv. engl.

DOOM

búshel (angl.) [sh pron. ș] (bu-shel) s. m., pl. búsheli; abr. bu

bușeilor
BÚSHEL, busheli, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri, folosită în Marea Britanie și SUA. [Pr.: bu-șel] – Cuv. engl.

DOOM

búshel (angl.) [sh pron. ș] (bu-shel) s. m., pl. búsheli; abr. bu

bușel
BÚSHEL, busheli, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri, folosită în Marea Britanie și SUA. [Pr.: bu-șel] – Cuv. engl.

DOOM

búshel (angl.) [sh pron. ș] (bu-shel) s. m., pl. búsheli; abr. bu

bușeli
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală.

DOOM

bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli

bușelii
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală.

DOOM

bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli

bușelile
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală.

DOOM

bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli

bușelilor
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală.

DOOM

bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli

bușelul
BÚSHEL, busheli, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri, folosită în Marea Britanie și SUA. [Pr.: bu-șel] – Cuv. engl.

DOOM

búshel (angl.) [sh pron. ș] (bu-shel) s. m., pl. búsheli; abr. bu

bușelului
BÚSHEL, busheli, s. m. Unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri, folosită în Marea Britanie și SUA. [Pr.: bu-șel] – Cuv. engl.

DOOM

búshel (angl.) [sh pron. ș] (bu-shel) s. m., pl. búsheli; abr. bu

bușesc
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușeu
BUȘÉU, bușeuri, s. n. Prăjitură cu nuci, cremă, frișcă sau ciocolată. – Din fr. bouchée.

DOOM

bușéu s. n., art. bușéul; pl. bușéuri

bușeul
BUȘÉU, bușeuri, s. n. Prăjitură cu nuci, cremă, frișcă sau ciocolată. – Din fr. bouchée.

DOOM

bușéu s. n., art. bușéul; pl. bușéuri

bușeului
BUȘÉU, bușeuri, s. n. Prăjitură cu nuci, cremă, frișcă sau ciocolată. – Din fr. bouchée.

DOOM

bușéu s. n., art. bușéul; pl. bușéuri

bușeuri
BUȘÉU, bușeuri, s. n. Prăjitură cu nuci, cremă, frișcă sau ciocolată. – Din fr. bouchée.

DOOM

bușéu s. n., art. bușéul; pl. bușéuri

bușeurile
BUȘÉU, bușeuri, s. n. Prăjitură cu nuci, cremă, frișcă sau ciocolată. – Din fr. bouchée.

DOOM

bușéu s. n., art. bușéul; pl. bușéuri

bușeurilor
BUȘÉU, bușeuri, s. n. Prăjitură cu nuci, cremă, frișcă sau ciocolată. – Din fr. bouchée.

DOOM

bușéu s. n., art. bușéul; pl. bușéuri

bușește
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușești
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

buși
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușii
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușilea
BUȘI¹ s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși².

DOOM

de-a búșilea loc. adv.

bușim
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușind
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușire
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușire
BUȘÍ², bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, scr. bušiti.

bușiră
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușirăm
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușirăți
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușise
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușisem
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușiseră
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușiserăm
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușiserăți
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușiseși
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușiseți
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușit
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușit
BUȘÍ², bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, scr. bušiti.

bușitura
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși² + suf. -tură.

DOOM

bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri

bușituri
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși² + suf. -tură.

DOOM

bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri

bușiturii
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși² + suf. -tură.

DOOM

bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri

bușiturile
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși² + suf. -tură.

DOOM

bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri

bușiturilor
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși² + suf. -tură.

DOOM

bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri

bușiși
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușiți
BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

DOOM

bușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bușésc, imperf. 3 sg. bușeá; conj. prez. 3 să bușeáscă

bușmachi
bușmáchi (-i),s. m. – Pantof. Rus. bašmak. În Mold.

bușmachii
BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak.

DOOM

bușmachíu (înv., reg.) s. m., art. bușmachíul; pl. bușmachíi, art. bușmachíii (-chi-ii)

bușmachiii
BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak.

DOOM

bușmachíu (înv., reg.) s. m., art. bușmachíul; pl. bușmachíi, art. bușmachíii (-chi-ii)

bușmachiilor
BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak.

DOOM

bușmachíu (înv., reg.) s. m., art. bușmachíul; pl. bușmachíi, art. bușmachíii (-chi-ii)

bușmachiu
BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak.

DOOM

bușmachíu (înv., reg.) s. m., art. bușmachíul; pl. bușmachíi, art. bușmachíii (-chi-ii)

bușmachiul
BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak.

DOOM

bușmachíu (înv., reg.) s. m., art. bușmachíul; pl. bușmachíi, art. bușmachíii (-chi-ii)

bușmachiului
BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak.

DOOM

bușmachíu (înv., reg.) s. m., art. bușmachíul; pl. bușmachíi, art. bușmachíii (-chi-ii)

bușoane
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

DOOM

bușón s. n., pl. bușoáne

bușoanele
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

DOOM

bușón s. n., pl. bușoáne

bușoanelor
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

DOOM

bușón s. n., pl. bușoáne

bușon
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

DOOM

bușón s. n., pl. bușoáne

bușonul
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

DOOM

bușón s. n., pl. bușoáne

bușonului
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

DOOM

bușón s. n., pl. bușoáne

buștean
BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.

DOOM

bușteán s. m., pl. bușténi

bușteanul
BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.

DOOM

bușteán s. m., pl. bușténi

bușteanului
BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.

DOOM

bușteán s. m., pl. bușténi

bușteni
BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.

DOOM

bușteán s. m., pl. bușténi

buștenii
BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.

DOOM

bușteán s. m., pl. bușténi

buștenilor
BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.

DOOM

bușteán s. m., pl. bușténi

buștihan
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

DOOM

buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni

buștihani
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

DOOM

buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni

buștihanii
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

DOOM

buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni

buștihanilor
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

DOOM

buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni

buștihanul
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

DOOM

buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni

buștihanului
BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

DOOM

buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni

bușuma
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumai
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumam
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumare
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumare
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

bușumară
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumarăm
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumarăți
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumase
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumasem
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumaseră
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumaserăm
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumaserăți
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumaseși
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumaseți
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumat
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumat
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

bușumau
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumași
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumați
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumează
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumez
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumeze
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumezi
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumând
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumînd
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

DOOM

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

buți
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.

DOOM

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

buții
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.

DOOM

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

buțile
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.

DOOM

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

buților
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.

DOOM

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți